Hasdeu Etymologicum Magnum Romaniae Vol 2

https://biblioteca-digitala.
ro
•
https://biblioteca-digitala.ro
Coperta: Emilia Boboia
.
b. p. hasdeu
etymologicum magnum
romaniae
DICŢIONARUL LIMBEI ISTORICE

ŞI POPORANE A ROMÂNILOR
(PAGINI ALESE)
**
EDIJIE ÎNGRIJITĂ DE
ANDREI RUSU
1970
EDITURA MINERVA
BUCUREŞTI
1Al.'i'JC (apncctt, ap11carr), vh.; sa1s1r, empoigner,
ravir, sur1n·end1·,~, allciudrc,,.-commencci·, s'y pren-
clre, s'achcminer, s'cngagcr. Pe lîngii iau, care
eslc 1'.xprcsiunca eea mai generalii, se grnpeaiii
not-iunilc mai mult, sau mai pu(,i11 speciale de
p ,. i II d, d o h i II d e s ('., c a p [t I, r ă p c s 1·,
i 11 h a t ele., sinonimi cu apuc, dar de cari el se
deosebeşte mai ales prin nuanţa fundamentală de
ecva 11eisprăvit., pc cînd în cclelalle toate acţiunea
11e apare ca terminală. Tocmai de aceea ele îşi pot,
propune pc apuc, eînd noi voim să arătăm anume
dt cstr abia un început sau o pari,~ <lin lucrare:
apuc a l u a, apnc a JJ 1· i n d c, apuc a <lob în di
);li aşa mai incolo; dar nu se poaLP 1-ice: iau a
apuca sau p r i 11 d a apuca. De aci se dczvoH[t
apoi o mnlt,ime de i;cnsuri secundare, prin <'ari
apuc se lot depărtPază din cc în re de sinonimii :-;iii
~i-şi ('apiil,1 pc clf'p)in -- 1111 apncct a ,, r1 p ă Lu -
o i1:dividualitale bine definită. Intr-unlll );li a,·cla);li
pasagiu, ap11c poale fi înt.rehuintat iu trei sau mai
mnlle sensuri dil'cl'ile; bunăoară la .-\nlon Pann,
Prov., I, 132:
---------------------6
1 AP0C
C,1 în lot sr1 se apure de negoţ sau meşteşug,

Ei, p-al!i as,~nwni cu dînşii găsind, fac prieteşug
!::ii ap111, prin mahalale împreună înhăitaţi,
L111lil,\ miroasft pe uliţi, ea nişte învierşunaţi:
Orcc• zboarii, li se pare eă H vor pule mînca,
inl ind felmil,· cursP în mintt a-1 apuca ...
Cu11oaştcm trei derivaţiuni propuse pînă acum

pcnlrn apnr. Cca mai vcehc: ,,per metathesin a verbo
o c <: 11 p o'·* (/,1•:r. Bud.) a fosl susţinută de Ci hac prin
următorul paralelism semasiologic ingenios: ,,spaima
apucâ inimile c.= pavor o<· c Ll pat animas; a se apuca
de ecva = o (' <· n p a r c aliqua re; a apuca pre
ci nev a == o ,. c II p a r P a liquem". A doua etimolo-
gie apropie pc apuc de termenul juridic teodosian
a p o c ho din ix;-:o;c~ ,,encaisser" (Cipar). A treia,
cea mai nouă şi mai argumentată, trage pe apuc,
prin forma metatetică intermediară au puc =
au (' u p, din latinul au cu p o (Burlă). Lăsăm
la o parlc ipoteza de la mijloc. Din celelalte două,
prima admitu t,·ecerea iniţialului netonic o în a
i;;i loLodaLă o metatczii; cea a treia, corectă sub ra-
porl11l ,·oc.alismulni (apuc:: :aupuc=ascuH: :aus-
cnllo), 11et'CHileazi:i şi na lotuşi o metateză nejustifi-
('.ali:i pe Li:irimul specific românesc, deoarăce dincele
două exemple cilate, unnl - ,,ruguma" (= it. rugu-
mare) ling,'\ ,,rumega" ( = lat. rumigare) - este
lalin rustir, nu românesc, iar altul: ,,aştept-ads
pecto", chial' dacă ar fi sigur, nu cuprinde o metateză,
ci numai o ecuaţiune fonetică disimilativă, căci din
,,aclspec1.o" se face româneşte „aspept", de unde
,,aştept." prin disimilaţiunea „sp + p = st +p".
* ,,prin rnetalP1.f1, de la verbul occupo (lat.) (11. ed.).
? 1 AP0C
Noi respingem dară citetrele; şi le respingem cu

atît mai virtos, cu eiL aceeaşi rădăcină ca în apuc
ni se prezintă în latinul a p i s c o r. Aşa la Plaut:
Tace sis modo, sine mc hominem a p i s c i. ..
(Epid., V, 2, v. 3)
este româneşte: ,,Rogu-te să taci pînil ce-l voi
apuca!" Aceeaşi rădăcină se regăseşte în sanscri-
tul ă p (ăpati, ăpnoti) şi zendicul a p (apăiti) ,,attein-
dre, obtenir, acquerir"; apoi în grecul ix1tT<d,
de ex.: ,,«1t't'E0"&0tt ocv3,p6>7tOU "C'tVo,:; = a p j S C i
hominem".
Acum, fără a mai vorbi despre formele sanscrită
şi zendică, să constatăm că latinul a p isc or,
gre,ml l'. 7t , w şi românul apuc se dezbină nu-
mai prin elementul sufixal. De unde însă vine
al nostru -uc în apuc? Pe de o parte, apuc se află
atit în dialectul daco-român, precum şi-n cel macedo-
român; pe de a!La, sufixul verbal -uc n-are o exis-
tenţă proprie la români. Prin urmare, forma în-
treagă apuc, iar nu numai rădăcina ap, trebuie să
se tragă dintr-un prototip italic. 1n adevăr, latinul
a p isci derivă din simplul a p c r e: ,,com-
prehendere antiqui vinculo a p e r e dicebant"*
(Paul. Diac.). Din acest a p ere se dezvoltă o
formă latină derivată a p ii. c a r e, întocmai după
cum din m a n d e r e vine m a n d ii. c a r e şi
după cum din latinul vulgar b a t t e r e s-a născut
b a t t ii. c a r e, de unde portugezul b a t u c a r,
"',, ... a prinde, numeau cei vechi a agăţa cu laţul" (lat.)

(11, ed.).
8
îu cari -ilc- Sl'rv,1. nnmai la int.1.rirea notiunii eelei

fundamcutalc. Haport11l este matcmati<·cş(c ('Xatl;
apf1eare al-' ere
0=-:mand ucare : : nwndere
0 ,hat.t1icarc : : ha (,l.ţre.
lnt.rueît nu se poate rădica in aecasli't privinl-ă

nic-i o obiecţiune fonetică sau morfolo~ieă, românul
apuc reconstituie dară o vorbii iLalici't rustică per-
rlnt.ă a p II co, s1.rîns înrudită eu dasic11l a p i. s-
,. or (ad-ipiseor, ind-ipiseor, tPd-ipis1·01·, ind-
episci, ind-eplo).
Diferitele sensuri ale lui apuc, mai m11H sau mai
put.in, se dcsfăsură 1-1i se inlăntu iese c:am in tumă-
t.o;ul mod: · • ·
saisir = cmpoigner;
empoigner = ravir;
ravir =: snrprcndre;
:mrprendrc = aLtcind1·e;
atteindre = commenccr;
t'orumoncer = s'y prendrc;
s'y prcndre -= s'acheminer;
0
s' aehemincr _,_-= s' engagcr
I. A p II r „e m p o i g n e r".
Proverbi şi locu(.inni proverbiale:
Despre 1·ei fălarnici, şi mai tat :mamă despro
femei ipoerile: ,,Ziua fuge de bi,·ol şi noaptea apuet'i
pe dracu de coarne (Pann, lll, 65).
Amenintal'c pentru cei şovăitori 1m calea cea
hnnă: ,,Cind l.e-a scăpa Dt~mnczeu, draeul te ~i
apucii" (l\. Simu, Transilv., e. Orlal).
1 /\PU(j
- - - - - --·-·-----· -------- ~- ----- -- -----------
,,Despre un om zgîrcil.: la acela tiu-i apurâ şoare-

1·elc sfăr-milura de pe mas,1" (H. Simu, Trans.,c.
Orlat).
Despre morti: ,,Co o.pucii pămint.nl, lesne se uiU'i
{l. Călugăreanu, Tecuci, c. Movi]eni).
Din Iordachi Golescu (Conc 1 • fit., 187/L, p. 71):
„Ai apucat piHica de coadă, invJrteşte-o să nu te
zgirie o--= pe vrăjmaş cind îl supui, să te îngrijeşti
de el".
Proverb juridic: ,,Plnă :nu ap1fri pc cel drP,pt,
eel strimh uu if'r-;e" (Panu, II, i:O).
Despre cei nenorocoşi:
Ce a [>IIVI',
Se· 11s11c;"i.
( IJ in!l'SCUl
Pentru fruneezul „ule-1-oi de Ji1. qne je m'y,meLte"*:

J lt> ar muri socrul
Cu si"1-i llJ11<: locul.
(Pann, T, 103)
Cu acC'lasi sens: ,,De u1· muri moşul, su-i apuc
toiagul" (ibid.).
Doina Floricica:
Din mină daf'it m-ai prrde,
Cine o sfi le dc·smierdc·:'
Cin-o sii-mi apuce locu I
~ii-şi fcriceascf1 noroe11I? ...
fAh·x., l'oe.•. pop., 2, 27tl)
,,A apuca cap ele fnne = Lrom,-er un point de de-
J)art.. ''
* ,, ... di1-II• la o parte de, unde 111-aşez eu" (fr,) (n, ed.).
1APOG 10
Cantemir, Chron., II, p. 17, după ce citează un

pasagiu din lornandes, urmează: ,,de aice vor unii
să apuce c a p d e f u n e şi să arăte că aceşti
ostrogot hi ·rămaşi să fie lăcuit· pre locurile Dakiei ... "
Altă locuţiune arhaică: ,,apucă ca caia maţul"
(Cantemir, Chron., II, p. 8) = ,,sans discernement".
G.D. Teodorescu, Pro"erhe, p. 83: ,,Românul zice:
pen\ru•asta aş pune mina-n foc! sau: nu pot să-mi
pui mîna-n foc pentru dînsul l 1n Moldova se-ntre-
buinţee.ză cu acelaşi înţeles expresiunea: apuc foc
cu gura! iar în Muntenia: i a u foc în gură".
În loc de „apuc cu gura", in graiul vechi: ,,apuc
cu rostul", literalmente „cu ciocul'', ,,rostro", ceea
ce este mai potrivit.
Dosoftei, 1680, ps. XLIX:
... drep_-ce tu .povesteşti. ... quarc tu enarras jus-
îndereptăriile miale şi titias meas, c t a s s u-
apuci't liagia mia cu ros- m i s testamentum meum
tul tău .. .'? per os tuum ... ?
unde la Coresi, 1577: ,,p r i i m e ş t i zisa me",
iar·IA Silvestru; 1651~ ,,ia i · legătura mia'".
„A apuca pe-aminele = a se sili să· ia care mai
de care."
I. Creangă, Mbş Niehifiw·· Ooţcarirll (Con". lit.,
1877, p. 375): ,,pe vremea-aet!ea era bine să fii hara-
bagiu în Tîrgnl · Neamţului, că- te-apucaii p e-
a m în ele ... "
,,cu: apwă pioiORul '= în fuga mare."
Alei1andl'i, Romun.ii # ppesia.., lor,: ,,Cui..nu-i p_lar.e
să vadă alergînd · pe un şes întins o poştă româ-
nească cu opt cai? Caii aleargă cit le apucă p; i-
c-iio l'IU l! .."
u 1AP0-C
În agonie, i se pune bolnavului o luminare în

mînă. Aşa fiind obiceiul, nu e bine să moară cineva
fără luminare. De aci, în balada Corbea:
Arnăuţi că trimetea
Pc roşul a-ncăleca;
Dar cine-I încăleca,
La pămint trîntit cădea:
L u m î n a r c n-apuea ...
(G.D.T., Poes. pop.,. 580)
„Cind cineva se sileşte la mincare, zice: q,puc
ce-oi apuca, şi fug la treabă ... " (I. Rugescu, ·Iaşi,
c. Bădeni).
Intre locuţiuni proverbiale, se mai aude în popor:
,,Parcă a apucat pe D u m·n e z eu 'de p i-
c i o r !" cînd arată cineva o bucurie necumpătată
sau cînd se înglmfă 'deodată, crezîndu-se prea
mare, prea fericit etc.
,,Te apuc d e cuv î n-t" ·= să nu uiţi ce spui;
să te ţii de vorbă.
„li apuc d 'e S'C U r't" = stăroiesc Să facă fără
zăbavă sau fără ·şovăire.
„Apuc pe cineva de o c h i" = vreu să-l fac a
crede ceva ce nu· este ...
.îndreptarea .legii, :1652, p. 266: ,,De va apuca
ceneva călugăriţa cu de-a sila, sau slujnica, de stii-
pănu-său, sau aJtâ muiare dă vreunii omu, şi se va
arăta viaţa ei oe .te•întăi bună şi curatâ, acele 40 de
zile să se certe .. /'
Dosoftei, 1680,ps. LXX:
•.. alergaţii dc'Iu apucaţ •.. pcrsequimini ,,t
că nu iaste cine-I izbăvi .•. co·mprchcnd itP
cum, quia non csl qui
eripiat. .•
1 AP00 u
unile Ia Col'esi, 157t: ,,goniţi şi pri II t.l e ti e I u".
Dosoftei, 1673, f. n b:
Tupilâ s-apucr. şi să că p II i .i s ,. u,
l're mişel să ti·aga-n laţ şi să-l smf'r,,ascu ..•
Cantemir, Ist. iaoglif. (Mss. in Aead. Rom.,
p. 2'.W): ,,sabiiu zavistiii mănunchiu nu are, şi orcine
a-mină ar apuca-o, nerânit şi nebetejit să rămie nu
poate .. .'·
Nie. Mm;Le, },clop., 111; p. Ji: ,, ... l-au îmbrăcat
1n·e dănsd (Dimilraşeo Cantacuzino) ,•u c)aftan de
domnia l.ă1·ii in locul lui PeJ.riecieo-Vodă, fiind
Împărăţ,i~ la Obluei(.ii, 'li j-au dai, poroncă să stricA
toate ,~cti1ţile de aiec tlin tari1, sii. 1u1 IP op11ce leşii
Cil Ofili ... ''
. Zilot, Cron., p. :31: ,,Je 111111\i ani înll·ind 1npt
'jugul hirnl11i şi al supunerii, şi .ne.mai apucînd
. arm", euri-ni anilor şi împilarea ce au avut în toată
v1·emt•a i-au dezbrăcat [pc români] de mărimea
inimei, rare naşte vittdia şi îndră.r.neala, şi i-au
. îmbrikal. eu spaima şi c11 frica .. :''
Ikldiman, Tra~od., v. t:3!1:
l'nuia li zl.Joar;1 mina, Jll' allul in cap lovesc,
:ji Jll' altul undc-apn,:â; moartP,a cit. poL pr.elUl\jeflC .. ,
A. Pann, Erotocrit, li, p. }16:

lnsă amindoi ,;t,ălur[1 nişt" Yoi:nfoi,
pc cai ca
1)1) i:are SL' iml.Junari't.lo\i cîţi
privea, mari şi ·m1e1:
Ap1wru,, alic suliţi, şi s-au repezit pe Jo,·,
C[1ul î11d sii se loveascii tot la prim('jdiog loc ...
Balada Jfi/rn Copil11l:
Codrul mi-l lăsaţi.
Giugul o.pur.ati 1
'.\Pi':r
----------'-------------
Că nu sinlr\i voi,
lS'n sînte[ i f'a noi
Oameni dr rnindri,·,
Huni ,fo vilPjic• ...
Figurat:· ,,apuc zborul c.=: prendl'e l'ess1n".
Gr. AJexandrcscu, Meditaţie:
Yara-şi apură :i:bot'ul sprti t,1rmuri d,•purtale,
/d l.o:unnei dnlct' rrnar1i H' pll'actt la apus ...
,,A apuca pe cineva 1Hmlrn datorii, pentru hir,
pentru pagube etc. = a-l trage la răspundere."
Dr.. PolysH: ,,L-am. ap11cal si:'l-m i pW.teasdi = ich
pac:kte -ihn an, mich zn hezahlen ... "
Constantin Brincovan, 1G~J/L (Cond. Mss. în Arh.
Stat., p. 6J): ,.au fost apu-cJJl datoTnicii ~i pre jupă·
neasa M.ara sora lui .Mihai Drosul..."
Accla~i, 16%· (ibid., p. 8!)): ,,apuciindu-1 Iorga
(:_au~ul penlru aceşl i hani te r,crie mai sus, oa să-i
de, şi el neavând banii să i;ă pliiteastă .•. "
A. Pann, Pro\•., Hf, 16:
-~pura~!! JH' 1·iobanul
Paguba ~ii-i ,mplineasră ...
. · tu aoosl sens, O:PUC SC poate construi CU ll e: apitt:

d<' datorie, apuc de ehirie, ap11c de pagul.,ă et.r.
Cinlec din Moldova:
· Cii le•::t zări nun pan\.ir
~i I e-1,1.· o.pucu tl P bir
i:ii -r.l e poznl" ee-ai făcui
J)in Vaslui şi p_în.c-n Prnl !...
(Car:rnfil, J' alM l'r111ulrâ, I)
,,A upuN1 rl o io I) i a'' sau ,,a up11c11 ~ 1· :l 11 n ul"
este a ajungi- la t.ron p1·in mijloae-e pi111.i~e.
1 APDC
l\foxa, 1620, p. 376: ,,dupâ Constantino apucâ

Martinu domniia ... "
Jbid., p. 39·1: ,,se râdicâ unu fecon1 a lui Andro-
nicu Duca de adunâ voinici şi se ispiti să apuce
domniia, ce mainte'lu apucâ arma şi i se vărsâ
săngele ... "
Zilot, Cron., p. 116: ,,mişcările Porţei şi ale gre-
cilor fanarioţi, carii vina de mult a apuca şi Scau-
nul Ţărei Româneşti cum apucaseră al Moldovei cu
ani mai nainte ... "
Din activul apnc „empoigner", una şi aceeaşi
formă „a se ap1Lca" funcţionează în patru chipuri,
pc cari nu Lrebuie să le confundăm: 1. ca verb refle-
xiv, de ex.: ,,mă apuc de păr"; 2. ca verb reciproc:
,,ei se apucă unul pe altul"; 3. ca verb deponent:
eu mă apuc de cutare"; 4. ca verb pasiv: ,,el se
"apucă = este sau poa·te f.1 prms . ".
a) R e f l ex iv: ,,s'empoigner soi-meme".
Costachi Nogruzzi, Alexandru Lăpuşneanul, III:
Ah, ce foc simt că mă arde! strigă bolnavul, apu-
"
cîndu-se cu mim·1 e de pmtece
• ... "
b) Reciproc: ,,s'empoigner l'un l'autre".
Balada Mihu Copilul:
Ianuş Ungurean,
Mihul Moldovean,
Deoparte so duc,
La luptă s-apuc ...
Balada Vidra:
Ei do brîie s-apucarti
Şi la luptă se luară,
Zi de vară
Plnă-n seară.••
15 1 APDC
Balada Păunaşul codrilor:

Ei de brîic s-a.puca11
Şi la lupti\. se luau ...
Balada Tudor:
Ei de brîic s-aprtca
Şi la luptă se-ncleşla ..•
(Marian, Buc., I, 166)
c) D e p o n e n t: ,;a se apuca de = empoigner,
ne pas laisser tranquille".
Pravila Moldov., 1.6H>, f. 11: ,,de va a via neştine
un dulău tare şi dărz şi va mănca pre toţii dulăii,
şi de să va apuca <le vre unu dulău mai slabu şi-l
va birui ... "
Nic. Muste, Letop., III, p. 1:1: ,,Boierii s-au
apucat de Stefan Petriceico, cc era Clucer mare,
fiind bătrăn şi boier de ţară, numai să-l rădice
Domn ... "
EnachiCogălniceanu, Lctop., III, p.198: ,,Constan-
tin-Vodă în Moldova domnia cu pace, apucănda-se
de capul preoţilor sii-i foveţ,e carte ...
d) Pasiv: ,,se laisscr empoigncr".
I. Văcărescu, p. 611:
Cînd s-o apuc, zboarfl;
Cînd slau, se scohoarft;
Nici va :;,l se ducă,
Nici nu se apucii. ..
I l. A p u c „r a v i r".
DicţionarMss. bănilţ,ean, circa 1670 (Col. l. Tr.,
188a, p. 4.24): ,,Apuk. Hupio. Apprehendo".
Despre oameni Jacomi se .zice: ,,apucă ca lupul"
(D. Negoeseu, Dîmhoviţa, c·. Pictroşita); ,,iii! ala
1APOG
c ştii ca lupul: umblă numai ·s-apuce!" (D. GeOl'-

gcscu, Ialomiţa, c. Coşel'Cni).
Variam, 1643, II, f. '15 a: "să nn npl'irnr, oehii
de-a prâvirc lucruri de curvie, urrwhile cfo-a ascul-
1.arc căntece lumeşti de iuboste, m;"inule (fo-a npu-
caria ~i de-a p r â d a r i a .. .''
lndreptar·ea legii, 1652, p. :160: ,,at.unce-1 apu-
.tal'li diavolii deîn mănilc părint,ilor lui şi pcrirâ
Cil <linsulu ... '"
Drn~oftci, -1680, ps. CIIr:
Tin.:ii ldlo1· scineindf1 C.aluli lc>onu111 rugicn-
sii <•.puce ... 1.l's li l I' a p i a II I ...
unde la Coresi, I ;177: .,r;kiiiin sii r i'i p 1• n H 1, a... ·'

Arsenic din liiscri1·m1i, circa Hi50 ("ss. in Acad.
llom), ps. LXXXI:
. .. 11111u:a / i pri• cel rnescr ... c r i p i I P pau1w-
lji pre crl mişel diin mă r1:m el egc11u111 d-, manu
nule pflcâlosului ... pPccaloris ...
la Coresi, 1577: ,,lu aţi m1Jsei·11Hi si misdul·';
la Silvesll'll, '16:51: ,,s e o a L e ţ i s,{rman~1m şi
lipsitulii ... "
Dosoftei, 1673, f. lO b:
I>ohil.oc sălbalec de cirnp ~i dP luncâ,
Jig;inii siriapc ce strica ~-11pu,,,i ...
111. A p u c „s u r p r c n <l r c".

Cin<l voim a apăsa asupra elemcnl.ului de „ceva
neaşLeplal'', se zice: ap11r r ă r 11 ,. e s t.c.
Pravila Moldov., '161.6, r. 8!): ,,<le Ya lua bt1rbalu I
pre muiarr numai cu voia sa, cc să dzic.,i ~ă o apuce
r ii r â d e v i a s t e cu arme sau şi fiira de
arme ... "
I; 1AP0~
Cind c vorba ,le a preul.împina p,: .. lt•·in,wa, se

zico: apru: i 11 a i n, tu, o cxpl'.esiune ,·.aru se iJJ-
lrcbuinţeazu mai adesea inl-r-un alL seM, ,lupă cum
vom vedea m:1i jos.
Biblia lui ~crban-vodu, 168~, r. H:2:1 (Judith.
vrr, 17):
Şi s-au rădi!'at l.ahf1ra 1<.:1. promovc1•11nl. easlra
fiilo1·u lui Amoni1 ~i i11- filioru,n Ammon, et cum
111·c,unf1 eu Pi :;ooo ,J„n l'iii ,•is millia quinquc Iilio-
lui :\suri'i, i;;i s-au lt1băr1t rum Assur; d •~aslra-
în vah•, ~i au apucat nwlal i :cuut în valle, ot
în a i n l e ap,·J,, ::;i iz_- p r a " o ,: 1'. u p a v , ..
v11;11·:d-, ap,•lori1 fiilorf1 r u n I aqua;; el fonl"s
lui hrailf1. .• aquar11111 filiormn ls-
ra,•I ...
I
Mai ohi<·Înuil î11sii su î11l1·eb11i11\cai4i:i simplul
apuc.
A. Pann, />ro(.'., I, ·IOS:
:,i-11 sal la rnpcin sr ducr,
lJriihir11l din sumn sii-1 t1purc ..•
Balada Codrl'a11u/_·
Yrun l'l'P~lin d1·-l întilnearn,
Av,•riJ,.-i impr,rteam:
Cu doi cai 1k-l U/HH'IIIII,
, f·nu-i da111, u1111-i luam ..•
I. Vuciircseu, p. ·1!)8:
,\I 11osl1·u c.,)as ~i el sos1'şle;
Ori,,um îl vom opur:o,
fndră1.1wala i zbu lt•şl"
Cit ('li minie vorn 11rnhla. .••
LAPOO 18
Dosoftei, LiLurgiar, 1G74 (Molitve la piatdcsiat,

f. 115 a): ,,carele ni-ai spodobit, pre neşte păcătoşii,
şi la acastâ dzâ să apucăm cu ispovedanie şi c11 rugâ
faţa sfinpei-tak ... '"
~apte-taine, 16'111, p. 17: ,,Pentru pruncu Iii de să
va prileji spre moar le, şi va vre preutul să-l botedze,
şi să va teme că nu-ltt va apuca c u s u f I o t ii
să-i cetcascâ molitvele ... "
Despre locuţiunea „apuc d o m n i a", care poate
să însemneze: ,,surprende le tronc", vezi mai sus.
Cu sensul de „snrprendre", apuc se întrebuin-
ţează mai ales în privinţ,a boalelor celor năprasnice
si a tot felul de dmeri san suferinte.
' A. Pann, PrM., ITI, 68: '
'l\1 miri cc işi fac n[tlnci'i
i;ii frigurile-i opun"t ..•
lbid., I, 121:
Ei mt1 venineazi't cu spirtosul duh,
~i pc loc m-apncci t u s e a cu năduh .••
Balada ]Văluca:
Înghiţea de două ori

Şi-l ap1wa reci f i or i. ..
I. Creangă, Capra cil trei iezi (CoM. lit., 1875,

p. :Vii): ,,Şi boceşte ci, şi boceşte, pină îl apucă
Je ş i n ... "
Tot aşa despre factorii cei mitologici ai boalelor,
de ex.: ,,îl apucă iole l c'·, sau: ,,îl apucă din i o Ie".
Alexandri, llaimana: ,, ... am ajuns a fi nervos de
cind mă aflu în serviciul statului. Ştii că mă apucă
n (t b ă d ă i c o l e cind văd un plic ministerial. .. "
19 1 APOC
,,lotre blăsteme se aude: să-l ap1tee n u s a I i i-

i e I" (G. Maior, Tutova, c. Plopana).
Tot aşa, ba încă mai pe neaşteptate, apucă pe
om moarte a.
Balada Balaurul:
Sai, bădi~i't ortomane,
Că m-agiunge la ciolane I
Sai, bădiţă, de mă scoate,
Că m-apuc C i o r i d e rn o a I' l L' !...
Psaltirea Şcheiană, circa 1550 plss. in Acad.
Rom~), XVII:
... apucară-mc cursele •.. pra ev e n e r u n t
morţici. .. I me luquci morlis ...
unde la Silvestru, 1651: ,,1 u ară -mâ pre denain-

te", iar la Dosoftei, 1680: ,, înainte mă s ă r g u i r â",
şi numai în Biblia lui Şerban-vodă, 1688: ,,apuca-
tu-m-au".
Moxa, 1620, p. 360: ,,zicia toţi: pănâ nu vomu
vedia faţa înpăratului (Tit), să nu ne întoarcemii
întristaţi şi măhniţi; ce-l apucâ moartia mainte
de vreme, numai ce domni doi ai ... "
ln acelaşi mod ne apucă Ir i ca, s pa im a,
g r o a z a, tot ce ne sperie.
Costachi Negruzzi, Zoe, III: ,,Uneori un t re -
m u r fioros o apuca, alteori ridica frumoşii săi
ochi spre cer şi suspinînd îşi frîngea mîinele ... "
A. Pann, Prov., III, 67:
C-un cu·vînt, e o năluoli:
S-o vezi g r o a z ă te apucă ..•
20
De la Vrancea, Sultănica, p. 229: ,,şi tol. răcnia d-o

c I c, mai ales cînd scrîşnea din
npuca.11, g ,. o a 1.
dinti si învirtcu sabia ... "
Balada Donciltt:
Var uu p I i n s m-au ap,u·at
Că re
felldc d în sat
G1·ca 11r:-:ie au picat. ••
Despre surcrin!e n1ai mărunte:

Cind m;'i 11il la sinu-i plin,
M-a1mră dor i:;i suspin;
Cînd văz piiru-i de, mf1tasii,
Dorul ci lare m-ap.isă ...
(J.U., 31)
sau:
Jnlrn-n ras~, o ,rnd,
Şi m-upucă J o r II I crud ..•
(All·x., l'oc.s. pop., 2, 303)
lntr-un sens glume(:

Alcxandri, Fforin .~i Plorica, se. 1: ,,de cind nu
mai am pe nime în capn meu ca Stl mtl silească la
1rrabă, m-o apucat o s f l n t ii. d c J (l n c de mi
se rup fălcile ... "
Ca o necC'sitale fatală, cu voie sau fără vorn, ne
apucă s o m n 11 t.
Balada Corbe.a:
J)p cind, maie:1, :.1111 înlral,
Pic de vin 11-a111 mai :-:ustal,
8 o m n nu m-a m:c i apuÎ,at ..•
(G.U.T., l'oe11. pop., ;,OR)
21 1 AP0G
1\l i n i a fiind privi tă ca un fel de boală, cînd

vedem pe cineva supărat, mai cu seamă fără temei,
zicem cu ironic: ,,l-a apncall" sau: ,,iarăşi ii apucă!",
ori îl întrebăm în bătaie do joc: ,,cînd te-apucă,
muH te tine?"
După boale, dureri, suferînt,e sau alte neajunsuri,
o mare sferă în care se întrebuinţează apuc „sur-
prendre" sînt schimbările timpului; astfel se zice
că: ne apucă z i u a, ne apucă no a p te a etc.,
mai ales însă atunci cînd ne temem de o asemenea
apuc a 1· e.
Balada Chira Chiralina:
Marfa ce-o avem
1n cur!,i s-o băg{im,
Căci z i u a ne-apltc<i,
Potira ne-ncurcă ....
(Durada, DobrogeC1, p. 110)
Doina Decît ruda şi vecinul:

Fie noaptea cil de mal'e,
Că tot mici:'i mi SP pa,·p:
'frccc-n gr..1b r.a o nălucă,
Ziua -n braţt>-i tt, 1111111',i. ••
(.\lex., Pot':<. pop., 2, 356)
Zi]ot, Cron., p. 33: ,,zi'tbovind11-se oareşice şi

apucîndu-i ziua, i-au văzuL unii-al!ii ... "
Jbid., p. Hi: ,,cînd se apropie de zio, incepincl
a cînta coooşii des şi jiganiile ternincl11-se să nu le
apuce I u mina zi Ici prin locuri primej-
~ioase pentru <linsele, pe unde clP. noaptea umbli"t
de-~i agonisesc hrană,fug de se ascund în vizuini ... "
IAPO<I 22
„Primăvara oamenii' zic: hai Ja p1ug, că ne-a

apucat c i o c i r I i a ' tot in sat" (P. Mihăescu,
Brăila, c. Ceaciru).
Doina Drum la deal:
Ostenit mereu de ducă,
N o a p t e a-n codri mă apucă ..•
(Alex., Pocs. pop., 2, 277)
Altă doină:
N o a p t e a-n drum o apuca,
Ea mergea, calea-şi perdea
Şi-ntr-un rîu adînc cădea ...
(lbid., 49)
A. Odobescu, Doamna Chiajna, p. 97: ,,Or fi

că]ători şi i-o apucat n o a p t e a pe drum ... "
ln Dolj, în loc de „ne apzică noaptea" se zice:
,,ne c op r i n d c noaptea" (N. Guran, Craiova).
Balada Darie şi potira:
Căci pe mine vor duce,
mă
8 car a ca nu m-apucc,
să
Sus la locul d,e pierzare,
Locul de spînzurătoare ...
(Marian, Bucop,, I, 15)
Cantemir, Ist. leroglif'., p. 253: ,,într,acia dzi
pănă · în sară călătorind, unde în tun e r e c .u I
îl apzică, acolia popasul şi masul îşi făcu ... "
Nic. Muste, Lewp., III, p. 54: ,,apucăndu-1
v r e m e a acolo tăbărit, n-au cutezat să iasă ... "
Din apuc „surprendre" se desfăşură de la sineşi
apuc „atteindre", ambele sensuri confundindu-se
,uneori, de pildă:-
23
Nic. Costin, Letop., II, p. 103: ,,cănd au sosit

boierii la Tarigrad, n-au apucat pe VeziruJ acolo,
fiind acmu eşit şi purces la Odriiu ... "
Balada Blt1stemul:
De mergea cc mai mergea,
Greu zăduf ii apuca,
Osteneala l-a j u n g e a
Şi el, măre, se culca ..•
(0.D.T., Poes. pop., '•38)
IV. Apuc „a t t e i n d r e".

Sinonim cu a j u n g, dar numai în timp, anume
la viitor sau la trecut, niciodată în spaţiu. Se con-
str·uieşte cu relativul „de", cu acuzativul, cu „pînă",
cu „din" sau „de la".
1. Cu „de":
Pravila Moldov., 1646, f. 15: ,,el va apuca mainte
de toţu de va ţinia acelu locii ...
Ibid., f. 92: ,,apucâ de le aflâ firi a, şi de-aciia 1e
scoate den minte ... "
Miron Costin, Letop., I, p. 240: ,,Schindir-paşa
tot cu acea năvălă au lovit la başca cea den jos, şi
îndată au intrat enicerii în başcă; sărit-au Ieşii de
lăngă şanţuri, şi au apucat d e au scos o samă de
pedestrime ce era în başcă, iară mai mulţi au perit ... "
Nic. Costin, Let,op., II, p. 13: ,,Leşii apucase de
pusese oaste de a lor prin cetăţi: la Neamţ, la Su-
ceava ... "
Jbid., p. 83: ,,lnchisăse pe Rugină Sulgerul şi pe
Ştefan Luca Visternicul pentru banii năpăştilor în
Visterie; ce Rugină apucasă de grabă de intorsăse
oamenilor ..• "
1AP0G :Y,
Neculce, J,efop., li, p. 267: ,,Deci el {DediuJ

Spătar:! înlr-o noapte 011 îmbătat pre Siimcni, pe
străjăr·ii cc-1 păzia, ~i s-au slol,ozit
cn o frănghie pe
o fereastră din t.urn piinft gios, şi au apucat de an
încălecat pre cal ~i «(li Joi feciori şi au fugit. .. "
Accla,~i, p. 280: ,,[Constantin-vodă Dnca] au trimes
noaptea nn sLeag de Lipcani să ia pe Turculeţ din
măna oamenilor Caimanrnilor să-l dudi. la Ia~i;
iar pănă a mergere I.ip(:anii, Turculel- an apucat
d e au sc~pal. .." ·
2. Cn aeuzativu] ~i cn „pînă":
„Intre jur.iminte: să n-apuc PaşLele ! să n-apuc
Crăciunul!" (G. Poppeseu, ]a]omiţa, c. Bro~tcnii-
Noi); ial' c-n blăstem: ,,s,i JIU apuci ... '', ,,să nu
tlpucc .. .''
Cn acela~i sens: ,,să n-apuc pînă Ja ... ", duptt cum
se zice: ,isi't n-a jun g pînă la ... "
Dr. Polys_u: ,,bolnavul n-apucă pînă mîinc , 0
der Kranke erlebt nicht. <lie Nacht.'t, ceea <·e şi mai

bine se exprimă prin acuzativ: ,,bolnavul n-ap1w1't
ziua <le mîine".
Tot no\.iunea de „at.teindre" esle alunei eînd, vor.. ·
hindu-se despre nn om din trecut, de care nu mulţi
îşi mai aduc aminte, dar care ne fusese eunoscuL;
inlrneilva, noi zicem: ,,l-am apucat incă" .
.Jipesen, Opinearu, p. G~: ,,Taica bietu - r,i voi
nu I-al i apncal -- era rumân dă 80 dă ani fără doi ... "
lbid., ,,. l~\2: ,,Nevoia duce pi't rumân mai mult
cum nn vr~·a el. Cum a fosL şi i să-nlîmplă răpos3i/
tului Barbu Pisău - că parcă 1;1tii, or l-ai apucat\_
- lăran d,1 la mnnlP, <l-îneolo ... "
25 'AP(Ki
----------.
De asemenea se poale ziee: am apucat nn Jucrn,

am apucat un obicei, am apucat un port., cînd c ,·orba
despre ceva vechi, care nu se mai intrebuintează.
Miron Costin, Lctop., l, p. 28: ,,cl1h·erc, eare
am apucat şi cu şi la boierii ţării noastre ... "
Pravi]a Moldov ., 1GM>, r. 59: ,,cine \'a îng1·opa pre
morlu cc va fi otrăvit, şi nu va socoti toate Jucrurihi
şi obiccelc cc s-au ap11cat1i într-ace] loeî1 de să fae,
face prcpnsi"1 cum s,1-J fie cJ otrâvit.r, ... "
Proverb:
Ficl'.ar,• 1·um a1111l'ă,
Asif ci t rehn ie s-u duc,'î ..•
l{Pann, I, 72)
A. l'unn, Prov., lJ, :l2:
•.. Jll'C mult c r;1zi;:i'tiat:
J~l de vorbii 1111 se halo, line Ct•· a apur:at.;,
De la Vrancea, Su/lânica, p. 217: ,, ... le spuneau

cite în hrnă şi în soare: ha de turti, ha de tătari,
ha de eauim(·i, ha de c:lpcăunii en două guri, ha
de mmwali, ha de nerntii cu coadă; mă rog-, din
l'He omul ap11câ şi ,·edc, aude şi nn uită ... "
Se ziee mai ales: a1111c din b:11rîni ele., in graiul
a(·.tnal mai aifosea.: apuc d <' 1 a ...
::. Cu ,,din'· ~i „rle la":
Act moldoven~s1.; din 'LK,G (A.l.lt., Jll, p. 2:1~:):
"it: l-1.u1 ţii.nnt [aeel sal] Sloian nşerinl ni,; dăni:i
ru. f·e l-au ttpucal îneă d "11 părin(ii Jor (·-au
.;t. <lomnPS('ll pun., la Stefan-vodă ·romse ... "
\lt1il tlin 1ti~17 (ihid .. jJ. 2:38): ,,să caut.~ acei oa-
: huni (,11 s11rletclc lor eum or f}Li eu dreptul de
,tl ar·elui sat Mihakiul, a l'IIÎ an fost, şi cnm au
1cat ei t1 i II moşii Jor şi rl i n părin\ii Jor ... "
1 APOC 26
Cantemir, Chron., I, p. 292: ,,pre malul Oltului

să să fie văzînd nişte temelii ca de cetate, cărora
ţăranii de pre acolo lăcuitori, d· i n bătrînii lor
apucind, le zic Curt,ile lui Ler-împărat ... "
Acelaşi, Ist. ieroglif., p. 25: ,,Povestea Vidrii noi
Brebii d i n moşii-strămoşii noştri aşa am apucat-o,
asa o mărturisim si m;a o întărim ... "
'Neculce, Letop. ,' 11,' p. 203, vorbind despre o tra-
di!,iuno istorică: ,,letopiseţul de acesta nu scrie
nemică, iară oamenii aşa vorbesc că au apucat unii
d intru alţii ... "
De la Vrancea, Sultănica, p. 9: ,,Părul lins, cu
unde albăstrui, îl poarti:'t-n tîmple; aşa a apucat
d e I a mă-sa si mă-sa de I a mă-sa: obicei adus
de pci obîrşia I~lomiţci ... "
Cînd însă apuc se construieşte cu o locuţiune infini-
Livală, noţiunea de„atteindre" se pleacă cătră acea de
,,commencer", fără totuşi ca trecerea să fie deplină.
De aci:
V. Apuc „commenccr".
Exprimă ceva mijlociu intre i n c e p şi a j u n g,
astfel că adesea e aproape peste putinţă a deoseb:
'nuanţa cea hotărîtă.
A. Pann, Pro1,1., II, 83:
Ca două ouă cînd s-aleargă
Şi a se ciocni apucă,
Un' din oi o să so spargă
Şi trebuie să se ducă •••
lbid., III, 79:

Văzind dar ovreiul, stind, se socoti
Cu înşelăciune
dulap a-nvîrti;
Apucă şi zice unui alt hamal:
Voinice ...
1AP0G
Jipescu, Opincart1, p. 27: ,,Ci;i .-lu lăi, măgulitori,

lingariţi domneşti, nid n-apuc(t să să c.-apr bine dă
ziuă şi merg la Domn cu zîmbiet prefăcut, cu ochi
plecaţi, cu irnpu-mlădiiat elitre la pămînt, şi-i toacă
la urechie Domnului clic ale toaLe ... "
. Doina lui Petreanu:
N-apucai să-mbuc o dată,
Ciocoiul îmi Îllce plată
Şi mă ie la schingiuit
Că nimic nu i-am cosit...
(Alex., Poes. pop., 2, 259)
Moxa, 1620, p. 376: ,,domni numai unu anu şi

nu apucâ să facâ ceva ca să se cunoascâ"··"
Pravila Moldov., 1646, f. 1: ,,de va fi apucat
celalalt să fie sămănat pămăntul. .. "
1 bid., f. . 37: ,,cela ce să va svătui să ucigâ pre
vreun diregătoriu de la vrun tărgu, şi de nu va fi
apucati'i să facâ moarte, să nu să certe ca cela ce
suduiaşte domniia, iarâ numai să i să tae ca pulu ... "
Miron Costin, Letop., I, p. 257: ,,Au căutat Radul-
·odă la boieri şi le-au zis: au nu v-am spus că acest
m de boierie nu este? Iară cătră dănsul au zis: eu,
măre, încă pe boierie n-am apucat a-ţi zice; şi aşa
au zis Armaşului: iei gărbaciul ! şi au pus de i-au
dat 300 de toiege ... "
'ct moldovenesc din 1680 (A.l.R., I, p. 140):
,h 1m învoit şi ne am aşăzat tot pre acastă tocmală
~ ~ie dumnialui locul de la mine carele scrie mai

sus, şi eu să ţiiu locul acesta pre lăngă lo_cul micu,
giumătate de locul Ciutei ce-i disprc ·femeia lui
Antimiia; şi eu n-am fost apucat a face zapis ca
s-ă hie de credinţă ... "
1 APOC
'
C,111:,la11ti11 Brirn·uvea1111, JG!F, (Cund. :\lss. în:1
Ad1. S1.at., p. -L'i'~·): .,pcJJll'n eii lui inti:'unpl,indu-i-,m~
mOal'IC tic 1,.!'l',1h, ll·Ull fm;I, d/11/Cllf fi,l l.n;p ~i t--,i_ de·-
da11 ii si mile .. ." 1~
Nc1:1{l,·c, l>tnp., 11, p. 2:{'..l: l1\11lo11i1\ HusătJ1
r.i1lit_-an i:,i la m,ln11sl ir1•a sf~11t ului s,a\·a r.idnl ioi.-:j
p1·c~n11·, 1·c 11-a11 apnl'lll s;'i-1 1st.ovcasc•a .. :· 'l
:'i<·. Costin, l,l'/11p., lJ, p. ;{î; ,,Doc1n111a 1>11ei1.i- i
\'odt"t Yenise la F1wşe11i ea si:i mcarg:1 şi ea la l1om- J
1wst i, <>ci n-nn a1m•·at a ll'P<'I', di ială :-:i au yenit ·ţ
pti;·in•a ... '· · ·
Nic. \lusll', /,l!lop., Jl I, JL 8: ,,~i anJlo la Leva
au l,;'dul 11cmţii JHC lmei şi i-au r:1sipil, <'.ă 11,au mai
111111n1t :,iJ dPa ajulor \'eiirului .. .'· _
Zilol, ('m11., p. 2:i: ,,11-au //7'lll'ai si:i-i ci:ip.'iluias~ă]
I"' I o\ i .. _'·
lbid., p. '1!1: ,,s-au s(i'iluil ,~u minislntl l'ii-scu
(irig-oi·ip Beil„1111~ ~i au luat sfat. foarte - n-ar fi-
nw i a11ucat să-l faeti I. .. " ·
Cat·agea, Pravila, 1818, p. :i: .,Orie(i luci-u 11u est.c
~li 1_1im_unui, ,?erla st"t face al ! Pl11i cc Ya 11/JUCa Ră-1/
0
w 111a, nt.r... I ,,
Cm,laehi ~egrur.zi, A lrYaudru Ltt/HlijlWWtu, ]l ,1_
„Puţini care fWtipart"t eu \'iatf•, apucind a Ră1·i peste
ziduri .. :·
Acelaşi, O alerţarc d<' cai, 11.1: ,,m-am culcat, însă
de ahia apucasem a a<lormi, :-:i un vis fantastic
veni şi-ş.i puse asupr,i-mi nC\gt·elc sale ari1ii ... "
.\. OJobes,~u, Miltnr.a,-,•odti, p. 20: ,,abi<~ apucq~<;cnt
sr, ia in gnr,1 şi s-ameslc<'P ... " ·
I. Creangi:'1, l'Mrslca lui li arap-A fi, (Com< lit.,
1877, I'· )8:1): ,,Parcă 1.frac11I \'l'iije~Lc, ae
lHl/lllC
hiue a :,et"tpa din 11na şi dau JH'sle alta. Se YPde e:1
m-a nt",s!'uL mama inlr·-un t:i•as i·rn1 ... "
:!(I ,,1-·oc
1
Doină oJleneasr.ii:
Frunz."i vcrdf, miir crc!csc,
~lan în drum sii rni't gin1lt-sc:
Cc S•ltpuc? ('(' sr1 fllll!H'CSC,
Pln<'a sii-mi agoni:;ps1·? ...
(Alex., ./'oe1,;. ,,o,,., 2, 285)
Suh. forma reflexfră, ap1w „l'ommencer" capătă
u11anţ-a de ,,s'y prendrc", pc care uneori o arr. şi sub
l'orma act.iYă, de ex. la A. Pann, PrM., Jil, 60:
Dacii c aşa, răspuns(' hii.rLat.ul ci, hinc dar,
Apur·,1· d,, te griteşte, ş1erge-ţ.i ,'U cojoc muruar ...
unde însă poate .să fie o disimilaţiunc sinlaclică

pronominală _în loc de: ,,te apuci, de t e gitlcşlc".
VI.Mă ţ1p u c. ,,s'y prendre".
Jn acest sens, alături cu noţiunile de a j un ţ{
şi de î n c e p, ba mai pe sus de ele, fi~urează no-
~iunca de î n c c r c, care exprimi'i căutarea sau
~ăsirea unui mijloc de a face ceYa.
·Fubnla lni Donici:
Hacu, broasca şi o ştiucă
lnt.r-o zi s-au upur·at
De pe mal în ia1. s-aducă
Cn sac cu griu incii_rcat. ..
Proverb: ,,Cînd le apuci 1 a Yro treabă, n-o
Iii.sa fără ispravă" (Pann, II, 4.8) .
.,A se apuca de să n ă t. o as a", uneori snh
funna aet.ivii: ,,a apura s ii n fl I o a s a", îm;ern-
• ,fi eazt',: ,,a fugi". •
Dionisie Ecles.iarh, Cron. (Papiu, Monmn., Il,
p. 177): ,,Mavrogheni pr·in ('.ercclarc vii.zînrl cnm (·.i:i.
11tmtii fii.r:1 apt>!-!lire ym· să între în \earii, şi ordii
1AP0C 30
de oaste a mai face nu putea, că turcii se spăimîn

tase de popara nemţilor, s - au apucat d e să n ă
t o as a, măcar-că-i era cam ruşine, dar ruşinea
au da L-o într-o parte şi au trecut Dunărea ... "
lbid., p. 179: ,,s-u u apucat de să n ă toasa
1 a fu g ă, ne mai stînd de a se împotrivi cu
răsboi ... "
lbid., p. 213 (cfr. 206, 208): ,,văzînd nevoia, au
eşit din cetate pe supt cumpăt cum au putut, şi a u
apucat s ă n ă t o u s a de au răsmat-o ]a cetatea
Buda ... "
Ureche, Letop., [, p. 120: ,,ei nefiind tocmiţi
de răshoi, nemică <le arme nu s-an apucat, ce de
l'ugă ... " J
lbid., p. 153: [Albu-SnJtanl s-au suit păn la
Şerbanca, den sus de Ştefăneşti, şi s-au apucat a
prădare ţeara ... "
lbid., p. 95: ,,şi măcar că să află şi de alţii în-
semnate lucrurile ţărâi î\toldovii, apucatu-m-am
şi cu a scriere începătura şi adaosul, mai apoi şi
sc.lderea care să vede Cil au venit în zilele noastre ... "
Cantemir, 1st. ieroglif. (Mss. în Acad. Rom.,
p. 315): ,,Ia aciasta uleul cu ochii a clipi şi din
grumazi a adii în cep u, dulăii coada între picoarr
şi urechile pe spinare a-ş ciuli se apitcarâ ... ".
Nie. Costin, Letop., 11, p. 24: ,,această toaţă
cheltuială s-au apucat Duca-Vodă să o scoată tot dm
spinarea ţării..."
Balada "Niţă şi Petru:
turcul vesel s-apuca
Galbenii a nwnăra,
Iar nevasta suspina ...
(Pompiliu, Sibiu, 60)
31 AP0G 1
-----------------------
A. Pann, III, 83:
S-ap11car1i ;;{t măn incr, yorbc VE'Sele spuind,
~i !'li inzimbiln rete unii la alţii privind ...
Jhid., I, GG:
Dind l,:1iat11l soeolr.ala, Pi fH' l-0r s-au aprtcal
Şi fiP~!.ecart• mina i11 L11zu1u11· au hăgal. ..
l\lai adesea se conslrnieşlc cn genitivalul „de".
Îndreptarea legii, 1G52, p. 2!)1: ,,De să va apuca
neştinc ·de \Te o curăturâ striină părăsită, să fie
miirăcinoasă şi plin:'\. de pădure, de aeasta de vreme
ec stt va afla e."i iastc a allui lucrători 11, atunce pen-
tru Lruda cc va fi pusu acolo de o va fi curăt,itii, trei
ani să se lmineascâ cu roada ci .. .'·
_-\ nu sti sau a nu avea de c e s c apuca =
rnanqucr' de ressources; a s e apuca d e a I e
sa I c --= revcnir a ses propres affaires.
Enachi Cogălniccanu, Letop., III, p. 2ll7: ,,avănd
marc trebuinţă de bani ca sit dre la Poarlă pentru
Domnie, fiindcă din ţară eşia hanii cu greu, şi încă
nu putea euprinde cu banii ee eşia nevoile \ărei,
şi dalorica sP înglotia, s e m I r a d e ce se
v, a_ .. apzica .. :·
N1e. Costin, Letop., II, p. 27: .,unii s-au făcut
oameni răi şi UUhar·i, de marc nevoe ce le era asu-
prit, că n u rn a I a v ea d c c e s e m a 1
apuca ... ''
lbid., p. 32: ,,Duca-Vodă de la Trot.uş au tras la
Domneşti la casele soacră-sa a Doamnei Dabijoaei,
şi s-au asezat, acolo, f:i astepl a din zi in zi s,l rneai·gă
Ia laşi ;,l s c apul'e· d ~ a I e I u i ... "
A se apuca d e I u c r u în genere.
Cantemir, Ist. ieroglif., p. 16!.J: ,,Muştele dur,
cu nişte lighioi spurcatP, mojicoase şi în sami1 nebă
gate, lasă-le să inblc, iară noi d e Iuc r u I
inceput "pucîndu-ne, la sfirşit a-l duce 111woil ori
să fim ... "
A. Pann, Prov., I, 19:
N11-mi venea să şez in casă,
Niei d e I u c r u să m-apuc ...
Alexand1·i, Scara mîţ.ei, se. 3: ,,Ei: do-acum,
Mă.rina~ dragă, destulă vorbă, fii mi te apzicii d c
Juc1·u ... "
Balada .Mo(•ita lui Burcel:
La tătari că mă dusei,
l ;n plug marc .cl'1 prinsei,
Şi c-nn bou îl lngiugai
Şi d e J u c 1· u m-apucai ...
A se apuca de vreo meserie anume.

Enachi Cogălnicennu, Letop., lll, p. 285:
AceasLa de nu le vine
Şi vor să tr...:i.iascu Mn,,,
Apuce-s' de băcălie, ,,
Cii-i mai mare boierir ...
Coslachi Ncgruzzi, Aprodril Puria:

Plug-ariul cu hărnicie s-o.pucwie de arat
Pămintul ce era încă d-al său singe roura[...
Colinda Plugul:
:-;ii curind s-a ap11cat
Cimpul neted rlc a.·at
Jn lungiş
3S
Şi-n Clll'lllf'li~;
S-a 11p11.r·11J lnlr-o g-101
C-un plug cu doisprP('!' hoi ...
(All'x,, Poes. pop., 2, 38,)
A se apum de 1·11zhoi, de vrajbă, Je d11şm11nie ele.

Nir. Musle, f,l'lop., 11 l, p. ;J8: [Carol XJIJ se
apuca.w1 df1 r,1shoi clin ,·asele <k unde şedea el, să
nu se dea lureilor s:1-1 d1h·ii la Tarigrad ... "
l\'ecuke, LP.lop., li, p. :l2l: ,,~vezii au purces să
se suie în Y_11rv11l <lealului Ccrnău\ilor si1 se apuce
d u h 11 t a e, ('(!· ,·,"izănd că este mu I! ime de oasle,
nu s-au mai pulul ap11ca d c b ii ta e ... "
!n Pravila Moldov., Hi'it>, I'. :17: ,,a<'~astd vrajhâ
cc s-au apucotf't 1·11 a(·el omu dom11cseu, nu s-au op11-
cat11 de ,·:'indu a11 rost 11 cu lllnj hâ domncas,·â, i:-au
fo;;Liî mai de mulliî îmTăjhiL derepl a1:cia l-au
s11d11il. .. " const1·nc! i1rnea: ,,vrajhâ ce s-au ap11r:at
1·11. .. " este 1111 1·az de al rai·\ i II ne sin taclică ln Joe de:
vrajhâ de care s-au apucat eu .. .'·
Tot a~a in lrulrPplarea IPgii, ·JGS2, p. :m: ,,ahu,I,\
vrajhf1. ,·e s-au apucat eu a,·clr, om11 doin11Ps<·u, nu
s-an apucal1"t ele f'iincl11 an rmil11 cu slujhf1. t'.~1-
nease.î, i·-a11 l'o:;lt1 mai de mult inn:1jhi\i ... "
A se 11p11ca ,l e v o r I, ii.
A. Pann, Prov., ll, ~:
Ci\ ci dac."t s-ttp11,·ar1i de vorhii şi" de lung sfal,
I)., sluga lor i~i 11il.ar:1 c;1 slujt•şl,• n1•mirll'al ...
Ca :r1"hais111 j111"idi,·, esle internsanU'i loe11\.i11nea:

,,a se pule a1nu·a de l1!ge ,·a sii. j11rP'', (·are ne înlîm-
pinii roar·le des î11 Concliea Logofeţiei de sub Con-
1 AP00
11tantin Brinroveanu (Mss. în Arh. Stat.) cu sensul

de „jusjurandum dare" sau ,,jurejurando st.are"*.
laU. cîleva pasage:
p. 9'1: .,am dat domniia m,~ Raduhti Ştirbei
hige ţărăi cum să jure el inpreună r·u fraie-său Con-
11tandin vei clucer si eu vii.rn-său Cernica biv Yel
nrm&f, de cătrii. boi ari nu I domnii mele Şerban vei
r.omi1, că n-au luat nic un bau de la soacră-sa Ilinctt
vor.niceaaa pentru aliutl motie Negrillii; dec ju-
rănd intr-aceetaş chip, el să-, ţie moşHa, fi fiind
ispravnic la jurămănt sluga domnii mele Haiva.z vei
portar, ,i după judecata domnii mele; iar Radu I
Ştirbe;u el nic cum nu s-a u p u t u t apuca d e
1 ti g e c a II ă j u r e cu aceşti llOiari ce 11criu
mai 1101 ... "
p. 203: ,,domni ia ma vrând ca să descoapere lucrul,
să nu al facă aceliitor oameni inprcsurare de rumă
nie, domniia me am judecat cum să jure Oltat şi
nepotu-Rău Nistor cu 6 megiiaş lăngă dănşii, cum
nu săntu rumăni mănăstirii, ce sănlu m1meni slo-
bozi megiiaş şi bărtieni den ţara ungurească; deti
aceş~i oameni nic cum nu s - a u p li t. 11 t apuca
de Ie g e ca să j lire, ce rămăind ei de
judecată ... "
p. 246: ,,domniia me am judecat înpreună c·u toţ
hoiarii cei mari ai divanului domnii mele, cum sii
jure 1\'lihail Săpunariul cu doi oameni lăngă di"insnl
străini, anume Stancu} Bujori Radul sin, în sfănt.a
hescrer.ă cu măinele pe sfăntd evanghelic, eu sufle-
tele lor, cum cănd au cumpărat Jane aceste vii n-au
fost pren ştirea lor, nic pren şLiren rudrniilor lui,
, "', .... a ra~c jurărnint" sau .,a,.,. !inP, a fi J,,~al prin jură-
mlnl" (lat.) (n. ed.).
1 AP00
rnc n-au ştiut pănii acum, dei: jmănd intr-ace1faş

chip st't aibă a înloarnl'i! lu Ja1rnhanii inapoişisă-i.i
ţ,ie ei Yiile, iar miputănd jura să-ş tie lane viile cu
hun:1 }HH'<', prreum Ir-au 1·11mp{tral şi după judecata
domnii m1\lt•; iar \Iihail 1·11 rudeniile l11i ni1: de cum
nu s. a li p li I. u I flpuca el ă Ie g C Ca să
j u_ re, ('e au r,hnas dă U•ge şi dă j11de1·ată ... "
J n .• m ii apuc" se apasă asupra omuln i însuşi
ca ins.Lrumcnt de a faee ceva: ,,apuc p e m i n e
pentru a - ··; înlălurindu-se elementul reflexiv,
avem în vedere mai ales f inta instrumentalităt.ii:
,,apuc d r u m II I cut.are~' sau „apuc II p r 'e".
Ambele nuan~c sînt atît de apropiate, incit lesne se
pot confunda, hunăoar.1 în urmiitoarea doină:
:-ltan în codru şi gin&!!r.
Ce si fac c;i să tră in;c?
'-ii m-apu.c do plugărie,
# Ori s-apur: lu haiJucie? .•
I
VII. .·l p II c „s'acheminer".
Prin francezul „s'aeheminer" nu se traduce toc~
mai b·ine atest sens al românului apuc, care în fond
este tranzitiv, ea in „prendre" dnd îi urmează „le
chemin", ,,la <lirection", ,,la Jigne" etc.
Poeuar-Aaron-Hill: ,,Pre n dr e l c c he-
m i n des ecoliers = a apuca dr u m u l cel mai
lung".
A. Odobescu, Doamna Chiajna, p. 57: ,,Chiajna,
în fruntea oşlirei sale, apucă dr 11 m u I înapoi
cutră Bucureşti ... "
Basmul Tinereţe fări't bălrîneţe (Ispirescu, Legende,
p. 4): ,,şi apucind cale a către răsărit, s-a dus,
s-a dus trei zile şi trei nopţi .. .''
1 Ai'OC
---------------------3'6
./\. Pann, JUoş Albu, I, p. GG:
... din voi ri,•c:irc cîll• un d r II m ap11r.ind
~i in trei pii.r\.i alc1 lumii loldodalft top ph>dnd ..•
Balada l'oina:
l-:11 lrrhni,, 1'1,1 111;1 duc,
C a I u lungu st, a1n11, .••
(l'omp i liu, Sil,iri, 76}
Enad1 i Cogă ln ieBam1, Lr.lop., 11 f, p. 220: ,,de
MinisLrii M,,riei-lale nu săntem mnlt,ămifi, e-,1ci
n-apucasi1 drum hun ... "
He aci, Hisind ,,drumul" sau ,,calea" în snhln\.e-
fo~cre, simplul ap,u· însemnează „p ren dr e tellc
dire.d.ion".
Construit cu s p I' fi:
Zilot, Cron., p. !J!J: ,,iar Vrzirnl r·11 Murahazi şi
Beizade D11mil.ra~r·11 ~lornz abia 1-\<"iipind, ap11carct
sprr ~mula ... " •
Pann., J>r,11•., l f l, 108:
S11r,, (li111·gi11 a ap11rfll,
:-;li fiigi ! f11g-i l pog,Jarr, ! urei !. .•
Balada Jordachi al l,Hp11!11i:
i)i li,, dru111 st, n,• c,H,1rn,
:-5pre H1q..:,.,u· st, 11p11r-ii111,
Pe Hanul s:1-J r;HJic,1111 ...
Construit cu „lu", mai rar eu „la":
Doină oltcnrmwă:
ln nnaplPa ~iniei ~liirii
S-au vorbil vro trei copii
S-apuce-n codru de tei,
Să ccrcc dc-s voinict•i ...
-(,\kx., l'oP-S. pop., 2, 289)
37 1 AP0G
----
sau într-o doină haiducească:
~i s-,,puc în ~odrul 111ar,•,

P,· dnd mugurul r:1sare ...
(11,id., :112)
Balada J/o/(>ra:
~i pe cal inc:lleca,
Drumul la ".all~-apuca,
Apuca-o c:'iliHori,~
:-;ă fac:l neguslorie ...
Nic. :\luste, Lctop., III, p. 16: ,,Ruptu-s-au ,i

podul pre Nislrn de năvală; cîţi au apucat ln cela
capăt de pod, aceia au hălăduit, fugind la Came-
niţă ... "
I. \'ădiresc11, p. 48:
Cu lotul 111-am priipiidil,
Min\.ile mi s-au zminlit.:
l<•s clin cas:1 s:1 rn~i duc,
:\u şi iu i li Co l ro S·CIJJIU' •••
1. Creangă, Stan Pitţitul (Com•. lit., 1877, p. 21):

,,nu mai şi ia<'<' să facă şi inc o I ro să apuee ... ";
~i mai jos (p. 22): ,,a dat [draculJ p9roncă tuturor
slugilorsalc('a si", apuce care încotro a ved1i
cu ochii, şi prclutindenc, pc mare ,i pe uscat, să
vîrc najhi'i int1·c oameni ... "
Balada Mi1•rla şi slur:11/: ,
Eu di, ~ura la
~i de-a maicii-la,
l_'.nd,• s:'1 mii drn,'?
111 CO [ I' o S·fl/Jl/f': ...
iH1u,11I,,, ]).,(,,,,;;ut, p. 12'1)
··--·- -·--·- ··-·----· --------- -----------
-Apuc „s-achPminer". fie cu acuzativu], fie în

ronslruf'\iuiw JJI'Ppozi!ională, e foarte des ]a cei
Vf'l'hi în desl'1·ieri t.opograficP.
O hol.;11·ni('iP, moldovencasd\ din 'l6H (A.l.lt.,
I. p. 8i): ,,am începui dila petrile-albe în stănea
i::i mart~. :-;;i _pogori supli't piscul in dreptul locului
î11 ma(('a păriiului <·e vine desprP hărrul, şi de
a('(do drPpl II iu groapa-mălaiului ee iaste în
dreptul guri valii Căcaei, şi de acolo suptu mar-
gine în eapu c·.hiforuhri din mijloc lăngă mocirla
Cticatii într-o nioviliti"i rare iastc suptu gropa-
hoului alăturP ,·u val-e Căca<·ii, şi acolo s-au făcut
lioor într-un gugastrn lăn~ă cel vechi, şi apncii
chi{:ond din mijloc l a deah".t în pădure pănă ia!-1ă
î11 f."intăna lui Vărlan, ~i din fănlăna lui Vărlan în
drPplul Jocului in f,1nlă1ia Hogozăi, şi din făntăna
Hogoziii în land-porcului, şi din lacul culme dPa-
hdui JHinili\ pănt1 într-un ~lejar unde am aflat l10-
(1rul ,·,•,·hi, :-;;ide acolo lot <'lllmc'~ în gos piin"lr-un
plop intru <·urcle am al'lal hoornl vechi ~i păn în
lnîleul lui Balhi1·, şi ap11cii chit-orul din mi,jloc
~i pogoară în gura părăului-răd1iţii, şi apiuă părănl
i 11 ({os p;in în miloh şi pănii în mat.ea Alma-
şuJui 1 n s li s ~j jai;:"i in gura drnmului ... "
Crigor.i1' (;hi<·a, 17~1:1 (Cond. Mss. a Vieroşului,
1780, în AJ'l1. Stat., f. 221): ,.moşiia Căpăţăneni
despr·P Cor·lw11i 11p1"·11 d i n apa Argeşului spre apus
prP ,·iruga din s11:s dt• 1·ir<'·Ş pen pieiri pre liingă săla
~nl pop<>i, ~i ap11r1i vftlc<'aoa iu su:,: ... ··
Al'! oltPn<':-;<· din 17Ti (Cornl. l\l~s. a Govorei, nr.1,
în J\1'11. Stal., p. :i:Vi): ,,am mersu dreptu în nucul
<'osleliv, l'm·e iasle in matca OrgoYii-seei, si de aci
dreptu i n p iia1 ra ('arc ia.st e [sic] s(t hoUiraş't e :1 ho-
l ari\, iasă holarul Silişlcnilor i hotarul srintei mă-
39 - 'APUC
năstiri i hotarul Dedovi\a al dumnelui căpitan

Mihai Ştiucă, şi din piialră au apu-cat matca api
în j os pă lăngă drumul hătri'in păntt în gura
Orgovii-ser· i ... "
Construit cu p e:
Doina Lcna:
.tlpumi pe drum la vale
Ş-agiunsui pe Lena-n calr ...
IAlcx., Poes. pop., :!, 237)
Balada Inelul şi năframa:
El pe cal a-ncălccat
Şi pe drum au. 11-pucat ..•
Balada Vulcan:
F,lcca mă-sa cum zicea,
1n calic îl pre!ăcl'a,
El pe uliţe-apura
Crlşml'le do I<' cuca ...
Alexandri,- Boieri şi ciocoi, act. II, sr. 17: ,,Dacii

nu te-aş iubi, nu mi-ar pi1sa niridernrn să te văd
apucînd pe cărări unde nu trebuie să calce piciorul
unei fete ... "
ln descintece:
Şi apurni pc c a Ie
Pe c :1 rar c ...
Apuc l u c r u I s p r e:
Cantemir, Ist. ieroglif. (Mss. în Aead. Rom.,
p. 25): mai mul tă sfadă s i voroavă strînc i una tă
s-ar fi s~ornit, şi mai multă' ocară s-ar fi lucrat, de
n-ar fi fost Brebul l u c r u l cu un cas mai înainte
s p r e descoperirea adevărului apncat ... "
'APO<,
Apuc d-a-1 ung:

- 40
Pann 7 PrM., II, 90:

Hu vritul ~;"i cau I cum(1ruă
Şi-n de~1·rl ~ă nu muncHsc,
Cump,irai o mo~iuară,
Horinţa stt-m i izLîndesc ,·
Şi o ap111·ai d- a- I II n g u I. .•
ln balada Dolca, ciobanul eălră cinele său:

lnainle M{t 11p11r·i
Şi la ruri drr-pl s:i mii duci,
Pe urmei(• oilor,
Prin pajişl,,:1 f](lrilor ! ..•
])olea Vf'SPI SP S(·.ula,
Cîmpul rl e - a - I u n g apuca,
Hotul prin i;rrhă virind,
l'rmell: Lul mirosind ..•
Apuc c î m p i i:
I. Creang:'i, Amintiri din ropilăriP- (Com•. lit.,
188'1, p. '10): ,,dae-ai sla s,'i fai·Î Yoir. n~a dn toaln,
zău ar treb11 i de la o YrPm P s-ap11(:i c i m p i i ... "
Cu acelaşi srns: 111111c in I u m e:
Cintec din Ardeal:
Cucul dulii, miPrla zicr-:
Nu-li lt{: hanii, 111,-ti y11inice,
Ci, \i-i carul lol slrical
Şi plugul n..ft>rPcal,
Şi păminlul tH•h1crat,
Iar tu-n I u III c-a i ap11c11I ! ...
(Pr111tili11, 188\"·; p. 1;01)
'11 - 1 APU<i
Apuc p e uşă:
Pann, P1·ov., I, 20:
~are indalii r.u !.,crea
p c u ş-afară ..•
f-;,-apur,t
Apuc a I tă vorbă:
Hristm•hi Pitarul, Jstori<t lui ·A/avroieni (Bucirt-
mu1, 18G3, p. 28):
Acum dar să mai lrlsămj
:;i-allii vorbi"1 s-upuctim ...
A puc î n a i 11 l c:
1'\cc11lr<1, J,elop., II, p. 270: ,,mergănd veste la
Poarlă eă au murit Cantemir-Vodă, Briincovanul-
Yod,1 l>om1111l rnunlf'11csc au apucat î 11 ai n te
r:;i au isp,·rtviL Domn ia lui Constantin săn Duca-
\'odt1 ('Clui hii.triin ... "
Cosi a('hi Ncg-ruzzi, Sobir.ski: ,,au trimis pe loc pe
Ctipilannl Tur('ule\ e-o straj,1 <le eălăre\i, care apu-
cînd î n a i n t e, au Ht·os to\ i oamenii de prin
salP ... "
J ipes('n, Opinrn,·11, p. 20: ,,\leseriiaşi sl.reini au
a1111rnl i 11 t1 i n te la ai 11o~lri, şi uni ci~ligă şi se
l'llllH'IIFSI', al\.i pÎPJ'd ~i Sil-ltgttll,incse ... "
Co,·eHi, Omiliar, !~,KIi, q11al.ern. XXVII, p. 14:
,.1111 aşl1lpli1 p1·e j11dt•lt\ gloalcei st1 r:u,punzâ, ce
ap11câ i na i n I e dr zise lui: nu te t<',me ... "
I. Hus(l[., /.,!.(ircitnl de .\loli&rr (B11,·., 1~lG), p. 10:
,,de ar·eea ap11mi i II a i 11 t c, l'a srt 1111 te mai în-
cerci s,l m:t indupleci .. .''
I. Crcangii, Capra c11 trei iezi (Conv. lit., 1875,
P· 3::0):
,,- Pot s(t am nădejde în voi?
1 APOC
--------------------------
- Să n-ai nici o grijă, mămucă, apucară cu gura

1 na i n t, e cei mai mari ... "
Din apuc „prendre une direct.ion" se desfăşură
de la sineşi mă apuc „i;'engager", cind direct,iunea
se răsrrînge mai cu dinadinsul asupra celuia ce o ia.
Vil I. M ă a p u c „s'engager". ,
Neculce, Letop., II, p. 258: ,,Cantemir-Vodă n-au
ţ,inut par ol a, cum s - au apucat cănd l-au pus
Domn srt omoare pre Iordachi Rusăt ... "
Acelaşi, p. 363: ,,Mai cerşut-au turcii Azacul,
şi s-au apucat moscalii să-l dee cu tot venitul şi
hotarul ltii ... "
Ibid., p. 2:33: ,,pe Stolnicul Constantin îl credea
Duca-Vodă, că-i era cumnat şi se apuca că va în-
toarce pe frate-său de la Udriiu înapoi, şi aşa au
amăgit şi ei pe Duca-Vodă ... "
JbU., p. 2H: ,,Constantin Stolnicul s-au agiuns
cu o slugă a lui Grigorie-Vodă pre anume Ionaşcu
Cap-de-ghindă şi l-au scos martur înaintea Divanu-
Jui lmpărătesc de au mărturisit cumcă l-au omorit
stăpănu-său Grigorie-Vodă fără de nici o vină pre
Constantin Postelnicu I ; deci Grigorie-Vodă dacă
au văzut că mărturise~le aşa sluga lui, n-au avut
ce mai răspunde, că se apucasă p e c a p înaintea
Divanului că-i este ni1paste ... ''
Nic. Muste, Letop., II, p. 17: ,,au venit Domn
ţării Dimitraşco Cantacuzino, ce au fost Capi-
chihae lui Petriceiro-Vodă la Poartă, apucindu-se
el să strice cetăţile ţării, să nu intre Ieşii într-în-
sele ... "
Act moldovenesc din 1703 (A.I.R., III, p. 269):
„Izvod de pre zapisul lui Toder Moţoc, eum s-au
I e gat s ă de unchiu-mieu lui Murguleţ părcălabul
pentru vitele carile zice unchiu-mieu c-au perit
1 AP0CJ
pentru prjbegiia tătăne-mieu, să se f;llie ce s-au

apticat Moţoc: că va da doi boi şi doaă vaci ... "
Dialog ţ.ărănesc din Moldova:
,,- Ci mai faci cumătru Vasile?. Tot rău?
- Tot., cumătre I Nu-i mergi spri ghini di feliu.
Nu. A mai adus acu o babă, cari s-a apucat că 1-a-n-
drepta ... " (C. Mironescu, Tutova, c, ~băneşti).
Doina Cucul:
Ba! în curle-P n-oi lntr·a,
~lugă nu m-oi' apuca,
Ci mai bine m-oi ţiae
Cu hrana ce mi-a plăcii .. ,
(Marian, Bue,11,, II, 7~
De aci: ,,mi apuc cu cineva pre r ă m a.1,
mă prind = paciscor, paclum ineo, pignore certo"
(Lex. Bud.).
lln cîntec din Moldova:
Iată mări cum ei beau,
R m ă ş-a g c ă s-apuc(W,:
ă
Că celui ce s-a-mbăta
Frumos cap i s-a tăia ...
.·· (Caranfil, Valea Pi:u~lui..,;;aiJ
CosLachi Negruzzi, C2rlanii, se. 4:
„Terinte:: Te-nş-eli, cumătrd -~- eu•,m-aş apuca
că dacă cuconaşul ar·•tmbla,., Domnica. ...
Miron: Domnica? E„ cerce d-foi, şi-i vide·rmkţi
l-a lua cu prăjina. Dar Voichiţa .... ·ha, ha, ha.
Terinte: Ha, ha, ha. Dacă ţi-i aşa povesţea, pun
rămăşag ..• "
IX. P a r t i c u I a r i tă ţ i:
1. Este anevoie a clasa în vreuna din rubricele
de mai sus pe apuc urmat de partitivul i a, bunilo..iră
într-un cîntec satiric din Ardeal:
Două reţe ş-un răţoi,
Hă-mi apuc şi eu J a boi;
Două reţe potcovite,
Să-m i apuc şi eu la vile ...
(Tribuna din_:(;\ibiu, 1885, p. 270)
unde „apuc I a boi", ,,apuc I a vite", a.decă „apuc

I a avere", tnaemnează: capăt puţ i n ceva.
ln acelaşi sena, dar cu o nuanlă morală, deja la
Miron Costin, Letop., I, p. 269: ,,de atunci ceialanţi
boieri ce era închişi şi cei ascunşi mai au apucat l a
suflete cn nădejde de viaţă ... ", unde ln alte ma,nu-
scripte (ed. Urechia, t. I, p. 527): ,,au apucat la
suflet" şi „an apucat I a fire".
Tot aci vine locuţiunea poporană: ,,lui îi apllcâ
mina I a toate", ctnd cineva se pricepe în multe
lucruri m:1ear cite puţin.
2. Compusul a i n te-apuc „prevenir" ne. intîm-
pină la Coresi, 1577, ps. LVIII: ' •
Dumnezeulii micu, me- Deus meu11, mi,;,.ricor-
serer~ lui ai n t e-apucd· dia ejus pra ev e n ie t
mâ ... me„
şi aproape tot aşa trr .Psaltirea Şcheian4, circa 1550
(Mss. în Aoa,l. Horn.): ,,O-zeul mieu, meserere lui
a i n t e-apucă-me ..•"
lhid., ps. LXX YI:
... a i n t e-apucarâ stra- ... an l ic ip a v r r unt
jâ .... vigilias ...
::;. .tpuc pe eineva cu J'iig.'id11i11(e, cu lingu~ire,
CU \'O!'bC:
Variam, lt_Vi~l, f. 21.:l a: ,,r:111'11ve11lt~ l11ine apuca-i,
~i 1h1ruri 111ari· le da, r;ii domnii le g11ruiia, penll'U ca
să sâ lt'JH·dc de li rii;Los .•. "
4. Formu pori ică dapur, eu d ca in „dalh = alb",
lnlr-o colindă din Jalomi\a:
Mai1·.,1 de v,•,lt· p r· i n d "a,
J<'iiu-n hra(,, 1·,1-::,i I II a,
C:"iriiru ia dnpw·"···
(U.H.T., Poe;:. pop., 26)
(J I, 1a119)
:iAl'i;.s (piui'. "1111s11ri ~i apu.,·f'), 11.n.; 1. eoucher

l)(lf'J,;(: fig. ,leeJin. 1u pt·imul
(tle~ ai,;( n•,;); 2. (l('(·ident,
sP11s, a1,11s P«ln dinamic, i11s1•11111iml (.rey,'l.,la a p u-
n c r· I' a ~lcl,dor; în sensul al doilea eslalic, arăs
tind 1·i>gi11111,a 1·,•rnl11i u111h• slPIPle apun. ln ambele
sensuri (' si11n11i111 cu as fi 11 ! 'i l, cu soare-
a p II n c-, 1·11 s r· .-, p ii l a I. l'l'i11 sem; ::;i prin
pat·IPa radi,·alti -p o 11- 1·oi1t<'id1• t'II ilal. ~i porlug.
p o ll p li L (', spm,. " o li j C Jl Le, }ll'O\'Cnţ. p O-
II e n I, (Cihae).
1. A ,,u.<: ,,,·n11,·liPI'''.
Se zi1·1· mai ad1•i-1•a a1111.~· <l f' soare, nearticu•
Jat, 1·011;,,[1·11i11d11-~r 1·11 :,; p I' e, I a, pc I a.
BalaJa Oaia 111blrârn11â:
~i mi s-au vorhit,
:;;i mi s-au şnpt il
La apus d e s o a re
~ă mi le omoare ...
(G.D.T., l'o,·s,, pop., ',!lă)
2
APOS i6
Colindă muntenească:
Spre apus d c s o a r e,
Cam pe drumul mare,
Trec
Şi se petrec
Stoluri de voinici
Pe cai povîrn ici .. ,
(lbid., 91)
Balada Mioriţa:
Ei se sfătuiră
Pe l-apus d e s o a r e
Ca să mi-I omoare ...
Figurat, la Costachi Conachi, p. 100:
Amar nouă! ce durere ne arde şi ne topeşte I
Noi murim, şi lumea toată nimic nu no foloseşte:
Nu-i scăpare ... căci nădejdea de la noi este departe;
S-o-nchegat lumina vieţei cu apusul cel de moarte I...
lbid., p. 224:
Tu pA.Lrunzi a mea simţire cu lumini ce în cer nu-s .. .
Tu eşti Dumnezeu de viaţă, tu eşti stea fără apus .. .
Gr. Alexandrescu, .Mănăstirea Dealul:
Măreţul tum, trist martur l-ai nostru trist apus ..•
şi tot acolo, mai jos, cu sensul direct:

Aşa în a mea rivnă, pe locul părintesc,
Fiu al astor ruine, ţărîna lor slăvesc;
lncă-mi aduc aminte de groaza ce simţeam,
Cind la apusul z i Ie i scheletul lor priveam ...
,. -:
2. ,lp1ts ,.oreident".
t:n l,occl din ~'loldon1:
le-le dupi", sfinlul soare,
Luminos ~i frumos Lare,
Că-i naiule mergător
Şi-narioi înlorc[1for:
. l\frrge de la răsăl"it
Şi pin[t la as r i n t i t,
Şi de Ja apus
După ce s-a dus
Merge iar la rf1s[1ril..,
(Burada, lnmormint., p. 121)
HarPori se zice în acest sens, printr-un fel de

)l!l'onasm poporan, ,,ap11s11l soare I u i".
Tnvenlariul Cotroccnilor, 1681 (Mss. Arh. Stat.),
f. H: ,,şi ianl să hic svintii mănăstiri o moşie ln
muntele Bucccinlui, insă de c:ltră apusnl soare-
l 11 i toată partea jupăncsii Ca:rlii den Coco-
rib;I i ... "
:1p11s esl.e unul din rele patru punct·uri cardinale.
Predică,· Lext di11 sec. XVII (Cod. l\lss. miseell.
al bii,. Sf. Nicolae din Bruşov, p. 190): ,,date furâ
noao palrn cvagghelii, dcrcp-<.:c săntu stlăpi aceste
lumi Pi, că şi lume patrn pârţi avăndu: r A al r i-
t u l (1, apusul, m i a z â-n o a p te, am iaz A-
zi, pcntl'u aceia se câdc şi stlăpi a fi patru ..."
Apus se pune obicinu\t în antiteză cură sărit.
Balada Lr...·oarele şi-luna:
l\oi cîl. om trăi,
Nu nr-om inlilni:
Cind eu merge-oi la apui,
2
AP0S 4.8
Tuia răsărit. le-ai dus;

Clnd lu 11,erg1\-i la apus,
Eu la r ă s ., r i l m-am dus ...
(Burada, DflbrogPa, p, 1i:.!)
Cimilitura despre Scrisoare: ,,Limbă dulce sau

amară, gr,Iicşle la r ,i s ă r i t şi s-aude la apus"
(Alex., Poes, pop., 2, ~{!H). '
i1 roverb despre cine povesteşte fără şir: ,,lmi
vor-beşti una de la r ă s ă r i t şi alta de la apus"
(Pann, III, 1:31).
,,R ii să r i tu I şi apusul" = lumea întreagă.
Moxa, 1620, p. 351: ,,toţi domnii pămintu]ui şi
toţi vitejii lumiei de la răs â rit pănâ la apus .. ;''
Variam, 1643, I, f. 45 a: ,,într-un casil iaste de o
d&Lâ şi in ceriu şi pre pâmăntu, şi la r â s ă r i t u
şi la ap1m1, şi în toale laturile lumiei ... "
ln urma schismei lui Foliu (8[)8), religiunPa
orcstină s-a despărtit în doui'i mari secte: hiseriea
H ii săritu I u i sau grea1•ii 1 şi biserica Apusufoi
0
sau latină.
Ureche, lelop., I, p. 106, vorbind despre Conci-
liul de la Floren\a: ,,in loc de lmpreunare, nici să
auzii de numele Papii şi a bisericii apusului ... "
ln Psaltirea Şcheiană, circa 1550 (Mss. ln Acad.
Rom.), XLIX, ne intimpină forma appus:
: .. <le răs,1rilul soarelui ... a solis ortu usque ad
pără la appu., (•nn~llc) ..• o cc asu m ...
În graiul vechi apus se înl1·Ph11i11ţt>riz:1 şi la plural:

apuse
.
,1 .
apusuri.
Coresi, 1577, ps. CIi:
... cătu stau rAsarilele ... (fUantum distal orlue
d,• opuse, deluîngal-au de ah o c c i d e n t e, longe
noi fărâdelegile noastre ... fecit a nobi11 iniquitalea
nostras ...
unde şi-n textul grec e pluralul: ,,«v«w).oil «'Jt'o
3 u cr µ c";; u"*, ca şi-n cel paleo-slavic: ,,viietotai ot
zap ad u". lnsă la Silvestru, 1651, e singular:
,,cătu-i
de departe răsfiri tulu de apusu".
Biblia Şerban-Yotlă, 1688, p. 460 (Esai. IX, 12):
Siriia dll.Spre ril~arilu- tuplcxu li~ ii1.lou cl11cx-
rile soarelui şi pre elini
de la apiuurile snar,•lui ... I Tol.wv, xrxt 'TO~ "EH'l)V«i;
el.fi -iJ).!ou Bual.lci>v ...
Corbea, Ps,tltirea, circa 1700 (Mss. in Acad.
Rom.), LXVII:
Ce I u i prte~ Ie "PuHuri, oe s-au suit, ca.le
li fa{'fiţi ~i-l prosl,h"ili ~i-n deal şi în vale ...
(11, 1.lt34i)
'AR (arat, arare), vh.; labourer. Latinul ar o,

trecui d11 ase111e11ea la italieni, spanioli, portugezi
şi prove11\ali (Cihac). ,,A ara, a răsturna brazda ou
plugul" (Costines1:11). A luera pi101intul ptJntru a-l
face s.i. rodea:-;i·t't h11cale. TrPaba pluga.rului. lndelet-
nicirea 1le eiipelenie a oamenilor de la ţară.
Mirnn Coslin, 1„clop., l, p. 47: ,,tu ară pămlntul
şi p,'izeşte c,1snicia, şi alle meşterşuguri trebuitoare
fă ca 1111 ţăran ... "
Pentru a se putea ara bine, pămîntul trebui să nu
fie vil'tos.
* ,, ... r,i~ărilurile de apusuri" (gr.) (11. ed.).
1 AR 50
Moxa, '1620, p. tiO:J: ,,deci Craiu [Sigismund] cu

ciilâ hvala venise, cu 11111,i marc ruşine i.;e întoarse
c,'i-şu pierdu voinicii cu lotul şi lăsa oase c\e oameni
călu nu-şi pul<~ ara oamenii pre acei cămpi ... "
După cc se ară pifrninLul, apoi se g r i't pc a z ă
şi 8e aruncă s li m în ţ :1.
Col iuda Plu.~11şorul:
::ii p;imiulul miisnrarăm,
J\IJ,urar·ă·m şi-l ararăm:
.!oile
Vi,il",
.\Jt•rc111·ilc
t:ropilP,
C-aşa lll'-era ·loturile;
După ce-} ararăm,
li griipariim
:;;i gdu c11ral se 111 ă n ar ii m ...
(0.D.T., J>oes. pop., J39)
,1r li e l o a m n i'i, ar d e p r i m t'1 v a r ă,
se zice dupii. I i111p11I a1111lu1 r-ind sP arâ.
Necull:c, /,C'lop., 11, p. /i~>Ci: ,,eiizul-au o brumă
mare de au stricat pinile L'cle miei, şi str·icase si
pinile muri care era mai tiirz_ie, cii n11 putuse oam~-
nii ara d c L o a 111 n ii, 1'1111d vremea ostirii si
• _, "), ,,.. • I ) ,
d e p r I m ii ,- a r a Ji.JJ'ai:;1 nu pulea să are de

vreme, fiind boii slaLi de iarnă ... "
LJ nealt a eu eare SL' arii. csl e p I u _g u I cn hăl
tcelc lui.
Ncl'nl<-e, f,etop., II, r>- 200: ,, ... [Şteran cel Mare]
mir1111dt1-se ce 01n este a<·ela e1t arJ, duminica, indată
au trimes i11 toate piir(ile ea s,1:1 găsească pre acel
om sii-1 ad1wă la dtrnsul; şi l-au aflaL pre om în sus
pre :ipa Vasluiului, cale de patru ceasuri, arănd la
_~_1_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _~ 1 AR
o movilă ce se chiamă acum movila lui Purcel, că

pe acel om incă ii chiema PUl'cel. Şi ducăndu-1 pre
acel om Ja Ştefan-Vodă, l-au întrebat Ştefan-Vodă:
el au strigat aşa tare? şi de ce ară duminica? El
au zis că au strigat el să aducă boii la plug, şi ară
duminica că este om sărac şi într-alte zile n-au vrut
, frate-său să-i deie plugul. . .'_'
Balada .Movila lui Burcel:
Să-mi dea plugul ca să ar,
~ Mi-a Cost ruga ln zadar.,.
O doini:
Alei, puico! dac-ai vrea,
Patru pluguri aş dura,
Ţara-n treagii aş ara! ...
(Alex., Poe.•. pop., :ol, 2~3)
Cind ară mulţi deodată, plugurile se aşează ş1

.lnainteazl în rînd, iar plugarii cintă.
Cin tecul Jianu lui:
Vărni oanlf'nii arind
Cu p l u g u r i I e i n r i n d,
Numai pJogule[.ul meu
L-a-nţclen it Dumnezeu ! ...
(G.D.T., Poes. pol/., 291)
Costachi Negruzzi, Doina nonâ:

Boii mei clnd aud doinii,
Ară !,elină şi moină,
Şi îmi samăn cel ogor
Cîntînd doincJe· cu dor ...
~~f{-~_l\ff..__________________
A ara un cimp pentru întîia dată se ziee: a dtis-

pica tetina. Cintrcut Pandurilor din 18.'-!1 (C.1>.'1'.,
Poes. pop., 48/i):
lJ i1e, lllt'I'g<·m s;i ariim,
T e I i n a s t1 t1 (! s p i c ;i m,
Cii a Vt!JU sii srun.iin[uu;
Voi avc(i sfi. 11,• nrma\i
Şi-nsn li l st, s11(·<·ra! i ...
Proverb: ,,Orzul li ar11 buii si-i rniu1î11<·,"i. r,aii"

(Pann, 11, 8i); sau: ,,l.JOii ar11 o~·zul si eaii ii mit-
11incă" (Baronzi, J.imba, p. (iO). •
(. Creangă, PO!'rSlNI 1111ui 1)/1/ l<-111·.~· (Con,,. lt'.t.,
187i-:, p. 258): ,,Să-şi puie ci11c\'a ol,rnzul J1Pnl1·u
1111111 ea tine si să le hrănrasf'ii ea pc-un t1·i11LOI'
marc min11ni'i-i'şi asta! dar toi. de noro<: s,"i. se plingJ
t·i11eva. Bine a mai zis cine-a zis 1·ii: hoii arâ şi mii
m;i11încu ... "
(~hiciloarea despre Sniso:u·e: .,Cis<·a arii, omul
mint," (Tar11 1w11ii, lt-i87, p. ltj2); 11<•g1·P~it, d(\ pe
cind se stria 1·u pent•, rtll <·11 l'(l1J1Jl'iP.
,.Clnd ptu11î11L11I Psl" l'rag,•I, popontl zil'e: ,:(i w·,1
e li III li -i cc n II ş a'' ((~. Htuml', Tccul'i, e. llo-
·moenn).
lnl'initiv arhaic „d n - a arar(,.":
Paliia, E,82 (ap. Cipariu, _lnal., p. 81): ,,in şase
dzilc lu1·1·t!ad1.A, in a şapl1ia dzi lu r;idzllllnu de - a
1/1'111·,: ~i di-a sccc1·a1·ea .. :·
(11, 1'i't:!)
1
.\R,\.\L\ (plur. 1tr11mi şi a.r1111111ri), s.f.; ·I. 1·11i-
Yl'r; 2. 11sl.rnsil en t·uine. l\lctal 1·oşietec, mai
puţin vîrlos dctîL ferul, tat·c se poale to11i, se mcs-
ARAMA 1
--------------------
tecă cu alte metaluri, se lăţeşle sub ciocan. Se în-
trebuinţează pentru facerea g o J o g ani lor şi
a J'cliurilelor unelte, mai ales vase. ,·
Localitatea de unde altădată românii îşi procurau
acest metal este B a i a-d e-aramă din 1\lehc<linti.
„ln 'faru llomânească - zice sub l\lalei Basarib
arhidiaconul Pani de Alep - se al'lă o frumoasă
hai e - d e aramă, din care metalul se scoale ca
o piatră neagră din neşle puluri fQarte ·adinci,
şi apoi se prelucrează cu multă măiestrie ... '' (11./ .J-1..,
I, 1, p. 105). · .
„La noi piatra <lin c·are s-a scos aramii se zice
rudă ... " (I. Spineanu, Severin).
A perit industria, dar a mai rămas cile ceva din
terminologie.
Pe la finea secolului XVII, B a ia - d e -
aramii mai trăia încă nu numai ca nume geografic.
Constantin Brîncovean, 1693 (Cond. l\lss. în Arh.
Stat., p. 217), în „o carte a Costii negu(iloriul de la
Baia-de-aramă", zice: ,, ... cari moşie şi
rumăni au fost zălojit Iachim spătărelul drept
aramă oca 700 la Dcdiul Duca, şi acei hani ce s-au
dat pre aramă au fost ai Costii neguţitoriul, şi cănd
au fost la zi, neput.ănd să de arama, au fost dat
foale zapisele de afastă cumpărătoare la mă.na
Costii ... "
Românii nu făceau hani de aur, ci de argint, şi
mai cu seamă de aramă.
Nic. ~foste, Letop., III, p. 10: ,,Pre acele vremuri
ora pace si lara întemeiată. Era bănă1·ie în cetatea
Sucevei, ~ar~ era de la Dahija-Vodă, şi fiicea şalăi
de aramă, carii numai aice în \al'ă îmbia, 4 ~a lăi la
un ban bun ... "
I AR.AMA
Hănu\;ii de aramă se zicea uneori ar ii m i o ar e.

Legenda St-i Maria Egipteană, sec. XVII (Cod;
M.ss. miscell. al Bis. Sf. Nicolae din Ilra1;1ov, p. 3W):
,;~ii dcîn pritvorul bescrecci şi purceş rtiped~;
vâzt1-mâ oareeine mergăndu şi-m dl>de trei ar â-
m i o are, zise-mi: ţinc, a me rnurnâ; eu le luai
şi cum pârai trei pite ... "
Cu sens de „monetă nemaiirebuincioasă" în genere,
fa Gr. Alexandrescu, Mănăstirea Dea.lutui:
f3i precum anticarul, Ia patima-~ supus,
Culege veche-arama c• nu mai arc curs,
Aşa în a mea rivnă, 11e locul părintesc,
Fiu al astor ruine, ţărîna lor slăvesc ...
1n industrie se fac fel de fel de lucruri aLît din
ara.mă,prec-um şi din amestecul ei .cu zîh-0, numit
a-J am ă.
ln balada Radu Cal.onf"irescu, descrierea unui
cort:
Este-un cort mare, rotat,
Cu creştetul nărâmzat.,
Cu ţ,ăruşe de aramă,
Cn cîrligc de a I a mii ...
(G.D.T., Poes, pop., t,77)
lu vechile tcxluri, cîteodatii aramă se confundă
cu a~ i o a i e sau bronz, ,pe cari şi grecul le cu-
prindea sub singurul termen de xa."J..x6~.
Dict,ionar l\lss. bă:nălean, circa 1670 (Col. l.
1'r., 1883, p. 423): .,Aramă. Aes. Cuprum".
IQan din Vinţi, 1689, f. 70 a: ,,Să aşii grăi în lim-
bile oamenilor şi ale îngerilor şi dragoste n-aşu
ave, fire-aşu ca o aramii, răsunătoare şi ca unf1 clo-
potii nerăsunăndii ... ".
55 I ARAM.A
Şi to~" acolo, f. 194 a: ,,Manasie celu închis în

arame ...
Dosoftei, 1673, f. 23 b:
La războimi-ai datu-mi bunâ-nvăţăturâ:
llraţe de aramd Ia sâgetătlll'â .. ,
unde în context: ,,e-8-ou -t~ou ;ctl;<.ouv "t'oui;; ~poc-
:x,(ov&c; µou = posuisti arcum aere u m brachia
mea"*.
De asemenea, foarte poetic, aramă în loc de „clo-
pot de acioaie", la Costachi Negruzzi, .Melan-
colia:
Al aramei tristul sunet gtndul meu a deşteptat,
8pre locaşul mîntuirii paşii mei a îndreptat ...
Vasele de aramă, şi chiar cele metalice peste tot,
poartă în popor numele de aramă, la înmulţit ară
muri, ca şi în latinitatea medievală, bunăoară:
,,aram inu m unum argenti album"** (Du Cange).
Jipescu, Opincaru, p. 12: ,,intrară într-o pimniţă
cu ghin şi acolea la fundu buţ,i să sfătuiră, mai vor-
biră, mai ceoguiră bărdacu, mai ulcica, mai arama,
mai borcanu şi garafa, şi togma după cîteva-nchinări
sa-nvo1ra ...
.... • >J ''
De la Vrancea, Sultănica, p. 202, descriind o ~e-

jenie: ,,zgomotul sec al roatelor fără şini, bălăn
gănitul arămurilor ca nişte clopote dogite ... "
Aur sau argint amestecat cu aramă se zice
spurc a t.
Pravila MolJov., 1646, f. 41: ,,bani răi, dentru
auru şi dentru argint s p u r c a t, sau prisne de
arame, sau cum are fi ... "
* ... ai pus arc de aramă în mîinile mele" (lat.) (n. ed.).
** ,, ... arămlll'i curate de parcă erau argint" (lat.) (n. ed.).
I AHAMA 56
Lurrtll'ilr. de aram,, pot .fi poleile cu aur sau cu

arginl, <la1· poleiala se şlerge e11 timpul, şi atunci pe
i'ei, pe eolPa inr<'pc a se arăt a arama. De
aci fiţ11raL mai multe ]ocn\iuni proverbiale despre
arama c·c se dtt pc fa(ii la oameni.
Cili,w: ,,a-şi arăta- aranut=lever le
mal-<J 11c; i s-a c II u o s e II L arama =-.e on u eon nu
son ,·arai'! t•rc". '
I. Cn•augii, J>m,l'sil'a lui Jlamp-.tlb (C:011(}. fit.,
1877, fi. 17S):
,,- ... na-!i o palmă, ca si't ţii minlc ee ţ.i-am i-pns.
Bii~al-a i in cap vorhPlu melc:>
- - Ila, sl:ipinc - - zise llarap-Alh, lăsind oehii
î11 _joii: ~i ieşind porneşte la grajdi11.
Cu asla a voil Spinul sii-Ri ar a Ic arama si si1.
fa<·i1. JW Jlarap-Alh ea si'i-i i~ie şi mai mn!L fric~ ... "
Alexautlri, Piatra din cas11, Sl'. 'IG:
,,l ,P1mil: Atunci eşl i obraz n i c?
l\ in1: Poroneit:'
J ,eoJ1il: \'rcau s(t zie 1·(1 al 1111ti î l, i ar (1 ~
arama.
Nirn: nar; al1m(·Î Jl1 :1 d i s V (t IC se ... "
Proverb: ,,Arama omului la be\ic s c ar a t (1"
(Panu, I, 117).
P. 18piresr11, Snoa,•c, p. 23: ,, ... ca sii Jill i SC
d e a p c f a .t ă arama ... "
Acesle loeu\i1111i 11-a11 a face cu latinul „ducere
aliqucm ex aere" (Cihac), ,·a1·e 1111 însemnează alt-
ceva decit „simulal'rum alil'ujus ex acre fa1·ere"•:,.
„Intre epitl'lc de gdne: pop11şoi11I copt c·. a
arama ... " (G. PopPs1·11, Sul'eava, c. Mălini), cind
ÎH('C]lP i1 fi ro~ie[P(".
* ,, ... sii faci slaluia cuiva din ararni1" (la!.) (,1. ed.).
1
AHAMA
ln lc~endcle popol'anc .ioaf'i'i 1111 l'Ol înHemnat

p o_d u J de aramă, al.Huri cu all.e poduri ale-
gorice.
Suflet.ul mort.ului, in căltlLoria sa pe lumea ceea·•
]altă, trece un pod de aromi,:
l\u mi't mai judi,i,e nirne
Om cu suflet ca 1:1i mine,
Ci"t la podu de ara111ii
Huflelul meu va da seam:1,
Şi la p01l11 de a r g i n l
Va fi lare soi;ul il. ..
(.J.ll., 175)
Balada Craiul şi snrii-sa:
Eu al111w,, vui veni
Cîncl lu <lin casfi-i it•şi
~i utie c,1~1ui vei g(,ti
Poci de-ara11ui
Pesle vamă,
l'od <le-a r ~ i n t
l'csle p:1mînl. ..
(\[arian, Buco,•., I, 153)
lnlr-o varianlii ardelenească a aceleiaşi legende
dcHpre Soarrle şi luna:
Pud d1•-111·w1ul
l'reslc vam:i,
l'o<I de f ier
Pinii la cer,
Pod dt•-a r :; i n t
l'n•sl ,, pt1111 in I,
Pod de c o a r ă
l'n•s l ,, lt•arii ...
(Releganu, Poes. pop., H)
1 ARAM.A 58
Doină din Moldova:

La podeţ,ul cel de p ia t r ă
Slrăinele-s fără Ială;
La podetul cel dc-aramit
Străinclc-s
Hiri't mamă ...
(Conv. lit., t88G, p. 181)
Cuvîntul derivînd din latinul aer am e n,

medieval a r a m e n (Du Cange), de unde şi ital.
rame, span. ar ambre, portug. ar am e
ele. (Cihac), forma cea organică esLe arame, care se
şi găseşle adesea în vechile lcxturi.
Coresi, 1577, ps. XVII: ,,arcu de arame", unde şi
la Silvestru, 16;)1: ,,arcul ii de arame", dar la Dosof-
tei, 1680: ,,arc de aramâ". -
Predica, circa 1600 (Cuv. d. bătr., II, 230): ,,şi
topindu-i in argintii şi in auru şi în ciuai şi în
arame ... "
Popa Ion din Sim-Pietru, Alexandria, 1620
(.\lss. in Aead. Hom., p. 10): ,,cetate de aramâ",
dar tot acolo, p. H: ,,ieste raiulu şi ocolitu cu apă
şi ziditu cu arame şi a1.:opcriLii cu focu ... "
Pravila Moldov., 16116 1 f. 40: ,,auru lu cel curatu
cc arc fi să fie, ei-I spurca şi amestecă; argintulu
aşijucre, unulii amesteca cu arame, altulii facii chiar
de nrame ~i numai căcc-1 spoescu d.easupra cu ar-
gintu ... "
:\oul Te~,Lauient, 16'18, Apocal. XVIII, 12: ,,tot
Yasulii de pil, şi tot vasul de lemnu scumpu, şide
arame şi de fier şi de marmur ... "
Despre arame a se mai vedea la Cihac, Principia,
p. 388.
Această formă se aude pînă astăzi în Banat:
'ARHUrtJi:
•
,,Acei ee lucră ara.mea se eheamii căldăraşi"
(S. LillLa, Banat, c· . •\laiJan).
Printr-un joc de cuvinte poporan între aramă şi
h ar am „maudit, de mauvais augure"':0, în Mun-
tenia ţăranu] zice la gologani „bani de aram".
Jipeseu, Opincaru, p. ':17: ,,ciocoiu-neailea, hfttu-
1-ar stclili, îngroapă magmudcle şi nisfele d-a1i noi
şi bani dă aram seoşi din pielea meu ... "
lbid., p. !)j: ,,fuge din JHlllg('--n pungă banu dă
a.ram ... "
ln Invenlarinl mMnăs.lirii t~aJata din 1j88 (Cm,.
d. bâtr., I, 1m sqq.) ne jutimpină o mare varieLaLe
<le forme:
,,doua tocu re de rame ... "
,,sn\a1itc mm·e de an·n11: ... "
,,medelni\a de (lf'O.f/U/ ..• ,.
,,erucc de aranu: ... "
(11, H50)
~AUBUJU: (plur. Arbureşti), n. pr. m.; nom

d'une trcs-aneicoue famillc noble de ;\loldavic. **
Pe ]a jumiitalca sewlului XY, Arl111reştii erau deja
boieri mari. Fiu al unni părl'i1lah de ;\camţ, Luca
Arbure dcvin'e mml din sl"clnieii !'ei mai de inne-
derc ai lui !:,lcl'an ,-ci '.\lare, păi;lrîud acrcaşi putere
sub Hogda11 nil Chior, ,·arc la moarte îi incredin-
tează întreaga-cîrmuir·e a ţărci pc I impui minoritiiţii
lui Stel'an <'PI Tin,"ir·. AC'esla Pslc Ynstil ni hat-
ma ~ Arb11ri·, devenit erou legendarul poeziei
istorice rom:111e.
* ....,bll'slL·111ul, de r:lll augur, riiu prcYcsliLor" (Ir.)
(11. ed.).
** ... nurnr•((' 1111l'i foarlr- y,·rhi si cunosrulc familii din
Moldova _(fr.\ (n. t:d.}. ·
"AllBURF: liO
,
Coslachi Ncgrnzzi, Apl'od11l Purice:
Acolo se află iari:işi al o:;;1 j lor v,;I i,ra11,
,1rbur Hatmanul ce-11 111 intt iioarl-1111 g-r11az11 ic huzdug-an,
Pre care ca prn o minei• de copil ii ar1111('a,
Dar azi 0111111 re! mai lar,i d,; ahia l-ar ridka;
Allă arm;i el 1111 ar,~, nici voi,·~lP-a mai av,•a,
Căci îi placn cind pr•! d11~111a11 e-11 izl,ir" n 1111·1,•a ..•
Coslachi SLamat.~, Smtinrla:

Eu sînt .t,·bo,·e, copil,., hal man lui ~1„r;,11 ud :Ilare;
Am slujil suh a lui st.Pag-uri palruz,,,·i d,• ani d,· rind,
Şi-n pal1•uzcci d,; rttzhoai>' ,:rnnl•·, dar liiruiloare,
Văzui groul ,\loldovl·i pc v1·C1,ima~ii sr,i htili11d .. _
-:Moartea acr,sl.11i vil1eaz, ajuns la adinci hi\l,ri-

nete, a fost cumplilii.
Ureche, J,e.lop-, I, p. 1'.l'r--'.:'i: ,,11.-,~;{I in luna lui
april în cetatea lliirl:111lui au l,iiat !':'lPl'an-Vodi\ pre
Arlmre hatmanul, 1n·c ,·art\ zie s;i-1 fie aflat in Yi-
elcnie. Iar ltwr11 adrviir·al 1111 se :-;;LiP; 111111wi alt1la
pnl.crn e11noa::;LP ,·:1 11rn·o,·11I fil'-1111111' ar·,, zavi!-:I i,\
ales un om ea u,·t>la ,·e ,..-ns1·11se ~lt>f,111-\'od;i J>l'U
palmele lui, a,·;ind altila 1·1·Nli11\;i, ~i in Li11Pr'P\ilc
lui ŞLdan-\'odt1 lual:1 (Par·a ,w:-,n,111i;i, 111HIP 111111[.i
\;rujinaşi i :---all •.rial ,1,. ('li 1111illl' 1·11,·i11le 1'1'111 l-au
imlrntaL i11 111'(~,.Jrile llun11111-s„11 ... ·•. \!_ai jos: ,,:\11
· mu)U\ vreme i11lr-,11·plas a11 a11 (;iiat ~ll'l'a11-\'11dii si
pn~ feciorii lui Arh1,r·1•, j,r·p Toa1kr ~i I'""
.'\if,ltila .. .'··
La satul Soli-a-dP-.Jo,1 Jn B11rnvi11:t :-e arl:1 pi11,i
asbizi o bise1·ie11[i:'1 zidiL:1 d1! 1i,-ilri111rl .tr/,11/'1' la
:1:i02, unii,· pc piirl'II' St! mai pol vedea por·Lr·PL11I
halmanului, al 111\\'eslci sal,: lulia11a, apoi a palm
Liii,•ti ~i o J'at,i.
',\llBlfllf:
l'\11 tot,i Arbureştii a11 1wril 1k m•gia lui ~l<ifan ('f!I

Tinăr. S11h Petru Har(•ş, ~lih11 .11'/l(t/'r' ajunge şi PI
hat.man, dar lriidcaz,·t pt· ani:-;I rlorn11 la 1G:18 pentru
a l1·(•(·c la prolivni1·11l s,111 ~lcfan-vodt1 Lăeuslii, pe
t·:wP iusft îl viclencsl-c de ascmPnPa.
Urcclrn, Letop., I, j,. 1Gi: ,,. .. 1m1ntl11-I [pc ~lcfan-
Yodă Lăeus1,ăl toatii curll'a şi boierii, s-au voroviL
o ~eam,i de boieri Jen n1rtca lui, anume G:"tncşlii
~i Arburcştii, şi la.aşlernntul l11i unde odilinia l-au
omorît î11 cetatea Suecvni ... "
D. \Vickcnhauscr a ncl1111al (·Pic mai mulle iz-
voare despre faru i Iia Arlmr1· i II Mulda(\'a odcr Hci-
triigc zu einem Urk1111d,•11{1//clu·" (Czer11owilz, ·18i7,
p. 'I.O sq,1-, 213); ele lol11~i :-;inl departe de a fi eom-
plclc.
La 1:-,1,5, boierii „Cli~a l'iiul l11i Arfmrc şi Jon
Crasncş'' an f'ugil din ~loldova i11 l 10Jo11ia eu două
eiilug',"irite" (A.1.11., 1, p. :lS).
La 16'.l8, .J111rnai doarti se 111ai vol'IH'a î11lr-11n mod
legendar despre avu[.iile de all:"irlalii ale .1rlmreşli
lor, cari „au inLlal din 111,'in:'t i11 11H111(1'· (lbid., I,
2, p. o).
Tr·eplal., acest marc neam 11i se i11r,1\i~Paz,"i s(·(1zut
la treapta de hoic1·i 11a~i.
Pc la 1G'.',O (A./.!{., J, p. 88), inlr-1111 a1·L l111eo-
vi11ea11 subscrie pr·inlrc mai multi riiza~i: Hadu
,.lrbure.
lnt1·-un znpis de ·vinzarc tot de a,·olo, 1698
(A.J./{., 111, p. 2/i'i), la sfir~iL: ,.Şi l'll :\il·olai Ar-
lmre slcg[ar_l am Sl'l'Îs wpiirnl ~i pe11lr11 (Tediu\a
m-am isl'l'ilit.. Ar. Sandu! Ar/Jure slPg[arJ iscaJ. .. "
Ca o amintire despre Arlmrf~li, salul Solca-de-Jos
in B11co,·i11a se f·henm,"i î11r,1 Ar h u re (Marian,
J:iserica din Piirh{111ţi, p. i-8).
Ancoş 62
Alătmi cu Arbure, o altă veche familie mol-

dovenească, din care de asemenea a fost un hatman
vestit în secolul XV I, purta numele sinonimic de
Copaciu.
Este r,iudat că d. I. llogdan (Vcrhilc cronirP,
p.121, nota) confundii pc hatmanul Copac i u ('.U
hatmanul Arbure, fiicînd din am indoi un singur
personagiu. Tot la d. I. Bogdan (ibid., p. El7, 207)
ni !le parc a fi greşită în Cronica lui Macal'ic lectura
urmăLorului pasagiu: ,,Mnxoy.rr1,, Bf'ilHH1, oyho
canoM'L po~Ol\lh me A p G a II a c 1.,", pc care-l
traduce: ,,l\tihul, boier mare, Arbiinaş de neam''.
Era hatmanul l\lihu Arbure, iar nicidcl'um Ar-
bănaş.
(li, H1!3)
ARCUŞ (plur. arcuşe s. arcuşuri), s.n.; archel.

Demirn1tiv din arc prin sufixul - u ş ca in „eă
luş", ,,lemnuş" etc.; formatiune rnrat rotwincas<·,1,
care n-are nevoie de un prototip latin ,,areueeus"
(Cihac). Arcuş este o vargă mlădioasă (·n capele inco-
voiale, unite prin peri de cal, cu <·arn sP dnlă pe
vioară sau pe un alt instrument ru eoardc. Se zirc
deopotrivă· bine: ,,a t r a g e d i n · arcu.ş" sau
,,a t r a g c c u arc1tşu.l".
Alcxandri, Istoria unu.i galbiin: ,,El era ;'l;eJekn,
lăutariu vestit i;e î(i rupea inima eind Lriigca din
arcuş un cîntic de jale ... "
Ion Ghica, Scrisoarea IX: ,,Trăgea Dinic:1 c11
arcuşul de te ardea la inimă, şi cobzarul zicea din
gură pe Alimoş; noi ascultam cu auzul şi cu sufle-
tul ... "
Fie Nedelcu, fie Dinică, un lăut ar nu se
desparte de arcuşul său.
63 ARCO$
Colinrla „Vasikăi":
Ciobotari cu-nlinsorilc,
J,;'mtari cu arcuşcle,
'fig-ani cu baroasele ...
(G.D.'r., Poes. pop., 135)
Cezar Boliae, ldcalttl şi po;iti"ul:
Cinci I.remură în spasmuri arcuşul pe V i o a r ă,
Cind rJaotul sloboade suspinuri cc-nfioară •.•
O aclmirabil:'i descriere a unui lăutar cîntînd din

gmă (·11 ar·omrJaniinentul vioarei, la A. Pann,
Jlloş Albu:
Yr1111 Uiu lar de se-n limplă să aducă cinevaş,
Nn-1 pun la dan~uri sfi cin le, după cum fac la oraş,
Ci ii (·.,·r c:i s:"1 I,: cinle ci-alde viteazul Mihai:
'J' r [1 ~ î n d d i II arcuş u d a t ă, s li z i c ,1 z e c o
d i n g r a i ...
l)p a:-wrnenca la De la Vrancea, Sultănica, p. 55:
,,lă11t.irnl sit priipădca cu firea, trintind capul şi_
p-un 11miir şi pe rcJaH, s,l-şi rupă arcuşul cu păr
11cgr11 ~i mai m111lc nu ... "
j\r·elaşi, Trnbadurul, p. 110: ,, ... mîinile sale potri-
viră eăl11s11I. L11:"i arc11.rnl din rni, deschise o cutioară
min,1, îsi· l'rec·:1 arcust~l cu sacîz: .. "
111 Io;· de d1•111ir1ti'tivul arcuş, se zice şi arc, iar
în _grai II I poporn n se aude uneori şi aspirat: h a r c.
l11lr-o 111111tă (,lrăncască din Vîlcea: ,, ... se scoală
nunul eu ginerele, merge în casii la mireas,l şi pune
imhon11I - - t·arc eslc o pinzi'i roşie - în harrul lău
lar11l11i; w·csla-1 ducP călrii mireasă, zicînd: Ceasu
rtl h11 n s,l tlea l>-zcu ! dar mireasa îl apără cu mîna;
îl dtH'.C a doua oară şi zice: Noroc bun să dea D-zeu I
AHDELENJ<:ASC,\ li4
-----------------
mireasa însa iar ii c.lepiirleuză cu mîna; îl c.luce
lflular11l « treia oară, zil'ind: Sinla Troiţă cea de o
fiintii şi nedespăr!ilă ! şi-l pune in rap11I mirPsei
ca un l'el ele glugă ... '' (l. Slănescu, c. Hc,·eH).
(11, l.",O',)
.\nirnr,mrnASf!A (adj. f. nrlic.) s. ARHI~u:.\Xl!J,

(s11hsl. m. ari.)~- .\ltlHIJ,EA:\'A (s.f. ,HI.) i,;.
AIWELt·:~rn~·m (adv.); I. ffo Clior1iogr. popul.: 111
larc11lt>IIP 1·01111iaine. :'\.('.11 st dan\ \ărilnese, poale
!'el mai irllP1·psa11I di11 irllr·Paga 1·oreogrHl'ie româ-
1111u:-1·,i, 1·H1·1~ ,~ alil de a\'111,i, ·ar·,~ in popor, dupi'i.
lo,·alil;i[i, o m11f!irue dP n11111i, al'ar·;i de ,·ele palr11
fonu,• de mai s118. deri,·ule din A 1· d Pa I. Cea rnai
h1111,i dPs1TiNe o Jalmirn 1l-l11i Al. Pop (Tr·ansih-.,
,. . Sin g,,m·z), şi a 1111m P:
,, .:1 rdt'/t'lllut e 1111111 Pl1• 111111 i j o,· t'Hl"P mai a1·e l n
T1·a11sih·,111ia şi allP 1111111i parli1·11lar·1• d11p;i [i1111l11r·i,
,·a: ,:\ I, r· 11 d e a II a, 11 a ! " g a II a, S o 111 ,._
ş a II a 1'11·.; i11 Banal L II g o j H 11 a; i11 -~loldo,·a
şi B1wovi11a ii zi,·: .lrd1,fr1t1u1 sa11 .·lrdl'l1 1 w'şl1·, in
Horrnl11ia Ardd1•1t1w, .1r1frfra_nc11, .lrrlclr1t1·şt,· şi 1· 11 -
g 11 1· c II P ş le (la H111·,ir). 111 11111111: l,walilă\i ius;î
poporul ii zi,·n 1:1,·eslui jo<· 1111rnai: d P III i 11 ;î sa11
<I<' l 11 ,- ir l i I ..Joc11l .-trd,•{r•,wa, suh orini 1101111• ,11·
l'i, P a,·Plaşi ir1 l'on<l ol'işi1111de se joa1·,i, 1·11 dcoiwhir„
mai alei- in rni~carea f;k11Ui <'ll'Jiaşii: mai lini, rrwi
,·ioi sau i11 s,i1·illll'i. 1>1:111\111 ~,.1 din do11;i p,11·[i.
Pill'tea lnlîie f' 1rn fel de p1·1!11rnhlare a 111111i b;'\rhnt.
1·.11 o femeie, 1'.i!irn paşi inainlP şi <·i[i,·a pa~i irwpoi.
Parlea a doua e i11vl!'lirea fnrueii in _jul'III hiirha-
1nlui. Voi desnie cum se f'Xt'<'.Uti\ .11·Psl jo,· ,,n valna
Someşului-Marc de Ia N,isăud iH. sus, u111m11J irr 1:u-
ARDELENT-ASC.\
rnuna Sîngeorz. Se jonr:1 dr 1111 liii.-lint şi de o femeie.

B,1drnl ni ţine cu mina dreapLii mina dreaptă a fe-
meii, întocmai cum se string rninile la salutare.
Fala lncepe Jărind cinci paşi înainte după tactul
muzicei, al şaselea tar't îl împededî întorcind indă
răpl; şi făcind i~1rtişi cinci paşi. la al şaselea tact
iarăşi împedecîndu-1 se iuloarrn. Paşii făcuţi înainte
sint mai lungi, mai ,·ioi ca cei de la întoarcere. Fata
repetă mereu această mişcar·e. Bărbatul, stind ln
fa\a femeii, tot la don:1 tartnri fat'e un pas cu mult
mai mic ('a fenwia, ndec,1 face trei paşi înainte şi
trei î11d:'ir:ipt, aşa (',t în joc se face un fel de înain-
tare în l'ormii de 1·p1·c. _,\,·estea sînt paşii regulaţ,i ai
bărhaL11l11i si ai femeii. B,îrbatnl in!'lă nu-i restrîns
numai la :;r·easl,1 mi~ca1·e, care este foarte lină,
ci poale s:1 fa('.[, orice f<'l de mişcări vioi şi chiar
sărituri, \ inind toldanna samă de tact. Partea a
doua, care c,;l c ade\'ifral :1 ardelenească, se începe cu
p e s u b m i n 11 , sau p e s t e cap, sau o d ă
p e s t c c a p, aderă bărbat ul ţinînd femeia de
mînă o inYir·lc de dou,1 sau trei ori pe sub mina lui,
şi învîrtind11-sc o dală şi biirhatul, vin faţă in faţă,
aşa că unu1rnl drept al b:1rhatului să se intîlnească
cu umărul sting al femeii. Biirbatul prinde cu mina
dreaptă femeia de snbsuoar,1, femeia pune mîna
dreaptă pe umărul sting al h:'îrhatului, iar mina
sl.ingi"'t o aşcaz11 pe bra(ul drept al b,1rhatului. Băr
batul cu mina dreapli'i poate si'i faeă multemişl',tri,
bunăoară rădicind-o în sus s,11iocneaseă din rfogete.
Bărbatul, piciornl drept îl \inc pe loC', iar pitiorul
stîng face cercmi în jurul pi,·iornlui drept. Femeia,
-,tind eît se p'oate de apronpe de h:"irhat, păşeşte
0 upă taetul muzicei cit de iute in jurul lui. După
/\RDELENEASCA 66
isprăvirea unui tact sau două, se opresc foarte repede

şi se învîrt ln sens contrar, schimbîndu-şi minile
din poziţia de mai-nainte. Cu modul acesta continuă
jocul numit d e i n v î r t i t cit voiesc. In cursul
jocului bărbaţii obicinuiesc a striga după tactul
rnuzicei într-un mod recitativ versuri poporana, fie
lirice ori satirice, sau cătăneşti. Despre bărbatul
care reciteazll. se zice că s t r i g ă pe la Năsăud, pe
la Bărbtu o i m p o i e ş t e, pe alte locuri c h i u-
i e ş t e sau d e s c t n t ă etc. Pe unele locuri
partea intiie o joacă bărbaţii singuri pină ce-şi
aleg cite 'O femeie. Un bărbat poate să ia şi două
femei, şi atunci zic că joacă: b ă r b u n c sau
b ă r b a n ţ ă. ln Bucovina am văzut juctnd numai
partea a doua, şi de multe ori numai de blirbaţi. Pe
unele locuri partea intiie o joacă bărbaţii cu bita,
fără de femei ... "
Ca varianturi, cari nu stnt de loc tn contradic-
ţiune cu arătările d-lui Pop, ci toomai le mai în-
tăresc, iată ctteva:
,,Jocul Ardeleneasca se zice la noi şi C i o b ă
n a ş u. De multe ori joacă un singur om, cu un
băţ in mină, cin tind fel de rel de cin te ce, de ex.:
Unde joacă doi mocani,

Parcă joacă doi curcani,
Hi! hi I hi! ... "
(D. Georgescu, Ialomiţa, c. Coşereni)
,,Ardeleneşte este un joc c i o b ă n e s c, arun-

cind picioarele peste ciomag şi !ltrigind fel de fel
de vorbe ... " (N. Isbăşeanu, Muscel, c. Albeşti).
67 ARDELENEASCA
,,La danţul numit Ardeleneşte sau U n g u-

r- e ş te, se cîntă:
Ungurean cu suman scurt,

Nu şedca-n Moldova mult,
Şi te du în ţara ta
De-ţi mănîncă slănina;
, Că de cînd venişi la noi,
S-a scumpit brînza de oi,
Făina de păpuşoi I
Ungurean c-o biată iapă
Toată vara căra ceapă;
Ungurean c-o biată mînză
Toată vara c!ira brînză ... "
(V. Căderea, Neamţ, c. Bistricioara)
ln părţile Haţegului, Ardeleneasca d e t n v î r•

t i t se cheamă T o b o ş a n c a, iar prin Arde-
leana se înţelege cea d e m î n ă.
„Ardeleana pe la noi şi-n regiunea Crişurilor se
joacă aşa: Bărbatul stă in faţa muierii şi se prind
de mini; lingă ei altă păreche, şi altă, pină se pun
toţi, cîţi vreu să joace, într-un rînd oblu, sau -
dacă-s mulţi de nu încăp - se pun în cerc; apoi
cu toţii fac trei paşi în dreapta mereu, trei în stînga
mereu, repeţindu-se această mişcare de trei ori;
urmează trei s c u t u r a t e 1 n I o c, de aci
trei paşi d e-a s ă r i t a i n v 1 r v ă r i, adecă
în vîrful degetelor, în dreapta; apoi tot aşa în stinga;
aceasta se repeţeşte de mai multe ori, şi jocul se
rencepe din nou. To b o ş an ca o joacă poporul
din comunele de Ia izvoarele Jiului; e un fel de
h ă t u t ă i n I o c, întreruptă prin invîrtiri în
dreapta şi-n stînga. Ardeleana, avînd multe varia-
AIWI::LENEASCA GS
ţi1111i, c foai-lc• r,'ispin<liUi în Caransebeş, Lugoş,

Dei11ş. Or·.id1· PI•·." (P. Ollcanu, Haţeg).
Fiir(t a \'urhi dt>sJHe Sulzer (G<'sch. d. transalp.
lJaci('Jls, 11, 41/i sq<J.), rare nu înţelesese de loc ho-
gala eoreografie rt1111,lnea:;wii, cel clintii care atrase
alcn( iunea asupra a('estui da11! poporan atit de rarac-
terist ic _a fost hiilrinul Asar·hi în Ga:,eta de Jlolda-
f.Jia, 18::-il, nr. E,: ,,llomânii noştri se disfăleaz:i cu
acest <lan!, numiL ai1·c Arddean, a/eiruia pasuri şi
melodie se asamiî11ii ru dantul Tar ante I a ea
doi gemeni. A1:easlă des1·01wrirc merită luarea-
mi11te a arheologilOI', ri\!'i ve<lernl eslc că Tarantela,
danţ. nat ional în A pulia şi în Italia, împreun ii cu
melodia sa, nu s-au transportat acum între ţ.:iranii
noşt.ri de muzicanţii şi de dant-maislrii italieni, ci
împreună cn limha şi alte datini romane s-au adw;
în Dacia. de coloniile ce au venit din Italia ... "
Să se observe că şi la italieni Tar ante I I a
are mai mulle varia ni uri: ,,lllrn i! la tar ante 11 a,
e l'altra e la pastor a Ie; e !'una e l'allra
vie11e variata da' s11011alori sc,·ondo le cadenze ... "*
(Boecone, ap. Tornmasco, v. Tm-antella). Numele de
,,Pastorale'" ne amintPşte pe al nostru „Cioh11na-
ş11l".
D. Vulpian (Jornri de [)l'ÎII, nr. 2, 7, 11, 12, 15)
a publicat mai multe arie poporane înlitulale:
Ardf'lrneşte şi Ardl'!l'anra, din cari însă numai
aria de la Cimp11!11ng (nr. :11) şi mai ales aeea de
la l\Ioş-Puiu din Bucureşti (m. 1C>) sînt bine repro-
"', .... 1111a P 1arr111tela ~i alta f' riobrlneasra; şi una şi alla

vine de la !'ei Cl' joa.-,'i in raden\.'1 ... " (il.) (11. cd.).
'Al{CJ,:A
dusr. _.\i'.casUi din urmi\ "~'" ,1prni1pP înto,·nu i 1·11

11rrn,-llonrPa nrir, pnhlil'af(t rf„ l~. Asal';J_ :, in
.Al111anaft--de înr11ţâl11rd (Ia~i, 18C>L):
~
--lf~~t .-~--,_~ -
--
-
--
---·-·
Jr
: - ,.__
--
.
·- -
' ':):f~-- ~ f--:·~~: --~ -

\1: __ 0!;l_::_~____1_ Lff=;!=-
-"
(II, l i:i:l 2)
1
~uurnl (plur. argele), s.f.; Youle soulcnainc,
d'011: L. en lisscrandcric: a) soutenain ou lcs fcm-
mes lissent, et pui1;: h) partie du metier qui sert
70
de siege a la tisseuse; 2. en architecture, voute en

general, surtout: a) charpente qui soutient le toit,
b) entree d'une cave, c) partie voutee d'une eglise,
d) niche; 3. t. de batelier: argele, Ies deux pieces
de bois servant a garantir Ies câtes d 'une barque. •
1. argea i n ţ e s ă t o r i e.
Numai cu acest sens cuvintul a fost cunoscut
pină acum lexicografilor.
Laurian-Maxim: ,,Argea, groapă săpată in pă
mint tn formă pătrată şi-n care vara ţes muierile
pinza, iar iarna se pun stupii ... "
Costinescu: ,,Argea, bordei, temnic în pămint,
ln care ţărancele ţes pinză, materii ce cer local
umed ... "
„In timpurile trecute, pe cind cultura cinepei şi
a inului era în floare în judeţul nostru, femeia de
Ia ţară obicinuia a ţese pinza de tort într-un mic
b o r d e i a ş săpat in formă de dreptunghi, tn
care se aşeza războiul, iar sub război se făcea o
groapă pătrată pentru potnogi. Acest bordeiaş se
numea -argea. Umbra şi umiditatea ce domneau
în al'gea dădeau firelor de tort o duritate care per•
mitea ca ptnza să se ţeasă bine şi des, fără a se rum-
pe vreun fir, cum s-ar fi inttmplat afară in aer
uscat. Acum însă, cînd nu se mai fac pe la noi ase-
meni bordeiaşe, prin argea se înţeleg cele două
policioare, cari tn sens transversal unesc e:x:tre-
* ... boltă subterană, de aici: 1. ln meşleşugul ţesutului:
a) loc subteran unde ţes femeile, apoi: b) partea războiului
unde şade ţesătoarea; 2. în arhitectură, boltă în general, mai
ales: a) scheletul care susţine acoperişul, b) intrarea, gura
unei pivniţe, c) partea boltită a unei biserici, d) nişe; 3.
termen de navigaţie: argele, cele două plăci de lemn care
asib'llră laturile unei bărci. (fr.) (n. ed.).
?1 1AHGF.A
mităţile războiului şi servă de scaun pentru femei

cind ţese ... " (A. Bărbulescu, Ialomiţa, c. Pribegi).
A. Pann, Moş Albu, II, p. ia:
Apoi d-acolo la vale în drumul care mergea,
Văzu din sat o muiere ţesînd aci-ntr-o argea,
Şi copii mulţime spuză împrejuru-i guri făcînd,
Unii cereau mamă-papa, alt pentru 1,iţă plîngînd ..•
Iordachi Golescu (Conc,. lit., 1874, p. 73), sfă
tuia femeilor: ,,lntîi furca, apoi argeaoa, şi cele-
lalte în urmă; nici una să nu-ţi scape din mină ..."
De la Vrancea, Sultănica, p. 12: ,,De harnică,
harnică, n-are cum mai fi: unde pune mina, Dum-
nezeu cu mila; sare din vidul stogului şi cade ca
un fulg; în argea nu i se văd miinile; cind toarce,
niănincă caierul..."
Fetelor leneşe neplăcindu-le ţesutul, de aci zică•
toarea pentru cei molateci:
„Nu te grăbi ca fata mare la argea şi ca văduva
la măritat" (Pann, Proc,., III, 15).
Din aceeaşi pricină, într-un cîntec din Dobrogea,
Soacră-mea, muiere rea,
Mă trimite la argea ...
(C. Ilăldărescu, Constanţa, c. Rasova)
Trimiterea cea silită a fetei la ' argea a mai da\
naştere şi unui joc copilăresc, care se cheamă:
,,La argea, c ă ţ e a I Se iau de mină mai mulţi copii,
formind un cerc întins. Unul se face mumă şi altul
fată. Muma e cu un băţ in mină şi sileşte pe fată la
argea. Fata ţrece pintre copii etc." (G. Popescu,
Ialomiţa, c. Broşteni).
1ARGEA 72
Argea fiind in cea mai str însă asociaţiune de idei

r11 re te>, de aceea într-o mulţ,ime de cînle('e o
g:'isim în legătură cu ştrengărie.
Doina JJarbul:
Ialii narbul că lrecea
Pe la casa cu argea
Unde \ese leliţa;
Dar ţesea ori nu ţesea,
Că <lin gură tot clnla ...
(G.D.T., Poes, pop., 32'))
Cîntec din Joc71l păpuşelor:

l\1ili cfrzace, c,izăcele,
Ce cap noaptea prin argele ... ?
(lbid., 129)
Balada Soarele şi luna:

F.ir' de mi-a găsit ,
Şi mi-a nenwrit
La nouă argele
fl.out1 f.eciorele,
1n prunduţ de mare,
Pc unde răsare ..•
şi mai Jos:
Soare rttsărea
l:,i soare-mi Yt'nea
La gură d-argea;
Cu d 1nsa vorb,'a,
Frumos c-o-ntreba ...
(Ibid., HO)
II. argea in a rh it ect u r ă.
73 AHGF:A 1
---------------------
Deja mai sus, în ţesetorie, noi am văzut că sensul
fundamcnlal al argelei este cel arhiteclonic: bor-
d ci, ,,casula vei cella snbtcrranea" (L.1\1.). Ar-
geaua fiind o gaură în pămînt acoperită, cuvîntul
capătă în arhitect ură, pe lingă înţelesul de ceva
găurit, mai c11 samă pc acela de boltă sau de partea
superioară cea încovoiată a unei clădiri.
„Argea se cheamă la un beci sau la o pivniţă gura
cea mare, -pc care se viră boloboacele, şi întrarea
cea mică de prin dugheană. Se înlreabă, de ex.:
pc unde le duci în beci? prin argea? ... " (D. Arghi-
rcse11, Con11·lui, c. Moseu) .
•,Al'.!,'('a se m1mrsle Lot malcrialul lemnos la clă
dirC'a ·,11iei casc, a·rară de păreli, de ex.: costoroa-
hcle, g-rinzilc, e11priorii şi leaţurile, toate acestea
sînt argea. ToL a~a la o şură sau alt acaret" (Dum-
bravă, l\eamţ,, c. Csca[i). ·
,,A1;!.'ea so zice Hchelctnl unei case" (I. Heteganu,
Transilv., c. Sinccl).
,,La moar:1 argm1w sli'i dasupra în capul amînari-
lor" (N. Vnga, Vaslui, c. Bodcşti).
„A1;s1ca insrmnPază la zirliri o formă cercurie
hollit[t eu pialrii; n~a la casc, la pivniţe etc."
(I. Basili11, Iaşi, e. Gr·opuiţa).
in rrivin\a arltilcr-turei bisericeşti, iată trei vechi
texturi l'oartP irnporlanlc:
Dosoftei, LiLmgiar, 1G8:l, f. 11 a: ,,şi iasc diaco-
nulu din dverni(e la mijloculu argialii cu sveşnice
la arnboni\ ... '·
lbid., r. 22 a: ,,dc-acii să-nchinâ amîndoi, diaco-
nul(1 în argia unde stă, popn în oltariu ... "
Areln~i, Synaxm, 1ti8~l, oet. 26 (I'. 88 a): ,,rumu
întrad in hcsiarirn S\',111L11lui la loculr1 ce s[t eheamâ
1 ARGEA
trivoloni:i la-nlratuli:i în argia între cei 2 stlăpi mare

de Thessaliia co stau spre-apusu ... "
Consultind asupra acestor pasage pe î.p.s. mi-
tropolitul primat Iosif, a binevoit a-mi răspunde că:
,,Argea este bolta cea mare a bisericei de sub turlă,
obicinuit la mijlocul bisericei"; mai adăugind:
„ ln mănăstirea Neamţului şi pînă astăzi locul din
altar, destinat pentru stareţ, şi care este o scobitură
boltită tn zidul despre miazi-zi al altarului, se nu-
meşte: Argeaoa stareţ.ului ... "
II I. argea l a p l u t a ş i.
,,Iată ce însemnează pe la noi cuv_î_ntul argea:
1. La clădirea unei case, deasupra păreţilor în curme-
ziş se aşează grinzile, costoroabele şi alte legături,
cari toate la un· loc se cheamă argea, iar deasupra
argelei se aşează apoi căpriorii, pe cari se hat lea-
ţurile, şi pe leaţuri draniţa sau acoperişul. Se zice,
de ex.: am radicat argeaua, mai trebuie căpriorii,
leaţurile şi apoi draniţa. 2. Plutaşii, cînd fac plute
de dulapi, lătunoi sau scînduri, pe de laturi, adecă
la stînga şi la dreapta plutei, leagă strîns cite o
grindă, numită argea. Aceste argele apără pluta de a
nu se desface cînd va fi izbită de valuri, de vrun
pod sau ţărm etc. Se zice, de ex.: am aşezat argelele
ca să întăresc pluta" (G. Constantiniu, Neamţ,
c. Doamna).
IV. D e r iv aţi un ea.
La turcii djagatai se găseşte cuvintul a r t a
„caisse, boite" (Vambery) ; acelaşi sens are şi latinul
a r c a; totuşi nici „arca" cu „arga", nici ambele
n-au a face cu românul argea, în care sensul funda-
mental este anume acela de „locuinţă". Necunos-
clnd acest sens fundamental, ci numai pe acela de
„ţesetorie", Cihac (Dicţ., II, 636) trage pe argea
1 ARGEA
75
din grecul 11.;:,ycr.Aofov (epycr.Ao7ov, epycr.).e:iov), ,,outil,

meLier", adecă „epyet.Ae:'r,ov TOU urpiv·n, * roetier du
tisserand". Cihac ar mai fi putut adăoga că grecul
cxpyccAELoc; ,,jugum textorium" (Passow' Carmina,
p. 602) a trecut şi la albanezi. Astfel într-un cîntec
albanez din Sicilia:
More, bilie, 'nd' argalt ...
(Bre, fată, care şezi la război...}
(Camarda, Appcnd. aJ Gramm.,.p. 86)
~- Şi totuşi n-are a face cu românul argea. Din grecul
lpyocÂdov, prin forma latină vulgară „argalia"
(Du Cange), care însemna „unealtă de curgere",
a rămas la moldoveni cuvintul hă r g t i, după
cum se cheamă pe la Covurlui, bunăoară, vasele
peste tot: străchini, ceaunuri, racle, linguri etc.;
dar dacă dinar g a 1 ia se naşte la români „argae"
ca din „minutalia" = ,,mănuntaie", din „argae"
însă plnă la argea trecerea fonetică e foarte anevoie,
fără a mai vorbi despre sensul cel fundamental de
„locuinţă". Etimologia turcă, cea latină şi cea
greacă din «py!Y.>.ofov sint deopotrivă fără temei.
Numai la munteni argea se ia uneori cu înţeles de
,,metier du tisserand"**, ca sinonim cu r ă z b o i,
şi aceasta fo;ll'te rar chiar la munteni, accepţiunea
cca mai răspîndită fiind acea de bordei unde se ţ.ese,
un fel de cămru-ă în pămint tn care se aşează uneltele
de ţesut şi-n care lucrează fetele: ,,argea, h u t te,
unde ţ.ărancelc fac pinză" (Pontbriant). La ceilalţ.i
români noţiunea de argea e cu totul străină acelei
* ... unealtă, meşteşug ••• meşteşugul ţesll.torului (gr.)

(n. ed.).
** ,, ... meşteşugul, unealta ţesătorului" (fr.) (n. ed.).
1 ARGEĂ 76
de ţesătură, măcar că şi-n Moldont cuvîntul în-

semnează un frl de cămară sub părnînt, anume gura
unei pivniţe. Ca o nuan\ă a aceluiaşi sens esle argea
„firidă", ,,un loc găurit în părele". Şi fiindc:1. la o
casă, iar la un bordei mai ales, tocmai bolta de sub
acoperiş este ceea ce-i dă caraclerul de locnin!i'i., de
aci bolta în genere san intreaga lemnărie de snb aco-
periş prime~te, alît_ în l\1oldova precum şi peste
Carpa\i, numele de argea. Tot aşa este şi argea la o
moară; iar prin analogie, ca un l'lemenL de i11li1rirc,
sînt şi scindurile numite argele la o pluti'i..
Pe lingă femininul argea, exisl.1. şi o formti mas-
culină arg e I, precum se nurne~le o locali late
in llnrovina şi un munte în Muscel. in Banat, după
Dicţionarul l\Tss. lugoşean, circa 1670 (Col. l. Tr.,
1883, p. li14), deminulivul arg e 1 a ş însemnează
o cocioabă: ,,arg el ash, vile tcclum". În fine,
cu sensul precis de „casă", cuvînlul argea ne înlîm-
pină într-un prc!ios pasagiu la Dosoftei, Parcmiar,
16Kl (noiemvrie 21, f. 14 a), Jezechiel, XLIV, li:
•.. şi mă băgâ pre calia •.. el intro<luxil mc per
uşii svintelor ceii de viam porlae quae ad aqni-
cătră severi'!, fn potriva loncm, e rcgione / d o·
argialii ... mus (-roii o!zou) ..•
unde în Biblia lui Şerbon-vodă, 1688~ ,,şi mă băgă

· înlăuntru după calea porpi cei despre crivăţ(1, în
preajma casii ... "
Tot aci vine în ghicitoarea poporană despre „Lu·
minare" următorul paralelism:
Dobra grasa
umple casa.,.
77 ____________________
:.,_:_ 1 AHGEA
sau~
Mieri, mililC'a,
lJmple o u a ia cu ca ..•
sau:
Ana grasa
L"mplo casa ..•
ceea ce înLr-un variant sună:

Mică, milil ică
Umple argeauu cu ea ...
(Bulgărescu, Ghicitori, p. 20, 30, 31)
un<le, neapărat, nu poate fi vorba de „metier du

tisserand", ci uumai despre oda i e sau casă.
La 1874 (Ist. crit., II, p. 50) cunoşteam şi eu pe
argea numai cu înţelesul cel ţesetoresc; şi totuşi
deja <le pe atunci mă izbise coincidinţa fonetică şi
logică a acestei vorbe cit arhaismul elenic a.pyLn(Y..
La 1880, Diefenbach, deşi foarte înrîurit de Cihac,
totuşi observă şi el: ,,argea, pi. argele Dunk, unle-
rirdisches Frauenarbeitsgemach, entspricht merk-
wiird ig dem uralten * ocpyL)).oi:" (Volkerkunde Os-
teuropas, I, p. 259). Cu atit mai mult astăzi, cind
avem la îndemînă un malerial îndestulător, fii ia-
ţ innea între argea şi ixpyLi.t,oi: nu numai se verifir[t,
dar totodată se poate preciza modali late a înrudirii.
Greceşte, însă nnma1 m graiul cel mai vcehi,
&pyLXAoi: inscmna „locuin!ă sub pămint". Aşa la
* ,,Loc inlunecos, înc,ip1·1·r clP lucru pPnlru femei, r·,,r,·s-

punue - surprinzf1lur - s11·;1,·1·,·hiului - " (~"rm) (11. ed.).
1 ARGE.A: ,a
Efor, cu trei secoli înainte de Crist: ,,(Ktµµe:ptou;) e:v
xotTotydot..; otx(qrn; o!xe:tu, a; XOCAouow & p y t i.. Â ot c;;"•
(ap. Strab., I. V, c. 4, § 5, ed. Didot). In vechea
limbă macedoneană - fie ea dialect grecesc, fie dia-
lect tracic - &pye:i..i..ot se numea o cămară în care se
făcea baie caldă: el p y e: i.. i.. ot, o t x YJ µ oe Mocxe:~ovt-
xou, lhre:p 8-e:pµoctuoVTe:c;; i..ouovToct"** (Suidas, ad voc.).
1n sfîrşit, Ştefan Bizantinul (v. "Apyti..ot) ne spune
că „în limba tracilor şoarecele se chierna a r g i l":
u1to 6pqcxwv 6 µuc;; el p y t i.. o c;; KOCAe:tTott". Dacă ne adu-
~em aminte că lătineşte iepurele de casă se numeşte
"cuniculus", adecă gaură, fiindcă - zice Varrone
( De re rust., I) - face gaure sub părnînt: ,,ah eo
quod sub terra cuniculos ipsi facere soleanL"; dacă ne
mai amintim că numirile sanscrite ale şoarecelui:
cusira şi akhanaka, derivă din cuăi „gaură" şi
khâni „gaură", atunci se lămureşte de la sineşi
pentru ce tracii numeau pe şoarece iipyti..oc;;, adecă
cu acelaşi cuvînt cu care se chema o gaură, o „locuin-
ţă sub pămînt".
Din greco-tracicul a r g i 11 a sau a r g e l l a
„locuinţă sub pămint" se trage d-a dreptul românul
argea „locuinţă sub pămint", cu trecerea fonetică
întocmai ca în „măsea =maxilla", ,,vergea= virgella"
etc. Forma masculină arg el cu deminutivul
a r g e I a ş se apropie, pe de altă parte, de traci-
cul &pyi),o:;;.
(II, 1572)
* Cimcrienii trăiesc în colibe subterane, bine zidite,

pe care Ic numesc arghille (gr.) (n. ed.).
** ,, ... arghella, încăpere macedoneană, unde se spală cu
apă caldă" (gr.) (n. ed.).
?9 ARGEŞ
lltGP.Ş, n. pr. loc. m.; 1. riviere en Valachie; 2.

ville situee sur la riviere de ce nom; 3. district et
arrondissement nommes d'apres cette viile.*
ln cuvîntul Argeş finalul -eş nu e un sufix
româ_nesc ca în numirile loeale „Brate~", ,,Corneş'',
. I " , ,, G.ureş " , ,, B.a b eş" , ,,.GruÂt eş " , ,, spc.d eş "
,~B u~e~
etc., căci in acestea accentul este totdauna pe penul-
tima şi vocala -e- nu scade niciodată la i, pe clnd
Argeş se aude foarte des Argiş, după cum se citeşte
şi pe vechiul sigil municipal al oraşului, ba uneori
chiar .A.rgiş, bunăoară într-o variantă a ba:adei
despre Meşterul Manole:
1n sus pe Arglş,
Prin ăl cllrpeniş,
Prin ăl aluniş ...
(0.D.T., Poes. pop., ft60)
Cuvintul dară întreg: Argeş sau Argiş sau ·Argiş,

cată să fie un împrumut dintr-o altă limbă. De unde
însă? Este o întrebare la care nu se poate răspunde
fără o cercetare foarte migăloasă.
Avem un riu Argeş şi avem un tirg Argeş. Rîul
Arge.,~ izvoreşte din muntele Albina, curge în lun-
gime de peste 100.000 stînjeni şi se varsă în Dunăre
lingă Olteniţa. Pe malul acestui rlu se află orăşelul
Argeş, numit mai adesea Curte a - de - Argeş,
avind astăzi abia ceva peste 3.000 locuitori şi după
care s-a numit districtul Argeş cu vro 200.000 locui-
* 1. rîu în Muntenia; 2. oraş situat pe malul rîului cu

acelaşi nume i 3. district şi plad. purttnd numele oraşului
(fr.) (n. ed.),
ARGEŞ 80
tori pe vro \J00.000 <le pogoane, compus din şapte

pliişi,<linlre car·i 111m se cheamă şi ea Argeş. A.duala
rcsedinl,l prel'ectorul,l a aeestni district sînt Pilestii
oriişclul Argeş fiind numai o rc~eJinţă subpre.fcc:
toraHi.
I. H î u I Ar:!?e.~. .
E vestit prin limpeziciunea apei sale şi prin fru-
museţea malurilor. A fost, tol<launa plutitor pentru
vase mici.
ln balada Staicul lui Vioarct se înşiră rîurile cu
peşte hun:
lalorni{n,
D1mbuvi!a,
Argeşul,
Telcajl,11ul,
Tileormanul cu Vedea,
Tuall• apPle,
Toate gillawle ...
(f'ara nuuă, 1888, 682)
:Balada „Mănăsl irea Ar:!{e.(:

Pe ,lrge.~ în jos,
Pe 1111 mal frumos,
J\,·gr11-voclă lrt>en
Cu tovarăşi zece ...
Vi Jl!UI Ja vale:
Mîndrc ciobi,n11~
Din fluier <loinaş I
Pe Argeş în sus
Cu turma le-ai <lus,
Pc Argeş în jos
Cu turma ai fost. ••
81
Doina Săbâre{ul:
Frunzr1 Yt•r<le salh:"1 mo;ilc,
CîL mi-e .lrţe.~nl de nia1·e,
Haz ca Săbărelul n-arP ...
(G.D.T., Poes. pop., 304.)
Neculce, Lelop., II, p. 260: ,,Şedrnn-YuJ5. făcuse

gătire mare de osti in tara M11nteneascf1, si f.1cuse
căteva vase, şeiee, la A,:geş eu zahere <le st~ gata să
se scoboare pe Dunăre, şi se agitms;1se cu toate
capetele sirbimci pe de ceia parte de Dunăre ... "
Hînl Ar;:-eş n-are a face cu antic-ul Or des sus
('Opo·r;crcro:) din ll rrodot. Jdentificarea ambelor
numi se inlemeiaz:1 numai pe asemănarea lor, o
asem(uiare insă de Lot neorganică, fiindcă iniţialul
neionic Or- 11n pnlea deveni Ar-, ba nici dentalul-
de- nn avea pentru ce să treacă în guturalul -ge-.
N11111ele anlic cel signr al rîului Argeş nu este
Or d e s s ns, ci ~[ar-isc u s sau Mari s ca;
şi iată probe:
Itineraml lui Anlonin, Tabla Pn1lin~eriană si
Notitia. Dignitatrun, cari in privin!a Daci~i rezurn'ă
cunoştinţele geog-rafice ale romanilor în primii secoli
ai cresliuismnlui, însiră în nrmătornl mod de la
apus sj)re riisifrit o se;ie de localităţi danubiane din
Mcsia:.
A11ln11in: Tabla Peuti11g.1 Notitia Dig11it. J
Appiaria Appiaris Appiaria
Tra11smariscam; Transinarisca Transmarisca
Can<lidiana Nigrinianis Can<lidiana
'frglicio 'fpgulicio 'l'Pglicio
Dorostoro Durosl<'ro Durostoro
6
ARGEŞ 82
Dorostoro, Durostero sau Durostoro, Dristor în

monumente din evul mediu, esLe Silistria de astăzi.
După Itinerarul lui Antonio, intre Transmarisca şi
Silistria se numărau 53.000 paşi; după Tabla Peutin-
geriană, 49.000; luind dar o cifră mijlocie între cele
două, căpătăm ca ceva destul de pozitiv: 50.000,
ceea ce, după calculii lui Canina, bazaţi pe anticele
măsurători romane autentice de prin muzeele Ita-
liei, corespunde cu vro 70 pină la 75 kilometri
(L'architettura romana, 1840, t. I, p. 102, 453).
Căutind acum pe o mapă acestă distanţă spre apus
de Silistria, noi dăm peste puntul unde din partea
României riul Argeş se varsă in Dunăre.
La romani, particula trans la începutul unui
nume local indica mai totdauna poziţiunea lingă
o gură de riu sau faţă-n faţă; noi zicem „mai tot-
dauna", fiindcă au putut fi excepţiuni, deşi Man-
nert nu le admite nicidecum, considerînd fenomenul
ca o regulă generală: ,,syllaba Trans qua sem.per
castella ultra flumen in barbarica posita signantur"*
( Rcs Trajani, 1793, p. 26). Deci Transmarisca în-
semnează: ,,tn faţa rîului Marisca", întocmai precum
Transdierna este: ,,tn faţa rtului Dierna".
Iată de ce toţi comentatorii, tn unanimitate, au
atribuit castelului Transmarisca locul Turtucaiului
- de astăzi, orăşel pe ţărmul bulgăresc al Dunării,
avind tn faţă, pe malul românesc, gura Argeşului.
De aci urmează că acest rîu, cel puţin acolo unde
se ciocneşte cu Dunărea, se numea Marisca.
• ., ... silaba 'l'rans prin care stnt denumite cctăţu ilc do

peste rtu, aflate ln teritoriile ocupate de barbari" (lat.)
(n. cd.). _
_ _ _ _....,...._ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _A_HGE~
83
ln adevăr, geograful Ravennat din secolul IX

pune tncă in Dacia: ,,fluvius Mar i s ou s" ( Ra-
'1ennatis Cosmogr., cd. 1860, p. 179).
Argeş, dară, ca nume al riului, nu este antic.
N-ar fi de mira.re chiar să fie mai puţin vechi decit
Argeş ca nume al ttrgului, după cum în Moldova
numele rîului „Bîrlad" pa.re a fi mai nou dectt
numele tirgului „Btrlad", a cărui istorie se urci
foarte sus tn veacul de mijloc. Şi mai cu siguranţă
se poate zice că rlul Trotuş şi-a căpătat numele de
la orăşelul Trotuş, iar rîul Teleorman 11-a numit aşa
după districtul Teleorman. Dintli se va fi zis: ,,riul
Argeşului" şi apoi numai Argeş, precum un afluinte
al Argeşului se zice „riul Doamnei" şi numai „Doam-
na", iar un afluinte al Doamnei se zice „riul Tirgu-
lui" şi numai „Tirgul".
II. Oraşul Argeş.
In privinţa vechei importanţe istorice, dintre
oraşele Ţărei Româneşti numai doară Severinul se
poate făli de a întrece pe Argeş. Totuşi vechimea
acestuia nu se urcă la epoca romană. Monumente sau
inscripţiuni romane pe aci nu se află. Este un tirg
cu totul din veacul de mijloc. La 1332 era în Argeş
un episcop catolic, ~ominicanul Vitus „episcopus
Arg e ns i s" (Benko, Milco"ia, I, p. 222). La
1390, se menţionează în registrele papei llonifaciu
IX: ,,Frater Franciscus de S. Leonardo Ordinis Car-
melitorum Electus, Episcopus Ar g i e n s i s in
Valachia"*, care era sub ascultarea arhiepiscopului
de Kolocza în Ungaria (Fejer, Cod. dipl., X, 3. p.107).
• ,,Fratele Francisc cel ales din ordinul sf. Leonard al

carmeliţilor, episcopul de Arge1, în Valachia" (lat.) (n. ed.).
6*
~fi_(].:_:F:~Ş __________________
84
Acel episcopal catolic deveni în urmo numai no„

minai, căci în lotu-i s-a rădi('at o mitropolie orto-
doxi1, ,·are a ţinut apoi pînă pe la inrep11l ul secolu-
lui XVI: era un mitropolit ln Argeş pentru întreaga
Muntenie, un alt mitropolit în Severin jwntru păr
ţile oltene.
Totodată Argeşul era scaun al domniei, de unde
i-a şi rămas ~rnmele de Curte a-d e-ArgPş.
CP!e mai multe crisoave din secolul XV dalenzi'i.
din Argeş. Şi fiindcă alfabetul român cirilic nu avea
încă pe atunci semnul 1J pentru sonul g {dj), de
aceea numele vechei reşedinţe princiare se scria
cu r (gh).
ln actul slavic de la Vlad-vv. Dracul din 14;39
(.4.1.R., I, p. 85) se zice la sfîrşit că: ,,s-a dat in
Arghişi, dai· s-a scris în T1rg0Yişle (dana v,1 Ar-
g 1 s 1 u, pisana ze vit Tr11go,-i;ti) ... "
ln acLul din Jr,24 de la Vladislav-vodă (A.I.R.,
I, 104) ni se Hpnne că-<linainlea poJ'\ ii m:1rnh;l irii din
Arghiş se afla o easă „de priimirea străinilor".
Pin,1 tîrziu scrierea lradi(ional:1 Ar:;h<'ş sau Arghiş
ne înlimpin,1 chiar în acte serisc românP~le.
Had11-Yodă la IG12 (.1.I.H., I, p. H!J) iH't'Î<':
„părintelui eg11men11l11i 111 Efthemic de la sl'i\nla
măn;"i!'lire dein Argheş ... "
Diqionar ~lss. bănă\ean, c·irca 1670 (Col. l. Tr.,
1883, p. 42'1): ,,Argish. Oppidnm in Valaehia Tran-
salpina"*.
* ,,C,·late in Valarhia d<' dincolo d-, munp" (lat.) (n. ed.).
85 AHGEŞ
- -------------------
Oră~fmii din Argeş, plnă-n secolul XVI şi mai
ineoace, erau foarte 1·11nosr11ţi prin spiritul lor co-
mercial. 1n vechile registre municipale din Ilraşov
şi mai ales din Sibiu, publicate de curind, figurează
pe la 1500 o mulţime de negustori din Argeş, cari
aduceau din Ardeal tot soiul de postavuri, şele,
ferării, curele, căciule, furci, cntite et.c. şi duceau
într-acolo peşli, mai cu samă crapi, ceară, piei de
vulpe, de jder4 de vidră, şi apoi felurite lucruri
din Orient~ piper, stafide, covoare, catifele, bogăsie
şi allele.
Ceva Jupii 1:'"i:L2 Neagoe-vodă Basarab a mutat cel
întîi mitropolia din Argeş la Tîrgovişte, după cum
era să se facă deja sub Radu cel Frumos. ,,Şi aşa
se t.ol'mi - zice srriitorul conlimpuran, stareţul
Gavriil din Sint-Agora (A.I.R., I, 2, p. 149) - şi
aşa He toemi ca de acum înainte niciodată în veci
în Ar;,reş sii nu mai fie mitropolie, ci să fie mănăs
tire şi al'l1imandrie." De atunci încoace a început
să scaz,l insemnălalea politică şi economică a acestui
oraş. CePa ce n-a perdut însă Argeşul nici pină astăzi"
esle me~teşugul olăriei. Cronicarul săsesc Kraus
(Sirbenb. Chronik, ed. 1862, t. I, p. 55), sub anul
1619, vorbeşte cu multă socotinţă despre rărămizile
sau olanele cele smăltale, albe, verzi, albastre şi
roşii, cari se lucrau în Argeş şi se exportau de aeolo
în Transilvania. Citeva foarte vechi din acele ci:iră
mizi, din timpul lui Neagoe sa11 şi mai dinainte,
s-au publicat, de d. Totilesrn (C11rtea-de-Argr•ş,
p. 36):
:A.Rm:ş 86
... k lt
j c::::JŞ-2)
C:e:
L o
87 ARGF.Ş
Vechea--clădire a mitropoliei Neagoe a prefăcut-o

într-o strălucită mănăstire, pe care iată cum o
descria pe atunci stareţul Gavriil (A.I.R. 1 I, 2,p.
148):
,,Şi sparse mitropolia din Argeş din temelia ei,
şi zidi in locul ei altă, efintă biserică, cioplită ti
netezită şi săpată cu flori, şi a prins pe dinllun-
tru toaţe petrele una cu alta pe din dos cu scoabe de
fer cu mare meşteşug, şi a vărsat plumb de le-a
întărit, şi a făcut prin mijlocul tinzei hisericei 12
stîlpi înalţi, tot de piatră ciopliţi şi învtrtiţi, foarte
frumoşi şi minunaţi, cari închipuiesc 12 apostoli.
Şi în sfî1':,ul oltar deasupra prestolului încă făcu un
lucru minunat cu turlişoare vărsate, iar ferestrele
oltarului şi ale bisericei cele de pe dasupra şi ale
tinzei tot scobite şi răzbătute prin piatră, cu mare
meşteşug le făcu; şi la mijloc o ocoli cu un brîu de
piatră, împletit în trei viţe şi cioplit cu flori şi
poleit, biserica cu oltarul dimpreună cu tinda în-
chipuind sfînta şi nedespărţita Troiţă. Iar pe de
supt straşina cea mai din jos tmpre~ur a toată bise-
rica, făcu ca o straşină tot de marmură albă cioplită
cu flori, scobite şi săpate foarte frumos; iar acope-
remîntul tot de plumb amestecat cu cositor, şi
crucile pe turle tot poleite cu aur, şi turlele tot cio-
plite cu flori, şi unele făcute sucite, şi împrejurul
boltelor făcute steme de piatră cioplite cu meşteşug
şi poleite cu aur. Şi făcu un cerdăcel dinaintea bi.-
sericei pe patru stîlpi de marmură pestriţă, foarte
minunat boltit şi zugrăvit, şi învălit şi acela cu
plumb. Şi făcu scara bisericei tot de piatră scobită
ARGEŞ 88
cu flori şi cu 12 trepte semnind 12 seminţii ale lui

Jsrail. ~i pardosi toată biserira, t.inda şi oltarul,
împreună şi acnl cerdăcel, cu marmură alLă, şi Io
împodobi pe dinlăuntru şi pe dinafară foarte fru-
mos, şi toate scohilurele pelrelor pe dinafară le
văpsi cu }azur albastru, iar florile le polei c11 aur.
Şi aşa vom pule spnne cu adevărat că nu esle aşa
mare şi sobornică ca Sionul, carele i1 făcuse Solomon,
nici ca Sfint,a Sofia, eare o făcu Iustinian împăratul,
ia1· cu frumse\ea este mai pe dasnpra ded t aeolf'a ... "
l\'eagoe Basarab n-a f,1eut allccva -- după e11m
ne-o spnne el insuşi într-o inscripţ,iune slavil'ă din
a-dreapta înlri\rii in biserică - deeit a rf'staura
inlr-un mod radical un templu mai vechi: ,.pe care
domnia-mea l-am aflat în Curte a-de-Argeş
zguduit şi nentărit (eze obretoh gospodstvo-mi
Vil Dvoru Argis porusena i nepokr11plena)". Ar
fi ciudat de a-şi închipui cineva C',t domnul va fi
dat jos o zidire care, deşi învechit,1, tol11şi era inC'ii
destul de bună penlru a servi pini"I în acel moment
de catedrală a !ărei. Inlr-un asemenea caz n-ar fi
avuL decit să-şi rădiee milniislirca ps uu loc ~lobod.
Cuvintele baladei poporane:
l ·11 zi(! pt1riisit
:-:;i neispriivil,
Cinii cum li vrid
La el se rep;ul,
/':ii lalr-a pusl iu,
:;,i uri-a mor\ iu ...
(.\lex., J>ors. pop., '.!, 'l8li)
89 _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _._~llf_i,.1_
nu se poLrivcsc nici cu textul slarc[ulni Caniil,

nici cu însăşi mărturisirea lui l\cagoc.
Pm;te un secol şi ceva, o a doua rnsl aura[ iune,
mai puţin radicală, a făcut-o 1'faLei Basarab, def-pre
care iată cum vorbeşte Duca-vodă într-un hrisov din
1674 (Condica 11ss. a Argeşului, nr. I, f. 9, în Arh.
Stat. din Buc.): ,,văzînd dumnelui răposatul Mateiu-
voevod sfinta mănăstire, veche de nesocotiţi ani
şi stricată, cu multă cheltuială o au înnoit.... "
Frumoasă era măn~stirea; dar călugării nu prea
plăceau, se vede, orăşenilor, şi nici clernlui mirean
de acolo, ba nici săLenilor de pe-npregiur. La iG'19
(A.I.I-I.., I, p. 107) Matei Basarab scrie: ,,ţie judeLu
cu 12 pr11gari, şi voao Luturor orăşaniloru şi prcu\ ilor
şi diiaeonilor dein oraşul domnii-mele dcîn Argeş, şi·
voao rumănilor mănăstirii den satul Flămănzeşti,
cătră acesta vă dau în ştire domniia-me pentru că
am înţeles d,umnie-me, cum purtaţ mănăstire du-
mnie-mcle şi călugării miei de val cu cuvinte grele
şi rele cum nu se-r căd{1,.de-i măscăriţ şi le aruncaţ
năpăşti că vă umblă cu f ămiile, de faceţ, mănăstire
şi călugării de r.1s şi de măscară ... "
La 1793 măn,1stirea a fost înălţată la episcopie.
De aci lnsă - zice d. Tocilescu (op. cit., p. 56) -
„bisrrira lui Neagoe avn să sufere un şir de incendii
şi de slricăciuni, căci la 1838 un nou culremur îi
zgudui tcmeliele, mutind multe petre din locul
lor, pentru care fu restaura.tă de -episcopul Ilarion
(L828-184G); la 1866, arse serninariul; la 1867
aprile 23, casele, clopotniţa şi paraclisul; şi în fine
în arelaşi an, decembre ·2, un foc mistui întreg in-
teriorul bisericei şi impedecă. de atunri a se mai
ofiria intr-insa serviciul divîh''. 1n acest chip, la
ARGEŞ 90
1875, s-a început ultima restauraţiune 1 a patra sau

a cincea.
Intrucît vodă Neagoe nu săvtrşise altceva decît o
dregere, tot aşa a făcut şi regele Carol, ba poate chiar
ceva mai mult, de vreme ce în catedrala metropoli-
tană din Argeş de pe la 1512 se mai ţineabirie-rău
o iiLurgie, pe ctnd biserica episcopală din 1868 era
de Lot pări1sită. Dar cine oare să fi fost artistul cel
restaurator din zilele lui Neagoe?
Nu vom dezbate aci ipoteza d-lui Odobescu despre
faimos:111 „meşlcr Manole"; o lăsăm aceasta pentru
un alt prilej, ca şi întreaga baladă asupra mănă
stirii de la Argeş, pentru care se află paraleluri la
serbi, la albanezi, la neo-greci, ba şi la macedo-
români (Ţara nouă, 1887, p. 47). Vom constata
numai că numele artistului pe care l-a întrebuinţat
regele Carol se ştie; dar nu s-a descoperit încă pînă
acuma înaintaşul său din epoca cea veche.
Neagoe Basarab începuse lucrarea şi a mers de-
parte, dar n-o isprăvise pe deplin. O inscripţiune
slavică din 1526 ne spune că el a murit înainte de
sfîrşitul operei sale: ,,nesiivriisivu preide kii vecniim
obitelem". A terminat-o ginerele său şi urmaşul
pe tron, viteazul Radu de la Afumaţi. ln acea in-
scripţiune se pomeneşte şi un „Dobromir Zugravul",
care însă va fi zugrăvit, cel mult, chipurile cele de
stil bizantin ale sfinţilor, dar la partea sculpturală
nu s-a amestecat. Intrebarea dară: cine anume fost-a
sculptorul din epoca lui Neagoe, acela care „ciop-
lise, netezise şi săpase cu flori", după expresiunea
stareţului Gavriil, şi căruia-i aparţin minunatele
,,scobiture" de acolo, este o întrebare nedezlegată,
Un lucru e aproape de mintea omului. Apucîn-
du-se a isprăvi cele începute şi foarte înaintate de
91 AHGEŞ
socru-său, Radu de la Afumaţi nu avea nici un cu-

vint de a nu întrebuinţa pe aceiaşi meşteri, nu pe
alţi noi, şi mai ales pe acelaşi artist decorator,
căruia i se datorau cele făcute deja mai dinainte.
Dacă dară norocul ne-ar sluji cumva a destăinui
pe scuJptorul lui Radu de la Afumaţi, noi am avea
prin însăşi aceasta pe sculptorul lui Neagoe-vodă.
ln vechile socoteli municipale ale Braşovului,
aflăm sub anul 1522, îndată după moartea lui Nea-
goe: ,,sculptori qui ecclesiam in Argi11 proportio-
nare debebat", adecă: ,,sculptorului fost însărcinat
cu potrivirea bisericei din Argeş". Să se bage de
samă „dcbebat", prin care se indică timpul trecut.
Numele propriu aci lipseşte. II găsim însă in ace-
leaşi socoteli sub anul 1523: ,,Todt lstwan vehenti
V i t u m sculptorem et pictorem effigiare eccle-
siam in Argis", adică: ,,s-a dat atita lui Stefan Todt,
care dusese în căruţa lui pe Vitus, sculptor şi pictor
al bi sericei din Argeş". Aci iarăşi să se observe vorba
„effigiare", care în latinitatea medievală însemna
mai cu samă cioplirea petrei. ·
Nu vom cerceta dacă acel „V i tu 3 sculptor et
pictor" era italian V i t o sau german V e i t. Cei
mai mulţi sorţi sînt anume pentru italienismul lui
Vitus. Despre relaţiunile lui Neagoe cu Germania
noi nu ştim nemic, pe cînd sînt de mult cunoscute
legăturile sale cu Italia. La 1518, dogele veneţ,ian
Leonardo Loredano a înălţat pe un ambasador al
lui Neagoe la treapta de „cavaler-aurat", ,,miles
splendidus". ln diploma dată cu acea ocaziune şi
care s-a publicat în Acta Arcliivi Veneti (Belgrad,
1863), Loredano vorbeşte cu căldură despre priete-
şugul său cu Neagoe: ,,suadcnte amicitia el bcni-
volentia qua vehementer prosequimur ipsnm do-
.ARGEŞ 92
minnm vaivodam">1<, Nu cumva Vito să fi fmll venea

ţian? şi anume din numeroasa şcoalii a celcbrnl11 i
Giacopo Sansovino, gloria Vene! ici din acea epocă
şi ai căruia tnvălăcei erau foarte căutaţi şi se îm-
prăştiau tn Europa întreagă ca arhitecţi decoratori?
Calea cercetării e de11chisă. 1n oriee caz, numele
,,Vitus" fiind numai catolic şi nnrnai occidental,
artistul nu putra fi nici grec, nici armean, nici or-
todox în genere şi nu venea la noi de peste Dunăre,
ci de peste Carpa(i. Prin mmarc, Jacă este ceva
oriental în arhitectura si mai ales în arla decorativă
de la Argeş, acest ceva' apartine cu desăvirşire con-
strucţiunii primitive înainte <le Neagoe. ltalianul
Vito sau neamţul Veit s-a mărginit a restaura, ne-
greşit cu mult meşteşug şi cu completarea combi11a-
tivă a lipsurilor, d~ totuşi numai a restaura.
,,Neagoe Basaral::1 - zice d. A. Odobescu (Scrieri,
t. II, p. 505) - întemeietorul mtmtistirii de la
Argeş, nu ne-a spus nicăieri, nici in inscripţ,iunile
parietale ale biscricei sale, nici în cmtea de povete
ce el a scris pentru tnvătăt.nra fiului său Teodosie
voevod, cu ce oameni s-a servit spre a înălţa aşa
minune artisLic.'1, tn fundul munţilor româneşti.
Adunat-a el lucrători greci din Co9stanlinopol şi din
Anatolia, cari lucrase Ia marile '~tnoRchee ale padi-
şahilor musulmani? Culesu-i-a el şi de mai departe,
din ţinuturile Armeniei şi ale Georgiei, unde
crăişorii creştini ai locurilor clădeau biserice croite
şi decorate cam în felul celei de la Argeş? Nimeni
nu ne-a spus-o; nimeni acum nu ne-o va mai putea
spune ... "
• ,, ... îndemnlndn-1 prietenia şi bunăvoinţa cu care l-a

corlleşit însuşi măria sa voievodul" (lat.) (n. ed.).
_9~_.- ~ - - - - - - - - - - - ~ -~-_Anc:1;:_ş_
Tot aşa d. Tocilcs<·u (op. cit., p. LC">) obs,,n·r1 d('S-

'Pre această mr111,1s\ irc: ,.Bi~crif'cle A 1· m P 11 i Pi
şi Georgiei, ~fanglis, Samlhawis, Gelat.li, Culwll,
Akhtala, Safara etc. etc., toate anterioare c·u mai
multe secole monumentului nostru, ne dau, dacă nu
prototipul, dar cel putin o mare parte din elemen-
tele necesare penim a compune decoraţiunea sa
sculptată. Găsim aci acelaşi sistem de arcaturi, ado-
seş înlrebuinţat pc feţele exterioare ale biserieelor
citate mai sus, briul 11au ciubucul sculptat, aceleaşi
implctiri şi orr)amente, aceleaşi rosace, şi în fine,
ceea ce-şi are importanţa sa, aceleaşi proporţiuni în
!nălţime, acelaşi spirit, acelaşi stil. .. "
Cine a fost, arhilcelul decorator sub Neagoe ne-an
spus-o socotelile municipale de la Braşov: ,,Vitus
sculptor ct pi dor" ( 11echnung-cn, Kronstadt, t. I,
p. 460, r,O;:>). E şi mai uşor a lim1wzi caracterul cel
armenesc al minunatei biserico de la Argeş;
a<lcl'ă - după c11111 descrie Bayet (L'art byzantin,
p. 284c) arhitectura din Armenia - un fond bizan-
tin, minuit cu mull,l ncatirnare şi îndrăzneală,
aşa c,l: ,,l'ornementation et Ies moLifs geomelri-
ques qu 'ils se plaisent a repeter rappellent bien
plulot le style persan et le slyle arabe"*.
In veacul de mijloc multe cete de armeni au co-
lonizo.t Peninsula Balcanică, dintre cari unul -
vestitul prin vitejie Ioane Tzimiskes - izbutise
chiar, pe la finea secolului X, a se urca pe scaunul
împărătesc al Bizanţ.ei. Bulgaria era plină de armeni,
cărora în mare parte li se datorează acolo naşterea
* ,, ... ornamentarea şi motivele gcomrlrice pe care le

place si!. le repete IP amintesc îndată de stilul persan şi de
cel arab" (fr.) (n. ed.),
ARGEŞ
sectei eretice a bogomililor (Jirecek, Gesch. d. Bul-

garen, p. ~2). De peste Dunăre ei străbătuseră
atunci plnă-n Transilvania, unde in apropiarea Ţărei
Româneşti, ba nu departe tocmai de Argeş, documen-
tele menţionează. pe la 1355 pe un episcop armenesc
de la Tălmaciu: ,,episcopus Arm e noru m de
Tulmachy" (Cuv. d. bdtr., t. II, p. 251).
Dar este ceva şi mai lltnurit. Io Armenia, lingă
lacul Van, exist,ă un oraş foarte vechi numit Argeş,
roatindu•se cuvintul întocmai ca româneşte, unde

pe la începutul secolului XIV, sub papa Ioane XXII,
era şi un episcop: ,,Zacharias Argi s" (Le Quien,
Oriens christianus, t. I, p. 1448). Ce însemnează
acest nume la armeni nu se ştie. Distinsul armenist
d. profesor C. Patkanoff de la Petersburg îmi împăr
tăşeşte într-o scrisoare: ,,Quant a la significatiQn
d'Arges, ancienne ville aux bord du lac de Van,
jene trouve pas dans laJangue armenienne existante
aucune traco d 'une etymologie satisfaisante"*.
ln adevăr, tn secolul II după Crist lacul Van, ling(
care se află ace] oraş, se numea deja A r g e ş, Ja
Ptolemeu Ars i s sa ('ApcrCa-a0t), căci grecii numai
printr-o sibilantă puteau !Jă reprezinte sonuriJe
palatale g (dj) şi i ·(sh}: . ·
• ,,Cit despre tnlelesul ce-l aţe-numele de Argeş, un.vechi

oraş aşezat pe ma ul lacului Van, eu nu găsesc tn limba
armeană a~tuală nici o urmii. de etimologie saLisfăcâtoare"
5 ARGEŞ
Deci:
a) intrucit românii n-au avut niciodată colonii in
Armenia, pe cind armonii le-au avut în România j
b) întru cit A r g e ş u l cel armenesc e fără ală
turare mai vechi decit al nostru ArGeş;
c) intrucit fiinţarea coloniilor armeneşti tocmai
Ungă Argeş se constată tn secolul XIII ~rin „epis-
copus A r m e n o r u m" de la Tălmaciu i
d) întrucit toate acestea, la un loc cu identitatea
perfectă a celor două numi, nu pot fi un simplu
JOC al lntimplării;
rezultă că tirgul Argeş din Carpaţi cel de ltngă
rlul Argeş fusese colonizat în veacul de mijloc de
cătră pribegi armeni din tlrgul A r g e ş cel de
lingă lacul A r g e ş. _
La 1275, după o notiţă contimpurană de croni-
carul armenesc Smpad (Hist. des Croisades, Doc.
arm., 1869, t. I, p. 608), mai multe localităţi de
lingă lacul Van, iar mai cu deosebire Argtili, fuse-
seră aproape dărlmate printr-un tir de cutremure,
cari se repetar§. cu urgie 1n interval de t.m an întreg.
Poate atunci, poate şi-ntr-o epocă ceva mai veche,
nici intr-un caz însă mai nouă, o coată de armeni
pribegiseră de acolo şi, ajunşi plnă-n Carpaţi, au
întemeiat aci, în memoria cuibului lor, un nou
Argeş, dind acelaşi nume rlului, după cum tot
aşa se chema în vechime şi lacul Van. Clădind o
bisericii în stil armenesc şi 1.mbrAţiştnd catolicis-
mul, de nu vor fi fost catolici din trecut, acei ar-
meni au căpătat de la papa un episcop: ,,episcopus
Argensis", care - strlmtorat de români - s-a mutat
tn urmă la Tălmaciu ln Ardeal: ,,episcopus Armcno-
rum de Tulmachy"; iar vechea bisericii armeneas„ă,
mereu învechită şi rennoitii, dar totuşi păstrind eu
AHCl·:Ş 9l
-------- - - - - - - - - - - - - - - - - -
1;Uir11in[ă tipar·ul s.fu arhil(•l'1011il' ~i dt•r·urnliv r·f'l

arn11•11ese, a devenii milropolie a 1 ·11g-ro-\"lnhiei,
apoi rnănăstirf', apoi rpiscopie.
Vl'chea marcă a lîrg1il11i ,·11'!.'<'-"· asa cum o giir-im
de cind cnnoa~lem JH:<'P\ile i:;;~Jc' m,;niripale, 1111 de
ieri sa11 alaltăiPri, este vulturul. Iată-o după
o pt><:cte din J t3W:
Iată-o iarăşi <lupă o peeel c din 1663, păslrali'i ca

şi cPalaltă in Arhivele Slatul11i <lin Bucureşti (Doc.
II. Hom., nr. 5:3 şi 5/i);
A,·easUi pel·ele h1fiiţişeaz1l anume pe Ytilturnl

impărătesc, cu care H.omii.nia nu avusese a face <le
97 AtWEŞ
Ja căderea Conslanli11opolci şi chiar cu mult mai

dinainte, de cîn<l adecă intre Bizanţa şi intre Ho-
mânia s-au aşezat ]a mijloc staturi şi stătuleţe serbe
şi bulgare. Negreşit, nu pe la 1600, nici la 1500,
nici la 1400, îşi vor fi băgat tîrgoveţii argeşeni pe
acest vultur cu două capele în pecetea lor, şi anuma
în pecetea cea municipală, nu cea bisericească.
Din dală lnsă ce noi ştim acuma că oraşul Argeş
fusese colonizat cam în seeolul XIII de un -stol de
armeni, plecaţi din Argeş u 1 cel de lingă lacul
Van şi veniţi în :\lunLc11ia prin imperiul bizantin,
esle de ,·rczut d\ locrnai <linşii sint aceia cari dă
duseră coloniei lor drept marcă pe acel vuHur,
h\sindu-1 apoi mo~Lenire romanilor, dempreună
cu numele Ar g e ş ş1 demprcună cu măiastra
biserică.
Să se ia bine aminle c,1 armenii cei aşezaţi tn
l\fontenia, deşi puteau să împrumute pe vulturul cel
cu două eapele de la bizantini, totuşi ar fi fost nu
mai pu[.in cu pulintă, ha poa1e chiar mai fireşte,
ca <linşii s,'\ şi-l adu<°i'i d-a dri>pl.111 din Armenia, căci
in regiunea Tigrului şi a Eufra1uh1i, precum de
mult a6ilasPr,1 arheologii francezi, după cari apoi
şi d. A. Odolwscn in studiul său despre Tezaurul
de la Nom-Cerkask, acYila hircfală .e fără alăturare
mai antică decit la greei. l\'u Armenia o primise
de la Bizanţă, ci Bizanţa a primit-o din Armenia.
falii vull mul cel armenesc cu două capele, din cea
mai ad inră Yechime, pe o slîncă de la Eyuk în Capa-
do('iu:
7 - E1ymologicum Magnum Romaniae, voi. II
ARGEŞ 98
Această obirşie a vulturului argeşean înreteaz1

de a fi o ipoteză dc1că vom recmge la luminile sigi-
lografiei. Figurele de prin mărcile municipale, ca
şi de prin cele nohiliare, se năşteau în veacul de
mijloc mai ales prin aşa-zisul „rebus eraldic" sau
,,inmes parlanl.rn;", adică: nume:lc unui lucru se-
rnănînd mai mulL sau mai p11li11 cu numelr~ unei
localităţi sau familii, figma urclni lucrn se lua drept
marcă ereditară a familiei sau a localităţii.
De8pre peceţile rnunicipaln in specie s-a zis de
mult că: ,,mai obicinuit figm·rn7:ă p<'. (•le lucrul al
căruia nume se aseamănă cu numele or-aşului" (Hei-
neecius, De SigiUis, 1702, p. 140).
Cîteva exemple:
Capitala Bavariei Mtinchen are in marcă un călu
găr = Monch; .
Berna din Elveţia are în marcă un urs = Biir;
Magdeburgul are în marcă un castel = Burg şi o
foti'I = Magd;
Oraşul Arnstadt are in marcă un vultur, fiindcă
i n vechiul dialect franconic vulturul se zicea „arn",
euvint pe care astăzi locuitorii de acolo nu-1 mai
99 ARGIN'P
tnţeleg, dar totuşi vu,lturul rlmlne şi va rămtnca ·

po pecetea municipală .. ,
Dac,ă un popor, printr-un rebus eraldic tras din
graiul său, afoă_tu1eşţe me.r~a. unui oraş, această
marcă poate sl treacă ,poî la un aJt popor care în-
locuieşte pe cel dintii şi nu lnoetează de a o între-
buinţa în curs de veacuri, deşi pentru dinsul ca nu
mai arc nici un lnţeles. ·
Româneşte cuvîntul v u I tu r, ti orice alt cu-
Tint din nomenclatura păserească sau nepăserească,
nu se aseamănă de loc cu Argeş. Armeneşte însă şi
numai armeneşte, vulturul este rebusul eraldic
cel firesc al numelu,i Argeş, căci armeneşte şi
numai armeneşte vultuTul se nupie.,te a r g' i v,
( )
~
~ejii la Hesychius: ,,&p~vp~. 1b~u, 1t0tpa Illpao:u;*.

- ,,.__::.
(li, 1580)
, ARGINT (pl. arginţi şi arginturi), e. m. et n.;

argent. Metal preţios de culoare albă, din care se
fac bani şi care se întrebuinţează in industrie.
Lat. a I gen tu m, de unde derivate în toate
limbile romanice (Cihac, I, 16). '
ln Cata.Btihul mănăstirii Galata din 1588 (Cuv.
d. bătr., I, ·192, i94 etc.) ne întimpină forme:
arjintu, argintu, [d']ârgintu, arguntu., [d']erginta.
Ca unul din cele donă metaluri preţioase, argint
se pune obicinuit în legătură cu aur.
• ... arxi!Qs. vultur. la perşi (gr.) (n. ed.) ..
Al{GINT 100
Dihlia lui Şerban-vodă, 1688, Zach. IX, 3:

... l·.1şlig{1 argi111r1l ca ... lhesaurizavil argen-
ţi'iri1111 şi arl11năa II r u I ii turn ut humurn, el con-
ca tina drurnurilorii ... gregaviL aurum ul luLum
viarurn ...
,,Dar.ii ploauă după o secetă mare, se zice că:
ou dat Dumnezeu aur ~i argint pe pămint. .. "
· (C. Hosrscn, Neamţ, c. Bistricioara).
Ca mP!ulul pre\.ios cel mai ră::!pîndit, argint se ia
adesea in in\clcs de avut,ie in genere .
.Maxima cu care Nicolae M usle, T.e.top., III, p. 82, îşi
încheie cronica: ,,la puţintri se află acesta dar, C'a s:1
nu-i biruiască pofta lăcomiei şi iubirea argintului ... "
Omiliar de la Govora, '161i.2, p. l:H: ,,iarâ deca
dai tu pămăntului şi diavolului avu\ ia ta, o, nemilos-
tive iubitoriule de argint, at.11n(·e şi suflet.ul tău va
rămăne acolo ... "
Despre argint neamesleeat sau în<·Preat, s,~ zir·.c
i s p i t i t, I ă m u r i t, p r i s n c, c u r a t,
a t r ă c u r a t, a r s ...
Coresi, 1G77, ps. XI:
... cuvinlelc Domnului, ... eloquia Domini do-
cuvinle curale, lll'gi,11 quiacasla,argenl11111 igne
ars ... cx:aminaltm1.
Acelaşi pasagiu la Dosoftei, IG73, f. 1G a:
C(t curn11-i 11rgi11t11/ I ii rn 11 r i I cu fuf'ul,
T' sînt sfinte f'11,·i11l1, c II r a I. P cn toiul ...
Neculce, Letop., II, p. 108: ,.Zi(' ciilu~:1,·ii !dl' la
Putna] 11ă fi fost fifr11l l~lcl'an 1·f'I :\larf' I şi !-l'P~ll i1·Ple
cele mari Hi (·f'le mi('i Hi pnli1·a11dr-e !-Î horn tot
prisne d c' argint, ~i JJC (,rmă să Je fi lt1;11111 J>ornn
şi să fi făc-ul a Ileie de f'P ijă, care k am apucat ~i noi ... "
101 ARGlNT
Pravila Moldov., 16'16, f. 41: ,,sau altu fialu

de bani, să fie pri s ne de argintu cur atu,
9i să fie de plinu şi la cumpănă ... "
Intre comparaţiuni poporane se zice: ,,cu r a t
ca argintul, alb ca argintiii, curat ca argintul s t r e-
c urat" (D. Ncgoescu, Dîmbovila, c. Pietroşiţa;
I. Stănescu, Teleorman, c. Odaia).
„Despre un porumb bun se zice: c urat ca
argintul şi uscat ca ferul" (I. Dan, Brăila, c. Sluji-
tori-Alboteşti).
„Ţi-am dat copilul cur a t ca argintul şi tu-ţi
baţi joc de el..." (G. Muşelescu, Muscel, c. Poie-
nari).
,,Ibricele mele sînt c u r a t e ca argintul"
(P. :Mohor, Tutova, c. Puieşti).
Argintul amestecat se zice s p u r c a t sau
minciuno s.
lndreptarea legii, 1652, f. 67 a: ,,Oricare z l ă
t a r i u va mesteca aurulii sau argintnlu cu alte
lucruri fără ştirea stăpinului, ce se zice de va
s p u r c a lucrul şi se Ya afla m i n c i n o s ii,
cu altă cu nem ica numai cu ca pulu· să plăteascâ ... "
A acoperi ceYa cu argin I, se zice: a f e r e c a.
Neculce, Letop., II, p. 203: ,,au adus [Alexand~1
Lăpuşneanu! J şi cap11 I sfăntului Grigorie Bogoslov
de stă pănă astăzi la sfănta mănăstire la Slatina,
ferec a t cu argint şi cu petre scumpe ... "
Costachi Negruzzi, Aprodul Purice:
Chingile, şeaoa lui, frîul, ferecate cu argint,
Arată cum că Inate de la vrun mare leah sînt. ..
Argintul auriL pe dasupra se zice s n fla t cu

a u r.
Despre lucruri de argint sau impodobiţe cu argint:
ARG~IN~1~'_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _1_;_02
Nic. Muste, Letop., III, p. 12: ,,Dacă au descă

lecat lmpăratul sub sliban, i-au închinat daruri
Duca-Vodă, cai turceşti cu podoabe scumpe, lighean
ou ibric de argint, şi alte daruri scumpe ... "
Balada Crăişorul: ,,
Mlndruta din grai grăia:
Na, bade, năframa me:i,
Năframa cca de mătasă
Pe margini cu arginr l rasă;
Clnd argintul s-o topi,
Să ştii, badl', c-oi muri. ..
(Tribuna de la Sibiu, 1885, p. 91)
Balada lordachi al Lupului:
.Arnăup cn şuşanele,
Cu argint pe Ia oţele ...
Asemeni lucruri de argint se zic la plural argintu.ri.
lnventariul Colrocenilor, 1681 (Mss. Arh. Stat.,
f. 36): ,,arginturile ce am dat domnia me la svănta
mănăstire", şi urmează evangeliare ferecatc, poti-
ruri, cadelniţe, candele, crnci ...
Act moldovenesc din 1661 (A.l.R., III, p. 240):
,,Sărăiman deacii n-au mai întorsu banii lui G-ol'-
ghiţă şi argint1irile inuapoi ... "
Nic. rifoste, Letop., III, p. 18: ,,Cetatea Sucevii
era plină de avere, arginturi, haine, odoare, bucate
boiereşti şi neguţ.itoreşti ... "
Legenda Sf. Dimitrie, sec. XVII (God. Mss. mis-
ceU. al bis. Sf. Nicolae din Braşov, p. 128): ,,unde
voru fi acolo frămseţ.ile inele1oru şi mâriia aurului
şi sunetele argint urilor ... "
Cind e vorba însă de bani, nu se zice la plural
arginturi, ci arginţi.
103 ARGIN'P
Dosoftei, 1680, ps. XIV: ,,arginţii di nu-i dede

tntr-aslam ... ", unde la Silvestru, 1651: ,,banii
săi nu-i dâ in camătâ ... "
Baladă din A11deal:
Mers-au părinţi
Cu argin1i
Să-l poată răscumpăra;
Domnii zic că nu l-or da ...
(Pompiliu, Sibiu, 82) .'
După mitologia poporană, sufletul mortului trece,
între celelalte, printr-un p o d d e argint. .l
Doini din Ardeal:
Nu mă mai judece nime
Om cu suflet ca şi mine,
Că la podu de aramă
Sunetul meu va da seamă,
Şi la podu de argint
Va fi tare socotit .. ,
(J .B., 175)
Din Bucovina:
Şi mie că-mi Tei găti
Pod de-aramă
Peste vamA,
Pod de-argint
Peste pămînt ...
(Marian, I, 153)
Altceva este frumoasa locuţiune proverbială:
„a-şi aşterne un p o d d e argint" = a ajunge la
un scop prin bani sau prin mituire.
Cantemir, Chron., II, p. 389: ,,Grecii, ştiindu-ş
puţinătatea, cu goana nu-i intisiia [pe latinii cari
fugeau la corăbii], ca nu cumva nevoia să-i întoarcă
AHGINT lM,
în vitejie, ce mai vîrtos - cum să zice cuvintul -

p o d d e argint, pentru ca mai pre lesne în corăl.,ii
11ă sae, Je aşterne ... "
ln colinde, se zice că pămîntul stă
Pe patru sl ilpi de argint,
Pre frumos impodobit ...
(Vrancea, c. Găurile)
Tot in colinde se pomenesc adesea cai şi boi

Cu polr,oave de argint
Ce bat bine Ja pămînt ..•
sau:
Cu potcoave de argint
Ce sînt spornici la fugit...
(Ghibii.nescu, în ,·Inate literare, 1888, p. 37 sq.)
In credinţele poporane ne mai înlîmpină m o r i
de aur şi de argint.
Colindă muntenoasei\:
Nouii. mori pc sub părnint
Ş-alte nouri mori de vlnt
1\lii.cinînd aur ~-argint,
Cu piscoac 110 fereastră
8[1 pice b(meL în cas[1 ...
(G.D.T., Poes. pup., 88)
F I o r i d e argin(i:
Dlti meri împletiţi,
De var[1-nfloriji,
De toamnă rodili,
Cu flori m[1rgări(.i,
Cu flori de arginţi ...
(Ibid., 80)
105 ARGiN'F
M ă r d e argin I:
Frunzi't verde miir dc-argi111,
Cind îmi vine mindra-n gind?
P;'imilrnra la cosit.._
(l'llarian, Buc., II, 182)
F r u n'z e d e argint:
Basmul 12 fete de lmptirat (lspirescu, Legende,
p. 236): ,,Trecură printr-o pădure cu frunzele de
argint, trec9ră prin alla cu foile de aur ... "
P a 8 e r o- d o arginl:
Fă-m(t pasă1•cde-argint
Cu aripile de vini,
Ca s;1 zhor
Unde m1-i dor ..•
{,J.B., 12'1)
1n Păpi'irugit sau invocaţiunea ploii, în Banat se

zice:
nurnln1rcl d-argint
Varsii pre pfimînl:
l:nclc-i valea sacă
Grîu mult s[t se facil,
lfndl·-i vah,a plin[,
Şi mai mult s[1 vi11;1 ..•
(S. Liuha, c. l\Iaidan)
Invocaţiune cătră Jn n ă - nou ă:

I.unii-nonii,
Lun[,-nouii,
Tari ca argintul ne-ai gr1sit.,
Tari ca a1·gi111ttl şii ne laşi. ..
(O.D.T., l'oes. pop., 190)
ARGINT 106
,,Cînd vede cineva luna nouă pentru prima oară,

se închină, apoi se loveşte în frunte cu un ban de
argint sau de care are, zicînd vorbele acestea:
Lună nouă, lună nouă,
Taie pîinea-n două,
Ţie jumătate,
Mie-a ţreia parte ..."
v (Ţara noui1, 1887, p. 100)
E mai cu seaml1 ră11ptndită credinţa poporană

că numaiargintul poate să împuşte pe haiducii cei
vestiţi.
Balada Codreanul:
Iar Leonti ·Arnăutul,
lnghiti-1-ar pămîntul I •
Nasturi do-argint că scotea
De-ncărca o şuşanea
Şi-n Codrean o slobozea ...
unde Alexandri adaugă în notă: ,,Poporul crede că

stnt zale vrăjite pe care numai glonţii de argint,
le poate străbate ... " =
Balada Pintca:
De la noi puteţi afla
Că moartea Pintei va sta
Din trei fire de griu sfint
Şi dintr-un plumb mic d-argint
Tare-n armă îndesat
Şi la pieptu-i aţintat .••
(Reteianu, Trandafiri, p. 82)
107 1 ARlCIU
Balada Golea Haiducul:

Nu vămai stricaţi iarba,
Că vă trebui undeva,
Căci pe mine
Nu m-atinge
Nici ferul,
NiCÎ otelul,
Numai singur argintul ..·.
(G.D.T., Poes. pop., 589)
Cu poeticu] d ca in „dalb", într-o colindă:

Cere mori pe sub pămînt
Care macină da.rginl;
Cu piscoaia pe fereastră
De pică argintu-li casă ...
(Vulpian, Text., p. 30)
Ul, 1607)
1ABitW (plur. arici), s.m. I t. de Zool.: herisson.
Mir mamifer insectivor, acoperit în loc de peri cu

ţepuşe lungi şi tari. Lat. h o. r i c i u s, ital.
r i <' ,. i o, span. e r i z o etc. (Cihac). Pe alocuri
sr rosteşte aspirat: hariciu (Transilv., Făgăraş,
r·. Copăcel). La maeedo-români ariciu şi aritw
(ri.p~"r~O,J).
Cind îşi ascunde sub sine capul şi picioarele,
ariciul ne apare ca nn mare ghem spinos, pe ca1·c nu
pot,i pune mîna şi de care se feresc animalele.
De aci:
Provcr·b: ,,A rici11 I 011 meşteşug se prinde şi nabia
cu mei'' (Pai;rn, II, 125).
1 AHlCIU ' 108
Locuţiune proverbială: ,,s-a f.1.cnt ghem ca

ari:ciul" .(l\'cgoescu, Dimbovi\a, c. Pietroşi\.a).
Cu a<'clasi sens:
,,s-n s g {i I i t ca un aricin" (R. Simu, Transilv.,
c. Orlat);
,,s-a s t î r c i t ca un m·icin", sau „s- a z g i r-
e i t":
Descîntec de „vătămăLură" :-'
Nu rage ca buhaii,
Nu necheza ca caii,
:I\u te z gir c i ca arirn,
Nu te zhate ca chiticii ...
(/llbi11a Carpaţilor, 1879, p. 326;
Marian, Dc;,;cint., p. :!5'1)
Basmul Pici, ramură (Slăncescu, Basme, p. 17):

„Ia spune şi tu, măi ciobănaş, o poveslc. Ce slai
st irc i t ca un ariciu, acolo? ... "
,,Parcă-i un ariciu, se zice despre cel sfiicios,
care vorbeşte fără a se uita în ochii omului" (S. Stă
nescu, Dîmbovi(a c. Bilciurcşti).
Cind ariciul p,1.~eştc, încet şi mîndru, nemic nu-l
zugril.vcşte mai bine ca ghicitoarea poporană:
l\frrge paşa pe uliţe
Cu Lrci mii -de suliţe ...
( Revista populară, 18M, p. '15)
în Bucovina, aceeaşi ghicitoare:

llan tul
8bantul
Cu o mie de suliţi.
(SIJi<>ra, Po,·eşli, p. ,Ul)
109 1AHlCIU
Altă ghiciloarc despre aricw:

;\m un u11c:hia~ mare
C-6 ~ult1 d-araci în spinare ...
(G.D.'1'., Poes. pop., 217)
sau: ,,am un moş hălrîn şi urcă aracii la deal"
(Ispirescu, Pilde, p. /i3).
Deslul de apărat prin putern ica-i armură, ariciul
caută să se asigure şi mai bine în cuibul cc-şi sapă
pintre buruieni sub pămînt, unde pare a fi atît
de mulţumit cu al său şi numai al său, încît pro-
verbul zice:
T,• rii;;[a(ii înlr-al tău
Ca uri1·iu-n cuibul său ...
(Pann, I, 136)
TP1rn~Ple arici11l1d se cheamă g h im p i, mai
propriu însi'i ari ce.
„Poporul crede că, dacii se împunge cineYa cu
g hi rn pi i ariciului, car1wa cca rănili1 coace de
9 ori pină cc se vindceă" (N. Pri\escu, Teleorman,
c. Pirlila).
ln basme, mal a hala numită Mama-pădurii se
descrie in urmălorul mod: ,,ca avea numn i 1111 ochi
cît un lalge1·, capu I tl:I o căp i(ă, 1:01.ilc ca măl 111·oc1ielc,
părul rn ari cc I e, din(-ii ca sece1·clc, degetele
ca (f'poaiclP, unghiile ca coasele, pi('ioarcle ea
ră~ehiloar,• ... " (C:. Teodorescu, Gala(i, ~Ianomolu).
Ariciul 1;<·1,alc un glas despre care se zice eă
puf n c ~ l c (G. Chisenrn, Dobrogea, c. Salu-
Non; D11111hrn,·ii, 1,eam(, t. Usca\i), ori for r· ă
i e ~ l e (T. Ciohanu, Tulova, c. Fnmli~cni; F.tl-
f.'i11, ,.. l1·11t11·1•1Ji), gau for cote ş l c (Cnm1·e,
Ja~i, 1·. C11L:ulc11i). Tot aşa se cheamă glasul viezu-
110
relui sau bursucului, cu care vechile texturi şi

poporul confundă uneori pe ariciu:
Glosar slavo-român, circa 1600 (Cuv. d. bătr.,
I, 310): ,,xuporpm1 1 v i e z u r e, arie".
,,Ariciul şi v i e z u r e l e stnt piez rău" (I.D.
Spineanu, Severin), - o credinţă poporană, care
dintru-nUi trebui să fi privit numai pe v i e z u r e,
căci despre ariciu în parte se zice, din contra, că:
,,Ariciul la o casă e cu noroc" (I. Neculau, Neamţ,
c. Serbeni).
Românii niciodată nu omoară pe ariciu, nu numai
pentru că el stîrpeşte unele insecte şi prinde chiar
şoareci, dar mai cu samă fiindcă joacă un mare rol
în cosmogonia poporană. Deja la vechii greci
ariciul era privit ca cel mai ştiutor din toate vietă
ţile: 7tO)-t!o!o0.w7t"'lj;, cx.,J..'exivo:; EV µeyot* (Guber-
nat.is, Zoolog. mythology, II, 11; cfr. Hahn, Alban.
Măhrchen, II, 103), incit nu e de miro.re dacă
românul ti atribuie, cel puţin în parte, zidirea lumii.
,,Ariciul a urzit pămîntul împreună cu D-zeu"
(M. Ştefănescu, Teleorman, c. Traian).
,,D-zeu a trimis pe ariciu d-a urzit pămintul"
(P. Dobrea, Muscel, c. Dirmăneşti).
,,Ariciul se zice că ar fi urzit r.ămintul cu D-zeu"
(I. Georgescu, Dolj, c. Bodăeşt1).
, ,,Ariciul a fost întrebat de D-zeu la facerea lumii
şi pentru aceea e păcat să se omoare" (G. Derrno-
nescu, Prahova, c. Filipeşti; G. Voiculescu, c. Mă
lăeşti).
„Pe ariciu oamenii nu-1 omoară, căci e de cînd cu
urzireapămîntului" (I. Radescu, D1mboviţa, c.Titu).
• ... multe vulpea ştie, dar ariciul şi mai muţte (gr.) ~
(n. e4.J.
111
,,Fiindcă ariciul a ajutat la urzirea pămîntului,

este un păcat a-l bate sau a-l omori, ca şi pe un om"
(P. l'vJihăescu, Brăila, c. Ceaciru; I. Bujoescu,
c. Tătaru).
P. Ispirescu, Snoa"e, p. 92: ,,Spun, măre, că
Dumnezeu, după ce a urzit pămintul cu ariciul, avu
poftă să facă şi oameni ... "
Despre chipul acelei urziri a pămîntului, legenda
se dezbină in mai multe varianturi.
„Poporul povesteşte despre ariciu că atunci cind
a făcut Dumnezeu pămîntul, el a umblat cu un
ghem şi a urzit pînă unde trebuie să fie uscat şi
pînă unde trebuie să fie apă" (I. Popescu, Buzău,
c. Mărăcineni).
,,Se zirc că aridul dintru-ntîi mergea în picioare.
Cînd însă, la urzirea pămîntului, el a învăţat pe
Dumnezeu să facă văi şi munţi, ca să nu fie pămintul
neted, atunci Dumnezeu i-a dat ariciului să se poată
face ghem, şi la vale să se dea de-a roata" (Miro-
nescu, Neamţ, c. Frumoasa).
„Cînd a făi::ut Dumnezeu pămintul, nu se pricepea
cum să-l aşPze ca să-i facă loc, căci pămîntul era
muli, grozav. Aşa i-a zis albinei să se ducă la ariciu
ca să-l înt.rche pe el: f;e este de fii cut? Cind a sosit
albina la ariciu, i-a zis: -- Bună ziua, cumetre I
Ariciul a răspuns: - Mulţumim d-tale, cumătră I
Da' cc vîn(, a b:1tut? -- Am venit su-ţ.i cei un lucru.
- Cel -- 1\1-a t.rămis Dumnezeu !'lă-mi spui cum să
aşeze p.1rnînl ul, eă e mult grozav şi nu se pricepe
cum să-l puie. --- Da hinC', r·umătră, eu un biet
ghem ce să !;!lin? ... Albina şi-a luat ziua bună ş-a
plecat. Riim~is singur, 11riei11l ziceo: -· Vezi! Parcă
el nu ştie să fae-ă văi adînci şi munti înalţ,i I. .. Cinci
a ispt·ăvit 1rricial voriia, albiua sbărrr dup-o floare
1 AlllCCU 112
de h1benc, 11nde se pitise ca s-anztl <'C va zice, si s-a

dus drept Ia Dumnezeu să-i spuie ... " (D. Basil;!scu,
PrnhoYa, c. Drajna-de-Sus).
Jipcscu, Opincaru, p._117: ,,ariciu icra voinic,
cu barba mare, cînd urzrn Dumnezeu pămint.11, si
chiemînd11-I să-i ţiie <loo ghiemuri, u1111 dă mzicafa
ş-alLu dii. b;'ltf1tmă, aricirt s-a-nhior-at d;'l faţa Dom-
nului, a scăpat 1111 ghicm din mină: din aslă pricină
pftmînln din lat şi şes ('llrn icra si"i hiie, s-a scm·irdal si
S-a prefăcut În Jlluluşleanlll'i, Yi'tÎ, Y:tg,i11ni, colni('e
piscuri, mun\ i, ripi, m{dci, şi nurnnczcu s-a ne6ijit
şi l-a blcslemal sit rîtm îie ghiem, ş-aşa sl ii d-atunci ... "
O paralelrt a legendei eosmogrm icc de mai sus se
găseşte şi la bulgari (Drag·omancn-, 1llalorusskiia
predanâa, IG~v, 1876, p. 431); dar acolo 1wrsona-
gele nu sint Dumnezeu, a Ibina şi ariciul, ci Dumnezeu,
albina si d r a c u I. Dracul esl e ace lu de la care
albina ;flă pc furiş şi apoi desLăi1111ieşte lui Durrn1e-
ze11 meşteşugul de a aşeza pămintul. Ariciul dară (.ine
la noi locul demonului dintr-un mit d11alislie despre
zidirea lumii, un mit a ciirui urrrnirirc mctodinl
ne-ar duce, poale, in Persia, mTindu-ne pină-n
epoca zoroastrismului. H:imine a se cerceta.
Din legenda despre biilrine[.ea şi· pri1·t>pcrea
ariciului s-au născut la noi unii idiotism i foarte
caracteristici.
,,Ăsta-i ca ariciul de eînd a urzit Dumnozru pă
mînlnl, -~ so zice de omul mic la stat, dar marc de
vrîstă" (D. Gcorgcsrn, Ialomi!a, c. Coşernni).
Alcxandri, Concina, se. 2: ,,şLii cu cc sameni de-o
oară de cînd te zbuciumi ca un oarecare fost orator
la tribună? Cu uh ariciri de 60 de ani,- ce s-ar răsto
gol i şi şi-ar înfige ghimpii săi în toate încercările
timpului de faţă ... "
113
Basmul Douâspre::.ece fete de împt1ral (Ispirescu,

p. 2 110): ,,FUicăian<lrul însii se furişă şi
J,P.!!.C1ld1·,
de asLă dată de intră în cămara fetelor ca să 4Sculte
la sfatul lor. Pare - că-i spusese ariciul la ureche
că are să se petreacă între ele ceva pentru dînsul..."
Basmul Copiii văd1wului (ibid., p. 333): ,,A fost
odată un om. El avea o fată si un băiaL Si rămîind
văduv de muma copiilor, îl îndemnă ariciul să se
0
însoare de a doua oară ... "

ln ultimele două pasage: ,,spusese ariciul" şi
„îndemnă aricilll" însemnează întocmai ca: spusese
d r a c u l, îndemnă d r a c u l.
Dintr-un alt pund de vedere, inlelepciunea
ariciului esle li'rndată chiar de Sfinţii Părinţi.
AnLim, Predice, p. 119: ,,Să facem cum face
ariciul, că după ce merge la vie, întîi se satură el
de struguri, şi apoi scutură viţa de cad broboanele
jos, şi se Lăvălcşte pre dînsele de se înl'ig in ghimpii
lui, şi duce şi puilor ... "
Totusi biserica numără pe ariciu între vieLătile
cele sp~1rcate. '
Pravila <le la Govora, 1640, f. /i9: ,,cine va mănca
lupn sau n1lpe sau căine sau pisicâ sau aricili sau
pilşii sau nevtistuicâ sau veveriţă şi ş-altele altele
ci\te sănli'1 necurate ... "
Şi-n medicina poporană ariciul ţine un loc desLu]
de insernnal.
,.PiPlea de aricin se pune pe botul viţeilor ca să
nu sugă" (P: Olteanu, Jlaţ.c-g).
„Dacă se Lund ghimpii de pre ariciu şi se dau la
oi în sare, oile nu mai-~ăpiază" (acelaşi).
Intre fermece csle şi unul: ,,fapt cu sînge şi cu
ma[c de ariciu" (G.D.'f., PoPs. pop., :37'i).
8
ARIPA-C(MPULU) I 114
Pe ltngă sensul său propriu zoologic şi pe lingă

cel mitologic, arici.li a dat naştere la o numeroasă
familie de cuvinte, despre cari a se vedea la locurile
cuvenite, precum: arie· i u ca boală la om,
a r i c i u ca boall la cai şi la vite, a r i c i u
ca boală Ia plante, de aci verbul a r i c e s c cu
adjectivul a r i e i t, apoi a r i c i u ca joc copi-
lăresc şi ".a danţ ţărănesc etc. eto.
(II, 16lt6)
AUlPA~Cl!UPULfil 11, pr. ID, I t. de Mythol.

popul.: heros legendaire, aorte d'Bercule*. lntr-un
basm din Banat, foarte bine reprodus de d. A. Tudu-
cescu (Tribuna din Sibiu, 1885, nr. 218-28),
zmeii furînd soarele, luna şi stelele, le scapă de la ei
fătul-logofăt Aripa-ctmpului, după un lung şir- de
lupte, cari reamintesc cu atit mai rn:ttlt anticul mit
al lui Ercule, cu cit eroul, deşi adesea ar putea să se
odihnească şi să-şi primească răsplat.a vitejiei,
tot.uşi nu se opreşte pină a nu isprăvi întregul lanţ
al izltîndelor. Această legendă însă nu se întemeiază
pe un prototip elenic, ci pe o r·edacţiune latină a
mitului lui Ercule. Numele Aripa-clmpului în-
semnează pe protectorul agriculturci, după cum era
Ercule numai la latini, niciodată la greci (Cox,
Myth. of the A('.yan Natfons, II, 56). Ceva mai mult:
însuşi numele curat italic al lui Ercule: Semo
* ... tL'rmen din mitologia p'pulară: ert1u legendar, un

Jel de llcrcule (h·.\ (n.. cd.}.
115 ARMINDEN
Sancus (semen, sancire)* exprimă tocmai aceeaşi

noţiune de „agri custos"** ca şi Aripa-cîmpului
(Breal, Herciile et Cacus, în Melanges, p. 48 sqq.).
(II, 166~)
ARMINDEN, s.m.; t: du Calendrier popul.: 1.

premier jour de Mai; 2. branche verte ou arbre en-
tier que l'oa place, le premier Mai, dcvant Ies mai-
sons***. In popor se mai aud formele: Armendin
şi Arminder. Cuvîntul e răspindit mai cu samă în
Moldova, în Ardeal şi-n Banat. l\lacedo-românii
nu-l cunosc. Armindenul joacă un rol însemnat în
credinţele şi <latinele poporului.
,,La 1 mai se zice Armendin" (I. Major, Tutova,
c. Plopana).
,,Florile de salcîm infloresc pe la Arminden"
(E. Mironescu, Covurlui, c. Oancea).
„La Arminden se aduce din pădure o prăjină cit
se poate de mare, cu puţ.inc clence în vîrf, şi se
im plintă dinaintea casei. Zicătoare p Jugăr-cască:
Daci nu se samănă cucuruzul pînă la Arminden,
poţi să bagi mestecă ul mămăligei in foc ... " (R. Simu,
Transilv., c. Orlat).
„La Arminder, oamenii frig un miel, se duc în
pădur~, la vie, sau şi in grădină unde este iarbă
verde, se pun la umbra unui copaci u şi, mîncînd
friptură de miel, beau vin-pelin, sau dacă nu este,
atunci vin de celalt, puind în el pelin verde. Unii
• sămînţă, a pllzi (lat.) (n. ed.).

** ,,păzitor al ogorului" (lat.) (n. ed.).
*** ... termen din calendarul popular: 1.
prima zi din
luna mai; 2. creangă verde sau un copac întreg care se
pune de lntîi mai, ln faţa caselor (fr.) (n. ed.).
8*
ARM] N'DEN 116
~-----------------
c1d11c cn ci şi lăntari de Ic cinUi., petrec astfel pma
eiitr(t sar:"t, dnd se î11lorc în sal cintind şi bind,
împodobindu-se pc la piiliirii cu flori de liliac,
du('it a inrloril, şi cu pelin Ycrtlc. Din popor începe
a dispiirea şi acest obicei. Cind J mai cade într-o
mi11r(·uri sau vinrri, zi de srr, niminc din popor
nu-l pctrC(', fiinck,i n11 mînînră carne. Cioroieşii
J11să de la tar,i îl prtrcc î11Lotduuna ... " (D. Alho-
tcanu, Cuvnrlui, 1·. ~laslaeani).
„La Arminden pun la poartă 1111 arbore nall,-c·u
frunze• numai in vid, şi-l lasii acolo pînă se face mai
i11tii pi11c 11ouă; al unei faec din el jiruitoriu de
rnplori11, rn restul arde cuploriul. Acel arbore se
zil'e amânden. Poporul povesteşte eă atunci eînd
tăia Jrod pruncii, a tăiat toat.i ziua pînă seara;
undn a ajuns seara, a pus un arbore ca armindenul
semn 1:a s,i se ştie pi11(t la cr cni-;;î a ajuns; dirnineata
îns,î la toalP <'af;cl,~ a al'lal arminden, şi aşa a setipal
şi 1>01111111! llrislos" (P. Ullcnnu, Tra11silv., lla\eg;
dr. F1·i111·11-CandrPa, Munţii .1/Jllst'lli, p. no).
„Pc1 m :"t r \, i ş or de la I martie femeile şi
fel ele ii poart."i pină lat mai, l'i11d atunci îl iau de
la ~il. şi l'1tmp,îr(t pc <'I ,·in roşu, pe care trcl,11ic-
n11111aidccit sii-1 lwa flP iarh(t YC'rdP, zieîncl. e(t iri
1•urs11I n•,·ci 1w Ic va pîrli soa1·ele ... '· (C. ~Iironese11,
T11tova, l'.- ]băneşti).
Cinlee de 1 mai in Co\'llrl11i:
Frunzii n·rde d,, pt·:~:11,
IaU1-11e la iln111·11.rli11:
fll'u nwsPnii r:<i mt111încii
t;\i du <'i11m,i nu li-i fricii ..•
(G. Theodun·srn, Oatap, l\lavromolu)
117 AHONG
A. Odobescu, Doamna Chiajna, p. 11'1: ,,Dat,i

năvală şi-i prindeti şi mi-i legaţi colea cot la cot,
ca să-i ducem poclon lui Yodă, ca doi berbecei de
Arminden ... "
Desprfl ohieeiuri analoage la alle popoare, nu
numai romanice, dar încă slavice, germanice şi
celtice, cari serbează de asemenea pc 1 mai prin
veselie şi prin purtarea unui arbore, a se vedea
pe larg la Mannlw.rdl, Der Baumk11/t11s, I, 162-189.
Homânii însă au unele particulariUtţi cari le sînt
proprii.
Etimologia cuYîntului este una din cele mai uşoare.
La 1 mai se serbează sîntul I e r c m i a. SerLcste
I er em i i ev d a n, paleo-sla,·ic I e r' e-
m i i n u - d r n i „zma lui Ieremia". De aci
romfrncşte Arminden din Erminden, cu trecerea
iniţialului er în ar, ca în „ariciu", ,,Ardeal" etc.
Orice derivaţiune latină, bu.năoară ca acea din
a I i m e n ta I e ( Lex. Bud.), e fantastică; dar
şi mai ciudată e înrudirea cu germanul a I I -
m e n de „silva communis", propusă de l\liklosich
( Beitr. z. Lautl. d. rumun. Dialektc, Conson.,
I, p. 51).
(II, 1709)
Antxc (aruncat, anmcarc), vb.; jcter, lancer,

rcjeler, rclrntcr, objecter; mă arunc, se prccipilcr,
s'clancer, danscr. Sensul primiţiv al cuvîntului,
curat plugăresc, este acela de a plivi, a smulge
burnicnile ce cresc pe o ar,Hură sau într-o grădină:
„eherbcr, sarcler". Acest sens îl păstrează pînă astăzi
ARONC 118
italianul a r r o n c o. fn latina vulgară ad-

ru n co = evei·to, alieno (Du Cange).
Şaineanu, Semasiol., p. 159: ,,arunc derivă din
latinu] e r u n c a r e, cnvînt înt1·ebuinţat numai
de. scriitorii agronomi cu înţelesul de a plivi un
cimp de buruieni, a arunca hă l ă r i i I e. Impor-
tanţa extraordi11ară ce agricultura a avut. şi are în
viaţa socială a popor11lui român a făcut să se genera-
lizeze această expresiune agronomică, lu ind loc-ul
clasiC'ului jacere".
Aetinrl arunc e sinonim cu a z ,. î r· I P s c sau
z v î r t 11 s l', de eare se deoscb-eşle prin mai p11\,ină
violenţă sau iuţl'ală; bunăoari'i la Ion Neculce,
Lctop., ll, p. :H3: ,,cii.t era Ant.ioh-Vodă de s1.1·a~nic
la rnănie, cii · dt! multe ori lu divan cu huzd11gm111l
a s v i r I i a în oamenii cei vinovaţ.i ... ", unde a1· fi
fost mai 1n1ţin - potrivit arunca.
Basmul · Pr'islea cel ,·oinic (lspirescu, Legende,
p. 85): ,,Acum e timpul cînd [Zmeul] are si'i vi11ă
la prinz, şi are obicei de ar1111că buzduganul 1·;,ilc de
un conac şi loveşte ln 11~11, în mas;;, şi f::e pune în
cui. - Darii Prîslea lui\ lnm.Juganul, îl a z v î r I i
tnapoi m:i i departe ... "
Arunc estP d:tră eeva mni puţ.in dcrît. a z v i .J' I,
dar ceYa niai mult <ledt sinm1i111ul I ea p ă d,
care rareori exprimă o acţiune violc11lă.
Cosl.ache. Negl'llzzi, O alrrgare dr cai, II: .,prin
ademenirile voastre o faeet,i do-şi calcă datoriile
sale de femeie, uită virtutea, I e a p ă d ă cinstea
ca să a-aruncr. în braţ.ele vm,!ltre ... "
119 ARONO
La românii de peste Carpaţi, ca sinonim cu anmo

se întrebuinţează ţ i p :
Cu cheile s-or jucat
Mu!p pruncuţi
Nepricepuţi;
Nu ştiu în foc le•au ţ i p a t,
O'n apă Ic-au aruncat ...
(Pompiliu, Sibiu, 5(.)
'- Reflexivul m ă arzmc e sinonim cu ro ă r ă pe d•

.ţntonPann,Erotocrit, p. 42:
1n toate părţile ca un vullur
Se r e p e z e a şi se arunca ...
I. Activul arunc.
,,A arunca, a azvîrli cu mina sau tntr-alt chip,
a lepăda, a depărta cu ură, cu asprime, a nu voi, a
nu priimi, a părăsi cu despreţ" (Costinescu).
Ion Neculce, Letop., li, p. 252: ,,noroadele tot U
suduia [pe Dimitraşco Cantacuzino] şi-l hătcăia
şi arunca cu petre şi cu lemne după dănsul. .. "
Coste Băcioc, Iaşi, 1619 (A.l.R., 1, 2, p. 6):
„au văndut o prisacă cu pomi, şi prenpregiur prisecei
Joc în toate părţile căt va pute arunca un om cu un
topor ... "
Beldiman, Tragod., v. 1475:
Fiu patriei se numeşte, lnvată pe patrioţi,
Zice să-i dea ascultare, să saie la arme toţi,
Jugul robiei s-a.runce, îi vremea de deşteptat,
Căci strămoşii din mormînturi strigă toţi neîncetat. ••
ARUNC 120
Doină din Ardeal:

Cînd vezi fa!a-i l'umeioară,
Un dol' aprig te omoar11;
Iar cînd trece şi-ţi zîmbe!;llc,
Cimpu-n fa!ii-i înfloreşte;
Şi cinel ca se princlc-n joc,
8e tol Jeag:mă-n l r-un Joc
Şi-n voinici ar11nr,i foc ...
(Familia, 1881,, p. '1::i::i; Alex.,

l'oc.e., :! , 301)
Zilol, Cron., p. 33: ,,rînd, cc să vazi't? o negur:1.

de pazvangii, ca nişte !tiare Lurbalc, venea ri"'tcnind
şi aruncînd focuri ... "
Acelaşi, p. 36: ,,Şi cîteva zile neincclal an aruncat
tunuri asupră-i, şi înlr-un trlip ca acesta de zidire
abia lrei sau patru ghiulele au nemerit. .. "
Valurile apei arunci"i o scîndură pe mal.
Pra,·ila Moldov., 1646, f. 21 (ef. Pravila Matei
Basaraba, p. ~HO): ,,carele va g-iisi pre marginia
unii ape mari fiece lucru, ver mare, ver micu, carele
va fi aruncali't apa ca o plavie, acesla de nu-l vu
mărturisi, nu va avia nice o certare ... "
Cineva aruncit o manta pc umeri, iar figurat se
poate zice ca în doina Cit o fi:
ne fr prind cu fal:1 marc,
Ti-o aruncă în spinare ...
(G.D.T., Poes. pop., 31;j)
„I-a aruncat că este prea tînăr = ii lui a obj celo

sa \rop grande jeunesse" (Pontbrianl).
1:!l AltUNO
ll. Hcflcxivul mă anmc.

Miron Costin, Lctop., I, p. ~H3: ,,Rlriga răzacii:
ziee\i-ne în vro parte, ori să mergem, ori să ne
arunciim în şan[uri duprc obiceiul nostru ... "
CanlPmir, Ist. icroglif. (l\Iss. în Aca<l. Rom.,
p. :l:l): ,,Ciacalul aceasta de la Vulpe audzind,
dzisă: Eu după cuvîntul tău şi în fm1dul mării a
mă .afunda, şi în mijlocul focului a mă arunca,
şi nice cum vieţii mele a cruţa, nu mfl voi feri ... "
Balada Român Gruc Gro::.0Mn11l:
lată Grue dă-napoi
Şi s-arun.căprintre voi
Ca un vin t învi roral
lnlr-un lan de griu uscat ..•
Balada Inelul şi niiframa: .'
\'orba binl' nu sriri;:ea
Şi de cale se gfllea,
Pe-un cal ager s-al'unca
Şi la tahi\ră pleca ...
Balada din Banat Gruia lui 1\'oMc:

Şi-şi scotea un căluşor,
Ca un mînz de sprinleior,
Care cure irpurci;:te
Şi s-arunc1i o g ă re ş Le ..•
(Col. l. 1'r., 11182, p. G21)
A. Pano, Prov., I, 87:
Pe loc se dezbracă, se aruncii-n La!Ui,
Negîndind nerodu c-o srt pafă ş-altă ...
Filimon, Ciocoii vechi, p. 81: ,,Apoi lăsind să iasă
din adîncul peplului ei un suspin înfocat, se aruncă
în braţele ciocoiului ... "
ARUNC 122
I. Creang:'i, Amintiri din copilărie (Conv. lit.,

1881, p. 12): ,,Povestea cintecului:
Fă-mă, Doamne, val de tei
Să m-arunc intre femei. .. "
Legenda St-lui Nicolae, sec. XVII (Cod. Mss.
miscell. al bis. St. Nic. din Braşov, p. 140): ,,fu
ln lipsâ mare de toate, cătu nu-i rămăsese nice
hrană, nice haine; o, amaru I pănâ in căte se aruncâ
mcscrâtatea I. .. "
Impersonal, la Zilot, Cron., p. 93: ,,Nu puţină
ciud,l căzu la toată armia rosească <le o nenorocire
ca aceasta, care mai mult s-arunca asupra relei
otcîrmuiri a comandirilor, fiin<lcil nici la vreme au
nemerit, nici cite au trebuit să aibă gata, or uu le-au
avut, sau le-au avut proaste ... "
Doina Domnica:
Paftalu\e şi cordele
Numa-n flori şi fluturele,
Ş-apoi să s-aruncc-n joc
Ca un trandafir de foc ...
(Alex., Poes. pop., 2, 3i9)
Cin tec de danţ din Bucovina:
Arunc1i-te, moş bătrln,
Că la iarnă ţi-oi da Cin;
Da' de nu te- i arunca
Nice paie nu ţi-oi da I. ..
(Marian, II, 233)
La jocul ţurca sau cerbu I, tn regiunea
Haţegului se cîntă:
Aruncă-te, cerbule,
Că de nu te-i arunca
123 Af,UNC
- - - --·----- -------·-----
Turtă caldă nu-i mtnca
De Ia (cutar-e) săraca !
Aruncă-te din· călcînie
Ca moara din căpătînie I
Aruncă-te din cercei
Ca moara din clopoţei ...
(P. Olteanu, Haţeg)
III. Idiot i s m i.
1. arunc n ă p a s t e.
Cantemir, Chron., II, 379: ,,şi altă n ă pas t. e
aruncă asupra lui Dragoş-Vodă cu românii Răi, nu
mai nescărăndăvicioasă decit ce dintăi ... "
Matei Basaraba, 1649 ( A .J.R., I, p. 107): ,,de-i
măscăriţ şi le aruncaţ n ă p ă ş t i că vă unblă
cu fămiiJe ... "
în înţeles de asupriri fiscale:
Nicolae Costin, Letop., II, p. 82: ,,Nu las aice
maint.e a pomeni de pecetluiturile ce scosesă în ţară
.Mihai-Vodă, care s-au dat la tot omul ce eşisă Ja
pecetJuituri; iară pe urmă neputăndu-se stringe
banii ată\a căt să-şi pli1rnască lăcomia cea nesaţie,
cşi:;:ă poroncă la zlotaşi să arunce n ă p ă ş t i să se
imhrace toţi banii <lupă somele care eşisă din Vis-
terie ... "
Cu acelaşi sens, la Zilot, p. 27: ,,cu arneslecritura
ce vrea să curgă să poată aria mijloacele le,;ni('ioase
a ar:rnca pe t,eară h i r u r i mai multe ... "
Dn asemenea la Duca-vodă, laşi, 16$1 (.4 .1.ll.,
IJI, p. 2G~l}: ,,domnii melc s-au jeluit ecslu om
anume Ghiorghie din sat Codii, zicăndn Ghiorghie
cii Ji-au fostu aruncat . s [1 f a c ă un car cu patru
hoi ... "
~RONC
2. arunc s o r t i.
Locuţiune biblică.
Silivestru, 1651, ps. XXI:
... şi pre veşrnăntul •.. xctl ~l -r;ov l1Lcxno1.1l'I
rn icu aruncarâ sorţi ... µou l~cxÂov XÂTjpov... •
unde în Vulgata: ,,misernnt sort em"*.

A. Pano., Pror., I, 66:
Ci: lr,·lrniti înlr-alîla să slăm şi să ne sfădim?
Ci s-w·uw·,im sur t i mai hini:, şi pe cine va ci1dca
AluncPa l,,p s,i se Lrag:, ~i numai unul să dea ...
S.F. ;\Jarian, Datine (Albina Carpaţilor, 1879,

p. 1:32): ,,Cnii aleargă pe la hahclc vrăjiloal'e, ca
aee!ilDa să le rate în cărţi şi în palmă, să le arunce
b o b i i, iară alţii se duc pe la zodieri ... "
:3. ar11nc s ,-l m î n ţ ă.
Ten1w11 agricol.
Pravila ~loldov., 16i6, f. 1: ,,necum-altă, ce nice
~ ă m ă n ţ a 6-au aruncat acolia, nice aceia ca să
11'.u aibâ voc stl o ia ... "
Doină din Bu(·o,·ina:
~Li suii pc· cea cosli(.ă
S,i-rni ar şi cu o hr,i1.diţ;'i,
S-arunc pupnă s c m i n !- ii ...
(Marian, JI, 4.2)
Cintecul pandurilor de la 1821:

Să trag brazda <lrarnlui
La uşa spurralului,
O brăzdută d-alc sfinte
* ,, ... au aruncat sorPi" (lat.) (n. ed.).
J2:3 AHONC
-------------~
S,"t ţie ciocoiul minl11:
Sii-{i a.runc un s r1 m în a t
Cu sing,·le meu udal ...
(G.D.T., Poes. pop., ~Sta)
Figurat, la Moxa, 1620, p. 381: ,,noirâ pămîntul
ţ,elenitu şi arnîncarâ s ă m ă n ţ a d e p r a v o-
s l a v i e ... "
Cu totul în alt înţ,eles în Pravila Vasilie Lupul,
f. 79: ,,muiaria lui de să va tnpreuna trupeşte cu
altâ muiare, cumu să dzice: una eu alta şi să varsâ
unala alta, ce să dzice aruncâ s ă ro ă n ţ a, pentru
că aeasta ias~e ca şi sodomiia ... "
li. arunc o c h i i.
Zilot, Cron., p. 6:
luto!ro nr1111cai ochii, alt nimic nu mai ve4ea.l
Decit jclhi unul la altul cum ar face auzeai ...
Alecu Vifrărf's<·u, p. 2G:
O c h i i in t>a cind !i-i llr1rnci,
De Lul se-ntunedt atunci ...
I. Văcărescu, p. 2:,7:
L11tl(·-1u-111H·i plini de dulceaţă
Ochi i dftlftlnri d.1• vhr!ii,
Lo('l(J !ol îl inriezi;
Pri', 11ri1[1 u pustie,
Jlez11:1, gltuap, grodtvie,
l'nd,, tu nu Juminrzi .. ,
Basmul Tinere{e fârâ bâtrîncţe (Ispirescu, Le-
gende, p. a): ,,lol:mai dnd era să iasă, îşi mai aruncă
ochii o dal:i prin grajd, şi zărind într-un colţ
un cal răpciugos şi bubos şi slab, se duse şi la
cJins11I ... " ·
ARONO 12&
Doină din Bucovina:

Şi cum trec, ,1 cum se duc,
înapoi o c h i-şi arunc ...
(Marian, II, ~O)
Doină din ·Banat!
Unde-or li oameni inai mulţi,
La mine să nu te ujţi;
Unde s!nt mai puţintei,
S-arunci o c h i i pintre ei,
Să te uiţi în ochii mei...
(Vulpian, Texturi, p. 104)
unde apare foarte bine deosebirea intre „a se uita",
acţiune intenţionată sau prelungită, şi între „a
arunca o c h i i", acţiune fără precugetare sau
momentană.
La deminutiv, într-o doină din Ardeal:
Unde-şipune piciorul,
Se aprinde mohorul;
Unde-arunc u n o c h i ş or,
Arde sunetul de dor ...
(Familia, 1884, p. i31)
In alt înţeles, o boală se aruncă p e o c h i, sau

pe orice parte a corpului. .
S.F. Marian ( Descîntece, p. 7): ,,spune desctntă
toarea că deşi albaţa se vindecă în deoursul descin-
tări i, totuşi trebuie să se impJinească cele nouă zile
menite pentru descîntare, căci netmplinindu-se,
albaţa iarăşi s e aruncă p e o c h i".
5. arunc d i n c a p = o clătinare nervoasă
a capului.
127 ARUNO
Ion Neculce, Letop., II, p. 348: ,,lmpăratuJ

[Petru I] era om mare, mai înalt decăt toţi oamenii,
era nu gros, rătund la faţă_ şi cam smad, oacheş, şi
cam arunca căteodată d 1 n cap fluturttnd ... "
6. arunc p i z m ă, u r g i e, u r ă, v r a J a
etc., o locuţiune foarte deasă mai ales în cronica
lui Moxa, 1620:
p. 347: ,,iară diavolul văzu viiaţa lor intr-at.ăta
bine în rai ca îngerii, cc nu putu râbda, re aruîncâ
u r g i e spr-inşiî cu pizmâ ... ";
p. 353: ,,aruncarâ v r a j e şi 1i se arătâ că cu
brăbăţiia nu voru pute lqa Troada, niee cu sabiia,
numai cu hitleniia ... ";
p. 356: ,,acestuia arnncâ p i z m â T11lie de-hi
tăe, · şi pre fecorii, şi-i strinse bunâtalia toatâ la
dinsul..,";
p. 374: ,,veni măniia lu Dumnezeu spr-insul şi-i
aruîncarâ p i z m â toţi. .. " ;
p. 388: ,,deciia aruîncâ p i z m â cu vrăjmâşie
V ard a pre părintele ... ";
p. 394: ,,Foca aruincd u r g i e pre Ţimishi
pentru că-l vădise oarecine cu nişte cuvinte rele,
deci-lu goni de la dinsu ... "
A. Pann, Erotocr .• p. 8:
C:[1 cu cil mai mult sU1pin11l pr :;Juga îşi va iubi,
Atît şi u r ii arunc,i. a;;upra-i cind va g1qi ...
Nicolae Mustea, Letop., III, p. 78: ,,dacă face
un Domn obicei măcar căt de rău, alţ.ii pre urma lui
pre lesne fac pc obiceiul acela, fără de nici o în-
doială, aruncănd g r i j a sau p ă c u t, u J asupra
aceluia cc l-au scornit ... "
7. E ciudată Jocuţ.iun ea „a arunca n ii d 0 j d e a",
la Zilot, p. 21: ,,Căpitan-paşă, întru care îşi avea
AHUNC 128
arunc a tă toată n ă de j de a sa ... "; ea se

găseşte însă deja într-un text din secolul XVI,
Legenda St-ei Parasceve (Cod. l\Jss. miscell. al
bis. sr. Nic. din Braşov, p. 72): ,,Aşa amu cu totii
sufletulu ruga-se, şi toatâ n ă d e j d e a spre a lu
:E>umnezeu maicâ aruîncâ ... " A arunca n ă de j-
d e a s p r e sau î n t r u cineva este a avea o
speranţă întemeiată, tare, neclinLită.
8. O expresiune poporană remarcabilă: arunc
Că r Unt ea ţ ă = încep a avea peri albi,
Am înlrat Căr' de musleapi,
~-acumarunc căr11ntcaţă;
Am intrat pui de roman,
:;l-am agiuns moşneag hăl.rin ...
(Alex., l'oes. pop., 2::i2)
9. Cind cineva seamănă prea mult cu vreunul

din părinţi sau din neamuri, se zice că: ,,s-a aruncat
în p a r t e a cutăruia''.
I. Creang.'i, P~vestea lui Harap-Alb (Conv. lit.,
1877, p. 177): ,,lmi pare rău că n-am luat macar
spinul cel de al doile cu mine. Dacă s-a aruncat
în partea mine-sa, ce-i vinovat el? ... " •
10. rn basmnri: ,,a se arunca în slava cern lui ... "
= ,,s'elancer au hauL du eiel" (Julie Hasdeu, Theâtre,
P· ;JH).
11. Melancolia sau ipocondria, numite in specie
arunc a t sau aruncătură, sînt neşle
boale pe cari, după credi11\a poporului, babele sau
duşmanii le ar11ncii asupra omului:
Frunză verele lrei nuiele,
Mam:i, suralf'l<' nwle
Ş-aseară s-au socoUt,
129 ARONC
l;li aseară s-au vorbit,

Doi mamă, -ntr-un corn de şurii.
Sii-mi arunce l a p t şi u r ă ...
(J.B., Trans., p, 186)
12. Proverb i:
,,Fă-mă, mamă, cu noroc şi mă aruncă-n gunoi ..."
(Pann, li, 133) .
.,Fă bine şi-l aruncă-n drum" (lbid., II, 20).
Binele de rău te scapă,
.· Să-l arunci chiar şi în apă ...
(Ibid., I, 72)
,,La copaci ul fără poame nimene nu aruncă piatră''
{lbid., li, 126).
,,Un nebun aruncă o piatră în girlă şi o mie in•
ţelepţinu pot să o scoaţă" ( I bid., II I, 118}.
1n hatîrul dumneavoastră
Iacă m-arunc pe fereastră ...
( Ibid., II, 151)
' ,,O zicătoare foarte răspîndită la români: Nu mai
arunca moartea în ţigani t" (R. Simu, Trans.,
c. Orlat), cînd cineva se prea laudă sau se prea
ingîmfă, crezîndu-se mai ceva decît alţii.
Jipescu, Opincaru, p. 149:
,,- Mă, Timboace, da' ce zăboghişi în casă mai
mult? Or te bătu muierea şi mai intîrziaşi? ...
- Aşa o hi, măi Dane I Mult te gindişi? Poate că
tu ai păţit aşa lucru ş-acum arunci moartea în
ţigani! ... "
IV. P a r t i c u 1 a r i t ă t i f o n e t i c e.
Sonul n în arunc se roste~ ca o vocală nazală.
De aceea la macedo-români el a dispărut de ţot,
9 - Etyrnologicum Magnum Romaniae, voi. II
ASCONSELE 131)
--------------·-----
zieindu-se arucarc şi chiar arcare (Dr. Obedenaru),
iar în vechile texturi române se scrie adesea prin
lilera vocal,i. Aşa, afară de uncie citaţiuni de mai
sus:
. Textul hihlic ollcncsc, circa 1560 (C'u'1. d. biitr.,
I, p. U): ,,pre trupurele vostre cele morle eu le voi
arninca (dp:ij-,.1~,1) ca pre idolii voştri ... "
Fragment biblic din sec. XVII (Cod. Mss. mis-
cell. al bis. Sf. Nic. din Ilraşov, p. 2~9): ,,să nu ne
înşine aruincâmu în naµaste ... " Şi lol acolo, p. 29'1:
„nice să ne aruincâmu noi înşine in nevoi şi în
nâpâşli ... "
Moxa, 1620, p. 382: ,,şi arnlncli 1fre to\,i dăjdi
grele ... "
Mitropolitul Variam, 1642, I, f. H.3 a: ,,prinsârâ-1
şi-l aruîncarâ într-o groapâ ... "
In limba poporană poetică, ne întîmpină şi forma
darunc, ru eufonicul d ca in „d a ·I h", ,,daur" etc.
Colindă din Ialomiţa:
Şi cinu ochi-şi darunca,
Dinapoi maica venea ...
Balada Toma A lhnoş:

Ochi-şi negri darunca,
Peste cimpuri se uita,
Şi departe cc-mi zărea? ...
(Ibid., 582)
(II, 'liG5)
ASCUNSELE (DE-A), s. indccl.; jeu enfanlin:

colin-maillard, cligne-musette. După regiuni, acest
joc copilăresc are o mulţime de sinonimi: a j u-
131 ___________
n_S_C_ONSELE
m i tu I, m i j o arcă, m i j o a t c n, d c - a
mi j a, d - a - cucul, j 11 m etc ă, p i tu-
li cică ele. Se zice si: de - a ascuns ul
sau d - a v - a l i - a s 'c n n s.
De la Vrancea,' Sultănica, p. 223: ,, ... băieţii o
tuliră d-a lungul viei, slrigînd în goana lor:
· - Cine vrea d-a <cpuia-gaia >> să-i adune cu tigaia?
- Cine vrea d-a <ev-aţi ascunselea•>?
- Cine d-a <<hîra>> care taie vina?
- Cine ... etc."
A. Vlahut,ă-, Nuvele, p. 51: ;,o porneau devale,
peste părîu, în luncă, şi se jucau de-a ascunselP- prin
tufis. Sara se întorceau obosili ... "
Filimon, Ciocoii vechi, p. 139: ,,Băieţii azvidcau
cu mingea şi cu arşicele, iar fel.ele cele mici se jucau
d-a ascunsele sau d-a baba-oarba, alergînd ca nişte
căprioare prin iarba cea verde şi moale spre a prinde
fluturi sau a c11lege flori ... "
D. G. D. Teodorescu (Poes. pop., p. 187) observă:
„unele din_ jocurile copiilor români sînt pină astăzi
o reproducere neschimbată a celor ee se practicau
de copiii greco-ilali cu 20-26 secoli în mmă.
l\fonumentele figurate, obieetclc de artă şi scriitorii
vechimii ne sînt marturi neîndoioşi despre adevi"irul
acesta. Iată, spre exemplu, cum se exprimi\. Pollux
despre ix1rootopoccr,m·ooc, care 1111 era altceya deeît
jocul nostru d-a ascunsele sau <cd-a v-aţi asrnns>>:
Unul dintre cei cc se joacă se aşează în mijlocul
tovarăşilor şi, de la sine, îşi închide ochii, afară
numai dacă vrun altul n-ar fi însărcinat sft i-i I ini:'t
închişi. Jucătorii o iau la fugă (&r:ootopfox~ucri)
şi se răsipesc. Atunci cel care est e (de rînd,
care se face), deschizînd ochii, începe stt-i
caute, iar dînşii trebui să-şi dea toate silinţele ca să
ASCONSELE 132
ajungă înainte de dînsul la locul hotărit (iii:; -ro\l

-.61rov -rov ixdvov") ... *
La acest joc, copiii rostesc o mu]ţime de recitative,·
unele obicinuite intr-un loc şi altele în altul, din
cari o samă răsfrîng într-un mod foarte curios dife.
ritele epoce din istoria românilor: epoca fanariotică,
epoca slavică, epoca tătărească etc.
Aşa recitativul:
O pi / sec na / sec na / pi
kes lin / boli / na co / sli
tzan găr / man găr
na car / to
ti ar / to he
- lcn gher / buf I. .•
este o scilciare din greceşte:
07tOÎO~ Ej(AO(GI. voc 7ttCÎ
>tett a' 't'"flV Il/,).t v' cixoua-0~ ... 0
Tot la greci se ref eră recitativu]:

Trîntii una, trîntii două,
trîntii, vere, pîn' la nouă:
trîntii fata grecului
pe malul Pctrecului,
Veni grecul mînios
cu cuţitul ruginos:
- Dă-mi, Voica, cheiţele
să-mi descui lădiţele,
să-mi scot cununiţele,
să-mi cunun fetiţele!
- Vai de mine, nu-s la mine,
* în locul acela (gr.) (n. ed.)
•• Cum te-ai Crint de băutură
Strigă lumea într-o gură .. , (gr.) (n. ed.).
133 ASCONSELE
ci-s la popa din Popeşti

sus în casele domneşti,
undo fat[1 vacolc,
unde ouă raţele ...
Următorul recitativ pare a se referi la italieni:
Ieşi, fetiţă,·
. la· portiţă,
că te-aşteaptă T a I i o n,
Talion, fecior de domn,
cu tichie
de frînghie,
cu peană
de ciocîrlie,
cu căruţa Hadului,
cu cai-mpăratului,
cu biciul cumnatului
în mijlocul satului.
Dorobanţ, bant,
clanţ !
E nu mai puţin interesant numele propriu T i b i ş

cu femininul T i b i ş o a r a:
Musca mare treiera,
a mai mică vînlura
două mere,
două pere,
două fuse daurel~.
I\Iă dusei la Măgurele
cu rochiţa d-aurele.
Bou-n cinci,
bou-n cinci
după casa lui T ibiş:
Tibişoara,
Roşcodana.
AŞA _____________________1_3_4
lnriurirea slavică este învederată în recitativul:

)j1•, ijP
I 111ij,•, rnij,-]
panimalca,
!"n\ob,•ir·a,
cupleli, Domnului,
sabia c11rl'annl11 i,
limbirici,
eusl ur ici,
l'ÎU(' 1
h, tl',
treci la l(Jc !
unde „ijc, ijc" este paleo-slavicul irnw, iar ,.pam-

malta" e polonul „pani malka".
ln fine, tălarii ne inlimpină în recitativul:
Cinr s-o uita
Si\-i sar:'\ O('hii
În pul ina cu bnghii,
Jl i n p,tr în par
Pin' la uşa lui T r, La r ..•
(II, 1830)
AŞA, adv.; ainsi, romme ~a, de la sorlc, or, oni,

si, tellenient. Adverbul a~~a, chiar fii.ră a vorbi aei
de adjectivul a ş a, are în grai alilea nnante <le
sens, incit Jc poate schimba de trei-patru -ori într-un
dialog de o minută.
Într-un vodevil de Costachi Ncgrnzzi (Cîrlanii,
se. XII):
,,Lionescu; Eşti aşa de frumuşică, aşa de buni-
şoară, că ..•
135 AŞA
Vochiţa_: Da' las, las. Dumniavoastrl't cuconaşii

a.w1 sîntet1 deprinşi a zice la toate ...
'Lionescu: Vin, Voehiţo, să şidem pe laiţa asta.
V ochita: A.rn ! Da ce a zice de mine lumea?
Biirbatui meu' a face un calabalic ... "
Lionescu: N-ai nici o grijă, drăguţă'.' .
Vochiţa: Da-i şede binişor, aşa-i? ... " .
în această converl'laţiune: aşa de frum1..i"şică = ,,si
mignonnc"; aşâ sînteti deprinşi = ,,vous eles habi-
tues de la sort.e"; apoi exclamaţiunea: a,şa I = ,,ah I
,,raiment oui !"; în fine, întrebarea „aşa-i? = n'est-ce
pas?"
1. Corelaţiunea cu alţ.i adverbi.
a) cum - aşa.
Pravila l\foldov., 16!i6, f. 40: ,,cum iaste mai cu
direptate, aşia să fie ... "
Doină din Ardeal:
Cum bradul arătos,

C'
Aşa-ibadea de frumos;
Cum c bradul nalt din munte,
Aşa-i badea meu de frunte!. ..
(I.D. Transil1 1 . , 39)
In proverburi (Pann, II, 3ii, 101; III, 71):

Cum arc naş copilaşul,
Aşn are naş şi naşul...
,,Cum qi vei aşterne, aşa vei dormi."

Acelaşi proverb la 'fichindeal, Fabule, 18H,
p. '126: ,,cum îşi va aşterne cineva, aşa va zace;
cum va sămăna, aşa va şi săcera; şi cum va săra,
aşa va mînca."
Cu inver~iunea: aşa - cum, sau aşa - ca.
AŞA 136
Niculae Costin, Letop., II, 36: ,,27 de petre roşii,

aşa de late şi de groase într-un chip, cumu-i această
figură ce scrie aice ... "
!'l'eculcea, Jbid., II, 4H, despre amieia turcilor:
„aşa ţin şi ei preteşugul ca lupul cu oaia şi ca cinele
vinerea ... "
Tot aci vine corelaţ.iunea mai puţin elegantă:
p r e c u m - aşa, sau: d u p ă c u m - aşa, sau
chiar: ca cum - ·aşa.
Cantemir, Chron., I, 102: ,,precum singur cîntă,
aşe singur gioacă, iară pre alţii la horă şi danţul
său nici au tras, nici a trage poate ... "
Badea Bălăceanul, 1G79 ( A.J.R., I, 1, p. 61):
„precum îi veţi tocmi şi-i aşăza, aşa să le fa ceţi
şi scrisori la mănile lor de înpăcăi\une ... "
Ncculcea, Letop., II, 353, vorbind despre ruşi:
,,ca cum ar lua oarecine cîrpa unei femei din cap,
aşa ţinea ci că or lua şi or bate puterea lmpărăţiei
Turceşti. .. "
ln basmul cu Făt-Frumos: ,,după cum zisese
.. bătrînul, aşa se şi intîmplă ... " s-a tradus în mucedo:.
română: ,,după cum avea zisu auşlu, aşi să fece"
(Petrescu, Mostre, I, 11).
Cu inversiunea: aşa - p r e cum.
Neculcea, II, 312: ,,şi aşa au ţinut de bine aceastli.
pace, precum ţin cînii vin.erile ... "
b) aşa - c î t.
Această corelaţiune ne intîmpină mai ales în
vechea literatură.
Portretul lui Matei Baslţrab la :\Iiron Costin,
Letop., I, 326: ,,nemăndru, blănd, dirept om de
ţară, harnic Ia răsboaie, aşa neînfrănt şi nespăimat,
cit poti . .
' să-l semeni cu mari si vestiţi OR Leni a lumii ..• "
1_3_7_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
AŞ!
Moxa, 1620, p. '102: ,,aşa de se vrăsa sănge multu,

cătii era văile crunte ... "
II. Aşa d e -.
Cind aşa stă dinaintea unui alt adverb sau a unui
adjectiv, îi urmează generalmente partitivul de,
ca în pasagiul de mai sus din C. Negruzzi: ,,aşa de
frumuşică, aşa de bunişoară ... "
Basmul Cele douâsprezece fete (Ispirescu, Legende,
p. 233): ,,Fata băgă de seamă aceasta, însă crezu
c~ flăcăul este ruşinos şi d-aia se face aşa de roşu ... "
Se poate însă şi fără de, adesea mai bine, şi în
o.rice caz mai energic; bunăoară in proverbul:
„Cine ţi-a scos ochii? - Frate-meu. - O-aceea
ţi-a scos aşa adînc ... " (Pann, PrM., III, 28).
Neculcea, II, 348, povestind un prinz pe care-l
dete în Iaşi Cantemir lui Petru cel l\lare, zice că
impi"iratul şi ceilalţi muscali „se ospăta şi se veseJia
pre frumos cu vin de Cotnar şi lăuda vinul foarte,
şi încă mai bine le plăcea vinul cel cu pelin, şi mult
se mira cum spre partea lor nu se face vin cu pelin
aşa bun ... "
Doina Oltlll:
Ollule, cîinc spurcat,
Cc vii aşa turburat? ...
III. aşa „oui, ainsi, c'est ainsi".
a) a f i r m a ţ i u n e s i m p l ă.
·Document moldovenesc din 1642 (A.J.R., I, 1,
p. 2'1): ,,aşa mărturisim noi cu trupul şi cu sufletu]
înaintea lui Dumnăzău si înaintea mării-tale ... "
Document rn11ntencsc din 1622 (A.J.R., I, 1,
p. 31): ,,au înt1·ehatu pe oarecineva din oameni:
a cui este moşiia pc aceJu virfu frumosu? le-au spusu
AŞA 138
cincYaş că este a nostră moştenilor Brăneşti; dum-

ne]or auzindu aşa, au venilu ]a noi şi ne-au între-
batu ... "
Basmu] A lcodor-împitrat (Ispircscu, Legende, p. 4.G):
,,- Să facem legătura.
- Aşa?
- Aşa.
Se puseră şi făcură legătura ... "
A. Panu, Pro,•., I, 101:
- Cc mrt por(i din pom în pom,
Ca c,hcat din om în om?
- Dar Ct•? U î11[reb;i ('),
Căscalul nmlil:t asl f(')?
~isc ca: - Dar nu nu şlii?
Giaba dar eşti între vii!
El privind-o a ri"'tspuns:
- A;;a, bine că mi-ai spus ...
Cu o nuan\ă ironică la Gr. Alexandrescu, Mulţu

nnrca:
Afa! Jmi lrirniti daruri, iuhiUi copili(i"t?
Allia cşli de o palmii, r;;i vrei să te slăvesc .. ,
Tot de aci se ţinc locn\iunea: ,,aşa să ştii".

Costache Negruzzi, Clrlanii, se. 4.:
,,Miron: Pentru mine? :Mări ce spui?
Terinte: Aşa s-o ştii, pentru tine, sărmane
omule ... "
Ion din St. Petru, 1620 (l\Iss. în Acad. Rom.,
p. 11): ,,aşa•să ştiţi, că Dumnezăi voştri căţi aveţ.i,
elineşti şi ai Indiei şi ai persii or, toţi sămtu în
iadu ... "
1:19 AŞA
Tot aci în legătură cu imperativul „fie !":

Împăratul zise: fie şi llfa cum z.ici ..•
(Pann, Prov., II, 128)
. C. N cgruzzi, Cîrlanii, se. 13:

„Lionescu: Cc te mînii? Ei bine, să-ţi dau înapoi
sărutarea ce ţ,i-am luat-o.
Domnica: Ila mă rog.
Lioncscu: Fie ş-aşa, clacă vrei ..."
Doină: "·
Oricum fie, aşa fir,
Eşti frumoa~ă şi-mi placi mic!...
Apoi locu(iunih•: aşa a fost să fie ... , a.şa-ţi tre-

buie! ... , aşa! na!. .. , nite aşa! ...
Afirmativul „v c z i aşa" exprimă mulţumirea
de a vedea realizîndu-se o dorinţă sau o prevedere.
Doină oltenească:
Ţi-ofi dor, suralo, dor,

Ţi-ofi dor de-un puişor?,
- Y e z i o;:a, suralo fa!. ..
(Vulpian, Texturi, p. 10'1)
1n limba veche, ca şi la ţăranii de astăzi, ,,a afirma"

se exprimă p1·in: zice că este aşa, iar „a nega": .
că nu-i aşa.
Pravila Moldov., 1646, f. 84: ,,mai adevărate
sămtu mărturiile eurile dzăcu că iaste aşia decătu
ceia ce dzăcll. că nu·i aşia ... "
AŞA 140
b) a f i r m a ţ i un e r e p e ţ it ă:
Balada Vidra:
- Aşa este, Vidro fa?
- Âfa-i, Stoene, aşa/
Am zis-o şi-ne-o mai zic
Că mi-e drag cine-i voinic
De se luptă făr-a cere
Agiutor de la muiere ...
Simeon Movilă-vodă, 1602 (Cu'1. d. bătr., I, 116):
„aşa vă grăescu, şi mai mult să nu-i invăluiţ pre
călugări, aşa vă grăescu ... "
Silvestru, 1651, ps. LXIX:
Să
se intoarnc inde- Avertantur statim eru•
grab ruşinîndu-se carii bescentes qui dicunt
zic mie aşa, a.~a ..• mihi cu g e, cu g e ...
iar la margine ca scol ie: ,,bine e, bine e".
Repeţitul aşa exprimă noţiunea de ,,c h iar
aşa"; dar pentru mai multă energie se poate intre-
buinta si <lupă chiar.
C_o~tachi Stamati, Ciubăr-vodii ( Muza, I, p. 1-06):
Ci't crea cc cu v-am spus
C h iar aşa au fost, au fost. ..
şi mai jo:; (p. 124):

Chiar aşa, aşa au fost. •• '
1n loc <le rcpcţ,itul aşa. - aşa se poate zice:

ma i aşa, însă numai cu o nuanţă ironică.
Alexandri, Florian şi Florica, se. 2:
,,Florica: Mai frumoasă viată unde se dă?
Colivesc11: Nu-i asa?
Florica: ~lai aşa.:."
Hl AŞA
Cind e vorba de o acţiune continuil, afirmaţiunea

nu se exprimă prin repeţirea lui aşa, ci prin t o t.
aşa.
l\Iiron Costin, Letop., I, 231: ,,Domnia lui Şte
fan-Vodă Tomşea precum s-au început în vărsări
de sănge, tot aşa au ţinut ... "
Afară de repeţirea energică aşa aşa, există o re-
peţire comică: nşa ş i aşa „tellement quellement",
pe care o au de asemenea-latinii din Occident:
span. asi asi, ital. cosi cosi, sicil. acc11ss1 accussi
etc. Mai este apoi o repeţire şi mai comică, cînd
vorbeşte cineva despre discursul altuia, zicind:
,,şi a spus a.şa şi aşa ş1 aşa ...
• e I "
Ceva analog la Neculcea, II, 330, în reproducerea

sfaturilor ce Je da turcilor un svczi:m în privinţa
războiului cu ruşii: ,,el aşa soroLe~tc, să gătească
vezirul patru sute de tunuri, şi aşa cu acele tunuri
slobozind o dată şi de două ori şi de trei ori, ar
pute rumpe obuzul moschicesc, să-l spargă să facă
drumuri pintr-însul lovind acele multe tunuri, şi
asa cu acel mestesug poale să biruiască ... "
'Tot de felui ~cesta la Alexandri, Gură-cască:
_,,Timpurile slnt grele, politica Europei aşa şi aşa .. .
Trebuie dar <:a adevi:iratii patrioti să chibzuie ... "
0
Dasmul Fât-Fn11110s (I~pircscu, Legende, p. 166):

„Ce rău ai făent, de n-ai venit, şi tu la biserică, că
a venit un tiniir îmbrăcat aşa şi aşa, a făcut aşa
şi aşa, şi numa idcdt a plecat de au rămas toţi cu
ochii după ci. .. "
Mai men ţioniim aci locu ţi unea: azi aşa, mîine
aşa.
Basmul Copiii ~iidn~ului (Ispirescu, Legende,
p. 337): ,,Azi aşa, miine aşa, t1'ecea zilele ca păca
tele de iute ... •·
H2
Cînţec muntenesc:
Azi aşa şi mîini aşa,
Vestea de ci so ducea
Din Chiajna pînă-n Giulcşli,
Din Rudcni la Bucureşli. ..
(G.D.T., Pocs. pop., 298)
„ln Banat se zice: tir i aşa tir i aşa, în loc
· de: ori asa ori aşa; se mai zice fli: n i asa ni asa,
pentru:~ dală aşa, o dată aşa" (S. Liuba, ~- Maida~).
c) afirm a ţ. iun e con c I uz iv ă.
Ca ultimul grad de afirma\inne, esle aşa da p
sau aşa dară „crgo, c'esl ainsi donc ... "
Pann, Pro"., II, 91:
Munca pe om niciodată nu-l lasii a fli'.imînzi,
Cind cu Circa-nbărbătată noaptea o va face zi.
Aşa dar d-aci-nainle sil nu şedem lenevoşi ..•
Un grad mai slab de aceeaşi noţiune se exprimă

prin ş i aşa „itaqne":
Neculcea, II, 288: ,,şi aşa, sosind temeiul nem-
ţilor, i-au luat pre turcii pre toţi de grumazi ... "
La interogativ: asa? sau: asa dară? însem-
nează „eh bien?" p;ovocind oa;ecum o concluziune
de la cel întrebat.
Tot într-un mod concluzi,·, dar ironic, se întrebuin-
ţează aşa în loc de inlerjccţiunca „Aş !", care este de o
altă origine şi despre care s-a vorbit la locul său.
Alexandri, Harlm Lilularul: ,,Cind se întîmpla de
se îndrăgea vreun cuconaş de o cuconiţă şi vrea
să-i spuie aleanu sufletului, socoliţi că-i scria răvă•
şele-fran!uzeşti ca în ziua de aslăzi? ... Aşa! ... Mă
punea pe mine de cinlam nopţi întregi pe supt fe-
restrele ei ... "
H3 AŞA
IV.aşa „adeo, adeoqne".

Pus la începutul propoziţiunii, eu sens de „atn
de mulL", aşa este foarte energic, mai ales în poezie.
Doină din BucQvina:
Aşa-mi vine citeodată
Să dau cu capul de piall'ă.
Aşa-mi vine uneori
Să beau otravă să mor ...
(Marian, II, 18'1)
Doină din Ardeal:

Aşa-mi vine cîleo<lală
Stt mă sui la munţi cu piatră,~
Sii-mi fac ochii:;orii roată,
Să m,t uit în lumea toată.
/lşa-mi vine unl'ori
Să mă sui la munp cu flori:
Să mă uit pe la surori,
Doară-mi văd baWr una
Şi-mi mai slîmpăr inima.
A~a-mi vine uneori
Să mă sui la munţi cu flori,
Să m,1 jeluiesc la nori,
Să-mi mai treacă de plinsori I
(J.B., Trans., 201)
Nu mai puţ.în energic este aşa în aceeaşi poziţ.iu-
ne, dar preces de ş i, ca lati neşle în u,atqqe adeo":
Ş-aşa cînlă de duios
De se Iasăfrunza jos,
Ş-aşa cîntă cu durere
De mai toată frunza pere ..•
(Marian, Buc., II, 10.)
144
sau:
C.intă puiul cucului
ln mijlocul codrului!
Ş-aşa cîntă de cu dor,
Frunzele în vint că zbor;
Ş-afa cintă de cu jale,
De pică frunza pe cale;
Ş-a;ia cîntil do duios,
De pică frunzele jos I
(J.B., Trana., 220)
Cîteodată aceeaşi vigoare prezinLă aşa pus la
sflrşit.
Doinl din Moldova:
ne me-i bate cu gardul,
Tot m-Qi iubi cu altul!
Aşa-mi cere sulletlul,
Aşa-mi. este umbletul...
(Alei,, PtHJ11, pop,, 2, 33'1)
V, aşa n u m a i. ,.
lnsoţit cu n u ro a i, fia după 11a11 lnaî-nte, aşa
capăti1. înţelesul de „cu UfUrinţă".
Lumea mea cea frumuşea ·
Se petrece num-aşa;
Lumea mea cea frumuşicl
Se petrece-ntr-o nimic!'i .••
(J.B., Trans., 218)
llD.de numai aşa se comentează prin „într-o
nemică".
Pravila l\foldov., 16q6, f. 42: ,,nu va putia nime
all cerce pre locu strein pentru se găseascâ comoarâ
fără de voia stăpănului acelui locu; iarâ de va cerea
1!,5 AŞA
şi de va găsi fără svatuh1 stăpănului celuia cu locul,

aşia numai den capul lui, nu va rămănia să fie
a lui ... "
Jbid,., f. GG: ,,aşia numai într-o pizmâ va vria
să-l ucigâ ... " ·
Gheorghe Ştefan-vv., 1656 (A.I.R., III, 230):
„Domniia roc şi cu tot svatul nostru n-am crezut
nice pre unii aşe grăind numai cu gurile ... "
1n bas~ul Voinicul cel cu cartea (lspirescul~d.
1, p. 108): ,,Dară ce credeţi, că arapii mi-l lăsară
numai aşa cu una-două? nici să vă gîndiţi I. .. "
ln basmul Poveste ţărănească ( I b., 25 7): ,,cel ce
a făcut o asemenea vitejie, nu crez să se fi culcat
pe urechea aia şi să fi stat numai aşa cu degetul
în gură ... "
Cu acelaşi sens se întrebuinţează în vechile tex-
, ţuri construcţiunea aşa f i e ş t e-c u m.
Pravila Moldov., 1646, p. 4: ,,De nu va lucra
pămăntul bine cumu să cade, cc va sămăna aşia
fieşu-te-cum(1, acesta să nu ia nemicâ den roada
ce va face aecHi pămănti:i ... "
Lingă n u m a i aşa sau aşa f i e ş t e-c u m
SC alătură Cam aşa „a peu pres", ,,pas tout-a-fait".
1n basmul Cele douăsprczeci fete (lspir., 239):
,,- Care ya să zică, tu te-ai ţinut după noi şi
ştii unde mergem noi noaptea?
- Cam aşa, măria-ta ... "
VI. I a c - aşa. _
ExclamaţiunP Jaţi:i cu o întîmplare neprevăzută
şi ciudată, dar nu de o rriare importanţă, ceva ca
in franceza ,,Pn Yoici d 'une autre !", 1 a c - aşa,
AŞA 146
literalmenl.e „ccce sic", ~i-a dobindit în poezia po-

porană din Transilvania un loc special tocmai în
capul unor doine de această natură.
Cintecul unuia căruia-i place mai mult mama
<lecit fala: ·
Foa ic Yt'rdc iac-a.şa,
Dragu mi-i de dumneala,
Dar mai drag de maică-la ...
(J.13., Trans., 3'"1)
sau:
Frunzrt verde iac-a~a,
'l'cmni~a-i numai colea:
Cc lucru poate să fie
Să mă bage în robie !. ..
(Ib., 101}
sau:
Foaie vN<lc iac-a.~a,
Poru·ncit-a bădiţa
Pc-un spic n,rdc dd secar,1
Să mă duc, că ci sc-nsoară.,.
(Ibid., 98)
- 11{ loc de „iac-aşa!" se întrebuinţează uneori, cu

o mică nuanţă de sens, exclamaţi unea „ian aşa!",
care ar fi lătineştc „cn sic".
Plingerca unui recrut Ia Alexandri, Şoldan:
,,cit ţi-i ziulica Domnului de mare, mă ţin Ia soare,
ca pc un cocostîrc, ian aşa! numai într-un picior ... "
H7 AŞA
VII. aşa î n j u r ă m i n t e.
Acest aşa, bogat deja la vechii romani: ,,ita me
di ament!", ,,ita sim felixl", ,,ila valeasl" * etc.,
e nu mai puţin răsp îndit la români:
ctşa să-mi ajute Dumnezeu!
aşa să am parte de ... !
zeu că-i asa!
aşa zeu ! 'etc.
ln Călătoria 1lfaicei Domnulni la I ad, text de
pe la 1550 (Ciw. d. bittr., II, 326), între cei pedep-
siţi vedem şi pe: ,,aceia su ceia ce-u guratu pre
cinstita cruce si dzicu: asa mi agute Dumnezău si
sila cruci ei !. .. '' · '
Intre celelalte, e foarte interesant jurămîntul:
,,aşa să trăiesc," sau „aşa să trăieşti", deja la romani:
,,ita vivam I", ,,ita vivas !"
ln basmul Porcul cel ferrf!(!cat ( Ispir., 54) ~ ,,Aşa
să trăiGşti, bătrînico, ia spune-mi d-a minune ce
are bărbatu-meu ... ?"
Alexan~ri, Rusaliile, se. 4:
- A:,a sii trr1irşli?
- Aşa să trăirsc !
- C,1 tn mrt iubeşti?
- Cii cu Ic iubrsc !
- Şi, Z<'U, nu glumcşli?
- Şi, Zl'U, de glumesc!
- Aşa s:'t tri\ieşli?
- Aşa să trăiesc!
Jurămîntul „aşa să trăiesc" e foarte obicinuit şi

la macedo-români: ,,aşi si banezu I" (Bojadschi, 124).
* ,, ... aşa să mă iubeascii (sii-r--i dea) zeii!", ,,aşa să fiu

fericit!", ,,aşa să trăieşti!" (să fii zdravăn; să-ţi meargă
bine) (lat.) (n. ed.).
l't8
VIII. aşa de danţ.

Nu există mai nici o horă ţărănească pe care sl
n-o însoţească corul zgomotoaselor a~;a. ln Transil-
vania, mai ales, prin aşa se încheie aproape toate
strigătele de danţ:
Place-mi mie d-a juca
Cu drăgu!a altuia,
Că să uilft pe sub gene
Şi de mine că şi-o teme!
A*a, c~pile !. ..
(I.B., Tran$, 1 360)
sau:
Dragele mele nepoale,
Nu vă pot juca pc loult';
Faceţi bine şi iertaţi,
Că pc rinei toate juca\ i !
Aşa, măi!. ..
(lbr"d., 363)
sau:
MiAdră maic-am mai :n-nl !
Copil mîndru m-a fii,·u t:
M-a băiat cu flori ,fo munte,
Top gura si't mi-o abcttlle,
Mîndrele să mi-o siirull',
Hop a~a, mfti !. ..
(I bid.)
sau:
Pentru line, mîndră h;1i,
Mi-a perit iarha-nlre v;ii
Şi bucu li .,._n hotarft
Nouă clăi şi nouă cară,
H9 AŞA
Nouă cară de secară

Şi nouă de grîu de vari't I
Aşa zău, copile!. ..
(lb., 369)
ln Ţurca sau Cerbul, astfel cum se joacă in ajunul
Crăciunului în unele locuri din Ardeal, unul din
strigă~e este (P. Olteanu, Haţeg):
Aşa joacă calul meu,
Cîndu-i dau cite-un jisdău I
Aşa. joacă iapa mea, '
Cîndu-i dau cite-o nuia! ...
In fine, printr-un tradiţional aşa se isprăveşte
.· mai totdauna basmul românesc:
Iar eu încălecai pe-o şea
Şi vă spusei dumneavoastre aşa •••
o formulă pe care Julia Hasdeu (Theâtre, p. 369)

a dat-o franţuzeşte:
Je montai en selle
Et vous contai celte kyrielle.
ln unele Jocuri (lspirescu, 182):
Şi m-am suit pe-o şea
Şi am spus-o aşa;
l\i-am suit po o roală
Şi am spus-o toată I
I X. F i I i a ţ i u n i i s t o r i c o - f 'i 1 o l O•-
g i Ce:
a) Dialectul daco-român:
O formă aşi s-a conservat numai în compusele
a ş i ş i şi a ş i j d e r e, pe cari vezi-le· la locul
150
lor. Formele existinţi sînt: aşa sau aşia, aşă sau

aşe, uneori şa, şă sau şe, şi poeticul daşa cu un
CX.TC7.~ ),E.y6µevo-., * daşare.
Forma a.şe adesea la Pompiliu, Sibiu, 19, 21, 23:
Nici aşe n-ai ave pace,
Că cu un pescar m-aş face ...
Jura badea şi nu pre,
Că şlia c-a fost aşe...
Aici, slugii, r.1tul meu,
De cc muşli lu aş,i ri\u ... ?
Dintre rP-i vechi, a.yenu e rar la Dosoftei, de ex.
1672, f. 163:
Ca otava cc să trece
De soare şi de vînt rece:
De demincaţâ-i cu floare,
Sara-i yeşledâ de soare,
A doa <lzî să usucâ
Ca-n cuploriu cind o aruncâ,
.!l~e cu lesne ne arde
Urgie ta şi ne scade ..•
,,La noi m Banat se zice adesea aşe pentru aşa"
(D. Heceanu, c. Bucova).
Forma asă rezultă mai adesea din acomodatiune
cu scurtat1~I „i = este", astfel că „aşct-i" circuiează
în aceeaşi frază cu „aşa este".
I. Creangă, Poreslea lui I/arap-Alb (Conv. lit.,
_1877, p. 173): ,,- Ei, dragul latei, aşă-i că s-a
împlinit vorba ceea ... ?"
lbid., p. 182: ,,- Ei, Harap-Alb, aşă-i că iar
te-a ajuns nevoia de mine? - Aşa este, măicuţă ... "
• ... care se întîlncştc o singură dată (gr.) (n. ed.).
151 AŞA
lbid., p. 183: ,,- Ei, Harap-Alb, zise sfinta

D11minir:1, aşă-i ci\ am i,ros-o la capăt şi asla? --
Aşa, cu ajnlor11l ]ui Dumnezeu ... "
Alexandri, ArPinte ş"i Pcpclea, se. 10: ,,aşă-i c-am
păţit-o? Care na sit zică, am casă şi nu-s stăpîn
într-însa ... Aşă-i că mi-o intors şurubu puşchiu
cel de Pepelea? ... "
„Forma şa, care se întrebuintează în expresiunea
<1şa şi şa>>, lipseşte în dic\ionarul d-lui Cihac"
(Burlă, Stndie filol., 86).
Basmul ardelenesc Orb-împi'trat (Tribuna din
Sibiu, 188G, nr. 101): ,,Trece un an, şi feciorul cel
mai mare nu mai vine, nici şa, nici şa ... "
Basmul Pcpelca din Bucovina (Sbiera, POPcsti,
p. 22): ,,-· Mi se pare că ne-am înşălat amînd~i I
- Ba ş a ş aşa-i! răspunse celalalt. .. ", unde „ba
ş a ş aşa" reprezintă pe: ,,ba şa şi aşa".
Forma cu proteticul d ca în dalb:
Calapod îi r(tspundC'a:
Dacă e treaba daşa...•
(:\!arian, Bucor,., I, 63)
sau:
- Măi femeie! tu-mi cînţi mie?
- Ila! bărbalc, nu-ţi cînt ţie,
Daşa m~rge cînlecul,
llală-te-ntunericul 1
(lbid., II, 206)
Doină din Ardeal:
Daşa-i, Doamne, -ntrc str{tini
Ca mlftdiţa între spini:
SufH't vîntul ş-o clăteşte,
De toti spinii mi-o loveşte! ..•
(J.D., Trans., 195)
AŞA 152
lntr-o notiţă versificată, scrisă de mină în seco•

Iul XVII pe scoarţa Omiliarului Coresian din 1580,
canonicul Cipariu (Organul, 1848, nr. 62) cite~te:
Poruncit-o ferimanu,
Fcriman di-npărăţie
Să lipsească Vodă din Domnie;
Dundc în masă n[c]pusă
El în mină ş-o luară
Şi dtncepu da cetirc,
Lacrămile-1 podidiră;
Iar ce Doamnă de Slăncuţi,
E din grai daşa îi grăire:
Nu gândi Doamne nimica,
Vom dari vuîn blid de galbeni,
Şi va f[i] Doamne daşare ..•
unde vedem, alături cu proteticul d în d u n d e,

d i n c e p u şi d a c e t i r e, nu numai forma
daşa, dar încă o formă daşare, cu acelaşi inorganic
•re ca la Jarnik-Bîrsan, p. 335:
Frunză verde şi frunzare,
Măi bădip Ionare etc.
Să observăm însă că-n unele cazuri d din dasa
poate fi conjuncţionalul d a scurtat din „dar,
dară", ca în unele exemple de mai sus; iar în
altele este învederat prepozit,ionalul d e, bună
oară:
Pravila de la Govora, 1MO, f. 13: ,,Episcopuhl ce
va fi negrijnicu de biscricâ şi se va măhni de rugă
ciune şi popii nu-i va învăţa de aşa, ce şi acele le
va lăsa ... "
I. Creangă, Povestea lui Harap-Alb (Conv. lit.,
1877, p. 176): ,,fiindcă a venit vorba de-aşa, îţi
153 AŞA
spun ca la un frate •.•"; şi mai jos, p. 177: ,,Dacă

ţi-i vorba d e-aşa,ai să-ţi rupi ciochineleumblînd ... "
Jipescu, Opincaru, p. 79: ,,Lumi nici pin gind ii
trece că omului cu mintea plăsmuitoare îi ie felu
d-aşa, adecă cela ce cugeta. nalt, copt şi mare, ie
tîrzior la vor~ă ..." ·
Tot acolo, p. 134: ,,Iacă, vere, reu şi reu, nu sl1
poate m a i d-aşa ... u
Mai adăugăm că în vechile texturi rustice ne
intîmpină aşa scris la sfirşit cu dublul aa: ,,aşaa
amu aflatu cu ale nooastre suflete ... ", dar tot acolo,
mai jos: ,,aşa amu aflatu ... " (Tudor Logofăt, Mus-
cel, circa 1580, Cuv. d. bătr., I, 38). ln alte tex-
turi, finalul a din aşa se fuzionează cu iniţialul
din verbul auxiliar: ,,aşa.u fost = aşa au fost ..•"
(Gherghi, Tirgovişte, 1602, Ciw. d. bătr., I, 22),
după cum se fuzionează mai totdauna în viul grai.
Doină din Banat:
Aş-au zis frunza de fag,
Să iubeşti cu cin' ţi-i drag:
Aş-au zis frunza de prun,
Să iubesc şi să nu spun;
Aş-au zis frunza de nuc,
Să iubesc şi să mă duc ..•
(S. Liu!Ja, c. Maidan)
b) Dialectul maccdo-român:
S-a conservat forma primitivă aşi alături cu
aşiţe, adecă aşice, cu -ce întocmai ca în atunce,
aice etc. La românii din Epir şi Tcsalia se aude
o formă şi mai veche: acşi, acşiţi, acşice. Confrun-
tarea acestor diferite forme v. la Miklosich ( Rum.
Untersuch., I, 62).
AŞA 154
c) Dialectul istriano-român:
Forma primitivă aşi s-a perdut., conscrvindu-se
numai aşa, afarii. de adjectivul. a ş ava „tel", în
care finalul -m este o imitaţiunc după sinonimul
slavic ta k o v u „tel" din t ak o „cornme Qa".
Din cele două etimologii ale lui aşa, una din lat.
aeque-sic, propusă de Diez şi sus[inuU-i. de Cihac,
cealaltă din lat. eccnrn-sic, prcf eri lă de Flccchia,
rnri ambele explică pc c în mucedo-românul
ac~·i, în ital. cosi sau cusi, sicil. accussi, vechi
pruvcn(,al acsi, hrcscian icsi şi altele, numai deri-
vaţiunea din cecum-sic ne satisface pc deplin.
Ca sens, cecum-sic se juslifict't prin românul „iac-
aşa"; ca formă, trecerea lui cec- în ac- ne întimpină
de asemenea în acel, acest, acolo etc., cari ne
. apar tot cu ac- în limbile romanice occidentale,
pc cind latinul aequc n-a dat naşlerc nicăiri la o
formaţiune analoagă. Cu pcrderea lui c prin asi-
milaţiune, românului aşa sau aşi corespunde span.
asi, catal. assi, porlug. assin ele. Prin nnzalizarc,
s-au format lombardul insci, Yechi span. ansi,
frnnc. ainsi, în pri,·in[a ciirora etimologia lui
l\Ic:•nagc, Lillre şi Brachct de la o formt't )al inii se-
parată in-sic „mot-a-mot cn ainsi" este inadmisi-
Lilă, f'a nna cc ncsocotcşle celelalte paralcluri ro·
manicc. ln maccdo-românul arşice, cca mai <·om·
pleLă din toate formele neo-latine, se riiRrr-înge
un prolotip latin arhaic: ecr·umsiec, cu „siee" pen•
tru „sie", ea la Plant. La rolo-romani, ea şi la noi,
există o formă c11 -a şi o altă cu -i, punîndu-sc aşi
dinainlea unui adjectiv sau adverb: ,,aschl hcin,
aschi mal" etc., dar aşâ, cînd Blă deosebit sau cînd
l!"i5 AŞEZAMINŢ
vine după un verb: ,Jar aschia, dir aschia ... "

(Carigiet, Raeto-rom. Wth., ·1882, p. ·J5).
Finalul -a iu asa = reto-mm. u s r h ia n-are
u face cu emfaLic1{I a din acum-a, alunei-a, aimi-a
etc., care nu e niciodală tonie şi este specific româ-
nesr, ci rezultă din diftongirea scurtului i în lati-
nul sic, <lupi\ cum s-a diftongit senrlul i şi în
„abia" din lat. vix. Deşi nu latine clasice, totuşi
cele Lrei forme române acşi, aşi şi aşa sînt dară roma-
nice generale. Lingă cecum-sir, literalmente „iae-
aşa", comun ţuturor neolatinilor, atît în ramura
occidentalii rum şi-n cea orientală, latina rusliră
mai avea 1111 „altemm-sic'·, mai puţin răspîndit şi
numai la .\pus, de unde frane. aussi, vechiu aJLressi,
literalmcnlc „inr,1 o dată aşa", de ex. în Chanson
de llolanrl, v. 3320:
Allrcsi Llanchcs cume ncif sur gclee ... *
(II, 1%1)
AŞEZ,\.lli~T (plur. aşe:1'imînl11ri şi aşe::.ăminte),

s.n.; etahlissement, arrangemcnt, pacte, accord,
fiarn;aailles. S-a fo1•mat <lin a şez prin sufixul
-m î n t (=lat. -mentum), de care se servesc româ-
nii chiar asliîzi la ph1smnirea noilor cuvinte, de ex.
lcg-iimînl, inYii(ii111i11t ele. No\i11nea fundamentală
d,, ş cd ere dispare aproape de tot in aşeziimint,
inlocuin<l11-se prin arca dcrivală de statornicie, de
nemişrnrc, de neclinli1·e. O mai regăsim numai doară
i11 sensul de „dablissemcnt pour habitcr", destul
<le rar, hunuoari:i:
* lncă o dală mai albe ca gheaţa şi zăpada ...

(fr .) (11. cd).
AŞEZAMINT 156
Cantemir, Chron., I, p. 174: ,,de la aşezămîntul

romanilor în Dachia pănă Ia acest Avrelian a trecut
la mijloc 167 de ani ... "
lbid., II, p. 42: ,,începătura şi purcederea şi a,şe
lămlntul cel mai de pre urmă a acestui neam ... "
Amiras, Letop., III, p. 169: ,,orânduindu-se din
locul Moldovei numai 32 ceasuri de alungul şi
2 ceasuri de acurmeziş pentru a,şezămîntul şi I ă-
o u i n ţ a lor a nohailor ... " ·
Cu sensul do „assiduite" cuvîntul ne lnttmpină
într-o locuţiune foarte frumoasă, da. excepţională,
ln doina ardelenească:
Năcazul şi voia rea
S-au pus pe inima mea.
Şi s - au p u s cu -aşezămînt
Pînă m-or băga-n pămtnt ..•
(J.B., Trans., 215)
Sensul de căpetenie al cuvîntu]ui, cel mai în

circulaţiune, este acela de „arrangement", ,,pacte",
,,accord". _
Ion Neculce, Letop., II, p. 287: ,,trimisăse Antioh-
Vodă de poftia la Craiul Avgust pentru aşczămîntul
Domniei şi a ţării cum va fi, după ce a birui pre
turci ... "
Constantin Brîncoveanu (Cond. Mss. în Arh.
S.tat., p. 140): ,,după cum dovedeşte şi cart ia boia•
rilor ce sănt mai sus zişi, d e s o c o t e a I ă şi
de aşăzămînt ... "
Ibidem, p. 224: ,,ş-au făcut aşezămănt cu boiari-
nul domnii-melc Cornia vei Paharnic pentru acia-
stă moşie ... "
AŞEZAT,IÎNT
Ion Canta, Letop., III, p. 18/i: ,,Aşezămăntul

ă c i i cu nemţ.ii şi alte trebi prin mănele Jui
u trecut ... "
Zilot, Cron., p. 82: ,,Domnul începu a oblădui
eara cu bune începături: pre boeri cinstindu-i
i înlesnindu-i, pre săraci dorindu-i şi miluindu-i;
şezămînt făcu in toată ţeara de se cumpără toate
,reslele la darea dăjdiilor după stare şi putere ... "
Un act moldovenesc din 1781 (Arh. Stat., Doc.
om., II, nr. 4, p. 10): ,,şi s-au învoit schitul cu
ăzeşii si răzesii cu schitul, si s-au făcut asczâmlnl
u za' pi s 'şi la o parte şi la alta ... " ·
Caragea, Legiuire, 1818, p. 12, în capitolul <lespre
Ţocmeli": ,,In a.ytizămînturi, veri ce să va tocmi,
,ri în scris, sau nescris, de nu va fi înpotriva pra-
·ilelor, prinde loc de pravilă ... " lbid., p. 16: ,,de
ă va hotărî cu aşăzămînt cum să să căpuiască,
,tunci să să urmeze după aşăzămînt şi I e g ă tu r ă".
'bid., p. 45: ,,După cum tata sau muma sau
noşul, înzestrînd o fată, să vor a ş ă za cu gine-
ele pentru zestre, acel aşăzămînt rămîne nestră
nutat, adecă: de să vor a ş ă za ca murind mue-
ea fără moştenitoriu să moştenească bărbatul toată
est.rea" etc.
În ultimul text este deja vorba de aşeziimînt
t e nuntă, sensul devenit cel mai cunoscut în
,opor.
„După ce un june sau flăcău a văzut o fată de
riai multe ori în locuri de petrecere, hanuri, hori,
lăci, nunţ.i etc., şi dacă-i este plăcută, el trimete
,e unul din vecini sau rude cu o ploscă cu băutură,
uică, rachiu sau altceva, la părinţii sau epitropii
i; şi dacă şi el este plăcut fetei sau junei, cei din
asă beau acea ploscă, poftindu-i a veni pentru
AŞEZAMINT 151:1
Yorbirea zestrei şi aşezămîntul nu n ţ i i; după

aceasta vine junele, părinţii, cîteva rude sau ve-
cini, se ajung din zestre, pun aşezămint de
nuntă şi petrec cu toţii ... " (St. Istraţcscu, Dîm-
hovita, c. Cobia).
lnlr-o doină din Ardea], aşezămînt se întrebuirt-
ţeazft cu acest sens fără nici o lămurire, ca şi cînd
..
n-ar avea nici un alt înteles:
Cine strică dragostele,
l\llnce-i grîul pasi:'trile
Şi sil n-aibii pîne-n masă
l;,i . nici silnălalc-n casă !
Cine d1•sparte doi dulci,
Ducf1-i corbii carnea-n nuci;
Cine desparte doi dragi,
Ducă-i corbii carnea-n fagi;
Cine face orz din griu,
Şcază-n sînge pînă-n brîu,
Sft-1 mînce viermii de viu!
Şcază-n sînge pînă-n barbă,
Mince-1 viermii de isr,ravă 1
Şcază-n sînge pînă-n pirpt,
Să-l mînce viermii de tftl I
Cine strică-afeZlimînt,
N-aibă tarnă pc mormînl !...
(.J.B., Trans., 281)
Aşe::.ămlntul d e nu n t ă mai poartă în graiul

poporului numele de a ş e z a t.
„A ş e z a t u l este un chip de I o g o d n ă
pentru ca să poată întra în cheltuieli; cînd au a ş e-
z a t, sînL învoiţ,i din zestre şi din toate ... " (C. Cor,
beanu, Olt, c. Alimăneşti).
'15'.J
,,Cuvintele privitoare la căsătorie: trimisu ='

peţitu, a şez a tu = l o g o d i tu, mire= gi-
ncrid ... " (St. ~cgocsc11, llimnic-SăraL, c. Bogza).
,,L o g o d n ă la (ară se zice a ş c za t:'
(P. Poppescu, Buz,'în, c. Chiojdu-Bisca; N. Vasi-
·lescu, Muscel, c. Glîmboccl; I. Georgescu, Dolj,
c. Gubancca).
„A ş c za t este atunci cind se duc de vorbesc
părinţii ginerelui; !inc loc de I o g o d n ă.:."
(I. Pretorianu, Dolj, c. Poiana-de-Sus).
în fine, verbul a ş c z :wind, între altele, sensul
de „lemp6rer", Cantemir exprimă cu multă îndrăz
neală noţiunea de .,tcmpfaature" prin aşeziimîntul
acru I u i, in C'hron., I, p. 22'i: ,,de lucrurile
eurile în vremile sl;ipinitorilor <lin descălecatul
ţ.iirii ~Ioldovii cel nehiu pină Ja nemile noastre
s-or fi tîmplnl, de starea şi pusul locului ci, de
aşe::.<11nintul a e r n I u i, hişugul pămîntului, oco-
litul hotarălor si altele ... " ceea cc ci însusi în
Descriptio Jl/old~()iae numeşte: ,,aeris t e ~ p e-
r i e s".
(II, 1'J!l?)
AT.\ (plur. aţe), s.f.; ,,fii, filet, filament, fibre,

Jigne'' (Ciha('). In grai, şi Ia plural se rosteşte aţii.
Latinul ac ia cu aceeaşi tranziţiune fonetică
ci = ţ ca în „facies = faţă" sau „glacies = gheaţă".
HalicnC'şle ac ci a. Sinonim cu fir, uneori chiar
cu s f o a r ă, dar cu acea deosebire că sensul
fundamental al aţei este de a servi la cusut, de unde
legătma-i cu ac deja la vechii romani: ,,acu s
a c i a s q u e" (Titinius, ap. Nonium).
AŢA 16()
Costachi Negruzzi, Cum am învăţat româneşte:

,,De unde au luat Adam şi Eva a c şi a/ă de au cusuţ
frunzele de smochin? ..."
Balada Corbea:
Niipîrci ca undrelele
S-au făcut ca grinzile,
Iar şerpii ca a/ele
Acum sînt ca huţilc .. ,
(O.D.1'., Poes, pop., 533)
De aimintrea, la oriee t o r t r ă s u c i t se
poate zice aţă, bunăoară: ,,leagă cu aţa coarnele
boului, a măsura locul cu aţa, adecă cu fu ne a"
(L.M.).
Ureche, Lr.top., I, p. 1i5: ,,[boierii] au tăiat atele
cortului asupra lui Ştefan-vodă, şi acolo cu multe
rane pătrunzăndu-l l-au ornorît ... "
La ţărani se cheamă aţe legăturile de la opinci.
„Locuitorii de la munte poartă opinci, adesea şi
femeile. Opincile se leagă de picior cn neşte a{ă
făcute de păr din coadă sau comă de -cal negru sau
păr de capră neagră, pc care răsucindu-l ţăranii îl
împletesc şi acestea· se cheamă aţă n e g r e la
opinci. Părul negru esle privit în părţile despre
munte ca cel mai frumos şi la femei ... " (I. Solescu,
Suceava, c. Lămăşeni).
„La ciobani aţa cu care-şi leagă opinr.ile se zice
tă r să n ă" (I. Rugescu, Iaşi, c. Bădeni).
Balada Ion:
l\lii diidui din deal în luncă
8[1-mi leg a/a la opincă,
8[1-mi tai şi de o măciucă .. ,
(Reteganu, Căr/ile siileanului, 1886, p. 128)
161 AŢA
Doină din Ardeal:

Nu mă călca pr picior,
Că eu ştiu
de cc ţi-i dor:
Nu mă călca pe obiele,
, Că eu ştiu de ce ţi-i jele;
' Nu mă călca pe opinci,
Că eu 9tiu ce vrei să zici;
Şi nu mă călca pe aţă,
Că eu te cunosc pe faţă,
• Pe ochi şi pc buzişoare,
La inimă cc te doare ...
(Tribuna din Sibiu, 1886, p.177)
Aţa m ă m i1 l i g e i.
„La mîncare mămăliga sau măliguţa se taie cu o
aţă de cînepă" (I. Rugescu, Iaşi, c. Bădeni).
De aci vine, în Hora "inului:
Băgai mîna-n punga chingci,
Găsii a/a mămăligci;
Băgai mîna-n buzunare,
Găsii cremene ş-amnare ..•
„Aţa c u ţ i t u l u i = firul de oţel care se

desface de pe ascuţitul cuţitului prin continua
ascuţire" (L.M.).
ln mai multe obiceiuri poporane aţa joacă un rol
important; de exemplu:
„Pentru friguri se descintă şi se face 9 noduri pe o
aţă, pe care bolnavul o poartă apoi la gît" (Al. Stoe-
nescu, Ialomiţa, c. Perieţi).
„Femeia care vrea să nu se atingă lupul de vitele
sale leagă un ac cu aţă de mănuşa doniţei şi-l poartă
11- Etymologlcum Magnum Romanlae, voi. II
AŢĂ 162
atirnat în doni~ă cit vrea ... " (Ţara nouă, 1887,

p. 192).
„Unii zic că vîrcolacii se suie la lună sau la soare
pe aţa ce s-a sucit într-o zi de duminică, iar alţii
cred că pc aţa ce se loarce noaptea la lună" (G. Sirc-
teanu, Botoşani, c. WlnghileşLi).
„Cînd cineva arc judecată cu altul, îşi face o aţâ
de cinepă de vară şi, după ce a dcscîntat-o, se-ncinge
cu ea peste mijloc, la genunche, la gleznele picioa-
relor, la mini, la coale şi la git, aceasta spre a se
putea uimi judecălorii de ·a-l pedepsi şi a se pune
lucrul la uitare ... " (pr. I. Călugăreu.nu, Tecuci,
c. Movileni).
1n proverbi:
A zburat puiul cu a(a
Tocmai cînd era dulceaţa ...
cu varianta:
A zburat puiul cu te i u I
Tocmai cînd era temeiul
(Tocilescu, Rev., I., p. 233)
Despre un om flămînzit: ,,Nici aţă n-am tras

prin gură de aseară pin-acum" (Pano, PrM., I, 22).
Despre îmbrăcăminte sărăcăcioasă sau jerpelită:
„Din călcîie pin' la cap, haina lui mai mult aţă
decit faţă" (lbid., I, 133).
Mai mult aJă decît Cată se vedea în al ci port,
De cînepă, in ~i lină şi de tot felul de tort ...
(lbid., I, 137)
lti3
Despre ni'tcazurile vieţei: ,,Trăieşte via\,ă cîrpită

cu aţă" (lb., I, 135); sau:
Noroc şi viaţă
Legată cu aJă •••
(Baican, Vorbe bune, p. 9)
La românii de peste Carpaţi: ,,el e ru şerpar de
aţă = sărac" (R. Simu, Transilv., c. Orlat).
,,A se ţinea într-un fir de aţă sau într-o aţă",
o locuţiune proverbială despre ceea ce abia se ţine.
Necăjita lui viap
Se ţinc-ntr-un Cir de afă ...
(Pann, I, 132)
Dar a omului viap, după cum singur spuneai,'
Se ţinc-nlr-un fir de af<i şi se rupe gind cînd n-ai. ..
(Ibid., II, 89)
De la Vrancea, Sulti"inica, p. 36: ,,viaţa ~e abia
se mai ţine într-o aţrl..."
Ion Creangă, Stan Păţitul (Conc•. lit., 1877, p. 24):
„un ciofligar de-al de tine, dar acela era oleacft mai
chipos şi altfel imbrărat:
Cu antereu de canavaţă
Cc se ţinc numa-n a/ii,
Şi cu nădragi de Anglic,
Pclccc pc, ci o mie ... "
Un fir de aţi'i însemnează în genere ceva foarte mic
sau foarte puţ.in.
A. Pann, Pror., III, 96:
Nu sta să ne dai povaţă,
eă nici cît un fir de aţă
Nu-P dăm prin gură să tragi...
11*
AŢA 16~
Acelaşi, II, 11:

Cînd va fi-mpărat, să ştie şi închisoarea cum e,
Iar nu pentr-un fir de a/ă or d-allceva vinovat,
Să-l ţie pc toată viaţa în puşcărie băgat...
Idiotismul: din fir pînă-n aţă = cu toate amă-

nuntele oricît, de mici.
Pann, li, 96:
fn scurt, nu ajunge omului viaţă
Ca să-i spuie toato d i n f ir p I n ă - n a/il .• ,
Acelaşi, II, 142:

Şi îi povestiră d în fir pînă-n a/ii
Pentru ce veniră ei de dimineaţă ..•
De la Vrancea, Sultănica, p. 141: ,,mestecă pesmeţi

de Braşov, urmărindu-şi fiecare gindurile şi planu-
rile, cari ar fi putut izbuti, d i n f i r p î n ă - n
aţă, fără cutare greşeală, cutare lăcomie ... "
ln graiul vechi: ,,pînă într-un rap de aţă, pînă
la un cap de aţă = fără a lăsa nemic".
Nic. Costin, Letop., II, p. 56: ,,au încărcat şi
bucate şi vinul şi griul p ă II ă 1 n t r - u n c a p
d e aţli,, de au lăsat numai piatră seacă ... "
Ion Neculce, lbid., p. 210: ,,i-au plătit lucrurile
toate acele de la senatori ce-i luasă p ă n ă I a
u n c a p d e aţă ...
Acelaşi, p. 229: ,,măncat-au tot, şi păne şi
dobitoc, şi au jăcuit tot p ă n ă I a u n c a p
de aţă ... " .
Cu acelaşi sens se zicea altădată: ,,pină la un cap
de ac".
165 AŢA
E foarte interesantă locuţiunea poporană:

„t rage aţa la ... ", prin care se exprimă o forţă
majoră, o necesitate fatală .
.A. Pann, Pro,,., I, 57:
Pesemne p ă c a t u I ş i a/a îi trage
Amîndoi viaţa în nevoi să-şi bage ...
Basmul Şearpele. moşului (D. Stăncescu, Basme,
p. 50): ,, ... n-aveau copii, neam. Se tot gîndeau
ei să ia vrunu de suflet, dar nu-i prea t r ă g ea
aţa, că de I alta e copilul tău ş-alta e ăl de suflet ..."
Basmul Po~este ţărănească (Ispirescu, Legende,
p. 260): ,,era să uit a vă spune că în curtea Zmeoaicei
era de jur împrejur pari înfipţi în pămînt, şi in
fiecare par cite un cap de om din cei ce ii t r ă g e a
aţa l a m o a r t e şi-i împingeau păcatele să-i
calce hotarele ... "
Basmul Get trei fraţi (lbid., p. 280)~ ,,Gazda sa
sili în toate chipurile să-l oprească de la această
otărîre a sa. Fu peste putinţă. II t r ă g e a aţa
I a r el e ... "
Scapin deMoliere, trad. de C. Rasti (1836, p. 76):
„Cind este să-i vie omului la cap, parcă-l trage
aţa ..."
Ghicitoarea despre „Pepenele";
.Aţe-ntinse,
Ohcmc strînsC'.
(Ispircscu, Ghicitori, p. 25)
,,C a p e aţă =
drept, fără cotitură."
Cantemir, Ist. ieroglif. (Mss. in Acad. Rom.,
p. 105): ,,pre malurile gîrlei, tot feliul de pomăt
roditoriu şi tot copaciul frunzos si umbros, di-a-
rindul, ca cum pre afă di-a-dreptul; şi unul de altul
AŢIŢ llit>
di-a-departe ca cum cu pirgl:elul ar fi fost puşi,

frumos odr,isliia ... "
De a<·i aţă se întrebuintează advf'I'hial, f;iră nici
o prepozi! iune, cu sc11s11I de „en 1igne droite"*.
Basmul Tiimîia drurnl11i (Heteganu, Prwrşli arde-
lcw'şti, II, p. G5): ,,Şi merge dracul cPI mai istt>~
aţii la mănilstirea sfinlului p,1rinle, ş-acolo se dă
peste eap şi se face o l'at:i frumoasă .. .''
Basmul An•i1t1c (lbid., V, p. SJ): ,,buna me-a
muiere prinde a plinge şi merge a{it la curlc .. .'·
În finr, ra 1rrmen topic, aţe se zieea la păra ie
miei, ,,u11 fi] d'eau'·**.
Crisov moldovenesc de la Alexandrn-Yodă din rn:m
(Dor. rom., Ir, nr. 1, p. 1, :l, în Arh. Stal.}:
,.piil'i111l Bil'azului în i;us p,ln,1 în gma Jidanului,
de ei Jidanul in sus p,'ină în gura Bistrii, şi iară
Bi<·azul i11 sus piinii in obîrşiile A/ilor, şi toate Aţâlr,
şi de acolo p,1n,l la muntele lungu ... " Apoi în crisond
de la Moise Movil,l din 1G31 se repetă: ,,pînă la
obărşiiale A telor şi A {ele toate ... "
(II, 2076)
Aîh (aţîţat, aţiţare), Yh.; al I iser, exciter, sti-

muler, suseiter. ,,A a(i{a, a aprind c focul;
a în tă r î ta, a r ii s c 11 1 a, a în te ţ i, a
im b o I d i, a su m u ţ a" (Costinescu). ,,Aţi
tare = a aprind c focul, de aci in genere a
' ~prinde, a deştepta, a înflăcăra" (L.1\1.). ln privinţa
focului, aţîţ este aceea ce-i s c o r n e s c în privinţa
vîntului, de unde şi apropiarea între ambele cuvinte.
* ,, ... în linie dreaptă" (fr.) (n. ed.).

••,, ... un fir de apă" (fr.) '(n. ed) • .
Dionisie Edcsiarcul, Chron. (Papiu, Jfonum.,
II, p. JG~): ,,răsmi1·i!a aceasla a doua înlr-acestaşi
chip s-au :-. corn i L şi s-au aţiţat ... "
A face f o c malerialmcntc, a sufla pentru ca să
se aprinzi:i mai bine este sensul fundamental al lui
a(iţ.
l\Ioxa, 1620, p. 3G4: ,,veni unu lupii dcîn pădure
şipurta gâtcj ii de bâga în f o c u, iani unu vulturu
bâte cu arepile şi aducia vuntu de-lu aţiţa ... "
O maximă d-ale vornicului Iordarhi Golcscu
(ConCJ. lit., 1874, p. 7/i): ,,Cum vinlul aţiţli focu I,
aşa vorba aţi ţii vrajba".
Basmul Po,•cslc (ărăneascâ (T sp ircscu, Legende,
p. 23'i): ,,De mai finea lupta numai cit ai aţi(a un
foc, s-ar fi muiat i:,i rine ştie ce se întimpla ... "
I. C.rC'ang:'i, Capra cu trei ic::,i (Co,w. Iii., 1875,
p. ~:/22): )ji aşa zicînd, pune poalele-n briu, hi
suflcf'ii minicclc, aţiţrl focul şi s-apucă de făcut
bucale ... "
A. Pann, Pnw., II, 153:
Cu o mîn;t îi <lii (î!;i, •
Cu alta focul aţif,i ..•
ProYcrh: ,,Dintr-o scîntcie se a(i{ă focul" (Pann,
II, [i:l).
Locn!iunea pronrhială:.,,îmi aţiţ paie în cap=
= îmi fac ne,·oie" (Lcx. Bud.); mai oLicinuil:
,,îmi ar r i n d paie în cap".
De la r o c, aţlţ se îndrumează spre alte accep-
ţiuni, trccind mai înl ii prin asociaţi unea de idei cu
f e r h i n t r, a p r i n s, î n f I ă c ă r a t etc.
Cantemir, Chron., I, p. 241: ,,care lucru pre cît
inima lui Traian au înpuns, pre atîta, în fi e r-
168
b î n t i n d - o, spre izbindire şi răscumpărare au

aţiţat-o ... "
A. Pann, Moş Albu, I, p. ~39:
Cftci, dacă se stinge dorul cel apr i n s din căpătîi,
Niciodat.l nu se poate s,i s-a/iţe ca înlii ..•
Acelaşi, Pror., III, 85: ,,Plosca-] aţîţc'i mai tare
de se făcu numai f o c ... "
A (îţ v r a j b it.
Nic. l\Iustc, Letop., III, p. 41: ,,iară Ilio Canta-
cuzino acolo au !'ămas, aţiţăndu-se vrajbă între
Domnu] muntenesc şi înlrc Mihai-Vodă ... "
Beldiman, Tragod., v. 14!)3:
Yrajhă între ci s-a/iţri, cad întru nemulţumire,
Care de care să ieie a tărei oclrmuire ..•
Aţlţ zarvă sau zor bal î c.
Cantemir, Chron., I, p. 61: ,,marc pîrjo] de zarvă
şi nepotolită gilccavă s-au aţi/at intre greci ... "
Acelaşi, II, p. 38: ,,pricine]e zarvelor, carele spre
apus ca un pojar ncstîns şi nepotolit să aţi{a şi să
lăţi ia ... "
Nic. i\luslo, Letop., III, p. 64: ,,mare zarvă s-au
aţiţat în ţari'i., înmulţindu-se tălharii ... "; şi mai jos,
p. 70: ,,de cite ori zarve ca aceste s--au aţiţat asupra
vreunui domn, tot de risipa ţerei au fost ... "
Nic. Costin, Letop., II, p. 57: ,,cin<l au sosit
Costantin-Vodă la Udriiu, iată că s-au aţiţat şi
zorbalîc intru împărăţia turcească ... "
Acelaşi, p. 76: ,,denlr-aceea s-au a(i(at şi alte
răutăţ,i de s-au stricat şi pacea între turci şi intre
moscali..."
lG~ AŢtŢ
Aţîţ nevoi, amestecături, pizme.

Ureche, Letop., I, p. 161: ,,unul cu altul cerea sfat
ee vor pute face, ca să poată hălădui de atăte nevoi
cc s-au aţiţat în ţeară ... "
Acelaşi, p. 106: ,,atăta zavistie au aţiţat, c,l în
Joc de înpreunare niei să auză de numele Papii .. .''
Aţlţ b o a I ă.
Enachi Cogălniceanu, Letop., III, p. 192: ,,începu
a se auzi pe unile locuri de ciumă, care nu dă puţină
spaimă la tot norodul, nefiind deprinşi acei lăcuitori
rn de aceste feliuri de boale, care boală au întrat
şi în iarnă pi-ncet, iar de primăvară s-au aţiţat
foarte tare ... "
J. Văcărescu, p. 71:
Fiori g-rt•lc-nspiiimintate
Dai din huzc cind zimlw~li,
AJifi j u n g h i u r i necurmate,
Robeşti, fermeci, minţi uimeşli ..•
Aţiţ s p r e.
Axinte Uricarul, Lctop., II, p. 171: ,,[Carol XII]
iarăşi făcănd amestecături, au aţiţat pre impăratul
Turcesc s p r e oştire împotriva moscalilor ... "
Foarte rar se întrebuinţează aţlţ cînd e vorba de
ceva bun sau plăcut; bunăoară:
A. Pann, Prov., II, 136:
Mergînd ea, găseşte în plîns pc copila,
Şi privind la dinsa, i s-afîJă m i I a ...
Alcxandri, Românii şi poezia lor: ,,Ele [horele]

aţîţă v e s c l i a giocului şi adeseori, desvălind
tainele inimelor, slujesc de misterioasă coinţelegere
intre acei ce se iubesc ... " ..__
AUD 170
Gr. Alexandrescu, Viaţa cîmpcnească:

Ca rrrcul aed supJirc
Cc-afif,i din întimplarc
Pc-o undii nemişcutoarc
en vînl cu lină suflare-,.
CnYînlul aţi{ e învederat latin, dar nu se găseşte
în latinitatea <'lasică. Grober ( Arch. f. lat. Lexi-
kogr., t. 1, p. 244.) conslruieşLe o formă latină
Yulgară a t t i t iar e, de unde span. attizar,
Yechi-franc. at isier, non-francez attiser, prov. atisar,
ealal. atiar, portug. alisar, rcto-rom. s-tizzar, ital.
attizzare şi a1 nostru aţîţ.
(II, 2093)
AUD s. Atz (auzit, auzire), vb.; entendre,

oui:r. A simţi sonurile, a primi întipăriri prin
organul urechilor: a11d hine, aud rău, a11d de aproape,
aud de departe, nu aud, abia aud, aş Yrefl să auz.
ln flcxiunr, se_ rosteşte dcopolri,-u aud şi auz., să
audă şi să a11::.r1, ca şi ,,Yăd'· şi „văz", ,.să vadă" şi
,,să vazi'l"; dar niciodată noi n-am intimpinnt în grai
sau în texturi formele audcrc, a11dcm, audeţi, după
cum pretinde Costincscu, ci numai: au::.ire, au::.im
auziţi. Lătincşte a u d i o, a 11 d i r e, itaJ. u d i-
rc, proYent. au z i r, franc. ou I r etc. (Cihac).
Construcţiunea regulatii a lui aud este cu acuza-
tin1l: aud pe cineva, aud ceva; în vechile texturi
ne înlîmpină însă înlr-un mo<l de tot excepţional
aud cu dativul, ca latineşte în „audio dieto".
Gr. Alexandrescu, Drăgăşani:
Din vremc-n vreme numai dr dincolo de draluri
un s u n c t, un u i e t dtipărtat.
Părra c-a11;;
Ca glasu I unei ape cc-ncacă-alc ci valuri.. .•
171 A(ID
Balada Mihu Copilul:

Ian stap s-ascultaţi
Ş-armele apucat i,
Că eu cam auz
Un g I a s de cobuz ..•
Balada Mioriţa:
Ca să mă îngroape
Aice pe-aproape,
1n strunga de oi,
Să fiu tot cu voi,
În dosul stinii,
Să-mi aud c în i i...
Doina Femeia temută:

Frunză verde de agude,
Str i g la puica, nu m-aude,
Şi de-aude, ea s-ascunde,
Ea s-ascunde, nu-mi răspunde ..•
(Alex., Poes. pop., 2, 3(t3)
Doină din Banat:
Auzi lu, mîndro, n-auzi?
Od n-ai gură să-mi răspunzi
Cum te strigă ncica-n frunzi? ..•
(Vulpian, Texturi, p. (t9)
Zilot, Cron., p. 33: ,,şi fiindcă oraşul Craiovei
cade cam pc coastă, de unde se vede pe lunca Jii ului
în partea despre care venea pazvangiii, auzindu-se
din Craiova un c h i l om an de p u ş t i şi de
strigări, s-au uitat din orăşeni. .. "
Silvestru, 1651, ps. XXVI: ,,auzi, Doamne,
g l a s u l mieu ce s ţ r i g ! miluiaşte-mâ şi
auzi-mâ pre mine I. .. "
AUD 172
C. Neg-ruzzi, Scri-soarea XIII: ,,Fi! nu-i frumos,

domnule; şi ca să te pedepsesc, n-o să te sărut trei
zile. A 11:itu-m-ai? ... "
Impersonal: ,,se aude = le b r u i t court" (Ci-
hac).
Deşi orire auzire presupune urechi, totuşi
pentru mai multă energie se poate zice pleonastic:
.,aud cu urechile mele", ca şi: ,,văd cu ochii mei".
Ion Necnlre, Letop., II, p. 239: ,,uritu-1-au toţi pe
Duca-Yodii. şi se ruga toţi lui Dumnezeu să-i mîn-
tuiaseă-din mănele lui, şi-l blăstăma de la mic pănă
la mare de an::.ia slugile lui c u u r e c h i l e ... "
Ca funcţiuni ale organelor celor mai însemnate,
cari sînl aşa-zicînd ca două porţi ale înţelegerii,
aud şi Y ă d se însoţesc foarte des în grai, fie afir-
matiY: ,,am Y ă z u t ş-am auzit", fie negativ:
„n - a m v ă z u t, n-am auzit", arătlndu-se prin
această însoţire o certitudine mai deplină că noi
stim ceva bine sau că nu stim de loc.
• Balada Oprişanul: '
Dar unde s-au pomenit,
S-au vă z u t şi auzit
Două săbii într-o teacă,
Doi domni în ţară s-ăracă .. ,
Aud se referă cătră as cu l t întocmai ca „vădit
cătră „privesc" sau „mii uit"; adecă aud este o facut-·
tate organică, a cării întrebuinţare voită devine
as cu l t, astfel că se poate zice: ,,te aud, dar nu
vreu .să te a s c u l t", căci urechile cele sănătoase
pri~ sonul vrînd-nevrînd, însă prin voinţă eu pot
~ mi le astup sau să-mi indreptez luarea-aminte
într-o altă parte. As tu I t a r e implică auzire,
nu viceYersa.
A'OD
Mitropolitul Dosoftei, 1680, ps. LIII:

Dumncdz,in, o.udzii ffi- Dcus, ex au d i ora•
gada mia, .i. s c u I t â tionem meam auribus
graiurile rostului mieu ..• p e r c ip e verba oris
moi...
greceşte: €taixouaov, EVWTtO'Ott; Ia Silvestru, 1651:

,,auzi, i a a m i n t e ... "
Acelaşi, JG73, p. 8 b:
Că mi-au audzil Domnul glasul de plînsoare
Şi mi-au as cu I ta t Domnul ruga la strinsoare .••
Prin auzire, ca.şi prin vedere, omul află,

de unde aud adesea se şi inLrebuinţează in Joc de
a f I u.
Ci'tlâtoria Maicei Domnului la iad, circa 1550
(C1w. d. biitr., II, 320): ,,n-aţi andzitu că printru
numele meu munci-se-va totu cela ce nu va crede ..• "
Doină din Dobrogea:
De cînd mama m-a răcut,
Ibovnicii n-am avul,
Dar asear,1 î1hr-o c iuclă,
Fetele să mă attdă,
Numai trei am căpătat,
Numai trei am sărutat ..•
(Burada, Cdlăf., 254)
In provcrbi şi locuţiuni pronrbiaJe:

Despre ingratitudine: ,,Fă bine să-ţi auzi rău,
(Pann, II, 86).
Despre experienţă: ,,Mult 1răie~ti, multe auzi;
mult umbli, multe vezi" (lbid., li, 4).
AUD 17~
Despre indiscretiune:
Găina cînd va oua,
Aude o mahala ...
(lbid., I, 162)
Caracteristica surdu lui:
Cind csle luna vrche,
Nu a11z d-o ureche;
Cir1<I cslP luna nouă,
Nu au:; d-amindouă ..•
(lbid., II', HG)
Cu acelaşi sens: ,,slrigă de la munte ea sii-1 auză,
şi de la Duniirc ea s{i-i r,1spunză" (lb., I, ~Vi).
Despre biitaie:
Basmul Aleodor împiirat (Jspireseu, Lrgende,
p. 47): ,, ... ca nu se pulu opri, ei îl săruliî. Aleodor,
cum se deşteplii, îi trase o palmă de au::.i cîinii în
Giurgiu. Ea plîn$e ... "
Basmul Porcstc ţiirt"inrască (lbid., p. 262): ,,Zmeul
trase fetei şi de aslă datii o ealcan1ră de auzi cîinii
ln Giurgiu ... "
În loc de „ciinii în Giurgiu" se zice uneori „co-
cosii":
;,Cind ţi-oi trage o palmă, a11:i c o c o ş i i in
Giurgiu" (T. Poppescu, Buzău, c. Chiojdu-Ilisca).
Cn acelaşi sens:
,,Te bat de au::.i toaca în cer" (R. Simu, Trans.,
c. Orlat). ·
Aceeaşi locuţiune proverhia1;1 amplificată:
Jipescu, Opincaru, p. 30: ,,Bei uniori pînă-ţi
trăsnesc urechili, pînă-ţi laşi zălog căciula şi ze-
chia, pin-auzi ş i c î i n i - n c e r ş i t o a c a
I a S f î n t u I l i e... "
175 AUD
,,Aude în gurii, ca curul" (Tol'il., Re,•. I., 233),

sau: ,,.111:::.i Lot în gun1, - despre cel ce nu te-nte-
lege" (H. Simu, Trans, c. Orlat).
în ghicitori:
Despre „Tunet":
Cc sună dintre holară
Şi s-aude-a noua tart1?
(Tribuna din Sibiu, 1885, p. 930)
Despre „Clopot":
Bate loba-nlro hotară
Şi s-aude-n tr-altii ţară ..•
(?'ara nouă, 1887, p. 159)
Variant:1:
Rage Buga-nlro holară
De s-aude-n a noua ţară.
(Sbiera, Po"eşti, 320)
sau: ·
Sunai frîul în curte
Ş-auzi murgul din munte.
_, (Ispirescu, Ghicitori, p. 25)
Aud în urar1 şi blăsteme poporane:
,,S-auzim de bine!" (Baican, Vorbe bune, p. 1).
„Să v-auză D-zeu I - Să v-auză sfîntul I - Să
v-auză Cel-de-sus I" ( lbid., p. 6).
Jipescu, Opincaru, p. 144:
,,- Opincili să se rupă, stăpînu să trăiască I
- Să te-au::;ă sfintu I I ic, logofete l. .. "
Ion Creangă, ilfoş Nichifor Co/cariul (Con". lit.,
1877, p. 378):
,,- Să tc-au::;li Dumnezeu, să am buicţi, moş Ni-
chifor l
AtJD 176
- Asemene şi en gonitori, giupăneşică, că de

băieţi nu mai trag nădejde ... "
Intre blăstcmuri poporane: ,,n-ai mai auzi cucul
cîntînd I" (H. Simu, Trans., c. Orlat).
Aud se întrebuinţează foarte des în interjecţiuni
de mirare sau de necaz, mai obicinuit reduplicat:
,,ia auzi colo! = da sich' einmal her I" (Dr. Po·
lysu).
Pann, ProCJ., III, 11/i:
Au::;i! auzii vicleşuguri!
Să nu ştiu eu co lucrez !
Ia vezi cu co meşteşuguri
Va s[t mă facă să crez l. ••
Acelaşi, III, 107:

- S,"t mă bată Dumnezeu
D-oi fi furat calul eu,
Calul zău e vinovat,
El pe mine m-a fural. ..
- Auzi, auzi cal mişel I...
lbid., I, 26:
Ea cum îl aude, luînd turca sare
Şi-l încarcă bine cu ea pe spinare,
Strigînd: auzi vorbă I auzi fleac o dală l
Tocma un ca tine de min' joc s(t-şi bată? •.•
C. Ncgruzzi, Cirlanii, sc. 6: ,,Auzi, nătărăii I

pentru că mi-e drag să şăd la vorbă, hop! li se na·
zare nu ştiu ce ... "
lbid., se. 17: ,,A, ţolina, auzi ce-mi face I Las C·Oi
dobzăla-o eu ... "
Alexandri, Rămăşagul, se. 4:
--------------------AOD
171
„Tinca: Parc-mi-se, dragă Smări:indi!Ct, că ţi-am

înţeles planul.
Smărăndi(a: Dacă l-ai înţeles, cu atît mai bine,
pentru că n-oi fi silită să ţi-l tălmăcesc.
Tinca: Auzi, şirata, cum s-ascunde de mine!. .. "
Alţi idiotismi: . .
De la Vrancea, Sultănica, p. 6: .,Apoi, cînd se
mai muia jocul, numai ce - i auzeai pe toţi,
care mai de care: - Hai să ne fie de bine!. .. "
lbid., p. J1: ,,Unii mai împeliţaţi nu m a i
ce - i auzi: sări, cutăriţă! ... "
O forriwlă de descintece:
1\ime nu l-a văzut,
N ime nu l-a auzit .••
A au:i d c n u rn e~
Doină din Ardeal:
Pr."tpădi-tc-ai,
badeo,-n lume,
Să nu-ţi mai auz d c nu rn c ..•
(R. Simu, c. Or lat)
Alta:
C-am şi eu o fică-n lume
l;ii nu-i mai a1iz d c n u m c ...
(J.B., Trans., 171)
O oraţie de nuntă:
Auzind de nu m e Ic dumitale,
Gt cşli negustoriţă mare,
S-a bucurat foarte tare ..•
(S.F. Marian, Nunta, p. 333)
Nic. l\Iuste, Letop., III, p. 56~ ,,nu era bucuros
nici de nume să-i auză•••"
AOD 1i8
A au::.i d in b ă tr în i prin tradiţiune

strămoşească.
Doină din l\foldova:
Auzise din bălrlni
Că-i rea pînea prin străini,
Auzi, dar n-a crezut,
Pin' ce singur a văzut. ..
(Conv. lit., 1886, p. H~)
Frunză verde trei măslini,
Am auzit din bălrîni
Că-i r,iu, rrate, prin slriiini;
Am auzit, n-am crezut,
M-am dus singur ş-am văzut ..•
(Marian, II, 89)
Ion Neculce, Letop., II, p. 197: ,,Ştefan-Vodă

cel Bun multe războae au Liitut; şi aşa se aude d i n
o a m e n i v e c h i ş i b ă t r ă n i că căto
războae au bătut, atu.te mănăsliri cu biserici au
făcut. .. "
Cantemir, Chron., I, 332: ,,din pe menire a
m o ş i l or s t r ă m o ş i l o r auzim, precum
unde acum esle Obluciţ.a, căriia turcii îi zic Isaccea,
să fie chemat vadul Dunării ... "
Poporul rrczînd că lupul nu aude bine, ii dă epÎ·
telul de ,,~-aude", bunăoară în basmul Copiii '1ădu·
'11tl11i (lspirescu, Legende, p. 338);
Uuu ! N-aude,
N-avcdc,
N-agreul pămînlului
179 AUD
Şi uşorul vlntului,
Căţeluşii mei,
Că vă piere slăpînul...
cî[tecu] prin care băiatul vînător îşi cheamă fiarele
ce i slujea: lupul, vu]pea, ursul şi iepurele.
Bolintineanu:
·" .-
0 f N-aude! O N-a-vedc, ~~
N-a greul păminlului !. ..
Ili:ucle prin crînguri verde
Yin cu zborul vînlului ...
ln opoziţiune cu lupu I, vulpea aude foarte bine,

de unde locuţiunea proverbială: aude ca o vulpe"
(R. Simu, Trans., c. Oria[).
Forme arhaice:
Lrgenda DuminiN'i, 1600 (C11CJ. d. bâtr., II, 49):
„şi-m voi întoarce fata de cătră voi să nu audzu
plăîngerile voastre ... "
Dosoftei, 1680, ps. XXV: ,,s-audzu glasul laudii
sale ... ", unde disilabic la Coresi, 1577: ,,să auzit
glasultt", dar iarăşi trisilabic în Psaltirea Şcheiană,
circa 1550 (ed. Bianu): ,,se audzu".
Doină din Ardeal:
Ies afară, văzu-o,
Înlr-un cas', auzu-o ..•
(J.Il., Trans., 99)
Trisilabicul auzi alături cu d isilabicul auzi, în

care finalul i ajunge chiar a dispare.
l\litropolitul Dosoftei, 1680, ps. XLIV:.
Audz11, fiicâ, şi vedzii... Au d i, filia, ct vide .••
la Silvestru, 1651: ,,auzi, fie .. ~'

12*
AUD 180
întregul u final Ia gerundiu în actul muntenesc

din 1622 ( A.J.R., I, p. 31): ,,dumnelor ·aazindlt
aşa, au venitu la noi şi ne-au întrebatu: moşilor, a
dumn{ivostră este moşiia pe acel vărfu la Vălcani?
noi amu spusu că este a nostră; dumnelor au zisu:
nu ne veţi vinde noo acel vădu ea să facemu o
sl'c"inLă mănăstire? dar noi, auzindn că va -să facă
mănf1sLire, ne amu adunatu ... "
Formele suhjunctiva]e auze şi au::.â:
Mitropolitul Dosoftei, 1680, f. HH a: ,,Ia a-minte,
ceriule, şi voi grăi, şi audze părnintul graimile
1·ostului micu ... "; dar la acelaşi, 'l!i7J, f. 2G L:
Să s-audzâ la toţ prestc ţar.1,
Să-nţăleagâ marginia dc-aI:ml ...
Psaltirea Şcheiană, ps. XXXIII: ,,se audzâ blănd

zii ~i se veselească ... "
Imperfectul auziiam, auziiai:
Dosoftei, 1680, ps. XXXVII: ,,eu ca rnrdul
n-andzâiam ... " .
lbid., ps. XCVIII:
Do:.;unc Durnncdz.~ul DominP. Drus no·;tcr, tu
noslr1:, lu le a:udzi iai.lor... e x au d ie ha s cos ...
unde la Silyestru, 1651: ,,tu-i as_ c u l ta i pre

ei ... "
Prima persoană plurală a perfectului organic
m1:::,irn == a u d ·iv imu s, în loc de analogicul
auzirăm:
Coresi, Omiliar, 1580, quatern. VI, p. 16: ,,După
aceia amu aceste tolte le auzimu şi le văzumu ..."'
.ibl ADD
Silvest.ru, 1651, ps. LXXVII~

Carele auzim şi Ic cu- Quanta aud ivi-
noscum, şi părinţii noş m u s et cognovimus ea,
tri le spuserâ noao .•• et patres nostri narra•
verunt nobis ...
la Dosoftei, 1680: ,,Cite audzîm şi le cunoscum
pre iale ... "
Dar alături cu auzim ne întîmpină tot acolo şi
forma auzi-sem, ps. XLVII~
Precum audzisăm, aşia Sicut aud ivim u s,
şi vădzum... ita et vidimus ..•
la Silvestru, 1651: ,,cum a m u auzitu, aşa amu
şi văzutu ... "
Forma organică auzit în loc de analogicul auzirăţi:
Coresi, Omiliar, 1580, quatern. XII, p. 5: ,,spuşu
voao şi nu auzitu ... " = ,,spusei voă şi nu auzirăţi."
Jbid., quatern. XXII, p. 4: ,,să socotimu cine-şu
de noi-şu tnfră:mseţare sufletului-şu său, că auzitu
amu, bărbaţilor şi muerilor, şi tinerii şi bătrînii,
că nu iaste de trebuinţâ noao veşmintele trupului
în multe chipure şi de multu preţu ... " •
Condiţionalul v r e a auzi = ar fi auzit:
Silvestru, 1651, ps. LXV:
Spre strîmbătate s-am Iniquilatem si aspcxi
vrut căuta întru inima in corde meo, non e x-
mia, nu m-au v r u ţ a ud ia t Dominus ...
auzi pre mine Domnul. ••
Dosoftei, Synaxar, 1683, Ghen. 19: ,,acesta feri•
citu de v r i a audzî cîndva pre cineva făcut vrun
lucru de nevoinţă postnicascâ, răvniia de ţăcia ş'i
elU ...''
AOD lfl2
Conslruc\iunea reduplicată la Dosoftei, 1680,

p. Ei5 a: ,,CftiJc mialc spusu-le-amu şi m i - a i
audzi tu- m i ... ", unde să se observe totodată, ca şi
într-un alt pasagiu de mai sus, construc~iunea lui
aud cn dativul în loc de obicim1itul acuzativ.
Inl'inilivul nescurtat, ibid., ps. CIi:
... dr - a audziriia gla- ... a d a u d i c n d a m
sului cuvintelor lui ... vucem sermonum cjus ... "
la Silveslru, 1GSJ: ,,as cu I tă n <l glasulu ... "

Voi ave a aw:.i, la Coresi, Omiliar, 1580,
qualern. XV II I, p. :-3: ,,<le vărni1 fi rădicat i cu r.oea-
anie şi cu ispovcdanie şi ne v,imu aduce eălrâ
Hristos, alunec ave-vămi1 a auzi glasuli1 cela
dulcele ... "
Acuzativul perso1Jal fără p re:
Psaltirea Şcheiană, XXXIII: ,,adecă meserul
chiemă şi Domnul a11dzi c I i1 ... "
Forma poetică dauz ne întîmpină foarte des în
doinele din Ardeal:
Dauzit-am o minciună,
Că Murcşu-i apă bună:
Citi bcu, toţi se împreună ...
(J.B., 62)
Dauzi, mindră, ori n-auzi,

Ori n-ai gură să răspunzi? ..•
(lbid., 75)
Dau::;it-am şi ştiu bine

Că n-oi muri pe perine,
Ci-oi muri în ţări străine .••
(lbid., 19~)
ts:: Atm
·na11zi/i, feciori cu (undră,

l\Iîndră-i lumea cu ce-i mindră,
l\lindrii-i lumea cu frciori
Ca grădina cu bujori ...
( I bid., 400)
Daţi din g,.1~·ă,

mai feciori,
Nu şcdeti ca-n şctălori I
Dau:.i, măi l
(Ibid.,)
Alrk-i, măi pi'trinţele,

Dau:.i cuvinlele mele ...
( lbid., '187)
(II, 2105)
j\trR, s.u.; or. Latinul auru m, trecut în toate

dialectele romanice. ,,Metal uobil, solid, foarte
maleabil, de eoloare g-albină, de unde şi monetele
de aur s-au numit galbini; aurul esle de HP/:i ori
mai greu decît upa sub acPlaşi volum, prin m·nwre
cel mai greu dintre Loate metalele (afară de platina,
care e de 20 4 / 5 mai grea decil apa, şi de 2 ori mai
grea decît argintul, a cărui g,·eula1e specifică e
numai de 1o~u. A111·11l SC afUi in piulri'i, in p[tnlint
Ri în ap,1, in slare natiYă. ln Dacia s11pei·ioară se
află mulL aur din Limpurile rele mai anlite. ln
timpurile moderne s-a descoperit foarle mull aur
în America şi în Australia. Acum aurul în comerciu
e de 1G ori mai scump decît argintul, imă cu înmul-
ţirea actuală poate sii se-adă la acela~i pre\. De aur
se fac monete Ri diverse obiecte: coroane de aur
' I
vase de aur, statue de aur etc." (L.l\l.).
AUR 18~
Mitropolitul Varlam, Omiliar, 1643, I, f. 226 a:

,,în lâcomiia avuţiei aurului şi argintu]ui, sateloru
şi a vecinilor ... "
ln minele din Transilvania: ,,aur s J o b o d =
masiv". (Frincu-Candrca, Munţii Apuseni, p. 41).
Aurul poate să fie c n r a t sau a m este ca t.
Un fel de amestec se numeşte „aur l e ş e s c u"
ln' Catastihul minăstirii Galata din 1588 (Cu"·
d. bătr., I, 204).
Pravila l\foldov., '16/iG, f. 41: ,,ma car di-are face
neştine bani cîL de buni, galbeni p r i s ne de
auril cur a t ii, sau taleri, sau alli:i fialu de bani .••
Ghicitoarea despre „Soarele";
Iluml> de aur
Pc o pclc de taur.
(Rcteganu, CărJilesăteanului, 1882, p. 32)
Baladă din Ardeal:

Şi vînt cald au legănat
Pomul cu flori inc:ircat,
Ş-au căzut un şr,rpe rcu,
Ş-au inlrat în sinul meu:

Cu coarnele de aur ...
(Pompiliu, Sibiu, U)
Tot de acolo:
În grădină
La stupină
O fîntină se găseşte,
Iar pe fundul ei trăieşte
---------------------:AUR-:
Ş e r pe laur, bă laur,
Cu solzu[.ii de aitr
Şi din gură
Pară-i cură ..•
(/bid., 57)
Basmul lmpăratul împetrit (Sbiera, -Po11eşti,

p. 152): ,,1ntr-un timp de noapte ialii că au sosit
o multimc de draci - cruce de aur in casă I - cu
zicăto;i feliu de feîiu, şi au început împrejurul
lui a zice şi a cin ta ... "
,,C r u c e d e aur i n c a s ă !" este o cxclama-
ţiune poporană stereotipă de cite ori se pomeneşte
numel_e „Necuratului", pe eare-1 împcdecă de a se
apropia.
Basmul Cele trei rodii (lspircscu, Legende, p. 361):
„fata se făcu o păsărică c u t o t u I ş i c u t o t u I
d e aur şi începu a zbura ... "
,,Poporul zice că aurnl esl.e o c h i n I d r a c u-
l u i, pe care i l-a scos sf. Ilie plesnind cu biciul,
şi de atunci a rămas pe pămint" (pr. A. Bădescu,
Prahova, c. Mărgineni).
C. Ncgruzzi, Au mai păţit-o şi alţii: ,,în accsL al
nostru veac de aur, aurul e boier marc, frumos şi
invătat ... "
Aur ca m o n c t it şi ca sinonim cu avuţie:
Coresi, Omiliar, '1580, quatern. XXXI, p. 8:
„cine e ţinutu şi legatu aurului şi robeşte lui şi e
prinsu de b o g â ţi c, nu se va spăsi ... "
O predică a lui Ioan Crisoslom, text din sec. XVII
(Cod. Mss. miscell. al bis. Sf. Nic. din Braşov,
p. 565): ,,ca unu mi.\rgâritari în tinâ îngrupatu,
ca u n aur în balegi aruncatu, ca o floare a crcdin-
ţeei de mârâcini înpresuratâ ... "
AUR 186
1\Ioxa, 1620, p. 360: ,,fu mai tare şi mai puternicu

aurul deciillt mul! ime oşl ilol'ii, că poate sparge
ccU1ţi şi a riisipi zi<lmi, aurul ponte birui războiul,
poate piiardc toate hărha[iile, că e scgiatâ lucie
şi se înfige lesne la inimii <le omu ... "
Acelaşi, p. :J82: ,,boeriilc n11 Ic da voinicilorii
pentrn slujbe, ec le Yirnlc prP auriL .. "
Ibidem: ,,eu ni'\ravr, l'iiu, iubiloriu la aurii,
închisu Ia ruvinlc ... "
l\Ielaforic, în aplicn[iunc mai ales la g r î u:
„Grîu frumos ca a11ml, om tare ea ferul, vas curat
ca argintul'· (P. Olteanu, llatPg); sau: ,,griul curat
ra auml şi roşu ca jarnl'· (~. Sinzian, Ila!cg;
D. Pi\s('l]şiu, Făget); pc ai11ri: ,,l'elc mîndre ca
aurul" (P. Pinlca, Banal, c. l\cvrincca).
,,Frumos ea auml, eurnt C"a aurul, galben ca aurul"
(D. l\'PgocRellr IJimboviţa, c. Piclroşiţa).
„Dupit o SP(·Plii marc, dacă ploauii, se zice: a dat
Dumnezeu a11r şi argiut pc piimînl" (C. Hoseseu,
Neam!, e. Bisll'iciom·u).
Ioan C r iso st om se trad11cc român<'şlc prin:
,,Ioan cela <·u rost II I ci c aur" (Cod. l\lss.
miscell. al his. Sf. Nic. din Braşov, p. 4.:36; Ioan
din Viii( i, 16fD, r. t 6 a).
Cantemir, Ist. frro:;lif. (:\lsfl. în Aead. Horn.,
p. 92): ,,cu hunii san:ii, zilele de fier în Y ca eu 1
<l c aur vor să si"'t priminească, şi Loatii ealia grunză
roas,l şi ciulinoasă în netedă ~i li;Hută si"'t să istc-
vnscă ... "
„Cînd cincYa arc un copil cc-I iubeşte mai mult
caalţii,zice:arcmamau11 hot dcaur" (.N. Ilabar,
Vaslui, Negreş! i).
A au r i un lucru se zice: a în t r au r i, a
p o I ei cu aurul, a su f I a ('U aurul, a vărs a,
1is7 Aun
a îmbr ă c a, a ţ e s c, a t r a g e, a f e r e -
Ca •.•
Ion Neculce, Letop., II, p. 197: ,,aşa au fost
făcut mănăstirea de frumoasă, tot cu aur p o -
l i i t ii, zugravala mai mult aur decăt zugrăvală ... "
Ion din St. Petru, 1620 (Mss. in Acad. Rom.,
p. H): ,,Alexandru stătu cu oştile acolo şi zidi
stălpu de piiatră şi-l polei cu auru ... "
Balada Afihul Copilul:
L1 rnasii de piatră
ln palru crăpată,
Cu slrmă legală,
Cu slove săpală,
Cu slove de carle
Cu aur s u f I a t e ..•
Tot acolo:
Nici unul nu poate
Să răd ice-nspate
Armele culcate
Cu-aur I m b r ă ca te,
Cu Ier ferecate ...
Altceva este locuţiunea adverbială: ,,îmbrăcat
aur" sau „î m.b r ă ca t numai aur", bunăoară
în doina Dina şi boierul:
La coşarul dărimat
Stăboierul riiz,imat,
Numai aur îmbrăcat::~
A. Odobescu, Mihnea-vodiî, p. 13: ,,încălecă pe

un armi"isar cu harşa de fir şi cu zăbale su f l a ţ e
cu a11r ... "
AUR 188
Balada Zmeul şi fata:

Şi
cinzeci
Do berbeci
Cu cozile pe telegi,
Cu unghile cîrligate,
Cu coarnele belciugate,
Toate cu aur v ă r s a t e,
Cu lînele slobozite
Cu aur în t r aur i t c ...
('.\larian, BucoP., I, 1H)
Balada Rada:
Blană lungă, moale,
Cu samur în poale,
Şi un aşternut
Cu aur ţ e su t ...
Balada lneltil şi năframa:
Na-ţi naframa de mătasă,
Po margini cu aur trasă;
Aurul cînd s-a topi,
Să şlii, frate, c-oi muri ...
lnventariul Cotrocenilor, 1681 (Mss. Arh. Stat.),

f. 36: ,,cruce f e r e ca tă cu auru, cu zmalţu, cu
robinuri feţele ... "
Forma poetică daur nu e rară in colinde, mai ales
în Ardeal, de pildă:
'l'ot săpîn şi
îngropîn,
Găsi viţă do daur
Şi se-nvăţă bun faur
De mi-ş lucra la daur,·
Şi zo el mi-ş mai făcea
La cel frate plugărel
Tot un pluguţ
de daur,
lncălro
cu plug pornea,
Toate coaslcle răsturna ...
(Frîncu-Candrea, Munţii Apitseni, p. 188)
(II, 212~)
1BA, adv. et conj.; 1. non, pas, point; 2. mais,

d'autant plus. În ambele sensuri ba exprimă o
opoziţiune, dar în primul sens opoziţiunea este
negativă, în sensul al doilea restrictivă, iar o res-
tricţiune este şi o afirmaţie totodată. Din acest
punct de plecare toate accepţfonile lui ba se pot
reduce la patru: 1. ,,- Te duci? - ha", este o
ncgaţiune simplă. 2. ,,Te duci acum? - ba mă voi
duce mai tîrziu", este o restricţiune în care se neagă
ducerea „acum", dar se afirmă ducerea „mai tîrziu".
3. ,,Te duci? - ha _nu", este o negaţiune afirmată
pl'În ba, adică o negaţiune dublă. 4. Contrariul
,,nu te duci? - ba do.", este o dublă afirmaţiune,
care însă, cuprinzind in sine un element de opozi-
ţiune, e mai puţin categorică <lecit simplul d a.
I. Negativul ba e totdauna mai energic decît
sinonimul n u. Cind e vorba de o alternativă, el
se leagă de af irmaţiunea ce-l precede prin conjunc-
ţiunea au in graiul vechi, prin ori în cel ,de
astăzi, rareori prin s a u.
Biblia Şerban-vodă, 1688, Genes. XXXVII, 32~
•.. cunoaşte de iaste ... agnosce si tunica
haina feijorului tău au filii tui est, an non •.•
ba .••
190
lbid., Numeri XIII, 21:

... de sînlu înlr-ănsulu ... si sunt in ca
copaci au ba ... arborcs an n o n ...
greceşte în ambele locuri: ~ ou.*

Şapte taine, 16/i.4, p. 15: ,,va fi lncrulu cu pre-
prni11, oare hotedzap sămUi au ba ... "
Pravila l\foldov., 1G46, f. 87: ,,sLă pre suma giu-
de!ului să giudcce acel lucrn şi acia vinâ de caria
să teme muiaria, poate să fie de chizeşie au ba ... "
Cantemir, Divanul lumii, 1608, f. 27 h: ,,au
putia-vii acasta tăgădui? sau pulia-vii că acast.a nu
iasle aşia să dzici ba? ... ", unde în conlcxlul grel·csc
lui ba îi corrspun<lc ,,;;zi".
Acelaşi, Ist. icro{:lif". Plss. în Acad. Horn.),
p. l'iO: ,,Şi cum cn singură numai Lăceria spre robie
şi suppunerev6t:nieă ne vom lăsa? Ba, frat,ilor, o dată
cu capul lucrul ace-;la neizhindiL să nu lăsăm ... "
Co~tachi Negruzzi, Sohics!.:işi românii:
,,- lneă o dată Yă întreb, vi"'t închinat.i ori baJ
- Ba ... "
Alcxandri, Boieri şi ciocoi, act. II J, se. I: ,,1\lo-
jien l nu poate să zică ba cind porunceşte guvernul ... "
Basmul Porcul fermecat (Jspirescu, Legende, p. 50):
,,de unde o să ştie tala <laca noi am întrat an ba ... "
In bas muri, cî nd e vor ha de ceva peste mii sură
fmmos, fie om, fie femeie, fie lucru, esle stereotipă
locuţiunea: ,,La soare te poţi uita, dar la dînsul sau
la <linsa ba".
• ... sau nu (gr.) (11, ed.).
191
Ba]ada Cucul şi turturica:

Pentru dumneata
Eu n-aş zice ba,
Dar zic şi zic ba
Pentru maică-La ...
Doină din Banat:

Slrigă moartea la fereastră:
Spovc<lilu-te-ai, neveaslii?
- Ce-ai tu, moal'lc, a-nlreba
Spovc<litu-m-am ori ba? ...
(S. Liuba, c. Maidan)
-'·! ..
Doină din Ardea]:
Pin-eram la maica fală',
Citi voinici mă înlilneau,
1mi zimbeau şi mii-ntrcbau:
l\la i sugi lu !it~ ori ba?
Doamne, alb;"t ti-i fata I
De cind 111-am inslrăinat,
Cip voinici mii înlîlnesc,
Cu topi mă juluirsc,
Ciilră min-aşa g-răil'sc:
Cari lu pelre, z,"iu ori ba?
Doamne, neagră ţi-i faţa! ...
(J.B., Trans., 177)
II. Ba ca o restricţiune, prin care ceva se măr

gineşte într-o sferă dctnminată.
Gavril Protul, Viaţa lui Nifon, 1652, ed. Erbi-
ceanu, p. 58: ,,boiarii nu se pulia voi pre cine vor
pune domnu, că unii zieia să fie cesta, iar alţii ba
c e I a, şi era gălcavă ... "
192
Biblia Şerban-vodă, 1688, Genes. XIX, 2:

... abateţi-Yii la casa •.. declinate in domum
slugii voastre şi odihniţii pueri vestri, et divertite,
şi spiilaţi:'1 pic oarele voas- et Iavamini pedes ves•
tre, şi minecindu veto. tros, et mane surgentcs
merge la calea voastră; abibitis în viam vestram.
şi ziscril: ba în u I iţă Et dixerunt: N c q u a•
vomn odihni ..• q u am, sed în platca
divertemus ..•
în con tex tul grec: oux t*.

A. Odobescu, Scrieri, I, 162:
,,- Dar ce, măre, să mai fie şi asta? strigau unii
din drumeţi, nencercaţi la sama cailor. Or că stre•
chia a dat într-înşii?
- Ba a ş a -s bahmeţii de la noi, răspunse cu
mîndrie un bătrîn lipcan tătar din Bugiac ... "
Laurian-1\Iassim: ,,Ast om nu pre vede. Ba e orb
cumsecade. - Furii te pradă. Ba te şi omoară.
- Nu-ti răspunde datoria. Ba te si bate ... "
Acel~şi sens are repetatul ba: ,,b~ aşa, ba altfel",
foarte obicinuit în graiul poporan şi prin care lucrul
nu se mărgineşte într-o singură sferă, ci în mai multe
sfere posibile, toate însă determinate.
I. Creangă, Scrierile ... , I, p. 109: ,,aveai muşterei
de nu erai bucuros: ba să-i duci la Piatră, ba la
Fălticeni, ba pe la iarmaroace, ba la mănăstirea
Neamţului, ba la Secu, ba la: Rîşca, ba în toate
părţile pe la hramuri.:."
lbid., p. 139: ,,slujind cq credinţă ba la unul,
ba la altul, pină la vrîsta de treizeci şi mai bine de
ani ... "
* ... nu (gr.) (n. · ed.).
193 1 BA
Jipescu, Opincaru, p. 115: ,,pti dracu l-au zărit

oameni ca o nălnd., ba ca o mogindeaţă, ba că era
cu coarne, ba că şedea în casă pustiie cu spahiile,
cu muma păduri, cu joimăriţa ... "
Th. Speranţia, lţic gîndeşte.'
Ba că-i treacă, ba că-i meargă,
Ba că-i asta, ba cutare,
Ba chiar Iţic o să fie
Un bancher, un lucru mare .••
Basmul Aleodor-împărat (Ispirescu, Legende, p. 43):

„Aleodor voi să se codească oarecum, ba că trebile
împărăţiei nu-l iartă să facă o călătorie aşa de lungă,
ba că n-are călăuz, ba că una, ba că alta ... "
Basmul lnşiră-te mărgăritar (lbid., p. 64):
,,- Iată, stăpînă, ce făcuşi d-ta!
- Cum se poate una ca asta? îi răspunse doamna~
Şi pîngara de cioară începu a se ciorovoi cu doamna
sa: ba c-o fi, ba că n-o fi..."
III. Ba servind a mai întări o negaţiune: ba nu,
ba nici -, ba, ba ...
Costachi Negruzzi, Gelozia:
Ştii pentru ce? - Ba nu. - Ah! trebui să ţi-o spun,
Destul e de cînd chin în sufletu-mi adun I. ••
Acelaşi, Cîrlanii, se. 4:

,,Miron: Hal am înţeles. Iţi temi nevasta?
Terinte: Eu? Ba n ici gîndesc ... "
Basmul Trei fraţi împăraţi (lspirescu, Legende,
p. 270):
,,- Poţi tu să citeşti ce zice aici?
· - Ba nici boabă ... "
13 - Etymologicum Magnum Romanlae, voi. II
1 13A 194
Ţichindeal, Fabule, 1814, p. 228: ,,Dară ce se

a<lună cu Hristos? bani? ba, ba, că el nici au adunat,
nici au avut bani. .. "
llalada Cucul şi t1trturica:
Ba, cucule, ba,
Nu te-oi asculla ...
A. Pann, Povestea vorbei, I, p. 83:

Şialt._ul arc cap, da, .
Dar ca-al meu ba-ba-ba I
Basmul Ciobănaşul cel isteţ (Ispirescu, Legendf',

p. 246): ,,Mai văzuse el cai buni, înşelaţi şi înfrînat,i
frumos; mai văzuse şi fii tineri de boieri îmbrăcat i
cu haine scu,mpe; auzise că unii dintr-înşii sînt
limbuţi, desmerdaţi, luători tn ris şi înfumuraţi
de nu le ajunge cineva cu strămurarea. la nas; dar ca
şi aceştia, ba, ba, ba/ ... "
IV. Bs. intărind .o afirmaţiune, mai cu samă lu
. ha t n că, isau ba , i, sau ha c h iar, ,,et meme,
.mais encore", fÎ tn ba să z ic i sau ba că să
: z ic i·, ,,bien plu11" etc. ln genere însă, tocmai din
cauza caracterului său fundâment-al restrictiv, ba dă
afirmaţiunii pe care o tnsoţe_şte o. nuanţă ironică:
ba to cm a i, ba cum .il u etc •
. Costachi Negruzzi, A&i mai păţit-o şi alţii: ,,se
deprinde a M cafea turcească şi a fuma dintr~un
:ciubuc lung, ba t n că află multă poezie în forma
şlicului şi a hainelor lungi. .. "
'fichindeal, Fabule, 1814, p. 339: ,,penlru ae~ia
nu mă munceşte cugetul, ba i n că dinprotivă
mă· bucur ... "
lbl:d., p. 18: ,,au văzut strigoaie prefăcindu-sA
to găini ,i strigoni în pricolici, apoi aşa se duc
19:i _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _1_B__:_:_A
noaptea şi mîncă inimile oamenilor celor adormiţi,

ba î n. că să auzim ce povesteşte şi baba Soco-
hrna ... " ·
I. Creangă, Scrierile ... , I, p. 4: ,,nunta se făcu,
si baba îsi luă cămesa de soacră, ba 1 n că netăiată
ia gură . .'." '
Doină din Ardeal:
Cînd eram la mama fatii
Mă culcam destul pe vatră,
Pe vatră şi pe cuptori,
Ba ş i jos a-uneori. ..
(,J.B., Trans., p. H3) .l
Cn s 1 sau î n c ă snbînţeles:
Frunză verde sălcioară,
Trage-o ciHan,1 să moară,'
Ş-aşa. trage de cu milă
Că moare-n ţară străină,
Bit moare ri'tră lumină ...
(1bid., r- 32or
,, în locuţiuni .particulare ba să z ici, ba să:
rn a i z i c i, cineva adaoge la cele spuse, afirmind
1,ă aeestea-s şi mai pe sus de ce spune. Ex.: Ce om
învăţat! Ba să zici, frate. - Rău mai este domnul!
Ha eă să zici, zău!" (L.M.). ln aceste 10<.'uţiuni-
se irnbinţelege: ,,şi mai mult". Tot aşa, cu sensul;
de „it-fortiori", ln doina din Ardeal:
.. Eu p_e.,deal, mîndra pe vale,
Frică mi-i să nu mă-ni,ale; .~
lnşela:.va pe dracul... '
Ba pe badea, săracul I
(.J.B., TraM., p. 95),
13*
1BA 196
...
ln idiotismul ba că c h iar, foarte răspîndit
mai ales în Moldova, ba dă afirmativului „chiar"
o accepţiune ironică: ,,a d 'autres !"
Costachi Negruzzi, Cîrlanii, se. 4:
,,Miron: Parcă-i numai Vochiţa în tot satul.
Terintc: Vochiţa, femeia mea! ba că chiar ... "
Alexandri, Chir Zuliaridi, se. I:
- ,,Afrodita: . Dumnelui care se culcă o dată cu
găinelc şi se trezeşte o dată cu cucoşii !
Măndica: Ba că c h iar I. .• Mai dinioarea s-o
trezit si dumnelui ... "
Acel~şi, Iorgu de la Sadagura, act. I, se. 4:
,, Gahiţ,a: Du-te de vezi paveoa cea nouă.
Damian: Ba că chiar I hodoronc-tronc ... "
Cu acelasi sens se aude în Muntenia exclamatiu-
nea: ba c'e f. scurtată din: ba ce se pot 'r i-
v este. ·
,,Ţi-e frică de mine. - Ba ce I" (L.M.).
E de asemenea ironic afirmativul ba în construcţi
une cu subjonctivul:
„De cînd am tăiat copilului bine nasul, ba să mai
facă ce mai făcea, de atunci ba să mai dea pe al·
mine" (L.M.).
Aceeaşi accepţiune ironică în legătură cu afir-
maţiunea ne întîmpinli în „ba a i a - i v o r b ă"
Basmul Numai cu Pilele se scoate sărăcia (lspi-
rescu, Legende, p. 209):
, ,,- Da' unde să mai mă dau? răspunse Sărăcia.
- Ieşi afară, dacă n-ai loc, şi te du în oţelele
puştei vrunui vînător, că acolo ţi-e locul.
- Ba aia-i vorbă I mai pune-ţi pofta în cui !. .. "
De asemenea afirmaţiunea „ba z ă u" e numai
pe jumătate serioasă, uneori de tot glumeaţă, mai
ales cînd se pune în formă interogativă.
1
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -BA
Doină din Ardeal:
Cil de mare-i pămînlul,
Ce-i mai rău ca urîtul?
Ba zău, mai rea-i dragostea,
Care uscă pajiştea ...
(J.B., Trans., p. 9)
Alta:
Suflă vîntu-n paie ude,
Eu strig, mîndra nu m-aude.
- Ba zău, bade, aud bine,
Dar nu pot veni Ia tine I
(lbid., 56)
Alta:
Frunză yerde ş-un bănuţ,
Nu stă lumea-ntr-un drăguţ ...
- Ba stă, zău, dacă-i mîndruţ !
Frunză verde ş-o frăguţă,
Nu stă lumea-ntr-o drăguţă ...
- Ba stă, zău, dacă-i mîndruţă !
(lbid., 405)
Filimon, Ciocoii rechi şi noi, p. 111:·

,,- Hei! dacă e aşa, lasă-mă pe mine; o să te fac
să mănînci un miel fript hoţeşte.
- Ba z ă u ! şi ce fel frig hoţii mieii? ... " .
Alexandri, Iorgu de la Sadagura, act. I, se. I:
„Damian: Nu vezi că cucoana Gahiţa-i damă de
moda nouă, care cu cît îmbătrîneşte, se socoate mai
tînără? ... Ce dracu-i vorbeşti tot de leacuri?
Gingu: Ba zău? ... Iaca dracul I. .. "
198
--· ·------------------------
ln Bucovina, poale inlrudl\·a ş1 pe aiuri, sinL

familiari idiotism ii:
ca mai ba „pas du Inul.":
n ic i mai ba „imposi-;ihlc !";
ba c a m. d a ..lout de rni\rnc".
Basmul llargat,;l năzdn1Mn (Sbiera, PoC'eşti,
p. 24:1): ,,Prcutul sifri indala-m:ne şi unde nu mi-l
inhaţă pc lupul de morariu eu un par de pe cup-
toriu, şi mi-l freacă aşa de Lai·e înl'it abia au scăpat
m11nai eu un pic de suflel din minile morţilor, şi
dP-acu înainte ca ma i Im să se iubeastă
el cu t·urnătră-sa ... "
Basmul Sfînta Vinere ( lbid., p. 309): ,,Dup.1
aceasta biata fală n i c i m a i ba să zoleasdi
ea spre ziua de vineri ... "
Basmul C1d trei tîlhari (lbid., p. 269): ,,Oaspe[.ii
lui Pet.rca se cam pricepură cc l'ăcu el, şi de aceea
zise unul din ei cătră celalalt:
- N i c i m a i ba I
- Ba cam da I Tot orn p,1pa-o .. ,tc
La macedo-români ba se înlrebuintcază, deşi
mult mai rar decît la daco-români (Dr. O'}~dena!'II,
Te:rte, p. IXl); cuvîntul însă, ot·icum ar l'i, nu e de
loc romanic şi n-are a face niei eu i Iulianul o i h o,
nici cu francezul p a s, eu rari îl ahHura deja
Le:i.:fronul llndan; tot aşa n-are a face cu latinul
va h şi cu francezul ba h, ,fo 1111de ii trag Lanrian
şi Massim. EI este din punct în punct slavicul ba,
conjuncţiune şi adverb, cunoseul, rutenilor, bohemi-
lor şi polonilor (Cih1c, II, 3). La poloni şi la bohemi,
mai eu deosebire, el func\.ioncaz:l intocmai ca la
no1. Iati"t eiteva exemple polone după Linde: b a
- ---------------------
bcz malanie prmviln =l,a put,in lipseşte f·a să fie

adevărat; ba lalwo Io ml'.,wie, ale t.rmlno c:1..vnit'! =
ha c uşor s-o spui, dm· e greu s-o faci; nie wic,
h a i wiedziee nic ehcc =
nu ştie, ba nici nu vrea
11iî. ştie; nowy smulck, b a nie nowy ,:._---= intri stare
nouă, ba nu nou:1; La to{l sie nie godzi =ba asta
nu se cuvine; b a pruwie l =ba ţ.i-ai găsit l
Exemplele boheme se pot vedea la Jungmann,' care
,·ompară pe slavienl ba cu latinul va h, cu
grecul ~ii şi cu sanscritul b ii, toate prea depărtate
prin sens: aşa sanscl'itul h ă, mai corccL v â,
1111 însemnează alt.ceva decît „sau".
Pe lingă simplul ba, polonii mai an pe compusul
ba i: ,,bai bardzo !" ,,bai prawic !" int.rcbuin-
[-al ironic cu sensul de „cc spui!" sau „cc are a
l'a('c !" Acest b a i a trecut şi el la romfrni, în specie
la moldoveni, devenind negativul baiu, disilabic,
t"are funcţioncazi"t ea un fel de verb cu înţeles de
,,011 pot" sau „nu vrcu".
Basmul din Dueovina Dea.lui roşn (Sbieru, PMcşti,
p. 201):
,.- Ilai, înl-ră llegrabtt înlăuntru! ii zise dracul.
-- fi a Î 11 ! 1111 V I' CU, ca Să 1111 mă vad1t ... "
Bai.;mul tot de acolo Cucosclul si mita. ( lbid.,
p. 2K,): ,,Dar baba H-au vrut,' ci i-âu zis' La i u I"
Cost.aehi Negruzzi, Cirlanii, se. 12:
„Lionescu: Ia sltti puţinel, drag,1 Yochi(o I
Vochiţa: ,,U a i u, ba i u, nu se poate ... "
Acest b a i u se amic pe nlocuri şi la munteni
sub forma b a j cu, pc care dr. PoJizu a Juat-o
1lrept compozi!innc din ba şi e 11: ,,ha cu = ich
nieht"
( I 11, 2:!'i:!)
BABA NOVAC 200
BABA NOVAC, n. pr. m.; 1. heros legendaire de

l 'epop{1e populaire roumaine, serbe et bulgare; 2.
personnage historique, general roumain sous Michel
le Brave.* Baladele poporane romane au ameste-
cat la un loc, ca şi cînd ar fi o singură individ11ali-
tate, pe haiducul Baba-NoCJac şi pe generalul Baba-
NoCJac, între cari, în adevăr, este nu numai identi-
tatea de numi, dar şi alte puncturi de asemănare:
am îndoi serbi, am îndoi duşmani ai păgînilor ;_ dar
unul personagiu curat legendar, care în orice caz
va fi trăit cu mult înainte de anul 1500, iar celalalt
un personagiu de tot istoric, braţul drept al lui Mi-
hai cel Viteaz în luptele contra turcilor, contra
polonilor şi contra ungurilor, prins şi ars de viu de
cătră aceştia din urmă la 1601.
Balada NoCJac şi corbul:
Fost-a, cică, un Novac,
Un Novac, Baba-Novac,
Un viteaz d-ai lui Mihai
Ce sărea pe şeaplc cai
De striga C r a i o v a vai I
El un fecioraş avea
Şi tot astfel îi zicea:
Fecioraş Gruiuţul meu,
Ascultă de ce-li zic eu!. .•
Lăsăm la o parte pe Baba-No:iac cel istoric, des-

pre care se poate citi mai ales la contimporanul său
Spontoni (H istoria delta TransilCJania, Venezia,
1638), şi ne vom opri o clipă asupra lui Baba-NoCJac
celui legendar, care numai el aparţine pe deplinlite-
* erou legendar, în epopeea populară românească, sîrbll
şi bulgară; 2.personaj istoric, comandant de oşti român
sub Mihai Viteazul (fr.) (n. ed.).
201 BABA NOVAU
raturei poporane la români şi la serbi, pină la un

punct şi la bulgari (~liladinovtzi, Bîlgarski narodni
piesni, p. 209 ~11), Lot.dauna în însoţire cu fiul său
Gruc. Nici o baladă românească despre Baba-
NoCJac nu este o traducere şi nici măcar o imitaţiune
a vreunei balade slavice transdanubiane, deşi ace-
leaşi sînt caracterele celor doi eroi şi motivele epice,
adecă un fond comun pe care serbii, românii şi bul-
garii l-au utilizat pe trei căi neatirnate una de alta.
Să luăm, bunăoară, următorul fragment din balada
română;
In munţii Catrinului,
În pădll'rea Pinului
Odihrwa Baba-Novac
La umbra unui copac,
Şi prin vis el tot vedea
Pc feciorul său Gruia.
lat-un corb că se ivea
Şî pe creangă se punea
Chiar dasupra capului,
Capului Novacului.
Corbulptul uşurel
Avca-n ciocu-i un ine!y_
Care jos cădea din el
Chiar in barba lui Novac,
Lui Novac, Baba-Novac.
Adormitul se trezea
Şi inelul cit vedea
Scotea haine novăceşti
De punea călugăreşti,
Scotea cuca de Novac
Şi punea un comanac •••
DARA NOVAC 202
şi apoi purcedea la scăparea lui Grue. Să alătud,.m

al'1lma şi un cîntec bulgăresc din l\lacedonia, in cr,re
motivul si caracterul sînt aceleasi, dar c11 totul dt-
fl'l este ~odul utilizii.rii: ,,lnfl~reşle de timpuriu
floarea trandafirului I Suh trandafir se asterne un
covor, pe covor este pnsii o perină albii, pc perina
albă Rede m o H No ţr a e, bea si mănincă, mielul
r·umo~ e fript,· vin11l galben e t,irnat. Iută însă că
sosesc trei porumbei, se lasă din zborul lor pe tran-
dafir, cade jos floarea trandafirului iar ei vorbesc
u~a: - Ascultă, ascnlt.ii, moş Novac e ! Tu
bine mănînci şi bine bei, mielul rumăn e fript, vinul
galben c turnat, pe eln1l piere scumpul t.ău fiu, scum-
pul t,ău fiu dimpreunii cu cca clint.îi a lui iubită,
dimpreună cu băieţelul lor ... " (Vcrkovie, Pcsme
Makcdonski Bugara, t. I., p. 20TJ). Ca1·uderul lui
Baba-No1,1ac - căci fieeare nou din epopeea po-
porană prezinU'.t o figură tipică aparte -- se zngră
V<'~I.<' en o deosebită plast.ieitate in următoarea
bnhulii serht,: ,,Novae şi Ra<livoc heau vin la ră-
1·0:1r1' ll11g,1 l'luviul Borna la enezul Bogo,;Jav, iar
dupii ee biiu,;cr:1 in voie, iul-i"'t eît acesta începe a
grtii aşa: -- Spu1w-mi drept, fărtate moş No-
" a ,. l', spune-mi pc falii, de cc oare t.e-ai apucat
tu, frate, to1·mai la hiHrîne~e, cind nu se mai cade,
a-[.i fringe git.111, n rttl„îci pc dealuri, a duce traiul
mi~ell'~c de hoti' P,.îtrinul Novac îi răspunde: -
Aseultă-mfi, fărtate cncje Bogoslave, s,l-ţ.i povcst.esl
<·-u dreptate cruda nu•u nevoie, de VI'l!me ce mă-n
trehi. Precum ştii şi-P aduci aminte, eînd lrem1
zidea oraşul Semcndria, atunci m-a pus şi pc mim
la muncă de i-am arg:1.t.it trei ani, cărind lemn(
şi petre tot cu căruţa mea şi tot cn boii mei, iar fa
sl'irşit.ul acelor trei ani nu aveam nici un ban îu
203 BABA NOVAC
pungă, mrcar ca să-mi pociu cumpăra neste opinci.

Aceasta. n-ar fi fost nc~nica, r!ar mai ~ste ceva,
frate. Dup:1 cc isprăvise cetalca, ea începu a mai
zidi şi turnmi, cu po~'ţi r;i cu ferestre tot auritc,
aruncind bir asupra o~menilor cite trei litre de aur
de fiecare casă, ceea ce face, frate, cite trei sute de
galbeni I Cine avea bani, îi da; cine da, rămînea;
numai eu, sărmanul, neavînd ce să-i dau, mi-am
luat tîmăcopul cu care· argăţ,isem, şi luînd tîrnă
copul mă dusei în haiducie, căci nu mai era chit-,.
a mai rămînea în ţara afurisitei Irene. Şi fugii spre
Drinul cel rece, apoi spre Bosna cea petroasă, şi
cînd mă apropiai de muntele Homania, iată că în-
tîlnii acolo în calc nuntaşi turci, ducînd o fată
turcoaică. Toţi nuntaşii trecură în linişte, numai
turenleţul mire, care călărea pc un mare cal cam
mmg, 11enind să mă lase în pace, scoase un bici
întreit, ferecat la trei capete, şi mă lovi peste spatc.
De trei ori i-am spus chiar ca la un frat.e: l\lă 1·og
tie, turculeţule mire, să aibi noroc şi vitejie, bucu-
rie şi fericire, dar pleacă înainte, cată-ţi de drum,
căci doar·:l mă vezi bine că sînt. om sărac. Tureule-
ţul îns:l nu vru să mă asculte, ci mă bătea din r,e in
ce mai tare, pînă ce a început i,;;l mă cam doară,
şi atunci furia mă cuprinse, apn<'ai tîm1kop11l de pe
umăr, lovii pe tu!'culelul cc mi se gurgu!,a tălar<',
şi-l potrivii aut, de hine, în cit ciizu jos la păminl.
Apoi mă repezii la dînsul, îl mai lovii de v,·o do11:l-
trei ori pîn:1 cc-I despărţii de suflet, h:lgai mîuile
în buzunarele sale, scosei Lrci pungi pline, le a~,i-
zai la mine în sin, îi deseiusei sabia <le la h1·iu,
lui i-o descinsei şi mie mi-o Îll('insei, ii pusei la ,·ap
tirnăcopul meu, ca să aibă tmcii cu ce să-1 îngroa1w,
încălecai pe mmgul său şi plecai drept spre m1111-
BABA NOVJ,C
tele noir..ania; ir.r. nuntaşii turci se uitau Ia mine şi

nu voiau să mă ia la goană, ori că nu voiau, ori că
nu cutezau. De atunci, frate, sînt iotă patruzeci de
ani de cînd petrec pe muntele Romania mai bine
de cum petrec~am acasă; stau aici de pîndesc calea
din deal în vale, aştept pe tinerii turci ce vin de
la Saraievo, le răpesc argint şi aur, catifea şi mîn-
drul postav, cu care mă imbrac apoi pe mine şi pe
tovarăşii mei; ştiu cînd să atac, ştiu cind să fug,
ştiu cind să mă bat, şi nu mă tem de nimeni afară
numai de Dumnezeu I..." (Karadzic, Spske narodne
pjesine, ed. 1846, III, p. 1-11).
La români, ca şi la serbi şi Ia bulgari, Baba-
Nor,,ac este un tip de hai du c - p a t r iar h,
un haiduc pater - fa m i I ia s:
La grădina cu cerdac
·Lui 1-1 a g i-Baba-Novac
Care poartă cc;manac,
Lungă masă e înt însă
Şi de oaspeţi 11111lţi cuprinsă.
Dar la masă cine şede?
Pe-mprejur cinP rn vede,?
Şede bătrlnul NoYac
Ce trăieşte-ac_um d-11n veac,
Cu cincizeci de fin işori,
Tinerei mîndri h11jori,
Şi cincizt>ri de finişoare,
TinPrd<' garofioare.
Toţi cu hir.e l'elrecea,
Pe Novac îl fericea ...
Vechi de zile, dar de o putere gigantică; lung-
răbdător, dar groaznic la mînie; drept, dar·~"ăzbună
tor. Un altfel de caracter are fiul său.
205 TI/\ DA NOVAC
O particularitate interesantă este că numele de

B a b a, turceşte „t:i.tu.", se <lă lui N ova c numai
la româ'Ili, şi nu Ia toţ,i românii. ln babde!e serbe
îi ţine locul epitetul St arin a, care e sinonim
cu Baba, de vreme ce însemnează „bătrîn".
1n baladele bulgare ne întimpină D e b el -
No v,a k, ad~că „Novac cel gros". Aceasta dove-
deşte că redacţiunile actuale ale baladelor române
despre Baba-Novac, şi-n specie cele publicate de
Alexandri, sînt toate posterioare epocei lui Mihai
Viteazul, căci numai atunci s-a putut face o fuziune
între legendarul haiduc şi între Baba-Novac cel
istoric. Pină la acea epocă trebuia să fi fost în epo-
peea noastră cea poporană numai N o v a c, fără
B a b a. S-ar putea bănui că pe B a b a l-a adaos
de Ia sine Alexandri, dacă n-am găsi acest epitet
şi în excelenta colecţiune bucovineană a lui S.F.
Marian (t. I, p. 142):
La grădină, la cerdac
Lu.i H a g i Baba-Nor,,ac ...
Fără B a ba totuşi sînt varianturile de peste

Carpaţi, cele mai multe din Banat, ceea ce lesne se
explică prin vecinăLate cn serbii. Dr. At. Marie-
nescu a cul-es peste 30 de balade cu N o v a c,
în cari toate lipseşte Da ba. Una se începe aşa:
Plecat-a, Doamne, plecat
Un fecior de împărat
Şi de viţă de viteaz,
Cel N o v a c ca porcăraş
1n cel eodrn-n lunecat
Şi de nime neumblat,
Porcii dinapoi mînînd,
DADA NOVAC 206
Codru-nlrcg cutrierînd.
N-a umblat o zi sau două
Ci-a umblat ci, zău, şi nouă
Zile mindrc tot de vară,
Şi a noua zi-n deseară .
Cel N ova c mult s-a mirat
Că în codri ci a dat
De un lac cu lapte dulcc,
Cc tot creşte şi nu curge,
Unde ~oimii se adapă,
Unde zinclc se scaldă
ln toi anul de trei ori
Cînd au ele sr,rbiitori 1
(Col. l. 1'r., 1882, p. 35'1)
Chiar în une]e varianturi din Ţara Românească
ne întîmpină numai N o v a c, bunăoară în ace]e
din Brăi]a:
În vremile de demult
N-au fost puşcă nici săbii
Pc N o va c a-I prăpădi.
Sus la nrnnt.e, la cerdac,
La cerdacul lui N o va c,
La mw,ă de os do peşte
nea Novac şi Jiboveştl~,
Numai Gruia-i supărat,
Nebăut şi nemlncat ...
(Şezătoarea, 1892, p. 107)
ln Oltenia, de asemenea, se conservă în grai

simplul novac cu înţeles de „uriaş", un înţe]cs
pe care cuvîntul nu-l are în Jimbi]e slavice, unde el
însemnează „tinăr", ,,veotVl,x;", tocmai antiteză
eu B a b a şi cu scrbul S t a r i n a. In districtul
207 BABELE
Romanati ,·irculează pînil astăzi legende despre

un gigant; numit Novac, care <'U un plug m·ind
înjugaţi doi bivoli albi a tras o brazdă chiar pt·in
Olt, ,,mai adăugind că Oltul face şi acum valuri
pc unde a trecut această hrnzdă" (A. Odobescu
Scrieri, II p. 420). '
(III, '.!;!;,6)
BĂBEU:. s.f. plur. art.ic.; 1. t. du calendricr

popul.: gibonlees <le Mars, jou1·s d'emprunt; :2.
t. de Mythol. popul.: legende de Niobe. *
Laurian-Massim: ,,Babele, cele dintîi 9 zile clin
luna lui Marle. Est-t.irnp am avut bune Babe, ia1•ii
cele de an ce rele mai fură !"
De la Vrancea, Trubadurul, p. 152: ,,Şi nu trecu
mult, cam int1·e sfîrşitul lui Făurar şi . începutul
Babelor, p-un ger în neştirea firescului ... "
Prin obicinuiLa antiteză între babă şi moş,
după cele !l zile ale Babelor mmcază 1\1 o şi i.
S. Mangincă, Călindar 1882: ,,în al 9-lea mărţişor
ies Babele şi se pun M o ~ii. Moşi i __:_ zice
poporul - hat cu boţilc părnintul să între frigul
si s:1 iasă c,1ldura ... "
• Înainte de începerea Babelor şi în cursul lor,
femeile din popor şi chiar or,1~l·ncclc îşi aleg sau işi
me11csc fiecare în glumă eîtn o zi viitoare ca s-o
reprezinle pe dinsa, bunăoar,1 ziua de joi sau de
miercuri ctt-., şi dacă ziua cca aleasă se brodcşl.f' a
nu fi viscoloasă, femeia se laudă c,1 c babă buui:i,
"' L tnrmcn din calendarul popular: ploi scurte ,nsu-

tit.e uneori d,1 grindinti, în luna mart.ie, zile de moinii, d,,
tranzit.ic; 2. tnrrnen din mitologia populară: legenda :'.\i ioh,,'i
(fi'.) (11. ed.).
BABELE 208
iar dacă e o zi urîLă, celelalte femei o mustră că

este ]J a b ă rea.
.
ln îoc de Babele se zice si z i l e I e B a b e i ,
adecă zilele cari urmează după 1 marte, cînd numai
atunci, în ziua de Sinta Eudochie după calendar, este
adevărata Ilabă: Baba-Dochia, un per-
sonagiu mitic ciirnia îi aparţin cele opt zile urmă
toare, numite după dînsa Babele.
B a b a-D o c h i a cea mai vestită este aceea
de pe muntele Ceahlău în Moldova, pe care o men-
ţfonase deja Cantemir şi pe care a poetizat-o apoi
bătrînul Asachi ( Doquie et Trajan, Iassy, 1840).
Este o bucată de piatră naltă de vro cinci coţi,
crescută chiar din stîncă, avind de departe forma
unei femei de stil egiptean hieratic şi din mijlocul
căriia izvorăşte apă, iar de jur în jur sînt mai multe
petroaie mai mici în chip de turmă. Aceasta este
b a b a care se lăudase că nu-i pasă de Marte, care
şi-a luat 9 cojoace_ şi şi-a minat turma la munte,
care a zis în batjocură „de-o vrea Dumnezeu, de
n-o vrea I", care s-a urcat pînă la mijlocul Ceahlăului
tot lepădînd de căldură cojoc după cojoc, iar în
ziua a noua, rij.zbunîndu-şi l\farte cu un ger pe neaş
teptate, a făcut-o să plîngă cu amar şi a împetrit-o
plîngătoare acolo împreună cu oiţele, de unde Ba-
bele, cele 9 zile ale B a b e i D o c h i a.
Cu oarecari varianturi în legendă şi cu deosebiri
fireşti în figura şi-n poziţiunea blocului celui repre-
zentativ de piatră şi ale petroaielor de pe-mprejur,
această B a b ă-D o c h i e se regăseşte pretutin-
denea la români: pe Bucegi ca şi pe Ceah1ău, la
izvorul Argeşului ca şi la izvorul Ialomiţei, în Banat
ca şi în Oltenia.
B,\T3ELE
Ba},clc formează subiectul unui excelent studiu

al d-lui L. Şiiineanu (llom1111ia, XVIÎI, 108-127),
în care c e11lcs aproape toL malcrialul relativ la
ce»tiune şi ni se dti totodată un început de clasi~
ficaţiune: 1. Germanilor şi slavilor propriu-zişi,
adecă celor neamestecaţi cu românii, Babrle sînt
cu totul străine; 2. Popoarelor neo-latine din
Occident e familiar sensul cel calendaristic al Babe-
lor, dar legendele de acolo, pe lingă alte particula-
rităţi, ne înfăţişează trăsura caracteristică de a
nu fi în legătură cu nici un fel de s t a t u ă sau
id o l; 3. Nu.mai popoarele de pe Peninsula Balca-
nică: românii, bulgarii, serbii cu slovenii, albanezii
şi grecii, însoţesc mitul cu o reprezentaţiune plas-
tică, astfel că la ei toţi fondul se reduce la următorul .
prototip comun: ştiind că a trecut iarna, o ba b ii
crede că poate să înfrunteze pe M a r t e, îşi rîde
de_dînsul, iese cu oile sau caprele la munte, frigul
o apucă fără veste şi furiosul Marte îşi răzbună
impetrind-o cu turmă cu tot, prefăcînd-o sau prefă
cîndu-le într-un chip sau în chipuri de piatră, cari
se văd pînă astăzi pe muntele cutare sau cutare, fie
pe Ceahlău în l\foldova, fie pe Almaş în Banat, fie
lingă Marathon în Grecia, fie pe Şar-planina la
bulgari etc.
O dată ajunşi aci, rezultă de la sine, cred eu, că
prototipul cel comun tuturor popoarelor balcanice
aparţine substratului lor etnic omogen: traci-
i o r; iar prin urmare nu poate fi decît acea N i o-
h e, NL6~·'l, despre care însuşi d. Şăineanu observă,
prea în treacăt, că: ,,la legende de Dokia, surtout
au point de vue topographique, a une r e s s e m-
b I a n c e f r a p p a n t e avec la fameuse tra-
BABELE '.!10
-----------------------
dition de Niobe"*, uitînd a adăuga punctul cel esen-
ţial eă această tradiţiune era anume frigiană, adc"i'i
trac ic ă. Paralelismul după noi se întemeiază
pe patru momente: .
1. Baba Dochia esln o fiinţă cutezăloal'e
şi mînd1·ă, ~arc-şi bate joc de Marle; Niobe im.ult;l
.
}le zina LaLona cu acecasi fală si îndrăzneală: .
•.. oculos circumtulit alta superbos ...
•. . post tot quoquc fune1·a vin co !.. . • *
(Ovid., Metam., Vf, 1~9, :!11.i)
2. Pedepsită de puterea cca de sus, B a b a b o~
c h ia se preface pe un vid de munte într-un sl an
. de pial.l';l, din care nu încetează de a curge ap:1;
tot aşa Niohe:
•.. et validi circumdata tnl'hinc venti
ln patriam l'apta est, uhi rixa cacuminc montis
Liqu itur, ct lacrymas etiamnum marmora mananl. .. ,:, =~;,
(lb., :MO)
:3. Cu Baba Doc h i a sînt pedepsite totodală
oile sau caprele sale; cu Niobe - fiii şi fiiecle.
4. Baba D o eh i a e totdanna acopei·il.;l
cu zăpadă, aflîndu-se la mijlocul Ceahlăului, unde
* ,, ... legnnda Dochiei, mai ales din punct. de vedere topo-
grafic, prt>t.inl:i o a.•em,lnare ,::,bitoarc cu vesti lu I mit al :\: io-
hci;' (fr.) (11. cd.).
** ... ochii <le su~ şi-a rolil şi a spus cu toal,1 mîndri,.1 ...
. .. dup:i alîtca Jurcri cu Lol voi învinge la tJl'mă I. .. (la I.)
(n. Pd.}.
**'~ ... !li Curată vîrtej de violul puternic <lin preajrn."1
Patria ea şi-a văzut; \.inl il:i pc vîrful de mun1.,,
Lacrimi varsă şi-acum ca, stana de piatră întristat:i ..•
(laL) (n. cd.).
211 BABELE
- zice Cantemir ( Descr. J.Uold., ed. Papiu, p. 2,~)

- omeţii nu se topesc niciodată: ,,in medio perpe-
t.uis riget nivibus"*; tot astfel e descristt Nfobe
de cătră Sofocle în Antigona:
WHxouaix 8n AuypoT&TIXV 01o.kaOoc~
-riiv qipuylixv !;tv!XV
'J'ixv-rcx1o.ou !:L7t\JÂ~> 1tpo; .;(7.pc11,
T¾.V :(LGGOt; ex; 1hi::vn;
7t:tTpet(oc ~).cxa-rcx M:.11XG..V. xoel vtV
oµf:!po~ Tct:;,(oµtvoev,
l>,; (jllXTtt; ixv8 piit1,
i(LC~V 't''oU31X!LIX ).,dr;.;•.,
T~YYEL 8' un-' oc,ip1o~ 1toeyxh•'.rro1i; 8.:tp&.8~ el µe:
8oe!µwv 01.10•.r,-:-choi:v :,4-rewcx,e:t ••• ,i,"'
Şi să nu uHăm: pe de o parte că legenda Niobei

ne c cunoscută numai aşa după cum ne-au trani,imis-o
clenii, iar nu în forma sa originală tracică; pe de
alta că în legenda actuală balcanică s-au amestecat
învederat mai tîrziu oarecari ingrediente din proto-
tipul occidental latin.
(III, 2278)
~' ,, ... in mijloc stă irnp ielrită de zăpezi fără moarte"

(lal .) (n. cd.).
"'* Eu ştiu sfîrşitul dureros ce i-a fost dat
~trăinci frigiene:
Copila lui Tantal pieri
Pc slinca Sifilos ţinlilă'
- Ca iedera incoli'1cită -
Şi-acum se zice ccJ putin aşa -
1/.ăpezi şi ploi o năpădesc,
Şiroaie-i curg necontenit pc piept,
Aşa şi eu ursită-am fost să pătimesc I
(gr, ) (n. cd.).
14*
BACAU 212
BAC.lu, n. pr. m. loc.; viile en Moldavie, chef.

licu du district de meme nom *. Capitala distric.
tului cu acelaşi nume în regiunea nord-vestică a
l\foldovei. Se rosteşte totdauna cu primul a clar:
Bacău; în documente scrise în limbi străine:
6,110Ki., Bakow, Bacov, Bacovia, Bacovium etc.
Deja la 13'11 exista în Serbia un sat cu acest nume:
6dK~Ko (Danicic, Riecnilc iz kniizevnih siarina,
I, p. 22); de asemenea în Ungaria sînt o mulţime
de localităţi numite B a k 6, Ba k a, B a k,
Ba k o v (Hornyanszky, Geogr. Le:r. de Ung.),
dintre cari „claustrum de valle B a k o w a" se
citează deja la 1411 (Fejer, Cod. Diplom. Hung.,
X, 5, p. 207) ; cu toate acestea, vorba nu e de loc
slavică, ba nici neapărat ungurească, dar totodată
n-are a face nici cu zeul B a c c h u s, cu care o
înrudeau la noi latinomanii de altădată. Silaba
b a c se găseşte în orice limbă, şi întrucît semnifi.
caţ,iunea Bacăului nu e cunoscută, o etimologie
sigură. e peste putinţă. Singura ipoteză plauzibilă
se poate răzema pe următorul fapt istoric. La 1400
Bac(ml era deja un oraş însemnat. Nemic nu arată
şi nu e probabil că el se va fi întemeiat în scurtul
interval de jumătate de secol după descălecarea
Moldovei în 1:350. Inainte de venirea românilor din
Maranntrăş, aci ,stâpîneau cumanii, pe cînd în
partea orientală 'â Moldovei se întinseseră rutenii.
Bacăul dară ar putea să fi avut ca oraş o origine
cumanică, şi atunci numele lui s-ar explica prin
dialecte turce. A se compara în acest caz oraşul B a·
k u de lingă l\larea Caspică.
·-
* ... oraş în l\loldova, reşedinţa judeţului cu acelaşi nume
(fr.) (n. ed.).
BACĂU
Prin Bacău se înţelege nu numai oraşul, dar şi

districtul întreg, hunăuar,1 la Ion 1'eculce, Letop.,
IJ, p. 2'1G: ,,au vândut un sat la Bacău anume Făn
tănelele ... "
Crisov de la Ştefan-vodă Tomşa din 1614 (Condica
Doljeştilor nr. II, p. 186 în Arh. Stat. din Iluc.):
„cămpiia lui Dragoş vocvot.l la Bacău" - o cîmpie
despr.e care a se vedea crisovul lui Alexandru cel
Bun din 1419 ( Arh. ist., I, 1, p. 111).
La 1646 episcopul italian Marco Bandini (ap.
Kemeny, Das Bisthum zu Bako", în Kurz's Magazin,
II, p. 14) descria Bacăul ş~regiunea lui în următorul
mod: ,,Oraşul Bacău a fost într-o vreme reşedinţa
domnilor Moldovei, mai ales atunci cînd trăia
Margareta, fiica voievodului unguresc Ştefan din
Transilvania şi soţ.ia lui Alexandru-vodă (moartă
la 1410). Pe atunci se înălţa în partea sudică a ora-
şului un palat domnesc, care acuma zace· în cenuşă.
Poziţiunea oraşului e cea mai desfă-tată, scăldat la
răsărit de rîul Bistriţa, care se revarsă cu violenţă
din munţii Ardealului, la miazăzi privind o intimă
cîmpie acoperită cu dese sate româneşti, despre
crivăţ pînă la Carpaţi avînd vestita vale a Bistri-
ţei, numită astfel după rîu, şi-n fine despre apus,
la depărtare de o legă, munţi şi dealuri, întrerupte
prin văi, cale de trei zile pînă la Transilvania. Aerul
e cel mai sănătos; pădmi frumoase prin natură
şi prin artă, stejărişe, fiare sălbatece şi pasări
mulţime, riuri pline de peşti delicioşi necunoscuţi
în Italia, apoi belşug de vite, de grîne, de poame,
unt si miere ... "
Un alt moment important în istoria Bacăului a
fost episcopatul catolic de acolo, ,,episcopia ce un-
gurească din tărg din Bacău", după cum îl num€sc
BACAU 2H
Duca-vodă şi Antonie Husct (Foaia pentru, minte,

1845, p. 25, :3i), un episcopat fundat la 1401 de
cătră papa Bonifaciu IX şi dc;,pre earc pe la finea
seeolului XVII lliron Cost.în (Arlt. ist., I, 1, p. lu!))
ne spune: ,,Episcopul de Bacău arfl titlul: al hise-
ricelor eatol ice din toată teara Moldovei. Autori-
tatea lui SC întinde şi asupra Bugiacului, unde locu-
iesc nu pu( ini catolici, anume in Cetatea-Albă, i11
'feghinea şi în eelc şcpLc sale hăneşti ... " Lista epi-
scopilor catoliei de la Bacău se poate vedea la Bcnki>,
M ilc1wia, II, 2'1-:35.
in secolul XV Bacăul mai avea încă o altă î11-
semuăt.ate, <·ea mai mare din punctul nostru de
vcde1·e, fiindcă, după cum vom vedea mai joi;, ea
a l:lsaL pină astăzi o urmă în grai. Pînă la anexarea
căl.ră ~loldova în '1475 a districtului Putnei (Letop.,
J, p. 128), Hadul era oraş de hotar despre Muntenia
şi (·hiar despre Ardeal. Aci trebuia să se vămuias,:i:i
111,lrfurile. În tractatul eomereial (~U Polonia tlin
1407, Alexandrn ce\ Bun ziee (Arh. ist., I, 1, p. t:ll ):
,.Exportaţi11nca postavurilor la 1111gm·i şi la mu11L(!lli
este slobod:l, anume pentru Pxportaţ.iunea m1111-
teneaseă se va plăti în Suceava de la 1 griv11ă ::
groşi, şi la f r u n t a r i e la Hacifa de la 1 griv-
n,l 2 g1·oşi, şi apoi la înloarce,·e din Valarhia c~u
marf:l de a1·olo, fie piper, fie lină, fie orişiee, se
va plăti în Bacău de la 12 (·.înlare ¼ rublă de al'-
gint ... ''; şi mai jos: ,,importaţ.iunea cerei munte-
neşti şi lwaşoveneşti e libcri'i, pl:llindu-se vam:l de
la. o piatră de reară în Bacă 11, I groş ... " Tot. aslfel
sună tractatul comercial cu Polonia din 143/i de la
Ştefan-vodă (Kaluzniacki, Dokumenta molda,,•slâ<',
Lwi,w, 1874, p. 25) şi de la Pclrn-Yodă din H56
(lbid., p. :l7). Despre depozitul mărfurilor străi,w
~I.; HACAU
i II Hacău vorbeste un erisov al lui Stefa n r·f'l :\fare

di11 HGO (Arh.'ist., I, 2. p. 7): ,,o;iearn negu\itor
va veni fie de oriunde si-si va depune mărfurile in
Ba('(tll, să dea călug,1rilor. [de la Tazlău] vama cea
marc de grivnă, iar de mărfurile trec:Hoare să se
ia după lege vamă de car ... ", adecă o vămuire
m a r e după valoare şi o vămuire m i c i"'t după
greulate. Un alt crisov de la Ştefan cel Mare din
lliGD ( Arii. ist., I, 1, p. 114) ne arată în Bacău
o autoritate judiciară, compusă din judec.Hori
(sudtzi), avind la dispoziţiunea lor „glubnici" şi
,,slugi", agenţi pentru executarea scnt inţ clor.
Din acea epocă s-a născut şi a rămas în graiul
românesc o locuţiurn~ proverbială foarte interesantă,
pe earc Ci hac (II, 4i7) o scrie: ,,a-şi g,1si b ,1 că-
11 I", o traduce prin: ,,trouver son diable" şi o
I rage din cuvîntnl unguresc b a k b „bourrean".
Tot. aşa d. Ş:"'tineanu ( Dicţ. germ., :JO): ,,a-~i găsi
b ,i c ;1 u 1 = seinen l\lcister finden, nng. b a k 11,
călău", precum şi d. l\lindrescu ( Elem. rmgu-
reşti, p. 134). Această locuţiune, care nu însem-
nează niciodată „a perit" sau „a murit.'", ci numai
„a păţit-o", ,,şi-a găsit. cineva omul care să-l pună
la loc şi să-l înveţe minte, a căzut cineva int.r-o
nevoie din care invaţ.ă minte" (Lamian-Massim,
Glos.r;., p. 38), n-are a face de loc cu nici un fel de
,,<'ălău". Apui nu se rosteşte „băcăul", ci t.oLdanna
„bacăul", cu a clar. Este o locuţiune de aceeaşi
natură ca şi: ,,orbul cu întrebarea a nimerit B r ă i-
i a" (Pann, Povestea vorbei, II, p. 4), a nimerit-o
adecă măcar că e orb şi măcar că „Brăila" e departe,
ceea ce Cihac ar fi trebuit să scrie cu iniţiala mieri
„a nimerit b r ă i I a", ş-apoi să-i <'aut~ originea
hunii.oară în germanul ,,Brille = ochilari", t.oemai
BACAU 216
ceea ce caută un orb ! ,,Şi-a găsit Bacăul", nu „bă

cău l", vrea să zică pur şi simplu: a mers pînă ce
a dat de hotar, a ajuns la vamă, a fost oprit şi sco-
tocit, n-a putut să mai meargă înainte. Născut în
secolul XV, cînd pe călători şi mai ales pe negustori
îi îngrol!'eau cele două vămi, ,,mi-am găsit Bacăul"
este un adevărat. monument istoric.
Chiar după ce Bacăul încetase de demult a fi oraş
de margine cu cele două vămi, totuşi apropierea
acestei regiuni de hotar şi poziţiunea-i cea foarte
munloasă, care înlesnea hoţiile de tot felul, făcea
ca districtul întreg în curs de mai mult timp să fie
organizat curat milităreşte, cu sate scutite de dări
şi însărcinate a ţinea strajă.
Tată în această privinţă un act inedit, din '1633
(Doc. rom. I, nr. 88, în Arh. Stat. din Buc.): ,,Io
Alexandru Iliiaş voevoda etc., scriem domniia me
tuturor slugilor dorpniei mele căţi veţi înbla cu
slujbele d9mniei mele la ţinutul Bacăului, dămu-vă
ştire, deca veţi vede cartea domniei mele, iară voi
să aveţi a lăsa foarte în pace de toate angheri ile
satul Burleşti, numai să aibă ei a-şi plăti r·isla lor
răt vor hi scrisi la catastiv în visteriul domniei
mele, nici iliş să nu de nici sulgu nici unt nici t'.ară
nici lup nici o angherie căte sint pre alţi mişei a
domniei mele, penlru răci domniia me i-am lăsat
să pe slrajă pre apa Tazlăului celui mare, t'um ţ,in
şi alte străji, şi de toate să li se ţ,ie în samă de căte
se ţin şi altor străji, şi nime întru nimic să nu-i
învăluiască preste cartea domniei mele, inak ne
bădet. Sam gospodin velei. Io Alexandru Jliiaş
voevoda. (L:S.) u las Jet 7141, mart 15. - Poian-
nă."
217 1 BACIU
Bine scris şi întrebuinţat aproape-aproape în

sensul si'iu cel adfwărRt, aeest preţ.ios idiotism ne
înlîrnpini'i la Costache Negruzzi, Scrisoarea XXVIII:
,,Cahin-caha am trecut prin Roman, am găsit
Bacă1il, şi am înaintat spre Tîrgu-Ocnei ... " Norocul
lui Negruzzi că la Bacău nu mai erau vameşii de
altădată, ba nici m:'\car străjerii lui Alexandru-
vodă Iliaş, căci atunci el n-ar fi zis: ,,am găsit",
ci „mi-am g/isit Bacăul".
„A-şi găsi Bacăul" este ceea ce în fokloristică se
numeşte „blazon populaire": porecle satirice sau
ironice ce se dau de cătră popor diferitelor locali-
tăţi şi a cărora origine se pcrde uneori în vechimea
cea mai depărtată. Un alt b I a z en al Bacăului
care n-a izbutit a se răspîndi şi a deveni proverbial,
se cuprinde într-o colindă „a plugului" din Moldo-
va (Ghibănescu în Analele literare, 1888, p. 44):
Unii sîntem de la Bacău,
Unde mămăliga e un leu,
Cea de făcăleţ
Un sorocovăţ,
Cea de pe căldare
Douăzee i de parale!.,.
(ITI, 2288)
1 BACIU (pi. baci), s. m; rnaître berger, fromager.
Se rosteste monosilabic. ,,Acela care într-o stînă

sau căsă;ie îngrijeste de brînzuri si face casul" (Cos-
tinesc~)- ' ' '
P.S. Aurelian, Sistemele de cultură, p. 21-2:
„Baciul este însărcinat cu facerea brînzei, a urdei
şi a untului. El cu toate că nu porunceşte ciobani-
lor, nimeni însă nu poate să ia ceva din productele
1
BACIU-: 2
slinci fărtt incuviinlarea sa. El ţinc cheile şi îngl'i-

je~te de stîna oilor. El duce la căşărie pe cal produ-.
sclc sUnei. Simbria sa este zeciuiala din toate pro-
ductele ce fabricează, precum şi îndestularea. Bacii
huni sînt foarte căutaţi. .. "
Balada Gel ip Costea:
flur la mine, bacilur,
]Iacilor vuin icilor,
Voi la turme să-mi tot st.ati,
J:inc sama să-mi luaţi ...
(G.D.T., J•ocs. P<•p., :i13)
Balada Dobrişean:
Ciobanii lui Dohrişean
Sint boieri ca de divan,
ln toiege rczimaţi
Şi-n cartanc îmhrăcaţ.i;
Bacii lui poartă cîrligc,
Tot elrlige dr.argint
Cum n-am viizut. pc piirnînt. .•
(/bici., '17'1)
Balada Şalga:
La perdt•ana-n miezul nop\:ii
Nemr.rit-an haiducii,
Nemerit-an, niiviilit-au,
Paloşele zinghenit-au,
P1! ciobani legatu-mi-au,
Dulăi împuşcatu-i-an,
Iar pe bariul c r. I ma i m are
11 fereca şi mai tare
Cu coat.ele la spinarr ...
~19
Basmul ,')'iirăcia din casă (Ispirescu, Leţ;endr.,

p. 20!l): .. Pc 1oamnă se pomeneşte eu un alt argat
că-i ad1we 11n hurduscl de hrinză. - Baciul de la
stini"i, zice ci, a adm;at laptele de la· oaia finului,
l-a făcut brînză şi l-am adus aca:;;ă ... "
A. Odobescu, Scrieri, III, p. 18: ,,nar cite una-una
cărulelc sosesc la tîrla sau la stîna unde vînătorii
au s.l pctrcae,1 noaptea; un hordei acoperit eu paie,
cîteva saiclc şi olumuri pentru vite, o ceată de dulăi
ţepeni liHrînd cu învicrşunare, şi în toată împreju-
rimea un miros greu de oaie, de ceapă şi de rachiu,
iată ad,1posl-ul şi straja ec le poale oreri baciul de
la llădana sau <'el de la Hcnciu ... "
In monumente il'lloriec, cuvîntul baciu ne intîrn-
pini"i ,foja de pc la finea :;;ecolului XIII. lntr-un
criso,· al \arului serbesc StefaJl Uroş I (1293-t:-302),
într-o l1111gă listă de ro in â ni (.i rf tiAdCH),
figurcazi\. şi unul cu numele Baciu: lid'lh. ( Docu-
mente Jf11nn11::.achi, I, 2, p. 797). Apoi într-un crisov
al lui Ştefan cel Mare din 1488 (Melchisedec, Chron.
Romanul ni, 1, p. 147) se menţionează doi tatai·i
din cei aşczati din vechime pc pămîntul Moldovei:
,,Bacinl nt copiii şi fratele s,1u Ninga, holteiul"
Td'T'djlh. ltd HAU\d lid'IIM C'h. 1 1MtAi!O H &jldTd fi'\)
HHwr.1 X1MT'li'.1M).
De unde vine c11vîntuli1
Mai îutii de toate, trebui să separăm pe bacin
„cioba n" de b a d e „frate", cu care-l amesl.cctt
Cihac şi altii şi pc care bănă[enii, dar numai hăni"i
ţenii, ii roslcsc uneori b a c e, (';"ici în graiul lor
dentala mmată de o Yocală moale tinde regulat
a se preface in palatală, ceva cu desăvirşirc provin-
cial, necunoscut eelorlalti rpmâni şi datorit în regiu-
nea Banalului exclusiv i1iriuintei serbe.
Din ciută re riimîne numai baciu „cioban", urmea-
ză a se constata c:1 el există la toli roman11,
pretutindenea cu sensul bine determinat de „n~I
mai mare dintre ciobani", acela care e însărcinat
în specie cu facerea caşului, iar la macedo-români
„baciu se numeşte acela care îngrijeşte să strîngă
seul la zalhana, adecă acela care dirijează, care dă
ordine celorlalţi argaţi" (dr. Obedenaru, Dict. l\lss.
în Acad. Rom.).
Pentru a face de aci un pas înainte, cată să obser-
văm că:
1. la albanezi baciu „cioban" nu se află de loc,
incit Miklosich (Etym. Wtb., 6) numai doară
din grăbire de condei a putut să admită pentru
acest cuvînt posibilitatea unei origini albaneze;
2. intre cuvintele române ciobăneşti nu se află
de loc nici un termen unguresc, pe cînd ungurii,
din contra, au împrumutat de la români pînă şi
pe b e r b e c s = berbece ( =herbicem) şi pe p a-
k u 1 ar = păcurar ( =pecurarium), astfel că ro-
mânismele în terminologia pastorală ungurească
fiind un fenomen necontestabil, nu românii au putut
să ia de la unguri pe baciu, ci tocmai ungurii l-au
luat de la români, dindu-i formele de b a c s,
b a c s a, b a c s o, ,,maître-berger".
La slavi, după recunoaşterea unanimă a slaviş
tilor (Miklosich, Matzenauer etc.), baciu este o vorbă
străină. Ea nu se găseşte decît acolo pînă unde s-a
putut întinde înrîurirea românească, şi anume:
a) La românii cei slavizaţi din l\foravia, de unde
şi-n limba bohemă şi la slovaci „baca, bace, Ober-
221
---------------------
s chă fer bei den vValachen, in Măhrcn"* (Jungmann,
Slownyk lesky, J, 59);
h) la românii cei polonizaţ.i din Silezia de lîngă
Teschen: b ac za (L. Malinowski, Zarysy· iycia
na Szlasku, p. 51);
c) la serbi, într-un mod provincial, bac ·şi baca
„Senner, pecoris custos", pe cînd termenul serbesc
cel răspîndiL este „stanar"; apoi bacii a „locus et
casa mu]gendis aestate ovibus", pe lîngă termeni
mai întrebuinţaţi „stan" şi „katun" (Karadzic);
d) în fine, la bulgari, bacil o „bergerie"**,
mai puţin răspîndit decît sinonimul „mandră".
Să mai adăogăm în treacăt că la saşii din Ardeal
românul baciu a căpătat sensul onorific de om vene-
rabil în genere: ,,B a a t s c h u, Ehrenbenennung
ălterer Mănner, dem hochdeutschen Meister, Herr
entsprechend" (Sitzungsber. d. Wiener Acad., hist.-
phil. Kl., t. I, p. '234).
Aşacfară ungurii şi slavii au căpătat pe bacizi
d-a dreptul de la români; de unde însă îl vor fi
avînd românii? căci latin sau romanic el nu este,
şi nu este nici dacic sau tracic.
Cuvîntul nostru „cioban", sinonim cu romani-
cul „păcurar", deşi persian de origine, totuşi ne-a
venit nouă foarte de demult prin turani, nu însă
despre miazizi de la turcii osmanlîi, după ~um îşi
închipuieşte Cihac (II, 566), ci despre răsărit:
de la acele triburi din veacul de mijloc, cari l-au
lăsat de asemenea ruşilor şi polonilor, şi dintre cari
* ,, ... baci 1a Valachi, în Moravia" (germ.) (n. ed.).

** ,, ... slînă" (fr.) (n. ed.).
BADEJ 222
pecenegii şi cumanii în specie au trăit printre români

secoli întregi. In toaLe dialectele turco-tătare ti.11-
pina ba k însemnează „regarder, imrvciller"*,
de unde prin sufixul -ci: b a k c i „surveillant".
La români acest cuvint a dobindit forma baciu. si
sensul restrins de „surveillant de la bergeric", c~
cari ambele, ca un fel de pecete curat românească,
el a trecut apoi la slavi şi la unguri. In secolul X,
cind s-a făcut despărţirea între daco-români şi
macedo-români, sensul strict ciobănesc al bacinlui
se pare a nu se Ii fixat încă pe deplin şi de aceea
în dialectul macedo-român cuvîntul însemnează
,,surYeillant de la boucheric"**.
O mulţime de localit.ăţi în România poartă nu-
mele de Baciu, între cari şi o insulă în Dunăre lingă
Turnu-Măgurele. De asemenea augmentativul B ă
c i o i. Cit priveşte localităţile B ă c e ş t i şi
B ă c e n i, numele lor ar putea să derive tot aşa
de bine din B ă <:.
(IlI, 229::i)
U1\DJ·:, s.m.; 1. I. farnil. qu'on emp]oie: a) quand

on parle â son frbre aîne ou de son frere ainc, frt'.!re
ou co1Jsin plus âgc; h) quand une jeune paysanne
par le a son amant ou de son amant; c) quand on
!!'adrcsse a un paysan plus âge que l'on veut honorer;
2. Noni de bapteme. *** Deşi masculin, cuvîntul se
"',. ... a observa, a supraveghea" (fr.) (n. erl.).
,..., ,.... supraveghetorul ·sttnei" (fr.) (n. ed.).
c,u termen familial, întrebuinţat: a) cînd vorbim cu un
Irate mai mare i-au despre un frate mai mare, frate sau văr
mai în virst.ă; b) cînd o tinără ţărancă se adre8eazi'1 celui drag
sau Yorbeşte despre ci; c) cînd ne adresăm unui ţiiran mai în
vîrst.ii. pe care vrem să-l onorăm; 2. Nume de botez (fr.)
(li. ed.).
BADE
d~clină femeieşte: articulat badea, genitiv şi dativ

8ingular badii, :vocativ badeo, plural n-are. ln Ba-
nat se rosLeşte bace, cu tr·ecerea silabei de = dle
în ce sub înrîurirea foneticei serhe, fără a se confunda
însă cuvintul vreodată cu bac i „maître,berger".
Dicţionarul Bănăţean circa 1670 (Col. l. Tr.,
1883, p. 426):
,,B a c s. Opilio."
,,Bacse. Frater maior natu."
Tot în Banat se aude şi forma baia, care se explică
iarăşi· prin fonetism serb: ,,baiam = hadem" etc.
(Karadzic).
Formează o mulţime de deminutivi: hă di ·ţ ă
cu scurtatul b iţă, bădică cu scurtatul h ic ă,
bă d i U Că, bă d U Că, bă d Î CU ţ ă, bă
d i l ă, şi are o formă colaterală ba d i u cu demi-
nutivii ei, despre cari toate a se vedea la locurile
lor.
Rar în oraşe, acest cuvint e foarte des pe la ţară.
Ca nume pe care un frate sau văr îl dă fratelui sau
vărului mai mare, se întrebuinţează mai mult
deminutivii b ă d i că si h ,l <l i tă. în texturi
literare, întrucît ne aducem aminte, 'bade cu această
nuanţă nu ne intîmpină de loc. Nuanţa a doua însă,
ca nume pe care fata ii dă iubitului ei, bade este
de o cireulaţiune extremă, astfel că numai în micul
volum de doine şi strigături culese de dd. Birsan
şi J arnik el se găseşte peste 150 de ori, afară de
formele cele deminutivale; dteodată bade se repetă
m.ai de multe ori într-o singură bucată, bunăoară:
Badea meu tin,1r hăiot,
Nici mustaţa nu i-a dat;
Badea meu tînăr copil,
BADE 224
Hoşu ca un trandafir;
Din obraz îi pică sîngc,
Unde-l văz inima-mi plînge.
Faţa lui ca trandafirul,
Trupul lui ca rosmarinul.
Cum e bradul ar:Hos,
Aşa-i badea de frumos;
Cum e bradul nalt din munte,
Aşa-i badea meu de frunte!. .•
(J.B., 39)
sau:
Foaie verde nuc-amar,'i,
Badea-i mînios de-aseară
Că n-am şest cu el afară!
Foaie verde flori de fragă,
Iartă, badeo, iartă dragă ...
(lb., 105)
sau:
·Floricicădin grădină,
Badea dorul nu-mi alină;
Floricică de pe luncă,
Dorul badii mă usucă;
Floricică din ogoară,
Dorul badii mă omoară;
Floricică de isvor,
Vino, bade, altfel mor ..•
(Sevastos, Cîntece moldov., 129)
22_5_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _B=AD=E
Este de observat că, în poezia poporană, cînd des-

pre flăcău se z,•oe bade, atunci aproape totdauna i
se răspunde despre fată ;priJJ. mi n d r ă;
Ce stai, 1lade., tot pe prag
;şite '1iţ1 la noi eu dra-g?
- MăritA--te, m h1 dr a mea,
C-apo-i mi rn-o,i mai ,rita I
- 'Şi tu, badt,, crezi 'CI eu
Mă topesc de dorul tău?
- M I n dr ă, de nu ţi-ar păsa,
Amam au m-a:i 1Rtn'ha I
- Bade, mie mi-i de tine
Chiar ca. lupului 4e ci11e I
(lb., 229)
sau:
Rw.u e dealul cu cucute
Şi blldea cu m I n d r e multe ...
(Jb., 407)
sau:
Surlă vîntu-n paie ude,
Eu strig, m în dr a nu m-aude.
- Ba zău, bade, aud bine,
Dar nu pot veni la tine ...
(Ib., 56)
sau:
-Poţi tu, m în dră, zice zeu
Că nu te-am s,1rutat eu?
- Ba eu, badeo, nu pot zice,
Că mi-a plăcut gura dulce ...
(lb.)
15 - Etymo!ogicum Magnum Romeniae, voi. II

BADE
sau:
lese m î n d r a la portiţă
:Numa-n ic şi-n crctinţă,
Badea trece pc ul iţii.;
1\1 în dr a trage cu ochiul,
Badea succşlc clopul;
Badea trage cu geana,
M î n d r a scoate năfrana .••
( lb., ,2)
sau:
- Răsai lună şi
sui sus
Şi du la m în d r a răspuns,
Sau să iasă, sau să ştiu
Pe la ea să nu mai viu.
- Răsai lună şi sui sus
Şi du la badea l'ăspuns
Să iubească-n allă parte,
Că pc-aici nn se mai poate ...
(Scrnstos, Cintece mold., 103)

Pentru acest important paralelism s-ar putea
aduee sute de exemple.
ln graiul poporan, ,,femeie m i n d r ă" sau
„fată m în dr ă" însemnează f r n m o asă nu
numai fiziceşte, dar şi moralmente. Tot aşa corela-
tivul bade trebui să exprime, din punctul de vedere
fizic şi moral, o calitate caracteristică a bărbatului
sau a flăcăului, o calitate nefemeiască, prin urmare
:nu frumuseţea, ci v 1 r t u t e a, prin care el apără
şi protege pe femeie. Pentru ţărancă bade este „le
maître", * dar „le maître" ales de bună voie, nu prin
impunere, adecă „le patron".
• ,. ... stăplnul inimii" (fr.) (11. cd.),
BADE
Tot ca „patron", dar numai prin etichetă, nn

pr.jn simţimînt, se întrebuinţează bade clnd ne adre-
săm cătră un ţăran mai în vrîstă, care nu e slugă
a noastră şi pe care voim a-l cinsti.
I. Creangă, Scrieri, I, p. 151:
,, - Ba nu, bade Ipate, n-aibi grijii; nu ţi-oi
mai cere vreun lucru mare pînă pe-acolo. S-apoi
ee ţi-oi lua cu din casă nu-ti face trcbuinţ;"i d-tale.
-- Apoi na, zise Ipate. l\Iăsură-i rnrba cu îmblă-
1,iul. Balan să-ţi alcagi'i. din gură, ec spui, dacă nu
vorhesti deslusit.
--Apoi dă,' bade IpalP ... "
iu Urarea pl11g11lui:
Alio!alio!
Plugul /m1fri eu 12 hc,i,
Boi bourei ...
I.a lunu,
La sf,pl,imîna,
S-a dus badea să vază
Grî11 I de-i rusi:'lril,
Dar era de secerai.;
Jladca 1-a secerat,
Jo girezi l-a adunat...
(G.D.'J'., Por1<. pop., 1H)
P. Ispirescu, Păcăliturile internaţionale (Col. l
T,·., 1882, p. 158):
călătorea. Ajungînd într-un şal., unde
,,Un român
îşi aducea aminte a cunoaşte p-un sas, traso in gazdă
la acesta, fiindcă înserase.
- Bună vremea, j u p î n e.
-·· No, bine ai venit, bade Ioane.
- Bucuroşi de oaspe(.i, j u p i n c ?
- Bucuroşi, bucuroşi, bade Ioane."
BADEJ 228
în acest dialog, j u p în şi bade sint, termeni

corelativi; dar j u p î n „seigneur", pe care-l în-
trebuinţează săteanul faţă de orăşean, arată lipsa
de intimitate, pe cînd orăşeanul prin bade vrea să
intre tocmai în intimitatea săteanului, vrea să-i
grăiască aşa-zicînd săteneşte; cu alte cuvinte, ţăra
nul este cu un respect rece, orăşeanul cu o amicie
prefăcută.
Ca nume propriu, Bade e foarte obicinuit printre
săteni, mai ales în Ţara Românească; altădată era
nu mai puţin răspîndit pe-n oraşe şi chiar printre
boierime. Fiind acelaşi cuvînt cu apelativul b a d e,
se articulează şi se declină întocmai ca şi acela,
avînd şi el o formă colaterală Ba d i u, precum
şi formele d'lYinutivale B ă d i c ~, B ă d i ţ ă,
B ă d i C u ţ ~ B i C ă şi B i ţ ă.
La 1430, sub Dan-vodă, trăia marele vornic Ba-
dea ( Arh. ist., I, 1, p. 73).
. La 1529, sub Moise-vodă, marele stolnic Badea
(lbid., p. 30).
La 1575, sub Alexandru-vodă, un alt Badea, tot
mare stolnic ( Ibid., p. 50), şi sub acelaşi domn la
1577 (lb., p. 143) un sjmplu gramatic Badea.
Intr-un zapis din 1607 (Doc. rom., I, nr. 20,
în Arh. Stat. din Buc.): ,,eu Bade fecorul Muşatii
den Nagomireştii de jos ot sud Muşcel dat-am acesta
al mieu za:pjs ca să fie de bună adevărat.ă credinţă
la mă.na dumnialui Badii armaşuJ..." ,. am îndoi
contractanţii purtînd acelaşi nume de Bade.
lntr-un zapis din 1636 (Doc. rom., I, nr. 85, în
Arh. Stat. din Buc.): ,,i--am văndut o moră, care
moră am luat de la Baae de- Argeit l rote într-o
casă ... "
229 BADE
Intr-un zapis dîmboviţean din 1638 (Doc. rom.,

I, nr. 274, în Arh. Stat. din Buc.): ,,mărturie anume
Coresie i Ignat i Gude i Ion brat Cores i Comanii.
i Dragomir ot Fiiani i Necşul i Opre i Micul i Vasilie
i Bade i Liia ... "
lntr-un zapis piteştean din 1645 (Doc. rom., II,
nr. 8, p. 5 b, în Arh. Stat. din Buc.): ,,Bade den
Grosi şi Ion şi Bohole şi Micul şi Stanciu} şi Stan
şi Mihai Dumitru al Badei".
lntr-un zapis din 1657 (Doc. rom., I, nr. 132, în
Arh. Stat. din Buc.): ,,eu Bade Lance i Negre i
Alde Cărstoce i Radul Lance i Alde Vlădău ot Ru-
.., ...,
caru ... "
La 1699, Constantin-vodă Brîncoveanu (Cond.
Mss. Brincovcneescă, p. 7, tn Arh. Stat. din Buc.)
vorbeşte despre o rudă a sa: ,,Bade logofăt den Brî~
coveni".
ln acelaşi timp trăia faimosul mare boier Badea
Bălăcea.nu, făcut conte de cătră Austria, un titlu
pe care românii ii metamorfozară în „contoş".
Ion Canta, Letop., III, p. 146: ,,era mulţi şi de
ai noştri· amestecaţi cu leşii, şi Badea Bălăceanu
Contoş .. "
Filirnon, Ciocoii w>chi şi noi, p. 331, scoţînd pe
scenă doi oameni din popor, pe unul îl face V I a d,
pe celalalt Bade:
,, - Nevoie mare, măi Vlade! eu de aş fi ca vodă,
în loc de a osindi pe tălhari la ocna părăsită, le-aş
tăia mai bine capetele.
- Da de ce, măi Badeo? ... "
Femininul din Bade: B ă d e a s ă, după cum
se cheamă şi un sat in Argeş (Frunzescu).
O mulţime de localităţi în Ţara Românească
poartă numele de B ă d e n i, B ă d i c e n i,
BADE 230
B ă d i\ ,1, B ii d i ţ e ş t i, B ,1 d c ş t i, di nt,·e
cari una este islorică deja dill scC'olul XIV.
Apoi pall'onirnicul Bă d c s c 11, ca nume <le
familie, c foarLe răspîndit la ronuini.
ln Moldorn, numele prOJll'i11 Bllde este aslfizi
rar; însă numirile satelor ca B ,1 11 e n i şi B ,1-
d eu ţ.i, dintre cari acesta din m·m,1 c din secolnl
XV, dovcd0sc că ci se obici11uia într-o vreme mai
mult deeîl asl:izi.
La H21, intre hoiflrii lui Alexandru-vodă cel
Bun figureazi'i Dumitru Bade vi c i, adecJ
fiul lui Bade. La 1443, între hoiPt·ii lui ~t.efan-vodă
ne înllmpin.1 marele vornic Badea ( Dvcumcnle
li urmzizake, t. 1, p. 833 şi 88U).
ln Transilvania, numele prop,·iu Bade, cu orto-
J!ral'ia ungUt'f'ască Bag y e, a fost totdaurw şi
a rămas foarte circulator printre români; iar din
deminutivii lui s-au format numile a două familii
boiereşti din Făgăraş, una B iţă =B ;1 d iţă în
Veneţia-de-Jo!!, şi cealaltă B i ca =B ă el i ca in
Voievodenii-l\fa1·i (N. Densuşianu în Col. I. Tr.,
18t'3, p. 4/i:J-4).
La slavi, onomasticul Bade nu există de loc.
Toate exemplele citate de Moroskin (CJiaum1c1..:iH
nMauocJIOBb, p. 6) sînt luate din nomenclatura curat
românească în colecţiunea de documente moldo-
muntene a lui Venelin şi în aşa numitul Sinodic al
lui Sevastionov.
Ca apelativ, bade este de asemenea cu desăvîrşire
străin slavilor, iar la ruteni - sub formele ba d i o
şi b a d i c a - el este un învederat împrumut de
la moldoveni, cu atit mai vtrtos că nici nu-l au
decit numai rutenii din Bucovina şi huţanii. Slavi-
cul bat ia, de unde maghiarul · b ă t y a (Mi-
:fll BADF.
klosich, Etymol. 1V lb., v. ba 8 La), cu sensul

l'undamcntal de „tatt,", nu putea să devină bade,
deoarăce românii nu prefac niciodaH't pe t în d;
ş-apoi de la notiunca <le „pere" şi chiar de „l'rere"
era cam greu a ajunge la aceea de „amant". Chiar
dară fonetica română ar permite trecerea lui t în d,
ceea ce nu este, totuşi această trecere nu M-ar fi
putut întîmpla la români anume cu slavicul ba-
li a, căci analoiia c·11vintului f r a t e ar fi apărat.
o formă, cu t, 1111 cu d. ln scurt, ungurii ~i slavii
n-au a face în eesl iunea de faţă.
Noi am văzul ci't bade, fie ca fraie mai mare, fie
ca !,ăran respedahil, l'ic ea amant, al'e la români
in[clesul general de „amic mai e11 aulorilat.e". Cu
obieinuita so,·ăirn roma11ie(1 între b si ,,, bade este
<l-a dreptul latinul ,. ad e m (vai-vadis) ,.celui
qui garantit pour q11clqu'un, celui qui rt'.•pond de
quelqn'un devant la ju~t.ice"*, sinonim t·u „l'idcjni,;-
sor'· şi cu „sponsor''. 111 dreptul roman imperial,
t- p o ns ore 8 înloeuiră aproape <le lot pc va-
d e s, cari ins,1 n-au ineetat de a lr,"ii in gura po-
porului. 1n latinit alea medievală se mai intrebuinta
forma vad i II s, precum l:'i verbul vad are
,,fidejubere pro alio"** (Du Cange); dar irt dialec-
1ele r~manice occidentale cuvînlul 11-a rămas. Ro-
rrui.nul bade =- v a d P este o pretioasă rămăsită
juridică din aeea epoeă a rnlonizării Daciei Traia'n~,
dnd provincialii, 1foparte de contactul puterii
1·cntrale, exp111;1i la lot felul de vexatiuni admini-
sl,rative, aveau 11econtenH t.rebuin\i'i, fie b,1rbaţi,
* ,. ... cel care garanlf'at.[1 peutru c:ineva, t·.el care răs1rnndl'!

,.,,nlrn cineva în faţa jn$litioi" (fr.) (11. e.d.J.
0 ,, ... a garanta 1wnlrn :i.Hul" (fat.) (n. ed.).
BAIER 232
fie femei, de cineva mai cu vază ca să chezăşuiască

şi să se facă răspunzător pentru dinşii: ,,se dare
v a d e m pro amico", ,,v a d a r i amicitiae no-
dulo". De aceea bade la români exprimă o nuanţă
de iubire, pe care n-o are nici „frate", nici „nene",
nici ceilalţi termeni analogi din nomenclatura
familiară. Noi credem că numai lipsa acestui cuvînt
în limbile romanice occidentale a impedecat pînă
acum pe lingvişti de a observa din capul Jocului că
românul bade nu este altceva decît latinul va-
d e m; să nu uităm însă niciodată că românii sin-
guri formează întreaga ramură romanică orientală,
a căriia formare înfăţişează o mulţime de particu-
larităţi specifice.
Bade nu însemnează o rudă de sînge, ci o rudă
de alegere, o rudă convenţională de acelaşi fel cu
fărtat(= ca şi frate) şi cu surată (= ca
şi soră). Intre fă r t a ţ i şi s u rate există
însă o egalitate de condiţiuni, doi fă r ta ţ i
fiind deopotrivă între ei, două su r a t e de ase-
menea fiind una ca şi alta, pe cînd bade e totdauna
mai mare faţă cu acela care-i zice astfel, adecă
pentru acela care, ca să aibă un apărător sau ocroti-
;ţor, ,,illum vad e m constituit". -
, (III, 2301)
BAIER s. BAJERĂ (plur. baiere, baieri, băieri),

s.n. et. f.; f. lien, cordon, tirant, noeud; 2. amu-
lette. ,,Aţă mai mult sau mai puţin groasă, cordea,
făşie etc., eu care se prinde, se leagă, se închide
ceva, sau de care spînzură ceva: cămeşile ţăranilor
noştri au ]a guler două baiere sau c h e i e t o }""i.
ln special, zgardă ce se pune la gît, mai ales la
copii, ca preservativ in contra deochiului sau altor
233 BAIER
rele, ori ca avind puterea de a vindeca rele: de cind

am pus baiere copilului, ba să se mai deochie I
purtaţi, cum văz, baiere de friguri. Metaforic, baie-
rele i n im e i: mi s-au rupt baierele inimei"
(L.M.).
„Baer, b,aerile, împletituri de lină colorată cusute
cu amîndouă capetele de partea deschisă a străiţei
spre a o pute anina după grumaz. Baere se numesc
şi nişte împletituri mai subţiri de Itnă, desclntate
de vreo muiere ştiutoare, cari se pun la grumazul
copiilor bolnavi spre a redobîndi sănâtatea. ln fine,
poporul numeşte pre aici baere şi urechile inimei,
nemţeşte Herzklappe. Fraze: Coasă baerul la strai-
ţă. Am fost la baba Eva să-mi facă un baer la copil,
că e biciag de giochiu. Tuşeşte aşa de tare, incit
1:rezi că i se rup baerile inimei" (M. Juică, Banat,
Srediştea-1\lică).
,, Baier, o aţă de lină
care serveşte în loc de toartă.
la găleţile de la stînă. Baier la straistă, la desagi,
la pungii, la peptare lungi, aţele cele de pele cu
canafi legate la pept şi trase pe subsuori şi imhinate
la spate prin o mărgică" (S.F. Marian).
I. Baier, baieră „lien".
Baiere la haine ţărăneşti, mai cu samă la fete,
„căpătîi de cingătoare etc. ce rămine afară peste
nodul de strînsură sau de înnodare; cheotoarea de
at,ă, de sfoară, de găitan la o haină, o cămeşă etc."
(Costinescu).
Doină din Ardeal:
Frunză verde frunzuliţll,.
leşi, mîndruţll, la portiţll
Numa-n l,aieri şi-o eătrinţl~
(R. Simu, c. Or-Jiatt
BAIER 23i
„Să nu-si facă fala f,aieri lungi la ie, că feteşte

mult" (R.' Simu, e. Orlal).
Baiere la pungă, de unde locuţiunea provcrbial:1:
„a strîngc baierele pungci = a 1111 prea rheltui, a
faee economic'·.
Ion Creangă, Scrieri, I, p. li.~l: ,,Şi lrecind pc ling,t
1111 negustoriu eu pungi de vinzarc, dă gînsacul pe
o pungă de cele pc talger, cu bacrilc lungi, de pus
in git ... "
.J ipescu, Opincaru, I'· :,8: ,,să face c-ă-ti dă povaţă
rnm să nu chicltuieşt i, pinfi-\i Laie pe nesim!,ilc
biiirrili pungi .. .'·
J\lexandri, Gincrdc l11i llagi-Pctcu, ad. l, se. f,:
„Pctcu: Ia wzi-1, Adelo? Chiar acu-mi zicea că
bărbatu-tău le rn i nează ...
Verdulescu: Dar I o spuneam ... însă tu n-ai deci~
s,1 slrlngi baerilc pungii .. .''
lbid., sc. 14: .,lt,i place să trăieşti cu 11n hailui,
trăieşte, fătul meu; şi eu de azi înainte mi-oi stl'Îngo
biiirifr pungii ... "
llaiercle i n i rn c i, .,entraillcs", partea cca
a~eunsă, aşa-zieînd legală sau înnodată a inimei:
.,A ofta din băerile inimei" (Jarnik, Sprachliches,
Hi).
Rasmul Porcul cel fermecat (Ispireseu, Legende,
p. r,4): ,,Mi se rupe, 11ile, biierilc inimei de milă
pentru dumncal.a ... "
A. Odobescu, Scrieri, 111, p. 256: ,,simţ,indu-mă
al.unei la ll}rgul meu, rideam din biiieri(e foi.
mei ... " ,
235 BAU:R
Descîntec oltenesc de „aplerate":

8:'i S,1riţi
S,1 rfisări~i
Din baierila inimei,
Să vă duceţi la fete de împărat
C.1 v-aşteaplă cu făclii aprinse
Cu rnesefo-ntinsc ...
(F. Popescu, nomanaţi, c. CiliPni)
Metaforic, o „întrebare fără baiere = fără n o <I,

fără a s c li n z ă t li r ă", la Cantemir, Ist. ieroglif'.
(Mss. in Acad. Horn.), p. 228: ,,Dulăii cîtăva vreme
în găn<luri stînd, şi la întrebare fără baiere ca ar·eia
ce să-i răspunză socotind, mai lărziu într-acesta
r-hip îi zisără ... "
Printr-o metaforă analogă, la A. Odobescu, Scri-
eri, II, p. 2GS: ,,se înfundă in bairrile unei movile ... "
Baiere la nn vas:
„Cînd eslc trebuinţă de muls oile, le bagă într-nn
ocol care se numeşte strungă, din strungă oile ie:-;
în spătări unde stau mulgarii, vasul unde mulge
luptele se numeşte găleată, pe a că1·iia bizieri st(t
aşezat un vas mic de lemn eare se numeşte cupă"
(P. Sălăg-iann, Neamţ, c. Hangu).
Baiere la gil: 0
Basmul Fât-Frunws (lspirescu, Legende, p. 146):

„Acest copil av1!a un baer atîrnat de git. Şi dacă îl
luă, văzu e;l într-însul era o scrisoare ... "
1n acest sens, la macedo-români baieru se cheami:i.
„s alb a de galbeni sau mărgean etc." la gitul
fetelor (Dr. Ob1\d1maru, Dict. :\'lss. în Acad. Rom.).
Aci baierul trece deja la a doua accepţ.inne, i;;i
anume:
BAIER
II. Baier, ba ieri „amulette".

Prav·ila MatP.i Basaraba, 1652, p. 315:. ,,ceia ce
poartâ baere sau n ă r o c u l ii cesta ce zic oa-
menii că are năroc omulii, sau vo.rii căuta de vor
socoti zioa în care se-au născutu bună iaste au re,
aceia să se canonească ani 5 ... "
lbid., p. 597: ,,Carele se va făgădui să fie preotu,
aceluia nu-i se cade să fie vrăjitorii sau cinpoitoriu,
sau să aibă niscare învăţături rele sau cititoriu de
stele, sau să facă baere ... "
Glosarul slavo-român, circa 1670 (Mss. in Bibl.
Societăţii arheologice din Moscva) are euvintul
de două ori: f. 209: ,,oliJSAott•ciit: baerul care poartă
cei nebuni la gătu"; f. 231 b: ,,ob)NOUdNHI: baer
ci dau fărmăcătorii· să poarte la gătu".
Mitropolitul Dosoftei, Synaxar, 1683, f. 215 a
(dec. 13): ,,iară svilntulu Orestă., deca să Tădi că-i
creştinu şi elii, căce să lovisâ de străjiariulii, că
avînd cruce în baeri't la pieptu, i să vădzu cruci a ... "
Cantemir, 1st. ierogl., p. 295: ,,în vreme ce noi
giurămîntnrile cu iscălituri şi cu peceţ,i întăriam,
atuncia el cu mijlocul vrăjitoriului despre Crivăţ
la vrăjitorii cei mai de la Delta· un baer trimi-
. ... "
sese
Mărgttritare a lui Zlatoustu, 1691, f. 6: ,,chiamă
pre draci şi-ţ scriu baere şi te despoae de mîntuirea
ta ... "
Hronograf 1798 (11ss. în Arh. Stat. din Buc.),
p. 889: ,,unul din boerii lui, numele lui Theoctist,
carele ave un baer la grumazi şi în baer era zugrăvit
Domnul nostru Isus Hristos ... "
Peste Carpaţi se aude şi o formă baior.
237 BAIER
,,Ra.ior = baier. Se ohicinuesc însă ambele forme;

o colin.dă cu forma bawr:
Tri păcurerei,
Tri turme ghe uăi,
-S-o suit la muntie
Să-şi vază mai mullie:
Fală ghc maior
Cu galbin baior ..."
(V. Vaida, Selagiu, în Trib.,
1890, nr. 85)
Sub forma bawr, cu sensul de un foi de „aţ,ă",
d,e la români d-a d1·eptul au împrumutat cuvintul
p()lonii, formînd din el deminutivul ba j o re k
(citeşte: haiorek), termen cu desăvîrşire izolat în
limba polonă: ,,ba j ore k, Q.itki zlote krecone,
Fadengold" (Linde). ,,La poloni - zice Matzenauer
(Cizi s-lo11a, p. 101) -ba j ore k este fără nici
o îndoială străin", dar nu-i găseşte vreo origine,
oomparîndu-1 pe brodite cu italianul „hagliore =
fulger" l De la poloni cuvîntul a trecut apoi la
ruteni: ,,B a i o r o k Fadengold, grobe mit Draht
umsponnene Saite"* (Zelechowski). ,
Baier, baior, baieră, cuvîntul este foarte vechi
şi foarl'El răspîndit la români. II au daco-românii,
macedo-românii şi chiar istriano-românii: ,,baieră,
perili in baieră = Haarfle<'htband" (Miklosich, Un-
ters., I, 19). Dar de unde vine?
Deja Lexiconul Budan îl alătura cu italianul
ba v ero. Laurian şi· Massim (I, '114) · revin
asupra aeestei ,etimologii; dezvoltînd-o în urmă-
• .,, .. ,Bcio,,rtk beteală, cordea groasă intreţesută in:sîrmă"

(germ.) (n. ed.).
BAIETI 238
torni mod: ,,Spaniolul b a b e r a c;=s zgardă de

1·[1ei11lii, şi b a b e r o = şerveţel ce se spînzură
la gitul copiilor spre a le preserva veşt,mintelc de
h a 1 e; italianu b a v i e ra = zgard1l de casei,
sau făşie la căciuli'i., care la trebuinţă se aduce peste
gnră, ~i b a v e r o =--= guler de manta" .. Deci baier
:,;a11 lmfrrii este pentru Laurian şi Massim un derivat
din „h a Ie, al căruia singular ba II ii - zic ei
a eii.utat să dea si in limba noasll'ii, ca si in
s11rorile cir baicr1t ~i 't,aif.r". Puteau să mai ariaogP
pe l'mncezul b a v e I l P, eare nu se deosebeşti•
deeît prin sufix: ,,petite picce de !oile qu 'on attadw
s11r la poit.rine des pctits cnfants pour rercvoir la
ha\·e"* (Littre). Puteau să mai adaoge pe medio-
latinul ba var a şi ba varu m „ad excipien-
dam in infantibm; havam" (Du Cange). Or·icîte îns,1
ar fi mai ad,1ogal, totuşi de la noţiunna de ba Ie
pin.1 la acea de hait'I' sau baierii e ele lot departe.
Cihac (II, :1'ifi) desparte făr,1 nici un motiv pe
haierâ „ent.railles'' de ba.icră sau baier „eeinLurc,
r11han, cordon, tirant.". Ambele după dînsul sînt
ltm·eşti osmanlii; dar <'el clintii vine din „b a g y r,
ha g h r foie, coeur, int.estins, entraillcs", iar cel
al doilea din ,,bag h , bă g h y lien, noeud,
bande, eonrroic''. Se ştie că pent.ru Ci hac nici un
l'el de legi fonet.icP nu exist,l, incît după <linsul
l ureul gh lesne poate s,'î. treacc't la români în i. Dar,
1·f'l puţ.in sub raportul semnifieat,iunii, cum oare
de uită el şi nu menţ.ionea1.ă măcar în roadă pentru
românul baier san baieră sensul cel foart.e caracte-
ristic de „amulette"? ln sfirşit, prin ee minune poate
* ,, ... o bncăţkă dt• pinză care !le pune. pe J•i1•plul copila·

~ilor ca si't se SCllf!(ă balt'lc" (fi-.) (n. rtl.).
:'.:..~.:..::,:____ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __cB.\JER
să fie o s m an l i u un cuvint românese de tot

poporan, comun tuturor <lialc>dclor române şi ,·ai·e
trebni să fie în orice caz mult mai vechi dedt
cunoştinţa românilor cu otomanii? Greşeala lui
Cihac a repetat-o şi d. Şăineanu (Elem. turc., 12),
dar cu o rezerYă oarecare, admiţînd turcismul numai
pentru baier<i „entraillcs", după c·nm o făcuse deja
mai dinainte l\liklosich (Tii.rk. Elem., I, 17).
Latin baierul nu este. Turcesc nu poate si't l'ic;
dar totuşi c turanic, adecă rămas la noi de la P"cc-
negi sau de la cuma ni de prin secolul IX, îna i n_l e
de separaţinnea românilor in cele trei ramure. ln
dialect.ul turc oriental sau aşa-numitul djagatai(',
care se deoscbeste de turcul oc('idental sau osman-
Jiu mai mult d'e cum se deosebeste limba română
de cea italiană, ba i există pini astăzi cu amlwle
în!,elesuri esentiale de „lien" şi de „amulet.t.e":
ba y „lien, charme, enehantement" (Vambi\ry,
Cagataischc .._','prachstudien, p. 24:l). Din turani<·ul
b a i românii trebuiau să facii dintîi pluralul lm-
iuri, după care s-a format apoi un nou singular ana-
logic: baiur sau baiură, baior sau baioră, întocmai
după cum din vechiul grec yp•'.iy, prin plmalul
,,gripţuri", românul a ajuns la singularul „sgripţor·"'.
O paralelă şi mai interesantă ne oferă cuYîntul
„pajură" sau „pajoră" sau „pajeră", care nu rsle
decîl persianul „pazan = falco milvus, milan
royal" (Borhîni qîtiu, ap. Vullers, Lex. Pers., J,
357), adus nouă ca şi baier de eătră pecenegi sau
cumani sub forma „paz", de unde românii, iarăşi
prin pluralul „pajuri", au căpătat singularul „pa-
jură", ,,pajoră", ,,pajeră". Sub forma baiur, desfă
şurată d-a dreptul din pluralul baiuri, au împrumu-
1 BALŞ- 2:.0
tat de la noi cuvintul rutenii: ,,Baiu r, Scbnur-

band, aus Wolle geflochten"* (Zelechowski).
Cam în aceeaşi epocă medievală în care străbă
tuse la români orientalul h a y „amulette", cei-
lalţi neo-latini primeau tot din Orient sinonimul
„talisman"; şi este curios că şi acolo pluralul a jucat
un mare rol în formaţiunea cuvintului, că~i „talis-
man" nu vine din singularul arab „telsam", ci prin
forma plurală „telsamăn". Să mai adăogăm că şi
latinul a m u l e t u m era de p-roveninţă orien-
tală asiatică (Griinbaum în Z. d. deutsch. nwrgenl.
Gesellsch., XXXI, 342).
Din baier „lien" şi „charme" s-a format la noi
verbul d e z. b a i e r „delier" şi „deshabituer =
delivrer d'un charme", contras în d e z bă r. Pe
acest d e z b ă r Cihac (II, 94) ii trage din slavi-
cul brat i „prendrei' I
(III, 2358)
· 1 BALŞ s. BALŞE s. BALŞA (plur. Balşi şi Bălşeşti),

1. n. pr. pers. m.; 2. une ancienne farnille noble
moldave. Vom vorbi dintîi despre neamul boieresc
al Bă~<;eştilor. Se rosteşte nu numai monosilabic
Balş, dar şi disilahie Balşe sau Balşa; buni'ioară:
într-un act din 1615: ,,Ghiorghie Balşe (E.sA:nE)
vtorii logofet" (Arii. ist., I, 1, p. 158).
lntr-un crisov de la Grigorie Ghica din 17:37 (Cl)J-;.
dica l\Iss. Asachi în Arh. Stat. din Buc., L. 11, f.
55 b): ,,vornicul Ion Balşe"; de asemenea intr-un
zapis din 1667 (Jbid., f. 78 b): ,,Măricu(,a fata Lu-
pului Balşe sulger".
* ,, ... cordea, împletită din linii" (grrm.) (n. ed.).
n,-. 1
--.1..J,. BALŞ
Nicolae Costin, Letop., II, p. 10: ,,au trimis Pe-

triceico-Vodă pe Neculai Răcoviţi logofătul şi p'.0
Ionaşco Balş ia (li.sAmRt) Vornicul..."
După o· tradiţiune care circula în secolul XVII',
Bălşeştit ajunseseră la boierie mare pe la 1564~
Ion Neculce, Letop., II, p. 202: ,,De la a doua
domnie a lui Ale-xoodru-Vodă Lăpuşneanu} au înce-
put Domnii a se aşăza mai cu temei în scaun în
Iaşi; şi cănd au purces de la Poartă cu a doua dom-
nie, zic să-l fie învăţat turcii să taie boierii să-i
slăbească, şi pe cuvântul Vezirului au tăiat atăta
mulţime de boieri, şi au trimis şi au ales din
c u r t e n i d e ţ a r ă pre Racoviţeşti şi pre
Sturzeşti şi pre Bălşeşti şi pre alţii mulţi. .. "
Ca „curteni de ţară", adecă boierime districtuală,
Bălşeştii ne intimpină deja sub Ştefan cel Mare,
care la 1490 întăreşte unuia din ei satul Drăguşanii:
,,n~TB:jl~HAH l"ASair H.SIIIU\S li.tAmH"*.
Genealogia regulată a Bălşeştilor nu se-ncepe decH
de la 1593, cînd trăia- marele vornic Cristea Balş,
din ai căruia doi fii, Lupul şi Gheorghie, s-au tras
cele două ramure cunoscute lui Cantemir ( Descrip-
tio Jl1old., ed. Pa piu, p. 115): ,,Balszcstii, d u p I i•
ce s".
Din prima ramură era vornicul Ionaşco Balş,
pe a căruia fată o ţinea unul din fiii lui Brînco·
vean.
Ion Neculce, Lttop., II, p. 315: ,,iară în anul
7214 (1706) fiicuL-au nuntă Br-încovanul-Vodă cu
un fecior a lui anume Dinul în tîrg în Bucureşti
de au luat o fată de aice din ţară de la noi din Mol~
• ... ,.au întărit supusului nostru Balş" (slav.) (n. ed.)
dova n lui Ioan Balş Vornicul, ~i au dus-o acolo
la B11c11rcst i ... "
După ge°11ealogia aul.entici"i pc care ne-a împiirl:'l-
şit-o d. '.\lihail Balş, toţi Bălş1•ştii de aslăzi se trag-
.din ramura a doua, şi anume <liu insoţirea lui Yasile
Balş eu ;\laria, fata pttharnicului Ştef~m Hasdc11,
nepoata lui PPtriceie11-vod,1 (dr. Arh. ist., I, t, p. ::-,2).
Iat.1 acew;L:1 parte a genealogici:
Vasilie
Yel-logof,lt, se mărlurisPşlc prin
lmp;irţala din 1 i21, s-au însoţit cu
Marie, fata p_QJprn icul!.!l..,_ ŞI efan Hăjdeu
..,..
A n d re1 I.
I'·,catcrina R oxandra
-
vcl-spatar, se adc- a avu L cu insoj.ire s-au însotit cu ~c-
vereşle prin cartE'a pe Toader Cuza, culai Cucoranu ma-
gospod din 1i.'i6. · după cum se încrc- rele jicnicer, pre-
dinţ<'ază prin îm- cum- se adcvcreşt,~
/
~d-in_r_,s_1_._..;p!,;r:_::i~n.:,î_11_1părţala din
1751.
.
Vasilie Gr1gorie °]ând~
marele stolnic, s-au marr·I,• spatar, s-au s-au însoţit cu
tnsoţit cu Marie, în!-o[il cu Zoiţa,fa- Ana, tala logof.:i-
fata stolnicului la ~l'alarului Toa- tului Constantin
Toader Cantacu- der Costach i. Catargiu.
zino.
Neamul Bălşeştilor este, negreşit, unul din cele
mai vechi şi mai islorice în Moldova, fără a avea
nevoie de a-şi căuta un fantastic leagăn nici în
vechea familie contalii ungurească „B a 1 as sa
de Gyarmath", nici în ilustra familie 1n·ovonţală
-- ---- - I BALŞ
,,de Bau l x", din eare o ramură se stabilise în

secolul XIV pe t.eriloriul iliric şi este cunoscută
i II istoria serbă sub formele li.tAm.t si li.tom.t.
, Cu toate zbuciumările istoricului serb 'Miiatovic
(cfr. Kanitz, Neru freie Presse, 1888, nr. 8583) a
I rage pe Bălşeşti din „de B a u l x", aceasta este
tot asa <le arbit.rnr ea si cînd i-ar aduce cineva din
s
oraşu'! portugez B a I a !
Istoricul serh Miiatovic, într-un iitudiu puhlicat
c11glezrşte (Thr. rastem and 11•estan Hr~·irw, ff93,
.lannary, p. !H:i), ne spune că în arliivul par·tieu]ar
a I Râlsestilor se află următoarele trei acte: 1. un
1·risov 'n{oldovencsc clin 1493, în care se zice că ei
sini ,.principi vcniti din Serbia"; 2. două scrisori
din 11ino, prin cari Jrnp.:iratul Frederic III recomandă
domnului Moldovei şi domnului Tărei Româneşti pe
,,principii scrbeşli Teodor şi Ivan Ralşa.". Putem
asigura pe d. Miialovi{: că acesle trei acte sînt
1·11 totul imaginare. De aceeaşi natură este împre-
gi ururea cil Ba I ş i i clin Serbia purtau în marca
lor nobilitară o stea, şi tă lot o stea ne înt.împină
pe pecetea Bălşrştilor, dar -- numai de la anul 1800
i neoaee.
Jnaint.e dl"\ d. ~liialovie, episeopul MeJchisedec
(Clmm. /lom., I, p. 14:3) se încercase a trage pe
Hăl,~eşti din familia eea princiară serbească, fiindcă
in două crisoave de la Ştefan cel Mare, din :1471 şi
din H87, se vorbeşte despre satul Poiana pe apa
:\'lol<lovei: ,,J'.\f a.HAif ~wksl)Bf li.sM111 11 A.in•noA",
adeeă „unde an fost c n e zi Biiloş şi Danciul".
De oei răposatul prelat trage concluziunea că:
,,Nu c de mirare că nceşti Knezi serbeşt.i, după ce
palria lor a c:ă,mt sub turci, au dobîndil azil în
Moldova oea independinte şi ospitalieră pentru
confraţii cre~tini". Nu aceasta este de mirare, ci e de
mirare că episcopul M-elohisedec nu ştia că c :h î-
n e z i se numeau la români dintîi primarii satelor,
iar mai tîrziu toţi ţ,ăranii cei liberi, ceea ce n-are a
faee de loc cu ni-ci o familie princiară din Serbia sau
d.e pe aiuri.
La locul său noi vom vedea oă .adevărata poste-
ritate românească a familiei B a l sa din Serbia
sînt Ca t a r g i i i, aşezaţi dintîi în Oltenia si
apoi trecuţi jn Moldova. '
Ba~c;, cu formele colaterale Balşe şi BalfO, este un
nume curat românesc, derivat din vechiul nume
foarte răspîndit B a I ă sau B a l e, prin acelaşi
sufix onomastic -şa ea şi în numile proprii 1 ,Lupşa"
din „Lup", ,,Popşa" din „Popă", ,,Capşa" din „Cap".
„Comşa:" din „Coman" etc. Intre moţ.ii din Ardeal
există pină astăzi numele de familie. Balşa (Frîncu-
Candreo, Munţii Apuseni, p. 117), care n-are a face
cu Bătşeştii din l\foldova. Tot aşa. n-are a face cu
dînşii satul Balş d.in Romanaţi. '
Zapis oltenesc din 1636 (Doc. rom., I, nr. 316,
în Arh. Stat. din Buc.): ,,Radul căpitan din Fărcaş
şi Stan clucer din Balşi ... "
Altul din 1645 (Doc. rom., II, nr. 5, p. 23 h,
în Arh. Stat. din Buc.): ,,Dumitru postelnic ot
Balşi i Preda postelnic ot Mileşti ... "
Şerban-vodă, 1689 (Cond. Mss. a minăstirii Hurez,
în Arh. Stat. din Buc., 1754, f. 427): ,,precum au
fost avut şi mumă-sa Ni.delia pără de faţă cu Varto-
lomeiu sluj. la conacul demniei-,mele la pod la
Balşi ... "
O .altă formă colaterală a aeeluiaşi nume este
B ,a 1 os.
La 11l33, intre boierii lui Alexandru cel Bun era
tJi marele păharnic B a I o ş (Ulianitzki, MaTepi-
.RJILI AIIUI HCTOpiH, p. 35).
O hotarnică din 1689,pemai mult-emoşii din Fălciu
l(Candica Mas. Asachi, in Arh. Stat. din Buc.,
t. II, f. 240 b): ,,Loghin ficor Cănt1:1i nepot lui
rB a I o ş ,şi :cu-nepotu-Bău fordaehe ficor lui Gheor-
~hie 'fi -cu nepotu-.-aău Ion fioor Uleehii, cum au
·;,vlndut parte m09ului lor lui B a. I o ş _giumătate
-d'e.aat .. .-"
O altă formă veche B a I a ş i n se cuprinde
·tn numele .satului Ba I a şi n -e lJ t i, me~ţionat
·lntr-un crisov moldovenesc din 1~ ( Arh. ist,,
I, 1, p. 74).
(111, 2392)
1B-AN (plur. Bani), s.m.; 1. d'abord prinee ou

souverain de la Petite-Valachie, plus tard vice-roi
de la meme province, enfin le premier des boyards
de la Valachie; 2. dignitaire moldave, interme-
diaire entre le grand-porte-epee et le grand-echan-
son *. Se zicea generalmentc v e I Ban, slavoneşte
KfAHt.H 1i.iH1i., adecă „mare Ban", şi aşa deja în
documentele cele mai vechi.
1n Moldova boieria de Ban sau v e I Ban se
introduse abia pe la începutul secolului trecut sau
cu puţin înainte.
• 1. mai întîi principe sau domn în Oltenia, apoi domn-

asociat tot acolo, în sfirşit primul dintre boierii din Munte-
nia; 2. demnitar moldovean avind rangul intre marele spă·
tar şi marele paharnic ((r.) (n. ed.).
1DAN
Gheorgachi Logofăt, 1762, /.~top., III, p. W2:

,, ... vel Postf.'ln ic, vei Spatar, V('I Han. lns,'i aceai;ti:i
boierie a Bi\ ni ei în vechilc w1•mi n-au fost, ~i
nu de mult s-au adaos şi aceast;1 boierie, făcîndu-i-sc
si venit 11n han de drobul de sare de la ocn.1.
După vei JJan, vei Paharnic, vei Vist, vel Stolnic
şi Yfil Comis. ~i fieşteca~e boierie se păzia şi se
cinslia la r.induiala sa .. .''
Introducerea eea s1alornid'i a boieriei de v e I
Ban în ~loldova datează din anul 1705, cu a doua
venire la domnie a lui Antioh Cantemir, despre carn
Ion Necuk(•a, L,!top., II, 31J, ziee a~a: ,,pre Lupul
Bogdan iar l-au pus Halman, pre Maxut vei Postf'l-
nic, pre Ilic Cantacuzino vei Spatar, pre Savin
Zmucilă _v e I Ban; şi de atmwe ~o aşăză această
boierie cu temei în Moldova de ('slc aşezată la ri1nd,
că mai înainte vreme, deşi era la neun Domn, uneori
şedea mai sus, iar alteori mai gios: dupre cum le
fusi'ise alte boierii, aşa şediJ şi cu Bă n ie a la
divan; iar de aci înainte i s-au aşezat răndul du)'ii
Spalarul ct•l mai·e, ~i i s-au fiieut şi venit boieriei
căle un ban de drobul de sare de la Ocnă ... "
Era o imitapune nomi11ală foarte scăzută a trept.ei
de ru are /Jan din lluntenia, unde această boierie
a fost în aden1r „mare'· şi n-n i11eetat niciodată de a
st a în fruntea I uturor et'lorlalte.
Cantemir, /lron., li, p. :172: ,,pănă astăzi Banii
în ţ,ara l\fonlenească, măcar eă supt ascultarea şi
voia Domnului sînt, însă după privileghiile -
poate fi ~ earile d-inceput au fost avind, şi la
b9ierie sint mai de frunte, şi altu put.ere au pesllcl
Olt, nu nu m .a i !J. g i u d e ca, c e ş i cu
'l,!,7 1 BAN
'rnoartc pre vinovaţi a ,·ăzni, şi

· toi aecl vechi l ii lu <le Ban îşi ţîn ... "
. lnliHnrîndu-se· inovaţ,iunea cea din Moldova,
111 istoria B ă n i r i ne înfăţişeazii patrn prrioade:
1 . Pină pe la BOO, Banul S e ,. e r i n u I u i
era singurul suveran al Olteniei;
2. De pe la J:100 pînă pe la 1GOO, clintii Han al
S e v e r i n u I II i, apo-i Ban a I C r a i o v c i
(Ist. rrit., 2, I, p. 81, § 21), uneori Han a I M eh c-
d i n [. 11 111 i, ea in adnl lalinese de la Vlad-rndii
din ril l: ,,Hadulo Ban o de i\l c h P d inc e''
(:\lnrienhurg, Klri11„ Sicbenb. G1:sch., Pestli, 1806,
p. 22'i), cîtcodalii Han a I .J i II I II i, 1.·u intr-un
nism· din 1:-,;1;: (Condica Mss. a mihiăstirii Govora,
17:-,::, in Arh. Stal. din Duc., p. 111: dr. Vcne]in,
p. 16'.), Banul s(·,h:11 la a doua_treapLă după domnul
'f.'irei Homâne~t i, dar era mai totdauna din dinastia
Basarabilor, rudă foarte de aproape ni domnului,
1·a1·e-l numea şi-l l;lsa să fie stăpîn peste cele cinci
j11detc ale Olteniei, Hvînd o curte a sa princiară
deosebită la Craiova, o judecată, o armată etc.;
::. De pe la 1G00 pină pc la 1700, Ban al C r a -
iove i = un fel de vice-rege al OJt.eniei, numit.
fii' (·iilr·ă domn dint,·e oamenii 1·ci mai de rruntf',
mai ale:,; dintr-o vel'he familie boiereasdi, rnr din
i-lr,1i11i, exercitind in marginea cclo1· 1·in1·.i judeţe o
a11loritatc admi11i,;lrativ,\ şi judiciară ;1proape su-
ver·an.'i;
'i. Oe pc la 1700 im·oal'C pină la stingerea vechii
1,r·ganizat.itmi im·arhitr, Ban a 1 C I' a i o v e i
"-'" primul boier al 'fărei Româneşl i, uneori fana-
riol, figndnd în fruntea sfatului domnese, reşezînd
toi dauna în Bll!·urPşl i şi lmcurîndu-se de o autori-
1 BAN
tate curat nominală asupra Olteniei, unde admi-

nistrau de fapt „ispravnicii" de judeţ.e sub o supre--
maţie a unui „caimacam al Craiovei".
Cu toată scăderea treptată a importanţei politice,
Banul rămase pînă la urma urmelor un personagiu
atit de mare, încîL chiar în ultima perioadă dede
naştere la locuţiunea proverbială: ,,voia la dumneta
ca la Banul Ghica'', cu sensul· de: poţi să faci tot
ce-ţi place.
O colindă muntenească, în care se închipuieşte
vorbind un „Lixandru-vodă":
Slujeştc-n1i, slujeşte
Pin' la Sin-Văsii·
Să-mpart boierii,
Că le-oi ridica
Ban la Craiova,
Şi lu că-i b ii n i
De te-i ferici ...
fG.D.T., Poes. pop.,~)
unde e foarte inLeresant verbul b ă n e s c cores-
punzător lui „domnesc".
Balada Radu Calonfirescu:
Ba11ii S e v e r i n u I u i,
Caimacanii Oltului
Şi boierii tîrgului
Stau la dreapta domnului
Cam în faţa cortului;
Iar· Ia stînga domnului,
Domnulni · şi Banului
Şed Buzeşiii
Şi CăpJeştii ...
(11,id., ~78)
1 BAN
Sint cazuri cînd au fost totodată doi Bani de

Craiova, deşi nu se ştie cam ce fel anume să fi fost
între dînşii despărţirea de atribuţiuni. Aşa sub
Vlad-v0d'ă Ţepeş, la 1486, erau Bo:ni „jupan Dimitru
Ghizdavăţ" ş.i „jupan Detco" (Col. l Tr., 1876,
p. 469). Aşa iarăşi la 1602, sub Simeon-vodă Mo-
vilă, Oltenia era administrată in acelaşi timp de
„Voda logofăt" şi de „Sidor", amîndoi deopotrivă
Bani de Craiova: ,,li•11tt KP.tA101u·irn" (Cuv. d.
biitr., I, p. 125). Este probabil că această redupli-
care a B ă n i e i se făcea: numai în timpuri grele,
atunci cînd unul din Buni trel!n1ia să fie concentrat
asupra administraţiunii ostăşeşti a Olteniei, pe
cînd celalalt rămânea cu administraţiunea civilă,
adecă cam în acelaşi. mod cum se rinduiau în Mol-
dova cite doi părcălabi la districtele cele importante
din punctul de v,ed{Jre milităresc.
Un specimen de „carte de judecată" de la un Ban de
Craiova: '
„ţ Jupan Dragomir v el Btln cralevskii. Seriim
cartea noastră stintei mănăstiri Tismenei şi părin
telui Ştefan igumenul, ca să aibâ a ţine pre Radul
d-en Tismana rumănu să fie sfintei mănăstiri si cu
toţ fecorii lui, pentru că acest rumăn Radu} ce 'scrie
mai sus au fost de moşie al sfintei mănăstiri, iar
Vintilâ post den Glogova şi Ghine post den Cătun
ei au zis că iaste rumăn al lor den Bae; de-acia s-au
părăt aceşti boiari- ce scrie mai sus cu părinţii den
mănăstire î n n a i n t e a H r i z e i Banul Dum-
nezeu-I p0m-enea9Că de faţă, iti s-au adevărat că
iaste rumăn sf iotei mănăstire; i-ar de-aci a 1-a-u tot-
ţi.nut mă-11ă'8tirea cu paee; iar a:cum iar s-au sculat
aceşti boiari ce scriu mai tu& de-au venit 1 n n a i n•
1BAN 250
t ea no as L r ă cu pără de faţ,1 cu părintele

~tPran igumenul, zicănd r.ă iastc rmni'innl lor, iar
H o i a m c ft u I, a t. ş i a m j II d e c a L prP
fogc <lcroptâ şi am adevărat cum iaste rumăn sfintei
mănăstire si d a I a f i r u m ă n s i d c H r i-
z a Banul,-' noi înt,ă am dat să fie rl{măn Hadul şi
ft't·orii lui şi tot neamul lui sfintei măni'istiri în
YCaei'.t neclătit, ~-au rămas \'intila post ~i Ghint\
post de lege şi <le judecată, ş-au zis şi Pi i 11 na i n-
1 r a II o as t r ă cum s.'.i nu mai sr·ornl'ască p,11·fl,
1·n să fie rumăni'.t Batiul sl'inlei mănăsl ir·i, <·11m seric
mai sus; iar cine va mai scorni pără de acnrn innaint.e
să 1111 se cr1'1ze. Ac"'.asla sr·riim, inak da nt'.,:,;t. po nascrnu
rPi·eniiu. Pis u Tismanâ iun 12 ]el 71i'>I (16'1:3).
(L.S.)" (Doc. rom., 11, m. 11, în Arh. Slut. din
Buc.).
Nevasta sau vuduva unui Ban se zrcca B ii. -
II Ca Să.
l 1n zapis din rn:-,G (Doc. rom., I, nr. l2i",, în
Ad1. Stal. din Bue.): ,.seris-am eu Jleana Bă -
11 ea sa lluzasea î111prcunii eu fiiu-mieu i\-IaLei
a,,esta al micu zapis ea să fie de mare crediînţ..1 1a
mă.na \'Iadului spătar ot Oteteliş, cum să se ştie
t·ii au botezat fiiu-rnic11 Mat.ci nn eoeon al dumnialui
de ş-an pus numele lui Mat.ei, deci eăndu au fost
la tunsoare hăriizit-au coconului partia noastră de
mo,ăe den Cinpcrr:t'•ni elen YadlJ] Diinlui, moşăia
11oaslrit den moş den strămoş al noslrn de la Ba1111l
Vladul..."
Fn zapis din 169!) (Doc. rom., I, nr. 190, in
Arh. Stat, din Bue.): ,,Adecă eu jupăneasa Mariia
B ă n e a s a, care an fostu a răposat II ln i Barbului
hiv ,. c I Ban Milescul. .. "
251 'BA '\I
De aci mai multe localită!,i in Homânia numite

B ă n casă, precum şi satul din Teleorman
Stor o-h ,1 ne as a, ma_i bine St ara-Bă n ca-
sa, ,,Băneasa cea băL!'inii".
Ierarhia curţii princiare la români era modelată
întreagă după tipicul bulgar din epoca Asanilor,
adecă după ierarhia bizantină slavizată: logofiit =
=)..1,yo-&~·n,~. vornic= A'<OJlbHHtn,, spatar=r,1tcxaip·r,c;,
stolnic = c-r:iH,HHR& etc. Î\urnai Ban se sustrage
acestei in·arhii, fiind o demnitale supraierarliidi
cu mult mai veche.
Intre anii 1350-1450, titlul de Ban a I Se v r-
r inul u i figura cîteodată în titulatura domnilor
Tărei Române~ti; bunăoară:
ln crisovnl <lin 1360 de la Vladislav Basarahu,
păstrat. în Arhivul municipal din Uraşov (Marirn-
burg, Klei11c Siebenb. Gesrh., Pel'llh, 1806, p. 18~)):
,,Weyvoda Transalpinus el Ban u s d e Z e 11-
r i no", iar pe pecete: ,,WEYVODA THANSAL-
PINVS BAN DE ZEVHINO DUX DE
FVGRVS", adecă „Banul de Severin" mai pe sus
de „Duce de Făgăraş".
ln două acte din 1390 şi t:39 l Mircea cel Mare se
intitulează: ,, \Voyuoda Transa Ip inus, Ffogoras el
Omlas Dux, 1 S ev e r i n i C o m e s", iar pe
pecete: ,,WAIWODA TRANSALPIN BAN DE
CZWRINIO" ( Docum. Hurmuzache, p. 322, :rVi),
unde este interesantă traducerea lui Ban prin „Co-
mes" (dr. lbid., p. 374).
· Pe un alt sigil al marelui Mircea din 141 l:
,,BAN I SEVERINIENSIS" (lbid., p. 473).
Tot dînsul, într-un crisov slavic din 1406 (Venelin,
Vlacho-bolgar~·kiia gramaty, p. 22), îşi dă litiul:
252
„stăpîn al B ă n i e i de Severin (C1l-B,pN1tcKOA\lJ

li 4 H CT C tJ rocOOAH4t~)".
La 18 iuliu 1387 istoria ne arată pe un mare dem-
nitar unguresc Ştefan Loeonczy intitulînd.u-se „Ba-
nus SewrineIU1is", fiindcă administra regiunea Me-
hadiei şi a AJmaşuiui din Temeşiana actuală (Ke-
meny, în Kurz's Magaz., II, 304); şi-n acelaşi an
la 27 ruliu, aproape tot munci, MiTcea cel Mare
hărăzea sau întărea mănăstirii Tismana mai multe
proprietăţi în Oltenia propriu-zisă ( Arh. ist., III,
p. 191), adecă era „Banus Sewrinensis" în toată
puterea c11vintulw. Noi am explicat deja altă dată
( I.st. critică, I, § 11) că întregimea stăpînirii Banu-
lui de Severin înainte de 1400, şi chiar ceva mai
încoace, era Oltenia şi porţiunea orientală a Teme-
şianei cam pînă la rîul Caraş. Rareori insji, bună
oară în ultimul pătrar al secolului XIII şi-n primul
pătrar al secolului XIV, apoi in al treilea pătrar
din secolul XIV şi-n primul pătrar al secolului XV,
afară de intervaluri de tot scurte, Basarabii reuşeau
a cuprinde într~gul acest teritoriu. Cele maţ de multe
ori regiunea Mehadiei şi mai ales a Almaşului rămî
nea sub stăpînirea ungurilor, cari îndată rînduiau
acolo pe un „Banus Sewrinensis" din partea lor,
pe rînd altmintrelea ziceau în diplomele lor că
,,hon os Banatus Sewrinensis vacat".
Primul „Banus Sewrinensis" de acest fel al ungu-
rilor, întru cit se poate constata prin documente,
a fost un „Leukus", la 1233; şi aproape la acelaşi
timp se referă următorul pasagiu din cronica orien-
tală a lui FazeJnBah-Rasid (D. Ohsson, Hist. d.
Mongols, 1, p. XXXV): ,,ln primăvara anului 1240
principii mongoli trecură munţii Galiţiei pentru a
253 1BAN
întra în ţ,ara bu]garilor şi ungurilor. 0rda, carele

mergea spre dreapta, după ce a trecut ţara Oltului,
ii iese înainle B a z. ar a nb. am cu o armată,
dar e bătut ... " Adecă: dintr-o paJ>te spre apus era
Banul de Severin cel unguresc Leukus, iar de altă
parte spre răsărit era· românul B a s a r a b a-ban.
Negreşit, nu at.unci pe la 1230, în ajunul năvălirii
mongole, ci cu mult mai dinainte se vor fi înfiinţat
„Banii de Severin", şi anume cei româneşti, deoarăce
cei ungureşti n-au fost niciodată deeît un fel de
reacţiune contra Basarabilor, un titlu aşa-zicînd
d.e contrabandă. Nu este o socoteală încărcată de a
crede că B ă n i a cea oltenească trebuia să fi
existat ~eja cel puţ,in de vrun secol, cam de pe J.a.,
1100-1150.
Intre 1189--t378 principele Bosniei îşi dedea.
titlul de Ban si de mare Ban: &.uut, BMHKH, Pe
la 1253 ne. întif,0 pină un Ban la Ragu.sa (Danicie,
Rjelnik, I, p. 25,). In. Slavoniat Croaţia şi Dalmaţia
Banii apar pe la 1150; in Serbia, aşa~numiţii Bani
de Maciva, ,,Banii Machovienses", pe la 1270 (Fejer,
Cod. diplom., passim). Temeşiana n-a fost niciodată
B ă n i e, ci numai din cauza legăturei sale cu
Oltenia, căriia îi aparţinuse în pa_rte din timp în
timp, şi-a căpătat numele cel modern de Ban a t,
pentru prima oară abia în secoful XVI, sub forma de
,,Banat dti Lugoş şi de Caransebeş".
ln Ardeal, de asemenea, n-au fost Bani; Românii
de acolo cunoşteau însă pe cei ungureşti pe_ de o
parte, bunăoară la 1275, ,,Alexander B a nu s
Comes Scibiniensis et de Doboka" (Fejer, Cod. dipl.,
V, 2, 298), iar pe do altă parte cunoşteau pe Banii
Basarabi din Oltenia, astfel că suvenirea Banilor,
'BAN
ca şi cînd ar fi existat chiar în ArdeaJ, s-a păstrat

in poezia poporană, de exemplu:.
Eu sînt Niţa Banului
IJin ţara A r d c a I u I u i. ..
(Pompiliu, Balade, p. 61)
„Banul din Ardeal" e cunoscut şi-n poezia poporană

epicăa serbilor:
... h:, na llrdl'li'i~a.
IIrdd iskog;.i b a n a ...
(Bogisi(,, Narodni, pil·sme, p. 93)
La serbi însă titlul de Ban se putea aplica într-un

mod onorific Ja orice principe sau om puternic,
iar în Ragusa şi-n l\Iuntenegru el se întrebuinţează
pînă astăzi cu sensul de „seigneur" sau „monsicur"
(Karadzic, Lc:r. ad. ~·oe.). ·
Bulgarii n-au UYllt pc Bani, dar au cunoscut pe cei
rl in Oltenia şi pe cei din Serbia, încît în poezia epică
hnlgară Ban e aproape sinonim cu C r a i, buni"t-
oară:
St~ sobra Ic, f't• nabralr
Dotri liana, dolri ](ralia,
Vo grad Solun na SolU1JSki
Na Solunski scdum kuli ...
(MHadinovtzi, p. 216)
aant
Sednala ie Kraliovih:a,
Kraliovitza Danovil1.a
.Na visoki-te palati...
(Ibid., 258)
adecă: ,,s-au aaunat, s-au nemerit vro trei Bani, vro
trei C r a i, la oraşul Tesalonica, la cele şapte
turnuri de acolo"; şi: ,,şedea Crăiasa, C r ă ia sa
Bă n ea sa, în cele nalte palaturi ... "
Dan Basarab, fratele marelui Mircea, trăieşte pînă
astăzi în poezia poporană bulgară, mai ales în
colinde, sub numele de „Dan-Ban, Dan-V o dii":
Dane Bane, Dan Voivodo ...
( Sbornik, V, 12 etc.)
Din cele de mai sus rezultă că înfiinţarea Bă
n i i I or peste tot se urcă istoriceşte cel puţin
la secolul XII, între 1100-1200.
Schafarik, şi alţii după dînsul, pretind a găsi pc
Ban la croaţ,i deja în secolul X în ~r,6.vc, şi ~oe&.voc;
din Constantin Porfirogenet; dar elementul vocalic
in aceste două forme indic:1 învederat pe slavicul
ROtf - în ROtfRd"l'H „pugnare"' KOH „miles"' KOtUO,.\d
„belli dux", de unde ROlitkh. = ~oivu;, ~tdvr,c; este
o formatiune serhească tot asa de corectă ca GOldllt.
,,hellato;" de la GOH „pugnad. O observaţiune ana-
loagă o făcuse deja Diefenbach ( Kuhn's Zeitschr.,
XI, 287): ~os:ci.voc;, ~o:xvoc;, deutet eher auf sl.
v oja n, vgl. ngr. ~o,:~o~o~". Să mai adăogăm pe
bohemul voi an „ostaş". (Jungmann, v. Wogan).
Canstantin Porfirogenet dară nu vorbeşte de loc
despre Ban, deşi de almintrelea Banul putea să fi
pătruns deja la serbi de pe atunce.
La bizantini, prima menţiune despre Ban la serbi
ne întîmpină abia în secolul XIII la Cinnam (~lat-
zenauer, Ci:..islo"a, p. 104) sub forma µ..1t&.vo;, singură
care corespunde lui UNII.,
De unde oare vine cuvîntul?
1BAN 256
Pentru a-l latiniza cu orice pre'ţ, Laurian şi

Massim (G/,oss., 58) pe de o parte explică pe ~oe:civoc;
'8.in Constantin Porfirogenet prin b ou a n „avut
în turme de b o i", iar pe de altă p-arte se acaţă
de glosa lexicografului alexandrin Hesychius din
secolul IV: ,, ~ ci v v 0t c;, {3ixaLi..e:uc; 1tixpi I TIXÂU~Totts o
&e (LE)"LaToc; ipxeuv"* Ei uită că: 1. dintr-un latin
b o· va nu s trebuia să ~e facă la români bou i n,
niciodată b ou an; 2. ~oe:civoc; din Porfirogenet,
după cum am constatat-o mai sus, este v o ian,
iar nu Ban; 3. ,,mtpx IToeAL6>TixLc;" la Hesychius
însemnează pe grecii din Italia sudică, nicidecum
pe latini; 4. intre epoca romană şi între prima apa-
ritiune istorică a Banului este o multiseculară
intrerumpere, ·oare nu poate fi neaocotită pentru
simphtl batir al unei etimologii de tot arbitrare.
Ban latin nu este şi nu poate fi. E adevărat însă
că serbii l-au p.rimit de la :români, dar pe o cale cu
totul alta.
Cuvintele curat persiane, ca „cioban" bunăoară,
străbăteau in veacul de mijloc în regiunea dună
reană mai cu samă prin mijlocirea celor două mari
popoare turanice năvălitoare, pecenegii şi cumanii,
cari veneau în Carpaţi după o lungă şedere la coastele
Persiei. Un vocabular cumanic din secolul XIV,
ajuns din fericire pinii la noi, este plin de persia-
nisme (Kuun, Codex Cumanic11s, passim). Ei bine,
nemic nu_ poate fi mai persian ca Ban: bă n
( = zendicul va n) ,,posscssor, dominus, vir magnus,
illustris" (Vullers, I, 184). De la persiani bă n
a trecut la toţi vecinii lor, turani şi neturani.
• ,,Banul, căpetenie a italioţilor, cel mai mal'e dregă

tor" (gr.) (n. ed.).
'BJ\N
- - - - - - - - ----- -
Aşu la mmcn i 1:omp11sul m a 1· z -- hă n m·a L.ill11l

1·ap11lui oş1 irii (De Lagardc, :1b/l(lmll., p. G.',). 1\lirnii
din Caueaz, .dnd au inaintat in Europa impinşi
de lt11ni, unul din p1·ineipii lor SP chPma ,.Sangi
ha n 11 s" (Jornand.).
Cnnl.inuilalea LeritoriaHi de la Ollenia prin
Serbia pinii la A<lriaUeă eslfl inve<lcrali.i. Pc af'est
spa\iu gcogral'iecşle nentrerupl, pe1•eneg11l sau cuma-
ninil Ran .,Domn" nu p11lea sii (•,11.îloreaiw,"'i deeit
plcd11d din Hornânia,- prima sla[i1111e hal,·anie:1 a
pce1rnPgilor şi a 1·11rnanilor, astfel d\ d11p;1 mine nu
eslr 11i1·i o indoitilă ctl oltenii an1sesPr,1 1w Hani
înainlf• d1• a-i fi t·ăp,Hal sr1·bii. CHa mai mnlt:
go11itr1 prin irn-azi11111•a maghiarr1, r;im111·a romf1-
11Pas1·;1 cr-a ·;,şpzal:1 de ,·Pa1·111·i in Pano11in, d11p1i turn
am m·,ilal-o 111 s!11di11l t·Pl i11trod1H'li,· la volumul
t!P faţii. sP r·p,·,ir·sasP in par·II' 111 st>1·olii X -XI loemai
asupra Brnrn iPi şi I >alrna[ iPi, adeeă ,lf'olo undi' ne
înlirnpi11:1 t·PII' mai vl'd1i B :1 ni i alP sei·hilor.
J>f' a(' i rez11 li .1 f'i"i i II a 1·1'a l'poc·:'"i ·-- o l'JHJ1':"1 i 11 (•ari' o
ma1·e parll' a HomanÎ(\Î l'l'a c11p1·i11sr1 dt' j)l'('.tltWg-i,
asl fi-I 1·:i f'OJJI impora1111l S11idas zic·p: .. JJx::::, ,,t
,,,;v IJ:i.;-::wzx[-:-:,,:t i,:::yop.:::w,t'·':' -- in iH'('il epoc·:i Oltenia
11\'Pa dt>ja /lr111i, I ii 1111 JH' 1·ar1\ p1·i11 1·om:1nii t·Pi din
Pa11011ia Pa l-a transmis iwrhilor.
PP linµ/1 I illul Nan, 1·omâ11ii au anii din a,·ee:.isi
Yef'himP 1111rnPle 111•1·so11al Ba 11 1·11 cfp1·ivatPle
n.111i1.,, n.111i,·ii, Bă11a11. Ba11ciu,
B ii li I' i I.,, nan~ el('., dPHJll'e' eari se va n1d)i
mai la va IP.
( 111. :!', 0:1)
'~ .. ll.wii, c·l'i 1111111i!i a,·11111 pi,c,i•J11•gi'' (gr.) (11. ('(/.). ·
17 - Etymolo~icum Magnum nomaniae, voi. ll
BARBA-C01 258
BARB.\-fOT (S'l'ATl'-PAl,JIĂ-), s.m.; I. de l\Jyth.;

personnage l{igendaire: vieux nain barbu d'une force
,;pouvantahlc, habitant le ecntrc\ de la terre et voya-
geant mont{• s11r la moi1 it'.• d'nn lih·rc hoitcux~'.
Pilit·ii, ea :;;i 11ria:;;ii, sint. 11nul <lin elemenlde cele
mai obicinuite ale basmelor la 1oatc popoarele;
dar, incC'pîncl de la grecul Pigmeu, 1Iuy1.10-:'io!;, arlecâ
omul cit. p~rnnul, ;;uy[L·i;, şi pinii la grrmanul
,,Dăumling", franeczul ,.Petit. Poucet." şi rusul M[l,TL-
1ni1n, c·1, na.:'11,'lm,1,, adeeii oamPni cit, degetu], al
nostru S L a 111-p a J m ,i - Barba-col îşi aN1 o
individualitate a sa foarte caracteristică intre toţi.
piticii cei legm1dari. El se lupUi. totdauna singur,
l"ii1·."t ajutor11l alior pitici, .1vind tovarăş ne<lcspiirt,it,
1n loc de cal, numai pe „jumlitat,cn de ÎPI"-1re Ş<·hiop":
si totusi birnieslc fără nic:i o grcutat-e pc uriasii cei
;nai în~păimîntfitori, pe smunciLorii stejari]o/ şi ai
:-lînC'elor, pină ce, în sfîrşit, îl doboară şi pe dînsul
un Făt-Frumos, earc nu este uriaş. În Banat poporul
ii zie-r S I. a t i - cot sau S 1- al, i-e o t (Schott,
lFalach. Miihrchcn, p. 2-!)8); în Ardeal:
Om11I dl şchiopul
C11 barba cil r-olul,
P-un iepurP i;;chiop c[dare,
Cu căpă..~1ru-nll'-o chiotonre,
H.ă1.emal p-un pHi de H<:arii ...
(HPteganu, Awei:ti, III, 63);
Bueovina: Ş (' h i o p II I (' u b a r b a ,. i 1,

111
col (ShiC'ra, Poveşti, 80); în ~luntenia: Tarta-
* ... lerml'n mitologie; per~on,.J fogl'ndar; f>itic biif.rin

1:u harbf,, avind o fort[, dii tomul; locuioşle sub pămînt. r,·i
11ml>lr1 călarl' pP o jumiil-all· d1· iepure şchiop (fr.) (n. ed.).
259 BARBA-CC)T
cot; p-esle Dunăre: N :1 palmă-om-do u ;1-

p al ni-ba 1· b ii in MaPedonia, Pa Im ă-o m-
ş i- barbi'i-cot în Epir (Papahagi); numele însă cel
mai obicinuit este: S t a tu - p a l m ă- Barba-cot.
Alexandri, Poes. pop., 2, 1:32: ,,ln poveştile po-
porale există o fiinţă fantastică ce se numeşte:
S t a l, u 1- p a l m ii, /Jarha-cot, adecă cu st.atul
·înalt <le o palmtt şi cu bărba lungă de un eot. El
· trăieşte sub pămînt şi umblă călare pe un iepme
şchiop".
C. Negruzzi, Todrri<:t1: ,,Pe cînd trăia St a t 11-
p a Im ă- Barba-cot, şi in Acâdemia din Podul-
Iloaiei da lecţii vestitii dascăli Păcală şi Pepele .. :·
J. Creang:1, Poveşli, T, p. 224; ,,Şi o dată scoate
sfinla Duminecii obnizariul si sabie. lui St, atu-
p a l mă - Barba-cot <le unde· le avea, şi dindu-le
Jui llarap-Alb, îi zice: tine acestea, că au să-ţi fie
<le mare trehuin(.ă ... "
Basmul S11,r-vultur (D. SLăncescu, Basme, p. Jl):
„ln vreme ee plingea PI, n1:Hnai iaca se pomeneşte
aliituri cu Ta r ta e o l, barbă d-un ,-ot, călare
p-o jumătate de iepure şchiop ... "
·· Armătura lui Barba-rol, după rum so vede de mal
sus, ,·ariazii. in legendi'\: după unii este numai
,,un pai <le ser.ară"; după altii: o sabie şi un „obrăz,ir·',
adecii „easqnc a visiere'·; <lupă alţii - pre,,urn vom
vedea mai jos - 11n colosal .,buzdugan'".
.Mersul cel Lipie al basmelor cu Barba-cot nsle
următorul: Un !<'ăl-Frumos, numiL uneori „Petru
Firicel", alteori „Tei-legănat'', alteori „Fiuţu I oii"
etc., îşi asociază treptat pe doi sau trei uria:$i, a
cărora grozavă putere se exprimă prin d1iar numile
17*
BAH13!\-CCYl 260
1·r le dii poporul: · S rar mă-pi a Ir ă, Str î m-

b ;'i-l e m n e, S ,. 11 t II r ,1-m un ! ii, uriaşi des-
1Tişi lfo Alexandri intr-o admirabită legendă:
1;rlr1-11 vai,•! urieşii! ... Amindoi cuprinşi dodaL1
ln virl1•j d,· n,•huni,·, s,~ fac IJ11nrir1• turhat:i,
~i-n vi'1zd11h inc1·p s-arunci,, improşdnd ca doi vulcani,
CPi mai :-:ro~i sl.Pjari din codri, c•:i mai zdraveni bolovani .. ,
lmpre11nii 1·11 accsti tovarăsi, Fill-Fl'tlmos se a,wază

înlr-1111 hu11get, ct'c unde î,; l'ic1:arc zi 11nul pe' rîn<l
r·,irn inc a1·as,1 ra sii g-iiteaseă bueatr, pe cind ceilalţi
pleadi la YiruHoarP. Dintii răminc unul Jiin uriaşi;
dar to1·rnai dnd b111'alele erau g-ata, ial.:1 !'ii se iYcşte
Barha-rot, îl bat.e, il dă jos, miinî1H·[1 h11(·al.cle l"ier-
bi n[i pe pieptul im·insului, şi pleaeă linişlit eălare
pe jumiilalea c·ea de iepure şchiop. A doua zi, tot
aşa o pi'i\cşte al doilea uriaş. A treia zi, însă, Făt
Fi•umos liirnieşle pe Jlarha-f·ot şi-l rolrnşte, închi-
zindu-i harha in de~piriitura unui copariu. Piticul
totuşi :wapă de a('()lo, sm11lgind 1·opal'illl rlin rădă
ei11;i si rl1ll'ind11-l 1111 sine. F,it-Frumo:- 1·11 11riasii
îl urm;ires.- pinii l'C dau dC' g1·oapa prin care llarba-<:ot
i11traHP suh părninl, ş-apoi urmează difcritclP peripe-
ţii pcl1·1irnlP ln „h1mea-neagrii'· pin11 la „hurirul
piimi11I 11l11i''.
Hcprodwcm ;wi inl rcmgă ,·aria ni a rom,1nă lrans-
danuhia11ii, 1·1deasii de d. St. Cinmetti la Călivc
Badralc.xi in :\laccdonia: ,.Nişlc uriaşi răpesc o
fat,i 1IP. imp,'trnt şi o ascund 111 neştc păduri î11sp,1i-
minUit.oarc, unde pasei·c n11 ealc-ii. Pa 1 m 11-0 m-
şi-harbâ-r.ol arl.1 H('Casta dr. la 1111 ir.pure prieten
al s1iu. Iute pune mina pr. buzdugan, eurP eîntărca
o mie rlc orule şi mai bin<', şi icplll'ele mergind i11aint.e,
iar el dup.'i iepure, ajunge la loc11i11ta miaşilor.
- - -BAI-Wt\-COT
-
El'a acolo numai 111111I din ei, c·are, 1·mn ii v:"izu,

in1·c•p11 s:1-şi hal:1 joc de !linsul. Arnill(loi se Iupt.,i,
si 11ria:ml 11 dohorit.. Cind 1'::ldfi 11rins11l, inlreaga
i1,-1d11I·e ~(' datiuii, irn·il al doilea lll'iaş s'c repede s1>re
palnt 1·a sii vaz:l ,·c esle pc acolo; dar Pa Im ă-o m-
i:- i - harbâ-cot il omoară şi pc <linsul. Acelaşi lucru
sn jntirnplă şi cu al treilea uriaş. Atunci fata de
impiiral, scăpată din robie, il ia de bărbal pc pitic,
iar iepurele r,1mînc pc lingă dînşi i ~a să i,;ervească."
Dcspii,·li\i de daco-români în secolul X, macedo-
rom,înii, l'ugînd din Panonia dinainlea invaziunii
maghiare, au dus cu dinşii peslc Dunr1re şi pe Barba-
ml 1·11 i c p u r e I e; dar în cursul timpului numai
al ita le-a rămas clin ingredientele rele rundamentale
ale hasmului !laro-roman: rc1<Lul a fost modificat;
ha in uncie Yaria11le, mai ales acelea din Epir,
fli! 1·:iri IP t·1111oa~ern de la d. Papahagi, a dispărut
"11ia1· iPp111·PIP, iar /Jarba-cot s-a prefăcut într-un
pitic binefă1·,1tor, 1111 fel de „spiriduş" din legendele
11oaslrP.
t :n pit Îf', 1·ileodalii o pit.id'i de felul lui Barba-cot,
ne inl impini1 m1 rnreori şi-n basrn<!le orcidentale,
fie J'rancl'ze, 1'i11 italiene sau reto-romane, ba şi în
,·ele germane. Aşa eslP, hunifoari\, basmul flamand
de~p,·c „l11,enin1I l'icmr", in care eroul Jan se asociază
1•11 1111 111·iaş (inind un po<l pc spinm·e, apoi cu un
all 111 dezr:'id,1cinind l'Opaeii din pămint, de aci cu
al(i lrei, şi se opl'Csc 1n1 lo\ii într-un 1:astel pustiu
in adineul 11n11i codru, gospodărind in fiecare zi
1·ile unul, întocmai ca în basmul românes1'. APi se
in1·Pp pă(aniilii uriaşilor din partea unui pilie roşn
1:11 o lung,1 harh,l, f'arc însă nu era singur, ci avea in
ajutor o mulţime de al!i piliei, omori(.i la urmă de
BAHBA-COT 262
cătră eroul poveştii (Contes f'lamands, în lle,•uc d.

trad. popul., t. 2, p. !:°'>59 sq.).
Este învcdPrat di baflmnl românesc şi cel flamand,
ca Ri celelalle occidentale cu aceeasi antiteză de un
pilic faţi:'t cu mai mulţi uriaşi h~Luţi de dînsul,
apartin aceluiaşi ciclu legendar, ciclu care n-a fost
clasificat de llahn între eelc patruzeci de tipuri
generale de basme (Griecltischc Mii,rchen, J, 45-Gi);
dar trăsuri1e cele distinctive ale lui Barba-cot sînt
eu totul altfel, şi ele nu ne întirnpină pe deplin în
Europa - dacă nu mă înşel -- <lecit numai la
vecinii noştri ser bi şi Lu lgari. Profesorul Jagic
( ArchifJ. f. slm-. Phil., t. 5, p. 27-31) a deseris
vro şase variante serbeşti, în cari mai în toate
piticul poartă întocmai numnle S t a t 11 - p a l m ă
Barba-cot: ,,der EllenbarL-Spannehoch''. inLr-unul
din ele tovarăsii lui Făt-Frumos s•nt anume uriasii
,,Strimbă-lemn~" şi „Sfarmă-piatră". Apoi invi'n-
gerea piticului, închiderea lui într-un copaciu 1;1i
fuga pi11ii la ganra s11li pi1.mînt, se încheie prin
mmi:irire şi prin trecerea eroului pc „eclalt tărîm".
Ae i nn este numai acelasi cidu, ei chiar acelasi basm.
I.a bulgari, <le asemene;,, piticul poarUi 11a şi la noi
numele cel compus: ,,Pc<lia eiliak-lakătu brada",
literalmente ,,om-palmu-harbi:'t-coL" ( Sbornik, t. 2,
1Yarodni umot11orenia, p. 1frl). La ceilalti slavi, afară
de scrl>i şi bulgari, acest basm - nu zicem „acest
ciclu" - nu s-a constatat pin:1 acum; şi nu ştim dacă
eew, în felul acesta există la saşi sau la unguri, cari
ar fi fost în stare de a-l căpăta de la noi.
Este el originar românesc? Dar atunci de nndc-1
au românii, dP Yremc ce nu se află la ccilalţ i neo-
Iat.i nii1
BARBA-COT
Este el or1grnar serbo-bulgăresc? J)o.r atunci de

unde-l au serbo-bulgarii, de vreme ee nu se află
la ceilalti slavi?
Un ba'sm aidoma ca cel românesc, şi anume ca
prototipul cel daco-românesc, nu ca zdruncinata cop ie
macedo-română, se găseşte în Caucaz ]a poporul
turanic numit avari, un rest al groaznicilor avari
din veacul de mijloc şi rude cu pecenegii, urmasi ai
acelor avari in regiunea Carpaţilor. '
In basmul avar eroul, numit „Ureche-de-urs", se
însoţeşte cu doi uriaşi, din care unul smulge paltenii
din rădăcină, iar celalt învîrteşte o moară pe ge-
nuchi. De aci să ascultăm basmul în rezumaluJ
francez de d. Cosquin (Romania, 1876, p. 89):
„Les lrois amis s'etablissent dans un endroit qn'ils
LrouvenL convenable et vivent de lcnr chasse. Les
deux compagnons d 'Oreille-d'Ours sont successi-
vement, pendant qu 'ils appretent le rcpas, garrotles
par u n p e t i t h o m m e a l o n g u e h a r b (~
,1ui arrivc c h ev a u c h a n t su r 11 n 1 i e v re
hoit eu x ct qui mange toute la viande. ~Iais
1'Oreille-d'Ours empoigne le petit homme el lui
emprisonnc la bru·be dans la fente <l 'un platane.
Le nain s'etant echappe traînant le plalane apriis Jni,
Jes compaguons suivent ses traccs ct parvicnnent ii
une ouverLure, sur le bord de laqucJle Ic platane a
etc jetc. Oreille-cl'Ours s'y fait, descendrc .. :·*
* ,,Cei trei prieteni poposesc într-un loc pc care-l socol

nimerit şi trăiesc din vînat. Doi tovarăşi de-ai Urechei-de-urs
sînt pe rind, în vreme ce ei îşi preg-J.tesc de-ale gurii, legati
burduf unul de altul de un pitic cu o barbă lungă care {)ine
călărind pe un iepure şchiop şi le mănincă toată carnea. Dar
Urechea-de-urs îl înhată şi-i închide barba într-o scorbură d,~
BAHB.-\-C01
In basmul an.ir se rPgăt-eşlt\ pină şi ,,iepurele

şd1iop'", pc 1·a1·P-I au 1111rnui romi'wii, ha i11c;"i numai
daeo-1·om,'lnii, <'.,ir-i mal'edo-ronHî11_ii, {!Pşi au păstrul
p<' ,,iepur-f'lc'·, lot.uşi u11 uitat e(1 Pi-a ,.~ehiop''.
Conl'luziu nea noas11'ă f'stc 1-ă pc Barba-col u i l-au
lăsat nouă în Dacia h1i Traian rnh-ălitorii c·ei luru-
nici din evul mediu, mai probal>il pec·encgii; iar
de la noi el a t.rcrnl apoi rom;inizal la serui şi la
bulgari. Zicem ,,românizal", şi sî11lc•m datori a
explica aeeast:1 ,;românizare".
În basmul luranie nu ne înlimpi11t1 de loc· 11o[i11-
nea dc cot, peearcoa11lo(iromf111ii,l1·ans111i[înd-o
şi slavilor de pe:-;le D11nt1rc. La noi at·Paslii no[i1111t\
figureaz;i în toate numirilo cclP daco-ro111a11e şi 1·elH
rnaeedo-rorn:ine ale logPndantlui J(ilil': /Iarba-cui,
,,Sl.ali-col'', ,,Tarla-<·ol" Olt". J11 „Tarla-eol",
eompus din „Tartar'· şi ,sol", - ,,Tartar" = lat., 0
„Tari.arm,", adP1·f1 infern, ca în lPxlul bogorniJie

('in·a 1;1:·10 (Cin·. d. biitr., 11, /iG("i): ,.îu l'ol'lll(r
nesl.in:-11 si in vermii neadurmili si in ta 1· I ar 11 ••• '·
- în .. T~u·la-1· u I" noliunca ·d;1 1: o t ca tcrnw11
de mh:-iur;i 11-arn ni1·i ,;n inlclc:-. Lasă 1::i o hm·b:i
1111rnai rlc palnr mi mai lungii. dt>1·il slal11I nu eslc
ec,·a <lcsl ul dP i perhol i1· i n sl'nsu I ipcr-bolci din Lasme,
ea1·c ai· 1·prc 1111 plus 1·el p11[in de .. şaple" san <IP
„11011(1" ori. :\oi h:'in11irn dar-(1 l'i\ a<·csl 1: o I eslc
rez11lla1'11I poslPrim· al unei elimolog-ii p11pont1H';
si iali\ 1·m11:
' La tl:ll'i, ,;au mai bine la lraci în gene,·(•, 1:11,·inl11I
col, inscrnna ceva roi.trie mi,·, ,,1111 ric11, p1·esq11e
1ilal.an. Pilind scapă lil'ind copacul dupi't PI; tovari'1sii sn
pun p1· urma lui ~i dau de o dcschiziilurii peste cam pil icul
trinl.isc platanul. Ureche-de-urs colJoarii în ea ... " (fr.)
(n. cd.).
BAHBA-COT -
... ,- ------- --- --- ------- -
ricn". Cu aecsL sens el s-a conservai. la alba11ezi

ln locu(iunea adverhi::ili'i .. rn b 1\ k o I'·, .,pour rien,
en vain"*, c·.are se audl' ~i la macedo-l'omâni: ,.i n-
" o Lu = în deşert, d(•g-Ntba··. Existen\a vorbci
co t „tres pel il" la lrar·i 1111 csle o i-:implii ipolczti,
1.:i se înLăreşte printr-un vechi lexl decisiv. ln
glosariul cuvintelor lraciec s-a seăpal pinii acum
din vedere un preţios pasagiu din hiitrî11nl Pliniu.
Vorbind despre regiunea numitu as1iizi Dohr·o~rr·,
·et ziee (I/ist. Nat., IV, 1~): ,,ln lalurea unde
rtuviul lsLru se varsi1 în Marea I\eag-ră, T ,. n c· ia
posedă cele mai frumoase oraşe: Jstropolea Milesia-
nilor, Tom i, Callatis numit mai-nainle Acerrnlis;
mai era oareeind ller,u-ll'a ~i Bizonea eea scufundat.ii
i-1tb pă111i11l; mai cstn Dionisopolea zisă allă<laUi
Crunos, ling-,i rî11I Zi,·as; LoaUi ,weaslii regiune au
ocupaL-u s('i[ii c:ei numi[i plugari; oraşele lor sînt:
Afrodiiim;, Libislos, Zigere, Uor('ohe, l~111neniar
Partenopolis şi Gera:;ia despre ('arc s,i 1rn,·e~i.r~Le
eă exist.ase a,·olo gintea l'i~meilor !'na goniltt do
eocori şi pe !'arc barbarii o nurnes1· Ca L l 11 z i'·:
„P~·gmar•nr11m ~ens Juisse prodilu,·, Ca L L II z os
llarbar'i nwant'·.
l'P pitici dat·;i barharii tli11 'fr-al'ia in CJHWa lui
P]iniu :\al 1intli:<I ul ii m1meau ,. a I I uz i.
In atest euvint, finalul-: oslp s11l'ixul derni11ulirnl
albanez-.:: (de ex.~ pak „pu[i11" -pakii:ă „pu\intcl",
doră „mini1" - dor,i:11 .,rninu[(1 ell'.), pe care de la
daci I-un moştenit şi rom,lnii, mai piislrinclu-1
într-un nnmftr de cuvinte, bu11ăoar[1~ pupăz.â,
"',, ••• JJC nimic.-·degoaba" (fr.) (n. cd.).
BARBA-CO'l 266
coaca:;ă, spetează, cinteză, spinz, mînz şx altele,

unde sufixul tracic z s-a acăţat şi la unele tulpine
latine: pupăză = upupa + ză, spetează = spat-
ha + ză etc.
ln acest chip plinianul c a t t u z se descompune
în c.a t tu + z, în care ca t,t u însemnează ceva
mic, iar sufixul -z îl mai deminutivează, întocmai
ca în „mititel" din „mic" sau „mărunţel" din „mil-
runt". Prin· urmare, albanezul k o t în mb e
k o t „pour rien, en vain" se urcă la vechiul tracic
ca t tu „pitic".
Tracicul ca t tu „pitic" se confirmă nu numai
prin derivatul albanez, dar şi prin paralelurile
eranice, anume: zendicul k u ta k a şi afganicul
k o tă h „petit" (Justi, llb. d. Zendspr., 8:3), astfel
că cuvintul ni se prezintă cu o genealogie lingvistică
ramificată:
tend. lw,laA·n trac, kattuza
I
afgan. kottih alban'. l.:ot. rom. cot
Finalul -aka în forma zcndică este un sufix demi-

nulivn!, ea ~i finalul -::,a ln forma cea tracică.
Concordanla vocalei labiale u(o) în toate formele
eranicc si în forma albaneză ne face a bănui că tot
vocala l~bială cată sii. fi fost şi în forma tracicii,
şi prin urmare în textul lui Pliniu ar trebui cili t
Cu t ta z o s ( = C u ta z o s) în Joc do „Cattu-
zos".
lnainte de secolul X, atunci cînd primiseră de la
avari sau de la pecenegi basmul cel turanic, românii
catil să fi avut încă pc acel dacic c o t cu sensul
de „pitic", care însă la noi nu putea să nu se cioc-
267 BARZA
nească foneticeşte cu ]alinul cot =

cub j tu m,
şi de aceea, printr-o asociaţiune <le i<lei foarte obi-
cinuită în aşa-numita el imologie poporan.1, iată
că din co L cu barbă, adecă „nain harbu",
se născuse Barba-cot, adecă „barbe d'une anne"; s-a
amplificat apoi printr-o altă asociaţ.iune de idei în
S ta tu - p a l m ă - Barba-cot; şi-n sfîrşit, astfel
pe deplin românizat R trecut la i;erbi şi la bulgari.
Prin amestecul anticului element lingvistic dacic
cu medievalul element legendar turanic~ ambele
cimentate printr-o etimologie poporani1 curat la-
tină: ,,Status-palma-barba-cubitus", Barba-cot este
una din figurile cele mai int,eresante .in mitologia
poporană română.
(111, 2~88)
BARZ.\ (plur. barzc şi berze), s.f.; t. de Zool.~

Ardea ciconia, cigogne. Paserc călătoare, mare, cu
ciocul şi picioare foarte lungi, pene albe pe corp,
de acelaşi gen cu co coru l sau g r 11 ia. Afară
de Muntenia şi Banat, pc aiuri se zice mai mult
st î r c sau c o c o s t î r c.
Berzele la apropiarea toamnei pleacă de la noi
spre ţări mai calde şi se întorc cătră primăvară.
,,Despre cocori şi berze cînd se întorc în ţară pe la
martie, e un semn că nu mai ninge" (J. Georgescu,
Dolj, e. Bodăieşti).
„La 1 martie sau mărţişor, oamenii leagă oopiilor
la git aţe roşii cu alb şi cu bani; copiii le păstrează
pînă vin barzele, şi aLunci zic: n-at.i negreţele şi
dă-mi . albeţele" (G. Eftuşcscu, Dobrogea, Con-
stanţa, c. Ciobanu).
BARZA
ln unele loruri 1·oman11 <'l'e<l dl in <·i:iliiloriile

sale barza servesle pe nes\ iulc drept 1·al pe11lru
sit·cl ul (' 11 ('. ' '
' ,,Poporul ziec ciî. cucul pleacă pcsl<~ mări şi
se-ntoarce în ţară la primăvară şezind pe spatele
IH'r;:;l'i, earc a,ilfel îl transportează" (D. Vasilescu,
Dolj, 1·. Scaea-dc-Pădure).
La Yechii romani bar:.a era privită (·a 1111 fel de
11ase1·1~ srîntiî, ,,avis pia et bonigna'· ('.\emniel1).
La români <'a 1m lrncură prelul inden i de aeeeaş i
SOf'O( inlă,
' d1•1,. j)OPS. pop., ')~, p. 1a:
,\ Iexan ') ., l ' 1111
. . şerpi.
îns,"i au privilegiul <le a J'i respeUa\i, de pildă acei
de ('Us,"i. Ei, raşi bar:.efr <le pc eopcrişul 1·asci, şi ca
rind111rnlclc <le sub ~lreaşin,1, sinl oaspc\i neatinşi ... ''
Din lc>gcndele şi credinţele popora11c despre bar::.ci,
ad nnale de S.F. ;\larian (Omitologia poporantt, Il,
~W) sqq.), sinl mai însemnate următoarele:
I. JJar::,a rusesc dintru-nlîi un om, căruia Domnul
Hristos ii dedese un sac legal,, plin de şerpi, broaştn
şi alte jigi:inii, pentru ca să-l m·uncc în marc şi
aslfcl s:1 nu mai fie asemeni jivine pe 11scal; omul
însi:i a dezlegat sacul, lăsînd s[t se împr,lşlic jigănii
pe pămînl; atunci D-zeu l-a prPl',lcul pc el in bar::.ă:
„vei umbla prin toate bahnele şi p,"iraiclc pînă ce \'Ci
aduna iarăşi la un loc în sat· pre Loale jigăniile
cărora le-ai daL drumul". Sacul cRte guşa cca maro
la grumaz pe ,·.ai·c o are liar::.a.
2. IJarza este „împ,irat peste loale broaştele di1L
lume".
:l. Harza l'usese oarecînd om, dar o bab,1 v1·,1jiloarc
l-a prefiicul „inlr-o pas,we l'H picioare mari şi eu
gilul lung".
BARZ:\
4. Rar::,a n-are coatlii, adP<·,t p,-IP l>1•ar1·,i, l'iiruleii

mcrf<PSC stt adrH",t lui Ft1L-F1·11rnt f- ,,apt1-,·ip'· şi „ap,1
1
mumii\'', 1·,11·i 1111 se ,ilU d<•ciL ninnai ,.înlrl' rn11n(ii

cc se hal in capele". şi acolo virfurilc munţilor
izbi11du-R1· lor·mai r-ind har::,a izbut isc sii s1·apP,
jj ap11ea1·t1 rnada.
:>. l>a1·,i cinen1 stq,iil'ii o 1,ar:ti, l'11rind11-i ouă sau
omorind11-i puii, ea işi riizbnnii adul'ind in plise
un t.1t-i1111P şi aprinzind ('asa a!'elui om.
G. llar:a fiind din l'ire l'oarlt! rN·11110H<·.iitoarc, ,.în
toi anul, după cc şi-a sros puii, ar11n<·,1 fH' mnrl jos
sliipinulni de casii în sem11 de mul(iimilit pcntnr t·;i
a lc,sal-o stt-ş i fadt 1·11 i lrn I pr ('asa a1·esl.11ia ~ i peni ru
t·,;, prin toi limp11I t·îl a sial aicc, nu i s-a inlîrnplal
nif'i o rwpl,i,·Prc din pat·IPa r·,1saşilor".
7. Cind har:.a „îşi a,·opcl'C puii, c un semn l',t in
seul'I art> sii ploaie".
8 .. Da1:t1 l'incva impuşe:1 o har:.ti, .,ll'(~bui1• să
p,1(caseă r,111: ori ră-i inlcmnPşll' vre1111 pir·io,·, ol'i
căi sc-nlimpl,1 altă ne11or1)/'ire, r·ări c J),tl'al. a omori
o pasere 1·.arc nu l'ar·L· oamenilor 11Pmi1· riiu, l'Î din
conlra, 11t11nai hi1w".
Mersul bar::.ci f'iiud l'ont·lc faini,·, de al'i proverhul:
S-a-111'oial C'a varza
Şi s-a-11gi1111'al c,1 bar::.11.
(Pann. l, ·161)
O nluziunf' la firea ('.Ca l':1zb11n:1loare a bar::.1'1 no
întimpi11ă în halada Jorţrwan:
Alt.ii zicr:111 ,·a s,i-1 arzi'i,
Ochii doar sii-i ia o bor::.,i
:,i să-i dur-a,·as' la ,,1,
La'r,,pilu-i mililel. ..
(C.11.T., l'oes. 1101•., 5GO)
BARZA
Ghicitoarea despre „Buric":

Cuibul berzei
in mijlocul hăiţii ...
(lbid., :!HI)
Pliscul bar:.ei se 11umcşl c c i o c şi mai ales
c]oban1.
Delavran~·ea, Vis 8i riaţci, p. 1:37: ,,In sfirşit
ajunseră lu pădure; şi de cum ajunseri1, le clănţ.ănirfi
dinţii aşa de tare, că parc;1 cu toţii ar fi avul
c i o c u r i de barză ... "
S.F. ~larian, Ornit. pop., II, 3:10:,, luind un tăciune
a pri ns în c l o b a n t ... "
Sonul pe care-l produce barza c·u c l o b a n ţ u I
ei a dat naştere la mai mulţi verbi onomatopeici:
,,Barza to că n e, cocorul curueşte" (C. Ionescu,
Ialomiţa, c. Borăneşti).
,,Barza p ă că n e ş te" (G. Poppescu, Ialomiţa,
c, Broşteni).
,,Barza t o a c ă sau t o c ă n e ş t e" (A. Băr
bulescu, Ialomiţa, c. Pribegi).
,,Berzele c I ă p ă e s c sau to a că" (I. .M;1-
nescu, Ialomiţa, c. Mărculeşti).
,,Barza c l ă m p ă n e ş te" (G. Basoc, Tecuci,
c. Homocea).
,,Barza c J ă p ă n e ş t c" (I. Burghelea, Tutova,
c. Iveşti; I. Chirică, Tutova, c. Cirjeoani). ·
Toţi aceşti verbi izvorăsc din onomatopeele t o c,
p o c şi c la p.
Poporul deosebeşte două varietăţ.i de b(Jrză:
„barza a l b ă şi barza g r i vă, adecă cea cu
aripcle negre" (D. Damian, Rîmnic-Sărat, c. Bălă
ceanu).
:n.t BARZA
Deşi termenul harzâ, întrucît ştim noi, se aplidi

numai la „cigogne·', totuşi 1_•l ne înti1npi11ii cu sensul
de ,,pelican" în Biblia ~<'rhan-vodii, ·1688, Levit. XI,
17 --JR:
... !:'I s l i I' (;li I ~i ... rt i h i n el p(lt-
porfir ion11 şi bar~a !!Î phyriont·111 I'! p r l e t' u-
lehă<la ... n e m (' l cygnum ...
Jbid., Deuter. -XIV, 18:
barza şi i:-oimul
... !:Î şi ... PI pe I I' ca n P m PL
cile-i samii.nf1 lui. .. chal'artr i 11111 el simi lia ei..
De unde oare vine cnvînlul bar::.ă?

Etimologia propus,} de 'Cilwc (II, 10), care idcn-
tificii barza cu polonul h a g „cigogne noire" şi
toto<lală cu rusul b u za n (1, uu e serioasă. Tot
atît. de puţin serioasă din punctul de vedere fonetic
este ecuaţiunea barză = b ă l ţ a t ă la Laurian-
Massim (Gloss., G6). Eu însumi am avut succesiv
asupra acestui cuvînt două ipoteze.
lată prima părere pe care am emis-o în Istoria
r.ritică (ed. din 187a, p. 308): ,,Dintre cele trei
păseri pe cari Linnc le confunda într-un singur grup:
eico11ia, ardea şi grus, prima cst.e cca mai al h ii.
Genul ciconia se subdivide la rîndtil s11u în trei
speei i, din cari iarăşi mai a J b ă deeît toate este
el'a vulgară, numită de l'Ornânii din Muntenia:
bar:c-11. În istoria naturală această specie se cheamă:
eiconia al ha, eigogne h l a 11 c h C'. Elenii îi
zieeau r.li,otpyo;, în care lesne se H!t·1moaşte de
asemenea eonstituliYnl &::,y6:,, a I h. Astfel al-
b ca t a a fost toldauna t.rănura exterioară cea mai
earaet:eristieă a barzei printre celelalte păseri de
cari ca se apropie priu configuraţiune. Îwmşi ter-
BAHZ.\ 27:!
mi nul bar::.â rată să exprime darii idePa dl' 1·1!,·a a) h.

Ei bine, ii ve\i c:fol a în d1\şe1·I aceastii d1•1·i,·:1ţi11nc
in Loatc limbile Jc suh soarP. Vnli al'Ja 11111Hai si
numai alhancsil': bal' d «l>la,;r·,>. P1·diJ1dc-\;a
lliislci· 1·,'i. romi1nii an adus /Jar:.a di11 Epi,·} Din
1101·oei1·e pcnll'll noi, alhmw~ll' ha ,. d arP exdw,i-
Yamfmle în\elesul adjPel in1I de a I h. iar· la har:::.,'i
s1\ ziec <dclck >>, indt est11 cvid.-111. di 1·11111,11111 1111
an'au 1·0 sii i1111n·1111111le <fo :u·olo, 1-i l1·,·h11iau s-o
g,heasl'ii î11l1·-o al1:i limhii, in ,·art' PJ·a ~i- hard
c.· alb11s şi har:::.â ~, 1·i,·01Jia. asll'PI (',I, lii~i11d la o
pa1·le pe 1·el inlii, ei ~i-a11 apl'Opr·ial 1111111ai JIP ifp1·i-
,·a111I s,i11. Toi a~a, ht111,ioar,i. p;11·intii 11o~lri au
luat iri I impii mode1·11i dl' la sla\'i \'ol'lia «r1..1guh:i •>
r,11·,i s;'i ia lolodal:'i si radi,·ala <•g11liili,1; da,•;i ins:i
lirnha s1.n-il'ă nu ~i-ar l'i l'or·ri'1aL 1,pag11ha >> din
<1g-uhili>> 1J11pă Nllll alhaoezii nu şi-a11 formal lwr~ă
di11 har· d, puteau oal'e să l'i luat românii 1·Pl'a 1·e
1111 <'xislai' ... "
.>\ doua p,i1·p1·e dPsp1·p hal":.11 011 am Pxp11s-o la ISi":-\
în r'uw·n/1• drn ll/1tr,i11i, I. I, p. '.W!I. lal-o:
_ ,,:\re al'iliatinni :-igurc 111111wi 1·11 li111hilP 1·1•11 in•.
ln 1111P!P dial,wlP franccz1· o ,·ar·iPlaln dP hl/r::.11
(ardca g-a1·wlla, B11s1·h1·Pilwr) sP 1·fipa111.i pi11;°i a~l:izi
ha,. d c l, demi11111i,· dinlr·-1111 bard /){/r::.l'i. llt•:-p1·p
\'l't·liii gali, Turnehi11 (l>ide11had1. Origi111·s, p. :t'i I,
dr. /{11h11's /f,•i/r., V . .~rn) li(' 8pU1H' ciî la din~ii
ci11l,i1·P!ii ~c J1111nca11 I, a,. di, iar· ,·ifwÎJ·lia hard ,1 11 a
~;111 lia1·dala. Să nu 11ilii111 ,·.,i ~i 111111H)I<' lali11 al
har::.â: l'ic·o11 ia, in d ialecl ul pr·c)11Psl i 11 1·011 ia, i 1nwm-
11Paz:1 flp ascrnrmca <<l'inliiloa1·e>>, tfp la 1·adi,·ala 1w,lll>>
(COl'SS(!ll, :1usspr., '.2, 11, '.2'i8). sa mai a111i11li111 1·,i la
cel\i ,·11vi11tul hard prezi111:'i o l'onnit ar11101·i,·an,l
BAHZ.\
asihilal,1 h ,ir z (Bcllog1wl, G/oss. gaulois, ll1),

<leşiareasL,1 lranzi[iune, 1H'~1·,,~il, C'Slt, i11dq1:Jn<linlc
de eca romanras,·,1. Oa,·P 1111 1·11mya di11l1·-1111 ccll.ie
ha r za s1J va l'i 11.is1:11t adwdul spaniol g arz a
(porlugez g ar 1; a) <1har::.â,>, pălruns apoi şi-n
Italia? Cil, penlru lrecerea ini[.ialului /J in g la
spanioli, a se alătura: span. guri> din frane. bom-
reau, span. gorradw = Lorracho <lin lat. ebriacus."'
Prima <lin eele <louă ip0Lc1.c ale mele a fost, adop-
tată de Hugo Sch11ehardt ( Urb. l/asdr11's allrwnan.,
Texte, p. XXIII), rare însă, in acelaşi limp, suger(t
o foarte ingenioasă idee, ~i anume: nn 1·11mva la
naşterea românului bar::.ii şi a 1-1paniol11l11i g a r za
Ya fi concurs intr-un mod oarPea1·c sinonimul lati11
a,. <le a: .,OP1111od1 Jiesse sid1 <las si.id-romanisehe
un<l das o~lrornanisd1e \\"ol'I, zusammenbringen,
wen11 man nm lat. ar tl t! a ansginge, woraur
dori ga r1. (in gar1.on r, vgl. franz. ga1;ce)
cingewirkt habcn wi.irdc, hier Pin alleinhPimisehm;
\Vorl bard"*.
S,1 supunem proce1rnl 111wi 11oi (·er1·clill'i, 111 ilizirul
rn~şl<' maleriah.ll'i pe l'at·i 1111 le e11nos1·11r,im niei la
187:l, niei la 1878.
In OHenia şi-11 Banal, aded:i in chia.r i'llibul na(io-
nalităţii române, s-a p,istral pină asUizi o formii
neai-ihilal.l hard, ronPli,·r~te mai ,·e,•he de,·it
bari.ii.
* ,.Toi uşi s,• pn11[P stabili o apr•ipi,•rp inlr„ 1·t1v111l.11J sud-

romanic şi 1:PI romanic din Psl da,·.:'1 pol'llim dt• la lat.. ardf'n;
pi! primul şi-ar l'i pus pc!Ct>l1•;1 gar::. (in ga1·zo11r . ..r. fr:rncezuf
wu·,·,,), pe c,·J de-al dnilP.a lcrmPnul aulohlon hard'" (grrm.)
(11. t•d.).
BARZA
--------------------·-·--·-·--
„C1wostîrci i pc la noi se zic h a r d o R i. la

singular hard o ş" (Banat, e. Jupalnic' lingă
Orşova).
,,Pe la noi brr::.ri îi iire har el {i ş, <le <'X.:
n1zurăm bard ă s i i; era numai h ard ,1 H i"
(preot H. PopPscn, · :\1ehcdinţ.i, ('. lsverrw). ·
Fie dară celtic ca in a doua a mea ipoteză, fie
lraf·ic ('a în 1·N1 <lintii, bar::.ii, adcdi hard ă,
este la noi un element lexic ante-latin, primit de
la <luci, cari la rindul lor putean să-l fi moşi enit
de la traci, _sa11 să-l fi împrumutat de la celţi, una
din douii.
Găsind pc acf\st bard ii în Dacia ea termen
autohtou, ,,alteinheimisches \Vorl", după expre-
siunea ]ni Schuchardt, legionarii rom uni n-au 11itat
totuşi pe străbunul latin arde a, din cure fonetica
românească trebuia să facă a r z ă.
De aci ambii sinonimi înrîurind unul pe altul,
prin fuziunea hard ă +arză s-a născui a('tua-
lul liar::,li.
Ccca l'.-C confirmă din punetul de vedere Remaf;io~
logic: ar·.castă Plimol'ogi1>, datorită luminoasei ohiwr-
vaţiun i a lui Schnchardt, e1,te di 1·rlalt nume româ-
nesc al/mr::,ei: co('. os lire s-a născut şi el prin
l'uzi11ne11 a <loi sinonimi: e o cor şi st î r c.
Del'i:
+
bar::,â cec. Lard -f- ardea; 1·oeoslîrc =- cocor Rtirc.
Barza a dat limbei noastre istorici' citeva intc-
resanle derivate:
1. Numele personal Ba 1· z e sau ·Berze ş1
Ba r z u.
BASAHAHA
într-un crisov de la Stefan cel Mare din 1502

(Cond. 1\-Iss. Asachi, t. 2·, f. 24, în A1·h. Stat. din
Buc.) se vorbeşte despre boierul Berzia (1d,p.s,11).
Crisov de la Miron-vodă Barnovski din 162!)
(Cond. Mss. Asachi, f. 92): ,,Gheorghie ficioruJ
Zbiarăi nepotul B a r z u l n i ... "
Zapis munt,mesc din 1649 (Doc. rom., l, nr. 2/i..'J,
în Arh. SLat. din Buc.): ,,locurele anunw, la p,lr11I
lu B a r z u 2 locure ... "
2. Numele personal Ba r z o t 11, eu acela~i
sufix -otă ca în „Calotă", ,,Albotă'', .,Bootă·', ,,Ci,-
potă", ,,Arnotă", ,,Başotă", ,,Balotă·' etc., de unde
apoi topicul B ă r z o t e n i, Ycchi sat în Vîlcea
a mănăstirii Hurezu (Condica l\lss. a Hurezulni,.
în Arh. Stat. din Buc., t. 56, 59, G2. etc.); de ase-
menea donă pîraie în Tutova: B î r z o·t a şi
B î r z o ţ e l (Condrea 1 Dicţ. geogr. al T11tove.i,
p. 21).
3. Numele local compus Bă r z og î r I ă =-
= Bar:iî + g î r l ă, analog cu numele local com-
pus „Ciorogîrlă= Cioară+ gîrl:l": Bă r z o g î r l ă,
o localitate peste Olt menţionată în aetele mănă
stirii Tismana (Doc. rom., [, în Arh. Stat. din
Bnc., n-rcle 5/i, 55).
4.. într-o hotărnicie din 1764 (Cond. Ms11. a
mănăstirii Snagov, în Arh. Stat.. din Buc., L 44 a):
„piscul barzei", unde este de observat genitivnJ
cu -a- ln Joc de: berzei.
( 111, 2.'i22)
BASARABĂ, articulat BASARABA (plur. Băsără

beşti,modern Basarabi), n. pr. pers. m.; I.
nom ancien general de la caste nobi]iaire dans Ja
18*
2;r,
----------
Pcl ile-\'alad1iP; ~- 11m11 spi"!cial dl' l'aneienne di11a-
sl ic prin<·ii•rc en \'alad1ie.'-'
Ha:wrabt, csle .1·11vi11t11l t·Pl r11ai in1porla11l din
î11lreag-a I im li :':i i s Lor i ,. (1 a ron11înilor.
f>aei\ III' va ri dai a 1,-llllUri ('li «Jpp]inii[a[e:
cine a11 l'osl. Hasaral,ii?
de u11llP'.1
de cîrHL'
o inl insii luminii sP v:1 dispindi asupra pcrioadPi
,·rdei mai lung-i ~i lolodalii l'dci mai inl une<·oase
din l r·ernt II l na\ io11al i I (1 li i rom:\ 11 I'.
I. ll.1s.l/:.1/1ll .\-_\L FOST O FX\IILIE, CI O CAKTA

\
Ca11llirnir 1.i('ea <·ii JW Lirnpul si:iu nu mai existau
de muli Jlasarabii (Grsclt. d. osm. lfrfrh.s, 008).
CanlP111ir grrşe~IP.
ln adevii.r, 1·onli111p11rarrnl s,111 Consla11ti11 B1·an-
covean11I 1111 era /J11sa1'ftll(t i11 linia ht11·hăl<•111-H·,'i,
m:lcar ('ii, dtrp,l •'Xfll'Psiunea ,-ro11i1·ar11h1i: .,şi-a11
1111s n1111w dP domnii' Conslanlin llasamhă-vodi:1"
(Nie. Co,;I i11). măcar ,.,-. p<' 111Pdalia sa gravPa;r.ă cu
litere ma1·i: CO\'ST:\:'\T.l:'\:l'S B.\SS.\H.ABA, măcar
e:l i11j11r:ll ura trivialii rn1111leneafw,l c11 .,Basaraha
latei" sau „llasam/J/1 rnanwi'' par·e a se rPl'ni la
<linf.;111, şi 1111kal' d suh :u:est nume se memorea:â'i.
·~ I. ""'·hi nllrn(' f,ilosil ,,,,nlru hoi,•rii 1li11 Oll,·11ia: :!.

111111w srw("Îal dai VPrhii <lina'il ii dorn11iloare di11 Tara Ho-
na:'ln,•ast·,-, (l'r.) (11.. ,·d.).
el pinii a:,;1:hi in joeul 1·opilih·e:-1c „Hafoa-nutlea"
di 11 "loldoYa:
l),•-a halca-maka 1
in('rJlru ti-i cal<'a!
l),•schid,• po1·[i !
--- A rui pol'(i~
-- :\ lui /Ja"'a,·,,.btl..
-- Ce-i· dai \·a111(1?
-- l :n <"t,[el
::;-un 11111·n-l
i:;i pe :'I.. dP-un pidor ...
(Tl1. Slamal.i, .·l/i.rt111d„i11, 109)
in unele v..uianluri t·hiar t·u 1111nu,le d.- holez: ,,Cos-

tea Basarabi't'' (C. D. Teo<lort:>s1·11, l 1oFsii pop.,
p. Hli). Tot a:3a tlP pu[i11 /lasarahâ era 1·elal.t 1·011lim-
puran al lui Cauteruir·. Şm·ba11 Canlal'1rni11, măeiu
1·11 J~i da n11mf'le d1': lo.tllh. 111"1,j,llidllk l{.irrr.i1orm10
li.ic .t 11 .t 1, ·,,_ Şi r11ai pn[in Basarahii P:-1.e asliizi
o ramură a Bilwsl ilor. rnăt·ar l'ih;i ('roiesle o ran-
1ast.ici'i g-P111,11lo~ie· lot·rna i d~ la H,;du-:\Pg;·11 în rid i-
cu la carie a nrnlelui .\rn{idi'•e dP Fora:;: .\'otifr his-
loriq1t<' FI gh11;a/ogiq11F sur fi,s Prinas. Hassaraba !
Prin urmare, se poatP 1.it'e 1·:1 pc I impui lui Cante-
mir nu nrni exi:-la11 111-masi recunoscui i din al'Pa
ramură a Basarabi/or nm•, · irwcpind d~ la :\li1Te1t
,·el Mare ~i de la l'rnle-s,'iu Dau, i~i monopolizase,
l"ie c-a .,Diine~li", l'ie ea „Dră1·11leşli'', lrn1111I Munte-
niei; clar a zit·fl t·ă 1111 mai exista ne a 111 11 I Bă
:,; i"i r i'i h n ~li 1 or e rals, l'iin<lt'i\ al'PI nPam l"ll-
prindf'a 1111 o si11g11ri"1, 1·i o rnul[ime de rar1111ri, unele
r:imasP 111 l"ii11[;1 p111,i aslihi.
lu s1)eollll :\\'I, 11urnai cliril1·p /111s11mhi st' nu-
11wa11 ;\lar·ii na11i ai C1·aio,·<'i, 1·ăei 1111nwi /lasaraliii
BASARABA 278
aveau dreptul ereditar la Bănie, ca unii ce erau

nan o v c t i, Bani ereditari, Bani „de moşie",
dup.i turn ne-o spune 'lămurit pe la E,3O biograful
l'Onlimporan al patriarhului Nifon (ed. Erbi-
ceanu, p. GO): ,,un neamu carele era mai alesu şi
mai lemătoriu de Dumnezeu, căruia era nu m e I c
de moşie Ban ove ţ. i, adită Băsttrăbeştii".
A~adar{t Buzeşlii, hunăoară, pogorîtori clin l\Iarele
Ban Vlad de pe la E1T>, erau JJasarabi; de asemenea
Rasarabi sinl Crcţuleştii, pogoritori din Marele
Ban Dobromir de pe la 156j. Chiar Mihnea Turci-
tul. cînd mnnise pc la ir16S Marc Ban al Craiovei
pc Grecul Jane (Venelin, p. 22!:',), putea su.....m:etex-
teze nu fără temei r-ă numeşte pe unul din Bă s ,1-
r ă b est i. căci acel Ianc isi măritase pc soru-sa
dqpă Petraşcu cel Bun ~i era ~nehi al fiilor acestuia
(cfr. \Valther, în Papiu, Tes,wr, I, p. 9: ,,matris
frater gentc Gra<'cus, qni et ipse antea dieto Bahni
offieio fund.ns erat"*), deri nu ua om străin neamu-
lui Ban ove lilo r. Cel dintîi nepotul de soră
al acelui Janr, Mihai Vit.eazul, l'ăcînd Mari Bani
pe grecul Manta ~i pe serhul Geor~e Raţ, îndrăzniso
a nesoroti pe deplin datina de a da Bănia Craiovei
toi-dauna pe mina Hasarahilor. ln acei;t chip, orice
familie r.e astăzi va putea dovedi prin acte autentice,
ea Buzeşti i sau Creţ.uleştii, cum că străbunul ei fusese
!\lare Dan al Craio,'ei înainte de i:,nul 1600, este .o
familie din „neamul B ă s ă r ă b e s 'C".
Alte ramure de Basarabi erau aşezate de veacuri
in Transilvania, anume în ţara Haţ,egului. La 13~8
11 n „ IJa.~.rnrabe'· este acolo chinez la Riuşor (Fejer,
* ..... fratr;lf,
marnei, grr;c de nrarn, care el însu~i fusese
tiregător, numindu-se Ban" (lat..) (n. cd.).
Z79 BASAHABA
Cod. dipl. Hung., X, 8, p. 447; cfr. ib., XI, p. S!H).

ln colecţiunile documenta]c ale 'lui Kemeny, pa.s-
t.rate în Biblioteca Universităţii din Cluj, eu am
găsit sub anul 1592 la marginea haţegană a Banatu]ui
pe nobilul „Franciscus Bazaraba de Karansebes"
(Kemeny, Cod. dipl., l\fss. Jiteralium instrumentor.,
t. VI, p. 11'1-118), iar la 1686, chiar pe timpul lui
CantPmir, în oraşul Hunyad trăia nobilul „Step-
hanus Bazzarabai" (Kemeny, Regestra Mss. archi-
vorum, t. II, p •. 263). Tot acolo, un s~t pînă
astăzi se cheamă Basarabeasa (Windisch, Geogr.
d. Siebenb., 138), şi forma femeiască Basarabeasâ,
analoagă cu „băneasft", ,,vorniceasă" etc., estu
foarte remarcabilă prin a,~eea că presupune numele
Haw,rabit a fi ca o demnitate sau un rang, pe cînd
femininul <le la numi proprii de familie se formeazit
obicinuit prin -oaie: Bălşoaie, Sturzoaie etc. Dup:1
tlatele oficiale adunate de cavalerul de Puscariu
(Fwnilicle române, p. 49-50), pinii asti'tzi i"ixisUi
două familii nobile române Ba.<;araba in Hatel!,
11na în comuna Peşteana, ,·ealaltrt in c·om11na Cor-
nP:-l i.
În finr, nu mult înainte dr CantPmir. la IG4!),
in oştirea căzăcească, printre o rnultinw de romani
euri isi făceau acolo totdauna ea un fel de scoală
milita~ă şi'l.lneor-lajungeau polcovnici sau hat~an i,
serveau cinel..Basarabi, fie-,din Muntenia, fie <lin
Haţeg-(Peeo-ra,11ce.ro,,110iicKa eauopomcRaro, ed. Bo-
dianski, Moscva., i875r. p. 73, 142, 148, L87, 208),
şi anume:-- Sava Basarab în regimenl.!-il de Kaniew
şi Marcu Basaraba în regimentul de Kalnii;a; apoi
Vasile Buaraboi. în regimentul de Umani şi Ion
Basarabei în acelaşi regiment, a cărora formă nom i-
TIASAHAnA 280
- - - - ---·---·---·--
nalii ,·u -oi ~i -h' n11 este d,wît maghiariialul Haizara-

/Jni dP mai sus, <·11 fi11al11l -i nobililar: în sfirşit,
Teodor llfl.Wll'ahl'nro in rr~imPnlul dr I( iev. Se i,lie
C'ă 1·1ILN1i i w-;i[a11 pc al unei sul'ix11l dcminut ival
-t'/1.('0 la lllllfl('IP 11n11i [ iniir rnrc triiia pe Hngă ta[.fi-
său sa11 o r11d:1 mai marl'. a~a c;i /Jasarabnico pr(_li,n1-
p11ne pe 1111 l1;1lrî11 lJasamln"'t venii. la 1·,i;,.a('i o rialii
<·11 I iniirul.
Jn :,;<·nrl, 1·rc11gilP „11Pam11l11i B,1siir,ihcs1·" erau
foarte inti11sP i11 al'al'ii din di11aslia propl'i1t-zisii:
nu Pra o l'amilie, ,·i o 1·ol1\1·Livilalt> de familii cu tra-
diti1111i 1·om1111c, 11n fpl dP e11sl,î cat·c-~i a,·ca cuibul
în Ollenia ::,i în lla[.cg-, 1111 mai dcpal'l(\, adeeă <·11-
prindca Daeia l11i Traian in ,;ens11l 1·PI rrslrinr,; al
cuvinl11l11i, a1·ea Da1·it~ 1111tfo se pPL1·e,·u:,;c lupta
între Traian ~i Derchal ~i unde s-au p,1.stral monu-
mente din Ppoca 1·1wPririi romane. Din acest cuih
oltcnese si <cir1·11m-ollt>11Pfw, unii Basarab,: în cursul
0
t.imp11l11i l'1nig-ra11 in dift>rile direc,[iuni, dar tulpina

lor rumi1H·a ,·urai ollt•11Pasru. lntr-un alt lor (/s/.
rril., I. s:: sc[q.), eu arn do\'Cclil. di di11aslia Muşă
te:,;tilor di11 l\loldm·a a fost si Pn o ramură a JJa-
sa;·abifor, 1111 fapL po care asl·,,zi nu-l mai contesl ă
nimenea. Poale Hft l'i fosl lot Uasara{11: şi Asanii,,
dar aeeasla Jill ne interesează deocamdală. '
Dae,1 JJasarahii ar fi l'osL numai o familie, iar nu
o i11lrengi, 1·lasf1 predomnitoare, alnnri OHenia şi
Tara Hom,inească u-ar fi 'dpălat numele .,\ărei
Basarabi for", pe care l-a pur La I deja in seeolu 1 X 11 I.
Sub a1111I 1:!:',!1, vorbind despre o invaiiunc a mon-
golilor spre Carpaţi, eronic·arul polon eonlimpuran
ziee: ,,MCCI.IX. Tharl,11'i suhiugalis Bessare-
h e II i s" (Sommcrsherg-, Silrs. rer. script., li, 82;
l'l°I'.Ossoli11ski, Vinl'enl Kadluhek, cd. Liruk G'.22).
Jn Istoria ailicii (cd. 2, p. fi2 sqq.) sinl grnpale mai
rn111l1· lexl11l'i din sPwlii XIV şi XV iu f'ari Tara
·Hoi11f1nca,;l't1 f' 1111milCt ,.a llasarabilor'· sau Bas a-
r a b ic: tiarul scrbc:,w ~teran Duşan (J;-:1;lO--t:l,1G),
papa Cl'cgori11 XI (t::,u--1:m,), impifratrrl Sigis-
mund (t:ll>li-- l/i::7), rcg1_•lc Vladislav lagello (l:i:-io-
H:Vi), a11alislul Dl11gos1. (H l:-1- l'l80), analist ul
Mi(whowski ( lliriO- l:1'.fl), analistul Thmocz (1!1,10- -
H~IO) el('. Asli"izi se mai pot adCurgu allc flnlirw de
prin dol'tlmentc publif'alc mai i1woa1·c (lflianilzki,
MaTcpia;u.,. 1pn 11cTopi11, '.\lost·rn, 1887). Aşa la
H2~J marele dute litnrn Yilold, Yorhind drsprP r·Pr-
lPlt! dinlrt! munteni ~i moldon•ni, 1.i('c: ,,dil"frrcneias
pro q11ib11s inter ll I':-; sa I' a b it as rl ?llold-
wanos ori11nl11r quPsc-io11cs'·':', inr la 1/1~0 amha:-:a-
dori i poloni vorbese despre:. ,,woywoda Dan B I' s-
s ar ah i e, adunaLis sibi cxcrcilibus! gencium
B P s sar ah i t· or u m ... "•:n:, lns11si ~lircca 1·el
~lare, la I rn::, în douii ade de ali~u1(ii c11 1·1•gelc
\"ladislav isi dii I ii Iul de: ,,mar<' voiP,-od si !lomu
auto,-ral a Loală [ar-a ha sar a he ase ii'z. E 1111
mai pu[in t·araclcrislil' e[t domnii ~loldovei, ('li
Alexandru cel Bun i:;i ~lel"au ctd }lare în l'rnnte,
n11rnea11 ~i ei 'j'ara Horn.'i111•as1·,i Bas ar ah i e,
sau ~i mai bine il 1111meau1·11 pl11ral11l: Rasarubi, ra
şi l"ind ar l'i rost JJasarahi lo[ii lornilorii.
U 1·a111.ii l'oarl1! curioasii a t·onc111·s a l":lf"e ,-a n11rnii-
r11l t·Pl ma1·e al 1/asarabilor s,i fie a~a-1.idnd i11n,l11it,
* ,, ... <lif,,r.,nddi,
!J1"lll1"11 1·arn s-a11 ePrlal. inlrP ci l:asa-
rabii şi
Moldovl"nii" (tal.) (n. t,d.).
** ., ... voievodul Dan llasarah, a1lunind11-!:'i o~I iri din
ncam11I Ba~arabilor ... " (lal.) (11. cd.).
RASARAilĂ
încep ind chiar din secolul XIV. Se pare că era un

obicei ca în fiecare familie din acest neam numai
unul din fraţi sau veri să poarte numele Basara!Jit,
şi încă să-l poarte în loc11I numelui său de hotez.
Acest obicei se învederează mai înt.îi la Basarabii
din Haţeg, cari apar în istorie în secolul XIV şi -
rlupă Cll!fl am v,'izut mai sus - există acolo pină
astăzi. ln secolii XIV şi XV ei stăpîneau, intre
altele, în însuşire de „chinezi", satul Rîuşor. Aetul
di 11 1398 numeşte trei fraţi: ,,honeslos viros .Jan11-
sl innm et fratres suos B a s s ar a b e ct Guste
Knesios de Hiusor", şi mai jos: ,,saepedicti Knesi
.Jannstinus, U e s sar ah c ct Cnsta"* ţ{,'ejt'1r,
Cod. dipl. /lung., X, 8, -4'17-8); numai fratele al
doilea poartă numele de Ba.s-ara!Jtt, fifri'i nif'i o indi-
caliunc a 11umelui de botez. Actul din l/ia5 constată
că' chinezii do atunci din Rîuşor, Costa, Stanciu} şi
Voleul popă, au trădat Ungaria trecînd în Mol-
dova, şi transmite chineziatnl în partea „Nobilium
\lichaelis et Bazar ad ac .Joannis filiorum quon-
dam Joannis de dicta Hynsor"** (Fejer, XI, 504.)
Toti cc_i mentionati, trei Jugiti si trei rămasi, erau
di~ aceeasi i·amilie chinezială 'a Basara!Jilor din
Rîuşor, frr~t,i şi veri; totuşi numai unul din şase se
numeşte Basarabiî, şi iarăşi un frate al doilea, al
cărui nume de botez ne rămînc necunoscut. Fără
îndoială, avem dinaintea noastră un obicei; un
obicei pe care întrucîtva îl putem urmări în aceeaşi
epocă şi la Basarabii din -Ţara Homâneasc:1.
* ,, ... trei bărbaţi do neam, Janustin şi fraţii lui, Basa-

rabă şi Costa, cneji din Rîuşor" ... ,,numiţ.i adesea chi-
nezi: Janustin, Basarabă şi Costa" (lat.) (n. ed.).
** ,, ... nobililor Mihael şi Bazarad şi fiilol' lui Ioan, cel
numit odinioară Ioan din Riuşor" (lat.) (n. ed.).
BASARABA
După moartea primului Dan-vodă la 1386, apu-

dnd t.ronul fratele său Mircea cel Mare, se pregă
tise pentru viitor o crincenă luptă intre cele două
nengi domneşti; o luptă care s-a trăgănat pînă de-
parte în secolul XVI. O creangă numită „Drăcu
lef;ti", după numele lui Vlad Dracul, fiu al lui
Mircea şi tată al lui Ţepeş, se credea în drepL a
domni prin faptele adevărat eroice ale membrilor
si'i i; posteritatea însă a lui Dan sau „Dăneştii", do
cite ori izbuteau pe o clipă a apuca domnia, pretin-
deau că dînşii singuri se pot numi Basarabi. Primii
doi „Dăneşti", Dan I şi t'iul său Vladislav, se mul-
ţ11mca11 cu numile lor de botez ( Arch. ist., I, 1,
p. 1!), n. H3). Dar iată că fiul ai;estui Vladislav
nu se mai ştie ce nume de botez va fi avut, căci el
se întitulează: ,,tinărul Basaraba voevoda fiul bunu-
lui Basaraba voevoda", ca şi cînd Basarabi ar fi
fost numai el şi tatăl său (Venelin, p. HI, 121).
La 1476 domnesLe fiul lui Dan 11, dîndu-:--i numele
tot nşa: ,Jlasa;aba voevoda" (lbid., p. :llS). C,:1
mai celebru dintre „Dăneşti" a fost artistul Neagoe.
Şi el, dP asemenea, din dată c~ ajunge domn la
1512, nu vrea să mai şlie de numele său de botez
,,Neagoe", ci începe a se scrie pretutindenea: ,,/Ja-
saraba voevoda fiiul pre-bunului Basaraba vocvoda"
(1 b., 137 ele.). Fenomenul este cam acelaşi ca şi la
Hasarabii din Haţeg; ba este chiar acelaşi, daeă
vom judeca după crisovul lui Dan II din J '128,
in care „sînt numiţi, ca fii ai domnitorului, Danciul
şi Basaraba''. (Odobescu, Scrieri, I, 393), adecă este
J-Ja.sarabă numai fiul al doilea, întocmai ca în Haţeg.
1n Ţara Românească, urmările acestui fenomen
au fost mult mai însemnate de cum puteau ele să fie
în Haţeg. Din dată ca stăpînul ţ,ă.rei monopoliza
BASAH.ABA
- · - ····------···---------- --·-------- ----
mmrnlc /Jasaralm, boierii din .. llN1rnul ll ;'\ s ii 1· ,1-

b e s r·" er·a11 :;iii[ ia l11a alle porede, di 11 r:a11za c,"ir·or·a
r-11 timpul li sr 11ila orig-i11ea şi p11IPa sii se pari\
că IJasarabii tei l'oinlP rnu[!i d1• all;î.da!:"i s-au slins
aproape c:u totul. l~ra şi mai r,1.u ci111l v,•rwau la
p11lere ,,Drăculeşlii·": alunei oriei1w şi-ar· fi zis
llasarabă era expus ari 1nivil 1·a <lin ra111111·a 1·('a vr·,'ij-
maş:1 a „Dăneşl ilor'·. Asl fp[ s-a inl impiul 1·;"\ i11
sr,·olul XVII d\11lai pe adt>v:1ra\ii Ba.1·11rahi şi 1111-i
mai g{1scai, 1·,11·i /Jusarabii - - dupi"i /'lini ohi,;erv,i
f'oal'le bi1w palriarlllll 1·onsta11linopolilan Dosit,·i
in pr·el'a\a la Biblia din 1GSH: ,,eîndiă era hoiar·i,
Jlf'lllr11 z,l\'isliia sliipinitorilor trior tirnni să chema
1·u al! 11 11unw''.
Obi1·ei11I 111' a r1•zerva numelP de 1-/amrabrt 11n11ia
di11l1·e l'rali sau \"Pl'i in l'ie<·an• din 1·1~lc m111le !'ami-
lii de J]a.1:orol1i, ohi1·ci surprins de noi i11 Hu\cg- şi
în Tara Ho111,\11easdi Jeopolrivă, a an1L drept deeL
Lrt'plala irnpu\i11me npar·enlii a Basarabi/nr: dar
,W!'~L ohicPi 1'11sPs1: el i11s11şi la ineepul ci'P('hil 111wi
1·u11;,;p_ ~i ,·art! 1·a11z:1:' :\'11 p11l1•u s,1 l'i l'osl alta tlecî[.
l1J1'1llai acea m11l[irn1• a /l11,;aml,i/or, 1·a1·1\ !'.'\cea ,·a
10[1 lrn·11ilorii l~in Tar·a llom.l11nascii s;"i aj1111gi'i a l'i
p1·iviti 1t1• dlri\. sl.r:iini 1'.a .,llas,w1-.1be11i", ,.Uassara-
hiLB.e", .. lţassarabi,·i", ba la moldoveni 1:hiar !'a
/111.samhi. Fiind prt'a m11l\i, flasarabi'i a11 căutaL 1111
mijl01· de a 1111 sP conf1mda 1•11 poporul, şi :l<"cl mij-
1<•1· l-au <r[1sil in obi1·eiul d<' mai sus, ,·a-re 1•1·a 1111 l'ct
dl\ m a (or al sau mai hi111) de m i 11 or a I 110-
1n i11al: o eoncP11l.r11rP nu dt! avne, ei de pored:':i.
Aci e~le Ionii de a ,·indc<:a 1111 text pc l'arc 1•,'i11
1-au în1holn,1,-it 1111ii isLorici ai noştri, deşi in fond
(~I 1!sle lot ce poal.n fi mai sii11:1los. Ve~tilul împărat
~erhese ~lel'an JJ11şan, vorhind despre 1"0ali\i11nea
tuturor popoarelor i11v1winalP !'ttri năviHiseră asupra
taltdui sii11 ~ll'fan '.\lil11li11, 1111rncţde între duşmani:
,.ilMf!EH,\pd lţdJ)d fiAh.l'dj)O.\\.h. H fidtdJ)d :tl JfK.tHKd T.tCTd
d,uflrn,1,p.i 1ţ.tp.i cy,\\frk a::1Kth1111X'i. 'lp1t.Hi.tHX'1i. T4TdJJh.
H l'~Cll~Ac·rKo CJUJKO H lljl~ 1 1i:iX'k CkUJHH,\\h. l'OCll~Ad"',
adeeă: ,,Alexandru ţ.aru I hu lgarilor, şi lvaneo
Basamb<i ~o,·rnl ţarului Alexandru al trwecjna-
lilol' negri-tătari, şi domnia săsească şi nlţ.i domni
cu dinşii". ln paleografia cirilică lesne conf1111-
dtndu-se grupul c.i en grnpul Id, fiindcă îu art"\!lta
dh1 urmu i este legal <'U .s printr-o liniu[i1
care-l aseumănă c:u eil'ilicul s, in loc d<! ,,rocnoA,c1·K~
c.tu1K.-", editorul :\'ornkovi<'· (Zakonik, -1870, p.
XXllI) citise „rorno,1,c·rKo 1,,11111:0", <'a şi cum .11·
fi vorba despre I a şi i din Moldova sau cine mai
ştie d~sprt>_<"(', pe cin_d _sini î,~ joc numai saşii }lin
Tra11silva111a, ,,dominwm Saxonum'·, c.smKH l11rnl
tn vechea serbcasrii nn adjediv dP la c.tclt., dD
ex.: ,,c.imK:uu. nll·r1,\\1t. = viu Saxon11111'· (Dani{:i,..,
Rjecnik, 111, 8l). ,\cea.stă alian[ă a saşilor cu LHil-
garii cont1·.1 serhilor nwrilii a fi u1·măril,i. i11 fint.irielc
iatorice 11iiseşl i; în oriee !'az, ea rslc un fapl. Merg,•m
mai departe. Pc ,, lvanl'o lla.wmtbii" islorieii I-nu
prefăcut i11 domu al Tăr11i Horna11Pşl.i, pe dud ci Pra
numai sotr11l domnului: ,,·r.ic·r tl.uf!rn,\p.i 1~.ip.:1", iar
acel domn nu era Akxa11drn di11 Bulgaria, mcn-
ţ.ionat rleju deosebit in aeelaşi text, ei era ('e)ebl'lll
Alexandru Basarabă, P<' care !jtdan Duşan li nu-
meşti a1·i: ,,ţar al negrilol'-lătari", în\elegînd prin
aceasta „Nigra Cumania'·, dup;'i 1·um numeau al unri
ungurii Homânia (1st. rrit., I, 9~)). Se şlie di lo('mai
la t:-l30 Alexandru Ba,s-arabă e1·a în luptă co11l1·a'
regelui 11ngureiw Carol Robert; şi iată ~e ce tn aj11-
BASARABA
torul aliaţilor săi bulgari nn putea să meargă peste

Dunăre el insuşi, ci le-a trimis pe socrul său.
Cînd d. Xenopol zice (Ist. rom., II, 77): ,,lvan1:n
Basarab, 1310-1320, este urmaşul şi probabil fiul
lui Radu Negru sau Tugomir Basarab. Despre acest
lvancu se spm_1e in legilB sirbeşti ale lui Ştefan
Dnşan că el ca domn al Valachieî, ar ri ajutat
ţarulni bulgar Mihail (1323-1:131) în lupta acestuia
eontra imperiului bizantin. 1.vancu Basarab, urmin<l
exemplului dat <le tatăl său Radu Negru, mărită
pc fata lui după Alexandru, nepotul ~i urmaşul tn
tronul bulgăresc a lui Mihail " etc., etc. - ln toate
aeestea ne surprinde aritmetica autorului, in puterea
cii.riia un domn mort la 1320 merge lotuşi la război
intre anii 132:l-13~H, după ce de demult murise,
ilar nu ne snrprinde de loc mulţimea de greşeli, mai
m11ltc greşeli decit cuvinte, împletite asupra unui
texl slavic, pe care d. Xcnopol nu 1-a Yăzut nici0>o
datii. si care nu e allnl deeît cel de mai sus. Este
l nsT, f,;art e de rn irare di acelaşi text, aşa de lămurit,
a~a de I im petic, n-a fost înţeles de profesorul rus
Brun (ii\.. Hnn. Hap. llpo1'B., t. 200, 1878, sect.
2, p. 2:n) şi de bohemul .J irecek (Gesch. d. Bi,lg.,
~)(I, 20:1, :!!l8) .
.\şadară, inlr-o ciis,Horie a sa inainte de 1330,
Alexandru BasaraM, puternicul domn al Tărei
Homâneşti, ţinea pc fata unui lvancu Basarabă,
membru şi el al neamului Bâsărăbeştilor, Ban er
v 1' I. si el, din acceasi easli:i. si el, dar nu rudă eu
priri°ci'pcle, ceea cc ~r fi impedecaL căsătoria, ci
numai un boier mare, pe care ginerele s,'iu l-a l.rimis
in 1·ap11l oştirii contra serbilor.
A1:uma darii, după ce noi ştim cine au fost Ba$a-
rabii: nu o dinastie, nu o familie, ci o numeroasă
BASARABA
~l'llpti ele ramilii, conslilnind o castii în toal,i puterea

euYintulni, mai ales inainle de sccolii XV şi XVI,
s,1 11e intrPbăm: de unde vine numele Basarabă?
11. HAS,1R.1l1.·l ESTE O CO\IPO:ll'f ll;:\E DI"i TITLlJL

HA r..; şr DI~ NTMELE TlB FAMILII<; f.\ AR A BĂ
lu prima ediţiune a Istoriei crilice, începător

atrnwi în studii lingvistice, eu credeam (t. 1, p. 166)
că: ,,Basarab este de aceeaşi origine c·u elenicul
~ixG:).e:~~ principe" şi am căutat a mă urca pină la
radicala sanscrită hhas „briller''; dar: 1. radicala
('Ca indo-cnropce nu c bhas, ci bha; 2. bh, după ]cgi
l"onel icc c·u no~nte, trebuie să treacă la greri în 9 1
1111 in (3; ::. forma cca organică a cuvintului românesc
csle nu Basarab, ri Basarabă; 4. în orice caz finalul
li 1111 HP explică de loc prin grecul ~ocati.e:6i:;. Deja
in a 2-a eclitin11e a Istoriei critice eu renuntai cu lotul
la a,:ea etimologic, şi o mai cilez astăzi numai
doari"t ra u fază foarlc lreeătoare in eronologia ,·erec-
t ărilor melc a51lpra lui Basarabii.
În cronice, in mwle texturi mai nouii, rareori in
nclc oficiale, ne intimpină trisilabicul Basara4 în
Joc de tetrasilabicu I Ba.mrabii. Aeeas'la se poate
privi îu parte rn o Hcm·larc poporană prin analogie
,,11 celPlall.e n11m i b:irb:Heşl i; a~a eu insumi scriam
uHădatii Basarab. iar d. Odohcsrn, ehiar atunci
cind lradncc un text Hlavi,· <IP la Neagoc-,·odă,
nnd<' <le <lom1 \
ori c pus foarte dar nominetinil
Ji.ac.ap.m.1, il prcrace de <lord ori iu Basarab (Rr,•.
rom., I, 8lG-8li). :\lai ohic-inuit însă acest 1/a.mrab
in Io(' de Basarabii este din pal'lcu editorilor de cm-
BA.SAHABA
- - - - ---~---------------·-------
nice ~ide ved1i lexlur-i o leduri.i grm1iL1 si o g1·esili"l

0
Lranser•icrc a g1·afic·ri c·irili,·t>, iii 1·~1·e l'inalul' IH'i

11e scrie das1q1ra ria1lului 1\U 1111 f-lingu,· i.. dm· prin
consoana ('ea suprasnisn :-e suliioţelPgn lotd,rn11a şi
Yocala 1·e o iusoteşl e, a<lecă 1111 „ Basar·<1b"', 1· i „Basa-
1·abi1. Apoi nu o datii in text uri 11e eiteşle /Jăsăriihii
11au Băsărab, cu 1'f!i doi a nelonic'i tre<·11!i i11 ă, pr·n
analogie eu fonelic·11 1:ormalii a lirnbei romf1.111•şl i,
şi totodată prin im·iurirra pluralului 1:el11i poporan
B11.wlrăheşti, unde lo!i tt sead la i'i. Forma ins,; /Ms,1-
rabc't esle foarte ra!':'t in l.exlnrile c·ele ved1i şi aproapr.
făr·ă exemplu în cPle ofiriale, mai alell pi11ă la anul
·1600, unde srl'ierea l'fJa l1·adi(ională 1111 ",dl fel dec·il
urticnlaL li.ic.ip.ti..t ~au ne.ir! i,·11lal fi.tC'dJJJi.~ s1
li.te.tp.s:n,., AsLrl'l in c·olPcţiu,wa clP 1Tisoani !o!li~-
viee numi frnesl-i a 111 i \'prwli!!:
lli72: li.ic4p<1!i.t, ('li genii i,·ul li.sc.ipd&E, nu 1·11
genii ivul li.ic.tp.ti.r.i, după (·tun <"ern gramaliea.
slaviră;
H7n: li.ic.tp.ti:.i;
H.80: fi.1c.tp.t1a., 1·11 genii inii fi.sc.tp.ti.l;
1:l1 '~: li.ac.ip.s...s, 1·.11 acela~i genii ÎY, roarle i11ter0-
il&nl, 1·1il'Î 1111 n Rl:ffir. c·i e~lti !-{t~11iLinil roma,w~c
neflrtic·11l11l, c·11rH 1111 ponle ~.i prm·inii decit ,te la
1111 nominali,· 1·11 -d, 11ieio<lată ,·u -u: babă- (unei}
babe, roahi:i-(unni) roabe, huhă-(1111ei) buhe, tată-t-a•
te(i), popă-popP(i).
Forma Pt>a org.mică Pi-le dară Basarabă, şi tn
aceaRLă formă lol11l arai ă c·:'i ea s-a cornp11s din do~ră.
euvinte:
dintîi, l1111~irn.-;1 Ila - sa -- ra --- IHt ,, neohici-
fluiUi in 1111rni proprii cari nu :;inl. formal<' prin ~11-
f ixele onomastice -MIW sH.11 -1'W'II si c:ari lot.dauna
:sinL monosilabire, disilahit·I', 1·el ~n11lt lrisilabiee,
BASAl<ÂBA
-----------------------
afar:1 numai de slr:1inul „Ca11l:it11zi110", ~(·urlat si

acda la moldovPni i11 .,Canl;i'·; '
al doilea, palrn a, din ear·i pr·irnii trei sint puru-
l'Ca clari in vPnhile monumente: Ba -- sa - ro--,
nu ,;e pot expliea del'it r,rin fuziunea a dou:'i cuvinte
deosebite, fie1'.are 1•u tonicul a, i:-eca ee a l',1,·ul na
asimilarea vo,·alieă hilalerah1 sii mănţinâ clar pe
a cel ,ic la rnijlol', prin 11rm1m-': bi1-s11-rabă.
Rezultă dar 1·,i iniţialul Ila aparţine în Pompo-
zitiune unui alt cuvi11t dedl finalul rabâ, medialul
sa'putînd sii apartină unuia sau altuia din cele două
euvinte în l'Olll))OZi\ iune.
Ajunşi ;wi, lucrul ge limpt,zeşle de la sine .
. Fiind vorba dPspre l!i?-,rnrnl cel hă nes c din
011„nia sau despr,~ acea ,·a!ltă nobilitarii a Ba-
n ove ţi I or din care s11 alegeau Banii,
t·omp1111ul RasaraM eele B a n - Sar a hă; şi
aeeasta fie inlărA~Le p,~ d.~plin prin sintaxă ~i prin
fonetieă in aeelaşi timp.
Homli.11eşl6 titlurile 1m pua lnainte de u:11ne sau
~e pu11 d11pă nume, 1u1 insă arhitrar, n11 1ioopol.rivă,
1111 rără ni(•.i o deol!:>.birP, ci urmJnd uaei regule 11ta-
lornice. După n11m~ s~ pun titluri individuale:
Ion-v o dă, Şt.efon- I o g o fă t, Peb_ru-g to l n i c
eli'.; inainte de nume St' pun. titluri cari aparţin
11nei elaRe de indivizi: j II p Inu I Ştehrn-logofăl,
ho i P. r u I Pet.ru-st.o\11ir, cuc o 11 u I c11tare.
In BasaralJă = Ban Sar~h.i, titlul figurează foarte
0
corect i11aintc de uume, eări aeest titlu distingea

pi~ toţi m ·:nhrii ca11lei nobilitare din l'are se alegea
n1pnl [ărc:, pe toţi Ba II o v P ţii. Astfel lntr-un
,-risov de la Vlad 'fepaş din l'i9l fig11r1~azr1 palrn
boieri purtind lo[i denpoi.rivii lil.)111 rie ,.B1rn",
dn~i II ici 111111] din ci nu era „Marele Han": hanul
J!) - Eiymologlcum M~gnum Romaniae, voi. II
RASARABA 290
---~-----
Detco, bunul Dediu, banul Diicu şi hanul Dra-
gomir (V('neliu, 130). Erau pairu Ban o,. e t i,
adecă patru Basarabi.
Ca titlu de l>r<~aslă, nu de persoană, graiul eerea
dttră ca n a n siî se punii dinaintea numelui: ,,Ban
Stmtbă". Timd11d apoi a se aglutina ambele elemente,
de vreme ce B an era inseparabil de Sa r a h(t,
o lrige fonetic.1 imperioasă in limba română impuueu
mai departe <lispariţiunea lui n dinaintea lui s
din Ban - Sar ah ă. Trebuia să devină Basa-
rnl,ii, dup,1 cum din „mcnsa" s-a făcui „masă", din
,,dea~11~'· -- .. des'', .,pcnsart~" - ,.păsare", .. pinso" ---
„pise,1", .. mansum·' -- ,,mas" etc,, căei n dinaintea
lui s n-a dispărnt numai in îlexiunea ver hală cu
Lematinil d ,i g: tind - tins, pling - plins, ung --
un~. Fenomenul a fost. în parte cunoscut <lt>ja in
latină, ~i ne întîmpină şi ln alte dialeetP romanice;
la noi însă el formează o normă.
Aşadară, din pnnctnl de vederf'I sintecl.ie, 1:-H ~i din
punctul dii vedere fonetic, Basarabă C'Slt' B a n
Sar a bă; ~i deci, tnainte de a se fi pulul intro-
duce la români titlul Ban, ade,:.ă inaint.e dt~ se-
colul X, marea castH oltenească, din care a ÎZ\'oril
dinastia Basarabi lor, se numea: Sar a b ă.
Aglutinarea lui B a II cu S a r a h ă ponlru a
forma Basarabâ trebuia să fi fost compleUi deja in
secolul X [II; cel puţi,1 străinii nu mai deosebeau
de pe atunci in compozi\.iune elementul cel titular
,.Ban", de vreme ce cronicarul Fa.zel-Ullah-llaşid,
descriind suh anul 1240 năvălirea mongolilor asu-
pra „ţărci Oltului", numeşte pc capul acesteia diu
urmă ,.Bazaranlwm'' (D'Ohsson, llist., d. Mong.,
11, ti27 ---8), wl~d ,,Uasarabii-ban". mai ad:'iogînd
o dată lillul in coada numelui, dupft uzul orie1ital.
riASAH.AB,\
- - - - - - - - - - - -----------------···· --·- -
Cn toate acestea, primitivul Sa 1· a li ;i, dac;'i nu

în memoria poporului, incai in lradi!iu11ea proprie
a Basarabi/or eat,1 să fi rămns multă neme cm10s1·ut
,·a numele cel primitiv al castei. in adev,ir, în scco-
1111 XJV nu se accentua Basarâbii. 1·i Hâ.~aml>ii,
unde accentul pe Ba araLft că în a,·east,1 silabii se
simtea ineă titlul Ba 11. Pe mormîntul lui Al0xan-
drn · BaRurabi'i din 136.'i, descoperit de l'ăt1·r, d. Tm·i-
lescu in interiorul bisericei m,iniist i1·i i Cimpul1111g,
se citeşte:
e • "" .. --· - , .
A\!!,•I H06Jit>J,[·SI ,A,Hh·IIPtCT<IIJllG/AtH~
•• I , K -
' ' . .
AHKDl H GdA\OAPbiKcl81hl r,A,t>h ·l@·NI{
RO.Ad 1iA6;tlNAPh J30€HOA4 · Ctlb
-
Ht
• • I , I
AHKdl' o. 1; LIC&\m & n oer. OA~· tH,1\ t1 ·

$. i~:) u-r- t't-l·· f · U'JiVlf·l/i\ e.\\S !i,Îi\\J\°\T-:·
( ţ luna noiembrc l6 zile a răposat marele şi
autocratul domn Io. Nicolae 1\lexa11dr11 ,·oevoda,
fiul marelui Basarabâ VOCYO<l,l, în anul m-n;i indie-
tion ;J, ţje.j clemă memoria).
in aeeaslă inscripţiune li.ic.tp.t&A\ c pre\ios nu
numai prin iniţialul Ba =Ban, dar şi prin finalul
cel nearlil'ulal: Basarabtî = B an-Sa r a h ă.
Înainte de n p,1şi mai departe, o parenteză. Ase-
mănarea foneli1·1i între clementul - sar ah ,1 din
1111mPle Basarabâ şi între să r b fiind fom·te mare,
nnii din t·ronicarii noşt.ri S·au apueat de Limplll'iu
a fat·e pe Ba.-;araui de origine serbease,1. 1n eronil'a
19*
111\SAl!ABA
JW carP, Ol'icile ar s1ntnP d. V.A. Freehia (Torilcsf'n,

R1·vi:sta, an. li, voi. I, fmw. 'I; dr. Si1T11, i11 '.ill'.. ~11111,
llap. llpocu., t. 2;:D, seet. :2, p. :31i:-,), 1~11 persist a o
alr·ihui hri Nicolae l\lilcsl'u, RC zi('e des1ne hoic,·i-
mea 1·orn1111cai-cii: ,,l'nii :-iînt di11 sărbi, nl\ii din
grcl'i, al[ii din albiinaşi, alţii din l'rln,:i, al[ii dintr·-
alle limbi, 1·;1 şi Dom11ii îneii mai mul[i din slriii11i
a11 st iil11t, 1·111n şi fla.rnralJ1'i se I. r a g d i n n ca rn
s r, r h ,~ s I'" (dr. lsloria aitirâ, ed. 2, I. I, p. l-11 ).
ln ero11i1·a lui Zilol Homân11l (crl. llasd., p. I 1:q:
„Aecst neam al Canl.a1-ozi11ilor rndind11-se de aproape
t:11 neamul llasarabt,'jlilor, uu·e au sl;1tut şi sL;1 1·el
mai Rl,hil neam aiC'i in [car:1, şi p(•nl.rn nki se trage
despre tală din singelt> impăra[ilor· Ser v i ,. i,
iar despre rnnrnii din slngclc impiÎl'a[ilor Ta1·ig1·ad11-
l11 i, şi pentru 1·ăl'-i l'f'l ciintii Domn al \er1•i, de eind
av1•m ifll.oric, an sl:H11l IJasamb, şi JH'llll'II 1·:'ici ei
1·11 v1·11d11i1:ia lor sliil11r;1 de1,,loini1·i a i11fri11a pe ture
pe acl'lc \'!'COI i l'ind el dedese groaz,1 in lol piiminl.111
şi 1·ădca11 s11pl rlinsnl impără[iilP ~i 1T;îiilP, 111·t>c·11m
pid poamele cirul se ,·01·, abia mil:'•·i11d por1111I la
rt1d,'il'in;1; iar mai ,·Mos \lirl'ca-\"od,1 cd B;1lr·in şi
Laiot.1-Yod,1, amindoi R11sarabfşli ... " 111 a:::a-1111nrila
C.ronic·:1 C..1nta1·uzi11ensd, la Cantt>mir şi in gc1walo-
gia do11111ilol' romi\11p~li ,·pa p11bli1·,dt, dP Pray
(/Jissf!'I., 1110), noi vedem aceca~i eonl'111.i1111p î11lrf!
ll11sar11hi ~ i s c r h i. o c·on 1'11zi llllf! c·are, 1·11 tol II l
1wc1111os,·11l,1 1·1·011i1·1dor ser·bP:::l.i ~i f'inl.i11t>lor sla-
vic·P 111 gP11e1·1•, este datorită in forul 111m1a i lllrmclui
eel11i primitiv: Sar a b i"i,.
l>ar cc este acesl Sar a b ,1? De unde vinc'.1 De
C'înd se în<'cpP°:1
Am ,·ăzul 1·,1 u \'orba 1111 dP o familie, r·i dn o castă
î11lreagii, de un fel de hreaslii, o colectivilale Lra-
diţională, rormalii prin sel'oli şi ale căriia rădăcini
sinl inîiplr în islcH'ie eu mult, mai adin!' dcdl se
pare la prima vedp1·c·.
Sinl a1·u111 HO 20 dP ani, pc la 187/i, inlr-o noti[ă
pe tare o drdei d-lui F. Dame (.··l111111aini gh1erale de
Iii Ho11ma11ir, 187~), p. 41), en zi eram: ,,La caslc
nobiliaire, d11 scin de laquelle on lirnil par 1\lcclion
Ies pri111·ps PI ]P:-: ponl il'nf:, s'appelait. dwz Ies Daecs
Bas sa 1· n h i, 110m t.1·01upui e11 Zar ah i dans
Jor11andi,s'·':'. ,\slt1zi rn1 Yoi a,·11a decit a modifica
pasagiul in urmălorul chip: ,,s'appclail. l'hez Ies
Daccs Sar ah i, nom ampli fie ehez Ies Hou-
ma,rn; en Bas ar ah i"':'*.
Să vedem.
IJJ. s An An T ESTE 'W\rnU: CMffET

:\f)JIILITAllE L\ DACI
La Iornande, d11pii toale edi(i1111ilc 1·c•le veehi,

dintre ,·ari ,·0111 pomeni pe rea 1.li11lîi dill 151.5 a
lni Co111·ad Pt>11ling-Pr·, apoi a lui Boriav1!nl.ura Vul-
('.anius (l:)!17), a dominicanului .Jea11 (;aret (1679)
şi alui :\111rnlor·i (172::), se eileşle urrn[dol'lll pasagiu:
,, ... 111, r·ef,,,., IJio, 1111i historias eor·um ((;cLnrum)
annal<'sque g1·a1•co stilo composuil, qui dixit, pri-
rnum Zar a I, os Te re os, <lcinde Yocitatos
* .,Casla noliiliar;':i din s/11111 dirt•ia 8P alPgrnu domnii şi

pt·cla!,ii s,~ clH.·nin la daci /Jass,tl'r1bi, numr truncliinl ln Za-
mbi la ./orna11d,," (fr.) (n. cd.).
,:";,,, ... se n1111wa la daci Sarq/1i, nume amplificat la ro-
m;.\ni în Basa)'abi'· (fr.) (11. cd.).
HASARABA
·--------
Pilcatos hos, qui inter cos gcnerosi cxstabant: ex

quibm1 eis el regcs, ct sacerdotcs or<linahanlur ... "*
1n noile c<litiuni, dintre rari avem dinaintea
noastră pe a lui Closs (1866) şi pc a lui Holdcr
(1882), afară de a lui Mommscu (1882), în Joc de
,.z a r a b o s Tcrcos" ne întîmpină: ,,TarahosLcs
eos". ln codi ci i mannscTipt i, aşa cum i-a co laţ iona.l.
Mommsen, tic găse~tc:
cel Ottobonian : ,,tarabostcreos'·;
cel Berlinez : ,,thorahostcs cos";
cel Laurcnţ iau : ,,strahost<'H !'os";
eel Brcslavian : ,,xarahosl.crPos".
Pn!,in ne pasă în eaz11l de fată dacii pasagiul ele
mai sus lornancle l-a l11aL d-a drcpl,111 din Dionc
Crisostom sau numai prin mijloci1·ca lui Cas:,;iodor.
Nu este de loc important, pe de allfl parte, de a He
şti care din codicii manuscript,i e mai vechi şi care
e mai non, dcoariicc o copie mai veche dup:1 acela~i
original poaLn sfi fie mai puţin corccltl dccîL o copie
mai nouă. Singurul l11cru de cf1pelcnic, tocmai
acela pe care nimenea nn l-a băgaL pinii nr.um în
samă, este concordanta pasagiulni în cestinne cn
un alt pasagiu tot, din Iornan<lc, şi anume:
,,Elegit namquc (J)iccnens) ex eis tune nobilii;-
simos prudcntioresque viros, quos theologiam in-
struens, numinn quac<lam ct sacella venerare suasit,
fecit.que sacer<lutes, nomen illis Pileatorum con-
tradern:, ut reor, q11ia op e r t i s cap i t i h u s
t iar i s, q11os pileos alio nomine nuncupamus,
~',, ... după cum relatează Dio, care a scris istorii Io şi ana-
lele lor (ale geţilor) în limba greacă, caro i-a numit mai
intii peSarabii siilhatici, apoi pc cei cc purtau cuşme, soco-
tiţi nobili printre ei şi dintre care se alegeau 1·egi şi
11reoţi. .. " (lat.) (11. ed.).
295 _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _BASARABA
_..:..:....:c.:.:.=.=-c_
litabant; re]iquam vero gentem Capi)Jutos di cere

jussit. .. " *
Se ştie că lornande, ca şi prototipu] său Cassiodor, -
confundă pe daci cu goţii; în pasagele însă de mai
sus este învederat că se povesteşte numai despre
daci, căci în cel al doilea e vorba în specie de marele
legislator dacic Decencu, amic al regelui dacic
Berehista din epoca lui Cesar, ambii bine cunoscuţi
din Strabone (VII, c. 3, § 5, 11; XVI, c. 2, § 39);
ş-apoi, direct sau indirect, relaţiunea e luată din
Dione Crisostom, scriitor din epoca lui Traian şi
autor al unei opere perdute despre daci, nu despre
goţi.
1n pasagiul a] doilea esle foarte interesantil men•
ţiunea t i a r e l o r ca acoperemînt de cap la no-
bilii daci. ,,Tiara" nu este un cuvînt grecesc, ba
grecii nu ştiau nici măcar la ce gen să-l pună, zicînd
,,~ -nex.pix" şi „ă ·nocpixc;". Pentru copiştii cei latini
ai lui Iornande, această vorbă era atît de neobici-
nuită, încît în manuscriptele consultate de l\lomm-
sen fiecare o scrie altfel: ,,tyaris", ,,thyaris",
„thiaris" şi „tiaris". T i a r a era o di ciulă curat
tracică, pe care Servius în scoliele la Virgiliu
(Acn., 247) o explică prin „pileum phrygium"**.
Ea se întrebuinta şi la vechii perşi, dar Lagarde
• ,,Alege (Diccnrm) dintre ci apoi pc hărbapi cei mai

de nram şi mai înţclepp pc care iniţiindu-i în religie, i-a
îndemnat să se închine Ia unele divinităţi şi sanctuare şi
i-a făcut preoţi, dindu-le lor numele de cei cu cuşme,fiindcl'i,
cum cred, ei făceau jertfele rn ca.petele acoperite cu nişte
turbane, pe care noi le numim cu un alt nume căciuli; restu I
neamului însă a poruncit si\ se cheme pletoşi..." (lat.)
(n. ed.).
** ,,Căciulă frigiană (tracică)" (lat.) (n. cd.).
HASAHABA - - - - - - - - - - - - - - - - - - -2%
----- ----------- -
(Ablwndl., 206) n-a pulut sii-i găsească neo etimo-

logic erani1·f1.
La daci dar:l exista o 1·las,1 nobilitarii i::i sa«·crdo-
tală, care nu umbla tu f·ap11l gol ta poporul, ,·i purta
pe cap tiare, de unde lat i nc~t c ci se numeau .. pi leati",
iar în limba <la1·ic:i st> zieea11 „Zarahi Tcrei" sau
„Tarabi Terci". Care din a1•ru;l.e dou:1 lPclm·i este
oare l'Ca mai eorcd:1':I
S11 pres11p11n1•m 1·,1 la da,·i sar a ha i11s1imna
„cap"; o pr<'s11p1111cre pr0Yizori1!, 1w e:ue rna1 JOS
o vom Yeril'i1:a pr! calc:1 pozili\"ii. ;\ohilii da('i um-
hlau cu capul al'opcril f'II tiara, a<lc1·;1 eran cap n-
t e l, iar a te; .,,·apita l.iaris nperla" la lornande
în pasagiul al doilea, int,wmai a~a i::i la Dioiw Cri-
sostom (Or., LX X li): ,.r.l).r,uc; i1tt -:-:-/;:c; x:<p(Y.t.tr.'i:;
€zov,rxc,"*. ÎnLrm·il Sar ah i ar î11semna ,.ea-
petc'', a doua pari c a n11nwl11 i: T f' ,. e i, cal :t
neapiiral să rnprinzii o 11o(i11ne priYiloare la t i-
ar :1: 11n adjcdi,- ,,Lian!us ,·oun•rl. d'11n1• I iarn"
0 -
ci;le din pund. in }}11111'1. !ol a~a de I racii' 1·a ~i adjec-

t.ivul rCt'IIIWSt'll( trucii' .,has:;al'PIIS, r:lzrrcr::t.pzuc; =,,
cuuverl. d'11ne peli:,;sr de rPri.,rd'"':":' di11 ( 11vînl11l 0
li-acil' ~,:c;cret.p(Y. ,,p<'liss1! ,le 1·p11;11·d" (De LagarJc,

op. rit., 278). Es!P 1111 1':lJIOl'I l'orwl i" i:;i 111odologie
perfol'l.: tia1·e11s: tiara: hassa1·1~11s: bassar·a.
Pe11lrn a d1m1onslra di tPxl11l lui lor11a11de ,rn
poale f'i citit şi in(rlPs alll'Pl dP1·it aşa e11111 l-am eitiL
şi înţeles noi, stt luăm ipoll'za rnnlrariP, inle111eialii.
pe leelura „Tarahoslcs eos'· ~· h•s11e se va vl'dea ett
ea duce la absurd.
* ,. ... purlin,! c,ki11li 111· l'ap'· (:;r·.) (11. i:d.)

** ,, ... acop,·ril cu o hlan:1 d,• YulpP" (fr·.) (11. etl.).
----~HASARABA
1n a1·.easli\ ipoteză „Tarabosti" se expli1·i'i (T1wi-

lcsc11, Dacia inaintf' de romani, p. G:->i') prin „neo-
pcrsianul Lărb11s, 6H:i11lă asc-u\itlt, pilcus", şi deei
se ref<'ni la .. Pileati". lnsă „cos" care urmează după
„Tarahostes·', in ani ileză c·11 „hos" care precede pc
,,Pilcalos", v,,dcşte eă „Tarahostcs" in af·ensl :1 ipo-
teză nu poale fi clasa cea nobilitară 1·a1·e p11da eil-
ciulc, ei numai restul poporului dal'i1·, (·ei pieloşi,
„Capillati" din pasagiul al doilea, ditr,, cari m1 se
J)Otri,·eşle de loc ,,1:ăl'i11la", (·,i1·i lonnai ei 11mbla11
c11 capul gol. Pe lingă a1·east,1 abs11rdilale logidi,
vine apoi ahs11r<lilalea etimologică dP a atribui
claeilor un <·11\'Înl ueo-persi,111, l',hă a do,·ed i 1·i"t Pl
a existai Ia lr:wi, sau m:1ca1· la ,·1•1·hii 1wr~i.
Am p11tPa si"t 1111 mai vorbim despre etimologia
1·f!a goli1·(t a lui „Tarahosti·· din ,Jlwrhoslai, was
zwar Pgenles, ne(·essari i, viPlleidtt ahPt' a11('h sacri-
l'il'i, sa1Tifi1·a11les heisRl'n kan11"~' (Crirnm, Gcsd1.
d.d. Spr., 820). Aslttzi nime11ea 1111 mai amcsl.Pf·:1
pc daf'i cu gotii, 1111a la mini\; ş-apoi al doilea,
.,Lharboslai" lllSl'llllllJl(I „siinlf'i", l'Ste absurd f'U Sc!
fie 1111 nume lol'mai p1mlr11 ,·asta ('PH domnitoare.
;\t1111ai prin lPf'llll'll ,,l<'l'('OS , tiar·Prnr· dispa1·0
al'el „eos" f':u·P i111·11r1·t1 oi·i1·p ip<1lcztt 1·onl rn1·iP. Dai·
culmea demo11slra\i1111ii Pslt> 1·t1 r111mai prin ledm·a
,,Sarahos'· J1oi aj1111g1•m la 1111 1·11vi11t 1·11rat daeic,
asupra 1·,1r11ia JIP vo1n opri a1·11ma o ..lip:,.
;\lai sus 11oi ne-am miirginil a h:i1111i di in limba
daei,·ă sar ah a insfnlllla ,.,·ap'·, d11pii. eum se
admit p1·es11p1111ni·i proYizorii l'hiar in nrnlPrnalicl',
cu con di! iun ea in:-:i, ncap,intl, ,·a sii le V(•ril'i,·e şi
* ., ... t:l'Pa f't' 1!t-sig-11r poalt, sti 111sP11111P cr,i 1k car,· P nevoii•,
necesur·i, dar ~ i e,· i ce sar.ri l'i,·;1. c,· i n, adu 1: ol'randt•"{germ.)
(11. ed.).
BA.SARABA 298
s:1 te confirme apoi l'onsecinţ,ele. lu cazul de fată

eoo.sccintele au justificat bănuiala, şi am avea
dreptul din parte-ne de a ne multumi eu atîta. Din
fericire, avem material îndeslnlător ra să mergem
mui departe. .
Pentru no\iunea de „eap", cuvîntul in<lo-europeu
primitiy cel mai oomnn cm .:, ar a (Panii, Benennun~
d. Kor/J('rtheilc, Stettin, 1867, p.8), scăzut în sanscrită
la 1, ir a şi din care d-a dreptul s-au dezvoltat:
('\l k: Ul,<;;
gr. z. lpx, z«p"f), zrxp; zeud. c;-ara;
lat. ,·ulg. 1;ara, de arm{m. sar;
1mcfo cat'a la sarzi, pers. sar, ser.
provenţ ai,, spanioli şi
portu~si, vechi fran-
c-eY. diiere (Ko,·ting,
Rom. Wtb., 171).
Se afl... o mărturie textuală din epoca lui Cesar
cum cit tracii, iar prin urmare şi dacii, aveau pentru
„c.ap" acelaşi nume, dar cn s ca eranii nu cu k c.a
:.,ireoo-italii, anume la Slrabone (XI, iii): ,,cll!XcrL ~z
x.zl. G~x.wv ·:wix::;, ,ou:;: -.po8:xyop&uq.1.fvou::; ~ ix p r1. -
1t« p iz:;, <ir o v x c: cp oc 1. o, 6 µou::; ... ", în tradu-
cere: ,,neşte traci porecliţi Sar a-pare, adecă
ca p-tăicl.o,ri ... " (efr. Lassen, în Zeitschr. d.d.
morgenl. Gt!..selisch., X, 367).
Lada.ci îu specie, sar a „cap" ni se înfăţişeazi1.
în oomendatura topică la oraşul „Sarmizegethusa",
capitala dacilor, ,,caput Daciae", după cum Tit-
Llviu numeşte Roma „caput Italiae", sau Larissa
,,caput Thessaliae", astfel că acest nume trebui des-
compus în Sar-mizegethusa. Apoi peste acelaşi
s a r noi dilm la „Sargetia", rîuleţ ce curgea lingă·
BASARAB/\
Sarmizegethusa şi care tocmai prin aceasta căputa

importanţa de: a fi şi el „caput", descompunindu-sc
în Sar-getia. ln restul Dacici sar a se g,lscşte tot
in compoziţiunr., înLrucit îmi aduc aminte, numai
la finea unor numi locale: Germi-so.ra şi Deu-sara,
peste Dunăre Sapri-sara, unde G-ermi-, Deu- şi
Sapri- trebui să t'ie elemente adjectivale.
Alăl,mi c11 r. a r a se constată în limba indo-
europec primitivii o formă amplificată ,; a r a li h a,
cu un bh care se ştie că trece la gNci în?, la enmi
si latini în b. Asa sint:
' la greci: xopuqr,/ ,,cap", cu nasalisatul x.opU(:J:~~;
la latini: c e r e b r u rn „crier", adeei:'t cere b.
r u m „aparţinîn<l capului", ni,~idecum t: ere•
brum ,.purt:Uor de cap", ce~ ce n-are nici un sen~
de vreme ec 1111 erierul poartă eapul, r.i viceversa;
vechea formiî pcrsi<-ii la Isidor: ,.s. a r ah a .r a e
quaedam · capiLmn t.egmina nmLC\lpantur quaJia
videmus in capitc magorum picta"* (De. Lagarde,
Abhandl., 20G), a<lecă sar a ba - ra ,,căciulă",
literalmente iai·ăşi „apart,inînd capului", cu acelaşi
sufixadjectival-ru-caşi îu latinu] ccrcb-rum;
în fine, zcndicul ~ar a văr a „cii.ciul1t", ,,Kopf-
bedeckung" {Justi, llandb., 294), urmează şi el a {i
indrPplat în <; ft r a h ft r a.
Aşadară tracii, pc lingă s a r a trebui să fi avut
~j ci pe amplit'icalul sar ah a, i;;i tocmai pi.! acc:;;ta
noi îl vedem la daci ca nume al castPi celei uobili•
tare în pretiosul pasagiu din Dione Crisostom.
Prin urmare, <lin toate puncturile de vedere, cc>a
mai corectă Jectmă a primului paimgiu din lornande
(, ,, ... sarabarc cum se numesc turbanele cu care se aco-
peră capul şi pn care Ic vedem cf1 împo!lohesc capelele ma-
gilor" (lat.) (11. ecl.).
BAS.AHABÂ :1011
rămine aeet\a din edi(iunea lui Peul înger: ,,Zara bos

Tereos" = Sarabos liarcos", si mai bine: .,Sat·abas
tiarcos". inlrcgul pasugiu va's1111a astfel: .. ul rdPrl
Dio, fJIIÎ hisl.01·ias POl'lllll ,11111alPsq1w g1·ap,·o sl ilo
!'ornposuit, <[IIÎ dixi1 primum Sar ah as I ia-
1· e o 8, dei1uJp nwitalos pilcatos hos, q11i i11IP1·
Pns gP1H•1·osi cxlaba11l: PX quil111s eis el 1·Pg1·s PI sa-
eP1·doles ordinaba11l111· ... '·
in ,t1·Psl pasagi11, .. p1·i11111m" se rapoa1·lii la ,·11-
vi11l ul nriginal da,·il': .. S,ll'i1hm;'', ia1· .,dPi 11d1··· l,1
t1·:1d111·p1·pa· lui, l'i,· gTt),H',i, fin latinii:· ,.-;-;\).,,/,?,o•:·
la Dio111• Crisoslom, .,pileati·' la fornandP. S,•n,-111
dai·,1 est,·: .,Dio1·11·, ,·,11·1• a 1wris gnwc~le istoria ,1.,,-i-
Joi·, 11c sp1111e d la Jin~i i se 111.1111ra Sa 1· a h i
t i a r e i, adc1·,i ,. a p e l c c: 11 ,. i"i ,. i II l i, ]IP
lali11c:;;:e pi Ie a t i, da,;a ,:ea de su:-, din 1·ar1• :-e
ale~wa11 regi ::,i saccrdo[i'·.
Sar a li a în,;emnind „c.1p", este iHvPd<•ral ,.,, ~i
fi'iră epitetul [.iar c 11 s aeesl cuvînt 1·a1·:u·IPriza
,foja l11<leaju11s casta 1·ea 11ohilitar:1, a:-1 !'PI ,,r, mai
adesea s,111 d1iar toldanna Pl urma sii sP inl ri'ln1 i11-
[<'ze singur in gura popo1'lil11i dr. f.'ÎlP ori m·a ,·,wha
cl1) ,,pil()ati'• sau „m).t.(('1?,;\'', ~i dt, acPra 1 i :1-
r n II s l1·d111ia dP la 8Î1w~i s;'i di8p,11·,î, dPVPnind
de prisoH.
IV. O LIL\L\ A J)ACICU.li I SA H .\ n .\

i\ rnun,1. nmtA \ 1->;l: rrn .\:<r .\.z 1
Noi am vi"izul cit la daci sa r a ha ern 1111 numai
1111 lit.111, dar eire11la lolodalii ,·n se11s11I 1·01111rn <le
,,eap". Ca Lill11, forma cea d,wicii, 01·ita1·1) :-i"i l'i l'osl,
:wt H/\,'-;/\HAl\,\
lesnP pul.ea să se 1·onserve inlaelii.' lu l'omâni, ciupii.

cum sP conservă intact 11n nume propriu 1wi11 tra-
di\i1111pa J'arniliari"i, 1kşi lcndi11\ele fonelir·e nln
pop11r11l11i s11p11n i11 ,·c•i,;(111 grni11lui aceleai;;i so1111ri la
di1'1·1·ilP 111odifid1ri s111·ePsin•. ln eompusul 1/asarabâ
lla11-Sarabii, da('i1·11l saraba ajunge
pinii la noi 1·11 vocalismul ncntuneC'at şi cu b intr·e
vcwak. l·:slP adl'viirnl. 1·.ii in iH'eeaşi pozi(i1111e, dupii.
s i lalrn I n11 i1·(1 -m-, li s-a p,isl ral. în ,,fw,ir·iilrn~", de-
mi 011 Ii,· di11 „se;i.1·i111u O st'ar,ilil'us, *s1·,lt'alms". Ori-
1·nrn ins11, 1·011scrYa(iur111a ;ir·Pl11i -h- i:,i a nwalism11-
lui pra 1·u lllllll mai a11Pvoi1) pP11l1·11 dac inii sa I' ah a
1·11 s1•1Hml 1·011H111 de „n1p'·. Aci I relrnian ~ii-~i _reia
deplina lor p11lel'f<fcndin\Pll' 1·Ple fonetieP ale grai11-
l11i. Pr·e1·111n di11 .. sl1·;dll1s'· s-a fiicul. ron1c\nf'sle
.,slrinili11--, ilalic11e~I<' ,.slrn111ho'·, deja in t·p~ea
lat i11,i, lol a~a sar ah a ar ri 1·,"i11lal ile JIP at11nri
a da o 1'01·111,-1 11asalisali'i s ;1 r· im h (1. Ei hi11e, acf'st
s [1 r i lll li ii lr·iiie~le la noi pi11;i. asl,i.'l.i in gura po-
pol'lll11i, i;;i 11·,iif'~le iar[1~i n11nrai inlr-o eompozi\iunc:
li ;1 S ii I' i HI h ;j = 11 l ' - S {1 I' j mb;"\.,
0 l1tt'l'\I f,il',I
minie, 1',i1·;i eap, iz.f.-:;,7.i.r,v, ixr,p,y?,,'1, ,,rnin11s-
1·ap11I '·.
\liklosil'h (Slav. m. i111 /{,,1111111., -'ili) ll'agc pc
ror11;''11111I 1n,n,p,li,\\1-·1,, din :-li1,·i1·11l cpd,\\"h. .. pudi:il'",
1·a ~i ,·inel ar i11sc11111a .. i111p111lt-11lia'·. Cilr,I(' (ll, 21:',)
î~i ap1·op1·iazt1 a1·1•;1slt1 PI i11111lo!.!;iP, lrnd11l'in1l JW
„11r1st11·i111h,-1'· p1·in .,i111p11dP11•·,.··. \'om YPdca mai jos
da,·t1 ill'l!llS(a S(' polr·i,·p~(p di11 p1111l'111lt!e YCtlf'l'CHl
Hl'11~11l11i; 1111 rnpr·gc i11s,i de loi· sub raporlul morfolo-
gii· ~i suii t·PI l'oneli,·, 1·,ii·i:
I. ll1111i.111ii p11IPn11 s;i ndiloµ_l' 1wga[i11nea mmrni la
1111 1·11,·i11l sln,·i,· lrn1·11l in li111ha ron11\ni"i, pe dud nn
c,IP 11i,·i o 111·11111 la 1wi de slavi1·11\ ,,srami"1", iar prin
BASARABA 302
urmare nu se putea forma o negaţ,iune pentru ceva

neexistinte;
2. E peste putinţă a presupune că românii au
împrumutat de la slavi cnvintul cu negaţiunea
cu tot, adecă „nesramu", fiindcă această formă
substantivală negativă nu se află la slavi, şi este
cu totul excep\,ională la <linşii chiar forma adjecti-
vală „nesraminl = impudicus";
3. Slavicul „sramu" ar fi rămas la români „sram",
după cum „hramu" a rămas „hram", ,,gramada -
grămadă", ,,păstramă - 1tiz<r't'pixµii~", ,,dram -
3pixµL", ,,cramă - krama", ,,năframă - maqrama"
etc.; ·
4. Chiar trecerea masculinului „sram(1" în femi-
ninul „sărîmbă" ar fi ceva anormal, de vreme ce
limba română femininează numai pe neutrii slavici,
de ex. ,,baltă = blato", nu însă pe masculini.
Dar derivatiunca lui n ă să r î m b ă din sla-
vicul „sramu"' este nu mai puţin greşită din punclul
de vedere al sensului.
Lexiconul Budan din 1825, singurul pc cnre-1
cunoscuse Miklosich, vede de asemenea în n ă să
r î m b ă o negaţiune, însă anume din latinul
,,siremps": ,,Siremps prorsus obsoletum a pud La-
tinos, denotabat omnimodam rei similitudinem, et
hinc negatio apud Valachos N e s t r e m b ă *
Adjectivul latin „siremps" era un termen exclusiv
juridic, contras din „si-rem-ipse" şi însemnînd:
„parfaitement egal, absolument semblable"; deci
forma negativă nu-i putea da un alt sens decît
numai doară acela de „tout-a-fait different", de unde
* .,Siremps (cu totul la fel] întrebuinţat în proză, în-_
semna la le.lini o asemănare în toate privinţele şi de aici
vine negaţia la Valachi: Nesirembă" (lat.) (n. ed.).
BASAHAUA
rrn ajun/!em la n ă s Ct r î m h ă, chiar dacă frecerea

lnl.in11lui - pse i11 ,·orn.'1.11111 - lui n-ar fi o imposi-
bililute tot tisa de mnrP.
Cum oare st: t.ratluee Tl ., să r i m b ă în eelelalte
vo,.·ahularc:'
La H11dai-llcleanu, care observă foarte bine că
acest. f'nvint este numai priuiesc: ,,năsărîmbii, der
Posscn" (I.ex. Mss., cfrea '.l820, în l\luz. ist. din
lln<".), udeeă „raree, bouffonnerie, arlequinade".
La Sad. Bareinn11 (JVtb., 1868, p. 153) ,,năsă
rîmhft" se explir:l prin „neghiobie".
La La111·ian-:\lassim ((,'!os,<;., 106) ,,năsiirimbă" este:
,,~l11lli![i'i, 11di1mie, inqi[iP".
Prin 11rn1tn·1•, .,niis,"i!'imhii'' nu e de loc „impudcnce"
a lui Ci}w,·.
l\e1H·1·,iz;1to1· 111 voeaLulare, eu am făcut o anchetă
111 g1·aittl poporan, f:Î ială rezultatul:
,, N :1 s ,, r j m b ,i inscrn nează: prost, prostovan,
rncle!P11" (uvo,·al P. Ctdl'i11nari11, llanat, Orşova)
„N ă s .-, r i ni b sp inl:reb11i11ţcazu cu înţelesul
dn: prn~t, hftb,i 1H·, Ii rnpil la III inlc. fl"iră socotă"
(l>r·. I. llo~iu, Baital, Biserica-Albi1) .
.,in graiul µoporulni, a face nt'1st"trimbi,
ins1!nmwi a face m, I11n11 ncpol1·ivil, slab, prost"
(preot l>. Popoviei, Banul, Lugoş) .
.,;\ ,i s ,i r i rn hit insemneaz:, in Transilvania,
J,, P:X. î11 comilalul Alba-Iulia si pc la Brasov:
om p1·osl:111ae, iul r-o ureche; iar ~~u sensul ruşinos
se :i:i1.:c numai în privinţa cal11lui, ca şi cînd s-ar zice:
prostia rnluh1i': (i\. ~liinărăzianu).
Cum că n ii s ă r î m h ă n-are în fond alt sens
deci(. al'ela de nerod sau neghiob, probă este că
poporul îl amalgamează uneori cu „năting", pre-
BASAHABA
---------- - - - - - -
sor.
f,kintlu-l in II ii s ,1 r i 11 /[11, şi ('li „niiliin1u", pre-
1',frind11-I i11 11 1i I ii ,. î m b ,,.
,. ;\; iî I :'î ,. i rn h şi 11 ,i I ii r î m h i'î se aude
în Banal şi pri la Lipon1. :\: ,1 I. ii r î m b cslc un
om 1•111·r l'act\ o prnsl i(•, 11 (t t ii ,. im b 11 o muiere
rare ,nr î11gr·ij<'şlc dP al'1u·(•rilr salt•. Se mai zice şi
f'a s11hslanl i,-, dr «'X.: ;t1·Psl om a 1'1il'trl o nu t :'î-
r i rn h ,i, s-a irnhiilnl ~i şi-a h:il11! mtril'r·c-a" (I. Tu-
J111·c·s(·11, Banul, Lip11,·a) .
.,N :"t s :1 r i II g ii , la pl11rnl n 11 s iî r 1 n guri,
ÎllHPIIIIIPazii ('.(IY1l 1·;'\11, d1\ ('X.: 1WCR! :trgaL numai
u 11 s ,1 ri II g 11 ,. i i111i-l'a1·e 01·i11nde ii mii'· (I. Pop-
Hclrgan11I, T1·a11silrn11ia).
„CuYinlPlr II ii s ,i ,. im h :"t şi n ,1 l ,1 r im h ,1
se înlrebui11IPazi'i in inll'IPsul de a face d-alc nefl1-
1·11le, ader·,, · u 11 11011He11·:-. 11J1 luer·u !'ii 11, gîlceav:1,
pol1',1, ceva 1wh1111es('. Apoi n ;"i. s ii 1· im b ti mai
insPmnPaz;i a 1'1wc o l'il((t urii ii cuiva, a iru·r·c(i l'r1111-
tea'· (nnwal P. Holariu, Timişo1:11·a).
Al'ar:, dP suhsl ani ÎYtil II i\ s :1 ,. î m li i'1 şi adje1·-
tinrl 11 ., s :1 r· i 111 h, /,1'.ti1·01111/ H11dau 11r mai dii
adjef'I iY11I II t1 s ,1 ,. i 111 ho s . . \111helr forme adjP,·-
tintlr sini i11s:'i i11vPdl'l'ill poslPrina1·e ~i spm·adif'e,
1·u şi 1'01·111PII' a11alogil'l' 11 ;'\ I 1i 1· im h !!i 11 ,1 fi ii -
r în g :'i. 1-'01"111a ,·,·ri primii id, singurii l'iispindil:1
în popor·, rslP 1·Pa s1rl,,.,(a11liYal:i, mai nlcs in loeu-
ţ.iunea: .,a f'aeP o II ii s ,ir im h [1". C11\'i11l11l se
1iesr'.omp11ne d<' la si1H'!!i i11 11 c - s ,1 r î m b u '"""
,,ne-eap", o r·ompozi[ imll' pri11 f'ar<' s-a Lrnrl11:- lill'r·:11-
menlc in D:H"ia lal i111rl rusii,· m i n II s - ,. a p II L,
cons,wvat pinii astăzi î11 (k,·idcnl. Aersl m i 11 11 s -
Cap li t „ne-eap" Cl'a lol'lnai ('CCa ('() IIISl'JIIIH'UZil
:-rnbslanl inii nes ii r im h ii, adee,"i o pagtrhi1 sau
o ncplifrcrc fiif'11Liî pri11 lips:"i de jndl'l"alii, ele unde
:10:i
---------------
BASARABA
spaniolul m P no s ,. n ho .,dornmagt', cfolrimenl,

al Leinlc", apoi pol'I 11g-<•s1il m e n osc ah o „mii-
pris, di•pr<·<·ial ion'·, in l'irw pronrn\alul m c s C\ a p
:;;i l'raneezul 111 {i ,. h .-. r .,rad11•11sc a\'lrnl tll'(i", mranta
logidi cea mai apropiai ii de rorn,inul . n fisă
r im h :1, ,,f<I l'l•I <·,1, li1111:1oar·:1, in Ye1:l1ea fran('ez,l,
Ycrs11l lui GringoirP i11 /,1·s /i1/f1·s r·nfn'/ll'ises:
Tu m'a., 1';1il 111,· S(' (I Î (' f
En 1111'. l'll,l'd,1111 fai1·,· lr,·s g-1·a11l s!'r\'Ît'e ...
Se lt•adtll'P p<•t•fpl'[ J'Olll.illP~(c•: Yl'i11d Sil-llli l'a('Î 1111
JH'(';\ lllarc• hi11P, llli-ni 1':·11·111 O li :i 8 il I' Î lll b ii,
A,wdar·:1 d:wi1·11I sar a li a. ..1·,qJ" si lolodalii
n1nn.Plc! 1111·111hrilo1· nrslPi 11ohililart>, s-a' piislral. la
rom:i11i i11 arnhPIP salt' i11\1-IPs11ri: 1·a n)J·b,i eorn1111ă
i11 11 " - s :"1 r i 111 h ,i „111i1111s-1·ap111··, ~i ,·a nume
Jn J:a.rn/'11/)(( ~,na ll - sa I' ah :i.
D11p[1 1·1i 11111 1·or1slalal 111odul dP dnsl'iis11J·are a
/lasamhilor di11 Sar ah i ai lrri 1Jio11P c,-'isoslom,
sii IH' op1·i111 a,·1111111 1·11 toi di11adi11s11I asupra 111101·
faze din istoria Im i11lr·c se,·olii li ~I \:I.
"V. CAPt:r. \1-:n111· 1-:~TI-: l·:\11:J.E:\IA

EIL\LII IC.\ . \ r:.\~_\IL\11 I LOI{
SP ~I iP ,.•, i11 n•ac·11l dP rnijlol' o mare parle <lin

miitTi 11ohilil,H·P Pl'a11 r·eca 1·P ist' 1111m11şlc i11 CI'aldică
„arml's pal'la nl es'', ,.l'ig111·ap pa1·onomast i,·ae'', adeeă
pe p<'t'f'lt> ~au fH' slPag l'i~m·a11 l11n111·i al eiil'or·a nume,
JH'sle lot. sau mii,·ar· i11l1·11,·ilYa, ad1wea aminte de
n11mPlc rarni_liei 11obilc r·cspcdin•. Aşa, bunăoară,
tlina~I ia 1·ngalii a Planlage1w\ilor avea in marea
sa o tlrohi\,1, tnl)<lcslu planl,1 · numiUi latin()~te
20
11/\SAHABA 30f,
„i?ini~la'· şi din 1·.are se fac mături. AeeslP r i g urc

pa ro noma st i e e nu erau o inven\i11ne a
l'PmlaliUi\ii, citC"i 11lc ne întimpină şi la sălhaleci:
1111 estP in fon<l altceva d1wil. a~a-numitul „ioLcrn"
al piPih,r-roşii 1lin Ameri,·a, o asocia(.iunc de idei
proprir! min(.ii omeneşti în grw•re. in acnsl. mod,
111arr·.a 1/a.w.traliilor, din l"auza de11wnl11l11i fonetic
arab, trebuia s,i l'i fost. un cap negru, atlee:':i. un {'tip
de a r a p. Ori('ine eunouşlc ist.oria hl.izonul11i mc-
dievaLpoale să al'irrnn ap1·iori pe acpsl. l 1· eh II i,
!'biar daci'\ n-ar oxista ni,·i un doenrnPnl in sprijinul
afirmalinnii.
Olan~lPwl L•wi11us lf ulsius a p11bli(·al. la 'l:ll7 o
rnurctt n 'fi"trc-i Hom,'ine~ti eu lrl'i tapete 11 c-
g r c, şi totodată o marc,i a Moldovei c-u două
r· a p c t e 11 ci g r e pu~c în vîrfuri a rlouă ramuri
iw-rucişalP, ia1· ramurilr, ,,Ies rarnaux", SC' ştie cii
iw;emneazit in limbagiul craldic dNiYaţi1111P, adeei'i
marca :!\IoldovPi deri\'ind din rweea a Tiirei fionu\-
ne~t.i (/st. crit .. '2, J, ~q.
Jalii 1·p(p do11it Jll;ll'(·i:
„JJ/ILACHIA ,.\\OLDAVIA
Uulsius sP 0l'upase iu s1wr·.w eu l.[u·ile rornâncsti,

scriind ehiar o carte intitulată D;.s-criptio Tran;yl·
vania<', Molda,•iae rt Valachiae (l~~1gel, Cesrh. d.
307 l~ASARĂi',.\
Wal., 6\)). Acele mărci dară el le-a ]nat de undeva

dintr-o fîntînă consultată. Orical'e să fi fost insii
acea finlînă, în cazul de fată o întăresc două fapte
pozitive:
1. Preceptele lilazonnlni, dupii cari rrnmelc /Jasa-
rabă urma să aibă cu „armcs pm·lunles" 1111 ca p
negru;
2. lmprcgiurarea eii dinasl ia i\1n~,HeşLilor din
:Moldova era în adevăr o rarrwră, o dcriva[iune
din Basarabi:.
În Cosmografia l11i Sebasl ian !lliinsl f'r (J[>,'d ), iu
Jllyricwn al lui Du Cange (174.G) ~i pe aimi c·"lc
douii ea pe le negre. pe <'ari llulsius Ic pune
în marca J\loldovci, sînl alribuiie Bosniei:
Să fie oare printr-o confuziune intre B a n şi

B a n, fiindcă în vechea Bosnie principii purtau
titlul de Ban ca şi in Oltenia?
20*
HASAHAUA 308
-------------------
Sau 1111 ,·nrnva printr-o <·onh1zi1111e de o alli'i na-
turti i11l1·" iniţialul Bos din „Bos1_1ia" şi ini(ialul
B a s di II J]as(lm/Hi?
Sau poalt! va l'i l'm;t in adeviir aşa oar·ef'ind marc-a
Bmmiri/
c\r- I.rehui sludial,1 sigilografia spP1·ial:"i a aceslei
\ifri. Sii 1111 sP 11ile in ori,·P ,·az di, din l.oal.<' regi-
unii<' lwrlrnsl i, Brnrnia mile ar·epa 111111<• s-a eonservat
rnHi 1111111 t.i111p 1111 dP1111'11l rom,inest' foarte p11l,<'rni,·,
imig'l'al din Pa11011ia ,·am i11 sP1:ol11I .\, şi m1pri11-
zind 1111 1111111ai ,·iohani, dar· ~i ,·,11wlP11ii, h11niioarii
a<·<·I „1·1wz \lar·kul'', ad1~di .. :\la1To'· c11 art id11I ro-
m;\1H•s1· -/, dP <·arr• se pli11gea11 la l'iOI r·agw;anii 6i a
ap1H'al c11 l'o1·\a şi 1111 las;) din mim'\ orn~ul dalrnali11
Alm issa (fluizii·, Cuo~p11111111 qn,iic1rn, l. J, p. ~I:°')).
La 1;0:1 1111 dislr·il'l intri'!! al Bosniri se n11mca
,, Bom;i.n ia mare"', ,,\lajor Vl~wh ia" (Miklosid1, l-Van-
d1·r. d. li11111 .. ~,).
l>ar sii 1w~11loarl'em la rnm·,·a Rasamliilor.
Îll Bihliole1·a imperial., din \'ii>11a se c11'h, i11lr-o
trad111·ere gPr111a11ii anlt•rinan'\ S<'('(Jl11l11i .\\"III o
<·olo<·l i1111e <fo hlnzonuri f;'\1·11lf1 d,~ 1111111 n11111il H11-
bi·i1\ 0t'ar1! Jşi dii lillnl de Praldi!--I (\\'appPn-lwrnld)
al Jmpiiral11l11i scrhrs,· )l<'l'a11 ll11,::.i11 (lnuko S,·lial'-
i'arik, i n 1',rneu 111,, t. !l, I WJÎ, p. :Vi8). l>a,·;î aeeaslii
indica\ i1111P l'1'011olog-i(·f1 a1· l'i adp,·;'1rnlii, al1111('i
noi am a,·pa a l'al'r <'li 1111 11101111111P11l Pr·aldi,'. to,·rnai
de pe la (:Vio. ln a(·Pa 1·tdP,·l.i1111e, 111cu·ea 'j';îrei Ho-
mâ11eşl i estP din p11nd in p11nf'I cu la li 11lsi11s.
Toale a1·(1:-lea, 11rapiirnl, :-dnl ,lnja ee,·a; dm· in
cmsli11ni de o ase111e11ea nal11rr1 S(~- ,·er·<i ,:u ,wi<'e pre\,
un izYor foarle autorizai, (·ind I' \'orha rnai alrs nu
de o mardi par·lieular,i, f'Î de hlazornd unei t,ări.
:111\l BAS;\llAII.\
Pri111a t·onl'irma! i11rw ol'i,·ialii nt• nl'P1·,1 1111111i:-mal in1

111i,glt iar.i.
La i::m~ \'ladislav /la.rnmliâ rn1·11nos1·11se suzcrani-
lalPa 1·11gariPi ai;uprn T,ir·t-i llom;'111cşl i (Ft,ji'•r·, IX,
'i, p. l,'i:--. :210). Din a1·1•ca:-;;i l'JlO<'ă rxif\l1i 11101H•lc dr
la 1·PgPl1• l.11dovi1·, dr di,·er·se 111,ir·imi, plll'I ind pe o
pari<' ,. a p II P g r· 11:
~~
~
1'1i allP 1110111'11' dt• la r·,~gPIP L11d,wi1·, a~npra ci'irora

mi-a alr·as .11,~11[i11111•a ami,·111 mr11 ll ..\. Sl11rdza,
a1·Pla~i 1'.lfl 11Pgr-11 1111 Ol'lrpii S('III ril i11lr·Pg, ,·i se
arl,"i 11111nai la o parii' sa11 dPd1•s11hl11l PligiPi 1·1•gt'şti,
,·t•ea 1·c r·Ppn·zinl,i :-;;i mai 1•xpr·psi,· lri,11111'111 t·PI j11hi-
laL al 1·11g·:1rici as11prn lui \'ladislav /Jasarabâ:
BASARABA .310
Acest ea p neg r n nu 11oatc fi marr.a Siciliei,

care va Ji avui. a face eu familia A11jo11 a r:•gclui
Ludovic, dar· in orice ca;r, nu avea a fncc de loc <·.n
Ungaria; cu atit mai Yirlos un cap figudnd ali:i-
1-urea cu efigia regcasc:1, sau ehiar ocupînd scutul
intrcg, nu poat.c fi marca v1·currni fahricanl de mo-
netă. Singura cxplicatiunc serioasă riimînc dară
„subjec.tio Valachiari", dnp.:i cum presupuneau deja
în secolul trecut arheologii unguri: ,,hoc essc l\lauri
('aput., coque subjectionern Yalach iac not:1r i a111.n-
mant''* (Schonvisner, Notilia Hu.ng. rei num., p. 206).
'' ,. ... aepsfa rsl c nn cap ,k n11gru şi asta vrea s{t îuseninc
supunerea \"alachil>i" (lal.) (11. cd.).
an RASARABA
Numismatica maghiară ne dă o mărlurie oficiul:î

pni!ioasă, dar numai externă, nu internă, adecii nu
din partea Basarabilor, şi de aceea ca tot încă nu
ne multumcşte pc deplin.
Confirmaţiunea pe care o dorim noi ne vine JW o
altii cale, gra!ie unei desro1rnriri făcute de d. IJ.A.
Sturdza.
;\foi inLii o observaţiu.ne preliminar;1.
Oricine a avut în mînă crisoavc munteneşti n-a
putut sii nu fie izbit de împregiurarra că sigiliile
lor prezint;1 nn o singură marcă a [iirei, ei douii
mărci diferite: una cu vull,urul, realaltă cu sfinţii
Constantin şi Elena, întrebuinţ.ate eînd unu, rind
eealalUi, dnd ambele in eompozi\iunr.
Faţfi cn aeeasU't duplieitate, lucrul cel mai na-
tural este de a admile că o marcă era a sl.alulni,
ccalalt;1 a dinastiei. A statului fiind ntlturnl,
care singurul figurează pe sigiliile cele mari atirrrnle,
pc sama dinastiei rămîn sfinţii Constantin şi Eh~na.
Dar srin\ii Constantin şi Elena cc an ei a face cu
dinastia Basarabi lor? S,'i SP bage de samă ctî este
tocmai o dinastie care pînă la a doua jumătule a
secolului XVII n-a avut în curs de cinci secoli niri
un membru cu numele „Constantin", astfel ,~.1
nu sfintul Constantin ar fi fost dispus s-o pa-
troneze.
Acuma vinfl descoperirea d-]ui SLurdza: un act
de la Vlad Dracul şi două acte de la fratele său Ale-
xandru, ambii fii ai lui Mircea cel Mare. Actele
sînt anterioare anului 1444, iar cele de la Alexancfru
sînt anume din 1431.
H/\SAHAH:\ 31:!
----------~
Peel'l1•a lui Alexandru:
Ciitr.'"( :wrstra_ Yorn wai adiill!!JI !'ii i11lo\'111ai ,18a

fW afl(t do,r.i c·ap<'ll' dPja I"' pei·,dea lui .'1i1·1·1•a l'~·l
1'1are inlr-1111 ad din no:1: ,,duo capila h11n11111a
('Ol'Oll i~ Ol' ll al a" ( 11 UJ'III Uza k j, ])11c11111,·11 /(', I. 1,
parll'a 2, p. 82:',, nota 'i).
BASAHAn-\
Negrei:; i I, ,H·esl r ,·ap<'I c sr rleosrlw:,w de A r n-

)) 1 1 l11i ll11bi11s ~i ai l11i H11hi·i(, dar l'lc sr drose-
hCSl' cel p11[in tot pe alila i:;i de l'igmrle sl'in[-ilor
Conslanlin i;;i Elena de pc 1w1·c[ilt! din s1•l·olii XV[
şi XVII. :'i11miir11l eapclclor e1-1lc i11dil'l'1·Pnl, ,·a i:;i
ramura dP la mijltw, ,fo ,·r1•111" 1·P ~i la llulsi11s Pslc
o mar,·(1 1111rnni c11 dou,1. 1·aprlc ~i 1·11 ra11111ri. l11di-
ferenli"1 mai csfr ~i gttlrala de l'Hfl, dPoar,'t<-1· s1) d1!0-
sebci,w i n I rl' Pic in asl ;"1 pri,. i n [ii ('h iar 1·rll' d 011ii pr,·r! i
de mai s11s. Aeeslr•a l'i ind indirerrnle, mar1·a dr la
1'131 d1•,·inP l.ol'mai 1·1)Ya inlcrmedim· i11l1·c raza ,·ra
de lot YPr·lu• 1'.11 ,·apPlc negre ~i iuire faza eea 11011[1
eu :.;fin!ii Co11,;fa11ti11 ~i Elena.
l11ai111.,, d,! a sP li 111Pla111orfozal <IP lot în srinlii
Co11sla11l in ~i l·:IP11a, 1·Plf' do11,i rnpell' de la H::1,
H,111 mai 1·orPl'I dP la I ',O:l, a11 lrcr11I printr-o 11111-
gin~ lr1•plal,i ~i r-am111·a s-a prl'l'fle11t intr-1111 arbore,
d11pr, 1·11111 d. SI Ul'dza o 1·011slal ,1 l'oarlP hinc pe
urrn[doarl'a JH'el'le d,• la TPfll'~, fiul lui \'lat! Draeul:
BASARABA·
Nu sînt încă nici aici sfinţii Constantin şi Elena,

dar nu mai e departe pînă ladînşii. ,,Capetele de pe
sigiliile lui Vlad şi Alexandru - zice d. Sturdza -
capătă trup, însă nu pe deplin, ci numai pe trei
pătrare, la sigiliile lui Vlad Ţepeş, şi se dezvoaltă
la urmă in trupurile întregi ale sfint,ilor Constantin
şi Elena pe sigiliile posterioare" (Sturdza, Dare de
samă, p. 10).
Ce rezultă de aci? Rezullă că A r a p i i, capetele
cele negre, fie unul, fie mai multe, singura emblem,1
eraldică potrivită a Ba:'>arabilor, s-au transformat
pas la pas în sf inţ,ii Conslanlin şi Elena, trecînd prin
mai multe trepte decît zimbrul pentru a ajunge bou
şi vulturul pentru a ajunge corb, dar trecîndu-le pe
temeiul aceluiaşi principiu, principiul că poporul,
cind o poate face, înlocuieşte totdauna noţiunile
mai rare sau mai puţin cunoscute prin noţiuni mai
familiare: boul c mai familiar decît zimbrul, corbul
e mai familiar decit vulturul, sfinţii cei sărbăloriţi
mereu sînt mai familiari decît Ar a p i i.
Evoluţia mărcii Basarabi lor cată dară să se fi
operat cam în următorul mod:
clintii un singur cap negru ca pe monetele regelui
LudoYic, ceea ce era suficient pentru „armes par-
lantes";
apoi dom'1 capete negre unul ltngă altul, adecă
crivu ca în marca Muşăteştilor;
apoi trei capete Regre ca la Hulsius şi la Rubcic;
apoi capul al treilea transformat într-o ramură
înflorită între celelalte donă capete, toate perzînd
tipul negritean, ca pe sigiliile din 1403-1431;
315
- ···--····· ------ DASARABA
apoi sub capete adăogîndu-se o parte din corp,

iar ramura cca înflorită prefăcîndu-se în copăcel,
ca pe sigilul lui Tepeş;
apoi corpul lungindu-se etc, etc. pînă la figura
sfintilor Constantin si Elena.
1~ orice problemă ·din arheologia figm•ată lipsa
unei verigi de la mijloc impedecă nu numai de a
lega ambele capete ale lanţului, dar chiar de a re-
cunoaşte că acele capete aparţin unui singur lanţ.
lntr-un asemenea caz fiecare capăt se studiază în
deosebi r.a ceva st.răin unul altuia, găsindu-se pentru
fiecare în parte multe analogii cari totuşi perd orice
valoare din dată <X', prin artar!'a Ycrigei celei de la
mi,jloc, i-e reconstit.nic totalitatea lunţului. Două
figure în felul sfint,iJor Constantin şi Elena de pe
sigiliile românc;~li sc văd pe monete şi la bizantini,
şi 1a scrbi, şi la nngnri, ~i cine mai ştie pe unde; in
acelaşi mod în Porhlgalia, în Sieilia, în Polonia şi
pe aiuri se nerneresc pe mărci capete negre; astfel
dintr-o parte şi ,lin cealallă se puteau face cu multă
eruditiune neştc apropieri foarte ingenioase, a cărora
lipsă de t.emci se invcderează insi't pe dată cc reg~1-
sirea Yerigei celei de la mijloc restabileşte la ro-
mâni in specie stri,rna filiaţiune între capetele cele
negre şi înlre et>lc donă figurc. Aceast.'i filiaţiune ar
fi rămas ascunsă făr1l descoperirea d-lui Sturdza, o
descoperire în aşteptarea c1lriia sfin(.ii Constantin şi
Elena erau o nestrăbătut.1 enigmă î11 marca Basara-
bi/nr.
Post-scri11tum. Cele de mai sus eran 5crise eind
d. Dim. Sturdza, în şedinţa Academiei Române din
12 novembre 1893, a comunicat o carte c-are - zice
ci-sa - - ,,din cîmpul îndoielilor l-a facnt să între în
acel al realităţii" întrucît priveşte capetele de arapi
IIASAHABA :nr.
din Levi nus H ulsius. Este anume drnw,·ierca Conci-

liului de la Conslant,H, l'iin1tl1 de 1·,Hl'ii l 'lric de Rei-
rhental la 1'117,nu numai ca marl111· 01'11lar, dar înc:ii
dup,l o însiirf'inarc GxprPsit rli11 parlt'a rnunicipali-
tiil ii de atolo, in arhivnl c,iriia s-a si depus alunl'i
m~1111Keripl 111 Ol'iginal. Dupii I 11:-,0, a~Je1·11 <lupii dcs-
1·01wrirca l iparnlui, opera lui Ht!i<'hcnlal 1'11 tipii1·il.l
la ,\11g,-h11rµ;; dar at'.ca edi(iunP dcvP11isP in scurt
1i111p atil. de rar,1, îndl la IG:a, a 1·elip,i1·it-o 1.ol la
}\11gsbt11·g- Emit· St-Piner, in-folio, !-.llh titlul: Das
('oncilium .so ~11, rnw:1a11/::, g(';/wltcn ist word,•n':'.
Aceaslii a uo11a ndi[i1111c, dcvnnitii ~i ca J'oal'l,P rar,l
~i foarte seurupă, este aceea JI''. care d. Sturdr.a a
diirnil-o .'\.cademiei Homâun. ln t·at·t.ca lui HPi-
(·hcnl.al numite proprii sinl mai-mai 1oale d~l'i-
glll'ale, <'el pul,in î11 textul cel tipărit; aqeY(trat
importantă insă 1111 csle nome11clalt11·a pc1·sonal,l,
ei partea 1'.ca l'ig11raliv{i, in f'al'!~ nu inciipea.nil'i
Pr·ori ele (Jl'Oll1tll1·ia\i1111e, 11 i,·i H!'('lt:a dn t ipm·. I11lre
mai mullt! strrnr, ,·opiate dn dlld, ltPit·hc•rital la
:l'il7 dP pn stPagmilP t·Plnr nrni[i la Co11sla11[a, He
al'lii ~i t.1011,î stl'tllP p1·i111·ia1·n pn 1·,11·i le ad11st•1·,î 1•11
si11l' 1·,~p1·1"ZPllla11[ii o('i,·iali ai llor11:l11iei: .,di,1
\\'al.11·hi1•". ,\11il1l'll' si11L suii o t·o1·oa11,i d1waliî ::,1-n
amlJl'IP 11P i11t impi11t1 dt•opot1·i,·i\ 1: a p PI l' 11 e
u ,. api, 1·11 1l,•11.-whi1·t•a 1111111ai 1·,î JW 1111a i-;i11t lrPi
t·,q1Ptl' 111•g1·p i11tr,;11·s(! sp1·p sl i11ga, p,~ 1·ealalti1 do11i1
fig111·n ap1·oa1w i11tcwma i rn 1·Plt• p11hlil'al n dn Bol ia,·.
( /Jaco-ro11um1·, 11r. \" X 11 ). 1·are 1111 arnl,i dt~ 1111dl' 11•-a
luat, ~i anume: .,doi arnpi î11t1·Pgi. goi, r,irii IPg:il11rt1,
înlor~i 1·11 spat1-lc unul 1·;1trii alt ul, hra[11l st i11g al
fiecăruia l'iillll rădicat i11 s11s 1 asl fel 1·ă ,utdJl•le se
* Cum s-a pnu l conciliul tk la Cons I an !a (g,·rrn.) (11. rtl.).
317 ----
llf\SAl!Al:A
unesc înrr111'.işlrul11-so in niv,-lrtl 1·ap1-IPlor, iarii hra-

ţ<'IP drcptP sini. lii~ale in jos şi pi1·ioard1· ari aerul
dn a 1lan(.a". ln ar·csL mod ,,crn.!lar,•a 11oaslrii dcsp1·e
hlazonul H11s1u·ahilor prinwşl1i o 11011:1 slriilucit,1
cont'irmaţiunc, printr-un dorn111n11L a11tpnlic din
epoca lui Mi1·r·ca rcl \lare şi a lui :\lexa11dr11 rcl Bu11,
dovedindu-se tolo<laUi dt al ii. 1111rn.-,r11l f·apetclor
11rrr11m şi propor\i11nile f'Orpul11i erau supuse la
yariatinni chiar in sinul din,u1Lici, iar eu alil mai
Yirtos in lolalilalea caslei JJasarabilor.
VT. ~ _\ n .\ n T I
AF FOST Cl '\;OSCI "!'I VECT~IJ.OR
::,LU POlll':°CL\ IJE ,\ H ,\ H 1
,.Arah" rsle 11n rlPment eraldir al numelui flasa-

raln1, dar mai ales al fornwi ,·rlPi Yed1i Sa,. ah ii,
de t·.,u·e se demwlwşle priHlr-o singurii r·onsoanii.
lnainlc tlai·,1 de a fi tleH11il Basarabi, adr~n1
înainte de a-şi fi ag-luli11al Iillnl cir ,.Bau", Sa-
r a h i i l'alii si:i. fi a,·ut d<>ja pn perelPa şi pe slrag-111
lor c,qwll' npgr1• sau 1111 l'ap neg'l'l1. '.\'umPlc şi ern-
blPma lr·Ph11ia11 d1!opolriY;i st, le dt>a i11 1whii luluror
Y1·r·i11ilo/1111 aspP,·I dP a 1· api, ~i lrll'rnai al'rasla o
co11~lalas1• ,·c•I din I ii d. Bez,;1111m· in poczii't poporană
epi1·;-, s1Th;, şi h11lgarit, 1111dp romii' adPsea 1·omânii
sini ·1111mi[i arapi (B~·hniku,·, llapn;im,111 Gu.lltHhI,
p. CCC.\'.\ .\ sq.).
:\11 n1iPs1· a 1·evP11 i a<·i ns11pra 1·1•lor <lez,·ollatc pc
lar·g i11 istoria rritil'rt. Voi ~e11111ala i11H11 l'eva 11011.
C,iza,·ii 1·1,i 1'1Jle11i din l'.<'raina 1111 p11IPa11 s,i aih,i a
fal'e 1·11 llasam/Jii de la Oli; dar inccpind din s1wo-
lul XVI ci au fosl mereu in conlact cu acea parle a
:ns
l\loldcwei căriia din timpul st,1pînirii m11nten„şti

acolo în secolii XIV şi XV, de pe cinel Mircea cel
Mare şi Vlad Dracul erau domni pină la gurcle
Dunării, îi rămăsese numele de „Basarahie", tlnpă
cum o spune deja l\liron Costin în poema sa polonă:
„Giurgiu! şi Briiila sînt etnne suveniri ale acelor
domni munteneşti Basarabi, cari sli'ipiniseră o
parte a Bulgariei şi peste ţermnl :\l.1rii unde s-a
lăţit numele Bas ar ah iei" (Arch. ist., J,
16'.!).
l>d. Antonowicz şi Dragomanov an p11blic·at in
zere vmiante o baladă poporan,1 r11l.Pan,"i de pn la
fi nea s,•(·olnlui XVI, întitulată A frn· Popovfri şi
f11rtuna pe .Marea Neagră (HcTopn•rn,·«111 11'kcm1
l\Ia.:10pyec1rnro napoAa, I, 176-208), unde este vorba
anume clc:;;pre acea Basarabi c de la Nislrn.
/ Primul variant se-nccpe ai;.a:
„Acolo pe Marea Neagră, pe o piatrti albă ~ade
un ~oim luminos şi suspinii ,·n jale, privind îngrijit
la Marr.a Neagrii. Nu va fi bine pr, ~larea ~eag,·,1,
c,fri furi una cca rea se rildie:1, împ!·iişt iind în I rci
J1ărţ i luntrile cele voi niceşl i ale cazal'i lor: o part1~
din ele spre ţara Bila r ape ase ,1 (u Hila-
ra psikn zemliu), a doua part~ in gir la Dun,hi i, a
treia par le în mijlocul :7\J,lrii Negre ... ··
Variantiil al optulea:
.. Arolo pe ~larea cea Yînlltă, pe o pialră albă,
şade luminosul şoim cu ochii strălu<'itori; el işi
pleacă în jos capul şi suspină l"ll jale•, privind la
sfîntul cer, căci întunerecul a acopc1·il jumătatea
soarelui, jumătatea lunei, şi se incPpe furtuna pe
l\Iarca cea vinătă, se rădică valuri di11 runrlul mă1·ii
si împrăstie în trei părti luntrile e,1zîiecs1 i: duc o
parte din el,e în Dun~ea cea liniştită,. împing a
319 DASARAU\
doua parte spre ţara A r a h e a s t tt (v .Arahsiku

zemliu), îneadt a treia pai·le în mijlocul Mării ... "
\'ariantul al ~aselca:
„Acolo pe Marea Neagră, pe o piatră albă, şade
luminosul şoimuleţ, trist şi jelitor, privind departe
Io. luciul Mării NPgr'', căci nu Ya fi bine pe Mru·ea
Neagră•: se rădică din fundu-i valuri du~măncşti şi
împrăştie în trei părti luntrile căzăceşti, azvidind
o parte din ele în gîrla Dunării, impinglnd pn a doua
parte spre ţara O r a b ea s c 11 (u 1.cmliu Or_ah-
siku), iar pe a treia parte, neştiind cc să-i mai facă, o
îneacă tn mijlocul Mării ... "
Variantul al şaptelea se lncepe ca şi cel al optulea,
,,u deosebirea numai e-ii in loc de „ţara Arăbească"
este „ţara Orabească" (u zemliu Orobsikulu), ca ~i în
yariantul al şaselea.
Variantul al treilea:
„Pe Marea Neagră, pe o piatrll albă, suspină
cn jale luminosul şoim; e trist şi priveşte ingrijit.
la l\Inrea Neagră, căci nu va fi bine pe Marea Neagră:
s-an inlunetal pc cer toate stelele, un acoperit norii
,jurn,1tateR lun(•i, şi din jos suflă vintul e11 rurie
lmpriişl iind în trei părţi luntrile ruzăe-eşti: a <lns o
parte spre J;1ra A g- are ase ă (v. zemliu Agm-
i,;lrn), a do11a parlc a înghiţit-o girla Dunării, a
treia pari 1· - - 11 n1le :,;ă fici' -- se-neaeă în riiarea
1,eagră ... "
În l'i11P. în ,·arinnlul al palrnlea, ,,ţarn Agareascii"
est.c ar11plil'il'ali\. în ,,(ara Agaranească." (,· Ag-ura-
nislrn zemli11).
Prl'rtml ve,1Pti, naufragiul se întîmpl.1 pe ~larea
l\eagrii, aproapl' de gur·ele Dunării, fată. e11 !urmii
B as ar a b i e i.
TIASAHAnA 320
Din .,Basarahi1\", p1·in o iwhimharc 1'011Plil'i1 ne-

simţitii, balada dP mai sus, dnp,1 pr·imul s,iu va-
l'iant, a f:.lrnt „llilarupie·', cuea c,~ inst!n1neuzti
,,Alha-arnhic"; di11 a,·casUi „Bilarapip'·, omi(î11-
du-se i11i[ial11l bit, ,·011sidrral ,·a 1111 simplu epitet,
de a I h, a rttmai- in Yarianl 111 Vl 11 numai .,Arnhie",
de 1111<!11 apoi 111 va1·ia11l11I \'I şi \'11 a ieşii o l'ormă
mai 1·111·11plt1 „Orahie"; i11 sl'irşil, 1urn1clc .,ambilor"
· aminl i11d irnagi11a[i1111ii poporanP, pr·in as,wia[iunea
de idei, pe al „agar·ilor·" sau .,ag.ir·cnilol'", ambele
al'eslc 1111mi aplif'i11dt1-sl' dopntrÎYii la p,igini si
mai ales la maho11wla11i, ialii c;i ln lrh' dr .,A,·ahia'·
1;a11 „Urnhia'· rtl' i11li111pi11t1 111 Yarianl1•le li[ si
IV .,Agar·ia" şi ,.:\garnnia". '
E"slr o p1·01:ed11rr1 ide11I il',i ew aceea pr·i11 ('are,
într-o ·rpocr1 111ai \'P!'lte, sP!'l1ii şi bnlgarii aru -
h iz a II pe H11sarobi1: tl1) la Oli; o 1n·oced11r,l lllSii
pe ,:are balada 1·11l1•a11ii, gl'n[it> 11u111r1·1iast-lo1' saln
varianlP, 111) prnnilr, ,·,t sii zic aşa, a o pipiii dP asl:"i
dal{1 1·11 deg1•l11l, 11rr11(11·i11d pus la pas loal!' l'azPln
snr·ccsi,·l'i sale t1·a11sl'or111al i1111i. Da,·;i o s1·111·lt1 1·11-
noşl in[;i 1·11 Hasa l'a hi :i' ,·ea dt• la g111·Pll' ll1111,-1l'ii
a permi:-; 1·11lnt1ilo1· ii o prl'l'a1·p lrt A,. ah i t' ~i apoi
1·hiar· in ,\ g ari r, 1·11 dl mai Yirlo:-; sPr·hii ~i
lrnlga,•ii. puşi in 1·oulad 1·11 Nasarahii ş~ mai inl ii
c11 Sar ah i i rlc ln Oli in 1·.11rs rlP 111ai 1111111 i
i,p1•oli, lrd1uiau llPap:iral :-;:i 11rzPas1·ă as11p1·a ;1('psl,;r
11 1· ah i din Da„ia o ,·asl:i \esiit111·f1 df' ,·orupli,·a-
1.iuni ! Hezsonov nn-a i11di1·al ahia 1·ilen1 p1111,·I 111·i ·1
.restul IIJ'ITI()UZă sii-1 sl11dÎl'ZP c1f[-ÎÎ.
Vom mai a<liioga in lre,lt'(tl 1·:i pi11i'i asl:izi -1111rnd1•
cel lc•gendar al Bas ar ah i Pi la 111\·ci·inaţii
ruteni este B isova Ar api a, lil.cralrne11IP .• .-\ra-
bia th·aeului'' (Zcleehowski, H11thm. H'tli., I, 31).
3:!l
- - - -RASAHABA
-
C:et'a cc s-a inlîmplal rutenilor, ceea re s-a îniirn-

plal ~('t·bilor şi hulg-al'iiot· 1111 pul.Pa să llll se inlîmplc
si 11iai 1linaintc lul111·m· ll<'amm·ilor învecinale cu
1/asarabii, adec,1 toate lrchuia11 de asemenea si'\-i
arabizeze mai mult sau mai pu[in; şi întrucît
incepulul Sar ah i I o 1· sc inl'undii în epoca
dariei'\, dr pe atunci ,!Pja ar puica s(t ne fi rămas
în istoric Yreo urmii de a<·Psl l'enomcn. ·
Su 1· u b i i lni l>io11e Crisoslom, <'a şi Basarabii
pos!Priori, îşi an·a11 1·nilllll 101· in nrnn[ii Haţegului
şi ai OltcniPi, ciiri a1·i, i11 gi11r11l Drobctci şi al Sarmi-
zegelusei, 1'11sPsP 1·Pntt'lll statului lui Deechal, iar
prin 111·111an~ şi al 1·aslPi 1·el1ii 110hililarc. Ilatr,gul
şi 011.Pnia sini lo1·111ai n•gi111H'a pc earc, suh raportul
i,lrogral'ie, n r,!p1·czinlii l'i11I .Jiu, izYorind din Haţeg
şi s1J·,1hiil ind apoi JW lingi\ \'11leaf1 pentru a şerpui
i11 11111g p1·i11 i11lr<'ag-a OllP11il Ei hirw, în geografia
1
•
lui Ptolcmmt .Jiul 11-arc alt 11111110 <ledt: )te(';', Apoc~CuV

r.<,-:7.11.0;, lilernl „de :\rabib11s J'luvi11s", adel'i\:
,,riul care so pogonrii din (ara arabilor'·,
pe cin<l ])11niir·Pa este ~7.'il)Vr:b,; 7tC,':''.Y.[J..0t;, Ollul -
',\),l)U':"7.; 7''.iT'.Y.[1.0c;, Terne~ll I - T(~LGY.oc; 7'01"7.µoc; ol<·.
l),;111 mai jos scw[iuncn r·m·Pspondintc din atlan-
t Pic ]11 i PtolPmou, lnat,i dupii 111·0\ io!l11] manusr·ript
clin sccol11l XTI, cel mai n•d1i din r·0lo 1·11110:-;c11le
pin:i acum, de81·opPrit dP SP,·asl innol'i' la Vatopedi
in Atos (G1;ogr: dl' Ptolhn1't', l~(î7, p. LXXVJII).
Fiindcii editorii l11i JltolP11w11 ,·ilPsr· totdauna:
„7.-;z 'P:1.~(';'.ivc..; r.0-:-::1.11.0;:j, 1·alii sii l'a,·!'111 nr·rn,Hoarele
obst'ITa(iuni paleogral'i1·e asupra ma1111sniptul11i:
I. De 1·itr, ori prepozi\i1111pa ,:7.-;:z 1111 se 111wşle
pr·in elips,1 1·11 Yorha ce-i 11,·11H'az:'i, man11s,-ript.11l
li ,l.i rPgulat accentul, pe 1·111d in ,·a::ul de l'a[/t
a1·1·c11Lul lipseşte pe harlfr ca ~i-n ln:.I (p. XXXIII),
21 - Etymologicum Magnum Romaniae, voi. li

BASARABA 322
ceea ce dovedeşte că nu poate fi „Y.oc't'oc 'Pa:~-", ci

este „xo-:-.' 'Apoc~-".
2. Atît în text precum şi pe hartă se vede
-~euv, fără obicinuita abreviaţiune suprascrisă
penLru finalul -o;, astfel că este arbitrar de a
citi -~euvoc;.
3. ln text acest -~c.>v nu e accentat de loc,
iar pe hartă accentul este dubios, căci copisLul
trage dintîi o liniulă din virful lui ~ spre a forma
un o~i'.,c; pe oc din poc, şi după aceea se răzgîn
deşte şi se întoarce spre eu, accentîndu-l cu un lung
~ocpuc;, o nedumerire care probează că în original
lipsea accentul.
Lectura dară cea mai corectă este: xoc-.' 'Apoc~c<>V
1to't"0tfL&:;, unde noi completăm pe 1to, prin nomina-
tivul 1to't'ocfL6c;, după cum tot la nominativ slnt
puse şi celelalte riuri.
Ptolemen scria pe la 170, peste vro 50 de ani

dupil Dionc Crisostom. Dione Crisostom fusese el
însuşi în Dacia, unde cunoscuse casta cea nobili-
tară a Sar a b i 1 or. Ptolemeu, trăind departe
R\'o.'\.'1.\B.\
------------------
în Alexandria, putea să culeagă numai neşte infor-
maţiuni indirecte, extra-dacice, dar tccrnai de
aceea noi ii datorim cunoştinţa celei mai vechi
transformaţiuni a S a r a b i 1 or i n A r a b i.
Gura Jiului fiind pe harta lui Ptolemeu faţă-n
faţă cu misii din oraşul Ratiaria: 'PocL't'Locploc l\foawv,
este probabil că fîntîna lui Ptolemeu îşi luase pe
"Apoc{3E:; din Oltenia de la misi, cari, ocupînd regiu-
nea slavilor meridionali de astăzi, vor fi numit
astfel pe S a r a b i cu mai mulţi secoli înainte
de serbi şi de bulgari. In orice. caz, numai prin
Sar a b i din Dione Crisostom se poate înţelege
„xoc't'' 'A p oc {3 <u v 1to't'ocµ6:; 11 din Ptolemeu, şi aceasta
este punctul cel esenţial, de la care putem trece d-a
dreptul la una din cestiunile cele mai interesante
în istoria Basarabilor.
VII. lMPĂRAŢII FILIP ŞI LICINIU AU FOST DACJ

DIN CASTA SAR ABIL OR
Despre împăratul roman Filip dintre 244-24!/,

acela sub care Roma îşi serbase jubileul de 1.000
de ani şi care a fost cel întîi împărat creştin, fîn-
tînele istorice sînt foarte puţine. Toţi se ur~esc
a-i da porecla de „Araba", A r a b u 1; dar de ce
,,Arab"? ce fel de „Arab" şi de unde?
Bizantinul Zonara ne spune că Filip era din
regiunea Bostr'ei în Palestina, unde a şi fundat
oraşul Filipopole. Cedren însă zice că acea· Bostră,
de unde era Filip, se afla nu în Asia, ci în Europa,
adecă Filipopole din Tracia. Cedren trăia în seco-
lul XI, Zonara şi mai tîrziu cu un secol. Despre
21*
}',.'.:;.\!IA!!\ 32ft
1'1111da1·,•a FilipopolPi d,, ,·,1lrii i111păratul Filip ma,

,·oi·h1~,w Cassiodor din i-rrolul V şi lornandP din
Sl'('lll11I \'I, arui11doi i11s,i o p1111 în Europa: ,.Philip-
p11s 11dH'lll 11ominis sui i11 Thrw·ia !'nnstrnxit'·*;
ha lor11a11dl' (,\'1111111111 /1'/11/Hll'IIIII, 28:1) mai adaoge
şi 1111111elP nd 1·11ral lr,ll'i<· al a('eS l.11i oraş: ,.P11lpu-
0
de,·a--. To[i im,i dPopolri,·(1 uiUi dt oraşul C'el pre-

tius l'uudal al11wca. fir FilipopolP din Tra,·ia, fie
Bostra di11 .\sia, ,·xistasPr,i ,·11 muli mai dinainte.
Fini ina ,·Pa 111ni imporlanlii, inll'IIC'Îl e s('risrt
1111111ai 1·11 1111 sernl d11pi'i moar·lea lui Filip, rsle
Aurrlius \'ir·lor. i11 ,·apilolul 2H din cartea sa D1!
Ca1•.\·ari/J11s, el zi,·P: .)I. Julius Philipp11s Ar ah s
T r a 1· hon i le s, sumplo in !'Onsortium Phi-
lippo l'ilio, 1·ebus ad Orienlem composilis, condilo-
que up11d Arabiarn Philippopoli oppido, Romam
V1!-11il"**. Deci oraş11I 1·el fundal era in Asia, dar
nu Boslra, !'i o ult5 lol'alitat.e, pe 1·a1·e se parc 1·,i
n ~i des1·oprril-o d. \Vaddington in rui,wle salului
~clwlw din lla11ra11 (S11r /'1'111plar1'1111•11/ d<' /Jhitip-
po111ilis d'.\mlii<', in fi,,,.,,,,
1111111is111atiq111·, .\, ,-1Ci ~-qq).
T>rsi salul SchrhP 1111 se al'l:i l,wmai in regi111wn
1111,;iitii la ',·pi vc~i-l1i „Tnl("houitis", Tpc1.zc,1'1,;-:-(:,
Tc::r.zw/~-:-:x•. ".\0:1.~.::: la Plolcrne11, lolnsi arhPo-
lo'g11Î l'ra11('PZ 'ncdc pc dPplin !'Onl'irr~alfi prin
a1·casl,i dcs1·ope1·i1·1• originea lui Filip anume din
a(·Pa p1·ovin('ic, ad(•1·,1 <TPU<' 1·,1 a~a trebui s,1 l'iP in-
*.,Filipa zidii 1111 nra~ ru n11mt>li• lui in Tracia·• (lal.\

(11. t'd.).
** /)espr,· imp,ira/i: .. \!. .l11li11s l'hilipp11s, ,.,,/ 111111til. lro/,
din Trar·lw11i1i.,, l11ind l'a !t11·ar,1~ 1.i do111ni,· 1i1• fiul siiu Filip,
dup:i c,i s-au lini~l.il l11lh11rt1rilt- din ll:lstiril ~i a in!Pnwial
in :\rahia ,·dall'a n11111ilt1 Filipt>poli, a vt•nil la Homa·' (lat.)
( 11. ed.).
BASARAB\
--- ------ ----- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
tcles tcxlul lui Aurelius Victor: ,,Arabs Tnwhoni-

tes'·.
\tai inl ii, .,Traf'11011iles·' sau „lracho11ites" - ma-
jusculul T apar\ine editorilor moderni, iar n11 paleo-
grafici - poale sii nu insemneze altceva decît „hoţ"
sau „fcl'ÎOr de hoţ", ,,neam de haidn<,:"; ~i aeeasla
in două feluri:
L Locuitorii Traehonitei erau vesti\i departe
prin ho[iile lor, dup,1 rum ni-o spune Stl'Uhonc
(XVT, c·. 11, § 20), şi p1·in urmare numrle lor putea
si\ fi dc,·enit un simplu epitet penlru oriec handil;
2. Din grc!'ul -:p,._,.zcI:,v se formase in latinitatea
vul"ari\ t r a(' ho II r s cn sensul de as<"1111ziiluri
sub'\i;iminl ~i !'hiar !'li al'ela de balauri. Vill1rlm de
Tn, ,·orbind dPspre rPgiunra Tra!'hon itci, zil'e:
.. \'idetur 11ohis a lnu·o11ili11s di!'la; lrarnnrs cnim
diurnl11r o<·(~ulli Pl_s11hlrra1wi mral11s, quilrns ea
regio abundat ... "* lnlr-11n glosar din evul mediu:
.. Tral'O idem csl quod via s11hter1·a11Pa. vrl uhi ha-
bitanl dra!'ones l'antasti!'i ... '·** (ap. J>11 Cange,
ed. Cinprnt ., \'l, GEi).
l>e<·i. prin .. Trnd1011ilrs" .\11rrli11s Victor 1111 tre-
buia 1wapf1r..ll sii aib,1 in vedere (ara Tra!'honil,i,
l'i puica s;1 in[cleagii Ol'ig·irwa ,·ea ho[casdi a lni
Filip; sau mai hinr, prol'il i11d de ponwla ,,:\rahs··,
el pulra s:1-i a('a[e un epitet în IPgiUur:i cu l1otii
din .\rnhia pI'opriu-zisii. Soi zil'cm dPocamdaU'i
,.pul Pa';, l',ir.i a afirma <·,1 aşa a şi fost. PPntru afir-
* ,,\i S(' par,• (';i-~i ia 1111111"11' <IP la IIÎŞ(P ilS('IIIIZ;ilol'i;

cf,ci lracorn•s sl' zicP d,•spr,· urwlP intr,u·i aseunsP, aflai,• suh
pii111i11I, d,• l'ar1• s1• afli', mul IP prin a(·(•l,· p,1rp .. :' (lal .)
(li. ,•d.).
** .,Traco 1111-i d,•,·il o cal,; suh piirninl sau locul unde
i;ăli't~lniPSC halaori infior·iHori ... " (lal.) (11. ed.).
BASARABA 326
maţiune se cere o probă; şi o asemenea probă cine

oare poate să ne-o dea mai cu temei decît însuşi
Aurelius Victor?
Noi am văzut mai sus că pasagiul din Iornande
n-a fost înţeles, numai şi numai fiindcă nu se pusese
in alăturare cu un alt pasagiu corespunzător tot
din Iornande. Pasagiul din Aurelius Victor, de
asemenea, nu poate fi înţeles decît alăturîndu-sc cu
un alt pasagiu corespunzător tot din Aurelius Vic-
tor, şi anume capitolul 28 din cartea sa De vita
et moribus, unde despre originea împăratului Filip
se zice: ,,ls Philippus humillimo ortus loco fuit,
patre nobilissimo lat ro nu m du c tor e ... "
Iată dară ln loc de: ,,Trachonites" - ,,latronum
ductoris filius", ,,fiul unui căpitan de hoţi".
ln acest pasagiu ne mai întîmpină un „nobilis-
simus" foarte caracteristic. Cum putea oare să fie
,,nobilissimus" un bandit? Ş-apoi fiul unui „nobi-
lissimus" cum oare să fi fost „humillimo ortus
loco"? Este învederat că pasagiul întreg trebui să
fie tradus: ,,Acest Filip a fost născut în obscuri-
tate, fiindcă tatăl său, deşi de un neam ilustru,
totuşi se făcuse căpitan de hoţi". Şi atunci „nobi-
lissimus" din pasagiul al doilea ne va da o cheie
pentru „Arabs" din pasagiul întîi, d'âcă în adevăr
„Arabs", după cum ne vom încredinţa îndată, nu
este altceva decît numele „Saraba" al castei celei
aristocratice din Dacia, ,,virorum nobilissimorum"
din Dione Crisostom.
Pînă aci noi am stabilit numai posibilitatea ca
Filip să nu fi fost de loc „arab" în sensul geografic
al cuvîntului; dar o pură posibilitate. De aci îna-
inte urmează argumentaţiunea, cum că el a fost
în realitate d a c.
BAS .• · \BA
Rolul acestui impărat în privinţa Daciei n-a fost

încă destul de studiat. Uzurpind tronul imperial
după măcelul lui Gordian III în războiul contra
Persiei, Filip nu-şi mai bate capul cu Asia, cedează
perşilor Mesopotamia, le-ar fi cedat la nevoie şi
Arabia, se întoarce în Europa, serbează în Roma
jubileul cel mare şi apoi ... apoi s-ar părea că nu
se mai gîndeşte decît numai la Dacia. După ce
perduse cu nepăsare o mare provincie asiatică, el
ţine ca Dacia să nu fie nici măcar turburată de
barbari. La cea dintii ocaziune Filip lasă în Roma
pe fiul său numit de asemenea Filip, înaintează
cu o armată în Dacia,-·se luptă cu o invaziune ger-
manică, mai ales cu carpii, învinge şi linişteşte
provincia. Aceasta ne-o spune Zosima (I, 20), dar
şi mai cu autoritate monetele cu legenda „Victo-
ria Carpica" şi cu titlurile „Carpicus Maximus"
şi „Germanicus Maximus", urmate la 248 de un
triumf. Nu e încă tot. La 247 Filip înfiinţează în
Dacia o monetărie proprie, ceea ·ce este o mare
graţie imperială şi dovedeşte totodată o stare comer-
cială înflorită a provinciei. Pe aceste „monete da-
cice" figurează Dacia ca o femeie între o acvilă
şi un leu, cu numerele legiunilor V şi XIII, ţinînd
într-o mînă sabia dacică cea încovoiată întocmai
ca pe bas-reliefurile Columnei Traiane, iar în cea-
laltă un steag. Sabia cea dacică nu se vede decît
numai pe aceste monete ale lui Filip. Pe unele
exemplare Dacia poartă tiara sau bonetul cel fri-
gian, simbol de libertate. Pe altele, noi citim~
„Dacia Felix". Locuitorii Daciei îşi creaseră chiar
o eră proprie de la împărăţirea lui Filip, numărînd
anul 24.7 ca cel întîi, şi această eră a durat acolo
cîtva timp şi sub urmaşii lui Filip: Deciu, Vale-
ria11, Emilia11 şi (;,tlien (l,alan!'sieh, lslri gf•ograp-
phia, 11, :1'11). 1-:l'a un l'l'l dP rcnaşle1·c a l>aC'iei,
operată suii Filip i11 s<·t11·lul inlf'1'\'al dP \'!'O l-t·Pi ani.
(:p ind(•ntn ,;ii l',i avut un ar a I, din Asia rln
a l'a<·<1 loalP a,·PslPn pPnll'11 l>a(·iai InlrPbarea t'
c11 al ii mai l,•g-il im,,, 1·11 dl. 1wnl1'11 l'esl 111 lrrqwri11-
lui Homan Filip 11-11 l'ii1·11I ncrnÎ\', sa11 n11 va fi
r,frul d<·r·iL a1·p] ornş din lla11l'an despre !'arc ,·or-
, bcşlc d. \\'addi11glon, d,·~i i11s11şi d. \Vaddinglon
11P l'a1·t• a hf11111i 1·:1 oraşul i11 1·ps[i11no, negreşit suii
un alt n11ml', PXÎslasP al'nlo <IPja s11h î111p:1rnl11l
\lar(·-:\11rl'li11 (lfil ... 180): .. s111· IPs dix ins('t·ipl iom
qnc j'ai l'Opit'!Ps i1 Ch,;hPht'-. ii:-· Pn a 1111P d'1111l' i'•po-
quc in!'(irtainP, 1111n du r i• g 11 (~ de .\I a 1· „
A II r t) Ic .. :·* (/o('(I rit., p. G2). In(·,i o cl.il,"i,
d11 unde o ,HWllH!fll'a drngoslt> px1·l11si,·1i a lui Filip
JH'nlr11 na<'i,e Fii11cl1·ă ar·el ar ah 11u era din Asia,
l'i p1·n 1111 Sa 1· ah a. un .,nohilissi11111s"· di11 J),ll'Îa,
din pl'm·i1u·ia l11i Traian; şi desprl' n•·<•asla, ('1J
11llin111I arg11nH•11I dl't·isiv, Yom da at·11rn 11n le:d
1·a1·e a s6q1al 1·11 101111 din \'l'd1•1·p d-l11i \\'rnldinglo11
i;;i r·p]orbil[i islnril'i :ii impi1ral1il11i Filip.
Dintre impi1rn[ii P" r·:il'i i-a luai llorna din l>,wia,
('PI rn:1i l'!'l(•hn1 a l'o,-1 Li,·i11i11, !'1111111al11l l11i C(JIIS·
lanlin ,·PI \Iar<' si 111\·er,.:1111:ilul dusrnan al 1TeslÎ·
nilor. FinliuelP si111 111w1;illll' asnpr,; originii s,;le:
.. Licini11s impPrnlrn· PS( r,H·I 11s, J) H (' j a Ori li 11·
d 1Ls**'· (Eulrop.): _),.;, .:.l'l.Y.L'l.~ r,p[.L(:, 1.L:::·10~'-
* ..... din r1·]p z,,,.,, insni1,(ii p,• ,·an• ll'·:t111 copiai la~,·
hrb,:,, sl' art.", una a c:,n·i ,·p11c:11111 s,• p11al1• d1•l1·r111ina 1·11 sig-u
ranţ:,, di11 !impui do11111il'Î J11i \larq1 .\11r,·li11 ... ·' (fr.) (n
l'd.).
** ,.Licini11s a fosl f:icul i111pă1ral, ni",scul fiind 111 ]);1cia'
(lal.) (11. ed.).
- - - - - - - - - - - - - - - - - - -H,\SAHAB·\
--
(Socrates SC'holaslicus). Şi se mai adaug<' tii cl'a
un barbar, un om (Tri;c·ul şi năsrul departe de
ornşc: .,agraribus plane ac rusticanlibus, quia ah
co genere orlus allusque erat, satis utilis"*
(Aur. Victor). Despre Liciniu dară esle necontro-
,,ersabil că a fost ,,naLione Dacus", !'a să ,·orbim
1n slilul inscripţiunilor. Ei bine, acest <lac' Lici-
ni11 zi,·ea cii se trage din neamul lui Filip A r a-
h 11 l; iar prin urmare, una din dou.i: sau Lieiniu
a l'osl arab din Asia, <·eea <·c-i peste putin(ă, sau
Filip a fost Sar a ba din Daeia, după eum am
văzut e,i-1 arată şi faptele sale .
.Julius Capilolinns trăia sub Constant i11 ('Cl 7\lare,
căruia i-a şi inehinat S('rierile sale. ln Viaţa lui
Gordiun JJJ (C'. XXXIV), la sfirşit., tocmai în pasa-
giul unde se adresează c.itră Constantin cel Marc,
Capilolinns vorbeşte despre o inscripţinnc in rnre
se men(iona că Gordian l'usesc im·inf; de Filipi,
adc<·,i de împăraţii Filip Arabul şi fiul său Filip Il;
apoi a<laoge ('lt sc ziC'e cum că Liciniu, dnd ajunse
impăral, a distrus acea inscrip\imw, fiindcă el,
Li<·ini11, ,,pretindea a se trage din neamul ee]or doi
Filipi';: ,,Q11em titul11m evPrl i~sf' L i t· i n i u s
dicitur co lempore qno est nact11s irrqwrium, q11um
se velleL videri a Ph i Ii p p i s uri gin e m
t r ah ere';**.
Acesl texi este nec plus ultra ealegoric. Toală
lumea stia că Liciniu era da!', ba incă barbar din
Dacia;' dar to\ i lrebniau s,1 ~lie 1111 mai puţin eă
* ,, ... ţinl'a parlc munf'ilorilor oi,roarplor, (ttranilor, ci"ici

se nt,~c:usc ~i crrscus<· printr,• ei·' (lal.) (11. cd.).
** .,.\cl'asl.tt inscrip!i<· ~P zitl' ctt Licinius a dislr1i's-o
alunei dn<l a ajuns impiiral. 1'iin<lf't1 voia si"t st• l'l'l'adi"t ctt p]
se tra{{f' din cei doi imp,i.ra/i f-'i/ipi"' (lal.) (11. <'d.).
BASARABA 330
el îşi urcă originea neamului la Filip Arabul, pe

care însuşi Julius Capitolinus îl numeşte „Philip-
pus A r a b s"; şi trebuia s-o ştie mai ales Constantin
cel Mare, cînd îi deduse pe soru-sa în căsătorie.
înrudirea însă între Liciniu şi între Filip nu putea
să fi fost în fapt decît identitatea de castă: am îndoi
S a ·r a b i. Elementul cel mai rezistinte contra
dominaţiunii romane în Dacia, Sar a b ii, floa-
rPa dacilor de altădată, par a se fi ţinut totdauna
retr:i.şi, departe de cultura cea curat latină a ora-
şelor: de aci tatăl lui Filip ne este descris ca un
l:o~ de codru iar Liciniu ca un ţărănoi. Neam bar-
bar pentru urbanitatea romană, S a r a b i i se
disti'ngeau totuşi prin trăsura caracteristică de a
fi toţi foarte mîndri: ,,superbus", zice Capitolinus
despre Filip. Asupra acestei trăsuri caracteristice
noi vom reveni mai jos.
Originea dacică a împăratului Filip şi sensul
poreclei sale „Arabs" fiind lămurite nu ne va fi
greu acuma de a explica greşeala acelora cari îl
aduceau din „Bostra", o greşeală foarte instructivă
prin aceea că pînă şi ea, bine înţ.eleasă, serveşte
a confirma adevărul. Ca dac, Filip era un „Traia-
ncnsis", era din „Provincia Traiana", şi o aluziune
la aceasta cată să fi fost în vreo fîntînă cunoscută
încă bizantinilor înainte de Cedren şj de Zonara.'
Din dată însă ce porecla „Arabs" era luată în sensul
geografic, bizantinii trebuiau vrînd-nevrînd să
caute anume în Arabia vreun oraş cu numele lui
Traian, şi n-au putut să găsească acolo decît numai
unul singur, căci numai unul singur exista: ,,Nova
Traiana Bostra", care pe monetele sale poartă le-
genda: NEA TPAIANH BO~TPA (Mionnet,
Descr. d. medailles, V, 579 sq.; Eckhel, III, 500 sq.).
BASARAB;\
Fără acest „TPAIANI-1" nimănui n-ar fi venit în

cap să aducă pc Filip din Bostra, ci l-ar fi lăsat
simplu cu porecla sa de „Arabs". Orice poreclă
însă să fi avut, stăruinţa lui Filip de a rădica Dacia
şi preţiosul text al lui Capitolinus demonstrează
că el era clac.
. Confuziunea între două regiuni t r a i a n e n s e
ca „ Dacia" şi „Bostra" ne aminteşte ceva absolut
de aceeaşi natură la Ammian Marcellin. Dacia era
„provincia lui Traian"; Spania era „patria lui
Traian"; de aci unul şi acelaşi „Traianensis", Pau-
lus Notarius, personagiu important sub împăratul
Constanţiu, este numit la Ammian Marcellin în
cartea XIV: ,,ortus in H ispania", iar în cartea XV:
,, natus in Dacia". Un alt qui pro quo cam de ace-
laşi fel ne întîmpină în privinţa împăratului Carus,
despre care nu se ştia dacă a fost de origine din
Panonia sau din Africa, fiindcă se confundaseră
termenii „Pannonius" şi „Poenus" (Vopisc., Car.
IV).
D. Waddington susţine că tatăl împăratului Fi-
lip, ,,nobilissimus latronum ductor" al lui Aurelius
Victor, -- o expresiune care, fie zis în parentezi,
ne aminteşte cuvintele lui Vopiscus despre împă
ratul Proculus: ,,domi nobilis, sed majoribus latro-
cinantibus" (IV Tyr., XII), - d. Waddington sus-
ţine că acel tată se numea „Marinus" şi că a fost
apoteozat în Filipopole cel din Hauran. Lucrnl e
cu putinţă, cu atît mai mult că tocmai acolo nu
se ştia că el fusese bandit. Noi lăsăm clară în pi-
cioare tot ce spune d. \Vaddington despre mo11ete
şi inscripţiuni cu 0EQ MAPIN!2, deşi argumcnta-
ţiunea sa e departe de a fi sugestivă. Marin sau nt>-
:Mari n, tatăl lui Filip n fost un S a r a h a din
BASAH.ABA
Da<"ia, după 1·11rn un Sar ah a din Dacia a fost

si tatăl eel rH!l'Hnosrut al lui LiC'iniu, ambii din
;Pgiunea cea l'arnl'lerizat,l ele dl1·,'"i Ptolerncu prin
,,xoc--:' ,..-\ p i ~ (,> '.J r.rr:-zµ6;·~
VI 11. ALTL :-i.\lL\111 1\11'.\IL\Tf HO:\L\Xl
Domi11aliunea roman,, în 1mna <·u<·cririi Dacici

nu cxter11;i11asc al'olo nici poporul dP jos, pe cei
„p,lroşi", ,,rnpillatos'·, ni!'i easla cca arislo<Tatică
a ,,,·.iici11laţilo1·", ,,Sar ah as", ha niC'i !'hiar în
sinul aeeslci caste dinaslia l'Ca regPaH<·,i a lui De,·P-
bal. Filip, 1111 Sar ah a ordinar, aclt•C'ii. 11cdi11as-
tie, apuctt sceptrul imperial la 24/i. Peste 17 ani,
·1a 261, pe l'ostul tron al c·uee1·ilor11l11i Da<·iei se
urc·rt 11n nit da!', clar 1111 Sar ah ,i ordinar, ('i
tocmai din dinasl ia l11i De,·ebal, an11mP HPgillian:
,,genlis Da!'ia<·, llt>!'ihali ipsi11s, ul l'erl111·, :il'-
finis'·* (Tr<'h. Pollio, XXX, 'l\r. I:\). A1°l!asla
în,·edcreadi pe deplin p11l,1r11irn p<'r·sislerqr, a
Sar a bi I or în l>a!'ia u111se<·ol şi j11m.ilalc! dnp,i
moartea li1i Traian. Ceva mai mull; pesle vro
zece ani dnp,i Hegillian, imp,'"iralul Aurelian re-
trage din Da,·ia ad111i11islra\i11nca romană şi legiu-
nile, liisinJ pc eeilal\i lrJ<'11itori in Yoia 1'11rtu11elor:
dar elementul cel nedomolit. al Sarabilor
nimine ncslr,lmul.al acolo, ~i, după <·c Homa perii€
cu LoLul Dacia, doi dinlr-în!;\ii mai izbulcse a dcYeni
împărati romani: la :)07 Lieiniu, despre ,·ar·e s-a
vorbit deja, iar la JQj Galcriu.
* ,, ... d,• n,,am dac, chiar - cum se zic,i - din dÎ.Jlasl ia
lui lkcehal" (lal .) (11. ed.). ·
RASAltAI:.\
Se rcpct,1 mei·eu <·,1 împiiral lll Ca!Priu a rost

năs!'lll in Dar-ia <·Pa 11011.i sau a lui Aurelian, nu
departe de Sardica, ade(',i aproape de Sofia, în
Bulga1·ia actualii, l'iindcii E11lropius (1\, 22) zi('e:
.,:\laximian11s _(;a[Prim, i11 l>af'ia haud longe a Sar-
dim 11at11s'·. 111 priYin!a lui (;akriu, o l'inlîn(t rn11IL
mai sigurii clc>eit E11tropius 1'slc> Laelanlius, ,·ontim-
p111·a11 1·11 a1·Psl p1·i11<'ipe, nu poslPrior ca 1·plalall,
~i l'arele He sp111w l'oarl.c lămlll'il ('(t Calcriu era din
IJaci;i ,·ca \'C('lll' sau a lui Traian, de unde mum,i-sa
fugise cu dins11I lrcl'ind D1111:irca dinaintea nnei
invazinni a n1rpilor, şi prin urmare pulen s;'"i fie
crcsr·ut in Sanl in1 sau pe apr·oapc, dar nu fwwsc
whw11L a<'nlo. L:1l'lanl ius mai adaogi"i ni Galcr·i11
r1t1 crn la! i11, l'i liarhar din Da1·ia l'Ca ,·N·hc, şi anume
indige11, adp,·,i dar·, de \'rPnHJ cc fugea dinai11lea
n,i,·,îlilorilor slr·,iini. Jalii ehiar lexlul: ,.lnPraL
h11ie lwstiae nal111·alis harharics ct l'crilas a llomano
sanguine aliena . .\011 rnirum, cum malei· OJllf\
T r an s da n 11 ,· ian a inl'cslanlihus Cmpis rn
Daciam novam lransiccto amne !'onl'uger·al'":' ( De
11w;·t. perscc11/or., IX). De aei se cxpliei"l arnicia
sa- cu Lici11i11: ,,veleris eonlurhernii arnic11111 el a
pr1111a mililia farniliare111"*'\ pc 1·nre <li11;.;ul l-a
ajulal a se urca pe Lron, asllel ul in aeelaşi timp
Ho111a ave-a doi da1:i Jrnp,irnt i.
,:, .. \1·ps[ s,ill>al i1; Pra harl,ar din nal111·:1 ~i rr-ud. m'aYirHI
ni111i.- ru111a11 in sing-Pll' lui. ~inu-id,: mi1·,trt~, riindc:, rna111a
lui dl' !'Piui ei de dincolo rfr /)11n,ire, st· rdugiase in llar,ia
Cl'a 11011:"t, lrccind fluviul, din caud că n;"1v[diser;i carpii"
(lal.) (n. ed.).
*'~ ., ... ved1i tovar{1ş dl' cort şi apropiat lui din prima
campanie militarC1'· (!al.) (n. ed.).
BASARABA 334
Despre Liciniu noi ştim că a fost S a r a b ă,

deoarăce pretindea a fi din neamul lui Filip Ara-
bul. Fost-a oare. tot S a r a b ă şi Galeriu?
Apriori se poate răspunde că da, căci este de
crezut că în secolul IV, faţă cu agera sistemă romană
de deznaţionalizare in curs de doi secoli tre-
cuţi, din întregul popor dacic de altădată numai
doară elementul cel nenduplecat al S a r a b i l o r,
cu tradiţiunile sale de veche mărire, a putut. să
păstreze acea atitudine autohtonă pe care romanii
o numeau „barbaries". Poporul de jos, ,,pletoşii",
,,capillati", afară de cei adăpostiţi în creierii mun-
ţilor sub îndatinata căpetenie a S a r a b i l o r,
cată să fi devenit de demult o singurii apă cu colo-
nii romani. Dacă dară Galeriu ar fi fost dintre
aceştia, Lactantius nu putea să-l numească barbar
,,a Romano sanguine alienus".
Aposteriori, Galeriu era foarte mîndru de origi-
nea sa. Pe cind alţii îl porecleau „cioban", ,,armen-
tarius", după cum ziceau lui Filip „haiduc" şi lui
Liciniu „bădăran", însuşi Galeriu pretindea a fi
dintr-un neam zeesc: ,,diis oriundus", după Laclan-
tius, sau un neam de balaur: ,,matre compressa
dracone", după Aurelius Victor.
Consideraţiunile de mai sus ar fi ele singure
destul de ponderoase pentru a ne îndemna să cre-
dem că Galeriu, ca şi prietenul său Liciniu, a fost
din casta S a r a b i l o r; dar ceva şi mai hotă
ritor este însuşi numele „ Galerius". Dacă nu s-ar
şti cu certitudine că acest împărat a fost dac,
numele său „Galerius" n-ar avea nici o importanţii.
deosebită; cînd se ştie însă că el era nu numai dac,
dar încă se pretindea . a fi de o origine ilustră,
atunci ne izbeşte împregiurarea că „Galeriue" in-
BASARAB,\
semnează tocmai „pileatus", derivînd din „galerus"

sinonim cu „pileus": ,,galerus est genus pilei"*,
zice Servius într-o scolie la Virgiliu, şi prin urmare
nu este altceva decît o traducere latină literală
a dacicului S a r a b a.
Mai este ceva. Din Dione Crisoslom noi am văzut
că S a r a h i i erau la daci o castă nu numai
nobilitară, dar şi sacerdotală totodată. Ei bine,
Lactantius ( De morte pysec., XI), ne spune că
muma lui Galeriu ce& ,,transdanuviană" era o boga-
tă preoteasă păgînă a „zeilor de munte": ,,mater
Galerii erat deorum montium cultrix, quae sacri-
ficabat paene quotidie et vicarios suos dapibus et
epulis exhibebat"** (cfr. Van Haag, De Galerio
Caesare, p. 3}.
IX. CONCLUZIUNEA
Am urmărit pe S a r a b i începind din epoca

lui Cesar, cînd casta lor fusese organizată de rătră
regele dacic Berebista, şi pînă la epoca lui Con-
stantin cel Mare, cind Sa r a b ii Galeriu şi Li-
ciniu reuşesc a se înălţa pe tronul imperial al Romei,
toate acestea în curs de vro patru secoli.
Am urmărit pe Basarabi incepînd de la lupta
lor cu mongolii la 1240 şi pînă astăzi, în curs de
şase secoli şi mai bine, constatînd că ei au fost
tot o castă nobilitară ca şi S a r a b i i sub daci,
* ,, ... galerus a un fel de căciulă" (lat.) (n. ed.).

** ,, ... mama lui Galeriu era o preoteasă a zeilor de munte
care aducea sacrificiu aproape in fiecare zi şi-i primea pe
slujitorii ei la mese şi ospete" (lat.) (n. ed.).
llASAHAllA
·----~·---~----
di pmlan la Yccini acelaşi rpill~l de „Arnhi'' ,·a

şi Sar ah i i pe l im pul lui Plolemeu şi al i111p:'i-
ral11lui Filip, l",t 11-a11 irwt'lal 11i1·iodal:t dP a ;n·l'H
l'Cnlrul lor, 1·a si Sa,, ah i i , i11 tH'el'asi r<'g-iune
a .Jiului, in OIL;!nia şi i11 llnl_Pg. ·
C1111oaslern darii o 111iP de ani di11 islm-ia /J11.1·11m-
hilor, l"ie' snh m1111Ple lor ,·rl prirniliY de Sa 1· a I, i,
fie d11p,1 alipi1·P,1 d1lr;'i a1·est 1111111n a titlului de
B a 11. .
:'\c mai 1·,1rninr np1·11nusc·11l. inll'rYalul de opt
,·cae111·i dinlr'l' SPl'olii \" şi \]li; dar pi11:1 şr al'cst
inlcn·al sr lumineaz;'i an1111 pP rwaşleplal<'. Cind
11ll lan! solidar· de proh<' peremptorii derno11s[J'(•nzii
1·11 1111 l'lu\'i11 intre anii :\-C ,n-11s1•sp aeelaşi !'t1rs,
i,;111, a,·elaşi 1111mf'. inlt'f' a1·Pleaşi maluri, pe ar·ecaşi
albie c11 si inlr<' anii li - L, mai lrchui oare <lemon-
sl1·at di ·1w a<'PCa~i alhi<'. intre acelPnşi maluri, sub
a,·claşi 1111111P, ci avu,:psp al'elaşi 1·111·s in inte1-Yalul
,·ci 111ijl,wiu di11lrf' anii ll- (;;> O derno11sl1·f'az11.
ins,1şi logil'a l"aplt•lor, mai prnhr, dP1·il. oril'e prohi'1.
Asadar,1:
··1. I Jp nP1tw f'P inainle de Hc1·ol11l V şi pe 111·m,1
d11p11 sr(·olnl \ 11, inl ii Sa r a b i i ~i apoi llasa-
rahii 11-a11 pii1·,1sil 11i<·iodnl,1 Ollen ia şi lla\Pgtil,
d!'c·i: lol nl'olo au rost ei şi intre SP('olii V şi X!Jl;
2. ]le vreme c·e Sar a li ii inainle <le sel'olnl V
~i /Jasarnbi,: dup,-1 sPcol11l :\II eonsliluiau nentrcrnpt
o rnst:1 11ohililari1. dPl'i: lol o easlă nohililar11 au
fo~[. ei si i11ll'l' SC('o]ii \' Hi ~Iff;
~l. ne' \'l'Cflll' l'C sa[' ij. i', i i inainte <le S<wolul V
au fost dai <bwilOI' pc cPi mai mari 1·cgi eu Dc!'cbal
îo frunlc şi 'dnler·ft apoi llomei cinci impiira\i:
pe doi Filipi, pe [legii ian, pP Galcri11 şi pc Li,·iuiu,
lo[i lin o e1wrgie n1:1.rl.111·isil[t chiar de c,Hri\ d11~manii
,, BASM
---
Jor, şi de ,Trmc <·e d111,:\ sn("ol11l Xll Basarabii an

dnt rnm,lnilOI' 1{11 l1111g- şir .l,• croi ca Alexandru,
ca .\I in·<'a, ,:a \"Iad Drac11I, 1:u T'1H1::, ele., deci:
acelaşi rol 1·011d1wi\l01' în 1·ap11l 11cam11lui romanesc
contra f11rt1111elol' di11,1l'al'(t av11scse1·11 c·i s1 intre
sero Ii i V s i X ll l . ·
ln acest' mod, pcnlru inlPl'nil11l dinLre scwolii V
şi XIII ne lipse:-;<· texturi, ne lipse!-1· doc11mentc,
ne lipsesc numi proprii, ne lipsesc am(1ru11le, dar
persped.i,·a islori<·,i nu ne mai lipseşte dr. asUi daL;"i:
în Ollenia şi in lla[.eg-, l11ptindu-se conlra niivăli
torilor şi revăr.,indn-se din cind în cîn<l asupra
reg-i1111 ilor de prcg-iur, tri"iia pe alunei popoml româ-
neiw a\'in<l domni din c:asta Sar a b i I or, ascuns
în m1111ţ i ca o ('omoară depusă de Traian şi păzită
de 111·ma~ii lui IJecehal.
lal,"t cine, iatr, de eind, iată de unde sînl Basa-
rabii.
n.\~ll. uneori bâsnw (plur. hasmr şi hn.mwri),

popnlairc, con le hleu, conte 1"6l'rique.
s.11.; <"Ortic
Hamnra eea mai important/, din literatura popornnă
a oril'iirii natinni, bas,rwl pentru romani i11 parte
e,lc ('CI mai bog-at izvor de treclint,n sau no\iuni
mitologice şi dr\ date ling,·istice, aslfel c,l Ety-
111,1/11gic111n Jlag1t11111. Uo11umirw P dator a da acestui
c11d11l. un lot: dP 011oare e11 Lotul cx,:cpţ.ional, cu
al il mai virl,o; r,"t orig-inea şi nalura basm11.lui sint
pini:\ acum ncşlc enigme pc cari i;;tiin~a conlimpu-
ranr1, in lor de a le limpezi, le-a intunecal şi mai
mult prin l'el de !'el de teorii subiective: ba teoria
BASM
cea solară a lui Max Muller, ba teoria cea meteoi

logică a lui Adalbert Kuhn, ba teoria cea de migrt
ţiune din India a lui Benfey, ba teoria cea animis-
tică a lui Tylor, ba cîte -altele, toate aproiÎpe
deopotrivă false. '
Cea dintîi adunare sistematică de basme în lite•
ratura europeană în genere a fost acea germană a
;fraţilor Grimm, la 1812; tot doi fraţi germani,
Artur şi Albert Schott, au publicaL nemţeşte la
1845 prima colecţiune, şi o colecţiune foarte serioasă,
de basme române în specie, adunate anume in
Banat. Româneşte însă ni se pare că nu s-a dat la
lumină nici un basm pînă la 1862, cînd Filimon
scoase pe Românul năzdră~an în ziarul Ţăranul
român. De atunci colecţiunile s-au înmulţit şi se
înmulţesc mereu, bune şi mediocre: Fundescu (1867),
N .D. Popescu (1874-85), D. Stăncescu (1885),
Hinţescu (1879), Sbiera (1886), Pop-Reteganul
(1882-88) şi alţii, iar în fruntea tuturora, ca ade,. ,.
văraţi mae 7tri: Petre Ispirescu şi Ion Creangă.
ln acest mod noi avem deja destule specimene din
Jara Românească, din Moldova, din Bucovina, din
Ardeal şi din Banat, ba încă şi de la macedo-
români, graţie mai ales lui Dr. Obedenaru.
C,1vintul nostru basm este de origine slavică,
însă numai ca material brut.
Ro:n:înii împrumutară pe calea cărturărească pe
palco-slavicul &.sc;.ii. ,,fable", care niciodată nu i~/
semnează la slavi basmul propriu-zis, ,,conte", cerf
ce se cheamă ruseşte „cKuKJ'', poloneşte „bajk\_
bohemeşte „bâgka", bulgăreşte şi serbeşte „pr.
kazka". ln limba literară, sub formele b a s n ă şi
339 BASM
b a s n u, cuvîntul cel paleo-slavic a păstrat la

noi totdauna sensul său primitiv de „fabulă" sau
,,apolog" cu nuanţa cea obicinuită de „minciună".
Bunăoară:
Noul Testament, 16'i8, Epist. Petri II, I, 16:
... nu îmblănd după ... non enim doctas
bas n e cu măestrii am fa b u I as seculi notam
arătat voao .... fecimus vobis ...
Biblia Şeroan-vodă, 1688, Sirach XX, 21:

Omulil fără haril, bas- Homo sine gratia, fa-
nu fără vreme ... h u I a intempestiva ....
Cantemir, Chron., I, p. XLII, LXV:

... nu istorie, ce bas- ... non historiam, sed
ne .... fa b u I a rn ...
. Acelaşi, Ist. ieroglif. (.Mss. in Acad. Rom.),

p. 206 a: ,,la viclian parola dumnezăiască şi
b a s n a poeticiască, tot o cinste au ... "
Miron Costin, Letop., I, p. 59: ,,Acea Alexandrie
rninciunoasă ce-i pre limba rornănească, plină de
basne ... "
Ţichindeal, Fabule, 1814, p. 13: ,,Aşadară ne
învaţă pre noi această b a s n ă că neamul ome-
nesc nu poate fi norocos fără stăpînire ... "
A. Pann, Poroestea {)orbei:
Cîte b a s n e firoscoşii
Undeva spunea-n vileag,
Şi eu ca năbădăioşii
Alergam s-ascuH cu drag ...
lbid., 17j:
.'\,~pulind sit sc-nt,dca~ii,
111 \·c•:H· nu Sl! mai i111pac,
Ajung· jud,•c::t!,i sr1 lrag-i1,
]J,, ha s 11 u-11 h11n<> Sl' fac ...
Filimon, Ciocoii c•cchi, p. '.2:lli:

,,--Cc spui t.11, mii Torno! exclamară ciocoii cu
rni1·a1·e; sînt astea adc,·,irale;'
~ Adcviir11I 1·III'ul, l'ra[.ilol'.
-· Brec! dar asla :-;earna11a a h a s n 11 ... "
Pc aecsl. ba s n g-rni11I popornn 1-a prcl',inll,
fonctic·nslt! in basm ,;i i-a dal sp11s11I IH'Pcis dl!
,,('Ol)[e",' r.1eind11-I asll'~I sii 1111 S(' 111ai 1:ot11'1111dc (',li
1101 i11nea de .Jabll'" si mai en samii 1·11 U('ea dn
„ni"enSOtlg'f''', ni('Î [;'°ir;tllll], d11ptt \'lllll YOrn \-prfr•a
mai la vale, cTPd<' in po,;ihililalea şi c·liiar i11 1·eal i-
1.atc)a c·plor ponislill' in has1111·, indl pentru di11s1d
has11111/ e departe de a l'i mi1H·i1111;-t, iar 1·i1td re,·11-
noaşle ~i ci f'ii n rni11ei1111ii, alu111·i 1111 esln has111
\,irăncsc·, l'Î basm d i II I u m c, ea in ora\ ia dt~
nnnlu din Jalorn iţa:
Po1li(i d,•-nehina(i o 11.Jlii,
y,-1 11da\i :,.r11ra l'iisca1,-,,
~-o l1·,·1·P(i din 111inr1-11 111in,i,
~t1 11" dati l"P atPa zln,-,
Ca s-o dw·,·111 la-111pi11·alul
~i si1 ,:011!,·11i1n noi sl'alul;
'\11 g-indiţi , ..-, \'ol'l,i111 gh111H•
Ori ni.,cai ba:,;me d i II lu m e ...
(G.ll.T., l'oes. pup., ·17:!)
Din dam re nu-,i v11w a crede inlr-o narai iunc

ce i se prezintă sub numele <le basm, lărunul l:autii
' III
:F,1 BASM
a-i da un epilet prin care s-o înlătme din sfera bas-

melor propri11-;i:isP. Aşa este has11111[ ,·11 ('.o<' o ş II l
ro ş 11, 11unwle 11nci g-l11mr l'Opilăreşli ajuns a fi
o lornt iu11e proverbialii cu sensul de o flecărie fără
srirşil. :\sll"cl P, mai eu deosehin•, aşa-numitul
basm cu rn inc i n n i le, al t·,1ruia însusi
numele aral,1 că penlrn popor cplelaltP basme n°11
sînl de loc 1· 11 m inc iun i. i11 acel basm e n
mi n ci II n i I e (Vundeseu, p. !l:l), 1111 hrrghe-
legiu işi penlc herghelia inlr-tlll clovlcat· san in!.r-un
pepene şi o Lot f'aulă în z.'"idar lrci iilc, apoi pe capul
unei albine, injugutc la plng cu un bou, c1·eşle un
nuc cil'., a<le<"ii nn se povesteşte lucruri suprana-
turale, ci se îndrug{( nişle ahsurdili"1\i, im· poporul
1"1we lolda1111a o mare deosebire înlre supranatural
i:,i între ahs11rcl. 1n absurd el n11 crede, in s11prana-
L11ral -- da.
Tra11zi[i11nea logicii a paleo-slavi<·ului ha s n I
„fablc" la J'Oinanul basm „eon[c" se Pxplidi prin
stl'insa înrurl ire a ambelor genuri dP narai i11ne.
Latineşte, ca şi grc!'eşle, ele i'lllrtau 1111111 şi a~·elaşi
11 u m e: f a h II I a, !1. 0fl·o;. Fa h II Ia n ic i 11 11 · c:,; l e
allcrn1 dcdt o apli<'a[i11nc didadi(·ii san cli<'i"i a
partic-11laril1ilii lualc din has111 c·,i dohiloaeele Yor-
ht!St ea şi oamc11ii, adc('i\ eslr 11n produs al /){ts11111/11i,
o mici:,ur11J'C! a lui, o .. l'abclla'· din .Jah11la", duprt
t·11m o şi n11rnc~le ()uintilia11: ,.,\esopi r ah e 1-
l as, <JIHlf' r a b II I i s 1rnl1·i<·11larum proxime
surced11n1:·* (Jnst., I, 0). Eslc prohahil c;{i din
lalinnl f i1 b n I a, romiî11ii, dup,i legile fonetice
eunoscnlc, îşi yor fi format din ('apui lo('11lui fii.-
* ,,l•'ab11fr/r, lui Es,ip, care Yin imediat <l11p;'i. po,·,·~I ile

:;puse de duictt" (!al.) (n. ed.).
BASM
u r ă, care însă ciocnindu-se la noi cu omofoanele

r au r „fcrar" şi fa u r „februarie"' a căutat să
dispară din grai, înlocuindu-se mai tîrziu prin
basm şi prin p o v e s t e, cari nu provocau nici
6 confuziune.
Sinonimul p o v e s t e, întrebuinţat mai cu
deosebire în Moldova, este de asemcn~a paleo-sla-
vic: flOB'kCTb; la slavi însă el însemhează nara-
ţiune în genere, chiar o relaţiune curat istorică,
uneori roman, niciodată. basm.
Deja în vechile texturi, b a s n ă şi p o v e s t e
figurează cîteodată alăturea ca sinonimi, dar nu
cu sensul de „conte", ci cu acela de „legende",
"recit fabuleux", de exemplu la Ureche, Letop.,
I, p. 96: ,,ca neşte oamini neaşăzaţi şi mai mult
proşti şi necărturari, ce şi ei au scris mai mult den
basne şi den poveşti ... ", pasagiu pe care-l
putem opune aceluia din A. Pann, Moş Albu, I, 28:
Ştie p ove ş t i pre frumoase, cum şi b a s n e, ghi-
citori;
D-aceea fi şi tot cheamă fetele la şezători...
Alăturîndu-se ambele pasage, se vede lămurit

marea deosebire între sensul literar şi intre acela
poporan al sinonimilor basm şi p o v e s t e. Cu ·
sensul cel poporan ambe.le cuvinte figurează la
A. Odobescu, Scrieri, li, p. 511: ,,treptele de jos
ale naţiunii, unde basmele, p o v e ş t i l e, cîn-
tecele şi snoavele au ţinut loc pururea de crisoave
domneşti şi de pisanii ctitoriceşti ... "
Pentru a diferenţia cei doi sinonimi, cuvîntul
p o v ost e trebui luat, cum se şi ia plnă la un
punct în popor, cu înţelesul de orice fel de nara-
ţiune, fie legendă, fie snoavă, fie anecdotă, fie
,,,
...... .,
~
BASM
„povestea vorbei", după cum zicea foarte nimerit

Anton Pann, în cari nu ne întîmpină ncmic mira-
C;ulos sau supranatmal, pe cînd basm este şi rămine
numai „conte bleu", numai „Măhrchen", numai:
Şi eu încălecai p-un gătej uscat,
Să fie basmul bă s m u i t şi-n alt sat ...
(Stănccscu, Basme, 16i, 323)
Astfel, de exemplu, Păcală nu este un basm, ci

numai o p o v e s t e, căci toate păcăliturile lui
sînt foarte fireşti, afară de singurul epizod al fluie-
rului celui magic, care însă este împrumutat dintr-un
deosebit basm, cunoscut mai pretutindenea şi publi-
cat în versiunea germană sub titlul Der Jude im
Dorn în colecţiunea fraţilor Grimm. ln p o v e s-
t c, element supranatural nu există de loc; in
f a b u I ă sau a p o I o g, elementul cel !;!upra-
natural al vorbirii dobitoacelor este o simplă con-
venţiune, o stravestire care· nu înşeală pe nimeni,
pe care nimeni n-o ia ad litteram, şi care, deşi năs
cută din popor, totuşi s-a făcut mai acasă în lite-
ratura cea cultă; numai în basm supranaturalul
constituie un element esenţial.
După ce am deosebit basmul de fa b u 1 ă şi
de p o v e st e, să-l studiem acum in specie,
rezervîndu-ne însă dreptul de a reveni la f &.bulă
ca produs al basmului.
I. F o n d u l b a s m u l u i.
1n literatura poporană basmul ocupă întocmai
acel.aşi loc ca ro m a n u l în literatura cea cultă,
şi de aceea unii le cuprind pe amîndouă sub aceeaşi
rubrică de „ficţiune", o caracteristică cu desăvirşi
re necorectă. Basmul, ca şi rom anu l, repre-
I
BASM
zinlă fiecare C'Îte o roalitatc, realitate în loaH

puterea cudut11lui, dai· clouii realilă(i foarte' clil'c
rit.e, aproape antagoniste.
Littl't~ (Oict., v. Conte) zil'P: ,,li n\··,a pas d(!·
diffc•rcnce fondamentale entre le· con te el I.·
rom an; l'un ci l'autre sonl, des na 1· r a t. i-
o II s m e n so n g i! re s 011 reg.ardees c:omme lf·l-
les. Toul ee q11'011 peut dire, e-csl que conte est '"
IP1·me g61u•rique Jrnisqu'il s'applique a toutes h•s
1tarrat ions (' ic-[. ives, depuis Ies Jl lus c:011des j usq li 'uu X
plus longucs. Le roman ne :-;e dit. quc de cclles-ci.
Un eonte de trois pages ne s'appellera jamais 1111
roman, tandis qu'un roman est, dans 1oute la rig-uc111·
,111 mot, un l'Onte suffisammenl long. La nou v P l-
i e 11c se dislingue pas non plus au fond <lu rn11t1!
ou du roman. Dans l'nsage ordi1tairc, c'est un ro111a11
de pelite dimension dont le sujet est pn•sentc comme
11011vea11 ou pcu ancien, ou avec des dctails incon-
nus jusqn'ici ... ''*
Sînt rninuna\i filosofii aşa-numi\ i pozitivişti!
Pentru <linşii în lumea întreagă nu există ncmic
·deeît numai raportul între <limensiu11i. Romanul e
mai lung, nuvela c mai scmlă, basmul c şi lung şi
* :\11 cxislii o deosebire escn(ial;i inlrc poPe.,tirc ~i roman;
amindoufl sint 11nraliu11ti8codite s~u1 sinl socolile ca atare.
Toi cc se poale spui1e c ci\ povc•slirea ,, un IPl'llll'll Rcncric
l"iindct't se aplic:1 nara!iunilor închipuii!' în tolalilalca lor,
de la cele mai scurte pint1 la CPle mai ample. Hurnanul face
parte din acestea din urmii. O powsl ire s[l zicem de trei pa-
g·ini, nu va purla niciodaUt numcll' de roman, în timp ce
roman - in sensul cel mai riguros - e o poYesl.ire avind
oar·ecare întindere. N11vclct nu se dcosebcsle - în fond
- de povestire sau de roman. De obicei, ca 'c un roman de
dimensiuni mai mic:i cu un subiect nou sau nu prea vechi
- sau conţinînd uncie fapte de arn,'i.nunt necunoscute pină
alunei .•• " (fr.) •(n. ed.).
..,.,., BASM
---
Sl'lll'I, citelrcle <leopolri,·ă rni11ei11nă, ,.11:1rral ion

111enic;ong<'re", adP1·:1.: minc·i1111,i mai lt111g:i, mi11l'i1111ii
mai ;;1·11rlă, mi1H'i11n,1 mai a~a sa11 aşa, iali1 loali1
dc-osPbirea cca maearon if'i\. '
Liisînd deoeamdaUi la o parle husmul, s:1 nP inlrc-
hi\m: romanul şi n11Yela sini elcmi11-
l'Î1111i? Fn roman!'icr arlC'viiral, 1111 Dil'kcns, 11n Bal-
7,a1·, 11n Thakcray, 1111 l'w:P allrcva in pri,·i11la rea-
lil.ă[ii l'elei eornTele del'il 1·Pea c·c fal'e alg-ebra i11
privinţa arilrnelil'ci, ade,·ă din eeca t·e in rPalilale
nP inlirnpinit la fieear() pas ca fig11r1! sau evenimente
deosnbile, impriişlialc, individ11alc, romant'ÎC'l'III
abslrag-P Lip11ri de fig111·e şi tipuri de cvc11imP11lP,
pP 1·ari le grnpează apoi inlocmai <lupii <·iun ele /li'
l'i 1·11 pul in(,1 de a sl' gr1qrn de la si11cşi 111 rt~ali-
1al P. !11 lol' dP 01u•1·a(i111wa arilmeli<'fi: l + I,
-J ·I-~. I + :l. .. , rnman,·iPnil ne d:1: ;\ +- B. Oare
_\ .;. 11 s,i fie o rniru·iuni\? Tot aşa fare şi nuvelistul,
lrat·lind un ()pizod a!'olo 1111de romancierul lradca-
z,1 o vasl:1 lolalilalP. Cind 1111 1·oma11t·iPr sau 1111
1111\·rl isl ne-ar da I iplll'i r a I s c şi dnd le-ar grupa
I' a I,;, 1111rnai alu11r·i ;1r fi o rnirl('iun,1, dar- alnn('i
nimPIH'a 1111-i t·il(•şlr ! O min(·iun;i n11 pnalP lr,ii .
.\:11 ,·a 11·,ii l'ilosol'ia pozilivislii, dar roman11I şi
11u,·Pla ,·or lr·:1i, (',i1·i Plf' 1111 sini mi1ll'iuni: Pic 1111
Lw drdl a rcd11(·r arilmPli!'a l'enorne11C'lor la algebra
I ipnrilnr. )i dacii /)({s11rnl lr,1ieşle şi el, LrăiPşle
dl' 1·i11d P lumea, proh,1 1·tt reproduce ~i el o reali-
lall'.
;\ 11 i II lungim n cons isl ii <leo~cb irea i n lrr ron1<111
sau 1111,·Pli\ de o parte ~i i11Lre basm de alla, <·i ,nai
i11l ii i11 dPosebirea sfcl'dor respcrlin). Homan11l ~i
1111\·cla, inenpind de la /J11pltnis .Ji ('filo<' a lui Lo11-
g1rn. i11l'q1ind de la SaffJl'Îro1111[ lui l'etroniu, ha
BASM 3~6
incepînd chiar de la specimene chineze, indiene

egiptene şi asiriene, aparţin numai 1 i t e r a t u~
r e i c u 1 t e, sînt c r e a ţ i u n i c x c 1 11 s i v
i n d iv i d u a 1 e, niciodată o operă colectiv:1
anonimă a popoarelor, după cum este basmul. Nu
e deosebire de mai scurt şi mai lung, ci este deose-
bire de cult sau individual şi de poporan sau colec-
tiv. Dar această deosebire de sfere nu este încă des-
tul de caracteristică. Un individ de geniu, un Hoff-
mann sau Edgar Poe, aparţinînd pe deplin lite-
raturei culte, poate să scrie totuşi un basm, fără a
trece prin aceasta în literatura poporană. Orlando
farwso o.I lui Ariosto şi Gerasalemme liberata a lui
Tasso sînt ţesături de basme, ca şi multe alte opere
curat individuale din veacul de mijloc sau din alte
epoce, şi totuşi ele nu eint poporane, chiar atunci
cind sînt inspirate din popor, ceea ce trebuia să se
fi întîmplat foarte adesea. Şi-n literatura cultă,
prin urmare, se poate furişa basmul; el va fi însă
acolo ca o plantă exotică, care poate să fie frumoasă,
poate să placă, după cum este la noi, de exemplu,
basmul cutare sau cutare ieşit din fantasia lui Dela-
vrancea. Deosebirea dară care ne preocupă trebui
să consiste nu numai în sfere, ci mai ales în natura
diferită a celor două re a 1 i tă ţ i, din cari una
se răsfrînge în roman şi în nuvelă, cealaltă în basm.
In adevăr, omul, ca şi alte fiinţe organice, tră
ieşte nu o singură viaţă, ci două vieţi: v iaţa
v e g h e r i i şi v i a ţ a s o m n u I u i. Ceea
ce facem noi în veghere, ceea ce lucrăm, vedem,
simţim, cugetăm, este o r e .a 1 i t a t e; dar nu
mai puţin re a 1 i ta t e, deşi de o altă natură,
este ceea ce facem noi, .ceea ce .lucrăm, vedem, sim-
ţim, cugetăm în stare de somn, adecă în vis.
3'ie7 BASM
Şi omul primitiv crrrlP rlRopotrivă. cu aceeaşi tărie

de convicţiune, în ambele aceste r e a 1 i t ă ţ i.
„Cu. şi copilul - zice foarte bine ilustrul filolog
englez Sayce ( Science of lunguage, II, 290) - el
nu poate să deosebească limpede una de alta starea
de veghere şi ceea ce vede în vis." Romanul "şi
nuvela oglindesc într-un mod algebraic re a l i-
t a t e a v e g h e r i i; ba.smul, tot într-un mod
algebraic, este o oglindă a r e a l i t ă t, i i
vji,ului. ....
D. Şăineanu (1st. filol. române, p. 360) zice:
„ în timpul din urmă, d. Hasdeu a expus, înLr-o
serie de prelegeri universitare, o nouă teorie despre
formaţiunea basmelor. După d-sa, explicaţiunea
elementului antropologic sau a miraculosului din
poveşti o poate da numai visul, care, asemenea ba.s-
mullli, nu cunoaşte nici timp, nici spaţiu. Astfel
într-ambele aceste elemente, deopotrivă caracteri-
zate prin fenomenul miraculosului, n-ar exista nici
o deosebire esenţială ... " Teoria mea este nouă numai
fiindcă omenirea a uitat-o de vro cincisprezece secol i,
în cursul cărora ş_tiinţa nu s-a ocupat de loc cu lite-
ratura poporană. Această· teorie pare a se fi născut
în şcoala neo-platonică din Alexandria, şi anume
în creierul martirei Hypatia, ultima rază a filoso-
f iei antice. Se ştie cu ce nepoveRtită barbarie cală ii
patriarhului Ciril sfîşiaseră in bucăţi pe marea
profesoară de filosofie a Muzeului din Alexandria,
in momentul chiar cînd sublima virgină se ducea
a-şi face cursul despre armonia între Platane şi
Aristotele. Operele ei, afară de un fragment astro-
nomic, au fost toate nimicite de cătră sălbatecele
fiare, cari cutezau a vorbi în numele lui Crist. Din
fericire, cel mai iubiL elev al Hypatiei a fost toc-
BASM
- - - - - - - - - - - - - - - - ------------------------·
:3·,o
- ---·--·---·--
mai tlll episcop 1Tcştin, nobilul S\·nesim. Lttll'e

al Lele, S~·nesius ne-a l:"1sal 1111 I rnr·k1L· .. dcsp1·e vise",
„TT:a:p~ zv•J1tVLW'J i/,yoc;", pP cai·c-1 i1wltinase rnag-istrei
sale II)·pat ia ,,-:=,, (1n).i;cru:,,::i", şi-11 ('Ul'P spune în
tre,w,ll, ('a ,·e\·a c1111osc·11l deja in şcoala de atunt:i
di,i Alexand!'ia, r·,1 originPa miturilor este in Yisc>:
,.µzp~c; -:c7>v i:v,m•1 [cov ov--:-zc; ol tJ.=:i9-(,~-· ,:, ( Synesii Oprra,
Lu tel iae, 162:l, p. l;1Î). Aşadară. dară nn teol'ia
mea cu d-amiirunlul, ('ci putin „le bont d'idce'·**
SC da[oreazft If~·pat iei.
Harcori mi sc-11timpl.1 a imhri:i[.işa vreo aserţiune
.i. lui S!'i1opcnhauer; dar lol'rnai de aceea sinl pentru
mine l'oal'lc irnporlanlc a,·elc pt'mduri în cari noi
1w putem inl ilni, l'ii,·i îmi zil' atunci eu insumi:
d,w,1 1111 ltuTtl at'l! ,l('Pla~i aspn('I, pc11lr11 1111 1111 ra-
pesi111ist ~i pc11l1·u 1111 1tltraoplimisl, cslc ('Ca mai
sigurii dornrH. despre veritatea aspectului.
in s!11di11l s,111 Versuch iib('I' Gdsterschn, Schopen-
hauer ziee: .,A lua YiSIII'ile drept un simplu joi' al
('llgdării, 1lrcpl ncştc simple imagini l'antasl.i<·c
este a fi lipsit 1·i11e,·a de rcl'lnxi11nc sau de lrnntt-cr~-
dinl_:1, fiind i1n-cdcral t·,t ,·is11rilP sini. r·11 toiul alt-
ceva. Imaginile pornilc din l'a1lla,-i<' sini. slabP,
paliJ,~, l'ragmPnla1·c, 11nilalcrale, ~i atiL de el'emPre
întit prin l'anl.asic noi ahia in l'nrs de t·ilen1 secunde
uc putem (Tea in minte imagirwa unui om ab::-ent.
Pină şi fantasia <'L'a mai Yie n-are nimi(· compara-
bil cu acea r ca I i L. a t e pa I pa h i Ii\ (hand-
g-reil'liche Wirk\i('hkcil) JW ('are ne-o d,1 visul. E
en !olul fals de a explil·a a1·Po,;I l'enmnen prin a,·epa
c,t imaginile fantasiei sini I 11ll1uralc ~i s1,"ihile prin
,:, ., ... rnil11ril,• sini fl'inl11ri din yjs"" (g-r.) (n. ed.).
** ,, ... punciul d,i pl,•r·are'' (flo.) (11. ed.).
a','.l I\J\Sl\1
impresiunea p1·od11s11 m,11p1.t lor dP 1·::ll',i. l,,rn„a

cxterioar:i. Chia1· in lini~lN1 cca mai adi1lf':i a
noptii l'elci mai inluncc·oasn, fantasia nu poalP să
produt·:i 11Pmit· ,·are s:i se apropie rn;'icar de evidcn[a
şi dP 1·orporalil atPa rPlr o b ic t· t iv c alP visu-
lui (obicklivc :\n,whauli,·hkril unei 1,,~ihhal'I igkPit
des Traurncs). Apoi imaginile fantasiei sinl lolda-
una provocate de asocia(iun i de idei san de alte
motive, şi omul ar,1 l'onşliintă de arbitraritatca
lor; pe cind visul, din eont.r~, ni se impune nouă ra
ceva de lot striiin, ca o lume rx.lnrioară, indepcn-
dinLe de vointa noastră şi ehiar ronlrarie voin[ei
noastre.'·
Sehopenhauer rnn,·hidc di omul posedă pentru
vis nn deosebit organ, ,,Traumorg.111", .,orga1111l
visului'·, pr·in t·are ,·cele, aude, simte. Dar 1111 singur
Ol'ga11 are o si11gu1·:i misi11nr: ().(·hii cir a vedra.
ureC'hilr de a auzi, minile de a pip,ii ele., pc cind
organul ,·is11l11i inlrnnc~IP toate a,:rslca, deci nu
eslP 1111 organ, ,ci un mga11 i:;rn, un 1·0111plex de orga-
ne. Omul darii, dupii S!'hopenhaner, arc dou;i orga-
nisnw deosebite, prin !'ari lr,iie~le in do11[1 lumi, in
do 11 :i re al i l [1 ! i: realitatea nghcrii şi rea-
lilalca somnnlni. :'liegn' 7 it, prin slrinsa inlr11nirc
a ambelor organi;.;m,1 in a,·P!aşi i11di,·id, elemente
<lin starea de veghere se r:isl'ri11g i11 somn şi, Yiee-
Ycrsa, elemenll' din somn se pol r,isl'ri11ge i11 ;.;larc•a
de ,·rghP1·e. Elt>rne11l11l eel mai i111purla11I dl' ac·riaslft
Jl a t I 11',i: I' ;i S I' r 1 ll g C I' O a S O III fl li ] li i i li
vPglter·P, este has111.11/, ('are c·rn1~lil11ic pe11lr11
om lil(•ralura Yis11!11i, o lileralur.î
inlrmeial;i ~i ea, <·a ~i a1·Pa a ,·c1,,d1Prii, pr ohsern1-
ti1111i, dur obsrrn1\iu11i 1111 pr111 organe l'Orpornle,
BJ\SM 350
ci prin celalt organism, prin „Traumorganismus"

al lui Schopenhauer.
Visul însoţeşte totdauna somnul, deşi nu totdauna
omul şi-l aduce aminte. Şi este ştiut de demult că:
cu cit omul e mai primitiv, mai incult, mai natură,
cu atîla mai bine el îşi aminteşte visul cu toate
amăruntele lui.
Alf red--Maury a scris o carte întreagă pentru a
dovedi că visul rezultă din impresiuni exterioare
primite de corp în timpul somnului. Descartes,
zice el, a fost pişcat de un purice şi visa că-l străpunge
o sabie. lnsuşi Maury a pus pe un amic să-l gîdile
uşor cu o peniţă pe obraz pe cînd dormea, şi visă că
este torturat.
Ce urmează de aci? In vis, ca şi-n basm, piticul
devine uriaş, totul creşte, totul se măreşte, totul ia
proporţiuni gigantice. Această trăsură caracteris-
tică a visului, şi ceva mai mult decît numai atîta,
ne-o descrie cu o admirabilă plasticitate următorul
scurt basm românesc din colecţiunea lui lspirescu,
intitulat Sufletul (Legende, ed. 1872, p. 119-23):
,,A fost odat,1 doi muncitori. Prieteni din copilărie,
orice găseau de muncă, lucrau împreună, şi nici-
odată nu se despărţeau. Şi ca să nu şează fără treabă,
nu se codeau la nici un fel de muncă; puneau mîna
şi la una şi la alta, numai să nu se lenevească. Dacă
într-un loc nu găseau de muncă, ei se duceau în altă
parte. Şi la cîmp, şi în oraş, ei munceau la orice le
ieşea înainte, numai să trăiască cinstiţi şi cu frica
iui Dumnezeu. Mergînd odată pentru muncă la
un sat, şi fiind timpul frumos şi noaptea răcoroasă,
merseră, merseră pînă în revărsat de zio. Ajunseră
lntr-o poiană verde şi frumoasă, cu fel de fel de
floricele; se puseră a se odihni şi a trage cîte un
351 BASM
pui de somn, mai cu Ram~ d er::in şi obosi[,i de drum.

Pe unul dintr-inşii, cum puse capul jos, îl fură
sîntul; celalalt însă, nu ştiu cum, nu ştiu de ce,
dară nu-l putea fura somnul nici cît ai da în cremene.
Se întoarse pe o parte, se întoarse pe alta, să adoarmă
nicidecum; strînse ochii cît pulu, şi cu toate acestea
nu fu putinţă nici măcar a aromi; parcă ar fi fost
cu ochii în soare. Dacă văzu şi văzu, se puse şi el pe
brînci cu cotele pe pămînt şi cu capul rezemat de
miini şi privea la tovarăşul său cum dormea de
dulce.
Era jumătate de oră de cind privea el astfel;
clnd deodată se scoală în sus şi rămîne cu gura căs
cată, văzlnd un porumbel alb care zbura pe dasupra
omului adormit, şi pe care nu-l băgase de samă pînă
aci. Şi fiindcă era aşa de jos, crezu că ar putea să-l
prinză cu mîna; dară unde! că porumbul, cit de
blînd se părea a fi, avea aripi, bată-I nevoia, şi
zburînd mai cit colea, se puse jos. Omul nostru se
ia după <linsul ; porumbul zboară mai-nainte, şi tot
astfel trecură livedea cu floricele şi cu iarba verde,
plnă ajun.se la un crînguleţ. Acolo dele peste o
căpăţînă de cal, pe care ploaia şi soarele o albise ca
osul de fildeş. Porumbelul intră pe gură şi sări afară
prin locul ochilor, mai intră şi ieşi de mai multe ori;
apoi ieşind se scutură şi părea a se veseli, luă iată
drumul ca mai nainte, zburînd cit colea şi uitîndu-se
la om ca cum i-ar fi zis: vino după mine; şi merse
şi merse pînă la o măgură, unde porumbelul se
înălţă pînă în slava cerului de nu-l mai puteai
vedea. Omul nostru se gătea a se întoarce crezînd
că norii au luat pe porumbel, cînd deodată îl văzu
că se coboaril in jocuri, iute ca o săgeată; şi luă
drumul înapoi pînă la tovarăşul ce rămăsese dor-
BASM - - - - ------ -------
mind. Ari se puse pe l"rnnlPa lui şi peri .. \l.11111'.i se

culci\ şi omul nostru, şi indatti adormi, fHll't·,1. l-ar
fi lovit cine,·a ,·n mtll'hea în eap.
Dupi\ cc îşi frtcurii povara de som11, se seu lur;i
şi se g.'ilcau a-şi urma calea, d11d omul pe l'r11nlca
d1r11ia sP JH1sose pornrnliel11l zise:
-- Cc vis rrumos am ,·isal !
- Cc vi:;;} Si c·c ai v;irnti zise rclalall.
--- D,id li se1i'1 1·ll rn i na i 11 1'0t·. Se 1',i,·ea c,i eram pe o
cimpie frnmoas,1 şi pli11,i dP rlori. Dnpii l'C am imblat
<'il n,, am ajnnfi la llll palat 1111111a i de niarmor.1.
Am intrai ar·olo, şi aşa de hinc l'C-mi p,lrea, c,, enrn
ar l'i fost al mc11. .\m intrat pc uşii, m-am preumblat
p1·in toate odiiile, fi,it·Pam pr l'ere:-lrc şi iar,i i11lrarn.
Ern a<'olo nişlr sr·a11nl' şi paturi 11u11wi d!• m,itase.
Oglinzi mari 1·11 1·c1·('evrlP dP aur, p,it-e[ii pol<'i!i,
şi p,irca ,·,i era al rne11. Cn toate aslc11 11n şi i11 dP f'<',
darii I rebuia să plec. După ee arn mers o b11caUi
b11n,i de drum prin iarbi\ n•rde şi 11alt,\ care da 1111
miro:-; de l.e-mh(lla, am aj,ms la o movilii marc şi am
inlraL i11l.r-înfm printr-o 1·r,ipăllll'ii. De fH' cele ec
vednam, 111;\ aşteplam sii \"{1z citH' :;-lic cn miri1111i,
<·înd colo 1111 g;isii dec·îl. un l'hiup d alna rnurilP, şi
vechi, şi m111·ed, de nu-[.i venea srt pui mina 1w PI.
Apoi mi-am lnaL inima in din[i şi am zis: l'iu 1·-11-0 fi;
şi am ridicat cap11l; r·i11rl colo, 1·P s,1 yczi? jaralce.
Am băgat prin huzu1H°iri, am luai i11 cikinli1, am
lnat dt am putul s-ti d,w, dar ni1·i pomc11P,il,i nu nt·a
să se golească chiupul. ~i nişte hani, 111111rni d1• a11I';
şi străluceau dc-\i lua ocl1ii .. \m plel"al şi l-am liisat
aşa, e·n gind s,i le giisesc şi pe lino ,·a si\ tnl't'g<'m sr,-1
golim; ştiu c;i eram rupt de oi-lle11eal,i; m-am inlni·:-;
pe la palat, darii n-am mai inlruL în el, fii11dc.i mii.
BAS\1
--------------------
g1·aliea111; am aJUllt; Je 11111i1, pl1:ca:se111, ,1pui 1111-mi
aduc aminte ce am mai l'ăcul, şi m-am Jeşlepl.aL.
PP eind acesta işi spunea vi~ul, celalalt zîrnbea.
Apoi <l11pă ce Eirîrşi de spus, ii zise:
--- \Iii i ,·ere, ceea cr. n-ai pul 11t ~.\ faci L11 si11g11r,
aiJern să racem amindoi. Vom merge să luilm banii.
Cc zir·i tn?
- Da' ce, mă, nebun eşti lu? Ce hani să luăm?
Eu î\i spusei că am visat, şi Lu, tronc, te pomeneşti
vorbind. Dar <le unde să iei banii?
Tovarăsul său îi vorbi asa de s1wios încîl îl încre-
dinţă şi p rimi să meargă ct~ el, <lar."t cam cu îndoială
0
şi r,am ciorovăindu-se.
Porni1·:i, deci, tot pe drunrnl ce apucase porum-
belul, şi, ba că a fi una, bacii a fi alta, ba r{t tunsă,
ba c;i rasil, ajunseră la căpă!îna de cal şi o arătă cu
degetul celui ce visase, zieinrln-i:
- lat:i palatul tău <le marmură in care ai umblat
si atila le-ai veselit.
' Omul eu visul se uită cam cu coada ochiului
la tovarăşul său şi se gindi: el este nebun sau îşi rîde
de mine. Pinii a nu apuca să mai zică ceva, se luă
dnpă tovarăşul său, care porn isc înai nle; ci era
foarte hol.irit a nu mai urma pe lovar,lşul său daca
şi-ar ride de dînsul mai mult., spuin<lu-i aslfcl de
minciuni, şi a se despărţi de dînsul.
\rai rnerse1·ă ins,l cc mci·seră ~i ajunseră în poalele
movilei. Apoi omul zise celui ce visase:
- Aci este.
- Cc csLc?
- Ei bine, comoara ... Dar, ia slăi, cc-om g,is1 pt:
jum.Hale.
23 - Etymologicum Magnum Romaniae, voi. II

BASM 35~
- Totul, dacă vrei I era să zică; dară, luîndn-şi

sama, începu la glumă; ei bine, pe din două; nu
Bîntcm noi tovarăşi la- muncă? ·
Nu făcură zece paşi ln crăpătură şi dă.dură peste
,1hiupul cel vechi, muced şi mîncat de rugină.
l~înă a nu se atinge de dtnsul, se uitară unul la altul
şi inc.epură a rîdc de bucurie. ln sfîrşit ridicară
c1tpacul şi rămaseră înmărmuriţi cînd văzură că
cl\iupul era plin cu vîrf numai cu bani de aur, şi
fiindcă ernn oameni de omenie, împărţiră frăţeşte
şi se legară între <linşii a fi tovarăşi pînă la moarte."
ln acesL basm-v i s sau v i s-basm, basmul şi
v i su l sînt minunat de bine caracterizate prin
cele două ale lor· trăsuri comune fundamentale:
1. ln v i s totul capătă forme mai mult <lecit
iperbolice: o căpăţină de cal din realitatea vegherii
devine un palat în realitatea somnului; aceeaşi
ultraexageraţiunc în basme.
2. Ceea ce visează omul poate să se adeverească
in starea-i de veghere, după cum s-a adeverit chiupul_
cel cu galbeni în crăpătura movilei; visurile dară,
oricit de ciudate în aparenţă, pot fi crezute, pot fi
ceea cc Virgiliu numea „vera somnia", pot, descoperi
ceea cc nu se vede sau nu se ştie; de aci orice popor
crede în v i s e, şi tot aşa el crede în basme, pe
cari - la noi şi pretutindeni - le începe mai tot-
dauna prin afirmativul „fost-a fost", ba în limba
sanscrită însuşi basmul se cheamă i t i h u sa ==
= ,,iti ha ăsa", adccă „aşa a rost" (Pott, Etym.
Forsch., 2, li, I, p. 430).
Plectnd de aci, nu este greu de a urmru-i mai de-
parte strlnsul paralelism omnilateral între v i s
ti lnlre basm; un paralelism zdrobitor pentru teoriile
355 BASM
cele solare, meteorolngiN1 P.t.e. etc. despre originea

basmului.
3. ln basm, ca şi în v i s, spaţiul se şterge:
dormind în Bucureşti, omul se visează la Paris şi
peste o clipă la New York, tot aşa precum eroul
basmului străbate ca săgeata pînă la buricul-
pămîntului, peste nouă mări şi nouă ţări, în lumea-
albă şi-n lumea-neagră, fără a se prea plinge de
oboseală.
4. In basm, ca şi-n v i s, se şterge nu numai
spaţiul, dar şi timpul: in citeva minute visătorul
trăieşte mai mulţi ani; eroina basmului umblă atîta
incit îşi toceşte toiagul şi papucii de fer, dar totuşi
ajunge la ţel tînără şi frumoasă ca şi-n ziua plecării.
5. 1n basm, ca şi-n v i s, zborul este un mijloc
foarte indemînatec de locomoţiune.
6. ln basm, ca şi-n vis, omul vede zei sau zîne
şi petrece cu sfinţii.
7. 1n basm, ca şi-n v i s, ne întîmpină monştri,
cu cari ne luptăm şi pe cari mai totdauna îi învingem.
8. 1n basm, ca şi-n v i s, deosebirea de limbi nu
există, toţi se înţeleg unii cu alţii, ba vorbesc
omeneşte pînă şi dobitoacele.
9. 1n basm, ca şi-n v i s, metamorfozele cele mai
extravagante sînt ceva foarte normal.
10. ln fine, în basm, ca şi-n v i s, suferinţele
şi nenorocirile cele mai cumplite se încheie siste-
matic printr-un bun deznodămînt, printr-o nuntă,
printr-un banchet, căci coşmarul în ipnologie este o
excepţiune.
Nu se poate găsi un singur element al basmului
care să nu-şi aibă obirşia in v i s; şi dacă ştiinţa
n-a observat pînă acum acest perfect paralelism,
dacă ea a alergat la tot soiul de teorii mai mult sau
23*.
BASM
mai puţin ahs11rdl'. dinlrP cari rea mai absm;clă este

11cap,iral aceea a 111 i Dr. (;aster despre naşlerea
/,as,ifelor din c ,l r ţ i şi mai ales clin că r li
c v r· ei c ~ t i (l.it. pop11(arii ronuîni'i, p. 5 11'."> sq<f.),
<'auza este cft ~liinţ:i, n1rn Lolda1111a şi f'arn in toate,
inf'PfH' ca Don Quijol1! prin cxcP11lriC'il:i[i, şi numai
la urma urmei. lot !)ll Don Q11ijole, se pol'ăieşte
si-si vini? in fire.
• 'i"o(i oamcn ii, eei inrnl!i insă mai vin dPeil.
ccilal[,i, au ,·isal, viscaztt şi vor· visa pinii la sl'irşilul
p1irninlul11i: de aceea şi basm11( 1111 s-a niiseul i11lr-o
epodt sau inlr-o \:ml oare,·are, ci prel,11tinderiea
s-a llclS<'lll O dal(t Cil nastei•ra omenirii.
Sl,irile psihice ale oa mcnilor pr·irnilivi ca şi ale
0
copil11l11i in genere l'ii11d p11[i11e ~i apronp<' <·11 111·elPa~i

Yarial iuni sau asociat iun i de i,h>i, ,. i s II r i I e
lor -·fie la indiani, fie la holPnlo[i, la jap<111<•zi,
la zclandezi, la oricirw - - s-ar pulca resll'ing<> la
un număr foarte m:ll'gin ii de nonne <·01111111n id,•11-
ti<·e, pe cari etnologii ar trebui s:i Ic nd1111() ~i s,i Ir
grupr.ze, ceea ee n11 s-a l'ik11I inl':i pi11,i a1·11;11:1.
]al.ii dl) t·e si has111rf<, SP ascanr,i11,i i11lr·-1111 rrrod :ii ii
de 11i111ilor' la 11<~alll111'il<• l'rlP 111;1i di\'t>l'Sl', 1·hia1·
at1111l'Î dnd şi Ht·olo 11nd<' <' alisol11l p<',.;lp p11li11[(1
d1• a :,drnile vrro 11rnlir.i <IP i111pl'lln111l dl' la 11!';1111 la
neam; ~i ial,i d,• t·P, in a,·Plaşi l imp, lolalil,ii1'a
ba.<:111c/or, fie Pin i11dn-l'111·01H'l', t'iP l11'!'ani<·l'. t'i<· al'ri-
<'a11e, l'ie amrril':tll<' sau a11slrnliP11P, sn po;ilP l'('-
stri11g-e la 11n n11m,i1· fo.11·11' 111:,rgi II ii dr 11or·rnt• 1·01111111<'
identir·r.. O ingr,11ina,.;,i i111·p1·1·:11·P in :w1iasl;i pri,·in[ii
s-af'iiculdl'c{ilr,i llal111 (f,"ri,·('li. ,1/iirr·hl'II. 1.-~~. sqq.i,
car<' a re1i~il a înrp,il'[i i11lrl~g1tl IPZillll' .111l1npologil'
dP ba~m,· numai î11 p,tl1·11zp1·i de prnlol ip11ri, l,;r ~i
chiar palr11zr<·i 8inl. in(',i prea multe. Dupi"i indi-
lL\Si\I
---
ca\i1111ile 111ele, de\ 1d mc„ J. C. Lilzir·;1 dP la

Scoala Normal,l Superioarii a redus p1·nlol ip111·ile
ini llalrn la mmăloarclc <loniizeci şi_opl:
J. a) O Fiin\:l supr:rnmenească se r·:lsiitorP1;-lc 1·11

una nrnan.l, pnnînd la nu11ti1 o 1·01Hli[ie; h) 0111111
calct1 con<li\ia şi l'iinla supranma,ul il păr,1seşlc;
e) Omul pleacă după ea şi o regăseşte sau nu.
II. a) Biirbatnl lasă pe nevastă, rără nici o vină;
b) Ea îl aşteapl:i. cu credintă; c) f nloarcerea lui şi
veselia. ·
HI. a) Copiii cei noi-năs"cuţi sînt fura\i şi duşi
depal'le; b) Mama .e ar·uzat.:l că i-a ncis; c) Ca urmai·e
c pedeapsa marnei; d) Copiii sînL reg:lsiţi de Lalăl
lor şi vine irnpărarea.
IV. a) O femeie perde so\ul care pleacă în lume
şi se insoanl iar; h) Femeia ii rcg,l:;eşlc,"dar nu se
poal.e apropia <lin eauza nevflslei de a doua; c) Pent.ru
daruri minunate nevasta a doua o las,'i să vie la el;
d) A I.reia noapte ci o au1lc rnrn i se plînge şi o reia.
\~. a) O virgină cerc tlarnri de la un b(trhat;
h) li inşcal:l de donă ori, dar a Lreia oar(1 e prinsă
şi se 111ărit.:l cu ci.
VI. a) Pi,rin\ii dorind 11n copil, la naşlere, <lin
neo i:;iuză, il fi\g:1duit>s1· dra(·11l11i; b) Drarnl vine
la l<'rrnnn, dar ropilul f11g-e; e) Dracul ii caultl;
d) Urac-111 e invi11s.
VIL O fată e arnnrată in mare impreună cu
copilul ce a născ11t, dar scapă ambii şi se reinlor',
dup~ eîtva timp la Lat.11 feLei.
VII I. a) O fată de-mpărat e expusă spre a fi
mincată de un monstru; h) Un erou omoară mon-
stl'lll; c) Frmcaz:l e,1:-;iil<Jl'Îa.
BASM 358
IX. a) O mamă vitregă izgoneşte pe fiica bărba

tului său, pentru că e mai frumoasă; b) Reuşeşte
s-o omoare; c) Un erou o găseşte moartă, o învie şi
pedepseşte pe vitregă.
X. a) Fratele şi sora fug de vitregă; b) Unu]
sau chiar ambii sint schimhaţi în fiare, dar scapă
curind de vrajă şi redevin oameni.
XI. a) Spre a face o izbindă se încearcă trei fraţi,
dar reuşeşte cel mai mic; b) lnvingător, scapă pe
cei mai mari; c) Aceştia, voind să-l piardă, spun că ei
au reuşit; d) Fratele mai mic vine travestit, se
d"escopere şi îi pedepseşte.
XII. a) Sora cea mai mică e dispreţuită de două
surori mai mari; b) Apare de două ori la curte
îmbrăcată imptirăteştc; c) A treia oară e recunoscută
şi o ia de soţie fiul împăratului.
XIII. a) Doi fraţi gemeni se duc spre a găsi
noroc; b) Unul cade în perkol; c) Celalalt aleargă
de-I scapă.
XIV. a) Un erou omoară pe toţi zmeii afară de
unul; b) Acesta se-nţelege cu mama sau sora eroului
spre a-l perde: ea se face bolnavă ~i-l trimite după
leacuri; c) Eroul scapă şi-i pedepseşte.
XV. a) O soră are mai mulţi fraţi schimbaţi iu
animale; b) Pleacă după ei, ii gă!leşte şi-i scapi'\.
XVI. a)· Adevăratul wpil san nevasta sînt trimişi
la t.ată sau mire, însoţiţi de o slugă; b) Pe drmn
copilul sau nevasta ori se rătăcesc, ori schimbi.\
locul cu sluga din cauza vreunu,i pericol; o) Ajungînd
Iii d~stinare, sluga trăieşte ca copil. ori .nevastă;
d) Mhi_oiuria e deeooperită şi pedepsită. ·
XVII. a) Erou] are trei surori căsătorite dup&
fii de-mpăraţi schimbaţi in fiare; b) Eroul ii cerce-
359 BASM
tează pP fi~rnrn; r) Ajnngînrl tn pericol, cumnaţii

ii scapă; d) Scăpînd el, ii scapă şi pe dînşii.
XVII I. Eroul nu poate căpăta mina iubitei decit
de_ va executa întreprinderi grele sau va dezlega
emgme.
XIX. a) Eroul răpeşte o femeie cu sau fără voia
ei; b) Răpirea poate să fie sau să nu fie urmată
de căsătorie.
XX. a) O fiinţă mai bătrînă, de natură demonică,
opreşte pe o fiinţă tînără de a deschide o uşă; b) Ea
nu ascultă; c) El vrea să o omoare, dar nu poate.
XXI. a) Forţa fizică a eroului este ascunsă
într-un loc; b) O rudă, mamă, soră sau nevastă află
locul, şi demonii ii iau puterea; c) Eroul recapătă
puterea singur, sau cu ajutorul nevestei, dacă nu e
vinovată, şi pedepseşte pe culpabili.
XXII. a) Eroul scapă de la moarte nişte fiare;
b) Ajnngind in pericol, fiarele îl scapă.
XXIII. E vorba de un pitic de o tărie extra-
ordinară, viclean şi maliţios.
XXIV. a) Un amic răpeşte pentru erou o fată şi
i-o duce; b) Pe drum păsările îi spun că acasă îl
aşteapt_ă pericol şi-l învaţă cum să scape, dar să nu
spuie nimănui; c) El scapă, dar divulgă secretul
şi e metamorfozat; d) Eroul sau mireasa îl scapă.
XXV. a) Eroul în călătorie e silit să se facă
slugă; b) De două ori se arată el sub adevăratu-i
chip, apoi se ·străvesteşte; c) A treia oară lucrul se
descopere şi eroul îşi reia locul.
XXVI. a) Eroul prinde pe demoni în cursa ce-i
l'regăteau lui; b) li robeşte şi le ia comorae.
XXVII. Un om slab, dar şiret, prin ifos face să i
se supună nişte forţe diabolice.
BASM :ir.o
XXVIII. Un om merge în infern, şi după multe

lupte, vine iar în lume cu comori şi cu nevasta.
Hahn a făcut, fireşte, cîteva scăpifri din vederi:'.

Aşa, (·a să nu dăm deciL un singur exemplu, el a
uit.al r:11 lotul a<·el prololip in enrc o zeitate ('iiliilo-
reşlc pc pămînl pcnlru a pedepsi sau a r,ispliU.i
pc oameni, un prototip foarte r,ispindit prelul in<leni
şi reprezintat admirabil la români, între allele prin
l,as11111l A~i,nâ ciUt1toarr. C1Hră l'ele do11ă1.ec:i şi op!.
de prototipuri <lin tabt>lul de mai sus, ccreetărilc
ulterioare, negreşit, vor mai adăuga un număr
oarcware, in oriee caz 1111 prea inscmnat, şi alunei
noi vnrn avea fondul eornplet. al basm.11/11.i. l 'n fond
al iL dn mic şi lot.uşi sus<·cpt ibil dP a se n111lliplirn
in mii simii de varia11l11ri ! l.11('rul 1111 c-sle dP mirare.
Scribe,· cel mai t'er:und sniit.or l<'alral din t impui
nostru, zicea că toate situaţiunile <·omiee se I"Cduc
în ull.irna analiză la şaple. Din ac·esl rond de şaple
situa\iuni, prin diferite <·ombint,ri ~i eomplit·,"iri,
se naşte un milion. Cu alît şi mai lesne fW ponte
multiplica înlr-1111 mod indct'inil n11rn111·11l <·el <·11
mult. mai marc al prol0Lip11rilor dt~ ha.,·11u·, fli ut·casl a
anume amestecînd11-se l'i<!t·are basm:
cu elemente din alic lwsmr; .
cu clemente din viaţa de \;cgliei·e, ri·c; actuală, fie
islorit·ă;
eu clemente psihice sau fizice proprii popo1'11l11i
în sîn11I căruia se opereaz(1 ,~11H.':-lc!'1d;
cn elemente topico sau climaterice ale ficc,1,·ei
ţări;
c11 clemente cărturărcşl i, daloritf' conla<·I nlui
clasei inc-uite cu stratul cel cult al soeieUi( ii;
J61 BASJ\1
r•11 PIPmr>nl<> ling-vi~! i,-"

!lf! rlirnologic pupor,ui;, ni•·
liecărui grai in deosebi;
cu cîte allele, c·ari îmi seup[t din vedere;
şi-n fine, astfel modifical prinlr-un amestec sim-
plu sau multiplu, ha.rnwl lrerP. prin moştenire la
genera\iuni viitoar·e, cari imăşi ii mai modifică,
sau trece prin împrumut la alle na(iuni, unde se
supune unor nonă modificări.
Cit de anevoie este a descurca unele amestecuri
se poate vedea în studiul meu despre PovN:lr-a
numerelor (Cuv. d. bătr., II).
Uneori amestecul lesne se constaUi, dar totuşi
rămîne o enigmă modalitatea prin C'are s-a putut
înlroduce. Aşa în basm1tl Geor~e cel vitea::, din coleC'-
ţiunea lui Ispiresc11 (teţende, p. 1:l[I), eroul botează
sabia sa, punindu-i numele „H al m II I ajutătorul
meu". Acest ,,Balmul" este im·edrral l'airnoasa sahio
magiri"i ll al rn II n g a eroului epiC' german SiPg-
fried (cfl'. Cox, Aryan mytlwl., I, '.2!12, :lOO). Dar
cum oare a pătr11ns ea irtlr-un bwm1 rom,lnes!' auzii
în Buc11rcşti de la „1\lihalachc Conslanlincsi·11 diTI
mahalaua Delea-vcC'hc"? l :rmcazi"i a S<' c·e!'l'ela. Si
cîlă bătaie de cap! Sit se observe că bolezar·Pa s:1-
biilor pare a fi fost. 1111 Yechi obieei exl'111siv germa-
nic: sabia „Mimung" a lni WiPlaml, sahia ,,'.\iig-
ling" a lui BeuvuH, sabia ,,D11r11dar-L" sau „Dur-a11-
dal" a lui Rolan<l ele. (dr. SrhradP1·, Sprac/11•c1ţ
leichung u. Urgeschithte, p. :!'i I).
Cu chipul aeci:;la, unul şi ar·rla~i prol.olip poale
să se transforme în lr<'i, einf'i, zPtP, rn1 numai varia-
ţiuni, ci chiar basm,, diferite> in una şi ac·C'Paşi lilern-
tmii poporană. lnl[1 de r<' sr errc adesea o muneă
coJosală şi f'Ca mai ag<'rii p,Hrunderr din pal'l<'a
filolog11lni pentru a di:-n·pr·ne 01·iginea şi filia\i11nil<'
BASM 362
unui ba~m. Prima încercare comparativă metodică

asupra unui basm românesc a fost monografia mea
despre 1'rli"t::.ărel împărat (CuCJ. d. bătr., II, 567-608)
Şi totuşi, trecînd prin fel de fel de modificări,
trăsurile cele caracteristice ale fiecărui basm, cite-
odată pină şi amiiruntele, se păstrează uneori din
secol în secol cu o minunată statorn ieie, graţie pe
de o parte spirilului celui pretutindenea foarte
staţionar şi conservator al poporului de jos, iar pe
de altă parte graţie veşmîntului stereotip pe care-l
are sau la care tinde.
II. Forma basmu l ri i.
Nu e nici exageraţiune teoretică, mc1 şovm1sm
naţional, cînd vom zice că basmele româneşti au fost
culese şi publicate mai bine <lecit cele franceze,
germane, engleze etc., cite au apărut pîn:'i acum
la lumină; şi meritul nu este de loc al editorilor
noştri, ci se datorenză pe deplin la trei inrpregiurări:
1. dacoromânii n-au dialecte şi sub-dialecte; 2. lim-
ba literară nu s-a prea depărtat la noi de graiul
poporului; 3. nu pătrunsese la noi erezia aşa-numitei
şcoalo mitologico-comparative din Occident de a se
da importanţii numai fondului basmelor şi de a se
nesocoti cu desăvirşire forma lor. Mulţumită acestor
trei împregiurări, basmele româneşti, chiar în colec-
-ţiunile cele mai mediocre, ni se înfăţişează cu îmbră
cămintea lor originală întreagă, neciuntită şi nedes-
colorată, lnţeleasă şi gustată de toţi românii, şi
unde ne izbim din capul locului de patru particu-
larităţi ale f o r m e i, cam rare in colecţiunile
basmelor străine:
1. I o cu ţi uni metaforice;
363 BASM
2. f o r m 1.1 I e:
a) iniţ.iale;
b) finale;
c) mediale.
1. Locutiunile metaforice ale
basmu.lu(
Dr. Urban Jarnik ( Sprachliches aus ruman. Volks-
mărchen, Wien, 1877) atrase cel dintîi~ atenţiunea
asupra bogăţiei elementului metaforic în -basmele
române, puhlicînd ·şi explieînd un număr de ~pe-
cimenc. Elevul meu.d. I. D. Valaori de la Şcoala
Normală Superioară a completat pentru mi ne
lucrarea lui Dr. Jarnik în următoarea lisLă de vreo
WO metafore relative la 86 de noţiuni:
1. Abundanţă: Norocu-i curgea gîrlă (Creangă,
m. 7, p. 153). li curgeau lacrimile pitrîu (Conc,.
lit., VI, 6--232, ap. Jarnik).
2. Adev.ăral: Bine ar fi, măi Chirică, de-ar fi toate
cu lnple cîle le spui (Conr,,. lit., XI, 1-25, ap . .Jar-
nik).
3.· A se amoreza: Aşa-i că ţi-a căzut cu tronc
la inimă? (Creangă, 7, 166). I se aprind lui Ipate
clHcîilc (Cr., 7, 163). A început a le sftrîi inimele
unul după altul (Cr., 7, 167).
11. Asociaţie: Şi-a pus boii în cird cu dracul
(Cr., 8, 250). Cu capra ţi-ai pus în eird? (Cunr,,. lil.,
IX, !:I --343, ap. Jarnik). Cu mine ţi-ai pus boii in
p !ngi' (Ibid, 342).
fi. A bale joc: Ei îl luau cam peste picior despre
avuţiile lui (lsp., I, 51, ap. Jaruik).
6. Bătrin: O babă gîrbovă de bătrîneţe (Cr., 8,
139). Femeia lui era bătrînă ca nu ştiu cine; să spun:
era ca sf-ta Vineri (Co,w. lit. 1 IX, 5-18!:J, ap.
BASM :11; '•
--------------
.Jarnik). Fn p11s111t: bătl'in, h,111'in l'a J>-zcu
(Jhid., 186).
7. Belea: Vrei sii ne aprindem paic-n 1·ap? (Cr.,
·J, !l). laltt in 1·e chi,·hion nrn intrat (Cr., :-i, 8'i).
:-I. B11c111·iP: Hîdr.a inima habei ,fo h11("111·ip (C:1·.,
1, 11). l s!' _p,il'ea 1·-ap1wii pe D-zP11 de 1111 pi,:ior.
(('. Tr., 187ti. 17fi, ap ..Jarnik).
!l. B11,·11i·os: Ei îi da11 fala tll minPci larg-i (Cr.,
7, lli:i).
10. B1111: l 'n h;iial hun, drPpL ~i 1w,•inoval, dP s,1-1
pui la rnnii ~i s;i se vindeci' (l'o/1111111. Traia11, 1871..i,
:lf-i!l, ap . .Jarnik). l 'n slăpin ea pirwa U!a b111H1
(('0111•. lit., XI, l -2:1, ap . .Jal'Jlik). Hiirhal11I meu
P h1111 ,·a pi1H•a ,·Pa h1111tt ( lbid., :J:·l, ap ..Jarnik).
11. C;iin[;i: O mdea la ri,·a[i dil,·arPa JHW1111,·ei
tal."il11i lor (Col. Tr., L876, 172, ap. Jarnik). \'ii
vor ic~i Ple toate pe nas (Cr., 8, :WO).
12. Cf•,ulă: S11 le pune-n poartă cu împtiralul
iadului (C1·., ;), 49).
U. Cornunilale: 'J'ăranii cari n-avusese nici în
di11, nici in minecii cu dinsul (Isp., I, 1'1'1, ap.
Jarnik).
111. A dispărea: Parcă a intrat în pămînt, (Cr.,
2, 24). S-a d11s pc urla(i după ceialal!i (Cr., :l, 60).
la pc 11nehiaş Je unde 1111 e (Isp., I, 56, ap . .Jarn.).
]a !'aii de 1111dP nu-s (Jhid., Eil). Ia iapa daea ai de
1111de (Conr. lit., IX, 12-,EiG, ap . .Jai·n.).
-J:-1. A dornii: Se p11nc Enache pe gene (Cr., 1, 6).
i\doarme mol't de p11t!'ai s,1 tai lemne pe dinsul
(Cr., 8, 21:'1). ~[11i<'rPa ,-oaee somnul pîru"i d11p,-, nuutl
!'easuri (Sl,1ne., 22, ap . .Jarn.). Se puscrit a trnge
cîlc 11n pui de somn (lsp., I, 1H), ap . .Jarn.). l>11p,1
ce-şi l'iiclll'ii povara <le somn, se seulară (Jsp., I, 1'.H).
T11 dormi ea un buştean (lsp., II, 1-37, ap. Jaru.).
BASJ\,I
------ - - ·····------·---· · - - - - -
J\dorm i par<'i"i l-::-i1· l'i lnvi! ei nev a l'.11 11111,·itea-n cap

(lsp., l, 120, ap. Jarnik). Nn fu cu putinlă nici
mfkar a aromi, parf'(t ar fi fost cu ochii în soare
(lsp., J, 1:w, up. Jarnik).
rn Drac: Parf'ii n~l i cel de pe comoară lle ştii
toate ,·ele (Cr., 7, lG0).
'17. l>imwc: Cu inima arsă (Cr., 5, 79). ·
UL Fării. grij,1: Trecea prin pădure fără să-l
doarii mii.car capul (Isp., I, 10, ap. Jarnik).
Tri'ti acolo ca-n sinul mă-sei (lsp., II, 26J, ap.
Jarnik). li (vei) trăi pe Jingă 11oi ca banul cel bun
(Conv. lit., XI, 1, 3;~, ap. Jarnik).
19. Flămînd: lmi gărăiau maţele de foame (lbid.,
23). lmi ghiorăian maţele de foame (Cr., 8, 257).
] i l'hiorăia maţele de foame (Isp., II, 1, 76, ap.
Jarnik). Parcă nu mînease de o lună de zile (Col.
Trair111, I 872, 2:-,7, ap. Jarnik). ,\li1 roade la inimă
de l'oamc <·c-111 i c (Cr., 8, 2G~)). Doar nn v-au mas
~oarc<'ii i11 pintc('e (lbid.).
20 ..\ rlcl·,1r·i: li mergea gura ca pupăza (lbid.,
2:IO). '.'\u-mi !ol spuneţi cai verzi pe păreţi (Con".
Iii., XI, l, :H, ap. Jarnik). Incep11 să-i spnie nrzi
~i wwatc (Cal. Bu<'11r., 1876, '18, ap. Jarn.). Cc-or
mai ri dondăn iL şi cit or mai ri dond:1nil (Cr., 8,
2;"1;1). Oamcn ii Yorhesc vr11lc şi nenule (C. lit.,
X, 10, ~l:30, ap . .Jarn.). Î\i valora tilc-11 lună şi-n
:mITl'f' (C. Iii., Yl, J, 27, ap . .Jarn.). Sp1111ea ala-n
d-aia (Jsp., 11, 1, 11,1, ap. Jarnik).
21. Frumos: O l'al:1 seri sfi de frumoa:,;ă (SJiiera,
2, 2:l). La soare te puteai uita, dar la dinsa ha (lsp.,
I, 7G, ap. Jan1.). Pareă Pr·a făculă de zahăr (lsp.,
J, fi(;, ap. Jarnik). I!i era mai marc drag- să le ui[i
BASM 36&
la el (Cr., 5, 76). Mărul numai nu zicea: mlncă-mă, ·

surioară (Con(). lit., VI, 6, 230, ap. Jarnik).
Am îndoi aveau pe vino-ncoace (Col. Tr., 1876, 277,
ap. Jarn.). Ruptă din soare întocmai ca Ileana
Cosînzeana (Con". lit., IX, 1, 30, ap. Jarnik).
Frumoasă de mama focului (Cr., 8, 276). Ca un
boboc de trandafir (Isp., I, 128, ap. Jarnik). De-ţi
era dragă lumea să te uiţi la el (Sb., 152). :,
22. A fugi: Pe aici ţi-e drumul (Col. Tr., 1872,
260, ap. Jarnik). O ia la papuc (Cr., 3, 47). Îşi luă
picioarele pe umeri (Con". lit., VI, 6, 229, ap.
Jarnik). O apucă la sănătoasa (lsp., I, 66, ap.
Jarnik). Iepurii o croiră la fugă (Cal. Bucur., 1877,
10). O tuli la fugă, o tuli d-a fuga (Isp., I, 67, ap.
Jarnik) .
.· 23. A medita: A se aşterne pe glnduri (Cr., 3, 45),
24. Gol: Punga pute a pustiu (lbid.).
25. A împinge: li făcu vint ln cazan (lsp., I,
36, ap. Jarnik). li făcură vint pe poartă afară
(Col. Tr., 1876, 370, ap. Jarn.).
26. A nu sc-mplini: lnsurătoarea rămlne baltă
(Con(). lit., XI, 1, 22, ap. Jarnik).
27. lndrăzneală: Cercaţi marea cu degetul (Cr.,
8, 260).
28. A indura: lnghiţiră găluşca (Isp., li, 2, 2'1,
ap. Jarnik). Tăcea şi-nghiţea noduri (C. lit., IX,
12, 453, ap. Jarn.).
29. A înşela: L-am boit (lbw„ 454). L-am pot-
covit bine (Ibid.).
30. A întinde curse: Fraţii mei îmi cocea turta
(lsp., I, 89). lşi puseră-n gind să i-o coacă (lsp., II,
42, ap. Jarnik). Mirosi cam ce papară i se găteşte
(Isp., I, 137). Văzu ce plăcinte i se prt->găteşte
367 BASM
-------------------
(Col. Tr , lS7G, nr. :l8). Simţise că fraţii săi ii
poartă simhetele (ls., I, 42, ap. Jarnik).
31. lnvăţ.ătură: Cartea a-nvăţat-o toată din scoar-
ţă-n scoarţă (C. lit., IX, 23). învăţase curtea pînă
la briu, adică se făcuse burduf de carte ( Snoa"e,
l, 27, ap. Jarnik).
32. A învinge: li mînca urîtul (Cr., 5, 73).
Uritul ii venea de hac (Conv. lit., XI, 1, 21). Am eu
ac de cojocul tău (lsp., I, 40, ap. Jarnik). A încăleca
pe nevoie (Cr., 5, 78). Să iasă dasupra ca untde-
lemnul (lsp., I, 21).
33. A iubi: Se uita la dînsul ca la soare (Isp., I,
72). Drag ca ochii din cap (Conv. lit., XI, 1, 25).
Ca lumina ochilor (Cal. Bucur., 1877, 23, ap.
Jarnik). Parcă-mi vine s-o sorb cu ochii de dragă
ce-mi e (Conc,. lit., XI, 1, 30). O prăpădea din ochi
de dragă ce-i era (Creangă). Se iubeau ca nişte hulu-
başi (C. lit., XI, 1, 30).
34. ln zadar: De florile mărului (lsp., II, 2, 67,
ap. Jarn.). Sari în sec (/bui,., 62). Dar degeaba,
să te pui şi-n picioare şi-n cap, tot nu poţi (lbid., 1,
118). Degeaba mai baţi apa-n chiuă să se aleagă
unt (Conv. lit., X, 10, 378). Umblă-n gol (lbid., XI,
1, 22). Ce s-a făcut s-a făcut, văzu el acu.,1 că o mie
de vorbe un ban nu fac (C. Tr., 1876, 173).
35. Lămurit: Văd ca un copil de 7 ani (Sbiera,
3, 40).
36. De lucrn: Nici acasă n-am de coasă (Cr., 2, 24).
37. A lega: M-a legat snopi (Isp., II, 1, 57, ap.
Jarnik). El o legă de copaciu cobză (Ibw., I, 66).
li legară fedeleş (Snoa"e, 1, 18, ap. Jarnik).
38. Mare: O turtă cit toate zilele de mare (Isp.,
I, 180). O gură largă cit o şură (Con". lit., VI, 1, 28,
ap. Jarnik).
BAS:\I :lfi8
:m. A minea: D:1-le colb ş-apoi l.c apuc,'i de lr-eab:1.

(Cr·., Î, 15:J). Minea şi bea pini, chiuia ş-apoi nt
ptd,ir·ia dup:1. lună azvîdca (C. Iii., IX, ;i, 1!)2, ap .
.Jarnik) . .\linca de parcă i se IJi:it.ea l11pii la gura lui
(lsp., 11, 1, tl~I, ap. Jal'llik) . .\I in,·a aşa de iulc şi
«·11 aşa pofltt dc-[i' p:lrea l'ii. nici pc o rniisca ll-,ue ,·e
pune (C. Iii., IX, ;"°), :Vi.O, ap . .laruik).
fo0, \lillÎI': '.'\11 şlii l'illl'-i 111:illllH'H, 11-ai lllÎllntL
n ic1odalt1 IIHHll'Ca ei (Cr., I, 8).
,'tl . .\lt>şlPr: Balrn mcşleş11gous,i la lrebilc sale 1·11111
c sl':·cdel11l dracului (Conv. lil., Xl, l, :n, ap .
.]al'llik).
/j:!, \lil,i: Le plingc l11rnPa ele mil:1 (Cr., '.l, Î8)
4;:, .\lolP~ire: Ea a l'oRI ere,;c11li"t 111111wi in hnmhac
(l,;p., I, 1:W, ap. Jarnik).
,H . .l 111111·i: .\lai 11111lt nu ,·ni mai bea api\ (Sb.,
2, 2\Î). \'oi adormi somnul iii vecini,· (lsp., I, 18
ap. Jarnik). Era Rădea 01·t11 popii (C. 1111c11r, 18Î6,
8, ap . .Jarnik). ~i poate aenm o fi oale şi ulcioare
(Cr., fî, I :lti).
11:i • .\1d111n: Treh11ic s:î-i lipsPas('t, vrno uoagtt
(lsp., li, 2, li2). A mine,1 la111·i (lhid., I, q7, ap .
.larnik). :'\11 11111bla cu g:i1·gii1111i-11 <"HP (C. Iii., X,::
10X, ap . .lal'llik).
/j(j_ .\Prnz: (;,,si prilej a-i raci' pe ohraz (Cr., I, 12).
Capra !i-a Yeni de hac (Iii., 2, :12). J-oi !'ace 1•11 una
de şi-a .11111şea labele (lhid.) Ei las, 1·,i-\i g-ăscs,· cn
an1ş lcar·ul (C. lil., XI, t, 2:l, ap ..larnik). Sl,ii
mi"ti tu cii \i-o l'ae cu ţie pe piele (Jsp., II, L KO, ap .
.Jarn.). C:11 rtdJdarea ii frigi pielea (Cr., H, 22J).
47. Nenorocire: 11 p,iştea păcatul şi-l mi nea
spinarea (lbid., 1, 24).
/j8, Nevinovat: Se as1~azi\ în c,'imara r,n ea rum
usturoi n-ar fi mirtcat' şi g11ra nu i-ar fi mirosit
31,!} BASM
------ ·---
((;:il Hnc., IS7iî, it), np. Jarnik). A se face mort

în p,lpu~oi (Cr., I, l:l).
l1!J. Obosit: ?Iii-a lrec11t ciolan 11rin 1:iolan (C. lit.,
IX, 7, 28~l, ap. Jarn.). Ostenit ea vai de el (lsp., II,
2, .r.:1, ap ..forn ik).
50. Obraznic: Dau prin băţ de obraznici ce erau
(Cr., 2, 10).
51. A ocar1: :\Iinca-l-ar hrinca să-l mănince
(C. lit., X, :~, 106, ap. Jal'llik). ;\linrn-v-a~ fripte
ăl de vă are (bp., 11, 1, H0~ap . .Jal'llik). hwepui
să ţip şi să-l <lau tuturor răilor, sl.rigînd c,1 1111 mă
mărit (Cal. Bwur., 1877, :lD, ap ..Jar11.). Am s-o
<lan dracului ele pomană (C. lit., X l, t, :J2, ap~
Jarnik). L-au t.lal in h11rdul'11I dracului ~i l-au l.1sat,
pe sama lui (li>., 22). '.\lama zmeului se da de !'Casul
morţii, r'.i't nu putea t.lescoperi nclcYăl'lll (C. Tr., 1872,
2~)~)-
52. A ofta: Ol'Ui din greu (Cr., 5, 7 11). Oft.1 din
haerile inimPi (C. ll11e., 1877, 39, ap . .Jarnik).
;):L A se opune: Cela nu se pune de pricină (Cr.,
3, 'i2).
5'i. Păr: O apue,1 de eiucpa dracului (C1·., I, 1.3).
Ci~). C11 ami\r1111tul: .\l'lrt şi1·ete11ia p1·ic:i11ci din fir
pin(t-n a\i:i (C. Tr., I t-7u, li:H). Cunoştea ea-11 palmă
toate cotitlll'ilc rn1111lilor (Conv. lit., IX, 1, 21, ap.
Jarnik).
5G. A 11nr·dP: I>,u·iî dizn cil s-a sp[tlat pe mini de
YWHtl cll l1olc!z (C. Tr., JH7:.l, 2fj(), ap . .Jarnik).
Să Le ~tm·gi JHl liuL Jcspre dinsul (C. lit., IX, 12,
45!), ap . .Jarnik).
57. A plii.cea: Ochii lui căzu tronc pe un hon
(Isp. JI, I, f J'.), ap . .Jai-11ik). Se uita la dînsa
c:a la un c:il'e~ (·op!. (Jh., IG, ~!I).
24
BASM 370
58. Poftă: li lăsa gura apă (Creangă).

59. Nepotrivire: Se potriveşte ca nuca-n părete
(C. lit., IX, 12, 456, ap. Jarnik).
l;o. Priceput: El trecuse şi prin ciur şi.prin dîrmon
(lsp., I, 49, ap. Jarnik). Am văzut şi eu hoituri
mari (Cr., 7, 149).
61. ProsL: Tu numai nu dai in gropi de prost ce
eşti (Cr., 3, 52). Omul nostru era om de aceia căruia-i
mfoîncă ciinii din traistă (Conv. lit., IX, 12, 453,
ap . .Jarnik). Vorbeşti de tine, care nu ştii nici cum
se mănincă mămăliga (C. Tr., 1872, 257, ap. Jar-
nik). D-voastră se vede că paşteţi bobocii de nu vă
p1·i,·epeţi al cui fapt c ăsta (Cr., 8, 233).
G2. A nu putea: Dac-ar fi fost în banii lor, s-ar fi
lepiidat de spin (Cr., 8, 210).
G]. Hepede: Cit ai îmbuca o dată (C. Tr., 1876,
269, ap. Jarnik). Nici cit ai da-n cremene (lsp., I,
120, ap. Jarnik). CîL te ştergi la ochi (Fund., I,
1H, ap. Jarnik). Numai cit te-ai freca la ochi (lsp.,
li, 1, 139, ap. Jarnik). Cum ai strînge ochii (C. lit.,
VI, 1, 20, ap. Jaruik). Cum ai clipi cu ochii (lb., IX,
5, ·l~8). Cit. ai hate-n palme (lbid., IX, 1, 25, ap.
Jamik). Cum ai bea o lingură de apă (lb., IX, 5,
1~1-4, ap. Jarnik).
G'i. Hău: Baba cînoasă la inimă (Cr., 4, 65).
Nt·rn~tn ora peslriţ:1 la maţe (C. lit., IX, 12, 453, ap.
Jamik).
G5. Sărac: Săracă lipită pămintului (Cr., 4, 70).
N,.lvea după ce bea apă (lsp., I, 49, ap. Jarnik).
D01di-n tei nu putea lega şi el (lb., li, 1, 53, ap.
Jarnik). Erau nşa de săraci că nu se ţinea zdreanţă
de zdreanţ:1 (Cal. Buc,. 1876, 16, ap. Jarnik).
613. Sete: Îmi sfîrtie gHlejul de sete (Cr., 8, 257).
371
67. A sforăi: Şi unde nu începe a mina porcii la

jir (Cr., -s, 226).
68. Zgîrcit: Lega paraua cu 10 noduri şi tremura
după ban (lb., 1, 3).
69. Silinţă: Se făcea luntre şi punte (Isp., I, 124,
ap. Jarnik).
70. Singur: Se văzu singură cuc (Col. Tr., 1876,
175). .
71. A spune: Iţi spun verde şi curat (C. lit.,
VI, 1, 29, ap. Jarnik). Ţi-oi spune româneşte pe
şleau (lsp., II, 61, ap. Jarnik). Să nu spuneţi nici
laie, nici bălaie (C. lit., IX, 7, 286, ap. Jarnik).
72. A urî:. Nu-l poate mistui (Cr., 8,. 210). l\li-i
negru dinaintea ochilor.
73. A supăra: Să nu mă scoţi din sărite, să nu
mă faci să ies din răbuş afară (Cr., 7, 152).
74. A se supune: lncet-încet nora s-a dat la
brazdă (Cr., 1, 7).
75. A tăcea: Tace ca pămîntul (lbid., 2, 23).
Iedul cel cuminte tăcea molcum în horn, cum tace
peştele in borş la foc (lb., 2, 25).
76. A se teme: Tremura ca varga de frică ( Ib.,
2, 23). li sărise inima de frică (C. Tr., 1876, 426,
ap. Jarnik). Tilharii rămăsese ca scrişi pe părete
(lb., 431). Se făcea părul măciucă (lsp., l, 31).
I se făcuse inima cit un purece ( I b., 6'i). Se răcură ca
pămîntul (Cal. Buc., 1874, 49, ap. Jarnik). Se făcu
verde de frică ( I b., 16, 50). Ceea ce am auzit mi-a
băgat groaza pînă la măduva oaselor (lsp., I, 130,
ap. Jarnik). Tremura carnea pe dînsul (Cr., 2, 23).
l\Ii s-a suit părul în vîrful capului; cred că ţi s-a
incrincina şi ţie carnea (Cr., 5, 77). Ei cum văzură
pe Prislea, o sfecliră (Ib., 16, 48).
24*
BASM
77. 'fcapăn: Găsi pe toţi mor! i h11~Lcni (C. Tr.,

1876, 429, ap. Jarnik).
78. A da a inţ,elegc: Dasdilul bălca şr,Ha s,1
prirl'apit iapa (hip., Il, l, GI).
7D. Tortură: F,-:ieea zilc fripte hi1rhaL11l11i (C. fit.,
IX, 12, '1S:I). De cc mii citi nu ieşii l'a pc ho(i i de
eai/ (fli., :1, 36, ap ..Jarnik).
80. Trist: Nu-i erau hoi i acas:1 (C,·., fi, 111).
P,ir1:i1 [i s-a-nccat roriibiile pc marc (lr,;p., I, :d, ap.
Jarn.) l'osomori\,i ea vremea f·ca rea (C. Iii., X,
3, 10:,). Posrn{igiL ca e11m i-ai ri luat linii ~i l-ai l'i
lăsai cu ear11l în drum (C. Butur., 1877, 47, ap.
Jarn.).
8J. A se trudi: i\li-am stupit s11l'lul 111 1·11 dinsul
(CI'., 8. '.l:W).
81. A 11mbla în zadar: Sii 11mblnl i asa J'r-1111za
rri"isi 11Plului (Cr., 8, 188). :\lcrgi11d a~Ll',•I · in dor1d
!Pici (C. B11('11r., 1877, 1,1,, ap . .Jarnik). P0 rînd
nrnhla lt1iud ciinilor J'runz:1 (lsp., I, J:l2). Să nu mai
umlilc l'a 1111 pierde-vară dup:1 Îl're \'et'zi (b;p., I I,
1, 78).
8'.:. A umbla p11(i n: D11pii 1·c 111cn,1• o h11d[ idi
cil dai cu praştia (Cal. B111'., 1877, :,).
84. A ucide: S11-\,i scurteze l'ii1·iirill' (C1·., 8, l!"l!l).
Lovi pc zmeu, ii luii rnil'lll, apoi ii litii' 1·ap11l (lsp.,
II, 2, :,8, ap. Jarnik). li lrl\·i rn (·opitelc drepl la
mir (Cnl. Bu(·., 1877, tO, ap . .Jmn.) Ciorru-:igcl, ~lii
colea, tocmai Lu11 de piilil la mit· (fli., :Vi).
85. A valora: Chiri(·ii. băialul ~Lic l'il ln poal('
calul (Cr., (j), Dasctd d-iiia lc1·diea-hen·lwa lrni lei
pcrcehea (lsp., II, 1, GG, ap. Jarnik).
8G. Veselie: Veselie ~i pclreeanie f·a-11 z111a de
Pa~lc (C. lit., Vl, l, 2/j).
----------- ----------
.\rp:istii li~tt, eslP departe şi prPa departe de a fi

r·ompleti'i. Aşa la cele şaple metafo1·e despre „Ador-
mire'· s-ar mai pnlea adiioga din /)(tSIIU' şi numai din
has111e alLele mulle, <linlre ca1·i noi 11P aducem aminte
v,·o dow1 foarte inlcresa11I(•:
„l-a 1'11rnl sl'inlul'·, cin<l adoarme cineva liniştit
şi are un vis plăcui;
„l-a furai aghiu\ă", eind somnul c neliniştit şi
visul ame11inlă a deveni cosmar:
în fine, dal:i, cineva se zbuciu;nă a adormi şi nu
poate, at111wi: ,,l-a uitat, sl'întul".
Chiar rn materialul astăzi publicat, mai ales cn
basmele din-Ardeal şi din Banat, lista de mai sus
s-ar pulca indoi şi inlrei. l\'oi o dăm imit ca o simphi
i11diea\iu1w a elementului metal'orie in hasme, obser-
vînd lotodalît c,l unele loeu\.iuni, bun:1oară: ,.la
soare le po\i uita, iar· la dinsul sau la dinsa ha·',
nil'i 1111 ,rn inlimpină undeva în grai afară <lin cercul
basmelor.
2. F o r m II l e.
I>. C. D. TeodOl'esen (Pocs. pop., 'iOl---'tUG) a'fost
pină at·um singurul la 1toi care s-a ocupat cu for-
mulele bas111dor, dind dleYa spel'ÎmenP de ,,ince1iu-
t11l basmr/or", inlerioat'(~ ,,din basm" apoi „sl'irşilul
bas111dor".
a) F o r m 11 I a i n i t, i a I i'i.
~lai la loate popoarele basmt'/1' sP încrp <·11 (·eva
în l'elul lui .,aşn a l'nsl" sau .,a l'osl odaltt'', al'irmînd
adrr·,1 rPalilalea (·elor povestite. CiLeodaltt insii
formula e mai l11ng,i, sau pentru n l'i şi mai al'irrna-
tiYă, sau pentru ca povestitorul să arate înlr-un mod
acoperit că dînsul nu e tocmai sigur de relP spuse,
deşi asc11lli'ilorii lrrhuin s:1 l'ie sigu,·i, sau, mai ales,
pentru a asoeia la 1111 loc mai mulle imag1111 dis-
BASM 37i
parate, a cărora capricioasă grupare se aseamănă

cu începutul adormirii, atunci cînd omul nu visează
încă, dar începe deja a vedea ceva confuz. Astfel o
formulă iniţială celtică din Bretania zice: ,,Nu este
nici o îndoială că altădată cine avea doi ochi nu
era orb, cine avea unul singur era chior şi trebuia
eă facă drumul de două ori ca să vază şi la dreapta
şi la stinga", şi apoi urmează basmul ( Rer;ue cel-
tique, III, 337). La români începutul cel mai obi-
cinuit este: ,,A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi
nu e-ar povesti"; adesea însă formula e mai compli-
cată, de exemplu: ,,A fost odată ca niciodată,
pc cind era lupul căţel
şi leul se făcuse miel,
de se jucau cop iii cu el" ...
(G.D.T., Pocs. pop., f,OJ)
sau: ,,A foat odată ca niciodată,

cind se coceau ouăle în gheaţiI
şi noaptea se făcea de dimineaţă" ...
' (Fundescu, p. 97)
-.ar uneori începutule de tot lung, bunăoară: ,,A fost

odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar mai povesLi;
de cind făcea plopşorul pere şi răchita micşunele;
de clnd se băteau urş.ii în coadrt; de cînd se luau de
gît lupii cu mieii de se sărutau înfrăţindu-se; de
clnd se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci
şi nouă de oca de fer şi s-arunca în slava cerului de
ne aducea poveşti,
de cînd se scria musca pe părete,
mai mincinos cine nu crede".
(Ispirescu, Legende, p. 1)
375 BASM
Asupra caracterului acestor din urmă formule noi

vom reveni mai jos cu ocaziunea formulelor celor
finale.
b) Formula media 1 ă.
Formulele mediale sînt totdauna rimate, pro-
ducind astfel o neaşteptată plăcută diversiune in
mijlocul prozei. D. G. D. Teodorescu a reprodus
asemenea formule din basmele: Fa.ta din dafin,
Ţugunea feciorul mătuşei, lmpăratul şi crivăţul,
Cruce cruciuliţa mea, Poteca cu dorul, Păpuşica
licărea, Năram,za cca frumoasă, Capra cu trei iezi,
Nouă viteji, Femeia lenevoasă, Şoimei şi ogărei, Doi
împăraţi şi Carakîz viteazul. Cele mai interesante
sint din Ţugunca, şi anume:
Dintre trei fraţ,i, cel mai mic; Ţugunea, e ologit
de muma a trei zmei, ca să nu-i poată omorî. Plecind
dtesitrei, ol se roagă la Dumnezeu "
să-l Iac-o albină
să treacă pe mare
ca printr-o grădină.
Ţugunea fură vinele din casa zmeilor şi pleacă ca_

să-i intimpine. Fiecare zmeu, ajungînd la podul
sub care era ascuns viteazul, vcdţ că i se poticneşte
calul, şi zice:
- Ilii, cal de zmeu,
de paraleu,
ce sai
şi-ndărăt te dai?
De cine P-e ţie fric,1?
că mie nu mi-e de nimeni,
decît numai de Ţugunea,
feciorul moale-al mi'ituşii;
BASM :nr.
şi nici de rl nu m1-c, fricii,

cii vinele-i sint acasii,
şi doar nu i-o fi adus p-aicea
cioara osdoru I
şi vlnlul perişorul t
Tugunca (arătîndu-se):
- Ba am venii en,
ca un vilraz C!' sin!.
Cum vrc,i s.-1 ur m:1surăm?
Jn s:1hii s.-1 111i l.iiirm,
ori lupUi s.-1 ne lupti'im?
Zmeul:
- Mie tot una-mi face I
Ţugunea:
în luptii I
1ii r mai dreapUi,
de la Dumnezeu l;'isală.
:-;,, lup Iar.,,

s1• l11plar;1,
zi clP varii
p în.-1-n sar,1.
Zmeul (cătră un (·orb):
Corbule, corbul1•,
adu niţel seu în unghişoarii
şi-n cioc nipc.-1 apşoar,1:
cu seu I sii ungi
şi ru apa sii ud
flaciir-asla
albaslr,1,
:ti7 I\AS~I
/
ca s-o 1rnoi şi s-o sl ingi,

c:1 ţi-oi da s;"i m[ininci
un sl 1rv de om!
Tugnnea (c:'111'i1 <·orh):

Corliuh,, corLufo,
adu niţl'I seu in unghişoară
şi-n cioc niPcă apşoară;
cu scul s:'1 ungi,
cu apa si"t uzi
flacilr-as (·a
roşie,
ca s-o îmoi şi s-o sl ingî,
c:1 P-oi <la s;i m[mînci
dou,1 sl îrvuri dt• cai paralei
şi lrei slirvuri cte zmei!
Femeia zmeului mai in virsl,1 se face:

o vie mr1noasr1
1a sll'llguri Cmmoas,1:
unii înflorpsc,
al(. ii rodesc,
al(.ii se• pirguipsr,
altora ln cari hoah<·ll' dt· coaple.,
Gea rnijloc·ie <linlre femeile zrnrilor se face:

o li\'l•dt• ci<· Jlt'ri:
JH'l'ii 1nflor,•sc,
unii rodl'sc·,
J><·rr·h· s,, p1rguipsr,
muli<· sr, co,·,
m11Jl1• se· răscor.
Cca ma, midi se fa('e asemenea:

o ri:i I init
I i11i1
BASM 378
cu apă puţină,
apă limpegioară
ca o lăcrămioară.
1n călătoria ce face, Ţugunea se întîlneşte cu:

o droaie de ţînţari,
unii mai mici, alţii mai mari;
apoi cu un năzdrăvan de om, care

alerga pc cîmp
cu nouă pietre de moară
şi nouă de rîjnicioară,
şi fugea aşa de iute
c-ajungea iepurrle la noadă
şi-l apuca de coadă ...
Cîteodată aceeaşi formulă medială se repetă de

mai multe ori în cursul basmu.lui, aşa că povestirea
ln.treagă se pare a fi împletită cu versuri, de pildă
ln basmul ardelenesc Ganul Ţiganul (Retegan ul,
Poveşti, I, 59-79), unde se tot repetă formula:
Scumpă masă
De mătasă,
Ia aminte
De te-ntinde,
Cu mîncări,
Cu ţigări,
/ Şi cu
vin
De pelin ...
oind Ganul vrea să prînzească; apoi după prmz:
Ian adună,
Masă bun/l,
BucAturi
379
-----··· ·--··---·· BASM
Şi sfărmituri
Laolaltă
Pin' de d-all[t dată!
De aCI formula eătră miraculosul cal care face

bani:
Scump cal
Din Ardeal,
Dă-mi bani,
Gologani,
Taleri laţi,
Galbeni spălaţi .. ,
iar cind Ganul ia numai o parte din banl 1 aespre
rămăşiţa lor zice calului:
Soarbe banii,
Gologanii
Ce-au rămas,
Iar pe nas I
Şi-n fine formula călră ciomagul fermecat, care bltea
pe oricine după poruncă: ·
J iloveaţă,
Legată cu aţă,
Să te-ntorci şi să te suci,
Şi mintea la loc s-o duci_,
iar ca să se oprească:
Acnrn lasă ş-odihneşte,
Cftci asta mult foloseşte ...
Asemenea formule mediale ne întimpină din cind

tn cînd în basmele tuturor popoarelor; dar ele sînt
pretutindeni fără alăturare mai rare decît cele
iniţiale şi cele finale, nu ~e prezintă nicăiri ca ceva
tipie. ş-apoi uneori se află în unele varianturi
TIASM 381)
şi lipses(· în aHelr din acelaşi basm, de exemplu sint

m11lte in has11111/ Tug1uu,a din c·olc1·[i11nra cea inedită
a d-lui G. D. Tcodorrsrn ~i lipses1· de lot in aeelasi
basm Ţ11g11fra Jiu l'OIN·[i1111Pa lui Jspires1·11. '
1·) F o r m II I a r i II a I r1.
Formula nwdial:i PSlP 1111 atTidt>nl al basn111lui;
numai l'orm11la l'i11alii, l'H ~i t't'a ini[ialu, fie arnhcle
cil de s1·11rlc, i1H:hip11ies1· o pm·l i,·11larilale slPl'Pol ip.'"i
a a!'eslui ge11 di11 lilP1',li111·a popor·.inii, !'Oresp1111zind
cu ('ele do11(1 t·,q,PIP alt' ,· i s II I II i: adormi r c
şi <le ş l P p la r P. Toc·mai dr a1·1•pa formula 1·ca
iniţială ·consisl ;1 ades!'a d i11I r-o gr:irn,id i1·e dl' irnagi11i
disparalP, analoagt• 1·11 t"011t't1zi11111•a dr idei pri11 tal'e
se taraclerizt•az,i i11c·(•p11t 111 ador·rn iri i; iar forrn11la
cea final,i se dern,PIW~lP print 1·-1111 1011 de llell(·J'edcn\
de indoiahi, de 11Psig11ra11[ii, cu lol 111 sl r·;i i n in l reg11111 i
cuprins al hasn111/11i. l)p~lq,Lind11-sP din YiR, ow11l
se simte drodal;i in I' l' a I i I al (' a ,· e g h C r i i,
t·are-l fat·<· sr1 1111 mai l'iP 1w depli11 Rig11r de re al i-
t a Le a so III n II l 11 i: lol a~a. ispr,ivind ba.rnwl,
pe care-l }Hn-e:-1 i:,;1\ 1·11 t:<·a mai Yit' t'l'Pdin[i'i in .--ele
:-;puse, omul lrn·mai al1111l'i n\d(~ 1·t1 lumea în c·iirc
pelrcrww nu se prea polri,·e~lf' 1·11 111111Pa la (·ar·c s<~
de~lraplii, ~i lra11zi\iu11Pa dr la o stnre la cealalli'i se
manil'esUi p1·i11lr-o gl11rn:i, printr-o p,1(·,'ileală, prin-
tr-un s1·Ppl i,·ism apar(•11I, 1·,u·e 1111 eslc dedt 1111 fel
de eio,·nin• mo11wnla11:1 intre c·ele do11ii stări, f,ir,1 c·a
prin a!'ea~la srt se zg11d11iP 1'1'edi11[a eea slalo1·11i1·,i
H popornlui in a<le,·i'ir11l ha.,·11111/11i.
Formulele finale ale basmdor române, fie în prozii,
fie in versuri, fie amesle('ate, sinl multe şi feluritP.
Bunăoară:
In Balaurul c<'l cit şapte capete (Tspiresen, Lr>gl'11df',
201,):
381 DASM
_ E1<t111 şi cu p-a!'olo şi dcdcam ajulor la nm1til,

unde 6tram api't <·11 ciurul, iară la sfîrşilul nunlii
adus,,,.,-, un c·oş cu pr111w uscalt•
st1 arnnc·,, i11 ctdP g-uri cii 0 eatr ... "
111 Ciobiinaş11l rrl islr'ţ (Ibid., 252):

lncttfp1·ai p-un miirf1ci1w,
S;i m-ascullP orişicirw.
1n Po<'f'S t,, ţâr,~ nrascit ( I b., 2G:-J):

,.Am i'osl şi cu
aeolo şi am văzul toate ehefurile,
<'ăei de n-aş fi l'osl, de unde aş fi ştiut eu să vă po-
O I ing-11rr1 seuri ;i,

l'P nasul eui n-ascull,,."
ln 7"11g11fra (Ih., ::::2):

i11rt111',·a i I"' 1111 1,·mn
:.,:, J,i11,· sr1 vii ind,•11111,
111,·td,•c·a i I''· llll ,:nc·oş
i.;.;.r, \·;", spui Ia 11111!:' J)(' g'l'o~.
l11 S11rni'1-111111·g1i (Sbicr·a, Po1·1·şti, ~18):
:O::i a111 l'o.,I ~i t'II la 1111111:1
)),, \"-;1111 ,-SfJll.S-0 \'Uliii r1•/11(;i.
}11 _JfiJ1/â-( i'l'G{<I (J/iir/., 107):

0
.. La 11111tla lui S11c11:i-rn11rg:1 HH.llll i11limplaL şi cu.

Ol'! ,·p h1wat<' alP,;t• mai el'a la aef'a mas:1., tot numai
l'ripl 111·i ~i ,·opl 111·i ca aeelf'a de le-ai l'i inghitit şi t·u
oeliii ! l>a' i11l'C1 ,·i11u1·ile a('elea ! LP-ai fi băut JH'
t.oal1' dt! 1111 IP-ai l'i lPnn1L dn vro anw(eal,1. ! :\!ie mi-a
pl,1.e11L mai alPs 1111 fp[ rl(' l'l'ipl11rt1 dl' ra(,i: am mintal
din ea dL n-am mai pulul, ~i penlr11 (',i imi pl,i,·Pa
a~a rle ltll'l~, am Yiril 1111 pit·iol'II~ in h11z11nar ("a s(t-l
BASM 382
am de merinde pe drum cind m-oi întoarce acasă.

Cînd veneam acasă, cam pe la mijlocul căii, am fost
flămînzit şi m-am apucat să rod picioruşul acela.
Tocmai cînd îmi era carnea mai dulce, m-a întîlnit
un om învăţat, care îmi spunea că a învăţat carte
pe la toţi înţelepţii lumii, şi a început a mă tot ruga
şi a mă cehăi ca să-i dau şi lui s~ mănînce, că era
fript de foame. Tot năcăjindu-mă el ca să-i dau şi
sr,-i dau, m-am cam supărat şi i-am azvîrlit cam
repede piciorul acela. El, sărmanul, în loc să-l
prindă în mlni, a ţinut mînile în buzunar. Piciorul
de friptură nu i s-a putut vîrî în buzunar, ci l-a
lovit amarnic peste un picior, de merge bietul şi
pînă acuma şchiop. De nu mă credeţi, ia s_ă vă
uitaţi numai la cutare învăţat şi-l veţi vedea şchio
pătînd pînă astăzi din pricina aceea I"
1n Fata Rumpe-haine (lbid., 147):
,,La nunta fetei acesteia m-am tîmplat şi eu def aţă.
Era o nuntă aleasă, boierească, şi nuntaşi vozderie I
Toţi erau voioşi şi chiuiau şi jucau de răsuna pă
mîntul sub dînşii I P--înă şi mireasa era voioasă,
măcar că nu i prea era ei de măritat I Dar la masă,
0
ce bucate şi ce băuturi, cît te-ai fi descins şi-ai

fi tot mîncat şi băut, numai de-ai fi avut unde băga
atita ! Intre toate bucatele erau nişte plăcinte atit
de gustoase, cit făcea poznă, nu alta I Mai ales eu
nu mă puteam sătura de ele, aşa de tare îmi plăcea I
Era călduţe şi molcuţe cît le-ai fi mîncat şi cu ochii I
O plăcintă de acestea am băgat-o ln sin ca s o am
de merinde pe drum, cind m-oi înturna acasă.
Cind pe la mijlocul căii, mi-a venit poftă de plă
cintă şi am scos-o din sin şi voiam s-o mănînc.
Atuncea numai ce mă trezesc ia cu cutare om, drept
în fa~, Văzîndu-mi plăcinta în mini şi plăcîndu-i
383 BASM
ş.ilui, se vede, ca şi mie, unde n-a prins a mă ruga

şi mă pofti ca să i-o dau lui numaidecît şi numai-
a
decit, că, de nu i-oi da-o, el ii în stare să crepe de
poftă, nu alta ! Tot îmbulzindu-mă cu cererile şi
poftele sale, n-am avut de la o vreme încotro şi i-am
aruncat-o ca s-o prindă. El însă, în loc să întindă
mînile şi s-o apuce, închide ochii şi pleacă capul
în jos. Atunci plăcinta liop, tocmai în vîrful
capului, şi pentru că era molcuţă şi călduţă, i s-a
lipit tot părul de dînsa. Dind el s-o ia, şi-a smuls
toţi perii de pe cap de-a rămas pleşuv pînă astăzi.
De nu mă credeţi, ian să vă uitaţi numai la capul
lui, cînd vă veţi întîlni cu el, şi vă veţi încredinţa
că vă spun adevărul I"
În Tîlharul cel c,estit (Ib., 261):
l\l-am suit pe o prăjină
Şi v-am spus chiar o minciună I
Ş-am încălecat pe-o şea
Şi v-am spus-o toat-aşa I
Plătiţi-mi-o I
- Să ţi-o plătească
Dumnezeu
Din prea marc darul său I
ln Crăiasa zînelor (Reteganul, Po"eşti, II, 21):
Iar eu mă suii pe o şea
Şi o spusei aşa,
Şeaua a fost cam ruginoasll.
Şi povestea mincinoasă I. ..
cu varianta (lbid., III, 26):

Eu mă suii pe-un cui
Şi pînă-n alt rtnd nu v-o mai spui;
Mă suii pe-o eustură ruginoasă
Şi poate că povestea fu cam minclnoasli.
Bi\SM
--------------------
ln Făt-F1'1111111s cu piirul de a,1r (F11ndes(·11, 7ti):

,, ... se 1',1(·11 h11t·11rii1 marc şi masi'i imp,il'Mcasc•;'i.
Eram :-i cn p-ac·nlo si c·iiram rnPr1'11 la Yalr,i IP1111w
c11 l'rigarPa, ap:i cn' einrul şi glnmt> c·n c·;"ildar·(!a,
pcntrn care ciip;Hai
Un 11;ip;irsl11r cin r:iorh;1
R-o sfiril ;i d,, r,w iorh;i
i',•nl 1'11 cni C<•-s l1111g;i. y111·lit1 !"
ln Ralrmr11l cu douăspre:erc raJwfr (fhid., l'..W):
Şi-n,:;il,•r.ai p-o ling-11r;i sc·11rl t,
fi-o l,ag- in ra t:U i asc· 11 I I ;i:
g-11
J,ing-11r,i d<· prun ori "" 1„i,
Plin;·, <"li 111i11!'i1111i ci<' <"al'I' vt, sp11~.--i l
La mar·cdo-români forrnnla l'inal:i <·Pa mai obic·i-
n11ili1 eslP: ,,aşi, pi\rmilh nii i,wiarn, pC11·111ilh vrt
sp11si; nn :-ciu c·urn l'Pci, ma 1111 vii ari:-i ,.-_, asa hasm
şl ia;11, a~a has111 ,·i1 spusei; 1111 :;;t i,; cum' l'iieui,
dar 11-arn r·is ,k nii" (dr. Uhcdt>11m·11, Tcxlc).
Horn,'111ii din .\lonl\·ia au 1111l'le form11lc finale
foarte l'r11111oa!H~, de -1.~xc111pl11:
.. Si de 1n11ltit vPsclic 1111111.aKii cli;cl1•n11 1111•1'<'11 din
pislnale; 1111111, d i11 gr11~ealt1,' în 101· de glo11( 111-a
biigat i11 piHlol pr, 111i1w, a Lr·as şi m-a ar11111•al drept
aice".
O l'ormnli\ ri111atr1: ,,am t'osl ~i eu a('olo, H-a mi11,·at
pinr, de orz, dai· Lu, ~lan·uln, siî nu spui mirll'i1111i'':
j,·dli lam chh·h z,, rzi,
o l_v, \l;'1rk11, IIPl;,.i.
(Knlda, Jlora.,·sf.-,; f!Ol1tidl:y, va,si111)
Numai doar,î italienii s-ar JHrtC'a p1m<' la 111lrP-

cerc en românii prin bog,"itia l'om1111Plor rinalc all~
-- --------
TIASM
---------- --
bwmiultâ. D. Stanislao Prato (f}tuttlro noiJellin.~

lii1or1u·si, Spolcl-0, -J.880, p. 85
S<(<{.) a adunat din
ele o mulţime <le spocim,me, din cm·i noi vom repro-
tluc,~ vroo 0i teva. În Toscana basnrnl se încheie
obicinuit prin:
Stretta la foglia, larga la via,
DHo la vostra, cM tletto la mia ... "'
sau:
Strc tta la foglia, e str()tla l'ugna,
I,a mia novella non c) piu lunga ... **
ln ba.wne marchegianc~
l?ecero fo nozze e le nouarcJlf!,
A me'n me dettero cut:lle,
Me dcttcro'n Jliscotli,
m buttai sotlo'l tauli,
Me dcttcro'n confeLto,
W buttai sotto'I lett-0 .... ,i.u
Pe Jn Roma:
Me dcttcro cunfctti,
Uno Io dava al gallo
Che mi J>Orlava a cavallo,
* Foaia-i mică,
calea lungă -
Spuneţi-mi povestea voast:ră,
Ca s-o spun 1>e-a mea ... (1t.) (n. ed.].
"'* Foaia-i mică, calea-i mică
t,i povestea c tot mică ... (it.) (n. ed.).
*** Voi faco nuntă şi nuntişoară,

Dar nu-mi vor da a1.imioară 1
Piiniţo ei îmi vor da,
Kub masr, că Ic-or băga.
nomboane mi-or aduce
l;li <lospitură do sub pat... (ii.) {n. ed.).
25 - EtymQlogictttn Magnum RQmanlae, voi. 11

BASM 386
Lino alla gallina

Cite m 'insegniJ la via,
Uno al porco
-Chc m'insegno la porta,
T'.110 ne mangiai.
J,; fmo ne missi Ja,
Chc ancora ci saril ... "'
Pf> la Neapole: ,,Fccero tante feste e fesLini ~on
un grun pranzo e tanta carne che si magiarono; io
stava sotto la tavola, mi gettarono un osso, e mi
ruppero îl vomero dcl naso"**.
Pe la Vonepa:
Se la voie piu lunga,
'l'agiovc ci naso o feve'na tromba;
~o la vol6 piu curLa,
Tagiovo ci naso c fevu'na zuca .. , •••
-----
* Homboanc mi-or aduee,
Cocoşului una i-oi da
Ci-Uarc sii mii poarte;
Hăinii tot una i-oi da
Ca să-mi arate calea.
Şi porcului de asemeni.
Co poarta mi-o arată.
Pc una o ţin
f:\i-o pun aice
1;-i-o vei păstra ... (it.) (n. ed,.),
""" ,,Voi face mas,'i marc cu bucate multe, cu prînz bogat
şicarne din belşug ca să so ospăteze; 1nă voi piti sub masă,
un os să mi-l arnnco şi nasul să mi-I rup." {it.) (n. ed.),
*** Dacă vre.ţi poveste lungă,
Nasu] mi-I voi trage ·_
Trompetă I-oi face;
Dac-o vreţi mai scurtă,
Nasul îl v-0i trage,
Dovfoac că I-oi face ... (it.) (n, ed.),
387 B.-\S\l
D. Prato aduce apoi m paralelă citeva formule

finale franceze, spaniofo, sn,ilandeze şi ruse, •:ari
toate se acaţ,ă de nnnl,1, deznodămîntul cel obicinuit
al basmului, povestitol'ul afirmînd că a fost şi el
11e acolo, efi a mîbcat cîle şi mai cite, dar la urma
11rmelor a păţit-o. ln descrierea acelor bancheturi
din formula cea finală a basmului nimenea însă nu
întrece pe celţi, despre cari d. Luzel (Re"ue celti-
que, III, 338) zice: ,,On sait que Ies contes populai-
res, quelque merveilleux qu'ils soient, se terminent
presque toujours par le mariage du prince ţit de
la prinecssc, du hcros et de l'h{!roinc, ct, a ceHe
oceasion, il y a des fetes, des jenx et des festin
surlout, dans la dcscription desquels se eompla-
iscnt d'ordinaire Ies conteurs. Pauvres diables,
qui, Ic plus souveut, ont <line de patatcs frites ave,:
des pommcs de terre, comme ils le disent avet:
11110 r{isignation et un accent mclancolique fort to11-
ehants, et qui, en imagination du rnoins, se prom.:1-
nent dans des palais d_e marbre et d'or, au milieu
des· enchantements d 'un luxe tout oriental, et pren-
ncnt part a des festins interminablcs ... "* Dacă
d. Luzcl cunoştea adevărata natură a basmului, el
11u s-ar ri mirat, căci ar fi înt.eles că fenomenul csle
* ,,Se :;tio c:i pov,1slirile populare, oricît ar fi de fan-

taslict,, se sfirşl'sc aproaJrn 'in toatn cazurile cu o cununin
înl.rP un prinţ şi o prinţesă, intre erou şi eroina poves-
t,il'ii, cu care prilej arc loc siirh;itorirca, jocurile şi mai cu
scamă ospe~o pc care povestitorii le descriu de predilecţie.
Draci ponosip ·care mai adesea au mîncat numai gulii cn
cart.oii prăjiţi, cum spun ei cu resemnare şi cu un accrmt
melancolic ce te mişcă adinc şi caro cel puţin în închipuire
se plimbă prin palate de marmur,1, în mijlocul unui lux
încîntător, specific oriental şi iau parte la mc~ îmbel,;11-
gatc ce nu se mai sfîrşesc ... " (fr.) (11. ed.).
25*
- ~ - - - - - - - -~:88
l::\S\'I
-- -- ---· - - - - - - - - -
absolut analo~ cu flitmindul r.arc-si :uluce aminte

tlnp:l tlcşl1·pt:;,.e tlcspre belşugul 1,;1catelor mincate
î11 vis. A,:1,fel asem(tnarea îormnlclor f inalc la dife-
ri Ic popuarc sub raportul hancheLu lui de nuntă îşi
art• o nxplicaţiunn curaL antropologică, fără n fi
lu mijloc un imprumul, sau o filiaţiune etnicii.
Sini, de tot rare sau chiar excepţionale acele for--
mule penlrn cari s-ar pulea constata sau măcar a
bănui cu temei o ori~inc islorie11, după cum ni se
pare a fi una sin~ltl'ă rom,lncascii, ~i anume cea mai
răspinditii, cca mai tipi6t din toate:
lnriih·cai pc-o şra
f:\i Y-o spusei aşa,
pc care Iulia llasdcn (The1itrc, legendes ci contes,
p. :J69) l-a Lradns franţuzeşte:
Jo monlai cn solie
m ,,ous conla i cetle kyriello.
Accast..'i formulă circnleazii pretutindeni la daco-
români [ .•• J. O urrn:l a ei s-a păstrat ~i la macedo-
români, hunăoară în basmul Fiul de împi'irat şi
cheleşul (Petrescu, 111ostrc, II, 4/i):
Eram şi c11 aclo cind se fcce numla şi haraua,
l;li vhincam p e u n c a I c u ş c a u a ...•
Cc să fie oare acest „încălecai pe-o şea", sau „cal
cu seaua"?
Jt1decînd după o novelă a lui Boccaccio ( Deca-
mer., Jib. VI), în vechea italiană basmul se num<'a
„novella a cava1lo", ,,povestire d-a-ncălarele": ,,l 1n
cavaliere dice a madonna OreLta di portarla co11
una novella a cavallo"*. Boccaccio a
I
,i, ,,Un cavaler ii zice madonei Oretta c-o sii-i povestească
un basm" (it. ) (n. ed.).
HAS1I
lll't,l'itat, «ln a1:castă expresiune mctaforic;"i peJ1l1·u a

croi asnpra-i o anccdoLă, in care i se dă un sens
literal. ln fond insă acr1a „novclla a cavallo" este
idcnt,ic,'.'l cu al nostru .,incălccai pc-o ~a" şi consti-
tuie o particularitate comună italiano-1·omână, i:.u·
pl'in urmare trebui s:l se urce la epoca romană.
O urmă a Meleiaşi metafore ni se pm·e păstrată
în formula fiuală o. basmelor de la Homa:.
~fo dcttero cunfetti,
Cno Io dava al gallo
Chc mi JHJrlava a c a v a I I o ... "'
Latineşte .,incquito", o.decă în c a I cc, con-
sLruit cu dativul, însemna a ridc de cineva, a-l
lua peste picior. Astfel la Arnobiu: ,,frustra i ne-
q u i t a s nobis :-:= degeaba îţi rizi de noi"; Ia
Maerobiu in Satumalcle: ,,Medicina audet i ne-
f( uit ar o philosophiae = medicina cutează a-~i
rîde de filo:.iofie". Formula finalu românească cea
cu î n c a l e e s-ar putea traduce exact latineşte
prin: ,,incquitavi cL sic vobis narravi"**.
Metaforn dm·ă :. ,,îneiHecai pe-o şea", ,,novella a
cavallo", ,,inequitavi", adccă „am glumit sau am
minţit", esle o veche moştenire latină.
Să se observe că ideea latinului „ine<[uitare" s-a
păstra~ lu noi şi-n verhul ,,înşel =insello", literal-
mente „pun şeaua llc cineva", ,,îl încalec", un verb.
care de Jor 11-a,·c a face cu slavicul i\\GUJM~ ,,usure",
de unde-l trăgeau Miklosich şi Cihac.
* Bomboane mi-or aduce,

Cocoşului una i-oi da
Ca să mă poartc-n şa ... (ii.) (n. ed.).
** ,, ... încălecai JJC·O şa ~iv-o spusei aşa" (lat.) (n. ed.).
BASM :;,;,o
J 11. {) ce eu r i 1 e.
Notiunea despre basm nu Ya fi completă dacă
nu-i \'Om restitui un gen literar poporan care-i
apartine din toalc puncturiJe de vedere.
Am văzut mai sus că fa h u 1 a esle un produs
al l,asnwlrii; nu ins:1 un produs ucmijlocit. D-u
dreptul din basmul propriu-zis, adecă din
unul din cele dontizeci şi opt sau mui multe proto-
tipuri din clasificaţiunea lui Ilahn, fabula nu poate
să derive, căci basmului ii lipse~Le cu dcs:1virşire
orice t e n d i n ţii, po cind fa b u I a este tol-
dauna t c n d o n ţ i o a s ,1, totdauna îndreptată
a ajunge la un scop determinat, la aşa-numita
„morale de la t"able". Intre ba.rmiul ordinar şi înlre
fabula ordinară trebuie să fie o specie intermediară,
în care basmlll, fără a-şi perde caracterul său, să
aibă totuşi o t e n d i n ţ ă, să ţ,intcască la un
ţ.el, să fie un „conte it these". O asemenea specie
există şi chiar c foarte răspindită, deşi folcloriştii
un i-au găsit încă un termen propriu, numind-o
docamdaLă „le pourquoi", ,,das \Val'um", ,.the why",
ceea ee româneşte nu se poate exprima dceîl prin:
dcceul.
D e c c u I este un basm menit a da soluţiunea
unei Jlroblcmc. Prin forma sa interogativă el se
aprOJlic de g h i c i t o ar e; prin fond insă, prh1
mijloacele pe cari le întrebuinţează, prin element.ul
cel supranatural, dcceul face pc deplin parte din
basm. Un deccu, fie cît de scurt., nu se va confunda
niciollată cn ghicitorile; pc cind, din contra, un
dcccu ceva mai lung arc pîn:t-ntr-atitn aspectul
nrrni basm., incit. colectorii îl publică fifră nici o
sfială intre basmele propriu-zise; ~i nici n-an unde
391 HA.SM
aiurea să-i afle locul în int.reaga sist('m/'i a litera-

turei poporane. Aşa basnwl publicaL (le Ispirescu
(Legende, p. 205-210) sub titlul Numai cu vitele
se scoate sărăcia din casâ nu este decît un lung deceu:
de ce vînătorii sînt săraci, iar ciobanii bogaţi?
Şi mai interesant e deceul: de ce oamenii mor?
pe care tot lspircscu (ed. 1872, pag. 102-105) l-a
publicat ca basm snb titlul Glasul nwrţii. Cîte un
deceu înrudit ne întîmpină mai-mai în toate Hm-
.bile. Reinhold Kohler ( Archi"io per le tradizioni,
I, 71) alăturase patru versiuni din ţările cele mai
diferite: una sveţiauă, una austriacă, una hascică
şi una slavică: ,,perchc gli uomin i non sauno piu
quando devono morire?"*. 1n asemenea cazuri
nemic nu împedecă pe_ popor de a acăţa la celo
două capete ale dcccului formula iniţială şi pe cea
finală, ba încă de a găsi undeva loc şi pentru vreo
formulă medială; şi atunci ce deosebire mai există
oare între basm şi între d e oe u, afară numai de
caracterul cel tendenţios al acestuia din urmă?
Citeodată două sau mai multo deceuri sint cimen-
tate într-o singură bucată, întocmai după cum uneori
un singur basm se cimentează din două sau mai
multe. Iată, de exemplu, un basm moldovenesc
despre Maica Domnului (Şezătoarea, 1892, p. 177-
179):
„A fost odată: un om mare, cu toporul mare, şi

s-a dus în pădurea mare, ca să facă lemn mare, şi
1-a scos în cîmpul mare, ş-a făcut biserică mare,
cu nouă uşi, cu nouă altare, cu ferestrele spre sfîntul
* ,, ... de ce oamenii nu mai există cînd e să moară?" (it.
(n. ed.),
392
- -------·-------------
snar,,. 111 allae11l cd marc şedea Sînta Maria-.1\·fore;

i11 :dl arnl ,·d 111ic şP1l,~a Sinta ?\faria-Mică; în alta-
r11l dr, mi'1rgi'irit at· ~1id1!a Maica Domnului de celea
şi :..lnjca. Ci.La in ciir\i, ciHa în toate păr\ilf', ca s:1.
Yntli't pc l'iu-s:iu, pc Dumnezeu. Pc fiu-său O-zeu
nu l-a Y,1.zul, ('i a vi',znt. pc Jon, Sînt-Ion, nannşul
lui H-zcu. llc loc cil l-a vă1.ut, înainte i-a ieşit
t'.11 păr ~nlhen pini"t-r1 pilminl., nilfrămi inainlc i-a
înlins, calea i-a cuprins:
-- Hei Ioan,•, St. Ioane, n-ai văzul, n-ai întîlnit
pe fiul mc11, 11c fiul ti"tu, pe D-zcu:'
-~ De văzut nn l-am văzul, <le paLimă am nuzi[.,
c,, îl chinuiri't etnii p.'igîni de jîdani spur('ati ncho-
1.eza!,i; coroan,1. de spini pc cap pnsu-i-au, "11 brîn
d,, ciulini încinsu-I-au, in suH zvirlit.u-1-au, trei
r,1.n i frtcutn-i-an, trei }lahare <le sîngc eurs11-i-a11,
cî11ii păgînii de marc bucurie hăutu-1-au; dt b.fot,
hiiut., cît. mai mult irosit.
Maica Dornnului, rînd a auzil, a şi iut un rn111l1.o
marc asr11\.it., r.a o simcea de l'uliL, şi s-a <111!:l :wolo
ca s,1.-şi pui,~ inima sii.-:,_;i racii samii sin~1m1; 1·irnl
'a ajuns a('olo, s-a lopil ea ceara m11nte·1c şi s-a sleit
ca aurul.
A ştiut nn h11lăl,111 mm·e r,1r,1. fund; ci111l a ajuns
a fost prn11<l, a ro~t. rfi.ma,; numai oleacii de h,11litft
din care a ieşit o hros,:ută.
- or, maicii., ce te văieărcşl.i, cc te ti11g11icşli
aşa I arc:1
-- C.11m 1111 m-oi v,1.icăra şi cum nu m-oi Li11g11i
după fiul meu, după ll-zeu?
- l\laic,1., nu bă~a sama, 1111 le n1.ic:1.ra a:,_;a lare,
eă şi cu am avut. 12 puişori, ş-a vcniL o roalii. ror-
foroaUt şi i-a ci'tleaL pc loţi odată, şi numai unul
BASM
-------
~ :.;c.:îpat, ca1·e a fo!)L mai mititel, şi ,h, drag ce mi-a
fost, i-am pus numele H11s11 ioc.
- Ja su-I Yăd si eu. l,ros(·.11tii.
- Busuioacc. ~rin la rna111:1-111·oacr !
Tare era supărali"i ~laica Domnului, dur cînd l-a
Yi:izuL
rn ni~I(• picio:u-e l,;1se;'iretde,
eu nir:;l.l' 111iui lf1lwşl'l,·,
cu uiştc nd1i hulrlit;ei,
a zîmhit a ritlc, şi a luaL l\laica Domnului pc

hroasf,tt H-a azYirlit-o eu piciorul 1-1i-a zis;
- Bro;,scă unde n-a ri, apa stt 'i111 fie bunu de
bănl.
~i s-a luat ;\laica Homnului şi s-a dus înainte;
s-a întilnit pe rlrum 1·11 rncştcr11l dl' lemn şi l-a
înl,rehal ;\laica Dorn1111l11 i:
--- De 111Hle vii, meştere rle 11"11111~
- Da vin c,, m-o ,·ltemal jidanii să le rac o
cruce de ri:iHLig11 it; ei au zii; s-o fac uşoari:i ca s-o
1rntem purta, dar eu am Hicut-o mare, eă este lemn
destul.
.l\laica Ho1111111lui l-a Llii:-tc·nwl aşa:
-- ~:, l11c1·i ru anu
şi s;'i cap1·!i hanu.
Şi a pornit tol înainte l\laiea Domnului şi i-; a 0
înlilnit cu un tigan; ti~amil de departe a zis;

- Bunt, calea, mai('ă !
- De unde vii, mc~lcrc de for?
--- Da' vin c,, m-o pus jidanii s,, fac piroane; mi-o
rial fer pu[intcl şi înc,'i. am mai furat din el, ca si'i nu
fie piroanele groase ca si'i-1 <loară de 1oL pc fiu-L(lll.
- ~., dai o dal:1 cn cio('anu
şi s,1 e;ip1·!i h:mu.
UA..5M
Si s-a dus tot înainte :Maica Domnului s-a ajuns

la 'jidani unde s-a chinuit Domnul Hristos, şi-a
inLrat în casă la jidani. Jidanii tocmai atunci se
puneau la masă. Atunci au strigat jidovii:
- Ce cauţi? pe fiu-tău> pe D-zeu? El este al şap
telea părete; cît sînge i-am băut, cit J-am irosit,
atunci va învia el de unde este de Ia al 7-lea părete
cînd va cînta cocoşul ista că-i fiert, ~i-a bate din
aripi şi-a cinLa; şi cînd a mişra păstrilxul ista că
esle he:rt, şi-a ieşi din blid afară. Atunci ei uitin-
~lu-se la Maica Domnului, cncoşul a înviat şi a
1e~it din blid afară şi a dntat., şi păstrăvul iarăşi
a im;it din blid afar:1 si a înviat; ci uitîn<lu-se în
blid; păstrăvul a dat din coad5 şi i-a stropit; şi
cocoşul a bătuL din aripi ca s,1. <:iole şi iar i-a slropit
pe obraz, şi de atunci pestriti au rămas şi ei pe
obraz. Domnul Sîint a ieşit de unde a fost, şi s-au
luat pe drwn jidanii după Maica Domnului de
dau cu fuga şi zvîrleau cu bolohani. l\Iaica Domnuln i
lua bolohanii şi-i zvirlea înapoi, şi din bolohani
se făceau ouă rrniii. Si a în1rehal; jidanii ce sînt
acelea. l\'Iaiea Domrn{lui a zis că:
- Sînt ouă rosii, căci astăzi e8Lc ziua de Pnsti
şi va fi cit va fi lumea:" '
Acest basm se alcătuieşte din începutul unui des-

clntec, urmai de r.inci deceuri deosehjte, şi anume:
de ce apa fără broaşlc nu e bună?
de ce, lemnarii ct,tigă banii cu anevoie?
de ce·fenrii clştigă banii uşor?
de ce-evreii au pistroi.-pe obraz?
de ce la Paşti se mănincă ouă roşii?
Elementul cel tendenţios· al deceului rezultă ,din
amestecul celor două r e a l i t ă ţ i: realitatea
39:; BASM
stării celei necon~Lien IP ii in ROmn, JL: urnle IZ''O·

1ct9ie basm11t })ropriu-zis, şi realitatea stării celei
conştiente de veghere, care impune minţii omeneşti
la tot pasul tendinţa de a rezolvi probleme. Deceul
este fiu al ambelor acestor realităţi, apar~.inin<l
pe jumătate visului şi pe jumătate aievei. El se
naste din însoţirea în părţi egale ,a v i sa. i u i
cu· aievea. Cind basmul propriu-zis şi ropilul
său deceul ajung deopotrivă la un însemnat gr.aif
de dezvoltare într-o societate deja rielativ destul
de înaintată, elementele lor se fuzionează, .ststema-
tizîndu-se într-un wmplex numit m i to l @g i e,
în care sînt două p.ău-imi noooru:t.iente provenit,e
direct sau indirect clin basmzrl propriu-~is, o pă
trime constientă datorită ('arad,erului celui t.en-
<lenţios al· deceul.ui, şi o altă pătrime e.o~ien.tă
rezultată din opera ulteriori de sistematiza.re.
Prin jumătatea cea neeonşti-ent..i, sustra5ă liberului-
arbitriu, toate m i to I o g i i I e se alli3amină
una cu alta, şi ele nu ~ dooseoesc decit prin jumă
tatea cea conştie.nM, evc le apropie de natura
literaturci ~ i culte.
Deceurile în genere, fie româneşti, fie străine,
sînt de o varietate ~xttt.mă 1ri cl:e o extremă inge.nio-
zitate. Ele dau o soluţiune poporană neaştepta.Ui
problemelor celor mai mari ca şi problemelor eelm-
mai mici, şi poporul are o deplină credinţă in d e-
c c u, ca şi-n baan, ca ~i-n v i s, măcar că Du.
crede în fa b u l ă, acest produ.s deja prea depărtat
al basmuuii.
De ce stnt, pete ln lunii?
De. ce luna şi soarele se lnt.unecă?
D& ce sasul n-are sfinţi, ci numai pe Dumnezeu?
D& ce păianjenul e blăstemal?
BASM
De cc c,1111 ~i pisicile. 1111 se-mria,·i:\i

Dn co suflă viut.ul?
ne ce capra tine coada în sus?
De ce iepurele arc buza criipată?
De cc hradul arc o <'.1•1wc in virf?
De ce ursul n-arn coail:'ii1 ...
Iată un deceu asupra căruia ne ,·om op1·i }lent:ru
a arăta în ce chip o probl,:mă analoagă ~apătă pe
calea curat antropolo~i<':I til.e-o analoagă soluţiune
la popoare di ferii r.
La rom."ini m•sul n-are coadă fiindcă l-a im;elat
vulpea l'iteindu-l să şi-o bage din lăcomie într-un
rlu c-a sti ~e prinză peşl i de coadă,· ~i apa ingheţinJ
de gei·, ursul ahia a putui. să scape ]H~rc. De aci,
cind o pute c.iuc,·a din lăcomie vreo 11ac:oste, s,~
zise pron•1·biaJ: ,,de aia 11-;nc ursul coa<l:t".
In Fnrn\a ursul este o J'ariLulc, dar sint foart"
populai·i iPpmi i. fopurele 11-arc nici el coadă. De
c· .,;i Cind arca lui ~oe plntca pe apă, 1.lracul o
l.ot g;1urca mereu, ca doară-doarii să sc-nccc. Noe
Lot astupa g:h1relc ,;u pirn~nc. lsp1•.1:vind piroane)"
şi văzind f'ă drucul a mai f:1cut o gaură, Noe s-u
repezii r.le a tăiat coada iepurelui, băgînd-o in
a1•.ca c1·;'ip4lm•,1. Faţă cu un piron cum nu s-a mai
văzut., <haeul a fugit, iar iepurele a 1•ămas fără coadii
( Re1Jut> el. Lrad. pop., V, 2H).
Din Franla să sărim tocmai la zulusii din sudul
Africei. Aroio nu sint nici urşi, nici iepuri, dar este
un fel dn hursnc filră coadă. D e c e? Fiindcă la
l'-idir1)u lumii, atunci cînd Loatc dobitoacele mer-
s,)r,1 la f)rn111wzcu i:a s;1-::-i c,,nriî fiecare rîte o c:ond:'i,
mnnai J1m·stH;1il din l•!Ill' 11u t--a dus sing~n·, ci a
trimis i11 locu-i pc allul na s,1 i-o aducă, şi acda nu
i-n adus-o. De aei în Africa sudică proverbul despre
B.\'l'
;;~,meni lcnc~i; ,,Jv ,un 11-ar·e bursucul coad(1".

(Revne d. trad., IV, 110).
Din dcceul românesc, prov(wbul: ,.de aia n-are
ursul coadă" despre cei lacomi; din deceul zi.tluşi
lor, proverbu 1 „de a ia n-are bursucul coadă'' dcsprr.
,,ci lcncsi; esle invcderat că românii nu s-au intcles
cu zuluiii; dar natura cea anl-ropologică a dec~ului
este astfel, î nclt chiar la capetele opuse a-le lumii
el poate. să dea o solutinne asemănală urrei probleme
înrudite, iar acea soluţiune s(t devină apoi un pro-
Yerb aproape identic.
Proverbul, care nu este în principiu decît conclu-
ziunea unei povestiri, pers islind chiar atunci cînd
însăşi povestirea s-a uitat de demult, îşi are ori-
ginea dinlîi in deceu şi apoi in fabulă ca produs
direct al deceului.
1n acest mod, filia\iunile categoriei lilerare
poporanc a basmnlni se poL reprezinta prin urmă
toare.a genealogie:;
(~omn) (Vrgheare)
vrs JIAIEVEA
.i. ---- --
]l,\SM IL' lll·'(*Fl'--~-+F1\Bf!J _.
"' IL' ' • • "' . .,· _., ..
MITOJ.OOIJ\ PHOVEFW
(111, 25%)
lt\'I' (bi'ilul, batere), vh. i hallrn ,,- 1. sens ro11-

<lamenlaf: frapper plusieurs fois de suilP 011 eons1)-
eul.ivernenl: a) de priis (rosser, rtageller, tapcr,
lr.'.ipigr};l'r, heurler, cogner, epousseler, tisscr ete.);
h) de loin (canonne.r, bomharder, darder, projeler);
2. scnssecondaircs: a) vaincre; b) punir; e) sccouer;
d) viscr; e) danser; f) tiuler.
BAT 398
C·1vîntul laLin rustic b a t u o, pe care cJasici-

tatea îl înlocuia prin „icere", ,,ferire", ,,verberare",
„caedere", ,,pulsare", ,,mulcarc", ,,tundere" etc., a
rămas la toţi neo-latinii, iar de la români a trecut
şi Ia Mrhi: 6aTaT11 „schlagcn" (Karadzic), pe cind
mai toţi ceilalţi sinonimi an dispărut deodată cu
latina cea clasică. În diverse dialecte romanice,
din acest hatu o s-au desfăşurat o mulţime de
sensuri secundare şi terţiare; dar pretutindenea el
a conservat' acelaşi sens fundamental, şi anume:
no~iunea conlinu.1 sau frecvenlativ1'i a 1 o vi r i i;
bat însemnează lovesc nu o dată, ci lovesc de mai
multe ori în şir, fie şirul ncnlrerupt, fie el despărtit
iutr-un mod periodic prin intervaluri, de exempl~~
îl bătea toată ziua, îl bătea în toate sîmbetcle. Ple-
cind de la acest sens fundamental_, să căutăm a cla-
sifica după putinţă pe românul bat, lăsînd deoparte
paralelurile neo-latine occidentale.
Pînă acuma o asemenea clasificare nu s-a făcut,
si nu c de mirare, de vreme ce nici Littre n-a fost
în stare de a clasifica pe francezul h a t t r e.
Sub raportul frazeologici, un bogat material se
găseşte la Laurian-l\fassim, pc care întreg noi îl
vom utiliza mai jos, dar un material grămădit
inlr-o ciudată dezordine.
I.Sensul fnndamental.
ln bat, fie cn accep(iunea proprie, fie cu cele
figurate, acţiunea se operează printr-un instrument.
sau un organ sau un mijloc, care este numit sau
care numai se subînţelege: bat = l o v e s c de
mai multe ori în ~ir c n mîna, cu bătui, prin
scris, d i n gură, cu piriorul sau d i n picior etc.
Acest sens fundamental ni se prezintă sub donă
aspecte paralele~ bat =lovesc de mai multe
IlAT
ori în şir de aproape, şi bat = 1 ove s c de mai

1uuH,e ori .iu ?ir tle ue1mrlc, 1,u-i a:,;pede, ambele sau
fiecare în parte, dau 1rnşlcre la ulterioarele sensuri
gecnndarc.
Fără a avea în vedere vreunul din ('ele două as-
peel(', san mai bine ,,;iR avindn-le în vedere pe amîn-
doni"'t imprcună, se zicea în graiul veehi bat r ă z-
h o i == mă lovesc cu cineva sau eu ceva de mai
mult,e ori in şir, cînd de aproape, eînd de departe,
fie în privinta materială, fie în acea morală.
Coresi, Omiliar, 1580, quat. XXIV, p. 10: ,,voi-
nicul(t nu numai pre eluşu să se măntuiascâ bate
r ă z b o i şi se chinuiaşte, ce şi cetâţile întru tărie
să pue ... "
Cantemir, Divanul [zemii„ 1.698, f. 91 a: ,,fii bor-
hatu Yîrtos şi bate r ă z b oi ..."
Jbid., f. 114 b: ,,ce mai de apoi a poftelor celor
ec eu suflctulu război bat1î, într-acesta chipu
iaste ... "
Samnil Clain, 1,wt'i(ii.t.nri (Illaj, 1784), p. 25~
,.atunci de toate părţ,ilc tare r ă z b o i bate Diia-
volul eu trupul. .. "
Biblia Şerban-Yodă, 1688, Regn. I, XXV 28:
... ,.,'iz 1, oi n I domnu- ... prae>lium domini
lui mif,u Domnul va nwi Dominus prac I ia-
/,ale ..• tu r ...
unde sensul locut-iunii române nu este de loc „prae-

1imn praeliare", ci mai <'Urînd ,,bellum bellare",
8au 8implul ,,bellare", ca la Tacit în: ,,non ad pug-
nand1.1m. scd ad he.llandnm".
1. Bat d c a p r o a p e.
Dinlii 811h forma ar.tiYă.
BAT
- - - - - - - - - - - - - - - - - - --------
Noul Testament din Brt1~1·ad, IIH8, Malth. X, 1i:

... ~i /n s;'ihoari:dc lor v,)r .. . ,~t in ~.rnagng-is su is
b<tle pre y,ii ... fi a g- 1) l L-1 h 11 11 t Vl)S .••
Jbid.; :'llutth. XXl, ;}j:

... 11rP. unul Mturd, i,w,i ... alinm c ,:.,'id o 1· u 11 .J,
proJ altul omo1•ăr,i.. .. .\ :.d ium occidci·trnt. .•
Milt·opolilul Variam, Omiliar, 1643, Ir, p. 82 n:

,,iată-ţi
trupul inai11tio. I o gol, bote-U1 1: u 1-oiag,:,,
arde-Hi cu focu, îneacâ-J(r ,:u apâ, t.ac-h:'t e.u r;,diie .. .''
:Mitropolitul Dosol'lei, Psall.irea, 1671 (eJ. Uianu,
p. 306):
Şi-i voi bate cu t. o ia gc
Pre doJ laturi st1 n-aliarg,',
:, i c u ,- a r g a îi voi bo. le
Prin slrămlJăliiţi ~i păcat,, ...
7'ii1'ulae Costin, letop., JJ, p. tu: ,,lluscin-Paşia

i11 m11lt1i chiJJtll'i supăra pe Pclt•.iccil"o-VoJi'i, pe
bif>-tii hocrii 1'CÎ mari ii l111lia I a la Ip e ... "
lbid., :r,: ,Jiindu-1 un an 111 tmnniFi ~i hi"iitm-
t/11-l 1:i talpe ... "
„A fiai!' lu la Ip,," n ,! .. venii in grniul aduni
o 101:11 l iu "" provel'hială cu s,mso I dl' ,.n risipi'', ,,a
,,h,•llui ,·u tlr.slrăb:1larc'': dt> rxemplu la Ioan nl1iea,
Scri.w,11/'Pll )V: ,,cei mai mul\,i s-au adăpost.ii pl'in
n11·\ ii,• h11i1•1·c~t,i ,·a grămătici, viitafi <le curte, ;,;lol-
ni,·i, 16iind pc hc1·e şi pc mi1wal'e furi, gri_jă d,i ziua
,fo 111111P: ,·ind puneau mina 11e eil.e o JJHl'a, o
h-ttra11 I a l ă Ip i pe must, pc eărna\i, l' u
l:111l.1ri- la Filare! ... "
'101 Bt\'P
fon Ncculc~a, Letop., ll, p. 2:J9: ,,[Duca-vodi_q

h,ttca pre hoif'ri
"" 1':i,•nt 1111 hi11; in opt. m1wh i de
şi pre zlot,aşi 1: u hăţul..."
Cinlec din Ardeal:
Cllu-i co1)ila de m1~a,
Date-o ş-o 1}Un•} la ftm:ă,
Că iubeşte
De plrfoştc,
Şi la lucru nu gtndcşte !
(J.U., Tran.ţ,, 389)
.Altul:
Vai, lcli!,ii, cum le-aş balt!!
Dar mi-s mînile legate ...
(/bid, I 78)
C1Jl i nt.lă muntenească:

Cind e capul veacului,
Sfirşilul pămintului?
Clnd o bate fiu ]le taică,
Fi ică-sll p,i maică-sa ;
Cînd o bate fin J)e naş,
Fină-sa JW naşă-sa;
Alunei ea11uJ Ycacului,
Sfirşilul piiminlului ....
(H.ll.T., Poes. p1111., :!:I)
I. Ct·eanAii, Scrieri, I, 70: ,,o prinde ş-o bote, ş-o

bate pîn[I o omoară in bi:ilai,\ ... "
Provci·lrnl omului leneş:
A,;t hwru J-aş facP-ndată
Dar n-am ci1w să mă bn,t,1.
(Pantt, r, JO?)
BA'f
A{\tivul bat d e a p ro a p e poate să fie Inat

fi-într-un înţeles de tot amical în expresiunea:
„a bate p c u m e r i", intrucît acţiunea lovirii
nu este du~mănească sau dureroasă, ci e desmierdă
toare.
Laurian-Massim: ,,Nu numai că nu mi-a zis ne-
mica rău, dară încă m-a bătut cu mulţumire p e
u m c r i ... ''
Ciot.ce oltenesc:
{:-asoari\-am VC'nit Ia voi
Şi f(' gi'isii inlre doi;
Lnul te bti.tea p o spate:
.I uraşi, mîndro, că ţi-e trate;
Altul te Mtea JH' p ii r:
Juraşi, mîndro, c:, ţi-o văr .. ,
(Vulpian, Text., p. iO)
ToL aşa „a bate p e s p a Le" in privinţa unui

animal, mai ales a calului.
Colinda Solul:
... un cal Jcgat
L('gat şi-nfrînat. ..
Şi pe ci mi-l ţin
Vro cinci vornicei,
Vro cinci cornişei:
Doi dl! dlrlogci,
Doi dl\ dalbo scări.
Tar al cincilea
Frumuşel mi-l bate,
Mi-I bate I' c s p a t o
Şi mi-l notcz<•ştc
Şi mi-l potriveşte ...
4&3 D,\T
Cu un aH sens, în locuţiunea proYerhială: .,g u r a

bate s p a t c l c··.
Basmul Tei-legănat (Tribu1ta <lin Sibiu, 1885,
p. 26): ,,Strlmbă-lemnc a fost aşa cnm v-am spus
încît pentru puteri, pătimea însă de limbuţ.ie. Nu-i
11ăsa lui de faţ,a cu care grăia nemic, şi gura-i umhla
ca o pirpăriţă, cit cu treabă, cit fără Lrcab:1. Aşa
nu-i bine, căci b r i c i u l p r c a-a g e r s e
ş t ir b ă şi g u r a bate s p a t c l c" = limbu-
ţia aduce după sine bălaie. ·
„A bate c u ca p u l in păm în t = a
se umili cu pocăinţă."
Omiliarul de la Deal, 1644, p. 4t: ,,au venit
osăndit şi cu faţa ruşinată şi eu t' a p II J s ii u
1 n p ă mă n t băte ... "
„A bate în p a l m e" are patrn accepţ,iuni
deosebite:
a) a aplauda, lovind de mai multe ori---palmele
mînilor una de alta.
Biblia Şerban-vodă, 1688, Jerem. V, 31:
... şi preopi băt,mi în , .. et sacerdotes a P·
p a I m o I e lor, şi noro- p I a u s e r u n t m a n i-
du I micu au iubit aşa ... b u s su is, ct populus
meus diloxiL sic ..•
Cu acelaşi sens la Coresi, Omiliar, 1580, quat~

bateţi cu mi n i le,
XIII, pag. 2: ,,toate limbile
strigaţi lu Dumnezeu cu glasu de bucurie .. :', in
psalmul XLVI, care în traducerea lui Silvestru,
1651, sună: ,,top oamenii bateţi cu m în u] e ... "
26*
n.-\/l' l,_@4
------- --- ---------------------
Halad.i 5'oarcfr şi luna:

l'ulernicul soare,
Ca JHt(crnie mar-,,
l:nde-o auzea,
Hine că-i părra,
'H [• a I m o că bătea ...
(O.D.T., Poe.~. pop., "1:l)
_ b) a dwrna o slugă. lovind d.e asemonea de mai

11111H1• ori palrn1d1! minilor una de alla, deşi int.on-
ti1111ile intr·-un 1·a;i; şi in eelalalt difor;l 1_·.u desiivîr-
s ii-1•.
' Ba lada J>o(,riş,·<m:
:-:;i dn,( ochii cles1·hi1ka,
Zar·t·-n 1·.1s;1 1C;i-111i vc•tl,·a,
Lumina ~i Zal'l,I„
<:11111 r,,sar,• soare!,·:
El i II f' a I 111 1• c,'i-!:,i l,âtca,
:-,il11~11li(:t 1·[1-~i ,·hPrna
~i din gurfi ('.i'i.-i z ie1•a ...
(<:.1>.T., /'or.<. pnp.,-1,,,~)
Pol'll11·ianl: .. A,'.nu:;;I ;1 sl11g·,'i e 11ps11fPril,1, 1-rebuin

să /l(f/ 111' l.f'1·1• ori i n p a I rn n 1·a sii vie ~=- ii
faul 'ILIC je l'appnlle tlix fois potll' q11'il
YiPIII\Pu.
c·) ,,a nxprPsiu11P nwlal'ori1·;'i_ desprn seur(.irnca
1 impulni 1-elui intrdrnin[al penl.ru o l1t<Tar+~; 1111
limp insii mai lung- deeil aeela cuprins în metafora
analog-,1: ,,dl ai ,·lipi din oehi".
Basmul Fata Ci11dri (Sbina, l 1111'l'JIÎ, p. 6::):
„C i I ha{i i n p :1 l m i, au ~i fost la e11r\ilc
z111m1l11i ş1 au intrat în eas:t ... '·
1,0;, HAT
Ale.x.111dri, Chir Zutiaridi, St'. li: ,,Cil se })Oale

mai llc~rahfi. llai, ~ă le v(rd. CIL oi
hatc-n }l a l m ,., 1m Iii i 11apui ... ··.
J. Creangă, Scrieri, I, J;,3: ,,şi •·ilc alle lucrmi
1fo gospodă,·ie, făeule de mina lui Ch iridi c i t, a i
ba te tl i n p u I m e ... "
d) ln fine, expl'e:,;iunea „a bate p al mă î 11
pa I mă" însemnează a ispr[ivi o tocmealii, a se
înţelege deplin asupra nnei învoieli.
Delavrancea, Vis şi viaţii,, p. 46: ,,Şi Mtii p a Im ă
î n p a l m ă cu negustorul. Tocmeala se făcuse.,."
Bat cu p i c i o r u l sau bat d i n p i c i o r
„taper du pie<l, tropigner" este obicinuit un semn
de mînie sau de supărare, ca şi bat cu Jl u m nu L
[. Creangă, ,'J"crieri, J, ':J7 :. ,,Scaraosd1i, îngrijit
i,i mînios gro;r.av, d1emă inaintea sa toată drăcimea
~î b1ttu tl i n p ic i or, st-rigînd ... ''
Doină Jin ,\I-deal:
.Maică-ta-i ft!meic rea:
)fa bate cu pumnu-n masă
Că-i trcbc norii aleasii,
JJcitc cu picioru-o prag
1:ă-i lr<'he noră pe plai:-,
i;ii bate cu pumnu-n vatt·.:i
t:ii.-i lrcbc no1·ii bogulll ...
(Jt'amili(I, 188:J, l). 215)
Laul'ian-l\fassim: ,,Cocosul nnnăsai· bate loL în-

tr-una din Jl ie i o ar P; n-am dccll si:'l bat d i n
p i ,: i or Ja ci, şi toţi se hagă in gaură <le şcrpe ... "
IJat i n u ş ă sau bat 1 a u ~ i:i, J a 11 o a r-
t .1, la fcrcast,,ă ...
BAT
Noul Testament din Bălgrad, 1.648, Act. Apost.

Xll, 1:-_i:
Şi bi'ttiind Pătru în uşa P " I s a n t. e autern eo
târnaţului, merse o fatâ ... ostium januac, processit
puella ..•
lbid., Matth. VII, 8:
•.. şi cine cautâ aflâ, şi •.. el qui quacrit, inve-,:
eelui ce bate, i sâ d e ş nit; ct p u )sa n t i o.po-,
cliide ... rielur ..•
.P1·0Yerb: ,,La poarta surdului po·ţi ,să• baţ(

oricît de mult" (Pann, I, 94).
Laurian-Massim: ,,a bate 1 a t. o a t e u ş ,e •.
I c = a se îndrepta şi solicita la to~i ca să ·capete
CCl'a ... '•
Cintec poporan:
- Cine bate la f n r c a s t r i'i,
Nevast.ii, ncvasti't?
- Omule, pisica noastră ...
Sint unele lucruri ca:ri. nu se pot înfige fără a

fi lovit.o de mai multe ori în şir, adecă bătut o, .
deşi bat nu trece prin aceasta la sensul de în f i g •.
Mitropolitul Variam; Omiliar, 161~, II, f. 73 a: ·
,,înt.insurâ-1 pri-nsii la pămănti'i şi p icioarclc-.i bâ- 1
llll'â Îll ~rosu ... " .
Gavril Protul, Viaţa lui'. Nif'on, 1\18s. 1682 (cd.
Erhiceanu, p. 101): ,,pre f.i.cătoaria <le minuni icoană
a i.făntului mucenic bi'itnt-an insu~ N cagoe-vodă
eu cuisoarc un măr <l c aur eu ra t. ... "
Mitropolitul Dosoftei, Synax:ar, 1683, G~n. 23,
f. 276 a: ,,pe-.ntre d.iaget-e le băturâ ţ ă p u, u
de herft înfocate ... "
HAT
lbid., Noevr. 4, r. 103 a: ,,prin cap şi prin plă

folne, prin mănun1:'\i ,.,;-; 1" liatâ c n P d e h e r ii .. .''
Anton Pann, Povestea vorbei, II, 119~
... răspunde dracu]
Că ptn-aci i-a fost Jacul,
Şi că aci c hotaru]
Unde şi-a bătut el p a r u I.
Slavici, Novele, p. 29~ ,,Părintele trimise pe Co.

zonac în vale după nuiele, bătu doi p a r i în :pă
mînt, intre pari tot in depărtare de o palmă bătu
beţi ca ş e mai subţirele ... " . ..
Această acţiune de a bate avînd de scop ca lucrul
cel bătut să stea tare, de aci cuvîntul se aplică
la alte lucruri b ă t u t e în acelaşi mod, cu cio-
canul sau cn orice fel de unealtă, în vedere de a
le înţepeni într-un loc.
Laurian-1\lassim: ,,a ba.te r e r c u r i Ja o bute;
a bate o b r o a s c ă la o usă: a bate o i e -
r e a s t I' ă etc." '
Tot prin bătaie cu un ciocănaş se ascute coasa,
de unde termenul bat c o a s a, se bate co a sa.
Proverbul din Bucovina, comunicat de d. S.F.
Marian:
La to;it :t casa
Bate coasa,
Numai la mine
N-are cine.
De asemenea se bat s e c e r i l e (L.l\L).
Bat se înhrebuinţează în privinţ,a oricărui lucru
pe care cineva îl loveşte de aproape de mai multe
ori i11 şir cu o unealtă determinată şi cu un scop
determinat: a bate un dr n m, a bate o ari e,
BAT ,,o~
a ha.fr ţ r- i II f', a /11/11' ha i 11 <', a bai<' ] i o a,

a [l((.lt' s1·a1111,• :-a11 s(·oarte, a hat,· p.î11-
z a, a lwli' pom i i, a /,at,• ou i"'t, a batr I a p-
t e Ir, n /,atr· 8 l II p i i, a batr s i 1 a sau ei u-
r u 1, a ba.I,· nta:1.i'irc, a /J(l,/r. carnea el('.,
Pk., în 1·ari !oale se JH'islrează int.ael sensul cel f1111-
damcnt:d al l'llVllll uJui bal, <le Yrcme !'C el SC' f'll-
prindc in nat.ma aetiunii, iar nicidecum in acea
a unellPi sau a seopului.
Cost.inrs,·11: .. a bale aur II l, arg i n I. 11 1,
ar am a, ,·a fH'i s,• fac,1 dinlr-inselc foi snbl.iri".
La11ria11-Mai,sim: ,.ia ncesl Y e R m i n I ' si-i
hale bine cip pulbcrc•; · i n II l, e în e I; a, Ic lopr;şl i
înHi, apoi le baţi ea s;'i f:f' alcag:, f'C c bun de tors;
I în a inRft o ba/i înainte dl' a o Lăga în slrnic,
ea să se al'im• ~i st1 sP 1·111·iqc eh- pulbere; pornmh11l
s-a cules şi fi-a bi't/111; purw g r i 11 111 t·.ca piuă ~i-l
bate bine; am bittul. ('(' i doi p e 1· i şi mi-au da I,
două car(' de pere; cî11d bateţi pomii, luaţi
aminte să 1111-i v,Hămat i. rnpindu-lc ramurP; vcn i1. i
să batem n li e i i; a bate n u c i I c, p c r e I n
, l'lc. = a le da jos bâtind pomul eu ce,·a; bal tlesprP
I ichidc 8a11 vasele c·c Je cuprind cc a am('st.ci1·a
ln"itindu-le: n batr o II t1; p111w ,: i n, p i p (\ r
ş1 arde i in acelaşi vas şi bale-ln bine s,i se
anieR[,ccc; l1alf' l a p I (\ l c nt să scoal.,'i 11111 ; in
acelaşi in(Ples: a bal<' p II I i n ni II I; a fl{lf1:
st. u p i i 1·a sii ias;'i albinele ~i s:, se S('Oa[,i m inrPa;
a bate s i I a, l'a să iafHÎ din ea liehidul su11 făina;
a batr , . i u ,. 11 l, ca sii ias,, din el grăun [ell•: <t
bate gl'i1un[e sau boabe, fierte mai Yîrlos, sp1·1~ a
le reduen în stare liehidii: a balr ma;,; ii re, fa-
1:1 o I e, J i II I {' ..• "
409 l:.\T
Lc~:icm1 }:ll(h,n: ,,1Jal g 1· î u, sec ar r, ele.,

cec. 111lil.1H~s(·.·'.
ProvC'rb:
J. a p L c· Ir pîni\ nu-l ha!i
Hminl1ni\ nu poli sfi scoti.
(l'ann, lf, :-:,)
I. Creangi"i, Srrirri, T, 1 l~: ,.degeaba mai ba (i'.

a p a-11 c- h i li ă s i'i. s-a I ca g (t li n I, c;'i. nu
s-alcge .11i1·iodal(1. .. "
P1·overh: ,Jlutc II u e i l c pini\ 1111 pici'i t'r11nza"
(Hintcsc-u, '..!;,).
Cu a('claşi sens, provC'rbnl: ,,Hale f e 1· 11 I pim'i.
e cald"; şi altul: ,,Ferul ră11 eil sti-l btt(i, c degeabă"
(Pann, JJ, r,7).
Costal'11i l'\eg-n1zzi, Scrisoarea XII:
„Ba.fr, fprul pinii. c cald, ş1 fă tot
lucrul la YrC'mca lui ... "
Jll' th'parl,• ralu-şi batr,
De aproape ochi-P scoale.
(Pann, JI, 111)
c·cca ce La111·ian-~lassim explieă: ,,de deparlc bun

sau rr11rnos. dl' aproape rih1 sau urît".
Balada Irod a:
l'l' I iri<' IP vr('u
l:iirh:tl s:1 lt• i,·u, tf'.
C[1-i o iit:iitoar1,
J)p insurtiloart•:
Ci11„ bat,· nu11f1rra,
.l\u mi-l bale muierN1 !. ..
-
(All'x., i'ocs. po[•·, '.!, 1'>'>\
.... ;
B.YL' 41Q
adecă un voinic c.arc nu se teme a trece Dunărea

înot., uâtînd valurile.
Costachi Negruzzi, Scrisoarea XII: ,,Bate ş e_a-
oa să-nţ,oleagă iapa, căci femeia-i
dracul: şeade în deal şi prăvale carul în vale ... "
Akxandri, Ginerele lni llagi-Petcu, act. I, se. 6:
„Pctc11: Văd cu multiimire, beizadc, că vă place
a nu side cu mînile subsuori.
Had{1 (in parte): Bate şea o a socrul, dar mă
fac că nu pricep ... "
Acest proverb cxisltl în mai multe limbi. Rolland
(Faune popul., IV, 155) r.ilează pc cel vechi fran-
cez: ,,qui ne pcut. bat t re le cheval, bat t c
Ja selle ou Io bast"*, şi pe cel italian: ,,S i hat t n
la sella per non h a t. t. e r e ii cavallo", unde
îns:1 ne întimpină o allă nuanţă de sens.
Variantă:
Bate samarul
Să priceap:1 măgarul
• {Pann, IJ, tH)

Figurat, a vate c 11 cu v i n t o I e = a lua
socoteală,a cere samă cu asprime.
Enachi Cogălniceanu, Letop., III, p. 284:
Şi vor să ne amărască
Penlru Ţara Românească,
IJătînd C u Cu V i n t C I C:
Ce am făcut pungelc? ...
'•
Sub forma pronominală, s c bat poate fi reci-
proc, reflexiv sau pasiv.
* ,, ... cine nu poate să batcl calul, să batd şaua (Cr.)
(n. ed),
t,11 BA'U
a) reeiproeul ~ ,, l,aw, eînd doi sau mai mulţi

sP 1,~·:;_.,,c tic mai multo ori în şir unul pe altu 1.
Lanrian-Massim: ,,Cocoşul s c bate cu găina;
Lărlmlul s c bate cn muierea; fraţii nu_ s c bat
unul cu altul; românii s e bâturii cu turcii; popoa-
rele înYiiţalc eu pacea anevoie se bat; berbecii s e
bat în capete ... ".
Silvestru, 16Gi, ps. XXXIV:
••• bate-te cu ceia ce să •• ,r.o'-zµ"flao11 -roo,
bat cu mine ... r.oÂ~µouv-rix~ µe ...
Noul Testament din Bălgrad, 1648, Luc. XIV, 31,
Sau care craiu mcrgăndu Aut quis rcx iLurus
să s ă .ĂJatâ cu altu craiu committerc bellum
an nu va şi'tdc maintc să ad versus alium regem, non
să sfătuiascf1 ... ? scdens prius cogitat ... ?
Biblia Şerban-vodă, 1688, Genes. XXVI, 20:
Şi să bătură păstorii Et p u g n a vor u n t
Glwrarilor cu păstorii Ju i pastorcs Gcrarorum cum
lsaac, d ·înd cum a lor pastoriLus Isaac, diceutes
iaslr. apa ... suam csso aquam ...
Jbid., Exod. XIV, 14:
Domnul se v a bate Dominus p u ~na L it
rcntru voi, şi voi v4 pro voLis, ct vos tace-
lăc1\ .• bitis ...
l-'ravila Moldov., 1G'l6, f. 63 a: ,,Totă. omuli1
are putere să s o b<ttâ cu vrăjmaşuJu cela ce vine
asupra lui să-l ucigâ ... "
Cantemir, Cltron., I, 23D: ,,precum romanii f!ă
hiruiasdi., aşb dacii sii nu să do, dintr-îmbe părţile
vitejeB,te să hătc••. "
DAT .'rJ:!
-----------
Jon "'.'rccukc, Letop., II, p. :100: .,sv<'<lnl ri:imasi\
n s c batere in două pă1·ti. ~i Moscul eu oast1!a
)ni iar biitea in <louă păr\.i, eu o samă <le oasl.,.
s c bâtea la Narva eu şvezii, iur pc altă parlt\
dt'dc oaste lui August Craiului lcşcsr ... ''
Zilot llomânul, Cron., G7:
Corl,ul sft si:oaţrt od1i la alt cor}l nu :;,1 fîtJat(',
Tur,·ul pentru cn'şl.in cu turcul nu se bate.,.
Costaehi Negn1zzi, Aprodul Purice:
Do;; la dos, spato la srrnt.•, s c bat tlczn~th·jduit,
Lovirile li-s gr01:aw !ndl nu-i de pomenit ...
Iancu V;1ci:i1·escu, JL 41 l:
Ciul i'ltum-ti va 1·,h.boi,
1.imbirea-ti cerc pace;
/;ii să mă-mpac cu line voi,
JJar să rn ă bat îmi place I
Bafoda Pi'ttru llaiducul:

f m1,iirate
Ini11tatr,
Îmi dai oast~ să mă bat?
Ori la ce lu m-ai •·hemal? ...
(G.D.T., Poe.9. pop., 611)
Provcdi: ,,se ccal'Lă ca ţiganii şi se bat ca Ol'llii"

(Pan 11, IIJ, 23).
O locuţ,iuirn proverbială la Jipescu, Opincaru,
p. -1!':'>:J: ,,să pun ca lupi Jigniţi lmprejUl'ul mămi:ili~i
şi-mbucă cu aşa poftă, dă pare că să bat <1 o i
n c h u n i la g u r a I o r ... "
Allă locuţiune Jlrovcrhială despre I.impuri fab11-
loaf-c: ,,dud s c biiteau u ,. ş i i i n c o a 11 c"
/, I :~ 11.\T
(Ispire:,wu, 1,rgcnde, p. 1 ), a1lecii. pc eind 111·1;-r I ma,

aveau eoade, pc cari nu Ir. mai au.
O admiral.1il(l metaforă poporani'l di11 l\loldova:
,,pe cînd se bate z i 11 a cu n o a p L ca ~ pe 00
la amurg. pc-nscratP." (S.F. Marian).

O locut,i11nc ironim1: ,,a s c bate cu o bucalii, (·.11
o pli'wintii. ele. = a-şi pune toate puterile (·a :-;-o
rnănînec loiltu" (L.M.), ca şi cîn<l pJ:kinla s-ar
opune din partc-i, bătind şi ca pc eel c·c vrea s-o
mănînc·c. '
b) reflexivul se bate, cînd cineva se loni~lo
pe sine însufli de mai multe ori în sir. ·
Luurian-l\li1ssim: ,,A s c bate cn pumnii în rap
= a fi desperal; a s c lmte cu pumnul în pcpl, -
a ariita ett vrea a-si răzbuna ... "
Crn,tinC'srn: 1.A 's c
bate î"l1 pe p L = ~ se
li'inda şi amf'nin\a pe .<·incya".
„A s c bate în p c p t" mai are şi acccppunca
religioasă de pocăinţă.
Mit.ropolitnJ Variam, Omiliar, 1643, I, f. 182 b:
„apostol ii râmasârâ gios şi cu marc jale t,1ola spre
ceriu şi să lHifiu i n p ie p tu şi laerâmi pro
felele sale v,'\.rsa ... "
~) pasivul . se baN, cind cineva este sau nrmea-
z,i a fi sau să fie lovit de mai multe ori in sir.
Nonl Test.ament din Biilgrad, 16'i8, Luc. ·xu,
fit-: ,,larâ cela ce n-au ştiut, şi l'ăcănd· l11,-r11ri care
s(1 cuvine pre hătae, bate-s ă-va putinii ... " = ,,va
fi băl.ul.".
Mitropolit.ul Antim, Predice, ed. Bianu, p. 192:
,,st1 se înehizii. ca Pctrn în lcmnită· cu lan\. de gîL,
su se bahi cn Loiege ca Pavel..." = ,,a fi LăLul".
Caragca, Legiuire, 1~18, p. 85: ,,Ciţi să vor vădi
martori mincinoşi, să se de prin t.îrg Mtlndu-se
B.-\T
şi s:l se treacă în condicile jndecătoriiltw ... " =

,,fiind hiituti".
Zi lot Rom.inul, Cron., p. !J9: ,,şi, o! minune!
oaste înfricoşaL,l ca aceasta - rernasc roabă, bii-
tlnd11-se de două părli: si de peste Dnnăre l'!i de
dincoace, r.1r:1 ni1dej<le de sciipare de nicăj~i ... "
= ,,fiind hiîtnt:l".
2. Hat d c <l c p ar t c.
1\rrncle cele aruncătoare bat la distanţ:l, avind
drept t,inlă un .lucru, o fiin\ă, o oşLire v1'ăjmaşii
sau o cetate, pc cari le lovesc de mai multe ori
în şir prin gloanţe sau alte proiectile şi unelte.
Lamian-Massim: ,,tunul bate mai ~_cparte ca
puşca".
Tunul sau puşca fiind însă nişte simple inslr11-
mentc la dispoziţiunea omului, ele pot să nu fie
menţionate anume, mcnţionîndu-se numai agentul.
Ureche, Lctop., I, pag. 135: ,,au trimes [Albert,
craiul leşesc] soli la Ştefan-Vodă de i-au dat ştire
s,1 se găteze să meargă cu dunsul să balii C h i l i a
şi Cetatea-Albă ... "
Miron CosLin, Lctop., 1, p. 283: ,,au luat Sultan
?llurat Bagdadul cu mare vărsare de sănge de la
perşi, după patru luni den ce zi începuse a batere
oraşul. .. "
Xicolae Costin, Letop., II, p. 6: ,,atunce băte
cetatea co vestită a frîncilor Critul, adecă Candiia,
pre care apoi o au şi luat-o aeel · vezir ... "
lbid., p.9: Atunce au bătut şi tîrgul Liovul un
Cap lan-Paşă ... "
Cantemir, Chron., I, 362: ,,[Gotthii] nici arme
avind de treabă, nici pănă atunce a bate la cetate
fiind deprinş.i, de cetate s-au lăsat ... "
DAT
N. l\luste, Lctop., III, pag. 14: ,, În Cameniţ.ă

era numai oamenii cei de loc, şi v1·0 7000 de dră
gani la Porp, şi cnrn an t.Il.1ărit turcii lingă cetatea
Carneni(.ri, u-au zăbovit. zece zile, bătănd din
puscP, s-au şi închinat. .. "
Jbid.', p. ~= ,,Au hlsat Vezirul pre un Sarascher
cn osti si un Sultan cu vreo treizeci de mii de tătari
sii batd c c t, a t c a Leva să o doblndeascii. .. "
Axintc Uricarul, Letop., 11, p. 138: ,,au şi sosit
moscalii şi au început a bate c c t a t ca, care
au şi luat-o pănă in trei zile ... "
lbid., p. 164: ,,au pogorit din cetatea veche tu-
m1ri, şi le-au tocmit să bată asu p r a casei
Craiului ... "
Prin analogie cu acţiunea omului de a bate de
departe, euvintul se aplieă la unele elemente cari
lovesc de asemenea de mai multe ori în şir de la
distanţo, deşi lovirea poate sli nu fie decît o simplă
atingere sau chiar o desmierdare.
Kx.prcsinnea · cea mai obicinuită în această pri-
vinti'i este: bate v în t n l.
Ureche. Letop., I, p. 203: ,,atUa prav au fost
eiit să Btrîngea troiene Ja garduri cînd liiiiea v în t,
cn do omăt ora troiene de pulbere ... "
I\IitropoliLul Variam, Omiliar, i643, II, f. 31 h:
,,,Mea vudzurft că le bate v ă n L u hunii de-a mcr-
g-eria c,Ură loculii de unde era ei, svătuiră să mar-
gii ..• "
Cintec moldovenesc:
Y î n t u I bate vă Ju r oJe
l.;ii-mi aduce dor şi jele ..•
(Se vast os, Ci,1t., 7tl)
BAT ..,1,;,
, Balada .lfrmul:
Hoh:' v i li t U I, V is1·1il1:7l1J,
~i <le g-azrlii rhllll nădejde:
1.:,ndo mea •J-11 Valea-Ura,
M i-,1 cilzu0şt1J pot.rra ...
(Col. l. Tr., Pl'.i:J, p ..,:J)
Doina Plopul:
F,)aie ver<lo dll sipică,
V i n tu I bale, frunza-ţi 11ic.1,
Ve~clia mi se striciL..
(G.D.'l'., J>ol!s. pop., :J5'•)
Colinda 1'oa4er Diaoonul:

Nici popă toclnd,
Nici clopot trăgînd,
Nici pascri cîntînd,
Ci v în t. u I btlti11d
Şi 0110 curgln<l .••
(lbid., :J7)
Gintcc <lin Ardeal:

Jl,ite-mi vin Lu I <linsp1•0 munţi,
Vine-mi dor de fa 1,ărinţ.i;
Rate-mi v i n t li J <linspr1J d,)al,
Viue-mi dor ,te la Ardeal...
(J.U., 'J'r,m.~., 200)
Cintec moldovenesc:
ll!tle, v i n t c, pinlre munţi:
.Adii-1111:· dor de la 11ărinti;
Bate, v în t o, pintrc brazi:
BA'.11
---------------------
Adii-mi dor şi ,Ic la fraţi;
llatc, v 1 n te, pinlre flori:
.-\d,i-111i ,lor ,1,i la ~Ul'•Jl'Î ...
(i-i,•va~los, Cint., 80)
Tot asa o doină din Ardeal la d. Bibiccseu (Poes.

pop., 108).
Figural: de uude bate ru iva v î n t II I = în
ce rel de dispozit,iunc .se afli't omul.
;\. V:lc:lrescu, p. 37:
Ci dar mă rog să mii ier!,i
De vreme ce-n ;Jouă JJărţi
'!'i sc-n<luplecii cuvlnlul:
Din contro i!i lmre v i n I II I ...
L,wnt,iune provcrbial:l despre risîpiLori la .Jipes-

ru, Opinca1·11, p. 109: ,,Da la hăi Bucuresci, nu
,•11nmw e11 pc 11n boier, care a risipit douo sutişoa,·e
1l:'i. mii di't ~albini? Ti ! A l1ăt11t v în t de vară
11 i i; t c 1\ I <', n-a m a i a ş t e p t a t b r u-
ni a ... "
Tot a:-;u: b,1ll' g r i H ii i n a sau p ia t r a,
ha tr, p I· o a i a , halt' h r II m a, ba te I II rn i n a
snu so a ,. P l ,. sau l II n a, bale ce a ta e~c.,
in 11J11'11) ,·ai11l'i Jll'Ppozition.d: bate cu ' g r r n-
tl i II a, hfllc ,. 11 c 1) a I a i-i aH,~le.
0
Pro,·Pd1: ,,D11p;i ce po,;wl il bat,: gri II d i-

n a, ii /)(llr: :;:i omul dindu-i c11 prăjina" (Pann, I,
H-'i).
Psaltirea Sdwian:l, crrea eJOO (ctl. Bianu, p.
2;1·1 ):
l:ii Iuitu ,. li 1-f r i li d ir 11 O cc id i I în gran,li11c
,. inii,: 1111 i1 ,:,i si,·a 111,·11de \'Îllt'3111 eol'Ulll, I'[ Jllf)l'OS
lol'II f' li fi I' li III ,i ... ,.,,.11·u III in fH'U i11a.
27 - Etyn1olo;~icl1m ;\,1agnum Homaniac, voJ. 11
BAT
Cintec <lin Ardeal:

Cortruk cn frunza lat.ă,
li 1· u ma cazf1, nu te bată ..•
(j_ ll., T,•a111<., 199)
Mitropolitul DosoHci, Psaltirea, -1671 (ed. Hia-
n11, p. 262):
!\Jurii ie-au b<it11tu-lc cu b r u mă
Şi de dobitoc,, n-a rămas urmă .. ,
unde este de observat forma moldoveneasci:'l po-

porană en pronumele repetat: ,,1 e-an bătuln-1 e".
Corbca, Psaltirea, circa 1700 (Mss. în Acud.
1lo1J1.):
Vei găti lor raţa
Ca să-i balii c ca t a ..•
Mitropolilul Antim, Predice, ed. Bianu, p. 43:
,,parcă văz corabia Apostolilor că se lupLă cu multă
selbiităcie in turburarca Mării, de o parte o bat
v a l u r i I e, de altă parte o bat v i II t. 11 r i I e
şi o htrbură ... "
Colindti munteneaseă:
Plcaci1 Ion holczind,
Sflnt-Ilic fulgcrînd,
Srintul Petre fi I o i butind .••
(Cl.D. 1'., Poes. pop., 3l)
DPlananeea, Para.:1'.ţii, p. 126: ,,Cosmin stă

t.rint.it, cu faţa in sus, i n odăi(.a din fund. O I u-
m i n ă tristă îi bate in geamuri: eele din
urmă unde gălbui ale apusului ... "
Ibicl., p. 17:l: ,,Citcvu p ic i"t tur 1 d c p 1 o a ie
bat i11 ~cam II r i l e hagi11Jni .. ,"
B.-\T
Proverbul ţiganului:
Tot la noi în şatră
Bate v i n L şi p ia t r ii.
(Pann, 11, 27)
Laurian-Mass im: ,, Un s o a r e violent n·e bătea

în faţ,1; un v î n t c u p I o a i e ne-a bătut toată
noaptea pe cale; puneţi-vă pălări iJe în cap, că vă
bate s o a r e I c; I u n a bi"ttea în fereastră; un
dufoc v î n t br'ilea în pînzele noastre; b r u m a
a bi'ilut rău viile ... "
Este învederat că la bat, forma pronominală,
întrucît este vorba de o acţiune de departe, nu poate
gă fie reflexivă şi nici chiar reciprocu, ci numai doară
pasivă, bunăoară: ,,grinele s-au bătuf de piatră = au
fost bătu Le", c.-.re însă ţi aee_'a se int.rebuinţează
foarLe rar.
II. S e n s u r i I e s e c u n d a r e.
1. Bat = b i r u i e s c.
Cine bate, l'ie <le aproape, fie <le depark, eslc sau se
presupune a îi ma: forte deeit adversarul său, căci
altfel ar fi bătut. De aci bat = lovesc de mai multe
ori în şir trece d-a dreptul la sensul de b iru i e s c,
dovedesc, 1n vin g. Totuşi mai adesea se adaogă
într-un asemenea caz adverbul „rău": a bate rău.
Mitropolitul Variam, Omiliar, 164:3, I, f. 5j n:
,,crncia iaste armâ vonic doru, că intr-ănsa nedej-
duindil, intra in rflzboi şi cu pute_ria ei batâ şi
izbăndesc il ... "
Nicolae Costin, Letop., IJ, p. 29: ,,1Lî.nd cr,~~Linii
război turcilor si tătarilor, i-au b iru i t s1 I~a11
bătut peste put~re, c,H au scăpat de ue0lo \'ezirul
cu fuga .. /
BAT '120
Cantemir, Di"anul lumii, 1698, f. 131 a: ,,Nu vei

biruin\a dobindi pină nu te vei vitejiaşte bale ... "
Acela~i, Chron., I, 318: ,,îndată cu oaste le-au
eşiL înainte, pre carii rău bătîndu-i păn,l peste
Du ni',re i-a n gonit. ... "
Enaehi Cogălnir·ean11, Lf'top., III, p. HJ~1: ,,Şi ,Ic
acolo au mers (Mmwul) la cd.ateu Vozia 1fo :;-au
hăiai, :;-alîta i-an l>iit11l de r i't u, căt s-au omorît,
11rnlt imc de turei ... '·
L.~ur·ia11-'.\lassim: ,,leul bale pc urs; la Ciilu~ăreni
românii b(tlllrlÎ i11l'ri,,oşal-1w lw·ci; nimenea nu le
poato bafr în dir·[i; tu fiaţi pe toţi la jocul de minr:c;
1·-ar·t,~a mea ball' I'·' a ,·rn,slT,t: einc a biitut ~i cine a
fost biillt(i - de aslii daUi am b,ilut cu ... "
'.l. Jiu/. =--'= p ed n p s l' s e.
Bâtlnd pc 1:i11cva, l'il, d,: aproape, rie de deparle,
noi îl pedepsim sau ,,,·udem a-l p1id1\psi penlr11 o
fapt.'\ oarecare. He aci hal se ia l'oar-le ,Ies drepL
pedepsesc.
Pravila l\loldoY., Hi'iG, f. X\'111 h: ,,1:.-ind[1 va
fura neşline de va spar·u:(• v1·e un zid ~.111 11~e imu
secriiu sau altâ ascmell ia a(·t•sl or·a_,-- d(, va ri f ticu 1,i'r
afasta dzua şi de va l'i omi1 de r·od huni1, s,1-lii
scoaţâ den loculu lui o samu de v1·e11ic, a,~asLa să
in\,elege de va fi omil de ocin,'i. s,"i-1 iicoa(d den ocinile
lni cătâva vreme căt.n va fi voia giudc[uhri; iară
de va fi omi1 rnai (le i:(ns11. sii-1 liald ra rrn unu
fu rit s i s,i-li1 l.i' i111 i I ,i la (Wll,'i (',ii :h ;: ,..-i,111 P .. :·
Pra.vila lui '.\lal~i Ba:-araha, 11;:_--,:2, p. 201: -,~1-1
purta prn nH1~ari, dcspuia[i, llftlându-i pr·ein Luale
uli(ele ... "
Esl.e interesant în a(·easl-,i Pravilii, pe p. tr,2,
capilolui: ,,C(Uldii şi cum poale lnlrliatuhi sii-~
ba/li muiare şi in ce chip".
4:.!1 BA'II
Noul Test.ament din Bălgrad, 1648, Mallh. XX VI,

311 Marc. XIV, 27 .
•.. bate-voiu păstor iul, şi •.. p e r c u t ia m pos-
să va răsfira Lurma oilo- torm11, d disrwrgcnl.ur
ru ... oves gr,.~g-is ...
Nicolae Mustea, Lf'top., TH, p. L8: ,,Ttit,ari i sănt

lupi apucători, pra<l,1, robescu, bal ii, Ş i C ă z-
nes c ii pe creştini ... "
Miron Costin, Letop., I, p. 21d: ,,Tar,l a doua zi
l-au legat hinu-său şi J-au <lnR legul la Sehindir-Paşa.
O! să-l bată Dumnezeu hini:i ca acefa ! ... "
Ciotce din Ardeal:
Toi do r,1u parto-am avui.;
Dumnezeu 111-a tol b,itut ! ..•
Altul:
Nu şl.in zilele mi-s rde,
Ori m ii bat faptele mele;
;\u 15 L i u locu-mi eslo rău,
Ori III ă bate Dumnoicu I
Nu m ii bate, sfinte Doamne,
Nu m ă bate cu canoane,
Dacă nu m-ai fost biitut
Cind faptele le-am făcut. .•
(Jbid., 19',)
Bat = p e d c p s c s c csLe mai cu deosebire des

si curacLerisLic în invo<.:atiunilc din blestemele
poporane şi-n jur;'irninle. •
Doină din Ardeal:
haileo, bat,l
:-:i;1 le bat11,
Nou,1 boa J u din Ir-o dal.,1,
BA'f 422
Kvui"t l1oaJe
f:,-o lingoa1·e
I >in arat
Pinii-n c:tral,
l lin eulcsnl einrp ii
l'in,i-n ruptul di.mi\şii I. .•
(J. t.:., Tr«ns., -261'i)
Cin tec din Banat:
J/al1l-mi-te, neico, hală
Hiidi"1cina fagilor
f:ji trei zile-a Paştilor!
llafti-mi-1. t·, neico, batli,
lJuttl-111 i-t e v i n L II r i I e,
Vînlurilo, p I oile,
Să-!i r.imină oascte !
(Hodoş, Poes. pop., '129)

hoină <lin Moldova:
J;a prinse a se giu-ra:
Si't mă bat,i-a n a f t e m a
Dn-am mai dat gură cuiva
Afară de dumneata'!...

Hoini't din Ardeal:
Barti.-rn i-le, ldeo, bată
Inima mea înl.ristati\!
llctt,i- t l', leico, pt, tin1,
Cele patruzeci de zile
Cc le-am postit pentru tinn I
fsă t c batc'i-un d o r ş i d r a g
f;ă şezi toată ziua-n pat ...
(J . .B., 1'rans., 259)
l23 BA'll
Doina bucovineană Nevasta cu prunc mic#

Ardă-I focu, blăsHim11t,
Că s-a dus şi m-a lăsat I
Ardă-I focu, ticălos,
Că mi-a fost necredincios I
Bată-I I a c r i m i Ie mele,
Bată-I cu g e te I o grele,
Batit-1 m i I a d e I a m i n e,
Cînd i-a ti-n Jume mai bine I. ..
(Marian, Bucov., I, f08)
Doină din Moldova:

Bata-1 c r u c e a om bogat,
Om bogat şi lăr' de sfat t. .•
(Alex., Poes, pop., 2, 259)
Balada Blăstemul:
Să te-agiungă dol'Ul meu
Unde-a fi drumul mai greu !
Să te bată j a I e a mea
Unde-a fi calea mai grea !. ..
(Jbid., 1,)
Uneori asemenea blăsteme şi jurăminte sînt foarte

uşoare sau chiar glumeţe.
Cîntec moldovenesc:
Frunzăverde Jiliac,
Rată-I
v i na de gîndac,
C-au mîncat frunza de fag ..•
(Scvastos, Cint., fl3)
BAT
Cintec din Vllcca:

Suie mîndra I'<' cc,lnic
Răsucind la horangic,
Şi pe rus n-a pus 1wrn ir,
Pc cer c.11 ind dnp-un nor:
Bat1l-t e p u s t i a tl(lr !
(G.D.'l'.,/Pt>es. JIOf'·, 278)
Doina 1•·emcia cu doi bârba(i:
Jrni usuc;\ inima
Ş-a us1·al-o drag-os! t·a,
lJute-u-a r 1• i r d a I II i ca! ...
(lbid., ;J07)
Doină din Ardeal:

Jlnrul dd1• ~i sr ducr,
Bale-mi-I-ar srinla cruce I...
(f•'11111ili11, 1118'1, p. -H3)
Satira poporan(t N1w1s/11 {r11moa.w1:

~ovl1·no~
l;li I irf;'Uog
Şcdl· lungit Jing;'i foc
l:li-::,i ll~l';'i uJ}idl'le
::;i-:;i ct,,ll'e l11l1•IPl1•,
lJate-m i-1-a r st e I c I o! ...
ŞI mal JOS:
Omule, !ie 1111-(i tînl,
Yide-lt•-a:; pus in mormînt;
D-a:;a 11w1·gn du Il'ctil,
lJalfi-tc-n tun e1·eeu l! ...
("arian, Satire pop., ·19-20)
BA'll
Cintcc moldovcnef-lc:
Fl'unznlr,ana r•ui de nuc,
1/i/tc-t e- a r 11 u st ia, cu~,
'fi-am pliil ii. s:1-rni cîn!,i un an,
1\u mi-ai cinlal nici de-un l,nn ..•
(8r.vaslos, Cint., 18)
I. Creangu, Scrieri'., I, 172: ,.Eu ~tiu cc vra să

zică durerea de inimii, bat-o )I î r da l n ic a s-o
bată! ... "
Alcxandri, lor:;n de la Sadagura, nf'I. T, se. 2:
„ /Jatii-t e c
11 c n I să le bală! Jl:1i, <lu-te de to
pune la p îndă ... "
Bliislcmclc 1:11 )I II st ia, p tir el a I n ie a,
v i na, cucu l f-lînl, lot.dauna putin serioase.
Citcodat.ă n1mi1w numai l'orma cca slnreot.ip,1 de
hl.tslt'm cn batâ, pe dnd in realitate este un fel de
hi111•,:•rv1ntarc, <le exemplu: balii-le -11 or o cu l
i,; ii L e baM !
JJ11tii-l Jj u nr II e ie 11 1l-amnr
C,1 m-a JH','ip,1dit de dol'[
Zio, noaiole 111,'i m1111r.rşl1·,
Trupul J':111 imi !'hi1111iie~ll' ..•
.lipcscu, Opinearu, p. 1:-,7: ,,o st1 glriP hi11ili buluc

pist.c noi, e - o s :Î. 11 e hatii I' l' r ie ca: poate pe
lumea ailanl:i ... "
Proverb:
l 'rml 1111,hL'\ ~i slr,'\hal-P,
:;,ipe a li f e r i c e a ba//!
(l'a1111, Il, ~'.!)
DAT 426
E foarte ciudat blăstemul la Zilot Românul,

Cron., 49:
Cum se minlncă ca ciinii
~csăpoşii de greci,
Bată-i c i ş t i g a r c a p î i n i i
Cu grozavul foc do veci! ...
Un energic pleonasm lot la Zilot, llomânul, p. 41:
,,de aceea dar şi Dumnezeu, văzînd neintoarcerca
şi împetrirea inimei noastre, pre puţin ne-au lăsat
în chipul de linişt,e, şi apoi iariişi cu asemenea şi
mai rele b ă t ă i n e - a u bătut ... "
in următorul cintec din Ardeal se însoteste la un
loc trei accepţiuni d-ale lui bat: recipro~u'i „a se
bate", apoi „bat de departe", şi bat „pedepsesc"
din blăstemc:
înălţate
lmpă1·alc,
Pune pace, nu Le bate,
C-or ciide pe capu-ţi toate:
Xu le-or ba 1e l u n u r i I e,
Ci te-or bate I ac r i rn i l ,1,
Lac1•imile maicelor
_ ~-ale surioarelor ...
(.J.D., Tran1;., 316)
3. bat = c 1 a t i n.
Seasul fundamental bat = 1 o v e s c de mai
multe ori în şir d e a p ro a p e cuprinde în sine
necesarmente noţiunea de c l ă t i na r e; şi astfel,
printr-un sens secundar, trece în sfera- acestei no-
ţiuni, cu aplicaţiunile ei cele materiale ca şi cele
morale deopotrivă, fie sub forma activă, fie sub
acea pronominală.
/
DAT
Coresi, Psalt.irea, 1577, ps. LXXVI, i: ,,Noaptea

f'.11inema me se-rubia-mâ ~i bătc-s e duhul(1 micu ... ",
şi tot. aşa in PsalLirca Şcheiană, circa 1500 (cd.
Biunu, p. 2~~9), acolo unde contextul slavic are:
.,1:A·h.1\.s.smt AO~X'h. ,\\OH", verbul .&Aâtţ.t·rH insem-
nînd mai -ales ,.palpitcr, tremblcr". de unde
-- prin forma slavică nazalizată i.,ni,t\.STH - viue
1·omanul „clinţănesc", ia.r priu urmai'<': ,.bă.tea
sc duhul meu = mon csprit pa Ip i tai t". ln
Psaltirea mitropolitului Dosoft~i, 1680: ,.să izbi ia
suflet.u]ă mieu", ceea ce exprimă aceeaşi idee.
Cantemir, Diwuml lumii, 16~18, L 3Sb: ,,.docmind,
numai v i n e l e cele vii mi s,'i c l ă t c s cu
şi s ă bati1. •. "
Le.ricon lJndan: ,.Mi s ·c bate i n im a, adecă
z v i c n e ş t e; eor p a l p i t a t, trepidat, m.i•
cat".
Conachi, p. 2~l:
Ca să-mi laud dosfiilare::i, trebuie s,i gu;;I. 1:ic-a ta;
llol'l.·sc si1-mi simt i n i m i o a r a b1itt11du.- s o
supt a ta ..•
A. Văcărescu, p. 28:
P ic p tu I c,, cc pinii a1.i
Nu ştiuşi declt s:i ani,
Aflîn«l acum unde na•rgi --
llatc in ceasuri întn,gi •.•
A- Odobeseu, Scrieri, III, p. !Xl: ,,inima - i

a bâtul cu tărie Ia acele splendide privelişti ... "
O r. h i u l s c bate cînd z v î c n c ş t e. După
ercdinla poporană, c un semn rău cînd se bate ochiul
st.ing.
BAT 1,28
Balada Ioviţă:
Och iu I ~ " I s I i 11 ~ ţ i so b,ite:
Ştiu c;} vor fi n i,:;l•.' fapte,
Ori nişfe p:kal,i mull<',
Ori nişte ;,.ile sf1rşilP ...
(\far ian, lJucov., I, 1',9)
Alexandl'Î, laşii în canwvaf, act. l, se. 1: ,,Nu

ride, soro, c:1, zău, nu-i de :;;ag,1. De citcva zilf, m i
so bate o c h i 11 I s I, i n g, şi sint sigur rii m·e
s:i sc-ntîmple în 1:urînd \'ro hlcstemăţ,ie grozavii .. :'
Laurian-~lussim ohserT:"i: ,,U eh i u 1, sfi 1· i H-
e ca n a, p c p L II I, v i II a, i ni.ma se bat,•.
Expre!iinnilc de formii pr·onominală zil' mai urnit
ca cole de fot·mii simplii. l n i. ma se batP --- este
o expresiune "" m11lt mai enct·gic:1 dof'it i II im a
bate: inima s c bate numai Pînd e atinsă de Jrncurie
marc, de spaimă, de frieă, d11 orice alte sentimente
vii şi Lari; inima hali' toi dauna în starea ei nol'lnnlii.
De asemenea v i n a, p II I su 1 bat în slarea Jm·
ordinar:1, Re hat insii n11111ai în paroxismul fri-
gurilor ... "
CI ii tina,. ca, «:arc e indife1•onlă în cazurile
de mai sus, adcc:1 poale si\ ric normală sau anormali:,,
este suseeplihihi de două 11uan\c mai definite, mai
caradcrizate, şi anume: 1:1.) sensul tcrtiar do z h u-
c i u mare, o cl:"it.inare 1·ca sau g1•ea sau neplăn1l:i;
şi (3) sensul Ler\far de o mi~eare rcpcţilă într-o pnrl:c
şi-n alt.a, o simplă frccvcnlalivitatc, un n ca s-
t im p 11 r.
IX) bat ,:~ Z b ll C j U ll1.
ln această clas:'\. intră mm multe locuţiuni pri-
viloare la z g u d u i r e a, z b u c i u m a r c a,
J~AT
1-'u r bur are a moment.anii. a rn i li l i i: g i ll-

ci u r i I c bat pe om, r· n g e l II l il hale, apoi PI
î11:msi î~i bale c:apul sau bale ,. a p u 1
allnia.
Balatla IMi(â:
Nici 1111 heu, 11iei 1111 m:'inine,
C fi 111 :i Im le-11 11 g- i n !I a !I î II c ..•
(Marian, Ru,·oc•., 1i'i)
Doină din A1'dea1:

n,,-t11-ll·, 1,,,dip, ,,,,fti,
Nu te lmtâ all1• rd,·,
Numai g în d II r i I" rnt,Jr,:
(-lînd1u·ile <fj1111·-o 110:q,le
Te balrr pin:'i la moarte,
Uindurile di111r-t• zi
Te bat,1 eil li 1 r,i i •••
(1'rib1111a din Siliiu, 188:,, p.10!l8)
Cinice di11 .Ardeal:

C q i r,·,'ig-ar i
JIP la Ar·ad,
Alil,·a gi11d111·i 111,'i bat;
Cili fr:,gari IH' la l,wu,
Al ilea g-i11duri .-1111 (·li! ...
(,T. ll., Tr,ms., 13\l)
Baimrnl Ct•lc do11ii.,·11rr:,('('1' /i·lr dc î 111 /Html ( Ispi-

rmw11, Lrg,·,ulc, p. 2::1): ,.Sl,1pi111~, pn mirii\ rn :i
hale g î 11 .d 11 r i l c s,i mr, d 111· i11 h1111P s,i-rn i eaut
IIOI'Otll l ..• "
Jipescn, Opi111·.n·11, p. ii: ,,l)", YPl'P \lo(-t,ilii, 111 ă
bal g- i II d li I' i I i, l'el i::i ehip; 1111-ndr,iznese s,i-ti
spni; 11-arc cum hi mai s,wil. .. "
BAT 430
lbid., p. JGG: ,,pircălabu nostru, mînca-1-ar tăuni,

toL cere, pl.Him şi iarii ne apucă cu veste dă răvaş
galben
..,
I M.. 11 . bate g i,.. 111 d II . sii;, bănuim că ne-nşală
ca pa copn ş1 ne pup,: uu111. ..
Doină di11 B1wovi11u:
Po ,·,•I deal, 11" r.ea Jurcină,
Esl,•-o (T1:m1g-,i cfo sulcin.i,
B,ite v i n I 11 I ş-o cliHio:i
J)in virl' pin' la riid,1cină,
J\u-i prieina de crongnpi,
l>a-i pricina de rniimut,1,
i:\i nu bare v I n I u I creanga,
Bat,: c u g e t u I pc mama
C:'i nu mă las-a iubi
Cu cine m-aş potrivi ...
('[arian, Bucor,., II, 32)
Doina Ne,·a_.1/a:
'l'atii-ti g·ura, 111,i h,irllalr,
C.1, z,111, e u g e l 11 I I m i bate
Din străin s.i-mi rac un fraie
Ca s,1-mi calo
l>e clrPplall' ...
:Alex., Poes. pop., 2, 308)
Ţichindcal, Fabule, 18H, p. 6: ,,tot gîndeşte şi

· i s c o de ş t e şi-şi bate c a p u I cuIP ar face rău
altuia, pănă cînd cade el însuşi în rău ... "
lbid., p. 23: ,,De iaste leneş, nu va el să-şi bată
capu 1 ca mai departe să ajungă cu mintea ... "
I. Creangă, Scrieri, I, 263: ,,Şi apoi ducîndu-se
împăratul in treaba Jui, i-a lăsat să-şi bată cap u J
cum vor şti ... "
..
, ,
•v ,L BA'l'
lf nci asemenea z b u c i u m ă r i morale ii co-

respunde o z h 11 c i u m ar c analoagă materială,
rie a om.ului, Jie a altor riint-e sau lucruri mişcătoare.
Cint-ec din Ardeal:
Siiracde fel.etc,
.Mult işi bal Jl i c i ou r e J e
P,i loat(~ răzuarr.Je
8-aduno coapti ciorcasci\,
Faţa să şi-o rumcneascii. ...
(J.U., Trans., 439)
I. Creangă, Scrieri, I, 2'16: ,.De n-ar fi şi unul ca
mine pe acolo, d e g ea ba vă m a-i bateţi
p ic i o are l c dudndn-vi"t ... "
Se bal = se z b u c i u rn ă valur.ile unui rîu
sau talazurile m._îri i.
lnlr,~ dant,urilc ~i jocurile poporane, unul se
numl\':l.e: C u m s .i hat1! D u n ă r e a ( J ipescu,
Opiucuru, p. [•2).
Lauriau-Massirn: .. A-~i bate capu I t~u ceya
sau eu cineva '"" ;i Kil fri'trninta, a asuda: mulL
m i-am bătut e a p u I să pri cop ce spui; mult
n c -am biitut e a p II I cu aeeasta, fără s-o putem
sr.oatc la capf,t. lu acela~i întelcs i,1e zice, cind e
vor ha de Jaboare i ntcledualii., şi: a - ş i bate
rn i n t ea cu ceva. A bate cap ul cuiva = a sta
de <linsul, a nu-i da pacf\ a-l supăra cu o cerere:
mult am bâtul c a p u I hieLci muieri; muierea îmi
bate c a p u l de Iun i de zile ca i1-o dw~ la bal..."
Din accla~i sens de tur b u 1· are se des-
fă1;oarii:
sau b ă u t 11 r a bat~ l a c a p,
;,) v i n u I
m li I san e :'i r b u n i i sau diferite
b) fli
mirosuri r;; 1 ~ a z II r 1 'hat l a c a p.
BAT 1,:1:.!
- -------------------------
Basmul Petre Flit-Frumos (Sbiera, Poveşti, p. :-lt,):
„El îi mai dă şi ceialalUi ploscă cu rachiu să beie
si dintr-aceasta. Ea au Inat-o si au lJ,foL si dinll'-
~ceasta, ş-apoi i-au zis: --- iiei ! accas1'a-i alli'i
băuturii: bale mai tare la ('. a p ... " ·
Locutiune proverbial.l despre om beat: ,,L-a bât11t
cărbunii l a cap = a surlaL in fu11<l11I oalei"
(Pann, I, 111).
Laurian-~lassim: ,,Yinul beuL iei·i m-a hiifuf r:111
J a cap; cărbunii ne-au bălul J a ca p =-c: a imh:'îL:1,
a ameti''.
Fiind însoţit de noliunea d.e n e 11 de m i n ă
sau de strică ci un c, tot aci se clasifie:'i hat
in următoarele locuţiuni din Laurian-Jlassim: ,,a se
bate c u moartea = a fi în agonie; a s e bal<' i n
pa 1• te = a se bate şi lupta aşa că nici unul JIU
invingc pe celalt; boul se bate la c c a r ă de jug ==---=
=jugul bale pe bou la ceafă; ealul s c bate la
s p a t e de şea == şeaua bate pe cal la spal c;
eoasLele calului se bat de opritori =-' op1·itorile
hal coaslele ralului; pomnete se bal de pu,·etii (·aru-
lui =--= pii.re\ii <:arului hal poanll'le; ahsolul: (·alnl
se bale = se eoseşte, se lovPşle cu pi(·Îol'lll de
picior; scos di11 apă, pcşlclP se hale pc useal piuă
moare; loal:'î 11oaplca 111-am h,ifuf iu pal l'i"ir:i st, pol
inch ide oehii; pascrilc ~i allc animale injunţ!hiale
se bat mai mufle minule pinu st, moar:i; ei:1.mclc mă
bat riln la picioare ... ", lon1\iuui din cai·i 1111dc se
pol inh·ebuinta numai s11h rorma prnnorni11al:'î.
(3) bat = n c a s t i m r :1 r.
A, bate, ric de aproape, l'ic de (ţcpart.e, cxprimi:i o
aet,ionc tot.dauna frccvcnlat.ivii.; <le aci apoi apli-
carea acestui cuvint la orice mi ş ca 1· (~ ,. c p c-
ţ i t, :l sau f :1 r ă a s t i m p ă r.
DAT-
O pasere bate d i n a r i p i.
Balada Novac şi Corbul:
lTn corb negru, corbişor,
Ce zbura încetişor
i-;li d i n a r i p i lot bătea
~i cu jale croncănea ...
(Alex., Poes. pop., 2, H5)
I. V.lcărescu, p. 452~
Ai văzut p-o rămurea
Turlurel cu turturea
Bot în bot se sărutînd
Şi d i n p e n e des hătind? ..•
Locu!,iunea proverbială: ,,se bate ca peştele pe

uscat" (Pann, Iv/49) = ca o fiinţă pusă afară din
elcmenLuJ ci propriu, deşi acest proverb, exprimind
110 numai neastimpăr, dar mai virLos sufcrin!,ă,
aparpne mai mult sensului terţiar oe.
Corhea, Psaltirea, circa 1700 (l\lss. in Acad. Rom.),
ps. Vili:
Pasel'ile <le ceri
l;li Jicşl ii cei din mari,
Cari c ;'i r ;1 r i I e bat
A m;irilor şi slr,H,al..,
Laurian-Massim: ,,Am bătut toate că i I c şi
c ă r ă r i I e l',:-tră să pot al'la ce căni.am; cite ţ e 1· i
si m ,1 r i a mai bătnl si acest om! calul bate
~im p ii, piidurilc, hăl\:ilc; această vacă bate
I a I 11 r i I e '""' umblă rătăcită de altele; toată
:r.iua batem p o d u r i I c; bat u ş c I e = umblu
l'i:iră 6ip;1lîi din eas,1 în casă; vlnăto1·ii bat p ă du-
1· i 1 e sau ,·impii, cu oameni sau cn cini, ca si:i
BA'l' t,_34
- - ---------------------- -----
scornească vinal.ul; de aci şi absolut, fără obiccL
,lircd: einii mei bat dr. minune; in deşert douii7.eci
de oameni an bătut trei zile, că n-au putut prinde
uirimiicar un irpure; proverb: a bate ci m pi j.cc::.: a
vorbi altele de ce se <·a<le; a bate poduri Ie a-=. a
umbla fădt căp,îtii *i l'ăr.l Jur:ru, de unde 1·.a sub-
stanl iv <·ornpus: un batr-p o d li r i = un picrdc-
v1,rii, eare 1111 i;c mai astimpi'iră de pc dmmuri. .. "
,,E 1111 bale-I e I a "" e'csL un freluquet" (Th. Co-
drc;,;en, Oialog11ri, J.880, p. 2311).
*
,,i\ /){{.fi: ,: r i rn e I e = ,,hanLer Ies tavernes,
fo~ IIHlll\'aii; licux.".
Butada J,[uiere.a cosaşului:
, l\i('rgc bărbaluJ Ja coasă,
Muierea-i rămîne-acasă ·
Jl.'irba1ul bate co as~
Muinea lmtf' crîşma ...
(Tribuna din Sibiu, 1885, p. 266)
trntlc „a bate ,. o a s a'' arc un alt sens, despre care
s-a vorbit mai sus la sensul fundamental L
Lu11rian-~fassim:_,,iun Yezi cum s c bal(: limba
şcq,clu i în gura lui; a bale d i n h u z ii. sau d i n
h uz c ·,-cc, u-şi faec să tremure buza, şi în sens meta-
foric a îi minio:-;, a răminca duios de ceva, a pcrde
şi duce dorul de uevu: dacă nu mi'mînci ucnm,
muH ai să ba./.i din bmm de mîncare ... "
1. Creang,1., S;crieri, [, 4G: ,,lişiţele, nefiind chioare
niei moart.e, au zburat;:.. toporul s-a cufundat, ~i
Prepeleac a rămas biitînd i IL b u z c ... "
Poicnar-Aaron-Hill: ,,Le c·-hien f r c I, i I I c de la
q11NIC = ('-inele bate d Î n CO ad tl ••• "
0
Fi~ ell sensul tert.iar O(, fie cu sensul terliur ~.

se 7.Î~c în privin\a sexuală: p e ~ t i i se ba.t = ,,sint
BA'J!
in căldura de împuiare" (L.M.), ,,leapădă sămint,a

sau icrele lor" (Costinescu); .,herber,i i bat o i I ,:.,
caii bat iepele, taurii bat rncele·· (L.?11.), deşi in
privinţa taurului expresiunea cea obicinuită este
g o n e ş t e. Numai despre armăsar se zice lotdauna
că bate.
·Colindă muntenească:
Tot st ave de jugani ga Ihr.n i.
Slavele cine le bate?
Bate-le negrul nebun
Ce-i cu coama viforlt,1
Şi cu coada bici f,icnL1 ...
(G.0.T., Poes. pop., ,~)
li. bat = L i n L e s r.
Sensul ft~ndamental hat = l ove s c de mai
multe ori în şir de de part e are neapărat,
în vedere o ţintă piuă la care lovirea trebui si:i
ajungă de la distanţă; de aci se naşte sensul se,•11ndar
de ţ i n t i r e, de n ă z u i r e, fie materială, fie
morală. l\lacedo-româneşte pină astăzi „bate-:;;ă"·
însemnează „caută" sau „doreşte", ,,are în vedere "'să
fie sau să facă ceva" (Dr. Obedenaru, Texte, p. 60);
Acest sens ne intimpină uneori intocmai aşa in
vechile texte daco-române.
~loxa, 1620, p. 388: ,,Varda hâlia să fie în-
păralu şi păzi ia deîn zi în zi ... "
lbid., p. :392: ,,Romanu de eluş s,'i 1'11cia a purla
grijia înpăratului, iarâ de n t r li a d ,'i II c II I
i n im ici lui eh1 băle să fie inpiiraliL..''
în aceste pasage: ,,bătea să fie împăraL" insemnP,lZ,1
ţinte a sau năzui a să ajungă la impăr;'i[ie.
Cn un sens apropiat, tot la Moxa: ,,iarâ Mihail
deca Yăzu că vine Lenlu cel cu năraYu. de fia,·il, se
ll:\T 1,3(',
---- - ---- -------------- - - - - - · - - - · - - · · · - - - - - - ~ - - - - -
duse de ,·oe-~i ~i h1s,î scanuul ('el11i ec-i l,af11 multi

p i z m ,Î ... " cc: rătr,1 1·ar1! s e
0 î u tl ,. e p L e a z 'ă
invidia.
E nu mai p11t-i11 i11l11resanl pa!-.agi11l la rnil,ropoliLul
l)osotlci, S_vnaxar, rn:-;::, dec. t:-,, r. 221 a: ,,incepu
a-1 li11~ări 1,11 euvinte măgulieoas1\ ispitind r.,1 ,,a
sl:1hi bărhăliia S\'Întnlui, ce de vriame eă, hâtîndit
y ii z d 11 h II I u r i 1 d c l o r ii, n-avu pre Svî1t-
tul 11 înduple,,alt1 în cuvint.ele lui, penl,·-aciai:t
in,·,1.[:'i. de-i tăiartt 1.:apnlu .. /', unde „a bal,., ,,ă1.tlnhul
piltl1•lor", după cum rezultă din f:onlexl, ,,,.!'a sii
zid,: ,.a l i n d c prin vorhe dulci să inc11n·c sau să
allll'tcas('ii".
/,1·.rfr,111 ll11da11: ,Jw I h II f· 11 r i e 1le cfiva =~= al i-
1111 id enrn Lu•I îl ia 1•xs1w!'lo··. ·
l,urrian-:\fassim: ,,a /Jalt·c11 p1·cjwzi[iunea r. 11 == a
fi plec-al. Lare spr11 eineva s:rn 1'.CYa, a avea mare
plăcr•re, a a l'ee[.iona: de Px.: v II Ip i le hat c II gfti nelii;
copilul fia fi' c II t,ll :1-siiu; 11-arn vuznl om 1·arP sii
bal,, aşa de mult e II alunele ~i ntlf'ile; l'ete!P 1,at
mai mult ,. 11 111ama, h:1it·lii (' 11 lal:11; 1·upil11I
nosln1 lialf~ lm·1• 1· 11 eal'I.Pa: mui rar in aeesl. inlel1is 0
bat Sf' eonslruie~I L' ,·u d 1·1 p ,t san s p ,. e: bafe

d 11 p i'i muieri .-, 1111,bhi 1f11p:1 muieri ... "
I lesdnl,Pt· 1le tlrngrn,1-P:
Cum s,• httlr loaUi lumea,
Tnal ;1 omenimea,
Toal,• suflel!dt•,
Toal(, vill'IP,
Toate pas<·ri IC',
Toal11 lighioifo
Dup:'i ap:1 bunr1 ~i !'llralii.,
A~a s;1 s,• b11!1t
, ., ...
I '.,1 . BAT
Tnji
f1.•ciorii,
Topvnini.-ii
li u I' ,·,
drng-osl ilt> melc,
Dnp(t frumu;;r•tifo mele,
llup;l mindrl'ţele mcfo,
Jlup;1 vorba mea ..•
(Marian, Vr,iji, p. ',3)
Allul:
Culll se bat g-t•ccii
J) j fl C ouă,
Şi 1,erhcci i
n i JJ t) sare,
Şi Yiţ,•i i
I) j p C lapte,
:;;i Jll'llll(' ii
J) i pe {iţ,1,
.\-3a s;i se bat<i flilcii ii
]) i pe mine ...
(lbid., ','.))
A1·elasi sens ele I i II t i r e arn bat ronslru i L

eu I a în m·m,Hoarcle'exemple din Larn·i:1n-'.\lassirn:
,,cartea lnttea I a Line ieri, ast,izi bate I a mine;
1111 st.iu de r·.c lumea hale asa I a <linsul; limba
clnti1rului balt! I a o parte.'.."
De asemenea l',ir.i la, lot din Lanrian-Massim:.
,,aeum îHteleg- 1.1 n d P bi'ttea vorba La".
/,1!:1·icon TJudan: ,,m:i bat spre ceva = 111:i silesc,
mii 11m·oiPs<·, 11,izuics<·".
Tot sensul de !, i11 t i re au următoarele exemple
<lin Laurian-\lassim 1:u p1·epozitiunile d 11 p ă, I a
şi p r c: ,,a s c bate după plăcinte" = a le
rîvn i; ,,vă bi'tleţi l a cîştig şi fugiţi de perdere;
Hl\'J'
---- ---·---~---- --- ---------
438
111Li:,l-cle s e bal I a miere; toti 8 e bat p r e

Domnie, JJ I' P 111inistcre. pre funcLinni; mulţi
1.< (' mai bat p r c mina ,H"cstci frumoase şi avute
Y,1,hiYc: rno~t.enitorii s c bat p r c rămasul
mortului ... "
Mitropolitul Dosofl,ei, Pirnllirea, 1671 (ed. Bianu,
". 1i.8n):
Ci:i Domnuli'1 p r I' <'ai nu se batr,
1\ice p r c vi t ia j i cu staturi nalle,
Cc Domnului ac,,la om plan•
C,•-i pliniaşlc porunca eu pal'e ...
Tot acolo, p. 183, fiiră prepozit,iune: ,,multi se

bal să surpc" =-= n i't z II i e s c :
~îolit cu mulţîi slrînşi asupr,i-mi să· mă dia de rîp;'l,..
i_;i sii bQt1i de la n[tltîme să m.1 surpe-n pripâ ...
_1\Jară de exemplele de mai sus, tot. aci aparţine

f,ctt constr11iL cu obiccl-ul direct sau cu prepoziţiuni
în următoarele trei cazuri:
a) Laurian-.Massim: ,,A bale o c h i u l = a face
impresiune bună, de ex.: acest om nu-mi bate
o c h i u 1; acest cal îmi bate mai mult o c h i u l
ca celalt; mie unuia lucrul nu-mi bate oe h i u 1... ·~
b) ,,a bate I a ... " = ,,exercer une uttraction ... "
Jipescu, Opinr;aru, p. 130: ,,unu vas e mai smăn
ţuit., una oală mai coaptă, o pirnaie mai arătoasă:
unu bale la ochi, altu I a pungă, altu I a cap ..."
c) ,,a bate in ... " în privinta culorilor, franţuzeştt
"tirer sur le ... "
A. Pano, Erotocrit. II, 17:
ti:ra îmbrăcat cu haine albastre-n r o ş u btftind... '
BAT
---------------------·-
,,A bate în verde = tirer sur le vert" (Cihac).
,,Faţa frunzelor începea să bată î n galhi:m''
(L.M.).
5. bat = j o c.
O trăsur,i caracteristică a jocurilor poporanc la
români este că mai toate sînt b ă t u t e, adecă
jucătorii, şi mai ales flăcăii, ba.t vMos şi des cu
picioarele în pămînt. De ari întrebuinţarea lui bat
în privinţa deosebitelor jocuri, ajungînd la o schim-
bare a sensului celui fundamental. Nu vorbim
aci despre jocuri copilăreşti~ ,,a bate m i n c ea,
a bate pop icul, a bate poarca etc." (L.M.),
căci în acelea sensul col fundamental al cuvîntului
se păstrează, bătîndzi-se în realitate obiectele jocului
cu mina, cu băţ sau cu altele.
Laurian-l\fassim: ,,a bate = a juca un joc, hătind
tare şi iute în pămint cu picioarele: a bate h o r a,
a_ bate b r î u 1 etc., de unde bătu ta, joc cu
mişcare repede şi animată".
Nicolae Costin, Letop., II, p. 124: ,,strins-an
mehterii şi tabulhanagii a ţării, şi punea de bătea
c h i n d i e în toate zilele în curte ... "
Locuţ,iune proverbială; ,,a bătut ţ u r c a toată
,dua şi n-a făcut nici o treabă" (N, Andriescu,
.Covurlui, corn. Cuca).
,,Un copil cind nu vrea să asculte pe părinţii săi,
se zice: bate c ia m h u r u sau bate d r a -
gaica ... " (S. Velişcu, Iaşi, c. Bădeni).
In acest mod, ,,a bate j o c" însemnează literal-
mente „danser". Pînă aci totul este limpede; dar se
naşte acum întrebarea: din sensul „danser" cum oare
a putut să se desfăşoare acela de „se moquer, per-
HAT
sirler, riilir.11l iser", pe care îl are la noi locu(iunca

,,liut j o ,·'':'
Pt•11lr11 a r,hpuntle î11 1·11noştin[ă de eauzii, rată
s(t sl111liem mai intii natura jocului poporan la
i-omfuii. lată, lrnnăoarii, cum deserie d. Th. Burada
o 11 or ii. (.-t/nwna!t nrn:ical, 1877, JI· Ci7):
,,l11J."i11nlrul eerc·11l11i stau 1.1.ularii (-igani, avîn1l
unul s1·1·ipca, iar altul t·olna; ei umblă neeontcnit
pe lin~ii. diin[uilori, i1wcsclindn-i r:ii spunind din
dnd i11 tind versuri şr~alnit'.C pentru fliicăi şi adc-
iwori al in~.Hoarc pentru hiirbaţii însnrati. Aşa, de
pildii, lă11la1·1il, tredrlll po lingă o eopilă din cereul
dan\11l11i, li 1:inl;1:
i':is-a bacf Pa r-a veni
Luna-11 cer ci11d 8-a ivi ...
~i apoi:
Pentru 1.int> am tras loall",
::,-apoi z il' i c,-, 1111 st• poal ,:,?
Am s,1 mor, n-a111 ;;ii lrăiesc
Pin' etHJ sii I(, dobi111fosc ...
Pc 11rm11, apropiindu-se de badea în aliă parte a

cereulni, îi ai·at:1 m.indra r·.u ochiul şi zice în treacăt:
::-Iii te duci, voinice, duci
f n li vad a cca <lt• nuci,
Că le-aşleaplă 11u şliu co
Şi-i găsi o florice .• ,
Badea şi
cu fata se înlîlnesc cu ochii: copila se
roşeşLe, pleacă capul în jos, nilîndu-sc î11 pămint,
iar voinicul rid.ică capul şi-şi răsuceşte muslea\a;
,, I, 1 BAT
liiularnl eont.i nuă mai dcparLc, şi aliîturîndu-sc de

vreun bi1rbaL ii einti:i:
Mt1rmun11I biirhal.ul pr<,sl,
Hun odor la cas[i-a fosl,
Orie<• Y1·dC'
Nu mai crede ..•
Băt·lrnl nl gc minir., 1l11nţuilori i rîd cu hohote şi se

uilă la femeia odorului lingi:i care s-a oprit hiularul
zicind:
llcnuta de la Piall·ii,
Cu pc·rcica rnlczalii,
Ce-ai rC'rm„eat lumea loat.1,
Vin s:i te siirnt o dai ii I. .. "
Aşa se pelt·cee c·înd ciut.;'i lăutarul; adevărata insă

hă [. a i (\ tl c j o<· est.e at.unci cinel f);1(';1ii cei
jucători in1:ep a imprnviza ei inşii eîle o e pi-
~ ram ii din celeaşa-1111mite.,strigături" sau „chiui-
. luri", prin care iau peste picior pc unul din juc.Hori,
sau pc o l'ată, sau pe o ncvast.rt t'.11 bărbatul ei, sau
pc cineva <lin !'Ci cc asisttt la joc
Privind la un rival l'ării musteaţă., juciHorul îi
chiuie:
nrag-11-mi-i ri>cion1I spîn,
C:'i-i şi I in,ir' şi l,;1[ri11 !...
Ytud11d o hahă pc care a1·e necaz cii-1 Yorhise

1111<hwa de 1·1111:
l'ei:,{ii-lP crucf'a, drace!
Ct· 1111 dai babdor pac,•?
M;t mai f:l.tii rug-,iciuni,
Sft nu lol poarll:l mi11ei1111i !. ..
BAT
Zărind afară din horă pe un preut:

Fă-mă, Doamne, cum tţ i place,
Numai popă nu mă face:
Să mine pită
Bombi'titiI
Şi colaci
De la săraci I. .•
Pentru a păcăli pe o fată;

Toatăfata
Sare balta,
Numai ştirba
Scoate limba,
Da' şi oarba pipăia,
Drăguţ, să saic şi ca!. .•
sau:
La mindruta jucăuşă
R gunoiul după uşă;
La mîndruţa-n joc bărbată
Curtea nu e măturată;
La mindruta-n joc voinică
Spal,1 oala tu, pisicrt I...
ş1 ca să nu se supere fata:
Păseruicii de pc culme,
I arti't-m,'i, mîndro, de glume,
t:ă nu-i om să nu glumească
Şi să nu păcătuiască I...
Siot mii de asemeni „strigături" ironice sau sarcas.

tice, prin cari jocul poporan Ja români se deosebeşte
cu desăvîrşire de sentimentalismul cintecelor ana•
loage la iţalioni şi la ceilalţi neo.latini.
,.. .•.. BAT
lată de ce „a bate j o e'·, la noi şi numai la noi,

este nu atita „danser'' pn cît „se moquer, persifler,
ridieulisPr", :,ingurul seus cu care această locuţiune
s-a r;"i.spîndit în graiul poporan şi a dat apoi naştere
r:nvintelor b n t j o c, b a t j o cură, bat j O•
Clll'CS('.•
1,oul Testament din Dălgrad, 164.8, Luc. XXIII,
f:ii sta c,amenii de pro- Et slabat populus spec-

viia, btitindu-şi g ioc 1'.1 tans, ct d c rid c ban t
de ('lÎ\. .... 1,um ...
Jbid., MaU.h. XXVII, :H; Mare. XV, 10:
1;\i deca-ş bâl!/rtÎ g i o"· ft Et. postquam i l lu se•
1k d(t, llczl,rficad <lu fJl'C r u n t ci, exucrunt cum
d11 w~rnăntulii. .... cl.tlamyde ...
Coresi, Omili;;:~·.1580, quat. XXIX, p. 13: ,,frăm

sfrt.(i hunici si grija bunâtătiei cu ceia ce însalâ
pr~ noi dractilr, şi-ş u bate J o c (1 ... " '
MiLropolitnl Variam, Omiliar, HVi:J, I, f. ii n:
,,şi-lu vor <la pri-insu limbilo1u şi-ş ii vor bate
g o <·· (1 <l i-m;ul(t ... "
Jbid., L f. :an u: ,.~i"'t vedemi'1 pre alt,i oaspeti
la masâ si sit dziecm: darft afasta cc iasle:• de l'arii
ne-am r ii s {1 şi ne-am bâtat g o c şi ne-au purut
Cil săntu far(l de mente ŞÎ llChllnÎ ... "
l\liron C.osti11, L<'fop., I, p. :ns: ,,cc Ic este lor
[pi:iginilnr] tţ_ batere joc nr i pre creştini? ... "
fi. ba.t cec: r ă s li n .
Sînt. unele inslrmncnle muzicale, şi t.oernai dintre
cele mai primitivn, car·i nu fnnc!,ioncazii fiiră a fi
lovite: iar pentru ca ele Hă execnte o bucată treimi
ea lovfrea să lic de mai multe ori în şir, adecă să fie o
BAT
adevărată b ă t a i e. Această b ă t a i e se pt·oduce

cu u11 heţişorla L o bă, cu o panii. de gîscă la
cobză, mai ales in:-1ă cu degetele, ca la I. e-
l i n c ă, la f l n i e r, la t' l a u l,, la t r i ş c ,1,
la ca y a I, la ('. im p o i. ~mnai asemenea instru-
mente hat, pe ('11111 <·elt\ l',it·,1 hiHaie zi(', o deosehi1·c
pe <'al'(l o ohs<>r'V."t l'oarle hine deja milropoliL.ul
Dosort,•i, Psall ir·l'a, 1(;71 (ed, Hian11, Jl· 27:{):
lltll,·/Î Lî 111 I';\ na ~i 1lzll'1'\.i in I ft ll le ..•
De asPmPnf:'a la fon :\'ernl,·H, Ll'lop., JJ, Jl. 2;i2:
,, z i t c a :,; 11 r l e l e ~ i L r ;i. m h i ! e l e şi /,(i ll'tt
dobele ... "
Axi11le l'rÎ<'ar11l,. f,l'lop., Ir, p. 1136: ,,merg-ca
Chihael1•l<1 Paşilor, şi pre 111·mtt mPrgea m eh I c r-
h an e Ic Ic hâtând ... ", a<lP1·;1 .,m11zi1·a militară".
Chcorgad1i, Ll'lop., Ill, p,. ::27: ,,ln f·He zile au
fost z;îbava Pa~ii a1e1, m <' h I 11 r han ea o a
Dom1111l11i, după obi1·Pi11l ,·p Psle d1! hale in toalc
zilcl1\ 11 11 he l ... ", a<leeii iar·,i~i m11ziea milit.ară.
P1·0,·er·b:
lla/r, I oh a în Moldova
~i s-aud,• la Craiova ... ,
1111proverb em·e drn;i·.ri1i de minune ri'isuncl,11) <Iire-

ritclor invaziuni [ ... j.
Basmul Fata sâmrnlui (fspirmw11, T,,•gt'nd,•, p. 7'.)):
,,Dar:1hal,· loba la 11r1!1·hea s111·<l11l11i.
Ader:), <le! Ce s:"i ziei:1 Ar l'i rosl şi 11i, poale, urni
ingăduilori şi mai eu riibJarP, clar huria Ic da ghics
şi-i făcea de multe ori să fie nentelcgălori ... ''
1JAT
Cinlec din Ardeal;

Auzi,mî1Hlr,1, doba bale .. ,
l\tai r:1mii i:u s;'"i_n(iiale !. ..
(,J.fL, Tran.~ .• 298)
Altul:.
Cind mii pui s;'i rnlih,wsc,
I> o I, a-mi lwte s,'i pornnsc,
]I oh a-mi bate de pornii-,
J\u caii'\ că-s oslcnit !. ..
(Jl,id., 1102)
La maeedo-români se zice de asemenea: ,,a l,ale
flu i e r II l sau flu icra = a sufla în Jluier,
a (·inia 1·11 rl11ie1·lll" (J •. ,I.), din muza l, ă tăi i
cu deg-1\[elc pe g-aul'ele fluierului.
Tot al ii, (le neapăl'Hl tt cslc hăt.aia, în sensul cel
obieinuil al (·t1vi11l11lui, la c I op o t, pe care-l
bat<' limba, şi la l o a(' ă, pc care o bate ciocanul.
Colindă clin Dolwogca:
Hrl', dasdili, Conslanl irw,
Jh' loi·al vrl'IIIL'a ne vine
le~i arară,
~ui P" s(·ar:'i
La dalha clopolnieioar,1,
1>1, lrt•i ori lu batc-n loacă
8:t s-aud(i-n valea seac:;1,
~ou;'i 01·i tu hale-li c I o 11 ol
8-autlii 11orudul toi ...•
(Burada, C,i/111., '17)
A. Odohcsnr, Scri<'ri, t. I, p. tor,: ,,Clop o -

dom,wşli din tirg-ulc(nl Bucureştilor
t c l n bisericci
băteau cu g 1 as jalnic şi treplal..."
DAT '•46
Delavrancea, Paraziţii, p. 301: ,,răspunsei c-un

glas ce-mi tremura, ca şi r:um cineva ar f.i bătut
I, o a c a pc beregata mea ... ''
De la c l op o t şi de la I o a c ii se trece d-a
dreptul la glas n l pc care-l scoate 1111 ceasornic
cind bate c ca s 11 l.
I. Viicăreseu, p. 527:
Ce auziri dodatri !
Ce lainic g I as ascult!
Simt cc asu I c-o s;l bati'i
Cc-I aşteptam de mult ...
Doină din Ardeal:
Cind bătea c e a su I I a u n u J,
Eram gala ca păunul;
Cin d b<'Uea c c a s u I I a d o i,
Eram cu mîndr-amîndoi;
Cînd Mtea ceasul la trii,
.Kc juca ni ca uoi copii ...
(J,U., Trans., Z99)
Alta:
Cînd va bate m i c z · ii P • n oa p t ,i,
Treacă-te sudori de moarte ...
( I bid., 259)
Astfel bat căpătă Lrcplat sensul secundar de
ră s u n, în care noţ.iunca cea fundamentală de
bătaie materială dispare de tot, în: ,,cinele bale",
sinonim cu „cinele l a L r :\". Şi despre vulpe se
zice tot că bate.
Figurat, e foarte energică expresiunea „a bate
c u g î l c e a v ă u r e c h i l e" în Pravila lui
Matei Basaraba, 1652, p. 483: ,,nu cumva să meargâ
BĂDIŞOR
la înpăratnlu sau la dornui:'1 să batâ , . u g i l ea v fi.

uree h i l c lui ... " = .,,:11 plîngeri, 1:u judecă~i".
ln m·esl mod, din sensnl cel fu11damcntal al lui

hat;· ,,lovesc de mai multe ori in şir" se dezvoltă
dintîi (:ele donă aspectnri: ,,lovesc de aproape" şi
„lovesc de departe"; apoi din ambele aspecluri
,leopot.rivă se desfăşoară sensW'ile secundare ,,bi-
ruiesc" şi „pedepsesc"; în fine, din aspectul „lovesc
de aproape" se nasc sensW'ile secundare „clatin",
,,joc" şi „răsun", iar din aspectul „lovesc de departe"
sensul secundar „ţintesc", fără a ne opri aci asupra
unor sensuri terţiare, arătate sub cele secundare.
Biografia cea semasiologică a cuvîntului se rezumă
astfol in urmălm·nl labe]:
.,l,w7"~ bat
7/\~ ,,del\
,,clatin" ,.joc'" .,r,1sun" ,,biruiesc" ,.pcdcfl!esc" .,ţintesc"
( 111, 2689)
BlDIŞOK (plur. bădişori), s .m. ; l. famil. di-

minutil' q11 'on emploaic: 1. quand une jcunepaysan~
ne parfo a son amant ou de son amant; 2. quand on
vcut. aduler un individu plns fort; 3. ironiquement,
HADIŞOH ,,,,8
-------------------
qnand on parlc a quelqu'un qui 11011s im110rl1m('. ,:, Jiă
di:wr eslc 1111 ,fominutiv din bade mai dcsmicl'(lă-
1t1;· dt>d I h ă d i ! ;1, eare la rîndu l siiu e n1ct i des-
m i,,rd,H or de<·it hă ,li r ii. Trn·mai de acePa, fiind
1•1ilmPa exp1·csiu11ii de dcsmienlart', bădişor se întrc-
Jrni11\ca:i:,i aproape exclusiv in 1·uporlurile felei cătră
iubii ul ci; iar rind Yorlwse lloi b;1rhaţ,i, el capătă
o nuan\ă d,! exagcra\iune ironicii. Aşa, de exemplu,
una si acceasi locul.iunc: ,.lasii-m,i, liădisorule f·· expri-
mr, i'ubi1·c tl'in g,11:a u11ci' l'cle, dar tCY~ dcsprc\uilor
din parlca unui hiirhat.
Doină din i\J'dcal:
R,1.difor,
l),•p:11'1 i~or,
Nu-mi lrimilt>-alila dor
Pc p[1riu şi pe isvor ...
(Bil,iccscu, Poes. pop., 37)
Cinlcc din llurovina:
11,.u.ii;wr ru p:1rul rrcţ
~i cu ochişorii Yf'n.i,
Eu lart! m-aş 111,11·ita,
JJar nu pol dn 1lun11wala ....
(:\(arian, 1'0,1.<. pop., li, l:iO)
Ca o grada!,iunc de dcsmierdarc dupii ha ll c:
Doini't din Ardeal:
,\r;i had,:a r:11 plugul
,\l:Hurca eu drumul;
* ... tc1·meu ramilinr, diminutiv, intr,,IJuinµ.L: 1. dnd
o Uniir:1 U11·a11c,1 sn adresPaz;1 cdui drag- sau Yorhcsle
1[csph, t>I ;' :!. cin<l v1·,1m s[1-l t1,1zmil'rd:i111 p,., 1111111 n°i::ti
lare; :1. ironic, adre.~indu-no unuia rare nu n,) e pc plat.:.
(fr.) (11. ed.).
BADIŞOR
Merge mîndra cu prînzul,

- Hai, mindră, să odihnim
Şi mai lirziu să prînzim.
- n a d e, bădiforul meu,
N-am venit să odihnesc,
C-am venit să-ţi povestesc .• ,
(Tribuna, 1885, p. 182)
Alta:
Bade, bădişorul meu,
De-am călcat cuvîntul tliu,
Să mii bată Dumnezeu I
De-oi fi călcat vorba ta,
Să mă bată Precista I. ...
(Bibicescu, Poes, pop., 65)
Altar
ha cu, ba d c, blidişor,
Nu mă prind de al tău dor,
Că-i cu totul înfocat
Şi mă arde-nflăcărat ...
( Jbid., 28)
unde insă cele trei versuri din urmă sint mai curînd
oifrturăreşti decît poporane.
Ca gradaţiune după bădiţă:
Cintec din Bucovina:
Măi b ă d i ţ ă, bădişor,
Nu trimite-atita dor
Pc păriu şi pe isvor ...
(Marian, Poet!. pop., II, 151)
'
Ca un termen de linguşire sau îmbunare:
Snoava Ţiganul sfînt din Bucovina (Sbiera,
Poveşti, p. 283): ,,Intilnind pe un om de aceştia,
29 - Etymologicum Magnum Romaniae, vol. II

BADlŢA, 4!i0
l-au întrebat. ţiganul, zicînd: - Bâdişorulc! mă rog,

ian s;1-mi spui şi mie, cc casii este aceea ... "
In balada Save!r11/a, variantă ardelenească pentru
Inelul şi N11{rama din colccpunca lui Alcxandri:
Frunză ver<lc de bujor,
Fo~I ."a fosl 1111 htidi~or:
El de I in;ir s-a-nsul'at,
Mindr;i fală şi-a luai ..•
(Familia din Pesla, 1886, p. 320)
acolo unde Ia Alcxandri:

Fost-a fost ~~1 c r ă i ş or ..•
Aci biidişor parc a indica cti. acea varianlă se
datorează unei fete, şi chiar balada int1·eagă, foarte
duioasă şi lipsilă totodaLă de orice elcmcnL eroic,
parc a fi o opcrii femeiască. Prin aceasta nu se
exclude posihilitatca ca subiectul acestei balade s;1
existe si-n alle limhi, căci este vorba numai de
redac\.i~uca cca românească.
{BI, 2859)
BĂH\Tl (sam1 piuriei), s.m.; t,. famil. diminut.if

qu'on cmploie: a) qnand on padc i1 son frcrc aîn1\
Oli de SOll frcrC HÎII(), frcl'C Oli COIISÎll plus âg{i;
h) quand unc jeunc paysannc parlc ,\ son amant 011
de sont, amant..* Dcminutiv din ha d c, mai
dcsmicrdăLor dccît hă d ic ,1 şi mai pnţin <lecit,
bă d i ş or, bâdiţă este mijlociu între amîndou,1,
* ... termen familiar, diminutiv, înt,·ebuintaL: a) cînd

ne adres;im unui frale mai marc sau cind vorbim despre
t, 1, despre Crale în general sau .despre un văr; b) cind o lînăr:"1
prancă vorbeşle celui drag sau despre accsla (fr.) (11. ed.).
451 .. BADIŢA
de unde rezultă că se întrehu intează cînd în locul

unuia, cînd în locul celuilalt.'
Intre frnt.i:
I. Creangă, Po'v1•şti, I, H: ,,Şi ajnngînd în sat,
se duse drept la frate-său, ·ca să-i ducă bucurie.
- Bine v-am găsit, biidiţă I
- Bine ai venit, frate Dănilă ! Da' mulL a1
zăbovit în tîrg ! ·
- Apoi dă, biidiţă; m-am pornit cu graba şi
m-am întîlnit cu zăbava ... "
Pc cînd b ă d i s o r nu se zice inlrc bărbati
decît numai doară c; termen ironic, biidiţă se intr;-
buintează în semn de familiaritate s-au de afectiune
chia~ cînd nu există la mijloc nici o inrudire, ~pro-
piindu-se prin aceasta de bădică.
Balada Balaurul:
Cel balaur <lin p;ieate
înghiţise gium;'ilale
Trup cu arme ferecate,
Trupuşor de voinicel
Ce sl r iga mereu "ci in el:
- Sa i, b,id i[ă o r t o m a n e,
Că m-ajunge la ciolane I
Sai, bodi/11, de mii scoale
Că m-apuc fiori de moarte .••
Btulită cxprimînd o nuantă mai rece dceît, hă

d i ş o~, o fatti sau o femeie poate să-l întrebuintcze
chiar atunci cind nu iubeşte de loc pe un bărbat.
Balada Năluca:
- CopiliP, sUti să beu,
Răcori!e-ar Dumnezeu I
- Da, bădifă, ba nu vreu,
29*
BADlŢA . 452-
Că mă tem de d r a g u I meu:
El mi-a zis să. mă feresc
Do străini ce-i intîlnesc .••
Aci bădifă est':! într-un fel de antagonism cu d r a„
g u I.
Clntec moldovenesc:
- Frunzuleană Jozioarll,
Co-ai in gură, Mărioarit?
- Trandafir şi tălioară.
- Dă-mi şi mie, Mărioară,
Ca să mă scol de la boală.
- Ba, bădi/ă, nu ţi-oi da
A5a cum crezi dumneata,
C-astă vară n-au plouat
Ş-am plătit de Ie-au udat
Cu bani de pe sărutat...
(Sevastos, Cint. mold., 56)
Cîntec din Bucovina:
Pîn 'ce-i fata. mititică,
Dale-o, mamă, şi-i <lă fricll,
Că. după ce creşte mare,
Zvîrle furca pe cftrare
Şi tol strigă-n guh marc:
Vină, bădifă, mai tare ...
(Marian, l'oes. pop., II, 211)
În balada Păunaşul codrilor ·fata zice bădiţă ca
sinonim cu f r a t e tocmai cînd îsi arată răceala
faţă cu iubitul ei:. '
- ?vlîndro, mîndrulita mea,
Vin' <le-mi stringe brîul meu,
Apăra-te-ar Dumnezeu,
,53 BADlŢA
Că-mi slăbesc puterile.

Mi se duc averile I
- Ba nu, nu, bădiţă frate.
Că ,·i-i lupta pe dreptate ...
ln următoarele texturi se poate urmări şovăirea

sensului lui bădiţă intre b ă d i c ă şi intre b ă
d i ş or.
Doină din Ardeal:
Arde focu-n paic ude,
Strig Ia mindra, nu m-aude,
- Ba te-aud, bădiţd, bine.
Dar nu pot ieşi la tine
Că-s duşmanii lingă mine,
Vin, blldiţă, mine seară
Că-s duşmanii duşi în ţarii;
Vino pe la miez de noapte
Cînd duşmanii dorm pe moarte.
Vin, bădr'!ă, pe din dos
Că e poarta de rogoz:
Cînd pui mina, pică jos.
Vin, bădiţd, prin grădină
C.l ti-am pus o rogojină ..•
(Ilibicescu, Poes. pop., 67)
Satira poporană din Bucovina Jurămîntul dra-
guţului:
- Hai, hai, hai, bădi/ă, bine.
Tu mai ai pe oarecine!
- Ba eu, mîndră, m-oi jura,
De mai am pe cineva
Să mor, dragă, înecat
1n vin fierl şi pipărat .••
(S.F. Marian. Satire, 32)
BADlŢA 45/i
Doină din Banat:

Mii.i btidiţă, nu-nll·eba:
Ce-i mai rii.u ca frigura?
Frigura te mai trezeşte,
Dar dorul te prăpădeşte ...
(Hodoş, Poes. pop., 36)
Doină din .Ardeal:

Şi gîndesc atunci în mine,
Doarnrw, cum ar fi de bine
S,1-ţi fiu fluier, măi bădi/c1:
Să mă pui I-a ta guriţă ...
(IJibicescu, Poes. pop., 33)

Frunzli verde peliniţă,
l\Ierg Ia apă c-o cofiţă,
l'lf,i.-nt îlncsc cu-al meu h<ldiţă:
Viid, b,idif11, cu pre bine
C-ai he apti. de Ia mine .••
(Marian, Poes. pop., II, 136)
l)oin 1. din Ardeal:·

Vin, btldifci, cînd gin desc,
N-aşlepla să le doresc ...
(Bibiccscu, Poes. pop., 38)
Cinice Jin Bucovina: /

:Măi btidiţii, părsucit,
Şezi la noi dac-ai venit...
(Marian, Poes. pop., II, 131)
455 BADlŢ_,\-
Ca termen ironic despre amant, în satira poporană

din Bucovina Cumetriţa:
Şi b,idiţrr.,
Cu leliţa,
Se duse Ia cumelrila •••
(Marian, Satire, 66)
Băditii fiind un termen mai mult de afectiune

decît d e amor, un frate poate să zică bădiţii s~rorii
0
sale, întocmai după cum un tată sau o mumă

desmiardă pe copil zicîndu-i „taică", ,,mamă" -
un obicei foarte caracteristic în graiul \ărăncsc.
Rădulescu-Niger, Rustice, III, 99:
,,- Iar ţie, Dokio bădiţii, grăi fetei [frate-său
Corbea], o să-ţi aduc o vulpe cum nu s-o mai văzut.
- Bearcă mătiueă, risc Dokia.
- Da eu coada de-un slînjcn ... "
şi mai jos:
,,- Iaca! Da' ce ai, Dokio bădiţă, că parcă nu
mijeşte a ziuă în ochişorii tăi? ... Ori ai visat apă-n
iastă noapte?
- Apoi c-ai gicit... Apă şi nuntă, că parcă se
făcea nunta că trece pe-o apă adîncă şi mare, grăi
Dokia cu grijă ...
- Ia lasă, Dokio blidiţii; asta-i semn c-o să facem
nuntă marc, şi [ie la nuntă o să-ţi dau să bei apă
în loc de vin ... "
După cum b ă d i c ă se scurtează în b ă d i c,
tot aşa bădiţii, are o formă mai scurtă bădiţ.
Cîntec moldovenesc:
Bădiţă de pe isvor,
Nu-mi trimito-alila dor,
Că-s copilă tinere:
BADIŢA 458
Dorul tău nu-l pot ţinb.

Mai bine, bădi/ul meu,
Răsădeşte-I dorul tău,
Răsădeşte-l prin livezi,
Să se facă mere verzi...
(Sevastos, Cint. mold. • t 77)
Doină din Banat:
Vai ba d c, bctdiful meu,
Ascultă cc-ţi spun şi cu:
Decit să to văd sllb steag,
Mai bine în pat beteag ...
(Hodoş, Poes. pop., 215)
Doină din Ardeal:
B ă d i ş o r c a b a d i u I meu
Nu-i cît tine Dumnezeu,
Făr' mai este-un iad a-munte
Ca bădiţul meu de frunte;
Dar nici bradul
Nu-i ca ba d i u I,
Că bradul mi-i cloncuros,
Nu-i ca b a d i u I de frumos ...
(ft. Simu, Trans., c. Orlal)
La vocativ: bădiţule din bădiţ, ca bădicu Ie
din b ă d i c, iar din bădiţă - bădiţo.
Doina muntenească cu refrenul „Bădiţo, bădiţol":
Frunză verde lemn plouat,
· Of, bădi{o, bădiţo I
S-a dus neica, m-a lăsat,
Of. biirli(n, bădiţo !
(Vulpian, Texte, p. 25)
Din bădiţă se formează un al doilea deminutiv
mai dosmierdător b ă d i ţ e I.
r,~,?
-----------------~'Bt\LTÂC
Doină din Ardeal:
!IUli Mdiţo, h :1 <I i t, ,. Ic,
\-1 i-ai rural 111i11pl,.• 111.d,!,
l;ii cu dorul m-ai lt,sal
Tot in jal~ şi hă.nai ...
(/<'(1111.ili,, din P,•sla, 1RR6, p. 26:l)
Cel mai v1:d1i derninul,iv din ha 11 e uu csle

nu·, b r, ,l i ş or, 111e1 bădi(,11, ci h ii d ic ă,
pe cam elf\ la noi l-au moşl.enil lrntulii. La 1111\uli:
h ;) d i k a, derninnliv h i, d i ,-; k o (li.tAiK.t,
1i.t,.t.i•1K:-), 1'.11 sl.rămut.area aceenl11lui pe Jll'inia si-
lab(t, i11scnuwază ,Jri\re aiw\ hom11H~ âgr., mailre
de la maiso11'' (Zelechowilki, llnth. n:1.h., 1, !I). I.a
r·eilal\i 1·1ile11i 1·uviJ1hil 1111 se arJ;i. ~oi am spus ,·:1
hululii an 111 os I. e ni(, d~ la romt'ini, 1·ăni ,·c1·-
eeL~1rile p1·0J'esor,;l11i Kaluzll'iad;i (ap. · ,\liklosid,,
H'andl'!'. d. Hw1mnen, p. 4!J) au dovo<lil, eiI ei n11
sînt allren1 1JP1·il. româ1li rulenizat,i i:;i, prin urrnarP,
tot ce a rf,mai; românesc în graiul Im· s,, llfT.[1 sns
în veacul <le mijloe. Jn epoea de8p:k\,i1·ii 101· de
restul 1·r1111anilor, poate si', fi r.xii;lat <lemi1111t.ivii
biidi./.t'i i;i h ii 1l i 1-1 or, dar inrădiicinal Hi r:ispintlit.
era ;,111;1ai b ii. d'i c rt en sensul eel f1°md,11nPnlal
de „patron".
( 111, :!Hti I)
I KĂl,T,\lj :-!. H.\l,'l'.~C (pl11r. hăllagP-, bâltat·e),

s.n. ~ hadie d 'armcs, hallehal'de, hachette. Laurian-
i\lassim: ,./J,î/1111: ~i IJ11fla.!{, armiî. in l'ormii de secure
eu drmit ,~,_,,,1~i~11l'i, 1,ipennis". CosLi11cse11: ,,LJal/11.!f.,
toporel cu coadi1 lu11g,1, astăzi se po:ulă de unii
călători la oulincul ~clei".
1BAL'l'AG 458
·· ln popor se rost.eştc mai adesea eu ambii a clari:

bal tar, baltag, pri o asimilaţiuoea ceJui netonic cu
. cel ton io. ·
\ 11 Armele ciobll.neşt.i sinl: M\ sau btM, caţă şi
ballac" (N. Coninn, Ouzlln, c. Macaenu).
,,Băltag oei.o un fel de lopwaş pus tn capul unui
băţ de corn" (T. Poppescu, Buzi'iu, c. Chiojdu-Bis-
ca; G. BoUea, la1i, e. Şipotele).
Bdlt«gu.t la români ern armn favorită de care
haiducul nid eh.iar la cukaite nu se desparte.
Bal-a4a Vika1t: - · ·
·vifc,1na, şedea tnlin,
ş, ~" l<r"'' de sc.mn cuprins,
c,, ht1ll<t.er1I l;i cii leii.
Cu !,:111~erul cip.'!W.
C11 m11sl11I& rosfiratA
Şi rn barba dei;tramatll ...
IG.D.T., Poea. pop., 553)

La iami. ieşind din codru ti aŞMîndu-se ln sat,
ha-idueul scoate şr pune Io o parte securea bălta-
1ului, tblwln-1 numai coadA; apoi la primăvară:
·. Dtrin« lu1ui11eu.llli:
Uat-a frunza tagului,
Pus-am cruce satului
Şi coadii l>alla.cului,
CA am glodul draculw
& ,,, prn bo:ia tulu i...
(lbid., 289)
Mai inth, securea baltagului trebui bine ascuţitl.
459 BALTAG
1
Balada Badea:
Legătură mi-a făcut
lJăltagul să i-l ascut ...
(Ţara noul!, 1885, p. 521)
Băltagele sint nu numai cu toporaş, dar încă

ţ i n t u i t e sau f e r e c a t e.
Doină 11oiniccască din Bucovina:
Şi-s voinici înarmaţi bine,
Nu le pasă, zău I de nime,
Căci au arme oţelite
Şi băltage ţintuite ..•
(Marian, Bucor,., II, 163)
Balada Dobrişan:
Cu giubele narămzate,
Cu baltage ferecate
Tot cu petre nestimate .••
(Vulpian, Texturi, p. 43~
Ciliare, haiducul îşi acaţă băltagul la oblîncul

şeici.
Doină 11oinicească:
Bislriţo, apă de munte,
Distrito, şiroi da frunte,
Ce te f,icuşi Dunăre
Şi te umflaşi lulliure?
De nu pot trece prin tine
Cu baltagul la ciochine ...
(Alex., Poes. pop., 2, 255}
4GO
Pedf'slrn, haid11eul se razem[t in bi'illag ea popa

în eîrjfi.
Hnlada (.'odrcanul:
ln halloţ ~(' 1·(';,;erna,
ColPa-11 yal(, Sl' J;"isa,
Colc:a-11 Yal1· la s[rirnloar,i
t.:111le lri,c mocani cu san, ..•
şi mai jos:
l 'ruin vidt'am s,'i.raeul,
l III i asc:undl'am b111lag11/
~i-i cla111 hani dr clH·llllial,1
~i haine· de• prirninc.alii;
Iar unde ziir1•arn grL:1·.111,
:!'!tuli imi nrdl'a sufl,•llll
l'în' ce-i rcdrzarn 1·a111rl...
Obsern1m al'i o elll'iozilale. lu vcr·sul pr·eecdinle

d. lJamc ( JJic(., I, I !li) a citii:
l: 11(1(• V(•dc•a III Sil l'nCII I,
l mi as!'lllldt•arrr I, t1 I I li g li I. .•
::-apoi fusoneaz,1 c11vinl11I imng-inar h ii I I u g,

eiirnia-i dii sPnsul de .,biilorr'·.
In mina haiducului, IHiltag11l este o armii teribilă.
Dalada i.\'â I11m:
- 1:a, hiidi(ii, ha, nu vrru,
C;i 111,i I c•m dr· dr·agu I nw11 •••
- ;\11 I<' lc·mP, r:da mra,
c;, 1· I tfp s-a ~llp,ira,
Cu balt11g11f I-oi lo,·i,
Cu păminl I-oi invul i •••
~GI 'BĂLTAC
Cînlccul bucovinean Pi'1scaml:

Eu frumos îi 11rnl(rmii,
Har apoi rn[t l'PfH'Y.ii,
l'us!'i slîn~a pP dîdog
::;i-i ţinui fugariu-11 loc,
Pus!'i drrnpla pe bttltag
Şi-l pupai pr d11pii cap:
El :;Iriga,
Se Yăic-la ...
(Marian, Bucw., II, :iii)-
Balada V idra:
Las' sfi vil' c,1 nu-111 i pasă,
1·:u că I-oi pofti la rnas,1,
~i ele-a mai vri· all[t hran,i,
1-oi da 1n•i baltagi pomană .••
Balada Stanciu:
He- ct' sft mă dau h·gal?
Mu ierp-s cu drptt-n l'af'?
Ori ,Jfran cu co,nanac,?
1:il iu poterii ce-am s,i-i foc:
Am pus mina pc, balia;:
~i m-am drlit rolililă
:;,-am sdipal ele-o poler·i!.ii ..•
(:-icvasl.os, Cin!. moldor., 299)
Hora Mariţica din Ploieşti:
- Albă eşli, frumoasă (•şfi,

Cu bărbatul cum tr,1ieşl i?
- Trăiesc b inc ca cu dracul,
Crt ş-aseară mi-a sparl capul,
Mi-a spart eapul cu baltacul ...
(G.l>.T., l'oes. pop., 31-,f
1 BALTAG 462
Despre o groaznică lovi.tură de hiUtag la o petre-

cere îutre voinici vorbeşte crisovul de la Alexandru-
vodă Radu din 1624 (Cond. ~lss_ a episc. Buzău,
t. II, f. 460, în Arh. Stat. din Buc.): ,,această mai
sus zisă vie fost-au de baştină a lui Coavăr tatăl
Vladulni, apoi Vladul au fosb băut la o masă cu
Şărbc fratele Hadului, d~i au fost lovit pe Şărbe
cu un baltag peste o mănă şi i s-au uscat măna;
apoi Şărbc au venit înaintea părintelui domnii-mele
Io Radu] voevod în răndul dintăi~ impreună cu
Coavăr tatăl Vladnlui, de au dat gloabă domnească
2000 de aspri gata ... "
La curtea domnească din Moldova, băltagul era
într-o vreme semnul cara€~eristic al Agăi, înlocuit
apoi prin t o p u z. -
Gheorgachi Logof:"it, Letop., III, p. 292: ,,pănă
la Grigorie-vodă în domnia a <loua, Aga purta
baltag şi cinstea i se păzia la această răndueală;
iar atuncc Grigorie-vodii cu testament, care s-au
cetit ln Spătărie răodueala Agăi, au suit Agiea
după vei-Comis, dîndu-i Domnul cu măna lui semn
să poarte topuz, adecă' buzdugan, şi
de atunce s-au numit ş_i vel-Agă ... "
Slujitorii palatului domnesc aveau şi ei băltage.
Ion Neculce,· Lctop., II, p. 332: ,,iară Dimitru
Saraciul sluga lni Dimitra:1 <·o-Vodă au năvălit
degrabă supt scara despre Doamna, unde era închis
lordachi Rusăt Vornicul cel bătrîn, şi au lovit lă
cata cu baltagul de o au stricat-o ş.ia au scos pre
Vornicul Iordachi afai-ă ... "
463 BALTAG
Negreşit, al nostru băltac sau băltag este turcul

b ă 1 t a, b a 1 t a k „hache, cognee, hallebarde"
(Cihac, II, 546), de unde insă nu rezultă că românii
l-au luat neapărat de la osinanlii; este mai probabil
împrumutul din vreun dialect turc medieval,
bunăoară de la cumani sau de la pecenegi. Vorbim
despre împrumutul cel lexic, căci însăşi arnia, fiind
una din cele mai primitive, trebuia să fi fost cunos-
cută mai dinainte românilor sub un alt nume.
(III, 3062)
Clil'Hl~S
1Ap uc (apucat, apucare), vb.: 5
•A p u s (pi. apusuri şi apuse), s.n.: 45
1.4 r (arat, arare), vb.: 49
1.4 ramă (plur. arămi şi arcimuri), s.r.: 52
IA r bure (plur. Arbureşti), n.pr.m.: 59
„
A c u ş (plur. arcuşe s. arcuşuri), s.n.: 62
Ardelene II s ca (adj. f. art.) s. Ardeleanul (s.m.
art.) s. Ardeleana (s.f.art.) s. A.rdele-
neş te (a<lv.): 64
tA r g ea (plur. nrgele), s.r.: 69
Â r g e ş, n. pr. loc. m.: 79
A r g i n t (pi. arginţi şi nrginluri), s.m., n.: 99
lA r ici u (plur. arici), s.m.: 107
Aripa-cîmpului, n. pr. m.: 114
Arminden, s.m.: 115
Ar 1, n c (arunr.nt, nruncare), vb. : 117
A s c u ns e le (de - a), s. indecl.: 130
A ş n, arlv.: 134
A ş e z d m i n t (plur. aşezclmînturi şi a,ezdminte)
s.n.: 155
.A. ţ ri (plnr. aţe), il.f.: 1!'i9
A/ i / (a/i/nt, aţi(nre), vh.: 1fi6
A ii d s. A,iz (auzit, auzire), vb.: 170
Â u r, s.n.: 183
CUPRINS
1 .1111. adv., f'.on_j.: 'IH!I
R a t, el .:\' r, ,. ,1 ", 11. pr. 111.: '.!00

J/ ,l b r I,,, s.f.plur. ari ii;. 207
Ha. c li u, n. pr. rn. lne.: '.!1'.!
1Jlaci11 (pl.bcu·i'i,s.111.:'.!17
}/ 11 d t•, S.111.: 2:!2
li ,i i ,. r, s. ll<lierrt (plur. lmii-,·r, /;ail'l'i, ht1i,.,.i), s.n.,
f.: :!'.I:!
1 ll a I~ s. llcl.lşe s. Hi,lşa (pi. Ila/şi ţ;Î lliilş,•şti), n. pr.
prrs.
111.: :!',O
lfl (I (('J. /foni), S.lll, '. :!'r:i
11
lJ a 1: b a-C o t ( Statrr-l'a/11111), s.m.: 258
IJ cir; ,1 (pi. /l(lrz,c ~i br.r;,·\, s.f.: :!(i7 "
ii"" a,. ,i. I, <i, arlirulal flarnr1)ba (pl11r. 1/,is,ir,1b"şti,
111od1,rn Ha1<ar11bi), 11. pr. p1•rs. 111.: :!~ r,
Ba" 111, 11nN,ri b1).<111tt (ph11·. basme :,;i bo,c11,11ri),
R,11.: ;:~r;
li a I {htltrrl, ba.Icre), \'li.: ::fli
lJ ,idiş,, r (plur. htidişori;, s.111.; t,',7
1111.difâ, s.m.: ~r.o
11J ăl lug s. Jltit,â,, (plur. b,l/1 1 1;;", IJ11llnn·), s.n.: -~:ii
apăruto în <'Olcetia
Cftifi eirtlle
.,BIBI.IOTEC:A PENTRU TO'!'I"
(trimestrul I 1970)
543-544 !ll. Sadoveanu - Anii d~ ucenicie• .1111i11tirl

lilercire, :! voi.
5115- 5!,G M. Prousl. - ln căutarea thnp11lui pierdut,
voi. VII-Vlll: Sodoma t;i Contoru
5.1,7 N. llawl.hornc - Casa cu şapte fro11/ua,1e,
!"Oman (api\r11t J!l!i9)
51,s E. \Vaug-h - 1'11 p11mn de (ă1·i111l • Prea-
i11bita, romane
5'.!l O. crtlincscu - Carlf'a 11u111ii, roruan
550 Ionel TPodor·t•:11111 - Tr1nw/ Jlilenei, roman
55 I .\fon lcsqu icu - Scrisori pt·r.,011(,* Caiele
55:! E. Kiisln"r - Fabi,ut, roman* Şl'oala
rlfr1alo1·ilor, ('OlllC<lii,
.';;;:; l\lary \V1d1l, - ,Y,·t"·eţuila ofrapă, J"ornan
55-1.-55;; 13.P. llasdPll - Pagini afrse din „Htymolo-
gicum Jlagnum llomoniae", :.! voi. (cultură
genera hi)
556-5;;8 * • • l'oe::.ia 1·0111ânii. r·la.si<:ii ( I>e la
Dosoftei la Ocl11Pia11 (;oga). :; ntl.
5:i9 Plaut - Co11ttedi11 · lltti.gririlor, tcal'ru
~,o
Recditlri ale vechilor numere
~18 I. l\linulescu - Romanţe pentru mai tirziu

1 M. Eminescu - Poezil
280-281 Oct. Goga - Poezii, 2 voi. (I. Ne ckeamil
pamint11l; I I. Cintece fărJ. ţară)
Reamintim cititorilor că volumul purt!11d
nr. Sao cuprinde un catalog- comJJlet al coioc11ei
noastre.
Redactor : ION NISTOR
Tehnoi-eclnclor : TRAIAN ARGETOIANU
Ap,1, u.t l9ifl. Hfrtie ilar de .10 g 1nit. Fonnc,t:
71!0> n1u2. Coli ed. 19,41. Coli tipa;- 14.75. .4..
nr . •"5:J.12 J.CW9. c.z. pent1·u flibliot.eci!f ,nnri ~i
miel 8j9-96.
Tiparul execut<-'lt snb con1Jn'-1a nr.

SO f>71 la Combin~tul P~,l:gr:il1c .,C;,sa
Scintcii'". Piaţa Scinleii nr. 1, ~\1cu-
reşli - ReJ.>ublica Socialistă România

Hasdeu Etymologicum Magnum Romaniae Vol 2

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Hasdeu Etymologicum Magnum Romaniae Vol 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

https://biblioteca-digitala.

DICŢIONARUL LIMBEI ISTORICE

C,1 în lot sr1 se apure de negoţ sau meşteşug,

Cu11oaştcm trei derivaţiuni propuse pînă acum

* ,,prin rnetalP1.f1, de la verbul occupo (lat.) (11. ed.).

Noi respingem dară citetrele; şi le respingem cu

"',, ... a prinde, numeau cei vechi a agăţa cu laţul" (lat.)

îu cari -ilc- Sl'rv,1. nnmai la int.1.rirea notiunii eelei

lnt.rueît nu se poate rădica in aecasli't privinl-ă

s' aehemincr _,_-= s' engagcr

,,Despre un om zgîrcil.: la acela tiu-i apurâ şoare-

Pentru fruneezul „ule-1-oi de Ji1. qne je m'y,meLte"*:

Cantemir, Chron., II, p. 17, după ce citează un

În agonie, i se pune bolnavului o luminare în

A. Pann, Erotocrit, li, p. }16:

. · tu aoosl sens, O:PUC SC poate construi CU ll e: apitt:

l\foxa, 1620, p. 376: ,,dupâ Constantino apucâ

Balada Păunaşul codrilor:

c ştii ca lupul: umblă numai ·s-apuce!" (D. GeOl'-

unde la Coresi, I ;177: .,r;kiiiin sii r i'i p 1• n H 1, a... ·'

111. A p u c „s u r p r c n <l r c".

Cind c vorba ,le a preul.împina p,: .. lt•·in,wa, se

Dosoftei, LiLurgiar, 1G74 (Molitve la piatdcsiat,

Înghiţea de două ori

I. Creangă, Capra cil trei iezi (CoM. lit., 1875,

,,lotre blăsteme se aude: să-l ap1tee n u s a I i i-

unde la Silvestru, 1651: ,,1 u ară -mâ pre denain-

De la Vrancea, Sultănica, p. 229: ,,şi tol. răcnia d-o

Despre surcrin!e n1ai mărunte:

lntr-un sens glume(:

1\l i n i a fiind privi tă ca un fel de boală, cînd

Doina Decît ruda şi vecinul:

Zi]ot, Cron., p. 33: ,,zi'tbovind11-se oareşice şi

„Primăvara oamenii' zic: hai Ja p1ug, că ne-a

A. Odobescu, Doamna Chiajna, p. 97: ,,Or fi

Nic. Costin, Letop., II, p. 103: ,,cănd au sosit

(0.D.T., Poes. pop., '•38)

IV. Apuc „a t t e i n d r e".

Neculce, J,efop., li, p. 267: ,,Deci el {DediuJ

der Kranke erlebt nicht. <lie Nacht.'t, ceea <·e şi mai

De asemenea se poale ziee: am apucat nn Jucrn,

De la Vrancea, Su/lânica, p. 217: ,, ... le spuneau

Cantemir, Chron., I, p. 292: ,,pre malul Oltului

lbid., III, 79:

Jipescu, Opincart1, p. 27: ,,Ci;i .-lu lăi, măgulitori,

(Alex., Poes. pop., 2, 259)

Moxa, 1620, p. 376: ,,domni numai unu anu şi

~ ~ie dumnialui locul de la mine carele scrie mai

unde însă poate .să fie o disimilaţiunc sinlaclică

de oaste a mai face nu putea, că turcii se spăimîn­

A se apuca de vreo meserie anume.

Coslachi Ncgruzzi, Aprodril Puria:

A se apum de 1·11zhoi, de vrajbă, Je d11şm11nie ele.

Ca :r1"hais111 j111"idi,·, esle internsanU'i loe11\.i11nea:

11tantin Brinroveanu (Mss. în Arh. Stat.) cu sensul

rnc n-au ştiut pănii acum, dei: jmănd intr-ace1faş

sau într-o doină haiducească:

~i s-,,puc în ~odrul 111ar,•,

Nic. :\luste, Lctop., III, p. 16: ,,Ruptu-s-au ,i

1. Creangă, Stan Pitţitul (Com•. lit., 1877, p. 21):

iH1u,11I,,, ]).,(,,,,;;ut, p. 12'1)

-Apuc „s-achPminer". fie cu acuzativu], fie în

năstiri i hotarul Dedovi\a al dumnelui căpitan

Alexandri,- Boieri şi ciocoi, act. II, sr. 17: ,,Dacii

de oaste a mai face nu putea, că turcii se spăimîn