Sfântul Maxim

Arzătorul de colibe
isihast şi văzător cu Duhul
din Sfântul Munte
(cca 12 8 0 —1375)

în româneşte de
diac. Ioan I. Ică jr

‘D 'E IS IS
Sibiu
2004
 CoCecţia TfiiCosopfvia cfiristiana
Seria Dlagiograpfiica

Lector şi coperta: Maria-Comelia Ică jr

Tehnoredactori şi corectori: Paul şi Violeta Morar

© Deisis

ISBN 973- 9344 - 96-8

 Argument

D eşi au av u t şi au un rol h o tărâto r în fo r­

m area evlaviei ortodoxe, Vieţile Sfinţilor au
a vu t şi au p arte în că de u n d estin in grat în
B iserica O rtodoxă. De cele m ai m ulte ori d o ­
cum en tele cele m ai vechi, cu prin zân d m ărtu ­
riile de p rim ă m ână ale m arto rilo r oculari,
fie s-au p ierd u t, fie s-au tra n sm is în p relu ­
crări sau rezu m ate nu n u m ai târzii, d ar şi
a rb itrare şi n ein spirate, d in care au fost cel
m ai adeseori elim inate dezvoltările teologice
şi detaliile istorice socotite neinteresante p en ­
tru p ietatea populară. S u p u se u n ei astfel de
rescrieri în ch eie folclorică, d ocu m en tele h a ­
gio grafiei b izan tin e îşi p ierd n u n um ai v a ­
lo area de d o cu m en t istoric, d a r şi aceea de
m o n u m en te teologice esen ţiale ale B isericii.
R e stitu ire a u n u i acces d ir e c t la su rse le d e
p rim ă m ân ă ale h agiografiei răsăriten e în so ­
ţite de co m en tarii teo logice com p eten te e o
p led o arie a cărei u rgen ţă teo lo g ică şi m isio-
5
 nară nu poate fi îndeajuns subliniată. în acest
sen s se înscrie şi dem ersul volum ului de faţă
care îşi p ro p u n e să restitu ie un „d o sar” c u ­
p rin zâ n d trad u cerea in tegrală şi rigu ro asă a
celo r m ai vech i m ărtu rii care ne v o rb e sc d e­
spre una din cele m ai fascinante figuri duhov­
n iceşti d in sin axaru l ortodox, m arele ascet,
n eb un p en tru H ristos, isih ast şi vă ză to ru l cu
D u h u l d in A th o su l secolu lu i X IV care a fo st
C uviosu l M axim K avsokalivitul sau »Arzăto­
r u l d e c o lib e ” (cca 12 8 0 —1375). D esig u r, el
n u e ste n e c u n o sc u t n ici d e c itito r ii Vieţilor
Sfinţilor din R om ânia. O „via ţă ” a S fân tu lu i
M axim a fo st in clu să în vo lu m u l p e ian u arie,
ziu a 13, al Vieţilor Sfinţilor d e la p rim a ed i­
ţie in teg rală a acestu i corpus la N ea m ţ în tre
anii 18 12 —1813 (cu purtarea de grijă a m itro ­
p o litu lu i M o ld o vei V en ia m in C ostach i), tre ­
cân d p rin cele d e la B ucureşti din 18 35—1836
(cu purtarea de grijă a m itropolitului G rigorie
D ascălu l) şi din 19 0 1—1911, şi p ân ă la u ltim a
ed iţie de la H uşi din 19 9 2 —1996 (în grijită de
arh im an d ritu l Ioan ich ie Bălan). N ucleul m is­
tic al „Vieţii” Sfântului M axim Kavsokalivitul,
a lcă tu it d in con vorb irea sa d u h o vn icească
cu S fâ n tu l G rig o rie S in a itu l (+ 13 4 6 ) p r iv i­
to a re la tain ele ru găciu n ii isih aste, a circu lat
şi d etaşat, fiin d co p iat in ten s de m on ah i, o
p arafrază a acestuia în lim ba greacă p opulară
fiind inclusă de Sfântul N icodim A ghioritul ca
6
 ap en dice al faim oasei sale Philokalia ton hie-
ron neptikon (V eneţia, 1792, p. 1198—1201).
„C o n vo rb ire a ” a circu lat în m an u scris şi în
m iscelaneele m onahale isihaste ale călugărilor
ro m ân i (de exem plu, m s. rom . B A R nr. 1480
[1782], f. 52V—57; nr. 1621 [sf. sec. X V III],
f. 128—I3 ir; nr. 1990 [sf. sec. X V III], f. 192—
198V; sau nr. 3790 [m ijlocu l seco lu lu i X IX ],
f. 121V—130), fiin d in clu să şi în d iversele tra ­
d u ceri rom âneşti ale Filocaliei, in clu siv în u l­
tim a realizată de pr. prof. D um itru Stăniloae
(voi. VIII, Bucureşti, 1979, p. 541—545). D eza­
v a n ta ju l m ajor al acesto r tex te este acela de
a avea la b ază versiu n ea p rescu rtată, a d a p ­
ta tă şi p arafrazată lib er în n eo g reacă a u n ei
„vieţi” atribuite unui T eofan , p rescu rtare p u ­
blicată sub îngrijirea Sfântului N icodim A ghi-
o ritu l în tr-o p o p u lară cu legere h agiografică
n e o g re a c ă , tip ă r ită la V e n e ţia în 1803 su b
titlu l Neon Eklogion (p. 345—354). O rigin a­
lu l ei bizan tin a fost p u b licat ştiin ţific abia în
1936, în prestigioasa revistă Analecta Bollan-
diana, d e ie zu itu l F. H a lk in , p e b a z a tran ­
scrierilo r după m an uscrise athon ite care i-au
fo s t p u s e la d is p o z iţie d e s a v a n tu l m o n a h
a th o n it a ju n s u lte r io r e p is c o p E v lo g h io s
K u rilas, Pe b aza in ve stig a ţiilo r acestu ia din
u rm ă şi a cercetărilor p rop rii, F. H alkin a
s ta b ilit că „d o s a ru l” h a g io g r a fic p riv ito r la
S fâ n tu l M axim K a vso k a livitu l este m u lt m ai
7
 am plu, in clu zân d p atru piese. Pe p rim u l lo c
se situ ează d o u ă „v ie ţi” p rop riu -zisé scrise la
sfârşitul secolu lu i X IV de doi m artori oculari
şi u cen ici direcţi: C uviosu l N ifon A th o n itu l
(1315—1411) — p răzn uit şi el ea sfânt, pe 14 iu­
nie, şi care a a v u t p arte la rân d u l său d e o
„viaţă” scrisă d e u n u cen ic n ecu n o scu t (ed i­
tată şi ea în p a ra fra ză n eogreacă în 1803, iar
în textul b izan tin original d e aceiaşi E vloghi-
os K urilas şi F. H alkin în Analecta Bollan-
diana în 1941) — şi egu m en u l T eo fa n de la
V atopedi, ajun s ulterior episcop al Perithori-
on u lu i în T racia. A c esto r d o u ă „v ie ţi” ed itate
în 1936, care con stitu ie prin cipalele m ărturii
istorice p rivito a re la S fân tu l M axim K avso-
kalivitul, li se a d a u g ă alte d ou ă p iese n um ite
şi ele „vieţi”, în realitate însă nişte pan egirice
sau predici d esp re Sfântul M axim K avsokali-
vitu l scrise în prim ele decenii ale secolului X V
de ierom onah ii ath on iţi Ioanichie din Kochy-
las şi M acarle M akris (acesta din urm ă im por­
ta n t teo lo g , p o le m is t şi h a g io g r a f b iz a n tin
din p rim a ju m ă ta te a secolu lu i X V ), p a n e g i­
rice in ed ite, ca d e altfel şi „slu jb e le ” C u v io -
şilo r M axim şi N ifo n p ăstrate în m an u scrise
athonite.
„D osarul” din volu m u l de faţă restituie, aşa­
dar, în tr-o trad u cere fidelă p iesele ed itate de
F. H alkin în 19 36 şi 1941, alătu ri d e v e rsi­
unea rom ân ă a sin g u ru lu i stu d iu co n sacrat
8
 p ână acum profilului duhovnicesc origin al al
S fâ n tu lu i M axim K a v so k a liv itu l s e m n a t .de
P reasfin ţitu l K allistos W are, ep iscop al D io-
k leei şi p ro feso r de sp iritualitate ră să ritea n ă
la O xford. A ceastă rem arcabilă analiză p u b li­
cată în 1988 su b lin iază cu p ersp icacitate n u
d o ar îm p letirea u n ică în viaţa S fân tu lu i M a ­
xim K avsokalivitu l a trăsătu rilor tip ice v ie ­
ţu irilo r unui n eb u n p en tru H ristos, isih ast,
v ă z ă to r cu D u h u l şi p ro fet, ci şi a sp e c te le
origin ale care d em arcă isih asm u l lu i M axim
de cel „clasic” , al cărui apostol în B a lca n i a
fo st Sfân tul G rigorie Sinaitul, iar teo re ticia n
a fo st S fân tu l G rigorie P alam a. C ara cteriza t
n egativ de absenţa oricărei referiri la m etoda
„p sih o fizică” şi d e lip sa in sisten ţei p e go lirea
m in ţii d e orice fel de im agin i şi pe n e c e sita ­
tea unei ru găciu n i rigu ros an icon ice, ia r p o ­
z itiv de p rezen ţa la to t p asu l a u n ei in ten se
e v la v ii fa ţă d e M a ic a D o m n u lu i, is ih a s m u l
„p o p u lar” al S fâ n tu lu i M axim K a vso k a livitu l
ap are astfel în acela şi tim p ca unu l ico n o lo -
g ic şi h risto-m ariologic, u n in d in sep a ra b il în
evlavie şi ru găciu n e figu ra D u m n ezeu lu i-o m
Iisu s şi cea a p rim u lu i om in tegral în d u m n e ­
zeit, P reacu rata F ecioara M aria N ă scă to a re
de D um n ezeu şi „tron al T re im ii” .

diac. Ioan I. Ică jr

9
 Viaţa şi conduita, asceza
şi strălucitele lupte şi minuni
ale cuviosului şi de Dumnezeu
purtătorului părintelui nostru
Maxim care-şi ardea coliba
din Sfântul Munte Athos
Facerea şi osteneala lui Teofan
[mitropolitul] Perithorionului,
fost egumen al [mănăstirii]
Vatopediului1

Prolog
1. O am en i care străbat cu ştiinţă uscatul şi
m area — atât cei care, p e de o parte, m ăso a­
ră, p e cât p rim e sc din exp erien ţă cu n oaştere
ca să explice văile şi dealurile, m unţii şi câm ­
piile, p ăm ân tu l lo cu it şi cel n elocu it, şi toate
că ile , p o z iţiile şi d ife re n ţe le lo r, c â t şi cei
care, p e d e a ltă p a rte , s tr ă b ă tâ n d d ife rite
ocean e, relatează exact d esp re strâm to ri şi
p o rtu ri, p ro m o n to rii şi ţă rm u ri, şi ia u cu ­
n o ştin ţă d e m işcă rile în c e rc ale vâ n tu rilo r 1

1 Traducere după textul editat din ms. 552 Pante-

leimonos (secolul XVI), f. 145—166 de F. Halkin, „Deux
Vies de S. Maxime le Kausokalybe ermite au Mont
Athos (XIVe s.) [.BHG 1237]”, Analecta Bollandiana
54 (1936), p. 65-109.

il
 — p ovestesc tu tu ror în scris sau în viu gra i
sp re fo lo su l ce lo r ce a s c u ltă şi sp re b u n a
a d u ce re -a m in te a c e lu i ce îi în ştiin ţe a z ă .
A cela şi lu cru făcân d u -1 şi cel care în făţişează
v irtu te a b ă rb a tu lu i b u n , m a i în tâ i să d e ş te
veselie în auzul cred in cio şilo r, ia r m ai ap oi
face să salte in im ile lor, cu m zice Solom on:
„C ân d este lău dat dreptul, se v o r veseli p o ­
p o a re le ” [Pr 29, 2]. D ar, ca şi cei care stră ­
b a t cu ştiin ţă m area şi u scatul, şi cel ce c u ­
n oaşte cele ale d rep tu lu i a r so co ti pe b u n ă
d rep tate ca pe un lu cru d rep t să îm p letească
lau d ele dreptului, m ai ales cel care are d e la
C u vân tu l cuvântul de a cu vâ n ta şi treb u ie
să-i lau d e şi în scris p e a sem en ea drepţi. în
to ţi cei cu vân tători în să cu vân tu l se face m ai
în tâ i p ru n c în m in te şi în g â n d ire ca u n u l
in terior, după care se şi reva rsă u şo r p rin
b u ze şi suflare, şi, aju n g ân d ap oi a rticu lat şi
rostit, devine, ca u n b ă rb a t aşezat, una d in
p ă rţile cu vân tării, vo rb a u n u i discurs. D acă
m in tea va pun e în m işca re cu vâ n tu l n u m ai
p o trivit ştiin ţei în vă ţă tu rilo r, atu n ci va fi a d ­
m irată n u m ai de cei iscu siţi în ale cu vâ n tu ­
lu i, d a r aşa nu v a ră să ri p este to ţi h aru l şi
ve se lia duhului; d acă în să m in tea v a m işca
cu vân tu l p orn in d de la du h u l, atu n ci v a fi
a d m irată nu n u m ai în au zu l celo r iscu siţi în
cu vân t, ci şi de cei care n u ştiu cu vân tu l şi
v a cu ră ţi şi veseli în h a r cu b o g ă ţie şi in im ile
12
 tu tu ro r. E u în su m i în să ca u n n e ş tiu to r şi
n ein iţiat şch io p ătez în am bele privinţe. De
aceea, v ăzân d p ro stia m in ţii m ele şi lip sa de
fru m u se ţe a c u v â n tu lu i m eu — că c i su n t
străin, cu m am in team , de am ân două: şi de
în văţătu ră şi de h a r — nu vreau să cu vântez,
m âna m i-e am orţită şi lim b a îm p ied icată a
grăi şi a scrie cele m ai p resu s de putere. D ar
în d răzn in d în ru găciu n ea dreptului, îi vo m
îm pleti cuvinte după p utin ţa noastră şi-l v o m
în cu n u n a în la u d e pe cel pe care S fân ta T re ­
im e l-a în c u n u n a t d e su s c u lu m in ă sfâ n tă
şi h ar pe care şi le-a a go n isit p rin tr-u n d is­
cern ăm ân t, o stră ved ere şi o în ain te-ved ere
negrăite.
Căci, ca u n p ro fet p reaîn alt, sp un ea m ai
în a in te tu tu ro r to a te şi lim p e ze a în d u h u l
cele de d ep arte ca pe u n ele fo arte ap rop iate;
căci un D uh S fâ n t S-a sălăşlu it p este el, cel
drept, şi i-a cu răţit p u terea vă ză to a re a su ­
fletu lu i său, iar lu m in area h aru lu i S ău s-a
revărsat p este el cu b ogăţie. D e aceea, aşa
cum sp u n e L u m in a cea adevărată, H ristos,
lu m in a lu i a fo st p u să nu su b obroc, ci în
sfeşnicul în alt al du h u lu i şi a lu m in at tu tu ror
[cf. M t 5 , 1 5; In 1, 9]. Ş i d rep tu l acesta a fo st
m ereu o lu m in ă p en tru noi în M untele n um it
cel Sfânt strălu cin d u-n e şi lum inându-ne, ve-
selindu-ne şi con ducându-n e sufletele, atunci
cân d răsare, aşa cu m soarele p reastrălu cito r

13
 strălu ceşte p este cei ce dorm în m u n te şi-i
îm b o ld eşte să alerge spre în ălţim i, cum sp u ­
ne şi Solom on: „L um in a este cu cei drep ţi
p u ru rea ” [Pr 13, 9] şi: „în tru lu m in a T a vom
ved ea lu m in ă ” [Ps 35, 10]. C ăci nu p rin tr-o
lim b ă sau p ersu asiu n e retorică, nu p rin g â n ­
du ri şi raţio n am en te sofistice, nu p rin p o ­
ve şti p itag o reice desp re n um ere şi gh icitori
i-a atras pe toţi de departe să alerge cu m ultă
o sten eală la el să audă şi să sp u n ă ceva nou,
ca od in io ară p e A reo p a g [FA 17, 21], ci cu
purtări şi cuvinte sim ple şi necăutate, cu flori
sfin te ale v irtu ţii cu care a fost îm p od ob it,
p u ru rea în flo rite în duhul, şi cu road e e xtra ­
o rd in are ale h arism elo r în co n tem p lări sfin ­
te care i s-au d ăru it cu b ogăţie şi p e care le-a
d ăru it la rân d u l lu i tu tu ro r cu b ogăţie. De
aceea toţi, fie n oi cei care lo cu im în M unte,
fie din răsărit şi apus, din litoralu l E lad i şi
in su le le C icla d e şi c h ia r d e la b a rb a rii t r i­
b a li2 [sârbi], alergau ostenindu-se sp re d rep ­
tu l acesta m ereu m u lţim i nesfârşite, aşa cum
face şi n eam u l alb in elo r atun ci cân d sim te
îiî u n ele lo cu ri d u lceaţa m ierii: în m u n ţi şi
p eşteri şi în crăpăturile păm ântului. N oi în să
v a treb u i să ne m u lţu m im cu p o vestirea în
p arte a lu cru rilor dreptului acestuia sau, m ai

2 Denumire arhaizantă folosită de" autorii bizantini

pentru populaţiile slave de pe teritoriul fostei Iugosla­
vii, în speţă pentru sârbi.

14
 bin e zis, ale acestu i cuvios p ărin te, câ te ne
va dărui şi ne v a călău zi p rin ru gă ciu n ea lui
m em oria noastră; căci nu vo m p u tea cu p rin ­
de şi sp u n e to ate b ogăţiile lu i du m n ezeieşti,
cu m n ici s tr ă lu c ire a s o a re lu i n -a r p u te a -o
cu prin d e ori sp u n e în treagă cin eva, ci, aşa
cu m pe cât v e d e cin eva lum in a, p e a tâ t n u ­
m ai p oate v o rb i desp re ea, to t aşa şi noi, pe
cât am v ă z u t lu m in a d re p tu lu i a c e s tu ia şi
cu vio su lu i p ă rin telu i n o stru M axim , n u m ai
pe atât vă v o m povesti-o cu iubire de adevăr.
N u m ă v o i avâ n ta sp re tot, fiin d că virtu tea
acestu i b ă rb a t e un abis şi u n o cea n in fin it
cu n ep u tin ţă d e epuizat.

Naştere şi copilărie
2. A c e st cu vio s părin te al n o stru M axim
răsărind m ai în tâi ca un soare strălu cito r din
răsărit — căci d e acolo s-a p orn it, avân d u -şi
p atria d u p ă n ea m din m etrop ola L am p sa cu -
lu i — n -a a vu t p ărin ţi n en obili, c i în se m n a ţi
şi b u n i p rin v ir tu te şi e vla vie ; a c e s t lu c ru
este evid en t p en tru noi d in v lă sta ru l acesta
pe care l-a u o d ră slit după v red n icia cred in ­
ţei lo r d rep te şi a ru găciun ii lo r către D u m ­
n ezeu . C ăci, ca şi A n a în c a zu l lu i S a m u e l
[i Rg i, î —io ] , aşa şi m am a cu vio su lu i ză b o ­
v e a îm p re u n ă cu so ţu l ei în ru gă ciu n e cu la ­
crim i cerân d d e la D om n ul să le d ea u n cop il
sau m ai d egrab ă o copilă, cu m d o reau ei; şi

15
 cred că Cel care a pus în in im ile lo t această
ru găciu n e şi dorin ţă a celu i care avea să fie
foarte m are în virtuţi era h a ru l D uhului. Şi
l-au iu b it încă în ain te de a se n aşte. Iar d u pă
n aştere a fo st atât de drag p ă rin ţilo r lui, că
a d u câ n d u -1 l-au în ch in at lu i D um n ezeu. Iar
d u pă B otez i-au dat cu d o r să în veţe cele
sfin te în că fiin d el doar un copil. Ş i de aici el
care se n u m ea M anuel s-a a ră ta t cu totu l un
n o u S a m u e l, în a in tâ n d în v â r s tă şi în h a r
[cf. Lc 2, 52]. Şi era fericit şi d ra g tuturor,
p e n tru c ă n-a u m b la t ca tâ n ă r în sfa tu rile
celor fără m inte [cf. Ps 1 ,1 ], ci, ca u n u l care
era d esăvârşit la m inte, d eşi era co p il ză b o ­
vea în în văţătu rile b ătrân ilor.
F iin d c ă era a p ro a p e de b ă r b a ţii c u v io şi
care p etreceau acolo în lu p te isih aste şi, fi­
in d că lă u zit p u ru rea de D uhul, vo rb e a cu ei
şi le slu jea cât tim p îi în găd u ia ascu ltarea sa
d esăvârşită faţă de p ărin ţii care-1 n ăscu seră.
A stfe l era în acelaşi tim p a scu ltă to r de p ă ­
rin ţii tru p eşti şi stătea în b ise ric a P reacu ra­
tei şi-i cân ta m ereu cu glas d u lce, cu d or şi
cu d rago ste dum nezeiască. L -a b iru it în să
doru l de a ieşi din lu m e şi a m e rg e sp re isi­
hie p rin lu a re a hainei [m on ah ale]. D e aceea
s-a d ezb răcat de hainele lui şi s-a aco p erit cu
haine sărm ane şi înţepenit în frig trem ura. De
a se m e n e a în ascu n s d ă ru ia c e lo r flă m â n zi
p âin i cu b ogăţie, dar se a scu n d ea d e p ărin ţi
16
 şi de toţi ca u n ieşit din m in ţi [exechos]-, iar
virtutea acestu i b ă rb a t le-a răm as ascun să.
Iar părin ţii lu i tru peşti s-au g răb it repede să-i
p regătească căsătoria, cu m e ob iceiu l să se
facă aceasta în lu m e, ca să-l p rin d ă în la ţ şi
să-l lege în lu m e şi aşa să-l a ib ă pe cel d orit
la în d em ân ă şi să-l va d ă m ereu. D ar n -au
reuşit să tra n sp u n ă în fap tă această inten ţie,
fiindcă de su s P ron ia a ab ă tu t acest sfat.

Monah pe muntele Ganos

3. Şi p e câ n d în că nu-i m ijeau tuleiele b ă r­
bii, fiind în vârstă de şaptesprezece ani, aces­
ta a făcu t o fu g ă d u m n ezeiască şi străb ătân d
d ista n ţa d e la L a m p sa c la m u n te le n u m it
G an os [în T ra c ia ], a îm b ră c a t a co lo h a in a
v ie ţu irii s in g u r a tic e [m o n a h a le ]; şi s-a p u s
sub un b ătrân iscusit ca să în veţe în ascultare
vieţu irea sin g u ra tică [m onahală]. D ar el era
în văţat în cele ale virtuţii singuratice [m ona­
hale] în că în a in te de aceasta. Ş i arătân d u -se
iscu sit b ă trâ n ilo r în postire, p rivegh ere, ru ­
găciun e, cu lcare p e jo s, răb d area celor rele
şi d isp reţu irea tu tu ro r celo r d ep arte şi a în ­
suşi tru p u lu i său, era iu bit de toţi, d ar era
lu at în râs d e b ă trâ n u l său d in p ricin a ra p i­
d ităţii şi ferm ită ţii căii lui. Şi stâ n d el puţin
tim p acolo, cu vio su l lu i b ătrân şi în văţăto r a
p lecat de p e p ă m â n t spre sălaşu rile veşn ice;
şi de m âinile tân ăru lu i M axim a fost în gropat

17
 sfân tu l M arcu, căci acesta era n u m ele acelu i
cuvios care strălucise ca o stea prealum ihoasă
în toată M acedon ia.

Pe muntele Papikion
4. Şi după aceasta, plecând din G anos, acest
v e stit M axim a străb ătu t M a ced o n ia şi a c e r­
cetat m u n ţii d in ţin uturile ap ro p ia te d o a r v a
d a p e ste o co m o a ră şi v a v e d e a u n b ă tr â n
asem en ea celu i p e ca re -1 avuse. Ş i D u m n e­
ze u i-a îm p lin it a c e a stă d o r in ţă fiin d c ă se
sâ rg u ia m u lt. C ă c i la m u n te le P a p ik io n s a
găsit acolo b ă rb a ţi sfinţi, egali m a rilo r P ă ­
rin ţi A n ton ie, E ftim ie, A rse n ie şi P ah om ie,
fă ră case, fă ră să ia să , p e tre c â n d în m u n ţi
înalţi, în peşteri liniştite şi în locuri necălcate,
fără m ân gâiere, n eavân d cu ei n im ic d e câ t
n u m ai zd ren ţele pe care le aveau p e ei v ite ­
jii. Şi v o rb in d cu ei, îm b ib â n d u -se cu to tu l
ca un b u rete fo arte cu rat în virtu ţile a celo ra
şi p rim in d în sin e în su şi în în tre g im e ca o
ceară în tip ă rire a virtu ţii lo r m ai p re su s de
om ca un m u laj, făcân d u -se şi m a i m u lt d is­
p reţu ito r a to ate, a p lecat d in P a p ik io n d u -
cân d u -se sp re M a rele O raş al lu i C o n sta n tin
[C o n sta n tin o p o l].3

3 Munte aflat mai sus de Mosynopolis la hotarul în­

tre Tracia şi Macedonia, unde avea să petreacă un
timp ca monah şi tânărul Grigorie Palama.

18
 La Constantinopol, pelerin
şi nebun pentru Hristos
Şi văzân d fru m u seţile b isericilo r şi în ch i-
n ându-se la lu cru rile sfinte strân se în ele ca
nişte com ori, a alergat la preasfânta D oam na
n oastră de D u m n ezeu N ăscătoarea C ălău zi­
toarea [H odegetria] să vad ă fo arte m arile ei
minuni^; pe care văzân du -le, s-a în ch in a t lo ­
vit de m in u n are. Şi con cen trân d u -se în în ­
tregim e în m in tea sa a vă zu t-o de acolo pe
P reacurata în ceru ri ce fel d e slavă are ea pe
tro n u l D u m n e z e irii şi m in te a b ă tr â n u lu i a
con firm at-o p e A c ea sta [P reacurata] în chip
n erătăcit d rep t tro n al T reim ii. Şi. în zilele
m inunii era v ă z u t p etrecân d n oap tea în acel
loc, u im it cu totu l d e m in u n ile N ăscătoarei
de D um n ezeu, desculţ, fără acop eriş, în cin s
doar cu o h a in ă de păr, şi a ce a sta foarte ru p ­
tă. Din p ricin a con tem p lării lu i extatice li se
părea tu tu ror ca u n ieşit din m in ţi [<exechos],
el în su şi p refăcâ n d u -se aşa şi p lăsm u in d o
vorbire d e n eb un , ca şi acel fo a rte m are A n ­
drei cel n eb u n p en tru H ristos. D e aceea toţi
bănuiau că M axim este ca acela prefăcându-se
nebun p en tru D om n ul, iar p rin tr-o m in un e
îl aveau şi ve d e a u m a i m u lt d ecâ t u n sm in tit 4

4 în fiecare zi de marţi această faimoasă icoană a

Maicii Domnului era scoasă solemn din biserică fiind
adusă în mod miraculos înapoi.

19
 şi un n eb u n [salon kai moron]. Iar p urtarea
lu i s-a făcu t au zită cu m in u n are şi celor care
stăp ân eau pe atun ci.
5. Pe atu n ci îm p ă ră ţe a m arele A n d ro n ic
[II] P aleo lo g u l [1282—1328] care [intrând în
m on ah ism ] şi-a sch im b a t m ai ap oi n um ele
în A n to n ie , ia r p a tr ia r h e c u m e n ic era ce l
în tr u sfin ţi m in u n a tu l A ta n a sie [1289—1293;
13 0 3 -13 11]- D eci, ch e m â n d u -1 la palat, îm ­
p ăratul a în cep u t să vorbească cu cuviosul în
m ijlo cu l m u ltora. Ia r el, cu m avea ob iceiul,
răsp u n d ea la cu vâ n tu l îm p ă ra tu lu i cu cu vin ­
te d in [Ioan] T e o lo g u l şi i-a u im it p e reto ri
cu m glăsu ia p e de ro st cele ale T e o lo g u lu i şi
toată Scrip tu ra. D ar fiin d că nu stu d iase g ra ­
m atica, cu vio su l a ce sta a p ă re a n eştiu to r în
vorbe. D e aceea, a u zin d u -1 p e m arele lo g o te t
al can celariei5 com en tân d : „G lasu l e g la su l
lui Iacob, d ar m â in ile su n t m âin ile lu i E sa u ”
[jFc 27, 22], d u câ n d u -se a p leca t n u m in d u -i
pe a ce ia „ m in ţi d e ş a r te ” şi „fă ră m in te ” şi
m ai m u lt n -a m ai d a t p e la palat.
D ar la sfân tul p atriarh m ergea m ereu a ju n ­
gân d un o b işn u it a l a ce stu ia şi se d e sfă ta şi
veselea de cu vin tele lu i p re a d u lci sp u n â n d
că el e un n ou [Ioan] G u ră de A u r. Ş i p a tri­
arhul s-a lu p tat m u lt să-l in trod u că în ch in o ­

s Celebrul erudit şi demnitar bizantin, ctitor al bi­

sericii Chora din Constantinopol, Teodor Metochites
(+ 1332).

20
 viile p e care le ridicase şi le avea ca m ă n ă s­
tiri în Constantinopol; dar cu viosu l acesta nu
s-a învoit, avându-şi nopţile sălaşu l la porţile
[bisericii] p reacu ratei D oam n e de D u m n e­
zeu N ăscăto are din V lah ern e, stâ n d acolo ca
un să ra c fără casă, în foam e şi sete, în p riv e ­
g h e re ş i sta re în p icio a re şi ru g ă c iu n e , în
plâns şi curgere de m ulte lacrim i şi în suspine
n eîn cetate în toate nopţile. Ia r p este zi era
so co tit de cei nebun i n eb un , p refăcân d u -se
a fi aşa p rin în ţelep ciu n ea D u h u lu i, ca fo arte
reau a şi tru faşa dorinţă de a p lă ce a o a m en i­
lo r să n u -i scu tu re rodul.

La Athos, în Marea Lavră ca începător

6. Ş i p lecâ n d şi din O raş [C on stan tin op ol]
a v e n it la T esalo n ic ca să v a d ă şi să se în c h i­
ne m arelu i m u cen ic D im itrie izvorâtoru l d e
m ir şi făcăto ru l de m inuni. Ia r d u p ă ce şi-a
îm p lin it această dorin ţă a in tra t în fugă în
S fân tu l M u n te. Şi după ce a a lerga t şi v ă z u t
cu d o r toate sfin tele şi d u m n ezeieştile m ă ­
n ăstiri şi s-a în ch in at şi s-a ru g a t lu i D u m ­
n ezeu în ele, a ven it în L avra sfân tu lu i A ta -
n a sie şi a co lo ru g â n d u -se lu i D u m n e ze u a
citit v ia ţa şi lu p tele acestu ia, ca şi p e cele ale
sfâ n tu lu i şi fe ric itu lu i P e tru A th o n itu l. Ş i
lă u d â n d şi a d m irâ n d isih ia [to hesychion]
u n u ia şi com u n itarism u l [to koinonikon] ş i

21
 sârguinţa în p o ru n cile lui H ristos D um nezeu
nostru ale celu ilalt, gândindu-se la am ândoi,
s-a lipit de acel lo c al A th osului luând asupra
sa vieţile am â n d u ro ra şi în cep ân d să lucreze
cu fapta cu m a u fă cu t aceia. D ar cum la cei
sârgu itori e o b ice iu l ca m ai în tâi să în trebe
şi aşa să în ce a p ă o rice fel de cale, gân d itoru l
la D u m n ezeu M a x im i-a în treb a t pe sfinţii
p ă rin ţi de a tu n c i ce să fa că m a i în tâi, ru -
gân d u -i să-l călă u zea scă în cele ale ascu ltării
şi să-i arate lu p te le fericitei ascultări. Iar ei
i-au zis: „M ărgăritare strălu cito are su n t cei
care au strălucit în m ijlocul nostru în această
ven erab ilă Lavră. A cea stă cale în cep e-o şi tu
m ai întâi, ca să p u i tem elie ia r p e P iatra lu i
H ristos să p ui m ai în tâ i d u m n ezeiasca sm e­
renie; căci prin a scu ltare şi su p u n ere se z i­
deşte şi alcătu ieşte sm eren ia, şi aşa se rid ică
sp re în ălţim i virtu te a la gân d ito rii la D u m ­
n ezeu. în cep e, aşad ar, şi tu calea m ai în tâ i
înăuntrul m ănăstirii, ca fiind călăuzit de m ulţi
să um bli uşor sp re sm eren ie, care este în c e ­
putul, rădăcina şi o d ih n a tu tu ro r virtu ţilo r,
du pă care aleargă aşa şi sp re cele ale p u sti­
ului, caută şederi şi u m blă sp re isihie, cu m
•
99
vrei.
Ascultările şi viaţa ascetică şi de rugăciune
y. A u zin d a ce ste a şi cele a se m ă n ă to a re ,
a ce st cuvios părin te s-a ad u s pe sine în su şi
22
 sp re ascu ltare p ărin telu i ve n e ra b ilei Lavre şi
s-a a m estecat sp re ascu ltarea lu i H ristos cu
to ţi fraţii de acolo. M ai în tâ i a fo st în cercat,
ca d e obicei, în slujirile cele m ai de p e urm ă;
d u p ă care a fo st adus şi râ n d u it în coru l b i­
sericii să cân te în m elod iile sfin te şi cân tări
cu vân tăto are p e C u vân tu l en ip o sta tic şi Fiul
lu i D u m n ezeu îm p reu n ă cu T a tă l şi cu D u ­
hul, şi pe M aica lu i D um n ezeu, p reasfân ta
n o a stră S tăp ân ă D oam n ă. Şi fiin d că s-a d o ­
v e d it în v ă ţa t şi n e o b o s it în c e le sfin te , de
a c e e a i s-a p o r u n c it să fa c ă a tu n c i s lu jb a
cu vân tăto are în b iserica Lavrei. Ş i aşa fiind,
a vea în gu ră stih u l şi pe lim b ă cân tarea, iar
m in tea în tre a g ă o avea în cele în alte, lo v it de
u im ire în n evăzu tu l şi n em u rito ru l D u m n e­
zeu. D e aceea avea m ereu och ii în la crim i ca
unii d esch işi u im iţi în m inunare. Şi în citirile
sfin te era în tre g în u im ire faţă de în ţelesu l
S crip tu rii şi era lo v it de u im ire faţă d e iu b i­
rea d e o am en i a lu i H ristos care ne-a dăruit
să în ţe le g e m u n e le ca a c e ste a în g u ră p rin
d u h u l. Ia r in im a sa a c e st cu v io s p ă rin te o
avea în tre a g ă ap rin să de fo cu l d u m n ezeiesc
al u n u i cărb u n e im aterial, ca o d in io a ră p ro ­
fe tu l \_Isaia 6, 6 —7], şi m ă ru n ta ie le erau în
flăcări de la du m nezeiescul har care era în el.
D e aceea şi ru găciu n ea o avea n eîn treru p tă
m işcâ n d u -se şi sp u n ân d u -se m ereu cu g u ra
in im ii d eo d ată cu m intea o ru găciu n e excep ­

23
 ţională: căci fap tu l de a o avea aşa în ch ip
n eîm p ied icat în m ijlocul m u lto ra e ste un lu ­
cru ra r şi cu a n e v o ie de g ă sit. D a r în c ă d e
copil el avea p arte de ru găciu n e cu b ogăţie,
aşa cum un altu l o are în lo cu ri p u stii şi li­
n iştite. F iindcă acolo unde v in e D u h u l Sfânt,
cel lu m in at de D u h u l gân d eşte ş i sp u n e lu ­
cruri cum sp u n e Fiul tu n etu lu i, Io an te o lo ­
gul, u cen icu l iu bit de H ristos, p e n tru că „n i­
m e n i nu p o a te sp u n e că D o m n e ste Iis u s
d e câ t în D u h u l S fâ n t” [1 Co 12 , 3]. Ş i a şa
fiin d cu v io su l, ia ră şi p e tre c e a în su fe r ire a
celor rele, ca m ai în ain te la V la h ern e, şi n u
avea în in terioru l L avrei n ici ch ilie, n ici ago­
niselile m ateriale şi lucrurile de fo lo s ale ch i­
liei, ci era în m ăn ăstire ca im u l n etrup esc.
C ele p en tru h ran ă le lu a cu în frâ n a re sp re
viaţă n u m ai de la trapeză. T o a tă sălă şlu irea
o a v e a pe s c ă u n e le le b is e r ic ii în p rid v o r,
lu p tân d u -se m ereu în starea în p icio a re de
to a tă n o a p te a şi în p riv e g h e re , c u m îi e ra
ob iceiul.

Lauda Athosului
8. D ar aşa cu m p e M oise l-a ch e m a t S in a-
iul, p e Ilie H o reb u l şi pe E lisei C arm elu l, ia r
p e Io an p u stia, aşa şi pe cu vio su l M axim l-a
ch e m a t A th o su l, floarea m u n ţilo r, ca d rep ­
tu l să în flo re a scă în el şi să a d u că rod u l co p t

24
 al D u h u lu i cu b o g ă ţie , u n u l tr e iz e c i, a ltu l
şaizeci, iar altu l o sută [M c 4, 40]. Fiindcă
acest ales A th o s e ca o v ie a D o m n u lu i Sa-
vao t [Js 5, 7] în ch in ată D o m n u lu i şi M aicii
lui D um nezeu, preacuratei Stăpân ei şi D oam ­
n ei n oastre sp re a fî lo cu in ţă a celor ce vor
să se m ân tu iască şi să vo rb e a sc ă cu D um n e­
zeu p rin curăţie. Precum i s-a p ro feţit lim ­
p ed e de că tre N ă s c ă to a re a d e D u m n ezeu
p reasfân tu lu i P etru zis şi A th o n itu l din p ri­
cina sălăşlu irii şi ascezei m a i p resu s de om a
acestuia în el, p recu m şi p rea sfin ţitu lu i şi
p re a m a re lu i în tre p ă rin ţii a sc e ţi p ă rin te le
nostru A tan asie [Athonitul] cel n um it cu nu­
m ele n em u ririi căru ia i s-a p ro feţit şi lu i de
către N ăscăto area de D u m n ezeu că această
vie îşi va în tin d e ram urile ei p â n ă la m are şi
va în flo ri ca u n crin [Ps 79, 12; Is 35, 1] şi va
răsări ca un tra n d a fir şi v a da ro d co p t şi cu
spic b u n Z id itoru lu i a toate, lui H ristos D um ­
n ezeul n ostru . Şi cu m ar p u tea sp u n e cin e­
va, de aceea a zis D avid: „M u n tele în care a
binevoit să locu iască D u m n ezeu în el, m unte
gras, m u n te în ch egat, m u n te d u m n ezeiesc”
[Ps 6 7 ,1 7 . 16]. Şi de aceea p ă rin ţii n oştri au
n um it S fân t m ai p resu s de to ţi m u n ţii m u n ­
tele A th o su lu i, p e care m işu n ă tu rm ele m o­
nahilor, ca o altă cetate a D um n ezeului A tot-
ţiitorul. Şi aşa cu m carul lu i D u m n ezeu s-a
în m u lţit d e z e c i d e m ii d e o ri în m u n te le

25
 S in a i [P s 67, 18] o a re c â n d , şi m ai ales aşa
cu m o ş tirile d in c e ru ri d u p ă ceată; ce tele
în gerilo r şi ale p u terilo r du m n ezeieşti fără
de tru p sta u în fa ţa lu i D u m n ezeu şi-I s lu ­
je s c p u ru rea în im n e n eîn cetate ca unui C re­
ator şi Z id ito r a toate, tot aşa ai putea ved ea
şi S fâ n tu l M u n te cel d in A th o s: d e ju r -îm -
p reju r p o alele lu i m işun ă de cei ce se lin iş­
tesc şi n evo iesc [practică isihia şi asceza] în
D uhul; ca şi Ilie şi Ioan oarecân d, toţi su n t
lu p tători, toţi su n t văzăto ri de D um n ezeu şi
p u r tă to r i d e D u m n e ze u , to ţi fa c şe d e re în
p icioare şi p rivegh ere de to ată noaptea, unii
îm p re u n ă cu a lţii p rin p sa ltire şi citire în
m o d p r a c tic , a lţ ii d e u n ii s in g u r i în r u g ă ­
ciu n ea m in ţii şi lin iştirea inim ii, ia r alţii ză ­
b o v e sc în con tem p lările şi sălaşu rile D u h u ­
lu i, ş i d e v in a s tfe l în D u h u l în a lţi cu m in ­
te a şi d e sc o p e ră ta in e d u m n e zeie şti, cu m
sp u n e [Scriptura]: „O p riţi-vă [faceţi-vă ră ­
gaz] şi cu n o aşteţi că Eu su n t D um n ezeu ” [Ps
4 5 ,1 1 ]. Iar alţii, su pu n ân d u-se u n or a sem e­
n ea b ătrân i sfinţi, su n t ca răniţi de dorul lui
H ristos şi fac fă ră n ecaz p oru n cile Lui, fie ­
care d u p ă p u terea lui, nedorin d să va d ă n i­
m ic d in fru m u seţile lum ii, ci sârgu in d u -se
să a ib ă p a rte b u n ă şi să v a d ă fru m u s e ţile
raiu lu i gân d it cu m intea, cu m spun e un în ­
ţelept: „P u stn icilo r care su n t în afara lu m ii
deşarte, n eo d ih n it le devine dorul cel d u m ­
26
 n ezeiesc”6. D e aceea, fericiţii aceştia, a d u ­
naţi d in to a tă lu m ea, lo cu iesc cu m u ltă răb ­
dare ace st lo c asp ru şi cu a n evo ie de u m blat
fiin d d e ju r -îm p r e ju r u l A th o s u lu i ca p e o
p a jişte p u ru re a în flo rită şi se v e s e le s c cu
D uhul. D ar nu num ai cele d e ju r-îm p re ju ru l
acestu i p re a în a lt A th os su n t îm p o d o b ite a st­
fel cu lu m in ă to ri p ururea strălu cito ri, d a r cu
h aru l lu i H ristos şi aju toru l M a icii lui D u m ­
n ezeu şi to ate p rea stră lu cito a rele şi sfin tele
m ă n ă s tir i d in a c e s t S fâ n t M u n te su n t îm ­
p o d o b ite d e m u lţim i n e s fâ r ş ite d e b ă r b a ţi
s fin ţi ş i s fin ţiţi b o g a ţi în a s tfe l d e v ir tu ţi
dum nezeieşti. Şi, cum spuneam , Sfântul M u n ­
te era un a lt cer p ăm ân tesc cu cete şi m u l­
ţim i de m o n ah i în lo cu l ce telo r cereşti lă u ­
dând n eîn cetat după rânduiala celor ce cântă
lau d e su s p e D om n ul slavei şi p e p reacu rată
M a ica lu i D u m n ezeu . D ar ce p ă ţe sc ? C ă ci
d o ru l S fâ n tu lu i M a xim m ă b ir u ie ca să la s
a c e a s tă r e la ta r e a m ă r g ă r ita r e lo r s t r ă lu c i­
to a re ca re lo c u ie s c în S fâ n tu l M u n te ş i să
în cep din n ou p ovestirea lu p te lo r sale d u m ­
n ezeieşti m a i p resu s de om .

6 Antifonul 1 de la utrenia dum inicii glasului 5,

Octoih.

27
 Urcă pe vârful Athosului
unde i se arată Maica Domnului

9. A cest sfân t deci, ascu ltân d de acei sfin ţi

părin ţi, a fost îm p ied icat de aceştia să ia ca ­
lea pustiei, dar se sârgu ia în tă rit de im b ol­
dul lu i D um nezeu. D e aceea N ăscătoarea de
D um nezeu cu D om nul în braţe i s-a arătat în
som n şi i-a zis: „Vino şi urm ează-m i, preacre-
dinciosule M axim e, în u rcu şu l acestui A th os
ca să iei după d orin ţa ta tăbliţele h a ru lu i!”
Şi p ătim in d a doua şi a treia oară acest lu cru
— m ai d egrab ă în vis, fiin d că to t tim p u l era
fă ră so m n — ce fa ce? L ă sâ n d m a rea şi m i­
n un ata Lavră, a că u ta t m ai în tâ i cu alergări
rep ezi u rcu şu l A th o su lu i, u n d e i se fa gă d u i-
seră de către N ăscătoarea de D um n ezeu tă­
bliţele harului; şi era p rim a dum inică de după
în ălţare, n u m ită D u m in ica S fin ţilor P ărin ţi
[de la S in od u l I E cu m en ic]. Şi aju n gân d în
vârf, în ch in ân d u -se şi ru gân d u -se lu i D u m ­
nezeu, a p etrecu t to a tă n oap tea p rivegh in d ,
cu îi e ra o b ice iu l, îm p re u n ă cu c â ţiv a m o ­
nahi. D ar fiin d că în zo ri m on ah ii au p lecat
cu to ţii şi n -a m ai răm as n ici unul, el sin gu r
a stăru it acolo vrem e de trei nopţi p en tru
D um n ezeu , n em ân cat şi îm b ră ca t cu o sin ­
g u ră haină, iar p e lim b ă, în m in te şi în in i­
m ă o avea n eîn cetat şi în d u h pe M aica lu i
D um n ezeu. D ar cin e v a p u tea p ovesti m aşi-

28
 naţiunile de acolo ale vrăjm aşului? Căci aces­
ta a fă cu t tu n e te şi fulgere, a făcu t să se cu ­
trem u re m arele m u nte al A th o su lu i şi a fă ­
cu t să aib ă lo c în ch ip m in cin os desp icări de
stân ci şi d e culm i. A cestea le făcea n oaptea,
iar ziu a făcea să ap ară în ch ip de nălucă în
ju r u l lu i g lasu ri sălb atice ale m u ltor gloate
în tu m u lt şi îi arăta p e m u lţi cu ch ip h id os
u rcân d de ju r-îm p re ju r v â rfu l A th o su lu i şi
n ăp u stin d u -se sp re sfân tu l cu praştii, p ari şi
lănci. C ăci n u su p o rtau b lestem a ţii să va d ă
sălăşluirea sfân tu lu i acolo; de aceea l-au ata­
cat cu asem en ea lupte, ca să-l dea jo s rep ed e
din vârf. A c e ste a su n t viclen iile cu care b le s­
tem aţii d em on i se atin g d e sfinţi. D ar sfân ­
tul, ca u n u l care avea în ă u n tru h aru l S fân tu ­
lu i D uh, n u se gân d ea la aceste jo c u ri care
aveau lo c în afară, ci prin rugăciune se alipea
sin gu r n eîn ceta t de D um n ezeu şi de M aica
lu i D u m n e ze u , n a şa şi o c ro tito a re a lu i. Ş i
în tr-a d evă r N ăscătoarea d e D um n ezeu i s-a
arătat în v is sfân tu lu i ca o doam n ă în co n ju ­
rată d e m u lţi n ob ili tin eri şi p u rtân d iarăşi
în m âin i p e F iu l său şi Z id ito ru l a toată fă p ­
tura. Şi în ţelegân d din lu m in a dum nezeiască
n eascu n să ş i n eap usă care era în N ăscăto a­
rea d e D u m n ezeu şi strălu cea d e ju r-îm p re ­
ju r m arg in ile acelea că nu era o în şelăciu n e,
ci o realitate, a cân tat m ai în tâi cu veselie şi
cu n esp u să b u cu rie N ăscătoarei de D um n e­
29
 ze u „B u cu ră -te , cea p lin ă d e h ar, D o m n u l
este cu tin e ” [Lc 1, 28] şi „C uvin e-se cu a d e ­
v ă ra t” ; ap oi căzân d la p ăm ân t s-a în ch in at
D o m n u lu i şi totod ată M aicii lu i D um n ezeu,
a p rim it b in ecu vân tarea de la D om nul şi a
a u z it d e la S tă p â n a D o am n ă a ce st cu vân t:
„P rim eşte harul îm p otriva dem on ilor, cin ­
stite lu ptătorule, şi locu ieşte la p oalele v â r­
fului A thosului. Fiindcă acesta este sfatul voii
F iu lu i m eu, ca, aşa cu m sp un eam , să alergi
sp re în ălţim ea v irtu ţii p u stiei şi să te fa ci
călău ză şi în văţăto r în p u stie tutu ror, că lă u ­
zin d p e Israelu l cel n ou sp re p oru n cile c u ­
cernice şi dum nezeieşti ale Fiului M eu ca să-i
m ân tu ieşti cum au m ân tu it od in io ară pe Is ­
raelu l cel ve ch i şi fu g a r M oise şi Ilie.” Şi în
acea clip ă i s-a d at sp re hrană şi reîn ch ega ­
rea firii o pâine cerească. Şi în d a tă ce a lu a t
p âin ea şi s-a p us pe drum , o lu m in ă d u m n e­
z e ia s c ă l-a în c e rc u it de su s şi s-a fă c u t u n
im n în geresc; şi aşa N ăscătoarea de D u m n e­
zeu a p ierit din o ch ii sfân tu lu i p lecân d sp re
cele cereşti, p u terile n etru p eşti în so ţin d cu
im n u l lo r acel u rc u ş m in u n a t al S tă p â n e i
D o am n e. Ş i s fâ n tu l sp u n e a că d u p ă a c e st
u rcu ş slăvit şi strălu cit pe vâ rfu l A th o su lu i a
fo st a tu n ci o strălu cire şi o b u n ă -m irea sm ă
atât d e m are, în câ t sfân tu l a răm as u im it d e
a ceasta şi vo ia m ai degrabă să lo cu iască în
a c e s ta d e câ t să co b o a re şi să fie lip s it d e
30
 acea b u n ă-m ireasm ă şi strălu cire. D e aceea,
p e tre câ n d tre i zile în a c e l lo c de b u n ă - m i­
reasm ă, a co b o râ t d u p ă p o ru n c a S tă p â n e i
n oastre de D u m n ezeu N ăscătoarea p ân ă la
b ise ric a ei n u m ită P a n a g h ia . Ş i p e tre c â n d
acolo câteva zile, iarăşi s-a suit în vârful A th o-
su lu i şi a săru tat locu l acela în care N ă scă ­
to area a stat cu slavă. Ş i a cău tat cu la crim i
să vad ă iarăşi ceea ce i se arătase, d a r nu a
dobândit; fiindcă p este sim ţu rile sfân tului au
căzu t num ai o lu m in ă şi o b u n ă -m irea sm ă
d u m n e ze ia scă d e n e s ă tu ra t u m p lâ n d u -1 d e
veselie şi de un h ar de n espu s. Şi u rcân d şi a
d ou a şi a treia oară de la P an agh ia p e v â r f şi
hărăzindu-i-se acest lucru, du pă aceasta a co ­
b o rât şi ven in d la K arm ilio n 7 şi gă sin d acolo
un m onah bătrân i-a spus ceea ce i Se arătase.

îşi arde colibele şi rătăceşte din loc în loc

io . D ar a u zin d a c e ste a b ă tr â n u lu i i s-a
p ăru t că ceea ce i se arătase e ra o în şe lă ciu -
n e/rătăcire [plane], d rep t p en tru care a lip it
d e el num ele. în ş e lă c iu n ii mira.indu-1 în ş c
lat/rătăcit \planemenos\ p e lu m in ă to ru l el,
n eîn ţelegătoru l. P lecân d de la acesta au lip it
de el acest cu vân t şi alţii şi-l a lu n ga u ca să
n u se a p ro p ie d e c in e v a , sc u tu râ n d u -se şi

7 Colină situată la extremitatea peninsulei Athosu-

lui deasupra capului Sfântul Gheorghe.

31
 scârbindu-se de el ca de un înşelat. E>ar acest
lu m in ător neînşelat, îm b răţişân d cu b u cu rie
şi fa p tu l d e a fi n u m it în ş e la t/ ră tă c it m ai
d egrab ă decât sfânt, se veselea şi se b u cu ra
în că şi m ai m ult p en tru aceasta. Şi cân d v o r­
b ea cu cineva se p refăcea aşa m ereu ca un
în şelat şi un nebun, ca să facă să p iară din el
tru faşa dorinţă d e a p lăcea o am en ilo r şi p ă ­
rerea de sine şi să săd ească în lo cu l ei sm eri­
ta cu getare care p ăzeşte h aru l D uh ului. Din
această p ricin ă n ici nu lo cu ia în tr-u n sin gur
lo c al A th osu lu i, cu m fac cei m ai m u lţi lo cu ­
in d în ch ilii de isihaşti, ci se m u ta din lo c în
lo c ca un în şelat/rătăcit; şi cu m -îşi în cro p ea
n işte chilii, în d ată le şi ardea în foc, u n lu cru
străin p en tru m o n ah i şi în că m ai străin p en ­
tru oam eni. F ericitu l n-a ago n isit vreo d a tă
două chilii, nici sapă, nici desagă, nici scăunel,
nici m asă, nici u rcior, nici făină, n ici ulei,
nici v in sau altceva d in m ateriile n ecesare,
ori pâine, ci fiind în locuri im ateriale ca unul
im aterial, avea n u m ai în chip p refă cu t o ch i­
lie m ică, câ t cu p rin d ea d oar tru p u l să u m ic
şi care d u cea m u lte lu p te, dar şi p e aceasta
făcân d -o din fân, o ardea în fo c rep ed e. D e
aceea, d eşi era n eîn şelat/n erătăcit i se sp u ­
nea „în şelatu l/ră tă citu l” şi o dată cu aceasta
i se sp u n ea în p lu s „arzătoru l d e c o lib e ” de
către cei care gân d eau cele p ăm â n teşti şi ca­
re n u v e d e a u h a ru l d u m n ezeiesc stră lu cito r
32
 al D u h u lu i din el, care -1 aco p erea ca u n cort
ceresc şi dum nezeiesc, n ici n ădejdea şi rugă­
ciu n ea n eîn cetată care-1 ră co rea u p u rurea.

Viaţa lui ascetică şi contemplativă

11. D ar cine va p ovesti în tre cerile sau , m a
b in e zis, lu p te le d u m n e z e ie şti ale a c e stu i
sfân t b ărb at pe care le-a d u s cu b ă rb ă ţie în
foam e, sete şi go liciu n e, în în g h eţu ri şi arşi­
ţe, iarn a şi vara, su b cerul liber, îm b ră ca t cu
o sin g u ră h ain ă şi d escu lţ? N e vizita t de n i­
m en i p en tru cele de treb u in ţă, afară n u m ai
dacă el în su şi nu trecea u n eo ri p e la cin eva,
şi atu n ci făcea o m ân gâiere tru p u lu i cu p â i­
ne, vin şi sare, şi n im ic m a i m u lt. A c e sta era
cel de care a sp u s H ristos: „P riviţi la p ă să rile
ceru lu i că n u seam ăn ă n ici n u seceră n ici n u
ad u n ă în h am b are, şi T atăl v o stru le h ră n e ş­
te ” [Mt 6, 26]. C ăci acest sfâ n t lo cu ia p u stiu l
a c e s ta ca o p a să re c e re a sc ă sa u , m a i b in e
zis, ca u n în ger. M ai m ult, îşi ard ea ch ia r şi
ch iliile lui. A cesta este cel d e ca re zicea Pa-
vel: „U m b la în p iei d e oaie, în p iei de cap re,
lip sit, n e că jit, m a ltra ta t, lo v it, o că rit; el d e
care lu m ea n u era v re d n ic ă ” \Evr 11, 37]. Cu
a d e vă ra t acesta şi-a ră stig n it tru p u l îm p re u ­
n ă cu p atim ile şi cu p oftele [G a 5, 24], a lu a t
p e u m erii săi crucea, cu m se cădea, şi fără
ză b avă a u rm at lu i H ristos [cf. M t 16, 24] cu

33
 cred in ţă. C in e n u se v a m in u n a d e a c e a stă
conduită cerească a lui? Cine nu va fi lovit de
u im ire auzin d lu p tele lui d u m n ezeieşti m ai
p resu s de fire şi de om , m area lu i răbdare,
p o stire a p este m ă su ră , setea, p riv e g h e re a ,
rugăciun ea şi lacrim a, starea în p icioare şi
p o că in ţa , lo v ire a c a p u lu i d e so lu l p ie tro s,
liniştea, b lân d eţea şi sm eren ia acelu i h ar
d u m n ezeiesc lu m in os şi n eîn şelat de care se
desfăta pururea? Şi d in con tem p lare în co n ­
tem plare ajungea în fiecare zi în alt cu duhul,
su ferea o răpire a m in ţii sp re străfu n d u rile
ei şi se în vred n icea d e taine d u m n ezeieşti ca
oarecând Pavel [T ebanulj şi A n ton ie [cel M a­
re], m arii lu m in ăto ri ai lu m ii şi lo cu ito ri ai
p ustiei, sau m ai b in e ca P etru A th o n itu l şi
prea m arele A tan asie, care au răsărit ca nişte
so ri p u ru rea lu m in ă to ri ai S fân tu lu i M u n te
şi ai în tregu lu i A p u s; to t aşa şi acesta, u r­
cân d în scu rt tim p la în ălţim ile acelora p rin
virtu te, adică p rin făp tu ire şi con tem p lare, a
răsărit în m ijlo cu l n ostru în p u stie şi a lu m i­
nat strălu cito r făp tu ra, iar pe n oi to ţi n e-a
călăuzit sufleteşte ca un soare preastrălucitor.

Legături cu alţi asceţi athoniţi

12. A cest sfânt a ajuns însă obişn uitul u n or
m ari b ătrân i care-şi aveau lo cu in ţa în p ră ­
păstii, m ă refer la G h eron tie de la V u le v te-

34
 r ia 8, la C o rn e liu din p ă rţile c h ilie i S fâ n tu l
M am as9, la A u xen tie şi Isaia, şi la sfân tu l şi
m inunatul M acarie de pe in sula Sfântul Hris-
to fo r101, dar şi la p reaîn văţatu l G rigorie din
Strava L a n k a d a 11 care a fo st h ră n it de în ger
cu pâine cerească, la cel ce şed ea în m ăn ăs­
tirea lu i D o ro te i12 şi în L evk a 13, p recu m şi la
sfin ţii b ătrân i care erau şi se n evo iau în isi­
h ie în lo c u l n u m it M e la n a 14, la acela de la
S fân tu l M am as şi la G heron tie, la T eodul, la
Iacob cel su pran u m it M arulis, la un alt Iacob
d in T ra p e z u n t, la a cel sfâ n t C le m e n t şi la
G alaction , isih aştii, la M arcu acela cel S im ­
p lu şi m in u n at şi la alţi m u lţi b ătrân i, ale
căror n um e nu p o t fi date aici din p ricin a
lu n gim ii cu vân tu lu i, şi p en tru că n um ele tu ­
tu ro r acestora au fo st scrise în ceru ri [cf. Lc
io , 20], de aceea nu e n ecesar p en tru n oi să
le scriem aici. T o ţi aceştia a v â n d u -1 în m i­
n u n a re p e S fâ n tu l M a xim cu m îşi n im ice a
c h iliile p rin fo c, ia r el p e tre c e a m ereu fă ră

8 Mănăstire athonită azi dispărută; se afla pe latura

de vest, ia poalele schitului Sfânta Ana.
9 Chilie azi dispărută, situată în împrejurimile Kav-
sokalyviei.
10 Din faţa Kavsokalyviei actuale.
11 Semnatar al faimosului „Tomos aghioritic” pro-
palamit (1340) (PG 150,1236).
12 Mănăstire athonită azi dispărută.
*3 Loc de lângă Marea Lavră.
14 Punctul extrem al peninsulei athonite.

35
 casă şi fără nici o p u rtare de grijă, dar şi uit
ţelegân d din co n vo rb irea cu el şi harul d u m ­
n ezeiesc care lo cu ia în el, nu-1 m ai n u m eau
„în şelat/rătăcit”, ci cin stitu l M axim A rză to r
de colibe şi lu m in ăto r p realu m in os.

Grigorie Sinaitul la Athos

13. V en in d însă de la Ierusalim şi acel foar­
te isih a st d o m n G rig o rie S in a itu l [+ 13 4 6 ],
care a ajun s m ai ap oi şi făcăto r de m in u n i şi
sfân t în p ărţile M aced o n iei şi acolo a lu m i­
nat p e m u lţi p rin cu vin te şi fap te sp re lin iş­
tire [isihie] şi vieţu ire sin guratică, şezâ n d el
în p ărţile A th o su lu i acesta a ajun s d ra g şi
în d răgit de toţi p ă rin ţii şi fraţii care lo cu ia u
în în treg m u ntele, d a r în că şi m ai m u lt de
b ătrân ii isihaşti. F iin d că acesta era u n m i­
n u n at în văţăto r în isih ia şi ru găciu n ea cu
m in tea în in im ă şi în ţeleg ea fo arte lim p ed e
m işcările duhurilor, lu cru cu anevoie de aflat
şi rar ch iar în tre cei b ătrân i. D e aceea, aler­
gând la el, isihaştii în văţau cele ale rugăciunii,
ta in e le ce le n e în ş e la te / n e r ă tă c ite ale h a r u ­
lu i, şi ca re su n t s e m n e le în ş e lă r ii/ ră tă c irii.
Şi-i p u teai ved ea p e to ţi cu rgân d sp re el ca
acei cin ci m ii de b ă rb a ţi sp re Iisu s o d in io ară
din p ricin a m in u n ii h ră n irii [M c 6, 44]. D ar
aşa cum şi pe A cela atu n ci îl u rm au n u m ai
u cen icii, to t aşa şi p e vestitu l G rigorie îl u r­

36
 m au călcându -i pe urm e câţiva aleşi şi ei s-au
arătat lu m in ăto ri p realu m in aţi.

întâlnirea dintre Grigorie şi Maxim.

14. F iin d aceştia astfel şi v o rb in d cu G ri-
go rie d a scă lu l lor, care era lu m in a lu m in ă to ­
rilor, s-a fă cu t cu vân t şi d esp re a cest cu vios
şi de D u m n ezeu p u rtătoru l p ărin tele n ostru
A rză to ru l de colibe şi ei i-au sp u s şi exp licat
to ată co n d u ita sa d u m n ezeiască m ai p resu s
d e om , n eb u n ia lui p refăcu tă şi rătăcirea/în -
şelăciunea lui nerătăcită-neînşelată. Şi auzind
de la to ţi acestea, m arele G rig o rie S in aitul îl
avea în m in u n are p e cu vio su l şi d orea să -l
v a d ă şi să v o rb ea scă des cu el ca şi cu un
m are lo cu ito r al pustiei şi al acestu i m u n te
şi lu m in ăto r su p rastrălu citor. D e aceea, tri­
m iţân d p e u n ii din u cen icii lu i îm p reu n ă cu
M arcu cel S im p lu ^ p om en it m ai sus, a zis:
„S m u lge-te sp re noi, p rea cin stite p ărin te şi
fra te M axim e, ca să ved em iu b irea şi sfin ţe ­
n ia ta şi să slăvim p e D u m n ezeu Cel în tru
cele în a lte !” Ş i în cercân d tim p de d ou ă zile
să-i d ea de u rm ă în desişuri, n u l-au găsit,
fiin d că îş i arsese coliba şi p etre ce a astfel în
d esişu ri, în p eşteri şi râpe. D ar fiin d tim p de

Probabil acelaşi cu „Marcu al Sinaitului”, semna­

tar şi el al „Tomosului aghioritic” din 1340 {PG 150,
1236).

37
 iarnă, osteniţi m ult de frig, întorcându-se s-au-
refu giat la chilia Sfântul M am as ca să-şi tra ­
gă sufletele. Şi în că fiind ei acolo, dă pe acolo
şi M axim căutatul, arătându-li-se ca u n m ăr­
g ă ritar el m in un atul, fie că l-au adu s acolo
p u n ân d u -1 în m işcare Pronia şi ru găciu n ea
b ătrân u lu i [G rigorie], fie văzân d el m ai d i­
nainte aceasta a ven it la ei, n u p o t spune.
P ot spun e d oar că li s-a ad resat tu tu ro r p e
n um e şi le-a sp u s din ain te sfatu l b ă trâ n u lu i
[G rigorie]; căci b ătrân u l [G rigorie] vo ia să
p lece din M u n te sp re extrem ităţile M aced o ­
niei, la P aro ria16. D e aceea l-a lu a t în râs p e
zisu l M arcu spun ân du -i: „Să nu în d ră zn eşti
să-l u rm ezi pe b ătrân u l [G rigorie] care se
duce la P a ro ria !” A cestea le-a zis d u m n eze­
iescu l M axim , iar fraţii i-au sp us şi au în şti­
in ţat cu vân tu l b ă trâ n u lu i [G rigorie]. Ia r el
n -a stat pe gân d u ri, ci s-a a ştern u t p e d ru m
în d ată îm p reu n ă cu ei şi cân ta în şo a p tă sti­
hul: „R idicat-am ochii m ei la m unţi, d e unde
v a ve n i ajutorul m eu .d e la D om n ul C el ce a
făcut cerul şi p ăm ân tu l” [Ps 120, 1—2]. Şi m ai
c â n ta în şo a p tă m u rm u râ n d şi a lte lu c ru ri
n earticu late astfel că tovarăşii de d ru m n-au
p u tu t în ţe le g e c â n ta re a lu i. Şi a ju n g â n d la

16 Sihăstrie situată „lângă graniţă” (para horia)

între Tracia bizantină şi Bulgaria, între Adrianopol şi
Yambol.

38
 chilia b ătrân u lu i, M axim le-a zis: „B ătrân u l
[Grigorie] se odihneşte acum fiind foarte obo­
sit de rugăciun e; răm ân eţi p uţin în linişte.
M ă voi od ih n i şi eu p u ţin p â n ă ce v o i ved ea
p e b ă trâ n u l.” Şi sp u n â n d aceasta, ei au stat
în lin iş te în ch ilie , ia r el a in tra t ia r ă ş i în
desiş şi se lu p ta în ru găciu n i cu lacrim i şi
cânta: „P aşii m ei în d rep tea ză -i d u p ă cu vâ n ­
tu l tău şi să nu m ă stăp â n ea scă to a tă fă ră d e ­
legea. Izbăveşte-m ă de clevetirea oam en ilor”
[Ps 118, 13 3 —134] şi celelalte. Şi îm p lin in d
sfân tu l cu lacrim i cân tarea aceasta, l-a c h e ­
m at d u m n e zeie scu l G rigorie S in aitu l şi în ­
d ată a v e n it la p o ru n ca lu i şi s-au îm b ră ţişa t
cu sărutare dum nezeiască. Şi scoţându-i afară
p e to ţi, G rig o rie l-a ţin u t n u m a i p e a c e st
p u rtător de D u m n ezeu M axim , v râ n d să în ­
ţeleagă lim p ed e şi în m od exa ct de la el în ­
su şi cele p rivito a re la el.

Convorbire duhovnicească
despre isihasm şi tainele lui
15. Şi în tre b a t fiin d de el [M axim ] i-a sp us
fără prefăcătorie aşa: „Iartă-m ă, părinte, sunt
un în şelat/rătăcit [peplanemenos eimi].” Şi
b ătrân u l i-a zis: „L asă acum . S pu n e p en tru
D u m n ezeu virtu te a ta, ca să ne lu m in ezi, ca
să ne zid im u n ii p e alţii sp re virtu te p rin h a ­
rul lui H ristos. C ăci nu su n tem ca u n ii care
vo r să-l p rin dă în cu rsă prin cuvânt pe ap roa­
39
 pele [cf. M t 2 2 ,1 5 ], ci îl iu bim p e ap roapele
ca p e noi în şin e [Mt 22, 39]. V o rb eşte p en ­
tru D om n u l.” A tu n ci sfân tu l i-a sp u s toate
cele din tin e re ţe : ze lu l d u m n e ze ie sc , fuga,
ascultarea, n ebun ia şi sm in teala prefăcută,
lu ptele, gropile, ved erea aceea în frico şa tă a
N ăscătoarei de D um nezeu, lu m in a care l-a
în cercu it şi-l în cercu ieşte, isp itirile d em on i­
lo r şi cursele lor. Şi în treru p ân d u - 1 , b ătrân u l
i-a z is1?: „Spu ne-m i, rogu -te, ţii rugăciu n ea
m inţii, p reacin stite?” Şi zâm bind, acela a zis:
„A vân d-o din tin ereţe, nu v o i ascu n d e m i­
nun ea. Eu, cin stite părin te, a v â n d cred in ţă
ş i iu b ire m u ltă în p re a c u r a ta D o a m n ă de
D um n ezeu N ăscătoarea, am ceru t cu lacrim i
să p rim esc de la ea h aru l ru găciu n ii. Şi fiin d
în tr-o zi, cu m aveam obiceiul, în b ise rica Pa-
naghiei, am im plorat-o iarăşi cu lacrim i pen­
tru aceasta p e N ăscătoarea d e D um n ezeu. Şi
săru tân d cu dor p reacu rata ei icoan ă, în dată
s-a fă cu t în piep tul şi in im a m ea o căld ură
m ultă, dar care nu ardea, ci răco rea şi în ­
d u lc e a şi m i-a fă c u t m u ltă str ă p u n g e r e [a 17

17 începând din acest punct şi până la începutul

§ 16, discuţia între Maxim Kavsokalivitul şi Grigorie
Sinaitul, care constituire nucleul mistic al întregii „Vieţi”,
a fost inserată într-o parafrază greacă de Nico.dim
Aghioritul ca apendice al faimoasei Filocalii, Veneţia,
1782, p. 1198—1201 (trad. rom. pr. prof. D. Stăniloae,
FR VIII, 1979, P- 541- 545)-

40
 in im ii]. Ş i de atunci, p ărin te, in im a m ea a
în c e p u t sa sp u n ă în ă u n tru ru g ă c iu n e a , ia r
raţiu n ea are îm p reu n ă cu m in tea âd u cerea-
am in te de Iisus şi de N ăscătoarea d e D u m ­
n ezeu a m ea, şi nu m -a m ai p ă ră sit nicicând.
Ia rtă -m ă !”
Iar S in aitu l a zis: „Şi cân d se zice ru găciu ­
nea, sfin te, ţi s-a fă cu t o sch im b are sau o
ieşire d in sin e sau vreo altă flo are a ru g ă ciu ­
nii şi un ro d al d u h u lu i?” Şi sfân tu l a zis:
„D e a c e e a , p ă rin te , am a le rg a t în p u stie şi
a m d o r it m e re u isih ia , p e n tru ca să am cu
b o g ă ţie ro d u l rugăciu n ii, care este o d rago s­
te d u m n ezeiască [eros theios] şi o răpire â
m in ţii la D o m n u l [harpage noos pros Kyri-
on\.” „Ş i ai acestea, ro g u -te?”, a zis G rigorie.
Iar el zâm b in d p u ţin a zis: „D ă-m i să m ăn ân c
şi n u -m i m a i isco d i în şe la re a / ră tă c ire a .” Şi
G rig o rie a zis: „D e-aş fi în şela t/ră tă cit şi eu
ca tin e, sfin te! D ar te rog, sp un e-m i: în răpi­
rea m in ţii de atun ci ce vede atunci m intea cu
och ii m in ţii? Şi oare m ai p o ate m in tea în ălţa
atu n ci îm p re u n ă cu in im a ru g ă ciu n ea ?”
Şi sfân tu l a zis: „N icidecum , părinte. Când
vin e D u h u l S fân t în om u l rugăciu n ii, atun ci
ru g ă ciu n e a se o p reşte fiin d că m in tea e în ­
g h iţită / a b s o r b ită d e v e n ire a / p r e z e n ţa D u ­
h u lu i S fâ n t şi n u-şi m ai p o ate d esfăşu ra p u ­
terile ei, ci se su p u n e în tru to tu l oriu n d e ar
v o i să o ia D uhul: fie în tr-u n vă zd u h im ate-

41
 ria l al lu m in ii d u m n e z e ie şti, fie sp re altă
ved ere p lin ă de u im ire ch iar aşa neclară, fie
sp re o con vorbire d u m n ezeiască care o co­
vârşeşte. Şi aşa cum vrea El, aşa dăruie M â n ­
gâieto ru l robilor Săi m ân gâierea d u p ă v re d ­
nicie. Şi-m i aduc am in te, p ărin te sfinte, cu m
acele ved eri ale p ro feţilo r şi m ai cu seam ă
ale a p o sto lilo r la ven irea h aru lu i lu m in os al
D u h u lu i au fost so cotite de ceilalţi în şelare
şi b e ţie [FA 2, 13] şi d re p t n im ic, d e şi ei
sp u n eau acestea: «Am vă zu t p e D om n ul pe
un tro n în alt şi ridicat» [Js 6 ,1 ] , ca şi P avel
îm p re u n ă cu în tâ iu l m u c e n ic Ş te fa n ca re
sp un : «Am văzu t p e Iisu s şezâ n d pe tro n u l
D u m n e z e irii în tru c e le în a lte d e -a d re a p ta
T atălu i» [FA 7, 5 5 —56]. Ş i m ă m ir cu m u n ii
n u cre d în cele văzu te n ici acu m cân d h aru l
D u h u lu i a în flo rit în cred in cioşi, cu m sp un e
şi Ioil: «Voi vărsa din d u h u l M eu p este to t
tru p u l» [Joz7 3 ,1 ] . Ia r acu m H risto s ne-a d at
D u h u l M ân gâietor, Ş i D u h u l ia m in tea nu ca
să o în ve ţe iarăşi cele în ţelese de ea în chip
o b işn u it, cu m su n t cele ce su n t, ci ca să o
în v e ţe cele m ai p resu s de cele ce su n t şi m ai
p re s u s d e lu m e, cu m su n t c e le ce su n t în
ju r u l D u m n ezeirii şi F iin ţarea, p e D u m n e­
zeu în su şi, p e C are o ch iu l tru p e sc nu L -a
v ă z u t şi la care in im a care gâ n d e şte la cele
p ăm â n te şti nu s-a su it [cf. 1 Co 2, 9], P ri­
m e şte -m i acest gând: aşa cu m fără fo c ceara
42
 e n u m ai ceară, dar dacă in tră în legă tu ră cu
fo c u l s e to p e şte şi se d e sc o m p u n e şi a rd e
îm p reu n ă cu fo cu l şi nu se m ai p oate ţin e, ci
se ap rin d e îm p reu n ă cu fo cu l şi d evin e în
în tregim e lum ină, până ce n u m ai există p rin
natura ei şi devine în în tregim e lum ină, chiar
d acă e ceară, to t aşa şi p u terea m in ţii în ţe le ­
ge-o că este ca o ceară: p ân ă ce stă în n a tu ra
ei în ţeleg e n u m ai cele p o triv ite cu n a tu ra şi
p u terea ei, d ar câ n d se v a ap ro p ia de ea fo ­
cul D um n ezeirii, D u h u l S fâ n t în su şi, a tu n ci
e to p ită de p u terea D uh ului, ard e îm p reu n ă
cu fo cu l D u m n ezeirii şi se d esco m p u n e în
în ţelesu rile ei, e în g h iţită de lu m in a d u m n e ­
zeiască şi d evin e în în tregim e lu m in ă d u m ­
n ezeiască su p ra stră lu cito a re .”
A ici dum nezeiescul G rigorie a lu at cuvântul
şi a zis sfân tu lu i: „A rză to ru l m eu de colibe,
d ar există şi altceva a sem ă n ă to r cu aceasta
şi care p o artă n u m ele de în şe la re/ ră tă cire .”
Şi sfân tu l a spus: „D ar altele su n t sem n ele
în şelării/rătăcirii, şi altele cele ale h aru lu i şi
adevărului D uhului. Cele ale în şelăciu n ii/ră-
tăcirii su n t acestea: cân d se ap rop ie d u h u l
rău, tu lb u ră m in tea şi o face sălbatică, fa ce
m in tea în vâ rto şa tă şi să d eşte laşitate şi d is­
perare şi întuneric în suflet, sălbăticeşte ochii,
tu lb u ră creieru l, face să trem u re tru pu l, în ­
ch ip u ie în fa ţa o ch ilo r b lu m in ă de foc, p e
ce a a în ş e lă c iu n ii/ ră tă c ir ii, n u u n a su p ra -
43
 strălu citoare; face m in tea să-şi iasă d in sine-
şi dem on ică, iar aceasta grăieşte p rin lim b ă
cu vin te n ecu viin cioase şi b lasfem ato are, se
m ân ie şi e în fu riată de m ulte; nu este în ea
sm eren ie, n ici rugăciun e, n ici lacrim ă a d e ­
vărată, ci se lau dă şi se slăveşte în realizările
ei şi e ste în to td e a u n a p ă rta şă fă ră fric ă la
p a tim ile ce le rele; ia r p â n ă n -o fa c e să -şi
iasă d in sin e şi n-o p red ă p ierzan iei n u se
d ep ărtează de la ea. D e care în şelăciu n e/ră-
tăcire, sfinte, să ne izbăvească D om n u l d e la
ce l rău . Iar se m n e le h a ru lu i su n t a ce ste a :
cân d se apropie D uhul Sfânt, ad u n ă m in tea
ş i o fa c e co n ce n tra tă , sm e rită şi m o d e stă ;
săd eşte în su flet ad u cerea-am in te de m o a r­
te, de ju d eca tă şi de greşeli, d ar şi de o sâ n d a
focu lu i; face in im a u şo r sen sibilă la stră p u n ­
gere, o face să je le a sc ă şi să plân gă, ia r o ch ii
îi face b lân zi şi cu rgăto ri de lacrim i; câ n d se
apropie, îm blânzeşte şi m ângâie su fletu l p rin
cin stitele P atim i ale lu i H ristos şi n esfâ rşita
L u i iu bire de oam eni; p un e în m in te c o n ­
tem p lări foarte înalţe,..pe cele n eîn şela te/n e-
rătăcite, făcân d -o să vad ă m ai în tâ i p u te re a
creato are n ecu p rin să/n eîn ţeleasă care a al­
cătu it din n im ic u n iversu l, p e cea care ţin e
la u n lo c şi p o a rtă g rijă a stfe l d e u n iv e r s ,
ap oi n ecu p rin su l şi n ecircu m scrisu l D u m n e-
zeirii triipostatice, ocean u l n ecu p rin s şi de
n ead u lm ecat, F iin ţa rea m ai p resu s d e to a te
44
 cele ce sunt; şi aşa o lu m in ează cu lu m in area
u n ei cu n oaşteri d u m n ezeieşti, iar m in tea fi­
in d răp ită în D uh ul de acea lu m in ă d u m n e­
z e ia scă fă ră fu n d se lu m in e a z ă în a c e a stă
lum in ă d u m n ezeiască şi su p rastrălu citoare;
to t El face sen in ă şi in im a şi d ăru ie celei ce i
s-au h ărăzit u n ele ca acestea în m inte, ra ţi­
u ne şi duh, o vo io şie şi v e se lie n egrăită; şi
fiin d aşa în ălţată m ereu cu duhul, ea are roa-
da duhului, cum sp un e m arele Pavel: «R oada
D u h u lu i este b u cu ria, p acea, în d elu n g ă -ră b -
d area, b u n ă ta te a , iu b ire a , c o m p ă tim ire a şi
sm eren ia» [cf. Ga 5, 2 2 ].”

Renunţă la viaţa rătăcitoare

şi se stabileşte într-un loc
16. A u z in d a ce ste a , d a s c ă lu l is ih ie i şi al
rugăciu n ii, d u m n ezeiescu l G rigorie S in aitu l
a răm as u im it şi şi-a ieşit d in sin e cu to tu l la
aceste vorbe ale sfântului. în cepân d d e atunci
l-a n u m it şi „în g er p ă m â n te sc” , nu om . D e
aceea, cel m ai m u lt l-a rugat spunând: „în c e ­
tează de acu m , rogu -te, să -ţi m ai arzi chilia,
ci aşa cu m sp u n e în ţelep tu l Isaac cel S irian
de neam , ad u n ă -te p e tin e în su ţi în tr-u n lo c
şi şe zi în el ca să a d u ci ro d m ai m u lt18 şi să-i
foloseşti p e m u lţi ca u nul fo a rte iscusit. C ăci

18 Cf. titlul Cuvântului 26; ed. Spetsieris, 1895, p. 109

(FR IX, 1980, p. 141).

45
 i

ia tă b ă trâ n e ţe a a le a rg ă şi să m â n ţa v re a să.
se în m u lţească, iar m oartea vin e în ain te de
vrem e. D e aceea p rin aşezare îm p ărtăşeşte
talan tu l şi săm ân ţa d u m n ezeiască p o p o ru lu i
lui D um n ezeu în a in te să vin ă sfârşitul, ca să
ai p lată m ai m u ltă în ceruri, p reasfin te. Căci
sfin ţin d u -i pe A p ostoli, D om n u l nu i-a tr i­
m is să p etreacă m ereu în m u nţi, ci m ai d e ­
grab ă la oam eni, ca p rin îm p ă rtă şirea sfin ­
ţen iei şi cei b lestem a ţi să se facă sfin ţi şi să
se m ântuiască prin sfinţenie. D e aceea le-a zis:
«Lum ina voastră să lu m in eze înaintea oam e­
nilor», nu a stân cilor. Să lu m in eze, aşadar,
şi lu m in a ta în a in tea oam en ilor, «ca să vad ă
fap tele tale cele b u n e şi să slăvească pe T a tăl
n ostru cel din ceru ri» [Mt 5 ,1 6 ] , şi lasă de
acu m p refacerea că eşti n eb u n şi scrân teala
\to morainein kai salia], fiin dcă devine scan ­
d al p e n tru ce i ce n u c u n o s c c e le ale tale.
P rim eşte deci acest sfat şi ascu ltare d u m n e­
zeiască şi fă ce îţi p o ru n ce sc ca u n p rieten şi
frate al tău, căci scris este: «U n frate ajutat
de un frate e ca o cetate tare» [P r 18, 19 ].”
A flâ n d acestea şi ceila lţi fo arte m ari b ă ­
trân i p e care i-am a m in tit m ai su s, lău d ân d
cu vin tele Sin aitu lu i, l-au con vin s p e sfân tu l
să se aşeze. Şi el a fă cu t aşa. Şi, iată, ap roap e
de lo cu l lui Isa ia 1? ca la tre i m ile, a făcu t o 19

19 Situat ca la o oră distanţă spre sud de Marea Lavră.

46
 îm p re jm u ire lu n gă şi lată de p atru coţi, nu
d in p ietre în p a tru colţuri sau cărăm izi, p ie ­
tre sau scân du ri, ci cum îi era obiceiul, lu ­
ân d lem n e şi p u ţin ă iarbă a h o tă râ t să facă o
ch ilie, în care şezân d de acu m în a in te şi ne-
arzân d -o, îşi p etrecea în ea to t tim p u l vieţii
lui, n eag o n isin d u -şi ceva d in cele de treb u ­
inţă, cu m fac cei m ulţi, ci îşi avea chilia goală
to t tim p u l de orice, până în tr-a tâ t în câ t nu a
a v u t vreo d a tă un ac, nici sapă, n ici d ou ă că ­
m ăşi, n ici pâine, n ici desagă, n ici ban, p ă ­
zin d în această chilie iarăşi a sceza lu i m ai
p resu s de om ca unul fără trup. D e aceea şi-a
şi săp at u n m o rm ân t lân gă ea şi în fiecare zi
A r z ă to r u l de co lib e îl p ro h o d e a p e M a xim ,
p rin zân du-1 zo rii acolo şi sp u n ea acolo câ n ­
tă rile d e ja le ale m o rţilo r: „C el ca re ca u n
D u m n ezeu ai îm p o d o b it ceru l cu stele”20.

Vedenia lui Marcu

17. D eci, p o trivit p rezicerii S fân tu lu i M a ­
x im , a ce l d u m n e z e ie sc G rig o rie S in a itu l a
p le c a t la P a ro ria . Şi ie şin d ş i m a i în a in te -
zisul M arcu şi ajungând în K om itissa21, M arcu
a a u zit g lasu l sfân tu lu i să se în to a rcă în apoi.
Şi în to r c â n d u -ş i o d a tă cu g la s u l p riv ire a

20 Din slujba înmormântării; luminânda sâmbetei,

Octoih.
21 Metoc al mănăstirii Hilandari la intrarea în Sfân­
tul Munte.

47
 în apoi, a vă zu t lu cruri străine şi uim itoare
p e care m i le-a povestit. A văzu t de ju r-îm -
p re ju ru l m u n te lu i ca un c a stru cu tu rn u ri
sta c o jii rid ica t în în a lt, ia r în lo c u l n u m it
M e g a li V ig la 22 p a la te de a u r p re a d e sfă ta te
p u rtâ n d -o îm p ă ră te a să p e N ă sc ă to a re a de
D u m n ezeu îm p re u n ă cu p u te ri n e tru p e şti
n esfârşite şi m u lţim ile m on ah ilor de ju r-îm -
p reju r cân tân d im n e şi în ch in ân d u -se N ă s­
cătoarei de D um n ezeu. Şi v ă zâ n d aceasta şi
a d u c â n d u -ş i a m in te d e v e d e re a în a in te a
Sfântului M axim , punând m etanie învăţătoru­
lu i său G rigorie S in aitu l s-a în to rs în L avră
şi a lo cu it acolo în isih ie şi a ajun s b ărb at de
fo arte m are discern ăm ânt.

Grigorie Sinaitul la Paroria şi iradierea

panortodoxă a acestui centru isihast
18. Iar dom nul G rigorie S in aitu l aju n gân d
acolo la P aroria a răsărit ca un so are stră lu ­
citor p en tru cei aflaţi în în tu n eric şi a îm ­
p ă rţit aco lo tu tu ro r c e lo r flă m â n zi p â in e a
m ân tu itoare a vieţii. N u ara cura să p o ves­
tesc şi ven erab ilele isp răvi ale acelu i b ărb a t
care s-a făcu t u n izvor n esecat p rin cuvânt,
fap tă şi com portare. Ş tie a cest lu cru M arele

22 Lanţul de coline care marchează hotarul care

desparte Athosul locuit de monahi de Grecia conti­
nentală.

48
 O raş [C o n sta n tin o p o lu l] şi to a tă T ra cia şi
M acedonia, dar şi tot păm ântul locuit de b u l­
gari şi cele de d in colo de Istru [D u n ăre ] 23 şi
Serbia. M u lţim i n esfârşite de aleşi alergau
sp re el, cău tau să se satu re d in izvo ru l în v ă ­
ţătu rilo r lu i p u ru rea vii, şi se sătu rau . Şi aşa
a fă cu t lo cu iţi m u n ţii m ai în a in te n elocu iţi şi
Paroria, astfel că erau p lin i d e tu rm ele m o ­
n a h ilo r p e care-i p ecetlu ise cu m âin ile sale.
I-a fă cu t d o rito ri de el p rin m in u n a te scri­
so ri de în vă ţă tu ră şi pe îm p ă ra ţii p ă m â n tu ­
lui: p e A n d ro n ic [III P aleologu l, 13 2 5—1341]
şi [Ioan] A lexan d ru [al B ulgariei, 1331—1371],
pe Ş tefan [D u şan al Serbiei, 13 2 1—1355] şi
pe A le x a n d ru [I al V a la h iei, 13 3 8 —1364]. D e 2 3

23 Asupra importanţei excepţionale a acestui pasaj

pentru istoria monahismului şi Bisericii româneşti a
atras atenţia într-un studiu remarcabil mitropolitul T it
S im e d r e a în 1962 („Viaţa mînăstirească în Ţara Româ­
nească înainte de 1370”, Biserica Ortodoxă Română 80
[1962], nr. 7 -8 , p. 673-687, mai ales, p. 678-680).
Biograful Sfântului Maxim Kavsokalivitul arată lim­
pede că printre ucenicii Sfântului Grigorie Sinaitul
(+ 1346) la Paroria se aflau şi români şi că marele isi-
hast a avut o corespondenţă pierdută şi cu domnul
Ioan Nicolae Alexandru. Ceea ce arată limpede exis­
tenţa unei vieţi monahale dezvoltate în Ţara Româneas­
că în prima jumătate a secolului XIV, cu mult înainte
de întemeierea Vodiţei în 1370 de Sfântul Nicodim cel
Sfinţit, care a fost doar organizatorul pe baze chinovi-
ale, nu întemeietorul, monahismului românesc (cf. şi
pr. prof. D. S t ă n il o a e , „Introducerea” la scrierile Sfân­
tului Grigorie Sinaitul, FR VII, 1977, p. 82—83).

49
 aceea, p rin virtu tea şi în văţătu ra cu viosu lu i
părin te G rigorie Sinaitul, hain a m o n ah ilo r
se în m ulţeşte în lo cu rile şi oraşele acestora.
Iar el a rid icat la P aroria şi m ăn ăstiri, şi ai
p u te a v e d e a ca un alt M u n te S fâ n t, v e s e lie
m ân tu itoare b in e în răd ăcin ată [Ps 47, 2 —3].
Şi p rin viaţa acelu i fericit în vă ţă to r p ă m â n ­
tu l locuit de b u lga ri s-a făcu t o cetate a m o ­
nahilor. Iar d u p ă ad orm irea şi d u p ă u rcarea
a ce lu ia la D u m n e ze u , m u lţi .d in în v ă ţă c e ii
acelu ia au ră sărit ca n işte stele stră lu cito a re
şi au îm p o d o b it m argin ile lu m ii. A c e ste lu ­
cruri ale acelui fericit G rigorie S in aitul le-am
m en ţion at aici d o ar în p arte d in p ricin a lu n ­
gim ii cuvântului.

Minunile şi prorociile lui Maxim

19. D ar să v e n im iarăşi la isp ră vile sfâ n tu ­
lu i [M axim ] câte le-a săvârşit acesta ca un
u ria ş [gigan t] în S fâ n tu l M u n te. Ş e z â n d el
în c h ilia sa, cu m sp u n e a m , d e m o n ii a d u -
n ân d u-se făceau răzb oi în fiecare zi cu sfâ n ­
tu l şi se sârgu iau să-l Scoată pe sfâ n tu l din
lo c u l acela. D ar în zad ar arun cau cu p ietre în
el b lestem aţii, căci el le răsp u n d ea cu p ro ­
iectilele ru găciu n ii m in ţii şi ei se risip ea u ca
un fum . îl în vălu ia şi o p u tere d u m n ezeiască
de n eb iru it în ch ip de foc, cu m a fo st vă zu tă
de u n ii v re d n ic i, şi c a re -i a rd e a p e cei p o ­
trivnici. Şi o lu m in ă tăm ădu itoare scân teia în
50
 cu vin tele lui şi n u m a i cu cu vân tu l el a tă m ă ­
d u it m ulţi d em on izaţi, cu m am cu n oscu t în
chip foarte ad evărat şi el îi slo b o zea în p ace
în lo cu rile lo r p o ru n cin d u -le să se ab ţin ă de
la m ânie, d esfrân are şi n ed rep tate, de la b e ­
ţie şi ju ră m â n t strâm b , iar p rin p o stire de la
cărnuri, m ilostenie du pă p u tere şi curăţire să
se facă vred n ici în sărb ă to rile în sem n a te de
sfin tele p reacu rate şi d u m n ezeieştile T ain e,
ca să se facă săn ătoşi p en tru totd eau n a.
20. în tr-o zi l-a în d e m n a t p rin cu vân t pe
un oarecare m on ah M ercu rie şi el a vin d eca t
în faţa cu viosu lu i în n u m ele lu i Iisu s H ristos
pe un dem onizat.
în tâln in d în drum p e un alt slu jitor al unui
b ătrân care p ătim ea cu m p lit fiin d ch in u it de
un dem on, i-a p o ru n cit zicând : „D u-te, su-
p u n e-te cu totu l p ă rin telu i tău d u h ovn icesc
şi p osteşte de la b râ n ză , v in şi în tin ă ciu n e şi
fă -te să n ă to s în n u m e le D o m n u lu i!”, cu m
s-a şi v in d ecat din ziu a aceea.
Iarăşi, când au ven it la el p en tru folos nişte
m on ah i de la Lavra, a v e n it îm p reu n ă cu el
şi un alt m irean. Şi cu m l-a v ă z u t cu viosu l,
l-a alu n gat de d ep a rte sp u n ân d că e akin dy-
n ist2« şi n ecred in cios, d eşi n u fu sese cu n os- 2 4

24 Adept al lui Grigorie Akindynos (1300—1348),

adversar al Sfântului Grigorie Palama şi al teologiei
energiilor necreate, condamnat de Sinoadele constan-
tinopolitane din 1341 şi 1347.

51
 cu t ca atare de ceilalţi p ân ă în ceasu l acela.
Căci m ulte a sp u s acest sfân t îm p o triva lu i
A kin d yn os [fără prim ejdie] p e care îl n u m ea
K akokin dyn os [prim ejdie rea], d em on izat şi
părtaş al o ricărei erezii şi slu jito r al lu i A n ti­
hrist; de aceea pe unii ca aceia îi izgo n ea de
departe şi-i an atem iza pe faţă.
Iarăşi, cân d ven eau la el n işte m on ah i, de
cum i-a v ă zu t a strigat cu glas tare: „A lu n ­
gaţi-! în sp ate p e m esalian [bogom il] şi aşa
ven iţi la m in e !” Şi i-a sp u s n um ele; p e care
au zin du -1 ce i care-1 în so ţe a u p e d ru m s-a u
ru şin at şi în frico şa t şi l-au a lu n ga t d in to v ă ­
răşia lo r pe n ecredin cios.
Pe un alt m on ah, care vo ia să m eargă cu o
corabie tesaloniceană la C on stantin op ol p en ­
tru o n evoie oarecare, l-a lu a t în râs p rezi-
cân d u -i p rim ejd ia corăbiei. Iar d u p ă trei zile
corabia a p ierit şi s-a scu fu n d a t în a d â n c cu
to ţi oam en ii d e la bord.
Iarăşi, v e n in d o corabie d in tr-o in su lă în
p o rtu l Lavrei, cei de pe corab ie s-au d u s la
s fâ n tu l a v â n d cu ei şi p e c in e v a ca re a v e a
d em on u l n esătu ră rii — căci m ân ca în fieca re
zi hran a a cin ci b ă rb a ţi şi nu se să tu ra — şi
plecându-1 la picioarele sfântului, l-au im p lo ­
rat îm p reu n ă cu el să ia d e la el v in d eca re. Ş i
lu ân d un p esm et l-a dat celui ce p ătim ea spu-
nându-i: „M ănân că atât, satură-te în n um ele
D om n u lu i n o stru Iisus H ristos, şi ai p a c e !”
52
 Şi de atunci acesta s-a eliberat de demonul
nesăturării şi n-a mâncat mai mult decât
lăţimea unui pesmeţ. De aceea, lăsând toate,
femeie şi copii, viaţă, corabie şi pe însoţito­
rii de drum, s-a făcut monah foarte încercat,
şezând aproape de sfântul, călăuzit de el spre
Dumnezeu şi înaintând în har.
Venind la sfântul un monah cu numele
Varlaam, supus unui bătrân, a fost luat în
râs de el din pricina cerbiciei şi neascultării
lui spunându-i: „Din pricina asta vei sfârşi sub
o prăpastie”, lucru care s-a şi făcut. A prezis
şi sfârşitul lui Atanasie Krokas spunându-i:
„O să sfârşeşti de mâna ismaeliţilor [turci­
lor].” Şi aşa s-a şi întâmplat.
21. Căci viteazul avea de la Duhul dumne­
zeiesc harul bogat al vederii înainte, cum am
spus mai sus, şi tâlcuia cele de departe ca
aproape şi cele neclare şi viitoare le spunea
dinainte şi le înştiinţa fiecăruia printr-o ghi­
citoare preaînţeleaptă. De aceea a şi înştiin­
ţat dinainte tuturor venirea la sfântul a îm­
păraţilor spunând: „împăraţii romanilor vor
veni la noi pentru o profeţie sau mai degra­
bă pentru un folos sufletesc.” Iar după ce â
trecut puţin timp, au venit la el împăraţii ro-
meilor [Ioan VI] Cantacuzino [1341—1354] şi
Ioan [V] Paleologul [1341—1391] care împă-
răţeau atunci. Şi ca un profet le-a vestit cele
viitoare care aveau să li se întâmple: dezbina­
53
 rea, scan dalurile, uciderile, răzb oaiele civile,
cursele, p uterea, incursiun ile şi m altratările
păgân ilor [tu rcilor m usulm an i], şi iarăşi re­
ch em area c re d in c io şilo r şi v e s e lia v iito a re
care are să aibă lo c la vrem ea rân d u ită p rin
sem n e, cu m sp u n e D o m n u l [Le 21, 28]. Şi
sp un ân d acestea, s-a în tors sp re în văţătu ră
spunându-le: „C h iar dacă su n teţi îm p ăraţi,
trebuie să p riviţi p ururea sp re îm p ă ră ţia cea
cerească, să ţin eţi legea Lui ca p e u n scep tru
ceresc şi să faceţi vo i m ai în tâi p oru n cile Lui
şi să-L im itaţi d u p ă p utin ţă în toate, p recu m
stă scris: « în văţaţi-vă toţi cei ce ju d e c a ţi p ă ­
m ântul! S lu jiţi D om n ulu i cu frică şi v ă b u ­
cu raţi de E l cu cutrem ur! L uaţi în văţătu ră,
ca nu cu m va să Se m ânie D om n ul şi să p ie ­
riţi din calea cea dreaptă, cân d se v a ap rin d e
d e g ra b ă m â n ia L u i!» [Ps 2, 10 —12], ca a şa
să-i învăţaţi şi pe supuşii voştri credinţa, drep­
tatea, adevărul, iubirea, p acea şi sfin ţen ia,
dar şi să ţin ă frum useţea şi stăp ânirea Biseri­
cii soborniceşti şi să păstreze cinstea ei pentru
H ristos p otrivit celor orân d u ite şi d ato rate
ei de la în cep u t. A v eţi com p ătim ire fa ţă de
cei ce greşesc, fiţi în d elu n g -ră b d ăto ri fa ţă de
to ţi [1 Tes 5 ,1 4 ] , m iluiţi-i pe săraci, ce rce ­
taţi-! pe cei n ep u tin cioşi, iu biţi-i p e m o n ah i
şi p rim iţi-i ca p e n işte soldaţi şi p rieten i ai
îm p ă ra tu lu i a to a te H ristos, şi satisfaceţi-le
cererile sp re treb u in ţă. V ed eţi să nu vă sp e ­

54
 riaţi [Mt 2 4 , 6] de lu cru rile în tristătoare care
vin , ci răb d aţi ca să aveţi cu n u n a îm p ă ră ţie i
de la H ristos D u m n ezeu l n o stru .” Şi trim i-
ţâ n d u -i în a p o i lu i C an tacu zin o i-a spus aşa:
„V ei fi egu m en în tr-o m ă n ă stire ”, iar P aleo-
lo g u lu i i-a zis: „S tăp ân eşte, lip situ le de p u ­
tere, şi n u te rătăci/în şela2s, căci stăp ân irea
ta v a fi lu n gă şi fără tihn ă, şi are m u ltă fu r­
tu n ă în ea. B u cu raţi-vă şi d u ceţi-vă în p a ce!”
Iar d u p ă o vrem e i-a trim is lu i C an tacu zin o
la O raş [C on stan tin opol] u n pesm et, o ceap ă
şi u n u stu roi, în ştiin ţându-1 d in ain te sem n e­
le v ie ţu irii m on ahale; căci d u p ă p u ţin tim p,
fiin d tu n s fără vo ie de Ioan [Paleologul], s-a
fă cu t m o n ah [în d ecem b rie 1354]. Şi atu n ci
lu â n d şi m ân cân d p esm etu l şi ad u cân d u -şi
a m in te d e p re z ic e re a sfâ n tu lu i, l-a a vu t în
m in u n are; la fel şi m ajestatea sa im p erială
Io an P aleo lo gu l [13 4 1—1391].
22. Iar p reasfinţitul p atriarh Calist [1350—
13 6 3 ], d u c â n d u -se în S e rb ia îm p re u n ă cu
cleru l lu i p en tru u n irea şi p acea B isericii2 26,
5
v e n in d în M unte, a ceru t să va d ă pe sfân tu l
acesta. Ş i ven in d la ch ilia b ătrân u lu i cu cle-

25 Aluzie la convertirea lui Ioan V Paleologul la ca­

tolicism în cursul vizitei sale la Roma în 1369.
26 Pentru a reuni cu patriarhia Constantinopolului
mitropolia Serresului alipită Bisericii Serbiei de ţarul
Ştefan Duşan care o proclamase unilateral patriarhie
autocefală.

55
 m l lui, b ătrân u l [M axim ] i-a ieşit în în tâ m ­
p in are şi a fo st b in ecu vân tat de el. Şi du pă
salu tare şi săru tare a zis aşa: ,A c e s t b ă trâ n
şi-a p ierd u t bătrân eţea. Du-te, u rgisitu le, în
ţara ta! D u-te, n efericitu le, a casă!” Ş i d u pă
ce l-a trim is în a p o i, a cân tat: „F e ric iţi cei
fă ră p rih a n ă în ca le, care u m b lă în le g e a
D o m n u lu i” [Ps 118, 1]27 în ştiin ţân d u -le d i­
n ain te în g ro p a rea lui, cum s-a şi în tâ m p la t
m ai apoi. C ăci v e n in d în Serbia, p a tria rh u l
îm p reu n ă cu cleru l a m u rit du pă p u ţin tim p
îm p reu n ă cu aceştia fiin d prins în cu rsă cu
otravă, cu m au sp u s cei m ai m ulţi, şi a fo st
în g ro p a t în b ise rica din Serres. Şi aşa p rezi­
cerea sfântului cu privire la îm p ăraţi şi p atri­
arh s-a făcu t v ă d ită în cele din u rm ă tu tu ror.
23. Iar M etodie, care era şi el b ă rb a t a sce­
tic, ven in d în tr-o zi să-l vadă p e cu vio su l, a
v ă z u t o lu m in ă du m n ezeiască fu lg e râ n d de
ju r-îm p re ju r p este cuviosul; şi n -a în d ră zn it
să se ap rop ie p â n ă cân d nu i-a p o ru n cit c u ­
v io su l să se ap rop ie.
Şi venind la sfân tul un alt m onah, p e n um e
A rse n ie, i s-a p ă m t că ved e chilia lu i cu p rin ­
să d e foc, d ar fără să ardă. De a sem en ea şi
flăcările din ju ru l ram urilor copacilor se ară­
tau răcoritoare, lu cru foarte străin.

27 Psalm rostit în cadrul slujbei ortodoxe de înmor­

mântare.

56
 Şi, iarăşi, acelaşi A rsen ie, v e n in d şi în şti-
in ţâ n d u -i n ă v a la is m a e liţilo r [tu rcilo r], ia r
sfâ n tu l în tin zân d u -şi m âin ile sp re cer, i s-a
p ă ru t că un fo c ieşea din gu ra lui, se ridica,
îl în ce rcu ia şi-l răcorea p e sfân tu l; lu cru pe
care v ăzân d u - 1 , A rsen ie a aju n s să trem u re
în frico şa t şi a vestit tu tu ro r ve d e n ia p e care
a a v u t-o prin m inune.
24. S e sp u n e a d e c ă tre to ţi şi că p rim e a
p â in e cerească, ceea ce e u n lu cru extra o rd i­
nar. C ăci în tr-u n a din zile, p e tim p de iarnă,
ven in d infirm ierul Lavrei, p e n u m e G rigorie,
îm p reu n ă cu un alt frate să-l viziteze p e sfân ­
tu l, n -a găsit în ju r u l ch iliei lui. vreo covată
d in p ricin ă că acolo căzu se m u ltă zăp ad ă, şi
fă câ n d ei o tăietu ră n ouă, au in tra t la sfân tu l
a v â n d cu ei o pâine u scată, v in şi alte lu cru ri
de m â n gâiere [trupească]. D ar cân d au v ă ­
z u t în c h ilia sfâ n tu lu i o p â in e c a ld ă fo a rte
cu ra tă care um plea ch ilia d e o b u n ă-m ireas-
m ă n o u ă şi m in un ată, c e rce tâ n d de ju r-îm -
p re ju r d acă s-ar arăta v reu n sem n d e foc şi
n eg ă sin d , s-au în frico şat m in u n â n d u -se de
p â in e a cea cerească. Şi că zâ n d la p icioarele
sfâ n tu lu i au cerut să p rim e a scă o p ărticică
d in p âin e; şi el în d u râ n d u -se a ru p t şi le-a
d a t ju m ă ta te din p â in e z ic â n d u -le : „L u a ţi,
m â n c a ţi. D ar nu sp u n e ţi a c e a sta cu iv a câ t
tim p lo cu ie sc în acest tru p .” L e-a d at în să şi
ap ă d e b ă u t foarte dulce, cu m n e-au m ă rtu ­

57
 risit m ai apoi du pă ad orm irea sfân tu lu i ju -
rân d u -se pe D um n ezeu. D ar el p refăcea şi
ap a de m are în ap ă d u lce şi b â n d el dăd ea şi
altora, cum au d at m ărturie.
25. Iar egum enului m ănăstirii înainte-m er-
gătorului28, M icul A thos, a pregătit odată cele
d e .m â n ca re , ca m e rg â n d , să v o rb e a sc ă cu
sfântul. Şi în ain te de a ve n i la sfân tul, a zis
din chilia lu i aşa: „A şteaptă-m ă, A rză to ru le
de colibe, să m ân căm !” Ia r cân d s-a apropiat
de ch ilia sfân tu lu i, sfân tu l a strigat sfin ţitu ­
lui: „Vai, părinte, te aştep t!” L u cru pe care
auzindu-1 s-a m in u n at cu m sfân tu lu i n u i-a
ră m a s a s c u n s a c e s t lu c r u d e la o d is ta n ţă
atât de m are şi d eşi egu m en u l gră ise în cet.
26. U n alt m o n a h d in K a ry es, v e n in d la
sfâ n tu l, a c e ru t să i se v in d e c e m â n a c a re
su ferea rău de reu m atism . Ş i el i-a zis: „ în ­
cetează gân d u l la O raş [C o n stan tin opol], că
n u te p o ţi vin d eca acolo; în to a rce-te şi ra b ­
dă, p en tru că ţi s-a d at u n gh im p e în tru p
p o trivit S fân tu lu i P avel [2 Co 12, 7], ca să nu
scap i de el şi să te m ân tu ieşti. A i şi ârgin ţi
p e c a fé îm p a rte -i să ra cilo r şi n u-i în grop a,
ca să nu fi osân d it la sfâ rşit!”
V e n in d un m on ah pe n um e M arcu şi altu l
îm p re u n ă cu el la sfân tu l, i-a zis aceluia: „Ai

28 Sfântul egumen Dionisie, întemeietorul în 1374

al mănăstirii Sfântul loan Botezătorul cunoscută sub
numele Dionisiu.

58
 d oisp rezece h yp erp eri. D u-te şi dă-i să ra ci­
lo r!” Iar M arcu i-a zis: „A m d o a r treizeci de
d u caţi.” Ş i sfân tu l i-a spus: „M in ţi, că ai şa i­
ze c i.” Şi am â n d o i au m ă rtu risit cum sfân tu l
ştiu se d in ain te.
U n o arecare m on ah D am ian, v e n in d de la
sfân tul, i-a zis: „ A w a , avem în m ăn ăstire u n
m o n ah , p e cu ta re , m a i b u n d e c â t tin e .” Ş i
răsp u n zân d u -i i-a zis: ,A c e s ta are şaizeci de
h yp erp eri, şi d u p ă p u ţin tim p v a m u ri.” L u ­
cru care s-a şi în tâm plat; căci m u rin d el peste
p u ţin tim p s-au gă sit la el cei şa izeci de h y ­
p erp eri şi to ţi s-a u m in u n at de aceasta.
U n alt m o n ah p e n um e C assian care stătea
ca la dou ă m ile d istan ţă d e sfân tu l, făcân d
p lăcin tă a zis: „H ai, A rză to ru le d e colibe, să
m ân căm !” Iar el v e n in d în scu rt tim p a zis:
„M i-a i g r ă it şi am v e n it. P u n e p lă c in ta s ă
m ân căm . A i şi v in , adu - 1 !” Ş i ieşin d afară i-a
arătat vin u l ascuns. Şi m irân d u-se m ult, Cas­
sian a v e stit tu tu ro r p reştiin ţa sfân tu lu i.
A ltă dată, p e vrem e a cu lesu lu i viilor, fiin d
văzd u h u l cu rat şi soarele scânteind, s-au dus
la sfân tu l d o i m on ah i. Şi d u p ă ce-a vo rb it cu
ei, lu ân d u n p esm et, le-a d a t zicând : „M er­
geţi rep ed e în m ă n ă stirea lu i D oro tei29, ca să
n u v ă p rim e jd u iţi d in p ric in a fu r tu n ii.” Ş i
m irân d u -se cu m le-a sp us că v a fi furtu n ă,

29 Mănăstire athonită azi dispărută.

59
 deşi tim p u l era foarte frum ps, ieşin d ei în a ­
in te de a ajun ge la m ăn ăstirea lu i D orotei ca
la p atru m ile, s-a făcut o schim bare în fricoşă­
to are cu v â n t cu m p lit şi m u lţim e de fulgere
şi tun ete şi grindină năprasnică cu m ultă apă,
în câ t stru g u rii au p ierit cu totul, căci viile
n e c u le se le -a a ră ta t ca fiin d cu le se şi le -a
fă c u t să d is p a ră cu to tu l. V ă z â n d acestea,
m o n ah ii au strigat: „D oam n e m ilu ieşte!”, şi
au v e stit cu m in u n are celor din m ăn ăstirea
lu i D o ro tei p rezicerea sfân tu lu i.
A ltă d ată aceşti m on ah i vo rb ea u cu sfâ n ­
tul, ia el le -a zis: „V in la m in e n işte în co rn o ­
raţi şi m ult se întristează.” Şi trecând un ceas,
au v e n it trei m iren i p u n ân d m etan ie la p i­
cio arele sfân tu lu i şi, îm b răţişân d u -i gen u n ­
chii, cu m are în trista re s-au plân s de o cara
lor. Ş i răco rin d u -i p u ţin cu cuvintele sale,
sfân tu l i-a slo b o zit în pace.
Iar a w a H ariton, făcând p uţin ă m âncare şi
ven in d la sfântul, du pă rugăciune au m âncat.
Şi îi sp u n e sfân tu l: „ A d u şi stru g u rii”, fiin d ­
că H ariton îi ascu n sese. El în să i-a zis sfâ n ­
tu lu i: „N -a m s tr u g u r i.” D ar sfâ n tu l a zis:
,A v e ţ i şi ad u ceţi-i, că m ai v in şi m ulţi alţii şi
v ă v e ţi să tu ra .” A tu n ci adu cân d u -şi am inte,
H ariton a dat strugurii. Şi du pă puţin venind
altul a ad u s u n coş de struguri. Iar H ariton
îm p re u n ă cu ceilalţi v ă zâ n d în d oita lu i v e ­
dere în a in te şi-au ieşit din sin e de m irare.
60
 A ltă dată ven in d la el m ulţi m on ah i pen tru
folos şi m ân cân d , lu ân d p a h a ru l a zis încet:
„S u n t u n c r o ito r d in P ro s fo ris 3° şi a d u c o
oală cu peşti, şi m -am m u iat p â n ă la m ijlo c.”
Ş i d u p ă p u ţin tim p v e n in d u n m ire a n d in
P rosforis cu o oală cu peşti, i-a pus m etan ie
sp u n ân d u -i: „S u n t un croitor d in P rosforis,
şi m -am m u iat p â n ă la m ijloc că zâ n d din c o ­
rabie în m a re ”, ia r toţi cei ce s-a u în tâ m p la t
acolo s-au m irat m u lt de preştiin ţa sfântului.
Şi, iarăşi, v e n in d în tr-o zi la sfâ n tu l ecle­
ziarh u l L avrei şi vo rb in d ei îm p reu n ă cu alţi
m u lţi m on ah i, a zis sfântul: „Ş i K an akis u n ­
de e? V re a să m ă n â n ce p eşti?” Ş i d u p ă p u ţin
tim p v e n in d K an akis, sfân tu l a zis: „S u n t u n
croitor din L u p ad is1 şi ad u c p e şti.” Şi iată că
în două clipe a so sit un croitor ad u cân d peşti
fripţi şi p un ân d m etanie la sfântul a zis: „Sunt
un cro ito r d in L u p a d i.” Şi v ă z â n d aceasta cei
ce s-au în tâ m p la t acolo îm p reu n ă cu eclezi­
arh u l s-au m ira t m u lt cu m l-a cu n o scu t d e
d e p a rte p e K a n a k is şi a sp u s d in a in te şi
n u m ele cro ito ru lu i şi oraşu l lu i, L upadi, şi
p eştii lu i.
27. V e n in d , ia ră şi, la s fâ n tu l u n c ă rtu ra r
în v ă ţa t d in M a r e le O raş [C o n s ta n tin o p o l], 31
0

30 Localitate situată lângă Hierissos în istmul care

desparte Athosul de continent, şi care aparţinea ca
metoc de mănăstirea sârbă Hilandari.
31 Localitate din Tracia.

61
 acesta de cum l-a vă zu t a sp us că gân du rile
lu i su n t rele şi viclen e şi şi-a b ă tu t jo c de el
şi l-a m u strat zicând: „U n de ai cu n o scu t tu
osten elile sfin ţilo r şi lu ptele lo r câte sunt, şi
iarăşi h aru l lu i D u m n ezeu cel d at lor? Şi
h u leşti faţă de ei spunând: sfin ţii s-au o ste­
nit puţin, dar cei care au scris v ieţile lo r au
ad ău gat cele m ai m u lte din b urtă. Şi so co ­
teşti că harul m in u n ilo r e o m in ciu n ă. în c e ­
tează o astfel de gân dire, care e d e la cel rău,
ca să nu te aju n gă fu rtu n a m ân iei lu i D u m ­
nezeu. Căci sfin ţii în ch in ân d u -se cu totu l ei
în şişi lu i D um n ezeu, în toate cele gân d ite şi
făcu te de ei în viaţa lo r s-au sâ rg u it p en tru
D um n ezeu şi p en tru a b in ep lă cea lu i D um ­
nezeu. D eci cine, spun e-m i, p o a te aştern e în
scris toată v ia ţa sfin ţilo r cu m a fo st a fiecă ­
ru ia în ch ip d e sfă şu ra t? E i sc h iţe a z ă d o a r
câteva sem n e p u ţin e din cele n esfâ rşite spre
m ărtu rie sfin ţilor. A şijd erea so co teşte c ă h a ­
rul e b o g a t în tru sfin ţi p rin D u h u l Sfânt; nu
e cât ved em , ci b ogat, n eîn ţeles şi n ecu prin s,
în tre câ n d toată m in tea şi gâ n d ire a o a m en i­
lor. D e vrei să fii în ţelep t ad evărat, scu ip ă
jo s cu vin tele n eb u n e ale elin ilo r [păgânilor]
şi o p reşte-te [fa-ţi răgaz], p o triv it lu i D avid,
ca să cu n oşti p e D um n ezeu [cf. Ps 4 5 ,1 1 ] , ca
p rin cu n oştin ţă şi stăruin ţă d u h o vn icească
să te faci in tim u l lu i D u m n ezeu p o trivit d o­
rin ţei şi p u tin ţei tale. Şi atu n ci v e i cu n oaşte
62
 harul D uhului şi m inunile dum nezeieşti neîn­
ţelese ale lui D um n ezeu. Şi te v e i osân d i pe
tin e în su ţi în ţelegân d cât în tu n eric e în tine;
căci fără scânteierile lu m in ii nu p o ate fi văd it
în tu n ericu l. V in o, aşadar, în lu m in a isih iei şi
a ru găciu n ii, şi m ai în tâi în tu n ericu l tău va
fu g i d e p a rte, ia r a tu n ci v e i v e d e a h a ru l şi
p u terea sfin ţilor, şi v e i dori să le d o b â n d eşti
şi tu .” A u zin d acestea, cărtu raru l a în cep u t
să trem u re în fricoşat, p en tru că fă cu se a ră ­
ta te şi m u stra s e g â n d u rile lu i a scu n se ; şi
m u lt folosin d u -se şi-a în d rep ta t gâ n d u l de
h u lă , ia r p rin în ţe le p c iu n e a în ţe le p tu lu i şi
fericitu lu i său d ascăl a în d rep ta t a p o i şi pe
alţi lip siţi de m in te ca el.
28. N u vo i ascu n d e în să n ici e u ceea ce
am v ă z u t la sfâ n tu l lu â n d d re p t m a r to r p e
D u m n ezeu . C ăci făcân d u -m ă şi eu un o b iş­
n u it al vorb irii cu el, ven in d în tr-o zi îm p re ­
u n ă cu un altul de la m ăn ăstirea V ato p ed i,
n u l-am g ă sit p e sfân tu l în ch ilia lui. Şi ui-
tân d u -m ă de ju r-îm p re ju ru l ch iliei, n u l-am
găsit, şi în tristân du -m ă cu du hu l cău tam să-l
v ă d p e cel dorit. Şi m ergân d p u ţin în u rm ă
m -am u ita t sp re calea care d u ce sp re ch ilia
d o m n u lu i Isaia şi cu aten ţie am re u şit să-l
v ă d p e cel dorit. Şi iată l-am v ă zu t la izvo ru l
tu rm e i care făcea să curgă ap ă acolo, ca la
d o u ă m ile d istan ţă de unde stă tea m şi p ri­
veam ; iar lo cu l afla t la m ijlo c era cu an evo ie

63
 de călcat şi stân cos, iar drum u l nu era drept,,
ci cotit şi pieptiş. Şi, m artor m i-e D u m n e­
zeu, l-am v ă zu t pe sfântul lu a t p e sus, zb u ­
rân d ca u n v u ltu r în a rip a t p e ste p ă d u ri şi
p este stân cile cele foarte m ari şi ven in d spre
m ine. Şi cu m l-am vă zu t aşa, am în ce p u t să
trem u r cu totu l şi m i-am ieşit din m in e de
m in un are şi am strigat: „M are eşti, D oam ­
n e.” Şi puţin m ai în urm ă, fiin d eu strân s în
m in e în su m i d e frică, sfân tu l a v e n it la lo cu l
u n d e stă te a m câ n tâ n d lu c ru ri p e c a re nu
le-am în ţeles din p ricin a m in un ii. Ş i căzân d
la p icioarele lui, sfân tu l m ă în treb a în con ti­
nuu: „D e cât tim p eşti în locul acesta?” D upă
care lu ân d u -m ă d e m ân ă m -a dus în ch ilie şi
în văţându-m ă şi povăţuin du-m ă m ulte, m i-a
zis: „V ezi să n u sp u i cuiva ce ai vă zu t p ân ă
su n t în trup. T u în să vei fi egu m en şi m itro ­
p o lit al M orah rideis2 şi vei p ătim i m u lte im i­
tân d pe H ristos C are a fo st în tin s p e lem n ,
d ar El îţi v a fi aju tor în în cercări şi cu nu nă
în slava Lui. B u cu ră-te cân d v e i fi în în ce r­
cări, că ele v o r d even i m ărtu ria lu p tei ta le .”
L u c ru ri ca re s -a u şi să v â rşit cu m a p re zis
sfân tu l.

32 Să fie acesta numele localităţii în care şi-a fixat

reşedinţa Teofan când a ajuns mitropolit al Peritho-
rionului?

64
 2g. V en in d iarăşi alţi m o n ah i de la m ăn ăs­
tirea lu i A lip ie , s fâ n tu l le -a zis: „A stă z i în
ceasul acesta toţi în m ănăstirea voastră cântă:
«F ericiţi cei fără p rih an ă [Ps 118]»; cântaţi
şi v o i!” Şi stân d îm p reu n ă cu ei am îm p lin it
cele trei stări ale p salm u lu i. Ia r m o n ah ii în ­
sem n ând ceasul şi în torcân du -se în m ăn ăsti­
rea lu i Alipie33 au gă sit că în acel ceas cân ta­
seră la căp ătâiu l d om n u lu i Iosif, cărtu rarul,
m onah în văţat şi virtuos care adorm ise. Şi nu
voi trece sub tăcere n ici ceea ce am văzu t.
V e n in d un m o n a h p e n u m e Iacob, l-a ru ­
gat p e sfân tu l să-i facă o scriso a re d e cerere
p en tru răscu m părarea din rob ie a prop riu lu i
să u frate. Ia r el, p riv in d la a c e s ta p u ţin cu
băgare de seam ă, i-a spus cu asprim e: „Du-te,
sco ate cei şaizeci de h yp erp eri din zid u l tu r­
n u lu i şi dă-i sp re ră scu m p ă ra rea ta, şi nu fi
la co m ş i m in c in o s, ca să n u a ju n g i ro b ia­
ră şi.” A u zin d aceasta, a m ă rtu risit şi a ceru t
iertare p en tru în d răzn eală.
A v e n it iarăşi la sfân tu l u n m irea n p lân ­
g ân d şi i-a zis: „A ju tă-m ă, sfin te al lu i D u m ­
n ezeu , că u n p re o t m -a a fu risit şi a m u rit şi
nu ştiu ce să fa c eu, tică lo su l.” A u zin d a ces­
tea sfân tu l, m işca t de m ilă în ă u n tru l său, i-a
zis: „D u-te la sfân tu l m itropolit al V eriei, kyr

33 Mănăstire athonită azi dispărută, situată mai sus

de Cutlumuş.

65
 i
Dionisie34, care a ve a stă p â n ire p este acest,
preot, să te ierte după lege.” C eea ce s-a şi
făcu t şi el a p rim it iertarea de la acela.
în ceasu l acela era la sfân tu l şi un alt m o ­
n ah căruia sfân tu l i-a zis: „D u-te şi tu la p ă ­
rin tele Ioan ca să te ierte în ain te de a m uri,
fiin d c ă te are a fu r is it de câ n d i-a i d a t cu
ocară o p alm ă.” Şi m irându-se m on ahu l cum
i-a sp u s ta in a lu i a scu n să , s-a d u s şi e l la
Veria, fiind bolnav, îm p reun ă cu m ai în ain te-
zisu l m irean şi a p rim it iertarea. Şi v e n in d la
el u n m irean tânăr, sfân tu l i-a zis: „Ioan e, te
v e i face m on ah, p reo t şi egu m en .” C eea ce
s-a şi în tâm p lat.
30. A rh ie reu l T rainupolisuluiss, v e n in d şi
el la sfântul îm p reu n ă cu ucenicul său, a luat
la m ijlocu l d ru m u lu i m an tia u cen icu lu i iar
u cen icu l pe cea a arhiereului, vrân d să-l p u n ă
la în cercare pe sfân tu l. Şi v e n in d m ai în tâ i
a rh ie re u l ca u n u c e n ic i-a sp u s sfâ n tu lu i:
„V in e arhiereul la tin e să te vadă şi să-ţi p u n ă
m etan ie. E u su n t u cen icu l aceluia. B in ecu -
vâ n te a ză -m ă !” D ar sfân tu l m i-a zis: „T u eşti
arh iereu l, tu să m ă b in ecu vâ n tezi pe m in e !”
Ş i a rh ie re u l i-a zis ia ră şi: „T i-a m s p u s că

34 Semnatar al Tomosului sinodului palamit de la

Constantinopol din mai—iulie 1351.
35 Metropola provinciei Rodopi din Tracia. Arhie­
reul de care e vorba aici pare a fi Gherman, semnatar
al Tomosului sinodal din 1351.

66
 arhiereul stă afară; e cel îm b ră ca t în sem nele
arhieriei. Şi dacă p o ru n ceşti vrea să in tre .”
A tu n ci sfân tu l i-a zis: „T u eşti arhiereul, tu
să m ă b in ecu vân tezi p e m in e. Şi să n u-m i
sp u i n im ic de vicleşu gu rile tale, căci eram
acolo d easu p ra gropii cân d aţi făcu t vicleşu ­
g u l.” Şi sp un ân d el aceasta, arhiereul p u n ân d
m e ta n ie l-a b in e c u v â n ta t şi îm b r ă ţiş a t p e
sfân tu l şi-l avea în m are m in un are.
31. C u v io su l şi de D u m n e ze u p u rtă to ru l
N ifo n s p u n e a în să şi a ce a sta : că d e a su p ra
colibei lu i era o m ică p eşteră, şi d u m in ica a
in trat în p eşte ră şi a adorm it. Ş i scu lân d u -se
a şezu t şi a v ă zu t o fem eie îm b ră ca tă în faţa
p eşterii. C u n oscân d deci n ă sco cirea atotrău -
lu i dem on , făcân d de trei o ri sem n u l crucii,
s-a fă cu t n evăzută. Şi după p u ţin e zile a zis
m a re le [M axim ]: „U n m o n a h , pe ca re n u
l-am vă zu t vreod ată, a ven it lu n i şi a şezu t în
faţa p eşterii. E ra u scat de m u ltă asceză. Iar
m arţi d im in eaţă a ve n it la m in e şi am v o r ­
bit. Şi n eavân d p âin e să m ân căm am ân d oi
sau altceva de m âncare, a ie şit şi a şezu t sus
p ân ă jo i dim ineaţă. Şi iarăşi a ven it şi am
vorb it, şi ia răşi a u rcat şi a şezu t p â n ă sâ m ­
b ă tă d im in eaţă. A tu n ci am ie şit şi eu p en tru
o m ân gâiere tru p ească, şi de atu n ci n u l-am
m ai v ă z u t.”
P etrecân d d eci paisprezece ani în m ai sus-
z is a c h ilie a p ro a p e d e P a n a g h ia , a ie şit de
67
 acolo şi a ve n it ap roap e, câ t se au zeau o rga­
nele d u h ovn iceşti [clopotele] ale sfin tei La-
vre, şi în cro p in d u -şi o colibă m ică şedea în
ea, în care a şi m u rit.
M ai su n t şi m u lte altele, v e d e ri în ain te şi
faceri de m in u n i adevărate, sp u se şi făcute
de evlavio su l p ărin te, pe care le-a m au zit şi
eu şi precum m i-au arătat şi alţi părinţi: G ri-
go rie de la P iatra lu i S im on izvo râto ru l de
m ir, M atei m o n a h u l şi alt M atei iero m on ah
şi alţii. D ar cin e va p ovesti h arism ele ved erii
sale înainte care s-au înm ulţit ca nisipul m ării
în to t p ăm ân tu l d e sub soare lo cu it de cre­
d in cioşi? C ăci d a că am v o i să le scriem pe
toate, lu cru cu n ep utin ţă, ne v a lip si tim pu l
p en tru a le p ovesti. Ci lu ân d d rep t m ărtu rie
din pricina lu n gim ii cuvântului, am scris aici
un sin gu r p u m n din n oian ul m in u n ilo r ca să
v e d e m noi cred in cio şii cu m şi a cu m Se slă ­
veşte D u m n ezeu în cei care-L slă v e sc p e El.

învăţăturile lui Maxim pentru mireni

32. De aceea să în se m n ă m în p arte şi în ­
v ă ţă tu ra lu i cu ca re-i lu m in a în D u h u l în vă-
ţâ n d u -i pe to ţi şi a şa vom alerga sp re în g ro ­
p area lu i şi v o m în ch e ia cu vâ n tu l d esp re el.
în co rd a ţi-v ă d eci m in tea, au zu l şi gân d irea
p e n tru câte îi c ă lă u z e a a c e sta p e to ţi sp re
lu m in area cerea scă şi-i u rca sp re cu n o aşte­
re a n e ră tă c ită a D u h u lu i. C ă ci îi în d e m n a
68
 zicând: „O rice om trebuie să p ă streze ch ip u l
lu i D u m n e ze u d in el [jPc 1, 26] n e a tin s d e
sm intelile celui ce se războieşte cu n oi şi care
sunt: tru fia şi înălţarea, m ân d ria şi p ă rerea
de sine, rătăcirea şi viclenia, n eom en ia şi lip ­
sa de D um nezeu, destrăbălarea şi n ecu cem i-
cia, u ra şi lip sa de team ă, m in ciu n a ş i b la s ­
fem ia, şi legătura tutu ror relelor, puterea cea
p o trivn ică care lu ân d în cep u t de la căd erea
întâiului A d am încearcă să intre în firea n oas­
tră şi să o m ân jească, şi d u ce în fiecare zi
ră zb o i cu to ţi ca să fa că n e fo lo s ito r în to ţi
c h ip u l lu i D u m n ezeu , lu c ru l e x tra o rd in a r.
D rep t p en tru care v e n in d H ristos şi rep lă-
m ă d in d u -1 p rin d u m n ezeiescu l B otez a d a t
legea m ân tu ito a re de a ne ab ţin e de la to a te
lu crurile rele ale diavolului şi a face lu cru rile
m ân tu itoare pe care ni le-a poruncit: iubirea,
credinţa şi dorul de D um nezeu, sfinţirea tru ­
p u lu i, iu b irea n efaţarn ică faţă de ap roap ele,
sm e ren ia şi adevărul, p acea, în d elu n g ă -ră b -
d a re a şi b u n ă ta te a , co m p ă tim ire a şi m ila ,
d isp reţu irea tu tu ro r celor d eşarte şi rele şi
tă g ă d u ir e a p a tim ilo r str ic ă to a re de su fle t,
exerciţiul dreptăţii, frica de D um nezeu şi răb ­
darea n eca zu rilo r care vin p en tru îm p ă ră ţia
cerurilor. N oi toţi, aşadar, trebuie să ne adu ­
cem am in te p u ru rea de făgăd u in ţele p e care
le-am fă cu t la sfân tu l B otez şi în Cine n e-am
b o te za t şi cred em , şi să tră im ca n işte fii ai
69
 lui D um nezeu urm ân d atotţiitoru lu i H ristos,
scu ip ân d pe cel rău şi p este to ate faptele lu i
şi to a tă p o m p a lu i, ca v e n in d D o m n u l să
lo cu iască şi să u m ble în n oi şi îm p reu n ă cu
ch ip u l Lui să ne facă d u m n ezei p rin p a rtici­
pare. P riviţi spre îm p ă ră ţia ceru rilor, p riviţi
la b u n ătăţile cele veşn ice rezerva te n ou ă în
ceruri, sârgu iţi-vă să lu aţi îm p ă ră ţia ce ru ri­
lo r ca toţi sfinţii, ca să v ă v e se liţi v e şn ic îm ­
p reu n ă cu ei. Ce folos v e ţi a ve a p e n tru cele
d eşarte şi rele care p ier în a in te de sfâ rşit şi
vă fa c să p ieriţi şi v ă p ed ep sesc? P riviţi, o a ­
m eni, sp re m orm in tele o a m en ilo r. în ţe le g e ţi
deşertăciunea lum ii, n estatorn icia b o găţiei şi
a slavei şi n ep u tin ţa de a le m o şten i. U n d e e
în m orm in te slava, n obleţea sau b ogăţia? N u
su n t decât oase goale şi acestea vărsate* în tr-o
ţărân ă u rât m irositoare. A d u c e ţi-v ă a m in te,
rogu -vă, de p ed ep sele v e şn ice în ca re v o r fi
p ăcăto şii şi v o r fi p ed ep siţi fieca re d u p ă p ă ­
catul lui, cum s-a scris m ai su s. A d u c e ţi-v ă
am in te d e J u d ecă to ru l C are v in e şi D u m n e ­
ze u l n o stru C are v a v e n i şă ju d e c e p e to ţi
m u ritorii, C are v a da fie c ă ru ia d u p ă fa p ta
lui [M t 16, 27]. P lân geţi şi je liţi în a in te d e
p lân gerea acelei osân d e, v ă rsa ţi la c rim i în a ­
in tea acelei vărsă ri de la crim i n em â n g â ia te .
S ârgu iţi-vă p ân ă ce aveţi v re m e ca n u c u m v a
sfârşitul să vă găsească în fărăd elegi şi să m e r­
gem în gheen a focului veşn ic. G răb iţi-vă, p ă ­
70
 cătoşii, să lu aţi în p o că in ţă iertare în ain tea
sfârşitu lu i vostru , ca să d ob ân d iţi m ila şi iu­
birea de oam eni a lu i D um nezeu, cum vă d o­
resc, şi îm p ărăţia cerurilor. Am in. Fie aceasta
p rin so liile M aicii lu i D u m n e ze u .”

învăţăturile lui Maxim

pentru monahi şi isihaşti
33. A ce ste a le grăia, în văţân d u -i, m iren i­
lor, iar m o n a h ilo r le grăia lu p tele răbdării şi
ascezei, ale ascu ltă rii şi isih ie i şi harism ele
cereşti sp un ân d: „S ârgu iţi-vă, alergaţi spre
cele cereşti, so ld a ţi ai lu i H ristos. A ru n caţi
îm p o triv a v ră jm a şu lu i p ro iectilele credinţei,
cu m l-a ţi şi b iru it, şi c a r e su n t: p o stu rile ,
p rivegh erile, ru găciu n ile, lacrim ile, p ocăin ţa
şi sm eren ia, m ă rtu risirea gân du rilor, stă ru ­
in ţa în în cercă ri, ascu ltarea, su p u n erea şi
ră b d a r e a în to a te , ca o a ltă sa re cerea scă .
V e se liţi-v ă voi, m on ah ilor, care faceţi asceza
fecio riei, că p la ta v o a stră m u ltă e în ceru ri
[Le 6, 2 3 ].” D e a ceea câ n d vo rb ea cu m o n a­
h ii se b u cu ra veselin d u -se şi sălta cu duhul.
Ia r îsih aştilo r le tâlcu ia sem n ele ru găciu n ii
in im ii şi ale co n tem p lă rii m in ţii şi-i lu m in a
zicân d : „C ân d în lin işte n eag itată şi stare
p a şn ică m in tea se sm u lge de lu cruri şi de
gânduri şi ajunge singură în aducerea-am inte
d e H ristos şi îm p re u n ă cu in im a litu rghiseş-
te n e c o n te n it în ea r u g ă c iu n e a , a tu n ci cu

71
 sm e re n ie tre b u ie să ţin ă ca to ia g r u g ă c iu ­
nea, ca să nu fíe fu rată de p ărere de sine. Iar
cân d m in tea are în m od statorn ic în in im ă
rugăciunea îm p reu n ă cu aducerea-am in te de
Iisus, m ai în tâi se lu m in ează cu m in tea şi se
străp u n ge la in im ă, după care e scâ n teia tă
în duhul de lu m in a im aterială du m nezeiască
sp re în ţelesu ri d u m n ezeieşti m ai p re su s de
fire şi u rcă sp re con tem p lări m ai stră lu ci­
toare avân d pe H ristos atât în ă u n tru în tro -
n izat în inim ă, cât şi în sem n at şi m o d ela t în
afară p rin sm eren ie, iubire şi p acea u n ită cu
lacrim i. Iar d acă d in p ricin a p ărerii d e sin e
are repede rugăciunea, m ai în tâi n en orocitul
se în tu n ecă la m in te, du pă care se în v â rto ­
şează la in im ă şi aju n ge un d u h în a rip a t de
în şelăciu n e şi se m ân ie, se în fu rie şi e n eb u n
d u pă slavă cu u n och i în cru n tat şi fă ră la ­
crim ă, are gân d u ri în tu n ecate şi rele şi fap te
nepotrivite.” Acestea învăţându-i striga isihaş-
tilor: „V edeţi, lu aţi seam a la v o i în şivă , ca nu
cum va să aduceţi u n lup în loc de oaie. Cui i se
p are că stă să v a d ă să nu cad ă [r Co i o , 12 ].”

Adoarme în Domnul şi e plâns

de tot Sfântul Munte
34. Şi spunând acestea, venind în tr-u na din
zile la el un m o n a h N icodim , i-a zis: „F rate
N ico d im e , v o i m u ri în c u râ n d .” Şi i-a fă c u t
arătată ziua ad o rm irii lui şi cei care se v o r
72
 în tâm p la să fie la în gro p area lu i şi le-a sp u s
d in ain te n u m ele lor. Şi aşa a a d o rm it sfân tu l
M axim A rzăto ru l de colibe, în ziua a treisp re­
ze ce a a lu n ii ia n u a rie s6, a v â n d n o u ă ze ci şi
cin ci de ani, şi a fost în g ro p a t în m orm ân tu l
p e care şi-l săp ase în p ia tră lân gă chilia lui,
în gropân du -1 n um ai cei p e care-i sp use d i­
n ain te sfân tu l. C ăci n-a v ru t ca adorm irea
lu i să se facă cu surle şi trâ m b iţe şi m u lţim e
de p o p o r, d e a ce e a s-a fă c u t a şa d u p ă p o ­
ru n ca lui, dân d drep t lege ce lo r ce au în g ro ­
p at sfân tu l lui tru p să nu se facă vreod ată o
m u tare a lu i în alt loc p en tru slavă, nici să se
ia vreodată vreo părticică d in sfântul său trup,
ci să răm ân ă n eatin s în n esla v ă în locu l în
care s-a n evo it ca isihast.
Iar când m utarea sfântului s-a făcut cunos­
cu tă tutu ror, M area L avră a so co tit aceasta
ca o a d o u a răm ân ere o rfa n ă d u p ă m u tarea
S fân tu lu i A ta n a sie şi, ad u câ n d u -se în Lavră
cu p lân s şi lacrim i m ulte, a u îm p lin it cân tă­
rile a d o rm irii lu i cu m u lte fă c lii şi tă m â ie
m u ltă. V râ n d să m u te în să sfân tu l său tru p
în m in u n a ta L a v ră şi să -l în g r o a p e cu c in ­
stea cu ven ită sfin ţilor, n -au în d ră zn it să facă
aceasta din pricina legii p e care o lăsase acesta
ca sfân tu l său tru p să răm ân ă n estrăm utat în

s6 Anul nu se cunoaşte exact, dar el se situează un­

deva în intervalul 1365—1375.

73
 chilia lui, cu m sp usese sfân tul. A şa cei din
Lavră.
Iar toţi cei din afara ei, cei ce şedeau în
A th o s d e ju r-îm p reju r, isih aşti şi asceţi, m o ­
nahi şi căsătoriţi, tin eri şi b ătrân i, m ai în tâi
au plâns şi ei m u lt fap tu l că au răm as orfani,
căci îl aveau în m ijlocu l lo r ca p e un p ărin te
şi lu m in ăto r su p rastrălu cito r şi ca un în v ă ­
ţător ad evărat al isih iei şi al v ieţu irii sin gu ­
ratice; du pă care au făcu t şi fa c în fiecare an
cele de p om en ire ale în grop ării şi înm orm ân­
tării lui, şi vin la m orm ântul lu i plini de dorul
pe ca re -1 aveau to ţi fa ţă de sfân tu l M axim .
Iar venerabilele m ănăstiri im periale de jur-
îm p reju ru l S fân tu lu i M unte, a flân d de ad o r­
m irea lui, nu p o t p o vesti în tristarea p e care
au avu t-o m on ah ii şi ven era b ilii b ătrân i din
ele care p lân gea u şi ei cu la crim i lipsa sfâ n ­
tu lu i şi ziceau: „V ai ce am p ă ţit fiin d p ă gu ­
b iţi de vo rb ire a cu sfân tu l p ărin te, dascălul,
lum inătorul, călău za nerătăcită, în ain te ştiu ­
torul şi în ain te vorb itoru l şi ajutătorul nostru
al tu tu ro r celor în n ecazu ri? C in e altul ne va
fi o călău ză b u n ă şi m ân gâietoare ca acest
sfân t?”
Slăvirea lui Maxim
Şi aceştia au să vâ rşit şi îm p lin esc p u ru rea
p o m e n ire a lu i, şi p o v e s tin d v e s te s c tu tu ro r
isprăvile şi h arism ele d u m n ezeieşti ale sfân ­

74
 tu lu i. Şi aşa îl slă ve sc pe sfân tu l în S fân tu l
M u n te şi-l la u d ă ca sfânt.
Ia r su s în ceru ri T reim ea, T ată, F iu şi D uh
S fâ n t, p rim in d p re a c u ra tu l şi s fin ţitu l să u
d u h , l-a r â n d u it în c o rtu rile s fin ţilo r şi l-a
slă v it ca p e un fo arte m are slu jito r al D u m -
n e z e irii ei în T re i S o ri u n a şi n e îm p ă rţită .
D in A ceştia T re i lu m in ea ză o lu m in ă cu n e ­
p u tin ţă de în d u ra t, de îm p ă rţit şi de grăit,
în tru care su n t lu m in a te cetele tu tu ro r d u m ­
n ezeieştilo r p u te ri fără de tru p şi to a tă ad u ­
n area sfin ţilor. C ă ci trăin d p rin tr-o lu m in ă
sfântă, p recu m sp u n e [Scriptura]: „O lu m in ă
e cu cei drepţi p u ru rea ” [Pr 13, 9], a aju n s de
aici p rin tr-o lu m in ă sfân tă la L u m in a n eîn ­
serată a D u m n ezeirii şi stă în a in tea lu i H ris-
tos, pe C are L-a d o rit din tin ereţe, ca a m b a ­
sad o r p en tru noi şi se veseleşte îm p re u n ă cu
sfintele şi du m n ezeieştile puteri fără de trup.

De ce nu s-au făcu t minuni la adormirea lui

Ş i n u e n ici o m ira re dacă la a d o rm irea lui
nu s-au făcu t m in u n i. F iin dcă sfân tu l a iu b it
to a tă viaţa lu i lip sa de slavă, sărăcia şi sim ­
p litatea, d e aceea a şi fost dep us în ch ilia lu i
în tr-u n lo c lin iştit, ia r nu în m area şi m in u ­
n ata Lavră. C ăci d a că ar fi d orit ca şi du p ă
a d o rm ire a lu i să să v â r ş e a s c ă m in u n i la fel
ca şi în tim p u l v ie ţii lui, ar fi săvârşit cu b o ­

75
 găţie, ca unu l care are p ururea h ar bogat.
Dar, cum sp un e M ântuitorul: „N u vă b u c u ­
raţi că vi se su p u n dem onii, ci b u cu raţi-vă
că num ele v o a stre su n t scrise în ce ru ri” [Lc
io , 20]. D ar d in pricina isih iei n ici nu e n e­
voie de m in u n i în pustie, căci dacă s-ar face
m in un i în M u nte, atunci ar ven i în el lum ea,
şi isihia M u n telu i s-ar zăd ărn ici şi în lo c de
folos s-ar face vătăm are pen tru isihaşti. D ar
ca să n u sca n d a lize ze în a ce a sta p e cei m ai
m u lţi, de a c e e a a în cetat, cred , p e m o m e n t
lu crarea m in un ilor.

Alte două vindecări

35. T o tu ş i u n m o n ah p e n u m e D io n isie
K on tostefan os care suferea rău de m u lte zile
de du reri d e cap, venind la m orm ân tu l lui,
s-a ap ro p iat de m orm ântul sfân tu lu i cu cre­
dinţă şi m ulţim e de lacrim i şi, adorm ind p u ­
ţin, când s-a trezit s-a făcut sănătos şi a m u l­
ţu m it m u lt sfântului; şi luând p u ţin ă ţărân ă
din p ăm ân tu l din faţa m orm ântu lu i sfâ n tu ­
lui, acesta s-a arătat ca un m ir m in u n at u m ­
p lân d de b u n ă-m ireasm ă n esătu ra tă sim ţu ­
rile ce lo r ce cu n o s c ţărân a şi d a u m ă rtu rie
de m inune.
Eu în su m i, care sunt din sfân ta m ă n ă stire
V atopedi, şi care l-am văzut pe sfân t zbu rân d
p e d easu p ra păm ântului, p en tru că b oleam

76
 m u lt şi m ă ap rop iam de m oarte d ân d u -m i
u ltim a su fla re , l-a m c h e m a t p e sfâ n t cu la ­
crim i. Şi arătân d u -m i-se ca în vis, m -a re ­
sta b ilit şi am trăit, şi am m u lţu m it astfel lu i
D u m n ezeu şi sfân tu lu i şi am slăvit m in un ea
în vierii.
Mireasma trupului său
Iar un alt ierom onah, pe num e Nifon, sfânt,
isih a st, îm p re u n ă cu u n a lt asceta?, au v ru t
să în cerce m o rm ân tu l sfân tu lu i, şi trecân d
cu zel d u m n ezeiesc p este regula sfântului, au
ven it cu în drăzn eală la m orm ân tu l sfântului;
şi lu ân d sap e cu săp at au m u ltă o sten eală în
p a rte a d rea p tă a m o rm â n tu lu i şi au lu a t o
m ică p ărticică d in tru p u l sfân t, ia r din m or­
m â n tu l sfân tu lu i a ieşit o atât d e m are b u n ă-
m ireasm ă în cât n-au putut să-i suporte covâr­
şire a olfactivă. Iar sfân tu l tru p era ca şi cum
izvo ra m ir. Şi, şterg â n d cu un b u rete p ă rtici­
ca p e care o lu aseră, l-au în m u ia t în ap ă şi
şi-au stro p it cu ea sim ţu rile şi feţele cu cre ­
d in ţă. D up ă care au p us la lo c iarăşi p ă rtici­
ca în sfân tu l tru p , ca să fie in tact, cu m i-a
în v ă ţa t sfân tu l. Şi lu â n d iarăşi ţărân ă au asi­
g u ra t m o rm ân tu l ca m ai în ain te, m u lţu m in d
şi slăvin d p e D um n ezeu Care-i slăveşte astfel
p e sfin ţii Lui. Şi, veselin d u -se m ult, ven eau

37 Numit Gheraşim, după biograful Nifon (§ 13).

77
 în fiecare zi la m orm ântul sfântului şi se des-r
fatau de bună-m ireasm ă. A sem en ea şi toţi
cei ce şedeau în apropiere.
D e aceea şi noi, au zin d m in un ile şi viaţa
cuviosului şi de D um nezeu purtătorului n os­
tru M axim A rzătoru l d e colibe, să le p rim im
cu credinţă şi să m u lţum im şi să slă vim pe
D um n ezeu Cel în T reim e C are-i slăveşte ast­
fe l pe sfin ţii Lui. C ă ru ia I se c u v in e sla vă ,
cin ste şi închinăciune, T atălui, F iu lu i şi D u­
h u lu i Sfânt acum şi p u ru rea şi în v e cii v e c i­
lor. Am in.

78
 Viaţa şi conduita
cuviosului Părintelui nostru
Maxim Athonitul zis şi Arzătorul
de colibe [Kavsokalivitul]
scrisă de cuviosul părintele
nostru Nifon ieromonahul1

1. P en tru că zice p ro ro cu l [D avid] de la

D u h u l S fân t: „Să nu taci n ici să nu T e îm ­
b lân zeşti, D u m n ezeu l n ostru [Ps 82, 2]”, T u
Cel în c h in a t în T reim e S fân tă, C el slăvit de
h e ru v im i ş i lă u d a t de se ra fim i, p e n tru că
în g e ru l i-a zis lu i T obit: „S lă vit este a vesti
lu cru rile lu i D u m n ezeu ” \Tob 12, 11], ia r D a­
vid p ro ro cu l şi părintele lu i D um n ezeu spune
iarăşi: „N -a m ascu n s în in im a m ea ad evăru l
T ău şi a m sp u s m ân tu irea Ta; n -a m ascu n s
m ila T a şi ad evă ru l T ău de a d u n a re m u ltă”
[Ps 3 9 ,1 1 ] , d e aceea nu este fru m o s să p re­
dăm tă ce rii tain ele atât de m ari şi de m in u ­
nate fă cu te d e aleşii lu i D u m n ezeu şi robii

1 Traducere după textul din ms. Lavra © 58 (sec.

XVI—XVII), f. 32V—66v editat de F. H a l k in , „Deux Vies
de S. Maxime le Kausokalybe ermite au Mont Athos
(XTVe s.) [.BHG 1371]”, Analecta Bollandiana 54 (1936),
p. 42—65. Autorul acestei „vieţi” anonime ar putea fi
Ieremia ho Patetas, autorul slujbei Cuviosului Nifon
în cadrul căreia serveşte ca sinaxar.

79
 Lui, ci ele treb u ie să ajun gă spre folosu l ce­
lor care le ascu ltă ca să ofere m ân tu ire celor
zelo şi să im ite v ieţile sfinţilor.
D in tru în c e p u t în a ce st S fâ n t M u n te al
A th o su lu i au fo st lu m in ători ai lu m in ăto ri­
lor, p ăstori ai p ăstorilor, călăuze n erătăcite
ale celor rătăciţi şi stele lum inoase p en tru cei
ce v o r să se m ân tu iască, precum am au zit şi
am vă zu t din vieţile şi conduitele lor, şi din
cele făcute şi îm p lin ite în vrem u rile şi tim ­
purile lor. Iar în vrem u rile şi tim p u rile din
u rm ă în acest S fân t M u nte a stră lu cit prin
izbân zile lu i ca un soare su pralu m in os cu vi­
o su l p ă rin te le n o stru M a xim A r z ă to r u l de
colibe, care a fost, p recu m s-a zis m ai sus,
lu m in ăto r al lu m in ătorilor, călău ză n eră tă ­
cită a ce lo r ră tă ciţi, ste a p re a lu m in o a să şi
m ân gâiere a m o n ah ilo r A th osu lu i şi a tu tu ­
ror celor ce ven eau la el cu credinţă; p en tru
că a fo st în tărire şi călău ză spre folos n u n u ­
m ai m onahilor, dar şi îm p ăraţilor şi stăp â-
n itorilor, cu m se grăb eşte să arate cu vân tu l
n ostru.
S-ar cuveni în să ca aceia care citesc şi scriu
vieţile sfin ţilor să fie şi ei îm p od ob iţi cu v ir­
tu ţi şi izbânzi, ca astfel să fie îm p o d o b ite de
v ir tu ţi şi c u v in te le lo r. E u în să , s m e r itu l
N ifon , fiin d ap rin s de un zel dum nezeiesc,
am în trep rin s a scrie cele ce su n t peste p u ­
te re a m ea; n -am scris şi n -am ad u s a m in te
80
 viaţa cuviosului părintelui nostru M axim doar
p en tru că am a vu t cu n oştin ţă de ea, ci fiin d
p u s în m işcare, cu m s-a sp u s, d e u n d o r
d u m n e z e ie sc şi s c r iin d câ te a m a u z it din
sfân ta lu i gu ră şi de la sfin ţii p ărin ţi evlavi-
oşi şi lu m in aţi. F iin d că am a u zit o sâ n d a ro s­
tită d e g la su l d u m n e z e ie sc îm p o triv a celu i
care a a scu n s ta la n tu l [cf. M t 25, 2 5 —30]:
„Tem e-te, su flete, şi nu ascu n d e cu vâ n tu l lui
D u m n ezeu !”2. A c e ste a m -au stâ rn it şi p e m i­
ne să scriu sp re ad u cerea-am in te d e d u m n e ­
zeiescu l p ărin te, p en tru ca u n u l d in iu b ito rii
de D um n ezeu , cin eva p ricep u t şi cu ştiin ţă
d e ca rte, să fie c ă lă u zit d e D u m n e ze u să
scrie via ţa şi cu vâ n tu l lu i sp re fo lo su l celo r
ce o v o r citi; acesta se va d esfăta a ici d e ru ­
g ă c iu n ile tu tu ro r şi de în d o ite cu n u n i, ia r
acolo îl v a avea vă ză to r şi tovarăş d e v o rb ă
p e în su şi cu viosu l părin te.
2. A cesta era d in cetatea L a m p sa c şi a fo st
in iţiat în că d in tin ereţe de a to tţiito ru l D u m ­
nezeu în asceză şi n eagon iseală. C ân d a în ­
văţat S fin tele S crip tu ri, a fu g it în p u s tii şi în
p eşteri şi, p e câ t în cercau să-l con vin gă p ă ­
rin ţii lu i să răm â n ă cu ei, p e atât fu g ea de ei.
Iar cân d a în ţeles ce e m ai bine, a îm b ră ca t
h ain a m o n a h a lă în ascu ltare de u n p ărin te
d u h ovn icesc. Şi p etrecân d acolo v re m e nu

2 Doxastikon din Marţea Mare, Triod.

81
 p u tin ţă, a u zin d de v e s titu l M u n te S fâ n t al
A thosului, a v ru t să vin ă să-l vadă. Şi p ri­
m ind în găd u in ţă de la p ărin tele său şi luân d
drept m erinde rugăciunile lor, a ieşit de acolo.
Şi găsin d tovărăşie de drum u n m on ah ate­
n ian , au a ju n s c ă lă u z in d u d D u m n e z e u la
M unte. F ără să treacă m u lt tim p, sfân tu l a
in trat în ve n e ra b ila [M are] L avră şi, făcân d
acolo m etan ie, cu m era ob iceiu l celo r ce vo­
iau să răm ână, a răm as puţină vrem e în dum ­
nezeiasca Lavră unde bătea orele [horologos].
D upă acestea ş-a u rcat la C o n stan tin o p o l să
se în chin e sfin telor relicve ale P atim ii şi sfin­
telor m oaşte d e acolo. Şi iarăşi s-a în to rs în
Sfântul M unte şi petrecea în pustietăţile A tho­
su lu i, fă ră a c o p e riş şi fă ră ca să , c a u n alt
O n ufrie şi P etru A th on itu l. U n eori se apro­
pia de cu vio şii p ărin ţi care lo cu ia u în acele
p u stietăţi şi se m ân gâia cu p u ţin ă hrană, dar
în cea m ai m are parte p etrecea în lo cu ri pus­
tii m u lţu m in d u -se spre m ân gâiere cu ierburi,
castane şi altele. Şi a răm as în această pustie­
tate o p erio a d ă de zece ani.
Ia r d u p ă a c e a sta a v e n it în lo c u l S fin tei
L avre ap ro ap e de P anaghia, şi în cro p in d u -şi
o colib ă m ică s-a aşezat acolo, ie şin d de aco­
lo o zi p e săp tăm ân ă p en tru o m ică m ân gâ­
iere. Iar câ n d aju n gea cu n o scu t de cineva,
arzându-şi coliba se retrăgea în altă parte pen­
tru a-şi p u tea p ăstra n etu lb u rarea, lin iştea şi
82
 n efam iliaritatea. Ş i pe cât fu g e a el de slavă
şi ascu n d ea de oam en i unde an u m e lo cu ieş­
te, p e atât îl făcea arătat D u m n ezeu p otrivit
cu vân tu lu i Său: „N u se p o a te ascu n de ceta­
tea” şi: „Nu se aprinde făclia [pentru a o pune
sub ob roc]” [Mt 5 , 1 4 —15]. Ş i cei care făceau
cu n o ş tin ţă cu el a d u ce a u m a re m u lţu m ire
lui D u m n ezeu C are dă ro b ilo r L ui o atât de
m are răbd are în v ieţu iri asp re şi singurătăţi,
C are le dă sim p litatea şi su p o rta re a arşiţei
lin iştirii şi geru l p ătim irii c e lo r rele, fiin d că
ved eau în viaţa cu viosu lu i p ă rin te o con d u ­
ită im aterială în tr-u n tru p m aterial. D ar cei
lip siţi de m in te şi n ep ricep u ţi care nu-1 cu ­
n oşteau sp u n eau că e ieşit d in m in ţi şi rătă­
cit şi-l o cărau în faţă. El în să, ca u n u cen ic şi
im itator al lu i H ristos, su p o rta to ate cu v ite ­
jie p e n tru C el c a re sp u n e: „C in e v a ră b d a
până la sfârşit acela se va m ân tu i” [Mt 10, 22]
şi: „F ericiţi v e ţi fi cân d vă v o r o că rî oam e­
n ii”, şi celelalte [Mt 5 , 1 1 —12].
3. F aim a lu i ră sp â n d in d u -se p retu tin d en i
şi n um ele lu i fiin d câ n ta t de lim b ile tuturor,
graiu l lu i a ieşit n u n u m ai în m u n te le A th o -
su lu i, ci în to t p ă m â n tu l, c a să v o rb im cu
p rorocu l [D avid; Ps 18, 5]. A le rg a u deci la el
cei ce lo cu iau în m ăn ăstiri, m u lţim e n en u ­
m ărată, şi cei ce lo cu ia u în sch itu ri. Ia r după
puţin tim p a în ce p u t să cu rg ă şi o m u lţim e
de oam en i d in lu m e, îm p ă ra ţi şi stăp ân itori

83
 i

şi gloată m ultă din cetăţi şi se foloseau m ult:

fiecare se fo lo sea d u pă cred in ţa şi evlavia lui
şi d u p ă sco p u l p e c a r e -1 a vea . Ia r p ă rin te le
era lu m in at, căci atu n ci cân d vorb ea în chip
sim ţit, se au zea o altă voce ven ită din partea
raţion ală [a su fletu lu i său] şi cei care-1 as­
cultau se veselea u m ult. Ş i de la în ţelep ciu ­
nea şi h aru l de sus a p rim it p u terea de a ve ­
dea în ain te nu n u m ai cele ap rop iate, d a r şi
cele îndepărtate. Şi câte le sp un ea oam enilor
u n ele se îm p lin e a u în s c u rt tim p , ia r a lte le
după o vrem e.
D e a su p ra c o lib e i lu i e ra o m ic ă p eşteră ,
în tr-o d u m in ică a in tra t în p eşte ră şi a aţi­
pit. Şi scu lân d u -se a şezu t şi a v ă z u t în ain tea
peşterii o fem eie îm podobită; şi cunoscând că
e n ăscocirea ato tviclean u lu i dem on , a făcu t
de trei ori sem n u l de viaţă fă că to a rei cru ci şi
s-a făcu t n evăzută. Şi du pă ce au tre cu t câ­
teva zile, a zis m arele [părinte]: „A ven it luni
un m on ah pe care n u l-am m a i vă zu t şi s-a
aşezat în faţa peşterii; era u sca t d e m u lta lui
în frâ n a re . Ia r m a rţi în z o ri a v e n it la m in e
şi am v o rb it, şi n e a v â n d p â in e să m ân căm
am ân doi sau altceva d e m ân care, a ieşit şi
s-a a şe za t m a i su s p â n ă j o i d im in e a ţă , şi
iarăşi a v e n it şi am vorb it. Ş i iarăşi s-a urcat
a tre ia o a ră şi a ş e z u t p â n ă sâ m b ă tă d im i­
neaţă. A tu n ci am ieşit şi eu p en tru o m ân gâ­
iere tru p ească şi nu l-a m v ă zu t.” Petrecând

84
 d eci p aisp rezece an i în m ai su s-zisa p eşteră
ap ro ap e de P anaghia, a ieşit d e acolo şi v e ­
n in d a lo cu it ap roap e d e M area Lavră, în câ t
au zea şi organ ele ei d u h o vn iceşti [clop otele
ei]. Şi în cro p in d u -şi ia ră şi o colibă, în ca re
s-a ş i sfâ rşit, şe d e a aco lo . A c e a c o lib ă m i-a
lăsat-o m ie.
4. Ia r d u p ă ce au tre cu t nu p u ţin e zile, a u
vru t îm p ă ra ţii [Ioan V I; 13 4 1—1354] C an ta-
cu zin o şi Ioan [V; 13 4 1—1391] P aleologu l să
vin ă în v izită la sfân tul. Şi în ain te să se au dă
sau să se vo rb ea scă de ven ire a lor, a zis p ă ­
rintele: ,A fla ţi, p ărin ţilor, că îm p ă ra ţii C an-
tacu zin o şi P aleologu l so sesc aici să n e v iz i­
te z e .” Şi cum â p rezis, aşa s-a şi în tâm plat:
am ân d o i îm p ăraţii au v e n it în S fân ta Lavră
şi s -a u în c h in a t. A p o i cu m u ltă e v la v ie ş i
sm eren ie au v e n it şi la cu vio su l părin te, şi
văzându-1 au că zu t la p icio a rele lui, cerân d
să au d ă un cu vân t d e la el şi să fie în văţaţi
cu vin te fo lo sito are spre m ân tu ire. Şi d esch i-
z â n d u -şi sfâ n ta g u ră le -a g r ă it m u lte sp re
m â n tu ire , pe ca re a s c u ltâ n d u -le -c u m u ltă
e v la v ie s-a u v e s e lit d e d u lc e a ţa ca re ie şe a
din g u ra lui, m ai ales cân d le-a sp u s acestea:
„Se cad e să vă ab ţin eţi d e la n ed rep tate şi
lăco m ie, să iertaţi p e cei ce greşesc, să m ilu ­
iţi p e c e i să ra c i şi să d a ţi m o n a h ilo r cele
sp re în d estu larea n evo ii tru p u lu i, ca şi ei să
se roage m ai fierb in te p en tru n o i.” Ş i spu-
85
 nându-le m ulte altele, i-a trim is acasă. Iar ei
m u lţu m in d au plecat.
5. Dar, voi, ascu ltători iu bitori de D u m n e­
zeu şi de auzire, ascultaţi şi m in u n aţi-vă şi
slă v iţi p e D u m n ezeu C are-i slă v e şte p e cei
ca re-L slă v e sc sin c e r [of. 1 Rg 2 , 3 0 ] , şi-i
arată clarvăzători şi făcători de m inuni, după
cum sp u n e D avid prorocul şi tatăl lu i D u m ­
nezeu: „E u am zis: dum nezei su n teţi şi fii ai
Celui P reaîn alt” [Ps 81, 6].
S -a u d u s o d a tă n işte m o n a h i d in S fâ n ta
Lavră la el să-i facă o m ângâiere, şi şezân d
ei p e n tru p râ n z, au v e n it d oi m ire n i, u n u l
din ei avân d dem on şi cerân d cu vio su lu i să-l
vindece. Ş i în d ată s-a sculat şi a zis m o n a ­
hului M ercu rie care se în tâm p la atu n ci să fie
la m asa lui: „B inecuvântează- 1 , ca să se v in ­
d ece!” Şi M ercu rie l-a b in ecu vân tat, ia r el
i-a zis: „M ergi în pace! De fem eie să n u te
atingi şi carn e să nu m ăn ân ci!” Şi din ceasu l
acela om u l s-a vin decat.
Un alt m on ah m ai tân ăr avea d em o n şi a
fost trim is la un bătrân să-l vin d ece. M e r­
gân d sp re el s-a în tâln it fără să vrea cu m a­
rele [M a x im ] şi, în tre b a t fiin d d e el u n d e
m erge iar acesta răspun zân du-i că la b ă trâ ­
nul cu tare, i-a zis cuviosul: „N u te du acolo
şi nu v o i să-l ispiteşti pe b ătrân ul, p en tru că
şi locu l e p răp ăstios şi te poţi p rim ejd u i, ci
în to a rc e -te la b ă trâ n u l tău, ai a sc u lta re şi
86
 sm eren ie, şi nu m ân ca b râ n ză !” Şi fă câ n d u -1
să fă g ă d u ia sc ă a c e a sta l-a s lo b o z it ş i a zis:
„M ergi în p a ce !” Şi din ceasu l acela s-a v in ­
decat.
U n ii în să, m ân caţi de in vid ie îl d efăim au
pe sfântul, căci, aşa cum stă scris, virtutea l-a
fă c u t a ră ta t d in to a te p ă rţile c a o fă c lie p e
p u rtăto ru l ei, deşi m are era d e ju r-îm p re ju -
ru l lu i în tu n ericu l in vidiei.
6. A u v e n it od ată n işte m o n a h i cu u n m i­
rean. Şi în a in te să se ap ro p ie ei d e cu viosu l,
în că p e cân d erau ei dep arte, a grăit b ătrâ­
nul m irean u lu i zicând: „E şti akindynists. Stai
dep arte, fiin d că n u su p o rt a p ro p ierea ta şi
d u h o area v o rb irii cu tin e!” Şi ia ră şi au ven it
alţi m o n ah i şi cunoseându-1 pe u n u l i-a grăit
d e d ep a rte: „E şti a k in d y n ist şi tu . S ta i d e ­
parte! N u te ap ro p ia a ici!” A şa -i cu n oştea p e
fiecare în p arte ce era şi ce gân d ea.
Ş i ce p o t sp u n e m ai m u lt d esp re cu viosu l?
C ăci îm i va lip si tim p u l să p o vestesc şi să le
în făţişez p e to ate una câte una. D ar, totuşi,
ca u n n eîn văţat şi n ep ă să to r şi să ra c de v ir­
tu ţi, n u v o i fi cu n e p ă sa re în a sp u n e şi a
scrie câte ştiu d in m u ltele şi m arile izbân zi
şi v irtu ţi ale cu vio su lu i părin te. 3

3 Adept al lui Grigorie Akindynos (1300—1348), ad­

versar al Sfântului Grigorie Palama şi al teologiei ener­
giilor necreate, condamnat de Sinoadele constantino-
politane din 1341 Şi 1347-

87
 7 - A ven it odată la el Calist, patriarhul ecu­
m enic al C on stantin opolului [1350—1363], şi
după co n vorb ire şi prânz, cân d p lecau, le-a
în s e m n a t p r in tr -u n c u v â n t s c u r t m o a rte a
n ed reaptă care-i aştepta la Serres, u n de au
m u rit p rin otravă.
8. A ve n it un m on ah p e n u m ele lu i M eto-
die să-l vad ă p e b ătrân şi l-a vă zu t în ău n tru l
colibei. Iar p ărin tele i-a zis: „V in o ap ro a p e!”
El însă nu s-a p u tu t apropia din p ricin a stră­
lu cirii p e care a văzut-o. D ar d u p ă un scu rt
răstim p, sch im b ân d u -se lu m in a acelu ia, s-a
a p ro p ia t şi a v o r b it cu el p â n ă la v re m e a
prân zu lu i.
Şi, iarăşi, a v e n it altă dată la el un m on ah
p e n um ele lu i A rse n ie şi v ă zâ n d că din el ie­
şea ca flacăra u n u i fo c şi u rca p â n ă în vâ rfu l
colibei lui, în c â t cred ea că a lu at fo c coliba,
s-a m irat ieşin d u -şi d in sin e de aceasta. Iar
când focul s-a schim bat, l-a întrebat: „Ce este
a ce a sta , p ă r in te ? ” Ia r el ră sp u n z â n d a zis:
„N u ştiu ce v o rb e şti.”
A celaşi A rsen ie a zis iarăşi: „A m auzit oda­
tă de o sp aim ă ieşită de la ism aeliţi [turci] şi
v e n in d i-a m v e s tit b ă tr â n u lu i şi i-a m sp us:
«Fă ru găciu n e p en tru asta.» Iar el m i-a zis:
«M ergi în p a c e .» Iar eu ca un viclea n m -am
arătat că m ă duc. Şi stân d ascu n s l-am văzu t
stân d în p icioare şi în tin zân d u -şi m u lt tim p
m âin ile în în alt. Şi s-a fă cu t un n o r în ju ru l
88
 lui şi flacăra focului deasupra capului său s-a
în ălţat p ân ă la ram u rile cop acilo r, în cât m i
se părea că ram urile ard. Şi tem ându-m ă, am
fu g it în chilia m ea ieşin d d in m in e în su m i şi
m in u n â n d u -m ă . Ia r d im in e a ţa a m v e n it şi
l-am în trebat: «Ce faci, p ărin te?» Iar el ră s­
p u n zân d a zis. «C um m i-ai zis, m u lt m -am
tem u t în n oap tea aceasta d in p ricin a ism ae-
liţilo r .»”
9. E n ecesar să a d u c şi să p u n în m ijloc şi
a c e s t lu cru . C u n u p u ţin i a n i în u rm ă s-a
a u z it d e sp re s fâ n tu l p ă rin te că p rim e şte o
p âin e cerească; şi m u lţi n -au crezu t aceasta.
D ar G rigorie, in firm ieru l S fin tei Lavre, a v e ­
nit la el p e tim p de iarn ă îm p reu n ă cu un a lt
m onah. Prim indu-i, bătrân ul le-a zis: „E u am
p âin e cald ă şi a p ă .” Şi le-a d a t din ea şi au
m ân cat şi a zis: „Vă rog să n u sp u n eţi a sta
în ain te de sfârşitu l m e u .” Iar ei şi-au ie şit
din ei în şişi şi s-au m in u n at p en tru cele v ă ­
zute.- Şi după ad orm irea lu i au u rcat ei p e
sfân tu l v â r f al A th o su lu i să se în ch in e M â n ­
tu ito ru lu i H ristos şi vorb eau d esp re asta şi
zicea u : „P e z ă p a d ă n -a m g ă s it n ic i co v a ta
altu ia, n ici foc în colibă, ci o p â in e cald ă fr u ­
m o s m irositoare, pe care cu viosu l ne-a d at-o
zicân d : «M ân caţi şi vo i din ce e ste.» ”
A ajun s cu n oscu t m u ltora şi fa p tu l că p re ­
fă cea apa de m are în apă d u lce şi b ea ap o i
d in ea.
89
 io . Şi, ia ră şi, în v ă ţă to ru l s lă v it ei m ă n ă s­
tiri a în a in te -m e rg ă to ru lu i, M ic u l Athos«,
lu ân d de m ân care, a zis în tru sine: „A şteap-
tă-m ă, A rză to ru le de colibe, să m â n că m !” Şi
v e n in d el, m a re le [M axim ] a g r ă it c ă tre el
în ain te de a -1 vedea. „V ino, p ărin te. T e aş­
te p t!”
A ven it, iarăşi, un alt m on ah d in lavra K a-
ryesuluis p e care-1 d u rea m ân a şi vo ia să se
d u că în O raş [C on stan tin opol]. Ş i în a in te să
sp u n ă el gân d u l lu i şi d u rerea m âin ii, cu vio ­
su l i-a zis: „V rei să te duci în O raş. B agă de
seam ă să n u te duci, fiin d că n ici m ân a ta nu
se v a vin d eca, n ici altceva b u n n u te v a în ­
tâm p in a. C ăci ţi s-a dat u n g h im p e în tru p
p o tr iv it A p o s to lu lu i [P a vel; 2 Co 12, 7], şi
rab d ă deci. A i şi p atru h yp erp eri [m onede]
de argint: dă-i săracilo r şi câştigă p rieten pe
D om n ul; o p arte ch eltu ieşte-i p en tru nevoia
ta, ia r c e a la ltă , cu m s-a zis, d ă -o să ra c ilo r,
ca să-ţi fie b in e.” A uzind acestea, acela s-a m i­
nun at; şi în ch in â n d u -se a fă g ă d u it sfân tu lu i
că va face aşa Ş i d u cân d u -se acasă, a m u lţu ­
m it D o m n u lu i şi slu jitoru lu i Său M axim . 4

4 E vorba de Sfântul Dionisie (prăznuit pe 5 iunie)

care a întemeiat în 1374 la picioarele Micului Athos
mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul, cunoscută azi mai
mult sub numele Dionisiu.
s Centrul şi capitala Athosului.

90
 U n altul, p e care nu l-a v ă z u t vreod ată, a
v e n it d in o ra şu l S e rre s şi i-a zis: „T a tă l tă u
are n evo ie de în d rep tare. F ă -1 d egrab ă să se
în d re p te !”
O d a tă c u v io s u l s-a d u s la u n m o n a h cu
n um ele M arcu şi a g ă sit a colo u n alt m on ah.
Şi v ă z â n d u -1 de d ep a rte a grăit: „Ce fa ce aici
necredinciosul acesta?” fiindcă acesta era ere­
tic m esalian [bogom il]. „N u su p o rt să-l v ă d .”
Şi m arele [M axim ] s-a în to rs să fugă. Şi, v ă ­
zân d acestea, M arcu l-a izgo n it p e n ecred in ­
cios, iar atu n ci p ă rin tele s-a în to rs la M arcu.
A ltă dată, a cela şi M arcu şi u n alt m on ah
s-au d u s la el şi m o n a h u l i-a zis: „A m tre i­
zeci de d u ca ţi” — „D a, ai treizeci şi în că alţi
tre izeci” . Ia r M a rcu a zis: „D ar eu nu am n i­
m ic .” B ă trâ n u l a zis: „S p u i: N u am . D a r ai
d ou ăzeci de h yp erp eri şi în scu rtă vrem e se
v o r d u ce d e la tin e .” Şi s-a în tâ m p la t aşa. Iar
el a fă cu t p o căin ţă în m ăn ăstire şi i-a dat.
11. Şi iarăşi a tre c u t b ă trâ n u l pe la u n m o ­
n ah cu n u m e le D a m ia n şi i-a zis D am ian :
„A vem în m ăn ă stire u n m on ah , pe cutare,
care te în trece în v irtu te .” D ar b ătrân ul a zis:
„E o m b u n , d a r a re şa iz e c i d e h y p e r p e r i.”
D am ian n -a fo st în să con vin s d e asta. D upă
puţine zile a adorm it m onahul acela, iar banii
s-au g ă sit aşa cu m sp u sese sfân tu l. Şi au zin d
D am ian aceasta, v e n in d i-a p u s m etan ie zi­

9i
 când: „Iartă-m ă, cin stite părinte, fiin d că aşa
cu m ai zis aşa s-au găsit argin tii fra te lu i.”
A trecu t un oarecare m on ah T eo d u l pe la
sfân tu l şi a ascu n s afară vin u l pe care-1 p u r­
ta. B ătrân ul i-a zis: „A d u şi straiţa, d acă ai
a d u s-o , şi p â in e .” Ia r el a zis: „N -a m ad u s
p â in e fiin d că e u s c a tă .” Şi a zis p ă rin te le :
„De trei zile sunt aşa.” Şi ieşind a adus straiţa.
Şi d u p ă p u ţin tim p au ven it alţi câţiva a d u ­
cân d m ân care şi b ău tu ră, şi m ân cân d ne-am
veselit, în cât prisosea din toate pe care le-am
adus.
U n alt m on ah cu n um ele C alin ic a p escu it
n işte p e şti şi, p u n â n d u -i d e o p a rte p e cei
m ici, a făcu t o m ân care şi a ve n it la cu vio ­
su l. Ia r p ă rin te le i-a zis: „P e cei m a i m ari
i-a i ascu n s, iar p e ce i m a i m ic i i-a i a d u s .”
Şi scu lân d u -se acela, a p u s m etan ie zicând:
„Iartă-m ă, p ărin te, că am fă cu t a şa.”
U n a lt m o n ah cu n u m e le C a ssia n fă c â n d
p lăcin tă a zis: „V ino, A rză to ru le de colib e, să
m ănânci plăcintă”, iar lungim ea drum ului era
de o m ilă şi ceva. Ş i d u pă p u ţin tim p a ven it
acela zicând: „M i-ai sp u s şi am ven it. A d u şi
v in u l să b e m .” Ş i d eoarece C assian n u vo ia
să arate vin ul, i-a zis sfântul: „Zici: N u am .
S c o a lă -te ş i v in o d u p ă m in e !” Şi s -a u d u s
în tr-u n lo c unde erau lem n e, şi i-a zis p ă rin ­
tele: „D esch id e aici şi adu vin u l, ca să b em şi
n u sp u n e o m in ciu n ă , p e n tru că to ţi care
92
 iu b esc m in ciu n a v o r p ieri [Ps 5, 7].” V ăzân d
a ce ste a , C a ssia n s-a r u ş in a t ie şin d cu to tu l
din sin e şi p u n â n d m etan ie a zis: „Iartă-m ă,
sfinte, p e m in e m in cin o su l!”
12. U n m o n a h cu n u m e le V a rla a m , care
u m bla p en tru o n evo ie şi o ascu ltare dată de
Io a n ic h ie d e la c h ilia c e lu i D e sc u lţ6 a fo st
vă zu t de sfân tu l care i-a zis: „Să ştii, frate, că
acolo u n d e vrei să te du ci, o sa m ori în tr-o
p răp astie.” Ş i aşa s-a în tâm p lat.
Lui A ta n a sie K rokas i-a zis: „P ărin te A ta-
nasie, o să m ori o m o râ t d e ism aeliţi.” Şi aşa
s-a în tâm p lat.
U n m o n ah cu n u m ele N ico d im a ven it la
el, ia r el v ă z â n d u - 1 i-a zis: „N ic o d im e , în
scu rt tim p voi ieşi d in lu m ea a sta .” Şi a sp u s
şi n u m ele p ă rin ţilo r ce v o r fi de faţă la în ­
m orm ân tarea lui.
13. Şi d u p ă ce s-au îm p lin it şap te ani şi
cin ci lu n i d e la a d o r m ir e a c u v io su lu i, doi
m on ahi, N ifon şi G h era sim , s-au sfătu it să-i
d esch id ă m o rm â n tu l şi să se sfin ţească de la
sfin tele lui m oaşte. M o rm â n tu l p regătit d i­
n ain te de D u m n ezeu e ra p e o stâncă; acela
l-a curăţit şi stătea gata; ia r cân d ai m urit l-au
p u s aco lo . V e n in d d e c i z iş ii m o n a h i în tr-o
seară, au săp at şi n -au g ă sit n im ic din m o aş­

6 Chilie legată în 1324 de mănăstirea athonită Ca-

racalu.

93
 tele lui, sim ţin d num ai ieşin d din ţărână ca
o m ireasm ă de m ir fru m os m irositor. Şi v e ­
n in d d im in eaţă şi săp ân d m ai m u lt au găsit
c in stite le m o a şte şi s-a u u m p lu t de b u n ă -
m ireasm ă ca de m ulte arom ate şi tăm âie. Şi
lu ân d o p arte din sfintele sale m oaşte au fă ­
cu t o „ap o m yrism a ”7 şi s-au sfin ţit şi au b ău t
din ea. D upă care au pus iarăşi părticica sfân­
tu lu i tru p în locu l de unde au lu at-o şi asigu ­
rân d m o rm ân tu l au plecat.
D io n is ie ce l s u p r a n u m it K o n to s te fa n o s
avea de m u lţi ani o d u rere de ca p şi, deşi a
ch eltu it m u lt cu m edicii, n -a reu şit nim ic. în
cele d in u rm ă a ven it şi la m orm ân tu l sfân ­
tu lu i şi, căzân d la p ăm ân t cu m ulte lacrim i
şi su sp in e întristate, a zis: „Sfinte al lui D um ­
n ezeu , n u tre c e cu v e d e re a la c rim ile slu g ii
tale, nu lep ăda rugăciunea nevrednicului tău
rob .” Şi dorm in d puţin pe m orm ân t s-a făcut
săn ătos, astfel în cât nu m ai avea dureri, nici
n u m a i sim ţe a că a a vu t v re o d a tă d u reri.
Ieşin d d eci de acolo, a p lecat m u lţu m in d lui
D u m n ezeu şi slu jitoru lu i Său.
14. A tre cu t odată pe la m arele [M axim ]
a w a D a n iil d e la sfâ n ta L a vră şi l-a g ă sit
afară d in colibă. în d a tă ce l-a văzu t, sfân tu l
i-a zis: „C ine eşti tu care vii şi n-ai ieşit dim i­
neaţa, ci sp re sea ră ?” Era în să d im in eaţă şi

7 A se vedea mai sus „Viaţa” scrisă de Teofan, § 35.

94
 răsărea soarele. R ăsp u n zân d u -i, a w a D an iil
a zis: „E dim in eaţă, p ărin te, şi a răsărit so a ­
rele!” D in aceasta au cu n o scu t p ă rin ţii că el
străbătea n opţile ca p e n işte zile, p recu m stă
scris: „L um in a este peste cei d rep ţi p u ru rea
[Pr 13, 9], căci sfin ţii lu m in aţi în tru T in e v o r
strălu ci ca n işte lu m in ăto ri [cf. D tl 12, 3 ].”
15. N e -a p o v e s tit N ifo n ie ro m o n a h u l d in
sfânta Lavră: „E ram canonarh în m ăn ăstirea
lu i D orotei8 şi n işte m on ah i s-a u d u s la c u ­
vio su l p ărin te. E ra vrem ea cu lesu lu i v iilo r şi
foarte senin, şi so arele strălu cea p u tern ic şi
lim pede. Ş i lu â n d sfân tu l în m âin ile lu i u n
p esm et l-a d at u n u ia d in fra ţii care se aflau
acolo zicând: «Ia această b u ca tă de p â in e şi
dă-o p reo tu lu i m ăn ăstirii lu i D orotei în m âi­
n ile lu i. Ş i b ă g a ţi d e se a m ă să n u ie ş iţi d e
acolo, ca să nu v ă p rim ejd u iţi, căci a re să fie
o fu rtu n ă fo arte n ăprasn ică.» Ieşin d ei d eci
d e aco lo , d e în d a tă d u p ă ce a lu a t p re o tu l
p esm etu l în m â in ile lu i s-au fă c u t fu lg e re şi
tunete, nori, în tu n eric şi grindină, în câ t fraţii
s-au în frico şa t şi m in u n at de p ro fe ţia sfâ n ­
tului. Şi cu m au v ă z u t acestea, a u v e stit p ă ­
rin ţilor d esp re cu vio su l zicând: « A cesta a zis
şi s-au făcu t, p re cu m v e d e ţi.» Ş i au zin d p ă ­
rin ţii şi-au ieşit din fire de u im ire. Ia r fu rtu ­
na a distru s to ate v iile care se găseau acolo

8 Mănăstire athonită azi dispărută.

95
 şi ca re au răm as n ecu le se şi cu un g la s au
strigat to ţi «D oam ne, m iluieşte!» Şi de furia
fu rtu n ii aceleia au in trat to ţi în biserică şi
n e -a m în cu ia t, şi stâ n d a co lo d e stu le zile,
p ân ă a trecu t m ânia lu i D um n ezeu, am ieşit
de aco lo m u lţu m in d lu i D u m n ezeu şi robu­
lu i S ă u .”
A zis iarăşi acelaşi: „V en in d eu în tr-o zi la
cu vio su l şi vo rb in d cu el, a zis să m âncăm .
Şi m i-a zis: «Vin nişte în corn oraţi. Ş i când
v o r p leca ei, atun ci vo m m â n c a .» Ş i n -a tre­
c u t o clip ă şi au v e n it tre i m ire n i zicân d :
«A m fo st în şelaţi de fem eile n oastre, p ărin ­
te, p en tru că au u m b lat p e o cale rea. Şi ce
vei ju d e c a aşa vo m fa c e .» Ş i sfân tu l m i-a zis:
«D ă-le p âin e şi vin d in tr-un p ahar. » Ş i după
ce a u m â n ca t, le -a sp u s c u v in te fo lo sito a re
p en tru su flet şi i-a slob ozit în p a ce .”
A c e la ş i a zis iarăşi: „F ă c â n d e u d e m â n ­
c a re , m -a m d u s la a w a H a rito n . Ş i m a rele
[M axim ] a zis: «A ven it ceasu l să m âncăm .
V e n iţi să şedem şi să n e veselim .» Ş i după
p râ n z a zis: « A d u ceţi stru g u ri.» D ar a w a
H ariton a zis: «N -avem .» Ia r el i-a zis iarăşi:
« A d u c e ţi să m â n c ă m , p e n tru că v o r v e n i
altele şi altele.» Şi în dată a v e n it un m onah
a d u cân d u n coş plin cu stru gu ri. Şi văzân d
în d o ita arătare a sfân tu lu i, H ariton şi-a ieşit
din sin e şi rid icân d u -se a p u s m eta n ie.”

96
 A trecu t în tr-o zi pe la cu vio su l un o a reca ­
re T eod u l, m o n ah din V eria, şi a găsit un a lt
m on ah din L avra m ân cân d îm p re u n ă cu el.
L uân d p ărin tele un p ah ar d e v in în m ân a lu i
a zis: «Sunt u n croitor din Prosforis^, am o
o a lă cu p e ş ti şi su n t u d p â n ă la m ijlo c .» Ş i
abia ce a tre cu t o clip ă şi a v e n it un m irean
şi, fiin d în treb at de el, a zis: «Sunt un croitor
din P rosforis şi am o oală cu p e şti şi, cân d
am ie ş it d in b a rc ă , m -a m u d a t a p ro a p e cu
totul, d ar cu b u n ă vo ia lui D u m n ezeu m -am
udat în să n u m a i p ân ă la m ijlo c .» V ă zâ n d u -1
şi auzindu-1 p ărin ţii şi-au ie şit din sin e u i­
m iţi de rap id ita tea clarviziu n ii; au în ce p u t
să trem u re, o ch ii li s-au sch im b a t şi ap roap e
că şi-au ie şit d in m inţi. Ş i m u lt tim p au zis
în ei în şişi: «D oam n e m ilu ieşte!» slăvin d p e
D um n ezeu şi p e slujitorul L u i.”
16. A w a C a lin ic a zis fra te lu i să u M eletie:
„Fă, frate, de m ân care, ca să m erg em la A r­
z ă to ru l d e co lib e , p e n tru c ă d e m u lte zile
n-are n im ic d e m â n ca re.” Ş i era vrem e a cu ­
lesu lu i viilor. Şi a zis iarăşi: „M ai în tâ i vom
cu le g e s tr u g u r ii şi v o m m â n c a , d u p ă ca re
d u cân d u -n e la cu viosu l v o m îm p lin i d orin ţa
lu i.” Şi m arele [M axim ], n efiin d u -i ascu n să 9

9 Localitate de lângă Hierissos în istmul care leagă

peninsula Athosului de continent. Prosforis depindea
ca metoc de mănăstirea Vatopedi.

97
 aceasta, a ven it şi i-a găsit culegân d stru gu ­
rii. Ş i ei i-au dat să m ăn ânce. Iar el le-a zis:
„A u zis p ărin ţii să vină, d ar au fo st îm p ied i­
caţi d e cu lesu l v ie i.” Şi le-a v e stit toate câte
au g ră it şi câte au sp us în tre ei. Şi p ărin tele
ţin ea u n u rcior ca să ia apă. L uân du - 1 , M ele-
tie s-a du s să ad u că apă. Şi du cân d u -se se
so co te a în sin e să scoată apă din izvoru l de
sus. Cunoscând gândurile lui, părintele i-a zis:
„N u d in cel de sus, ci u m ple u lcioru l d in cel
d e jo s şi a d u -1 în co a ce .” V ă zâ n d acestea p ă ­
rin ţii s-au m in u n at că n im ic n u-i era ascuns,
şi au slă v it pe D um n ezeu C are face lu cru ri
m ari şi atât de m in un ate în rob ii Lui.
17. A v e n it od ată din in su le o corabie în
lim an u l [portul] Lavrei. Iar în corabie era un
o m ca re avea d em on u l n esătu rării, şi ch iar
d a că m â n c a zi şi n o ap te, to t n u se să tu ra .
S cu lân d u -se dim ineaţă, căp itan u l a lu at cu
sin e p e om şi pe alţii d in corab ie şi au v e n it
la m a re le [M axim ]. Ş i n e p u tâ n d o m u l să
u m b le, p en tru că nu i-au d a t d e m ân care ca
să v in ă la sfân tu l p ostin d, a răm as în d ru m
o p rin d u -se . Ş i v ă z â n d u -i v e n in d , p ă rin te le
le-a zis: „U n d e-i celălalt?. D acă n u -1 ad u ceţi
şi p e acela, nu v ă v o i p rim i n ici p e v o i.” Şi
în to rcân d u -se în urm ă, l-au adu s cu forţa. Şi
făcân d sfântul rugăciune, s-au aşezat la prânz.
Şi lu â n d p ărin tele p âin e a d at celu i ce avea
d em o n u l n esătu rării şi i-a zis: ,A tâ ta p âine
98
 m ăn ân că şi satu ră-te şi ai p a ce în D o m n u l.”
Şi v ăzân d om ul că s-a sătu rat din pâinea ace­
ea p rin ru găciu n ile cu viosu lu i, scu lân d u -se
a că zu t în ain tea lu i cu la crim i zicând: „N u
v o i m ai ieşi de aici, ci călău zeşte-m ă, rob u le
al lui D um nezeu, cum să m ă m ân tuiesc.” D eci
p rim in d u -1 p ă rin te le l-a c ă lă u z it sp re v ia ţa
sin gu ratică. Iar to va ră şilo r să i d e d rum le-a
zis: „M ergeţi în pace. Şi să n u n ed rep tăţiţi
cu n im ic p e fem eia lu i d in sp re p a rte a lu i.” Şi
fă câ n d ru găciu n e i-a slo b o zit cu pace.
18. P ovestea egum enul slăvitei m ăn ăstiri a
în ain te-m ergătoru lu i, M icu l A th o s: „A trecu t
p e la m in e un b ătrân fo a rte ascetic: d orea să
se în ch in e p e sfâ n tu l v â r f al A th o su lu i şi să
se b u cu re şi de sfântul. Iar eu în d u râ n d u -m ă
m -am du s îm p reu n ă cu el. A ş fi v ru t d eci să
iau şi p âin e sp re m ân gâiere, d a r el nu m -a
lăsat, ci am m ers fă ră n im ic d e m ân care sau
d e b ău t. M erg ân d deci am ân d o i, am ve n it la
P an agh ia, la ju m ă ta te a m u n te lu i A th osu lu i.
B ătrân ul era foarte ob osit d e călătorie. Ş i am
găsit acolo p esm eţi şi apă. G ustân d, bătrân ul
şi-a în trem at puterile. N oaptea n e-am culcat,
şi d im in eaţa am v ru t iarăşi să ia u pâini, dar
b ă trâ n u l n u m -a lăsat. Şi am în c e p u t să u r­
căm cu m u ltă osten eală. Ia r b ă trâ n u lu i i s-a
fă c u t rău p e drum . Şi câ n d a m u rca t iarăşi
sp re sfân tu l v â r f şi n e-am în ch in a t, atât a
le şin a t în câ t a că zu t la p ă m â n t şi n u s-a m ai

99
 p u tu t scula, în câ t îm i spun eam că a m urit,
în tristân d u -m ă iarăşi până la m oarte şi ne-
avân d ce să fa c sa u să acţionez, fiin d în tr-o
m are m â h n ire, am ie şit în a fa ra d ru m u lu i
şi v ă d d easu pra cisternei p atru m ere m ari,
p arfu m ate şi fru m oase la vedere. Şi văzân d
acestea, tem ân d u -m ă de în şelăciu n ea celui
ce se răzb oieşte cu noi, am făcu t rugăciun e
şi sem n u l cru cii d e trei ori şi am v ă zu t că
m erele n-au p ierit. L uându-le d eci ca de la
D um n ezeu, am in trat în grăd in ă la b ătrân u l
şi l-a m g ă s it în c ă resp irâ n d . Ş i tă in d din
m e re am d a t b ă trâ n u lu i, şi m â n c â n d şi-a
recăp ătat p uterile. Şi iarăşi a m ân cat şi s-a
în tărit şi scu lân du -se a şezut. Şi iarăşi a m ân ­
cat şi a stat pe p icioarele lu i şi a u m blat. Şi
u m b lân d am ân doi, a zis bătrânul: «A rzăto-
rule de colibe, p regăteşte-n e calm ari, pâine
şi vin . Şi cân d v o m veni, p un e-n e m asă.» Şi
D u m n e ze u a râ n d u it a şa ce re re a c e lo r doi
sfin ţi. A u zin d acela în chip n evăzu t şi cu
m in tea glasu l b ătrân u lu i, a făcu t o ru găciu ­
n e p en tru acesta, cu m ne-a sp u s m ai ap oi el
în suşi: «A v e n it u n m on ah p e care n u -1 ştim
ad u cân d p âin e, v in şi calm ari, o oală plină. »
Eu am v e n it cu b ă trâ n u l şi în ain te să ne v a ­
dă a zis: «V eniţi, p ărin ţilor, că am pregătit
p en tru vo i m asă şi aştept să vă p rim e sc .» Şi
fă câ n d ru găciu n e şi m etanie, n e-am b u cu rat
de ved erea b ătrâ n u lu i şi de vo rb irea cu el, şi
100
 n e-a m v e s e lit cu tru p u l ş i cu d u h u l. Ş i şe -
zân d la prânz, a zis bătrân ul: «M âncaţi, p ă ­
rinţi, p en tru că m i-aţi dat poruncă! » Şi i-am
v e s tit cele în tâ m p la te p e d ru m , cu m l-a m
fă c u t şi cu m d a c ă n -a r fi fo s t m e re le d e la
D u m n e ze u n u s -a r fi p u tu t sc u la b ă trâ n u l.
A u zin d acestea m a rele [M axim ] a m u lţu m it
m u lt lu i D um n ezeu , ia r n oi vă zâ n d pregăti­
rea prânzului, cum a rânduit D um nezeu toate
a c e s te a d in p ric in a n e p u tin ţe i n o a stre , a m
slăvit m u lt p e D u m n ezeu .”
19. N e-a p ovestit a w a G herasim de la sfân
ta Lavră că ecleziarh u l ei s-a du s la cu vio su l
p ă rin te le n o stru îm p re u n ă cu a lţi m o n a h i.
Şi p e cân d v o rb e a u îm p reu n ă cu el le -a zis:
„Şi K an akis u n d e e ? ” Iar p ă rin ţii au zis: „A
spus că vin e.” Şi p ărin tele a zis: „Să m ăn ân ce
K an akis p eşti.” Ş e zâ n d n oi la p rân z, a sp u s
ia r ă ş i a c e la ş i c u v â n t. Ş i ia tă că a v e n it şi
K an akis şi şezâ n d a m ân cat. Ş i d u p ă p u ţin
tim p s-au au zit o am en i vorb in d . Şi în a in te
ca să-i y a d ă p ărin tele a zis: „S u n t un cro ito r
d in L u p âd i10 şi sa r în a in te şi în a p o i,” Şţ iată
ven eau doi m iren i adu cân d p eşti m ulţi. Şi i-a
în treb at, iar u n u l a zis: „S u n t u n cro ito r din
L u p ad i, sau m ai b in e zis un cro ito r b u n .” Şi
a u zin d aceasta eclezia rh u l şi m o n a h ii care
se în tâm p lau să fie acolo, că a p rezis şi v e n i­

10 Localitate din Tracia.

101
 rea p eştilo r şi p e croitoru l din L upadi, şi-au
ieşit din ei în şişi p en tru cele sp u se şi făcute
d e c u v io s u l p ă rin te . Şi a u s lă v it m u lt pe
D um n ezeu S in gu ru l care fa ce m in u n i m ari
[Ps 135,4]-
20. A cela şi sp u n ea că a trecu t p e la cu vio­
su l p ărin te un m o n a h şi i-a zis: „Iartă-m ă,
că vreau să m ă d u c în O raş [C o n stan tin o -
p o l].” Şi i-a zis părin tele: „D acă te du ci, în-
toarce-te iarăşi în scu rtă vrem e. D u -te în să
la îm p ăratu l C an tacu zin o şi dă-i acestea: un
pesm et, u stu roi şi ceap ă.” Şi d u cân du-se m o­
n ahu l la îm p ă ra t, acesta le-a p rim it cu m ultă
evlavie ca din m â n a lu i D u m n ezeu şi a slăvit
m u lt pe D u m n ezeu . A v ru t d eci să afle îm ­
p re u n ă cu d o a m n a lu i ce a n u m e în se m n a
acest sem n. El se referea la viaţă m on ahală pe
care aveau s-o îm b răţişeze atu n ci câ n d cele
făcu te şi sp u se d e cu viosu l s-au îm p lin it11.
21. Eu în să, sm eritu l N ifon, d e p om en irea
S fin ţilo r A p o sto li, în tr-o zi de v in eri, ceasul
al p atru lea d in zi, cân d am p u s în c e p u t să
scriu cap itolu l de m ai sus, cum s-a m irat îm ­
p ăratu l de cele trim ise de cu vio su l, am pus
d eop arte h ârtia ca să m ă o d ih n esc de n ep u ­
tin ţa m ea. Şi am a d o rm it p u ţin şi ia tă m i s-a
arătat acel cu vios părinte lo vin d u -m ă cu mâ- 1

11 După abdicarea sa, în decembrie 1354 împăratul

Ioan VI Cantacuzino a devenit monahul Ioasaf (+ 1383).

102
 na d reap tă în co astă şi zicând: „Scoală! Sus!
Sus! D orm i cu to tu l? ” D eci scu lân d u -m ă eu
nevrednicul, s-a bucurat duhul şi sufletul m eu
de cu vân tu l lu i, şi tru p u l m i s-a făcu t să n ă ­
tos şi în zd răven it, în câ t n u m ai sim ţeam că
am avu t cân d va vreo neputin ţă. Ş i aşa deci,
cu D um n ezeu , p rin solia cu vio su lu i p ă rin te ­
lu i n ostru am sfâ rşit restu l cap ito lu lu i sp re
slava T atălu i şi a F iu lu i şi a D u h u lu i Sfânt.
22. Iarăşi, a v e n it od ată de la C on stan ti-
n op ol la sfâ n ta L avră un se creta r în vă ţa t şi
în ţelegăto r. A v e a în să în m in tea lu i această
m are în d oială: că în tim p u l în care au fost,
sfin ţii au fă cu t p u ţin e lu cruri, d a r cei care
le-au scris au fă c u t aceste a d a o su ri la vieţile
şi m ărtu riile lor. S cu lâ n d u -se d e ci în tr-u n a
din zile, a v e n it la cu v io su l p ă rin tele nostru;
şi văzându-1 i-a v e s tit câte gâ n d ea acela d e ­
sp re scrierile p riv ito a re la sfin ţi. Ş i au zin d
cele sp u se de a ce la şi-a ieşit d in sin e m in u-
n ân d u -se şi u im in d u -se de cu vin tele care ie ­
şeau din g u ra lu i, şi s-a v e se lit cu du h u l de
cu vin tele lu i d e D u m n ezeu in su flate. Şi cân d
a ieşit iarăşi, i-a zis altele m ai m ari pe care
acela nu le a u zise n icicân d . Şi el s-a în tors în
sfâ n ta L a v ră şi a v e s tit c e le d e sp re cu v io s
a w e i Ignatie isihastul, dând m ărturie că aces­
ta e un în g e r p ă m â n te sc şi om ceresc, slă ­
vin d pe D u m n ezeu şi lă u d â n d p e cu viosu l în
cu vin tele şi în v ă ţă tu rile lu i m in un ate.
103
 23. Un m on ah p e n um e A rse n ie a vru t să
se ducă în O raş [C on stan tin opol], şi ira zis
lu i p ă rin te le : „N u te du, p e n tru că a ce a stă
corabie are să se p rim ejd u ia scă .” Ş i aşa s-a
în tâm p lat: d u p ă tre i zile s-a a u zit că n a va
care era din T esalon ie s-a scu fu n d at.
U n alt m o n a h p e n u m e le lu i Ia c o b d e la
sfânta Lavră a ve n it cu fratele lu i şi a sp u s
fratele său cuviosului: „Eu, p ărin te, su n t un
rob de răzb oi şi am v e n it să-m i scrii o h ârtie
ca să fiu ajutat [cu m ilosten ii], ca să m ă răs-
cu m păr.” A u zin d acestea, sfân tu l a tă cu t p u ­
ţin şi, răspu n zân d, a zis cu m u ltă asp rim e:
„Tu ai şaizeci de h yp erp eri în tu rn u l din zid
şi ai ven it să-ţi d au în scris? D u-te şi ră scu m -
pără-te cu b an ii tă i!” Şi rid icâ n d u -se cei doi
au pus m etan ie şi au ieşit. Şi m e rg â n d ei pe
drum , l-a în treb a t Iacob p e fratele lu i d acă
b ătrân ul a vo rb it adevărat. Ia r el a zis: „D a,
a vo rb it a d e v ă r a t.” Şi ei şi-a u ie şit d in sin e
pentru aceasta şi au dat slavă lu i D u m n ezeu .
24. A v e n it o d a tă la c u v io su l u n m o n a h
oarecare p e n um e Io s if de la p re a stră lu cita
m ănăstire a lui A lip ie12, şi vo rb in d ei îm p reu ­
nă i-a zis părintele: „ în m ăn ăstirea lu i A lip ie
în ceasu l ace sta se câ n tă « F e ric iţi ce i fă ră
prihană» [Ps 118 ].” Şi d u p ă ce s-a îm p lin it

12 Mănăstire athonită aflată mai sus de Cutlumuş,

azi dispărută.

104
 p rim a stare a p salm u lu i a zis iarăşi: „în m ă ­
n ă stire a ta se câ n tă p s a lm u l.” D eci I o s if a
în se m n a t ceasul. Şi în to rcâ n d u -se în m ăn ăs­
tire a în tre b a t d esp re ceasu l acela şi a a flat
că în acel ceas m u rise Io s if secretarul. Şi a
v e s tit p ă rin ţilo r cele c a re -i fu se se ră sp u se
m a i d in a in te d e m a re le p ă rin te . Ş i a u zin d
p ărin ţii că el v ed ea în ain te n u n u m ai cele de
ap roap e, d ar şi cele d e d ep arte, au d at m are
slavă lu i D u m n ezeu C are face lu cru ri m in u ­
n ate celo r ce se tem d e El.
25. A v e n it u n m o n ah p e n u m e M atei din
O raş [C o n stan tin o p ol] şi n e-a zis: „A m ve n it
o d ată la el cu n işte m iren i şi fă ră să ne c u ­
n o ască n e-a zis: «A ici su n t cetăţen i ai O ra­
şu lu i, cred in cio şii de la b ise rica Sfân tul R o­
m an .» Şi a sp u s n um ele lor. Şi iarăşi a zis:
«Şi tu, d om n u le M odin, de m u lte zile voiai să
vii să m ă v e zi şi, iată, s-a îm p lin it dorinţa ta.»
Şi M od in a zis: «Adevărat, părintele m eu, ade­
v ă ra t ai g ră it sfin ţen ia T a .» ”
A v e n it o d a tă la cu viosu l u n m irean şi vă -
z â n d u -1 a c e s ta i-a zis:. „Io a n e , ai să a ju n g i
p re o t şi egu m en . L up tă-te în să să te faci şi
c ă lu g ă r.” Ş i d u p ă ce a tre cu t o vrem e, acela
s-a fă cu t m o n ah şi v e n in d în tr-u n a din m ă­
n ăstirile S fâ n tu lu i M u nte a a ju n s şi p reo t şi
egu m en .
26. M in a, p re o t şi egu m en de la m ăn ăsti­
rea lu i A lip ie zicea: „E u şi iero m o n ah u l Gri-
105
 gorie, ucenicul celui în tru sfinţi G rigorie Pala-
m a [t 14 n o iem b rie 1359], n e-am dus od ată
la c u v io s u l A r z ă to r d e c o lib e . Ş i am g ă s it
aco lo şi doi d em n ita ri m iren i. Şi m i-a zis cu ­
viosul: «Spune-ne din m in un ile m itro p olitu ­
lu i T e sa lo n ie u lu i.» Ia r eu răsp u n zân d u -i că
n u ştiu , m i-a zis ia ră şi: « S p u n e! G ră ie şte !»
Ia r eu am răspuns: «N u ştiu .» D ar a vea m în
sâ n u n to m scris d esp re m in u n ile m itro p o li­
tu lu i T esalon ieu lu i. Ş i d e-a b ia atu n ci i l-am
a ră ta t zicând: «Sunt scrise aici.» Şi ia ră şi a
zis cu viosu l: «A cestea ţi-a m sp u s să le gră -
ieşti, şi tu m i-ai răsp u n s că n u le ştii.» Ia r noi
c a r e n e -a m în tâ m p la t să fim a co lo n e -a m
ie şit d in n oi în şin e m in u n â n d u -n e de v e d e ­
rea în a in te a sfân tu lu i şi am dat m are slavă
lu i D u m n ezeu .”
27. V e n in d la cu vio su l ep isco p u l T rain u -
p o lisu lu i13 îm preună cu u cen icu l lu i au ajun s
în tr-o groapă. Şi arhiereul avea o b arb ă m ică,
d a r u cen icu l lu i una fo a rte b ogată. Şi fă câ n d
sfa t, arh iereu l s-a fă c u t ca u cen icu l; p e acela
l-a îm b ră ca t cu m an tia şi în sem n ele e p isc o ­
p a le , ia r el şi-a p us m a n tia u c e n ic u lu i şi a u
v e n it la cu viosu l. Ia r c u v io su l, c u n o s c â n d
p rin h a r cele făcute, a ie şit în în tâ m p in a re a

Capitala provinciei Rodopi din Tracia. Episcopul

de aici este Gherman, care a semnat Tomosul palamit
din 1351.

106
 lui. Şi p u n â n d m e ta n ie am ân d o i, a zis a r h i­
e r e u l c u v io s u lu i: „S tă p â n u l m e u a r h ie r e u l
T rain u p o lisu lu i a ven it, şi d acă p oru n ceşti,
v re a să v in ă să te v a d ă .” Ş i a zis c u v io su l:
„T u eşti arhiereul. B in eeu vân tează-m ă!” Ia r
el a zis: „N u sunt eu, ci arhiereul stă în spate.
D acă p oru n ceşti, vrea să v in ă .” Şi iarăşi a zis
cuviosul: „Tu eşti arhiereul. B in ecuvân tea-
ză-m ă şi n u te m ai preface ca u n hoţ. Fiin dcă
eram acolo deasupra gropii cân d v-aţi sfătu it
şi v-a ţi sch im b a t m antiile. B in ecu vân tează-
m ă !” Şi v ă z â n d şi a u zin d a rh ie re u l a c e s te a
l-a b in e cu v â n ta t şi s-au îm b ră ţişat în D u h u l
Sfânt. Şi arh iereu l şi u cen icu l lu i s-au v e se lit
de co n vo rb irea cu cu viosu l p ărin tele şi s-au
b u cu rat cu tru p u l şi cu duhul. Ş i au slă v it p e
D u m n ezeu lău d â n d şi m irân d u -se d e slu ji­
to ru l Lui.
28. A u v e n it od ată la cu viosu l doi m o n ah i
de la p reastrălu cita m ăn ăstire a V a to p ed iu -
lui. Ia r el era afară d in colibă. Ş i a v e n it la
colibă ca o p asăre pe deasupra ram urilor p ă ­
durii. Şi v ă zâ n d aceasta şi-au ieşit din sin e si
frică m are i-a cu p rin s şi trem u rau de frică.
Şi d u p ă u n ceas s-au dus la cu viosu l şi fă ­
câ n d m e ta n ie au şe zu t lu â n d d e la el ru g ă ­
ciune. Şi i-a în trebat: „D e u n de su n te ţi?” Iar
ei au răspu n s: „D e la V atop ed i. Şi am ven it
să fim b in e cu vâ n ta ţi şi să lu ăm ru găciu n e de
la sfin ţia ta. Şi m u lţu m im lu i D um n ezeu că
107
 te -a m v ă z u t.” Şi ia ră şi i-a în treb a t: „N -aţi
văzu t oare ceva?” Şi ei au zis: „N -am vă zu t.”
A tu n ci au stat de vo rb ă cu cu viosu l şi i-a în ­
vă ţa t cele p rivitoare la m ân tu irea lor. Şi fă ­
când m etanie, i-a slob ozit cu pace. Iar ei au
p ovestit p e drum cele ce văzuseră cu ochii
lor, m irân d u-se de fam iliaritatea p e care o
avea sfân tu l cu D um nezeu.
29. A z is şi ie ro m o n a h u l M a c a rie d e la
sfân ta Lavră, p o reclit C ham nos, că a ceru t
să se ducă la cu viosu l pe tim p de iarnă. „Şi
făcân d eu de m ân care şi lu ân d cu m in e încă
un alt frate ne-am dus. Şi bătân d noi în p oar­
tă, n-a răspuns. Căci de frig, luând o îm p leti­
tu ră p e care o făcu se d in trestii se acop erise
şi dorm ea. D eci fiin dcă vedeam că n u răs­
punde, m i-a trecu t prin m inte că de frig a în ­
gh eţat şi a m urit. Ş i am in trat şi l-am văzu t
pe cuviosul că doarm e acop erit cu o plapum ă
cu aur, iar coliba strălucea, cum socoteam , din
p ricin a p lă p u m ii. Ş i v ă z â n d a ce ste a m -am
m irat, şi am ieşit şi am v e stit fratelu i care
era cu m ine. Şi acela ap rop iin d u -se a văzu t
şi el aşa. Şi vo rb eam am ân d oi că i-a u tri-
m is-o p oate unii d in m arii dem n itari. Ş i b ă ­
tân d n oi iarăşi, s-a scu lat şi a grăit. Ş i am
in trat şi, p u n ân d m etan ie, am şezu t şi după
ce am vorbit am prânzit. Iar după p rân z l-am
în tre b a t p e cu vio su l: « C in e ţi-a trim is, p ă ­
rinte, o asem en ea plapum ă?» Şi b ătrân u l a
108
 răspuns: «Nu ştiu ce vorbeşti.» Ia r eu am zis:
«Am văzu t pe câ n d d orm eai o p la p u m ă de
aur foarte strălu cito are care te a co p erea în
în tregim e, iar de strălu cirea ei stră lu cea to a ­
tă chilia ta.» Şi su râ zâ n d b ă trâ n u l m i-a zis:
«Cuprins de frig, m -am a co p erit cu a cea stă
îm p letitu ră de tre stii p e care am strân s-o de
zd ren ţele m ele şi m ă în călzeam . Ş i am ad o r­
m it p en tru că în n oap tea asta n -am p u tu t
d orm i de frig .» Ş i lu â n d ru găciu n ea sfâ n tu ­
lui, du pă ce am a u zit acestea, am ie şit m i-
rân du -n e şi slăvin d p e D u m n ezeu C are face
tain e m in un ate, cu m îi acop eră şi p ă zeşte p e
robii Lui de frig şi d e to t ră u l.”
30. U n m on ah pe n u m e D am ian , ca re se
ocu p a de vie, d in lu cra rea celu i ră u a vea n e­
în cred ere în sfân tu l, p ân ă în tr-a tâ t în c â t n u
credea nici m ăcar că e creştin ortodox. V râ n d
în să C el ce vrea ca to ţi oam en ii să se m â n tu ­
iască şi la recu n o a şterea a d evă ru lu i să vin ă
[l Tim 2, 4] ca şi a cest frate să se în d rep te şi
să slăvească p e sfân tu l, ce face? L u ân d D a­
m ian du m inica slujirea săptăm ânii du pă ob i­
cei, a ieşit din m ăn ă stire la vo ia pe care o
lucra. Ş i făcân d u -şi slu jirea seara a adorm it.
Şi scu lân d u -se în zo ri să-şi facă can on u l, l-a
cu p rin s o fo am e a tâ t de m are în câ t n u m ai
p u tea face ceva, şi şezân d s-a m irat ce este
aceasta. A tu n ci a p rin zâ n d fo c şi lu â n d cepe,
le-a tă ia t şi le-a a ru n cat în oală cu u n td e ­
109
 lem n şi apă şi a pus-o pe foc; şi lu ân d p âin i­
le pe care le avea le-a p u s pe o tavă m are; şi
p un ând deasupra m âncarea şi acoperin d-o,
a aşteptat să se lu m in eze de ziuă. S ilit în să
de m area sa foam e, n-a m ai răbdat, ci a în ­
ceput să m ănânce. Şi m ân cân d d oar o bucă-
tură, a în gh iţit-o cu m ultă silă, în cât n um ai
ce a g u sta t şi n -a m ai p u tu t. Ş i şe zâ n d se
m ira în sine ce este aceasta. A tu n ci acop e­
rind tava a zis: „A zi voi săpa via, ca să nu m i
se facă poftă de m ân care.” Iar când s-a lu m i­
nat de ziuă, a b ătu t cineva d in afara chiliei şi
i-a zis: „V ino în ăun tru oricin e ai fi.” Şi in ­
trân d acela, a vă zu t că era cu vio su l şi i-a zis:
„M ult te-ai grăbit, părinte.” Iar bătrân ul a zis:
,A d u -m i m âncarea, să m ănânc, că e a opta zi
de când su n t nem âncat, p en tru că n ici unul
n-a trecut pe la m ine să-m i adu că ceva.” Căci
avea obiceiul să nu ţin ă n iciod ată în chilia
lui ceva, nici pâine, nici a ltceva de m ân care,
ci num ai p uţin ă apă. A tu n ci, stră p u n s la in i­
m ă şi pun ân d m etanie, D am ian a zis cu vio ­
sului: ,A d e v ă ra t, p ărin te sfin te, D u m n ezeu a
gătit prin tin e.” Şi p u n ân d m a să şi m ân ca­
rea, şi pâinile şi v in u l şi orice a ltceva avea de
m ân care în chilia lu i şi şezân d a m ân cat cu
cuviosul şi s-a veselit şi b u cu ra t cu tru p u l şi
cu sufletul. Şi du pă prân z, a p u s iarăşi m eta ­
nie şi a m ărtu risit cu m l-a d efă im a t şi ocărât
pe bătrânul. Şi lu ân d d e la el ierta re, cu vio ­
110
 su l s-a dus la coliba lui. Şi de atu n ci a p rim it
în cred in ţarea cred in ţei în cu vio su l şi a slăvit
p e D u m n ezeu şi p e slujitorul Lui. A cest lu ­
cru m i l-a p o vestit D am ian în su şi în sfân ta
Lavră.
31. A u fo st şi m u lte alte m in u n i ş i ved er
în ain te sp u se şi făcu te de cu vio su l p ărin tele
n ostru , p e care le-a m au zit şi eu şi p e care
m i le-au fă cu t arătate alţi p ă rin ţi n em in ci-
n oşi — G rigorie d e la Stân ca lu i S im o n izvo-
râtoru l d e m ir1«, M atei m on ah u l şi a lt M atei
iero m o n ah şi alţii — pe care le -a ş fi scris cu
am ăn u n tu l, d ar d in p ricin a sim p lită ţii m ele,
a su fletu lu i m eu sterp , a lip sei m in ţii, a n e­
p utin ţei m ele şi a lungim ii cu vântu lu i, m -am
oprit aici. A cest ucen ic şi im itator al lu i H ris-
tos a um blat, aşadar, pe o cale atât d e strâm ­
tă şi cu ch in u ri [Mt 7 ,1 4 ] ca să p ă ze a sc ă n e­
atin s ch ip u l [lui D um n ezeu din el] şi aşa să
aju n gă şi la asem ă n a re[a cu El] [E c 1, 26].
Eu însă, p reaticălosul, lucrătorul a to a tă fă ră ­
delegea, ce v o i face? Ce voi aju n ge? C u m v o i
fugi de p ed ep se? C um voi d o b â n d i m â n tu i­
rea? C in e v a da cap u lu i m eu a p ă şi o ch ilo r
m ei izvo r d e la crim i [ ir 9 ,1 ] ca să je le s c şi să
p lâ n g cu m p litele fărăd eleg i şi c ă d e ri a le fa p ­
telo r m ele n esfâ rşite? Prin sfin tele r u g ă c iu n i *l

întemeietorul în secolul XIV al mănăstirii atho-

nite Simonos Petras.

lll
ale acestui cu vios p ărin te fie ca D um n ezeu
să v ă dea m â n tu ire v o u ă c e lo r ce a sc u lta ţi
această scriere sim plă, iar pe m ine păcătosul
şi n evred n icu l să m ă m ilu ia scă şi m ân tu ias­
că în îm p ărăţia Sa ca un B u n şi de oam eni
iubitor.

112
 Viaţa şi conduita
cuviosului şi de Dumnezeu
purtătorului părintelui nostru Nifon
care a fost ascet în Muntele Athos1

1. A c e s t c u v io s p ă rin te a l n o stru era d in

d e sp o ia tu l [E pirului] aflat în tre A h a ia şi Ili-
ric, din satu l n u m it L uvoki12 care p rod u cea
to t felu l d e roade; în el lo cu ia u n p reo t slu ji­
to r al ta in elo r lu i H ristos crescu t în evlavie
şi în tre g al D u h u lu i Sfânt; cât de vestit era
în v irtu te avea să-l arate cel n ăscu t d in el,
d a că p o m u l se c u n o a şte d in ro d u l lu i [M t
12, 33]. N ăscu t din acesta, cuviosul părintele
n ostru a fo st în că d e cân d i-au m ijit p rim ele
tu leie de p ă r în b a rb ă foarte în d răgo stit de
v irtu te . P e c â n d a v e a ze ce an i, u n c h iu l lu i
d u p ă ta tă , ca re era e c le z ia rh al m ă n ă stirii
atotfericitului S fân t N icolae de acolo, pe care

1 Traducere după textul din ms. Lavra © 58 (sec.

XVI—XVII), f. 8iv—103 editat de F. Halkin , „La Vie de
St. Niphon ermite au Mont Athos (XIVe s.) [BHG
1371]”, Analecta Bollandiana 58 (1940), p. 12—27.
2 în sudul Albaniei actuale, pe coasta mării.

113
 ...._ • i
o rid icase în lo cu l n u m it M esop otam on 3 îm ­
p ă ra tu l [C onstan tin IX] M on om ah u l [10 4 2—
1054], l-a lu at la el şi l-a în vă ţa t m ai întâi
cărţile sfinte, d u pă care l-a tu n s în tre m o­
nahi. Ş i pecetluindu -1 citeţ al sfântului A p o s­
tol, d u p ă puţin 45, câ n d a vă zu t că a crescu t o
d ată cu vârsta şi în virtute, l-a făcu t p reot
slu jito r al tain elo r lu i H iistos. Iar el, a d ă u ­
g â n d d e la sine la agerim ea firii sârguinţa,
s-a fă cu t în p u ţin i ani cu n oscător al foarte
m u lto r lucruri. D ar îl u m plea un d or d u m ­
n ezeiesc, şi m ica scân teie a isih iei arun cată
în el a făcu t lo c u n in cen d iu m are. Ş i a dat
a p ro a p e de aco lo p e ste u n b ă trâ n v e n it cu
an i în urm ă de la M u n tele Sinai care şedea
în tr-u n m unte n u m it Gheromerions şi care
era a lip it d oar de D um nezeu; de la care de-
p rin zâ n d can oan ele isih iei şi regulile exacte
ale v ie ţu irii sin gu ratice, nu se m ai p u tea stă ­
p â n i p e sine în su şi, îm b ătân d u -se de p lă ce­
rea isihiei; căci pe lâ n gă cele în care a p ro ­
g resat potrivit lui H ristos s-a distins în că m ai
extraord in ar săvârşind prin harul lui H ristos

3 Importantă mănăstire la sud de Delvino, în sudul

Albaniei de azi.
4 Cu alte cuvinte înainte de vârsta canonică: 18 ani
pentru citeţ, 30 de ani pentru preot.
5 Mănăstire întemeiată în 1285 de Sfântul Nil Eri-
chiotis, lângă Philiate, în Epirul grec de azi, nu departe
de graniţa cu Albania.

114
 şi acest lucru: căci stâ n d p e un p icio r sp u n ea
p e de rost toată P saltirea.
2. A u zin d în să că A th o su l avea p e a tu n c
m u lţi sfin ţi străvezii şi im itato ri ai lu i D u m ­
n ezeu , lu â n d u -şi ră m a s-b u n d e la p a trie ,
n eam şi toate celelalte ale sale, a aju n s d o a r
pe jo s la A th os. Ş i o b servâ n d u n de an u m e
e ra u cei m a i m u lţi şi m a i b u n i sfin ţi, s-a
lă sa t călău zit d e D um n ezeu . Şi aju n g ân d în
p ărţile L avrei a g ă sit acolo u n d e p u sese m a i
în ain te tem elia virtu ţii P etru A th o n itu l u n
m onah cu num ele T eogn ost, care era cu a d e ­
vărat aşa [cunoscător de D um nezeu] atât prin
n um e şi p rin chip, câ t şi p rin u rcu şu rile sp re
D um n ezeu, căruia i s-a p re d a t p e sin e în su şi
şi i-a d esco p erit sco p u l său, sp u n ân d u -i că
venise de dragul isihiei, dar nu i-a sp u s d em ­
nitatea preoţiei, nici m u lţim ea celor agon isite
de el. Iar el l-a p rim it cu b u n ă vo in ţă şi i-a
dat ale sale şi a p rim it ale lui. D u p ă trei a n i
în să i s-au fă cu t cu n oscu te b ă trâ n u lu i cele
ale m arelu i [p ărin te], cu m că a r fi p reot, d a r
şi că era îm p o d o b it cu fo arte m u lte haruri;
şi a tu n ci i-a c e ru t m a re lu i [p ă rin te ] să n u
m ai trăiască îm p reu n ă cu el în ascu ltare, ci
să şa d ă ca n işte fra ţi tră g â n d îm p reu n ă j u ­
gul d e au r al virtuţii. Ia r el i-a zis: „C u m ar
p u tea cin eva să v ie ţu ia scă de sin e în isihie,
fără ca m ai în tâi să-şi p ed ep sea scă m ă d u la ­
rele şi sim ţu rile p rin ascu ltare du s de m ân ă

115
 spre isihie şi în sin gu ra re?” D ar cu m n-a p u ­
tut nicidecum să-l con vin gă pe T eogn ost, a
plecat de acolo d u cân d cu siiie d rep t cel m ai
m are câştig pe care l-a realizat acolo la cri­
m a67 . Ş i v e n in d la sc h itu l [kathisma] ce lu i
între sfinţi părintelui nostru V asile cel Mare?,
a p etrecu t aco lo p a isp re ze c e an i g u stâ n d o
dată pe săptăm ână p âin e uscată.
3. în acea vrem e o cium ă a cercetat sfân ta
Lavră şi cu sabia ascu ţită a m orţii [Ap 6, 8]
i-a n im icit a p ro a p e p e to ţi, a stfe l în c â t au
pierit şi p reoţii şi au răm as d oar câţiva p u ­
ţini. Trim iţând, aşadar, du pă el, în tâi-stătă-
torul de atunci al sfin tei şi vestitei L avre i-a
cerut să vin ă în m ăn ăstire şi să fie în re g is­
trat în tre clericii slu jito ri în altar. D ar în tru ­
cât el a pus în ain te sim p litatea şi n ecu ltiva-
rea lăudată, i s-a în cred in ţa t o altă slujire:
aceea de a v izita to a te sch itu rile [kathisma-
tă] din afară fă câ n d rân d u iala o b işn u ită şi
săvârşin d d u m n e z e ia s c a L itu rg h ie [mysta-
gogian]; lu cru pe care d e-ab ia l-a p rim it, şi
aceasta p en tru faptul., că d ato ra în tâi-stătă-
toru lu i m ă n ă stirii d a to ra ta a sc u lta re . Ş i a
petrecut aşa slu jin d L itu rgh ia şi fă câ n d dia-
con ia a ce a sta tim p d e tre i ani. D u p ă care,

6 Darul lacrimilor.
7 Sihăstrie care domină coasta de sud-est a penin­
sulei athonite, la câţiva kilometri de Kavsokalyvia.

116
 căzân d p este el iarăşi dorul în flă că ra t al isi-
hiei, îl tiraniza şi aprindea şi nu-1 lăsa pe sfân ­
tu l să aib ă lin işte. D e aceea, so co tin d u -le pe
to a te d rep t nim ic, a ve n it în V u le v tiria 8.
4. Şi aici a p etrecu t ani b u n i fără a co p eriş
şi h ră n in d u -s e d o a r cu p la n te , a stfe l în c â t
m u lţi fiin d m iş c a ţi d e in v id ie îl a c u za u d e
înşelăciune/rătăcire \plane\. Şi ducându-se la
în tâ i-stă tă to ru l L avrei i-au ce ru t să -l sco ale
p e m arele [părinte] ca şi cu m a r fi ză cu t în
în tu n ericu l în şelăciu n ii/rătăcirii. Ia r acesta,
trim iţân d iarăşi d u p ă el, i-a zis: „D e ce d u ci
o viaţă fără tru p şi fără sânge, din care răsare
p ărerea d e sin e şi în şelăciu n ea, şi n u u m b li
p e calea n erătă cită de m ijloc, care e u şo ară
şi fără cădere? C ăci în pustiuri părinţii se h ră ­
n e a u cu p la n te d in p ric in a lip se i p â in ilo r.
D ar aici e şi p â in e şi altele p o trivite p en tru
hrană. T reb u ie să te m u lţu m eşti cu ele şi să
a lu n g i a s tfe l p ă re re a d e s in e .” Ia r el, a ră -
tân d u -şi şi m ai m u lt sm eren ia, s-a lă sa t co n ­
v in s şi a a scu lta t de sfatu rile acelu ia. Şi s-a
d u s la ve n e ra ta b iserică a, M ântuitoruJui; şi
găsin d aici su rp ată Sfânta M asă [a altarului],
i-a ceru t e p isco p u lu i Ierisso su lu i9 ca v e n in d

8 Mănăstire athonită azi dispărută.

9 Episcopul sub a cărui jurisdicţie directă s-a aflat
Athosul între 1368—1392, şi care era însărcinat de Pa­
triarhia Ecumenică cu hirotonirea preoţilor şi sfinţirea
bisericilor din Sfântul Munte.

117
 el în su şi aco lo să o rea şeze. D a r a c e sta i-a
în găd u it să facă el aceasta şi i-a sp u s să se
m u lţu m e a scă cu a c e sta în lo c u l lu i în su şi.
Iar el a făcu t aşa. Şi săvârşea acolo S fâ n ta
Liturghie [mystagogian]. D ar fiin d că acolo
se aduna ad eseori o m u lţim e de p ărin ţi care
d oreau să p etrea că sub m arele p o v ă ţu ito r şi
să fie p u şi în rân d u ială şi m od elaţi d e acela
p e cărările virtu ţii, a p leca t în d a tă d e aco lo
şi s-a du s la M a xim cel care-şi d ă d ea fo c la
colibă; şi p etrecâ n d acolo m u lţi ani, s-a le g a t
d e b ă trâ n u l cu le g ă tu r ile iu b irii, a şa în c â t
erau văzu ţi ca a vâ n d u n su fle t şi fiin d u n u l
în altul. Ş i a şa au tra s am ân d oi la ju g u l de
a u r al v irtu ţii, p â n ă c â n d fe r ic itu l M a x im ,
ieşin d din ch ilia lu i, a dat-o b ă trâ n u lu i iar
lu i şi-a zid it alta.
5. Iar fericitu l N ifon , p ărăsin d şi el lo cu l
acela, a in trat cu so co tin ţa fericitu lu i M axim
în tr-o p eşteră a flată d rep t în fa ţa in su lei cu
n u m e le S fâ n tu lu i H risto fo r. Ş i d u p ă p u ţin
tim p şi-a zid it în a p ro p iere o altă chilie. Şi
ven in d aici u n o a reca re M ar cu din Iliria şi
ru gân d u -se m u lt d e acel sfân t su flet ca să fie
în văţat de acela reg u lile isih iei şi ascu ltării,
acesta l-a p rim it şi i-a în gă d u it să-şi gătească
o ch ilie m ai largă zicân d : „F iin d că v a v e n i să
petreacă îm p reu n ă cu n oi şi fratele tău b u n .”
D ar acela, care era şi el din Iliria, lo cu ia cu
fem eie şi-şi creştea copiii. D e aceea şi M arcu,
118
 u im it de cuvântul b ătrân u lu i, a zis: „C um ,
ch iar fratele m eu Ioan? D ar el este sub fe ­
m eie şi se în grijeşte de co p ii şi de tre b u ri.”
Ia r sfâ n tu l — o, su flet căzu t în ad ân cu l sm e­
ren iei — a zis: „ A m grăit fă ră m in te aceasta.
Z id eşte-ţi chilia cum v rei.” C ăci voia să-l zi­
dească atun ci când se va ved ea d ezn od ăm ân ­
tu l p re zice rii sale. Şi p ră zn u in d u -se atun ci
[p e 5 iu lie ] p ra zn ic u l c u v io s u lu i p ă rin te lu i
n o stru A ta n a sie A th o n itu l în sfân ta lu i Ha­
vră, M arcu a fost trim is de b ă trâ n din pricina
u n ei n evo i în zisa m ănăstire. D ar i-a p oru ncit
să se în to a rc ă în a p o i lu ân d u -1 şi p e fra te le
lu i: „ D a c ă -1 v o m v e d e a p e e l” , a zis a ce sta .
Ia r el i-a d a t a c e la şi ră sp u n s. D u c â n d u -se
în să în Lavră, îl vede în afara p o rţii pe fratele
lui; şi lo v it de uim ire la ve d e re a lu i n eaştep ­
ta tă şi p e n tru p re zic e re a b ă tr â n u lu i, i s-a
a ru n ca t d e gât şi l-a îm b ră ţişa t p e fratele
său şi n u ştia ce să m ai facă d e b u cu rie, dar
su fle tu l îi era răn it fiin dcă b o lise de n ecre­
d in ţă şi se în d o is e d e p ro fe ţia b ă trâ n u lu i.
L u â n d u -1 d eci pe fratele lu i s-a d u s la b ă trâ ­
n u l ce râ n d u -i iertare p en tru în d o ia la sa d i­
n ainte. Ia r d u p ă p u ţin tim p o p aralizie i-a
cu p rin s to ate m ădu larele, a stfel că n u-şi m ai
p u te a m işca n ici un m ădu lar, şi care arăta,
cred , n ecred in ţa din ainte. A a ju n s deci v re d ­
n ic de m ilă şi a ceru t co m p ătim ire de la cu ­
vio s, d a r a fo st refu zat p rin econ om ie, ca să
119
 în veţe că acestea su n t lu cru rile neascultării
şi ale n e cre d in ţe i. „A ce ste a , a zis cu vio su l,
su n t lu cru ri ale sfin ţilo r D octori fără de ar­
gin ţi ai b o lilo r su fleteşti şi trupeşti; eu însă
su n t un om p ăcăto s p e care D um nezeu n u -1
ascu ltă.” D ar câ n d l-a vă zu t şi pe fratele lui
m âh n it şi în cercân d să-l în du plece pentru
acela, lu ân d u n td elem n de la can delă şi un-
gân d u -i cu el tru pu l, l-a restab ilit săn ătos de
în d a tă zicând: „Iată, te-ai fă cu t sănătos, de
acu m să n u m ai greşeşti, ca să nu-ţi fie m ai
rău [In 5 ,1 3 ] .”
6. D ar M arcu a fo st răn it iarăşi d e m u şcă­
tu ra n eascu ltării, a că zu t iarăşi în adân cu l
relelor şi a făcut iarăşi experienţa acelui suflet
v re d n ic d e com p ătim ire; căci avân d o m are
d o rin ţă să p rin d ă p e şti, l-a ru gat m u lt p e
b ă trâ n u l să-i în gă d u ie să se d u că la m are şi
să p rin dă peşti „pentru m ângâierea n oastră”,
cu m zicea. D ar el n -a ced at zicând: „A i fo st
în v ă ţa t că treb u ie să p rin zi gân d u ri şi p e ele
s ă le în fie r e z i, ca să n u fi m â n c a t d e ele.
Ţ in e -te d e p a r te d e .m are şi d e p eşti, ca să
n u c a z i în tr-o m a re d e r e le .” E l în să , n e lă -
sâ n d u -se în to rs n ici d e p ovaţa p ă rin telu i şi
p re d â n d u -se în în tre g im e v o ii proprii, a co ­
b o râ t la m are ch ip u rile ca să-şi sp ele zd re n ­
ţele. Ş i îm p o triva so co tin ţei p rin dea p eşti cu
câ rlig şi m om eală; şi u rm a să facă vâ n a rea
u n u i p eşte m ai m are, dacă nu l-ar fi sa lva t
120
 lu ân d -o în a in te ru găciu n ea b ătrân u lu i. Căci
p o rn in d u -se în fu gă un câin e d e m are am e­
n in ţa să -l m ă n â n c e p e M a rcu , d a c ă a ce sta
n -ar fi ch e m a t ru găciu n ile b ă trâ n u lu i şi n -ar
fi fo st izb ă v it de fiara sim ţită şi gân d ită cu
m intea şi scos pe uscat. Şi trem u rân d s-a dus
la bătrân aducându-i peştii pe care-i prinsese.
D ar sfin ţitu l lu â n d -o în a in te î-a zis: „N u fi
n e c r e d in c io s , n e a s c u ltă to r u le M a rc u , c ă c i
[diavolul] cel care s-a p refă cu t od in io ară în
şarp e şi a su g e ra t p ro to p ă rin ţilo r n eascu lta­
rea [Fc 3 , 1 —5], acelaşi făcându-se pentru tine
astăzi u n câin e de m are a vru t să te aru n ce
în a d â n c u l p ie r z a n ie i d in p ric in a n e a s c u l­
tă rii c ă r e ia i te -a i su p u s m a i în a in te , d a că
H ristos C are a v e n it p en tru su rp area lu i nu
ţi-ar fi în tin s o m ân ă şi te-a r fi izb ăvit din
p rim e jd ie c h e m â n d u -te cu c o m p ă tim ire la
p ocăin ţă. D ar d in tr-u n vâ n a t al n eascu ltării
nu v o i g u sta vre o d a tă .” Ş i atu n ci el a aru n ­
cat d ep arte p eştii p e care i-a adu s, ia r pe
sine în su şi s-a a ru n cat la p icio arele sfâ n tu ­
lui, a ceru t ie rta re şi a p rim it-o d e în dată. Şi
în to t restu l tim p u lu i s-a p ă zit în ascultare.
Iar d u p ă p u ţin tim p a p leca t la D om n ul, lu ­
ând acolo arvu n a n ădejdii. D ar l-a lăsat spre
slu jirea sfâ n tu lu i p e fratele său.
7. N u m e le acestu ia era G avriil; tatăl aces­
tuia lu â n d şi el h a in a m on ah ală a p rim it n u­
m ele D ositei. Pentru o nevoie presantă, acesta
121
 a cerut de la b ătrân să-i în găd u ie lu i G avriil
să se ducă în m ăn ăstirea V a to p e d i10. Ia r el a
încuviinţat cererea lui, dar l-a trim is insistând
pe o zi anum e în care cu vo ia lu i să se în ­
toarcă înapoi. V en ind ziua fixată şi ahem ene-
zii [turcii] p răd ân d p ărţile acelea, ta tă lu i lui
G avriil i s-a p ăru t că ven in d în a p o i fiu l său a
fo st făcu t rob, şi din p ricin a în tristă rii in su ­
p ortabile a căzu t cu totu l în tu lbu rare. D ar
acel m in un at şi co m p ătim ito r su fle t l-a în ­
ştiin ţa t: „N u p lâ n g e , b ă tr â n e , c ă c i fra te le
nostru e liber, fiin dcă a fost trim is d e m in e.”
Şi în că în ain te ca soarele să p ă ră sea scă p ă ­
m ântul, fratele s-a în to rs n ep rim ejd u it, fără
să fi făcu t experienţa acelu i lu cru cu m p lit.
8. D eci p reafericitu l M axim ca re-şi ardea
colibele, de care s-a v o rb it m ai su s, apropi-
indu-se de sfârşitul vieţii, căci d u p ă şase luni
avea să ad oarm ă [în D om nul], a cest d u m n e­
zeiesc b ărb at [N ifon] s-a scu la t şi a zis celor
din ju ru l lui: „Să ne du cem la M a xim şi să-l
v ed em , fiin d c ă nu-1 vo i. m a i v e d e a a ic i în
viaţa d e fa ţă .” D u câ n d u -se d e c i ş i îm brăţi-
şându- 1 , acela a zis: „Bucuraţi-vă! A c e sta este
u ltim u l cuvânt, căci nu ne v o m m a i v e d e a în
viaţa de fa ţă .” Şi s-a făcu t du pă p re ştiin ţa şi
p rofeţia am ân du rora.

10 Vatopedi era la 30 de kilometri distanţă spre nord

de peştera lui Nifon.

122
 9- T re c â n d d e c i a n i m u lţi, a v e n it ia ră şi
o ciu m ă . Ş i m a i su s -z is u l G a v riil îm b o ln ă-
vin d u -se de b o a la care b â n tu ia p e atun ci,
ta tă l său , v ă zâ n d u -1 p e fiu l să u p e m o a rte ,
p lân gea şi se în d u re ra pe b u n ă dreptate. Iar
b ă tr â n u l lu â n d u - 1 lâ n g ă el i-a zis: „S ă n u
je le ş ti aşa, frate, p en tru fratele, căci n u v a
m u ri acum , fiin d că m i-a slu jit d u pă p o ru n ca
lui D um nezeu, dar eu voi m uri nu peste m ultă
v re m e .” Şi în to rcâ n d u -se sp re răsărit a m u r­
m u rat o ru găciu n e lu n g ă p en tru acela. Şi cel
care zăcea s-a scu la t slăvin d p e D u m n ezeu.
Ia r b ă tr â n u l în to r c â n d u -s e a zis c e lo r d e
acolo: „Cu D u m n ezeu , iată fratele s-a b u cu ­
ra t ia ră şi d e să n ă ta te , eu în s ă v o i m u ri în
p o stu l care v in e .”
io. A v o rb it d e ci a şa cu gân d u l la p o stu l
S fin ţilo r A p o sto li. Ia r ei gân d in d u -se la P ati­
m a M ân tu ito ru lu i care trecu se au zis: „D ar,
p ărin te, p o stu l [m are] a tre c u t!” El în să a
zis: „O are nu m ai e alt p o st afară de a ce sta ?”
V e n in d d e ci p o s tu l S fin ţilo r A p o sto li, sc u -
lân d u -se, ru g â n d u -se ş i eu m in ecân d u -se cu
în frico şă to a re le lu i H risto s T ain e, le-a sp u s
obişnuiţilor săi: „Iată, vrem ea despărţirii m ele
s -a a p r o p ia t [2 Tim 4 , 6 ] .” D a r p e n tru că
a ce ştia erau tu lb u ra ţi d e a cest cu vânt, a zis
iarăşi: „V rem ea n oastră s-a îm plinit şi m ă du c
la p re a d o ritu l m eu Iisu s. D ar v o i nu treb u ie
să v ă în tristaţi, că ci n e v eţi avea ru gân d u -n e
123
 lui H ristos p en tru voi, n um ai să nu fiţi ne­
p ăsători faţă d e ven eratele Lui p o ru n ci.” Şi
sculându-se dis-de-dim ineaţă, căci era doam ­
na zile lo r [p rim a d u m in ică d in p o stu l Sfin ­
ţilo r A p o sto li], le -a zis: „F a c e ţi b in e şi să-
p aţi-m i m o rm ân tu l ca să m ă duc în păm ân ­
tul din care am fo st lu a t [jFc 3 , 19].” Făcând
deci ei aşa p o triv it poruncii, se u itau ţin tă la
el să va d ă ce le -a r m ai porunci. Iar el scu ­
lân du -se şi în ălţâ n d u -şi och ii şi m â in ile spre
cer, a în tin s ru găciu n ea ca n iciod ată. Şi în-
torcându-se şi b inecu vântân du -i p e toţi, spu­
nând: „Iertaţi-m ă p e m ine păcătosul” şi dând
tu tu ror iertare, a lu at form a ch ip u lu i crucii
şi şi-a d a t d u h u l în m â in ile lu i D u m n ezeu
[cf. Lc 23, 46], fu lg erâ n d m a i p resu s decât
soarele şi d â n d tu tu ro r sem n ele exacte ale
în d răzn elii [fam iliarităţii] sale fa ţă d e D um ­
nezeu. A ad o rm it d eci acest cu vios p ărin te al
n ostru în ziu a a 14-a a lu n ii iu n ie11, ş i a trăit
de to ţi 96 d e a n i să v â rşin d to a tă v ia ţa lu i
m in un i fo arte m u lte şi n em aiau zite, dintre
care v o i ad ău ga p en tru iubitorii de H ristos
d oar p u ţin e d in cele m ulte.
11. U n b ă trâ n , b ă rb a t d u h o v n ic e s c şi în
în tregim e al virtu ţii, p e num e T eo d u l, a vrut

11 A anului 1411, singurul în care prima duminică

din postul Sfinţilor Apostoli cade pe 14 iunie. Prin ur­
mare, cuviosul Nifon s-a născut în anul 1315.

124
 să u rce p en tru o n evoie la b ă trâ n u l, căci nu-1
m ai văzu se de d estu lă vrem e. S cu lân d u -se
d eci s-a p u s p e drum . Şi stră b ă tâ n d un lo c
râp os şi cu an evoie de trecu t, a alu n ecat, a
căzu t şi în căd ere şi-a lo vit aşa d e ră u p ic io ­
rul de o p iatră m are în cât i se p ărea că tre ­
b u ia să-şi ia răm as-b u n d e la via ţă , fiin d că îi
cu rg e a a tâ t d e m u lt sâ n g e d in ra n ă în c â t
b ă tr â n u l a le ş in a t ş i n u m a i p u te a s tr ig a .
V ă z â n d u -s e a ru n c a t în tr-u n a tâ t d e m a re
a d â n c de re le , d e -a b ia s c o ţâ n d u n g la s d in
a d â n c u l in im ii a s tr ig a t: „D o a m n e , Iis u s e
H ristoase, F iu l lu i D um n ezeu, d a că sfin ţitu l
N ifon e în în tregim e sfânt, cu m este so co tit
de m ulţi, cu rg erea sân gelu i să m i se o p re a s­
că, d u rerile să-m i în ceteze şi să -m i recap ăt
săn ătatea p rin ru găciu n ile acelu ia, ca să n u
ajun g m ân care fiarelor în această m are p u sti­
etate de o am en i!” A zis aceasta şi în dată — o,
m inunile Tale, H ristoase îm părate! — cu rge­
rea sân gelu i s-a oprit, iar cel în ain te rănit s-a
scu la t în p icio a re săn ătos slă vin d p e D u m ­
n e z e u şi p rim in d c e rtitu d in e a fa p tu lu i c ă
b ătrân ul e cu ad evă ra t sfân t. Ş i d u cân d u -se
la el şi p rim in d b in ecu vân tare d e la el, s-a
în to rs b u cu rân d u -se, m in u n ân d u -se şi slă­
vin d p e D u m n ezeu.
12. U n fra te d in sfâ n ta ş i d u m n e z e ia s c a
L avră a fo st trim is la b ă trâ n u l d e u n u l d in
to varăşii lu i ca să-i adu că p u ţin u n tdelem n .

125
 Iar calea fiin d aspră şi p ietroasă, lo vin d u -se
de o p iatră, fratele s-a ră stu rn at şi a căzut.
Şi deşi to ate cele p e care le du cea s-au spart,
va su l cu u n tdelem n a fo st p ă zit n evătăm at şi
a fo st ad u s de fratele la b ătrân ul. Ia r el zâ m ­
b in d serios a zis: „V ezi cât de m u lt a lu cra t
cred in ţa fratelu i care n e-a trim is u n td e le m ­
nul, în c â t şi tu ai scăp at de p rim ejd ie şi u n t­
d elem n u l a scăp at n evătăm at m ăcar că toate
celelalte s-au stricat.” Ş i m in u n ân d u -se fra ­
tele de cu m i-a spus b ă trâ n u l acestea în a in te
d e a-i fi v e stit el cele în tâm p late în p ră p a s­
tie, s-a d u s m irâ n d u -se şi slă v in d p e D u m ­
nezeu.
13. Un m on ah era b o ln av de durere de cap
şi fiin d cercetat ani m u lţi de aceasta şi c h e l­
tu in d m u lt cu m edicii, fiin d că nu s-a b u c u ­
rat de n ici o m ân gâiere, s-a du s cu cred in ţă
la b ătrân u l, a căzu t la p icio arele lu i şi a ce­
ru t cu la crim i fierb in ţi în să n ă to şirea zicând:
„C ăci se v a face u şor ceea ce ceri de la D u m ­
n ezeu , p e n tru C are lo cu ieşti în p ustie, p rea -
sfin te p ă rin te ”. Iar el i-a sp u s cu cu v in te de
sm eren ie: „Ce folos îţi v a p u tea ti in a cestea
de la un o m p ă că to s?” D ar cu m b o ln a v u l a
ră m a s în g e n u n c h e a t la p ic io a re le lu i, fiin d
m işcat sp re com p ătim ire, sfân tu l a m u rm u ­
rat p este cap u l care avea d u reri o ru găciu n e.
Şi în d ată b o ln avu l s-a fă cu t să n ă to s b in e c u ­
v â n tâ n d şi slăvin d p e D u m n ezeu; şi aşa cu m
126
 ne-a încredinţat m ai apoi cu jurăm inte: „C ând
b ă trâ n u l a citit rugăciun ea, d in cap a ie şit ca
u n v u ie t de v â n t n ăp rasn ic.”
14. U n alt m o n ah care s-a în ch is în rân d u
ială d e sine [idioritm ie] şi n u în ch in a cele
ale sale nici u n u ia din p ărin ţii de acolo, p ri­
m ea în ascuns un în ger al în tun ericu lu i în lo c
d e u n u l al lu m in ii [cf. 2 Co 1 1 ,1 4 ]. Şi fiin d
în v ă ţa t de acela, cu m nu se cădea, m u lte lu ­
cru ri foarte n elalocu l lor, so co tea că el în ­
su şi este m ai p resu s de ceilalţi şi că are m ai
m u lte h arism e d ecât toţi; căci aşa erau în vă­
ţăturile unui asem enea „dascăl”. T recân d deci
p e la sfân tu l şi în treb a t fiin d d e acela d in ce
p ricin ă a ven it, a zis: „A m v e n it să te v ă d ca
p e u n b ă trâ n iscu sit.” Iar el i-a spus: „C um ,
tu care eşti a tâ t de m are, ai v e n it la n oi sm e ­
riţii, d eşi eşti m ai p resu s d e n o i?” „D a r este
d a r u l lu i D u m n e ze u , a zis el. D u m n e ze u e
C el ce m i-a d ăru it această b in e fa ce re .” Ia r el
i-a zis: „D aru l lu i D um n ezeu este fa p tu l d e a
te sm eri, de a te so co ti pe tin e în su ţi cel d in
u rm ă d in tre to ţi, d e a te s o c o ti m a i d e jo s
d e câ t toţi, ch iar d acă te-ai îm b o g ă ţit cu cele
m ai m ari h arism e. L u cru rile tale în să ţin d e
în şe la re/ră tă cire [plane], şi su n t ale se m ă ­
n ă to ru lu i ei, sa ta n a .” Iar el, ca ve n in d u -şi în
sin e, a zis: „D acă acestea su n t d e la satan a,
p ă rin te, roagă-te să se op rească în şelă ciu n ea
şi să fiu izb ă vit de asem en ea în ch ip u iri.” Ia r
127
 el p riv in d sp re cer a zis: „D o a m n e , Iisu se
H ristoase, Care ai căutat oaia cea rătăcită şi
pierdută şi, aflând-o, ai num ărat-o îm p reu n ă
cu celelalte n erătăcite [Lc 15, 4 —6] şi ai su r­
p at lu p u l care cău ta să o sfâşie [In 10, 12] şi
n e -a i a ră ta t n o u ă că ile m â n tu irii, în s u ţi şi
pe acesta care din gân direa lu i m ai sim p lă a
fo st atras spre înşelăciune prin m eşteşugirile
înşelătorului, slobozeşte-1 de închipuirile ace­
luia, ca să Te cunoască pe Tine singurul D um ­
n e z e u a d e v ă ra t C are p e n tru n o i ai ră b d a t
cru ce şi groapă, şi să slăvească N u m e le T ău
b in ecu vân tat în veci. A m in .” A zis a cestea şi
în d a tă risip in d u -se ca un n or de p e o ch ii lui,
în şelatu l a p rim it o cu n oaştere exa ctă în cât
d e m u lte rele c ă zu se n e n o ro c itu l şi, p e tr e ­
câ n d restu l v ie ţii în cu m inţenie, s-a elib era t
de în ch ip u irile cele în tu n eco ase.
15. U n fra te ca re b ă te a o rele [horologos]
fiin d izgon it din S fân ta L avră în afara p orţii
d in p ricin a u n ei greşeli s-a du s la cu vio su l şi
i-a v e stit cele făcu te cu el spun ân d: „P en tru
că am fo st p rigo n it în chip n ed rept, n u m ai
treb u ie să m ă în to rc acolo. C er sfin ţiei tale
să m ă p rim ească şi, facân d u -m i o chilie, voi
şed ea ap roap e de tin e călău zit de m ân a ta .”
D ar sfântul i-a zis: „D u-te în m ănăstire, p en ­
tru că nu vei p u tea răm ân e aici fiin d că vei fi
n eîn cercat atât în v ia ţa de m ăn ăstire, cât şi
în cea din pustie. V reau să te în torci în ap oi în
128
 m ăn ăstire, căci de v e i răbda cu sm eren ie în
ven erata L avră o să fi ecleziarh şi e g u m en .”
Şi zâm bin d a zis: „C ând vei fi egum en, adu-ţi
am in te atu n ci de aceasta, ca să p o ru n ceşti
fraţilo r să ne slu je a scă .” Ş i aşa cum a spus,
acela a ajun s şi ecleziarh şi egum en.
16. T rei m o n a h i au v e n it la sfân tu l p en tru
binecuvântare, iar unul era un tânăr im berb.
Şi aju n gân d ap ro ap e de lo cu l acela, l-au lă ­
sat pe tân ăr d ep arte de ch ilie fiin d u -le ru şi­
ne de sfântul. V e n in d în să cei d o i şi îm b ră ţi-
şân d u -1 pe sfân tu l d u p ă ob icei, au şezut. Iar
sfântul le-a zis: „D e ce n-aţi lăsat pe cel tân ăr
să in tre la m in e? C ăci, c h ia r d a că e tâ n ă r,
a re să fie să la ş al D u h u lu i S fâ n t.” Ş i s-a u
m irat de p rezicerea sfâ n tu lu i şi ieşin d afară
l-au chem at; şi fiin d b in e cu v â n ta t d e sfâ n ­
tul, au şezu t îm p reu n ă. Şi ce i tre i vo rb in d cu
cu viosu l şi fo lo sin d u -se au p le c a t slăvin d p e
D um n ezeu şi p e slu jito ru l Său. Ia r tân ăru l a
ajuns m onah în cercat p otrivit p rezicerii sfân ­
tului.
17. Un alt fra te a v e n it la cu vio su l, căci era
sărac, şi a adu s icre g ă tite ca să p rân zească
îm p reu n ă cu cu vio su l. Şi ru şin â n d u -se fra ­
tele p en tru icre, le-a lă sa t a fa ră d in chilie. Ş i
fiin d b in ecu vân ta t de m a rele [părin te] a şe ­
zu t. Ş i v o r b in d cu el p â n ă a v e n it v re m e a
prânzului, i-a zis cu viosu l fratelui: „E vrem ea
prânzului. N e-am hrănit sufleteşte, trebuie să
129
 ne h răn im acum şi trupeşte. A d u deci icrele
pe care le-ai lăsat afară, să p râ n zim .” P rân ­
zin d d e c i fra te le îm p re u n ă cu c u v io su l şi
folosin d u -se, a p lecat b u cu rân d u -se şi vesel
slăvin d pe D um nezeu.
18. D upă ce d esp otul [Ioan] U glieşa a fost
u cis d e ism aeliţi [turci]12, aceştia p lin i de în ­
d răzn eală au ad u n at o m are flotă de corăbii
şi au v e n it asu pra Sfân tului M u n te şi a tu tu ­
ror creştin ilo r îm p reu n ă cu arm ele sârbilor,
a d u c â n d şi m a şin i de a se d ia t z id u r i p en tru
c a s te le le în tă rite ale S fâ n tu lu i M u n te. D eci
văzân d u -i cum veneau, toţi trem urau, cu atât
m ai m u lt cu cât m arele p rim ik ir13 nu în d ră z­
n ea să dea faţă cu ei. Şi n eavân d altceva ce
face de frică, au căzu t în im p lorare la m ilos­
tivu l D u m n ezeu şi la p reacu rata L ui M aică,
m ijlocitoarea, hrănitoarea şi ajutătoarea Sfân­
tu lu i M u n te şi a tu tu ro r creştin ilor; şi n-au
greşit. A trim is deci în tâi-stătătorul de atunci
al Sfintei Lavre la cuviosul [Nifon], vestindu-i
vio le n ţa şi starea de n ecesitate care au ven it
p e n e a şte p ta te , ce râ n d u -i s tă r u ito r să fa că

12 Despot sârb al Macedoniei care a pierit pe 26 sep­

tembrie 1371 îrripreună cu fratele său Vukaşin, regele
Serbiei, în înfrângerea dezastruoasă pe care a sufe-
rit-o de la turci în bătălia de la Cirmen pe râul Mariţa,
nu departe de Adrianopol.
J3 înalt rang militar bizantin. Mşxele primikir de
care e vorba aici este Ioan care împreună cu fratele său
Alexie a întemeiat mănăstirea athonită Pantocratoros.

130
 ru găciu n e la d o m n u l „ca să fim izb ăviţi din
p rim e jd ia d e fa ţă ”. Ia r m a re le [p ă rin te ] a
răspun s: „D o m n u l ne v a izb ăvi d in m ân a is-
m a e liţilo r n e v ă z u ţi, ia r cât p r iv e ş te p e cei
văzuţi, n ăd ăjd u iesc în D om nul şi D um n ezeul
m eu Iisus H risto s şi, p rin so liile P reasfin tei
Lui M aici ş i ale p reacu vio su lu i şi d e D um n e­
zeu p u rtă to ru lu i p ărin telui n o stru A ta n a sie
[A th o n itu l] n im ic n u n e v a v ă tă m a , ci m a i
d egrab ă v o r fi în frâ n ţi şi v o r d isp ă rea .” C eea
ce s-a şi făcut. Pe neaşteptate au ven it num ai­
d ecât la L avră tre i m ari şi m in u n a te corăbii
în a rm a te a le v e n e ţie n ilo r şi, a flâ n d d e sp re
in va zia ism aeliţilo r, s-au a d u n a t cu p rim ik i-
ru l şi au fă cu t răzb o i şi i-au în frâ n t p u tern ic
p otrivit p rezicerii sfântului; şi lu ân du-le toa­
te co răb iile cu arm ele şi toate cele p e care le
aveau i-a fă cu t să dispară cu totu l. A u d ăru it
în să ve n e ra te i L avre o corabie şi alte lu cru ri
n ecesare d in v a se le lor, m u lţu m in d D om n u ­
lu i n o stru Iis u s H risto s şi p re a c u r a te i S ale
M aici de D u m n e ze u N ăscă to a rea şi cu vio su ­
lu i şi d e D u m n e z e u p u r tă to r u lu i p ă rin te lu i
n o stru A tan asie.
19. M ai su s-zisu l D ositei, ta tă l lu i G avriil,
a v e n it p e n tru o n e v o ie la c u v io s u l zicân d :
„Iartă-m ă, p ă rin te, că -1 v o i trim ite p e G avriil
în m ă n ă stire a iv ire n ilo r [Iviro n ].” R ăspu n ­
zân d în să m a rele [părinte] a zis: „C un oaşte
că d a că se v a du ce, v a fi în p rim ejd ie de la
131
 ism aeliţi.” D ar D ositei a stăruit zicând: „N-ai
team ă, părinte, că dacă ajunge în astă noapte
p ână la m ăn ăstirea am alfitan ilor^ şi m âine
se v a duce sp re cea a iviren ilor, n ăd ăjd u iesc
că n u v a în tâln i nici un ră u .” D ar sfân tu l i-a
zis: „D acă fiu l tău se va p rim ejd u i, eu sun t
n evinovat, fă cum v rei.” A u zin d în să aceasta
D o site i a tă c u t n e m a isp u n â n d n im ic. Şi în
aceeaşi seară ven in d cin eva a v e stit cu viosu ­
lui că a apăru t o corabie şi a lu a t în robie trei
oam eni dincoace de m ănăstirea am alfitanilor,
p re c u m îi sp u se d in a in te m a re le [p ă rin te ]:
„Are să fie în p rim ejdie d in co a ce de m ăn ăs­
tirea a m alfitan ilo r.”
20. V e n in d u n m o n a h a v e s tit sfâ n tu lu i:
„Is m a e liţii au lu a t în ro b ie p e d u h o v n ic u l
d o m n u l Ioan ich ie îm p reu n ă cu alţi m on ahi
şi corabia, p e cân d se d u ceau ei de la Lavră
la S k y ro s*1^. Şi acu m adu n ă b a n i ca să -i răs­
cu m p ere; am dat şi eu u n b a n d e a u r p en tru
e i.” Ia r b ă trâ n u l a ră sp u n s: „D a c ă a i p u tea
să d ai săracilo r ar fi m ai b in e, fiin d că şi d u ­
h o v n icu l şi, cei îm p reu n ă cu el su n t b in e şi
n -a u în tâm p in at n ici un rău, ci m ai d egrab ă

Ruinele singurei mănăstiri latine care a existat pe

Muntele Athos până în secolul XIII inclusiv.
ls M etoc al Marii Lavre pe insula cu acelaşi nume
situată la est de Evia. Aici va petrece o vreme la sfârşi­
tul secolului XVIII şi Sfântul Nicodim Aghioritul care'
va redacta aici faimosul său Manual sfătuitor.

132
 p etrec în m are u şurare şi au m are m ângâiere
astăzi. D e-am avea şi noi din această m â n ­
g â ie re .” D eci m o n ah u l a în sem n at ziua, iar
c â n d a v e n it d u h o v n ic u l l-a în tre b a t şi i-a
spus: „ în ziu a aceea am p rin s m u lţi p eşti şi
n e-am m ân gâia t n u p u ţin m ân cân d şi b â n d
spre slava lui D um nezeu, precum spune A p os­
to lu l [cf. 1 Co io , 3 1].” A u zin d acestea fratele
ş i m ir â n d u -s e d e h a ris m a sfâ n tu lu i, a d a t
m are slavă lu i D u m n ezeu C are-i slăveşte pe
cei câ re-I slu jesc L u i [1 Rg 2, 30], p en tru că
a c e ia c a r e - I s u n t r o b i cu a d e v ă r a t v ă d cu
a d e v ă r a t c e le d e d e p a rte ca u n e le ce s u n t
a p ro a p e , cu h a r u l şi iu b ir e a d e o a m e n i a
D o m n u lu i şi D u m n ezeu lu i şi M ân tu itoru lu i
n o stru Iisu s H ristos, C ăru ia I se cuvine tă ­
rie, slavă şi în ch in a re îm p reu n ă cu Cel fă ră
d e în ce p u t al S ău P ărin te şi cu p reasfân tu l şi
de v ia ţă făcăto ru l Său D uh, acu m şi p u rurea
şi în veci.

133
 t K a l l is t o s W a r e , ep iscop u l D io k lee i
Sfântul Maxim Kavsokalivitul
şi isihasmul athonit din secolul XIV*

„Fiecare piatră respiră aici rugăciune”, obiş­

n u ia să sp u n ă p ă rin te le N ik o n d in K a ru lia
(18 7 5 —1963) câ n d u m b la p e cărările ab ru pte
şi stân coase ale A th osu lu i. D acă fiecare parte
a A th o su lu i îşi are p ro p riu l sim ţ d istin ct al
p rezen ţei dum nezeieşti, există în să o regiune
an u m e în care d u h u l S fâ n tu lu i M u n te p o a te
fi sim ţit cu o in ten sita te deoseb ită. E vorb a
d e ţin u tu l care se în tin d e la ră să rit de sch i­
tul S fân ta A n a, în ju r u l p ro m o n to riu lu i su ­
d ic al p en in su lei p â n ă la M area L avră. E ste
ce a m a i s ă lb a tic ă ş i s p e c ta c u lo a s ă zo n ă a
A th o su lu i; un ţin u t alcă tu it din p răp ăstii şi
râpe, cu falezele m untelui ridicându-se abrupt

* Traducere după: K allisto s W a r e , „St. Máximos of

Kapsokalyvia and Fourteenth-Century Athonite Hesy-
chasm”, Kathegetria. Essays presented to Joan Hussey
fo r her 80th Birthday, Porphyrogenetus, 1988, p. 409—
430. Comunicare ţinută la Simpozionul despre Mun­
tele Athos, Dumbarton Oaks, 2 mai 1987.

135
 ‘ i

din m are spre p iscu l în alt de p este 2100 de

m etri. A ccesu l aici e p osib il doar cu b arca
sau pe p oteci aspre, fiin dcă dru m u rile care
desfigu rează în celelalte părţi p eisaju l atho-
nit n-au p ătrun s p ân ă aici şi ne-ar p lăcea să
n ădăjdu im că nu v o r ajunge aici niciodată,
în această parte a A th osu lu i nu există case cu
viaţă de obşte, ci d oar m ici sihăstrii, unele
din ele gru p ate în adevărate sate m on ah ale
cum e sch itul S fân ta A n a sau K erasia, altele
ascunse şi izolate. A ceasta e inim a vie a A th o­
sului, san ctu aru lu i său interior.
în această parte sălbatică a Athosului a trăit
ca p u stn ic în s e c o lu l X IV S fâ n tu l M a xim
K avsokalivitul. A ctu a lu l schit K avsokalyvia,
n u m it du pă el şi d atân d de la în cep u tu l se ­
colu lu i X V III, se a fla ap roap e de ţărm u l m ă­
rii, cam la ju m ă ta te a d ru m u lu i în tre sch itul
S fân ta A n a şi M area Lavră. C ân d a ve n it aici
S fân tu l M axim , lo cu l treb u ie să fi fo st n elo­
cu it şi p ractic in accesib il, o grăm ad ă de tu fi­
şu ri şi desişuri p e p an tă stâncoasă. Sfântul
M axim în tru p e a ză via ţa ascetică ath on ită în
fo rm a ei cea m ai rad icală şi lip sită d e co m ­
prom isuri. D in fragedă vârstă s-a sim ţit atras
de chem area de a fi un nebun p en tru H ristos
Csalos în greacă, iurodivi în slavă). N -avea
n im ic al său afară de o haină zd ren ţu roasă
p e ca re o p u rta în lo c să u m b le go l, cum
câţiva asceţi ath o n iţi con tinuă să facă până
136
 în ziu a d e a stă zi1. Cea m ai m are p a rte a v ie ­
ţii n -a av u t u n sălaş stabil, fie el câ t de um il.
 tră it fie sub cerul liber, fie în tr-o peşteră,
fie în tr-o colibă vrem eln ică d in cren gi căreia
îi d ăd ea de o b icei foc în ain te de a se m u ta
a ltu n d ev a — de u n de su p ra n u m ele de Kav-
sokalyvitis, „Arzătorul de colibe”. D eşi a prac­
tic a t această fo rm ă extrem ă de go lire de sin e
ascetică, a fo st în să în co n tact n em ijlo cit cu
u n u l d in isih aştii cei m ai de se a m ă a i epocii
sale, S fân tu l G rigorie Sin aitul. în ciu d a ap a­
ren tei sale excentricităţi, S fân tu l M axim Kav-
so k a liv itu l e un im p ortan t m a rto r al felului
în care erau în ţelese în A th o su l secolu lu i X IV
ru găciu n ea lău n trică, în d e o se b i ru gă ciu n ea
lu i Iisus, şi v e d erea lu m in ii d u m n ezeieşti.
S fâ n tu l M a x im K a v s o k a liv itu l ră m â n e o
figu ră n e g lija tă 12. E l în su şi n -a lă sa t scrieri,

1 Pentru un exemplu contemporan de pustnic atho-

nit gol, a se vedea J. V a l e n t in , The Monks o f Mount
Athos, Londra, i960, p, 37. în izvoarele vechi astfel de
monahi care umblau goi printre animale trăind cu
iarbă şi cu alte plante se numesc boskoi, „păscători”;
cf. G. W. F. L a m p e , A Patristic Greek Lexicon, Oxford,
1961, p. 301.
2 O notiţă scurtă şi incompletă poate fi găsită în
Threskeutike kai Ethike Enkyklopaideia VIII, Atena,
1966, col. 624—625. Este omis de Dictionnaire de Spi­
ritualité şi nu e menţionat în studiul părintelui Ir é n é e
H a u s h e r r despre rugăciunea lui Iisus: Noms du Christ
et voies d’oraison (OCA 157), Roma, i960, nici în cel
al părintelui J. M e y e n d o r f f , Introduction à l’étude de

137
 dar ni s-au tran sm is p atru relatări ale vieţii
sale în lim ba greacă, din tre care doar p rim e ­
le două, cele m ai vech i, au fo st publicate^.
Am bele au fost scrise la sfârşitul secolului X IV
de m onahi care l-au cu noscut personal. Iero­
m o n a h u l N ifo n , a u to ru l p rim e i b io g ra fii, a
trăit câţiva an i îm p reu n ă cu Sfân tul M axim ;
in tim itatea relaţiei lo r e in d icată de fa p tu l că
n u cu m u lt în ain te de sfârşitu l v ie ţii sa le p ă ­
m ân teşti S fân tu l M axim i-a p re d a t lu i N ifon
ch ilia în care trăise (cf. N ifon, Viaţa lui M a­
xim 3; şi Viaţa lui Nifon 4). în m od evid en t *3

Grégoire Palamas (Patristica Sobomiensia 3), Paris,

1959-, însemnătatea lui e apreciată exact de „U n m o in e
d e l ’É g lise d ’O r ie n t [L e v G illet ]”, La prière de Jésus,
ed. 3, Chevetogne, 1959, p. 47-49.
3 Editate de părintele F. H a lk in după transcrierile
făcute de episcopul E. Kourilas, „Deux vies de S. Ma­
xime le Kausokalybe ermite au Mont Athos (XIVe s.)”,
Analecta Bollandiana 54 (1936), p. 38—112: Viaţa
scrisă de Nifon la p. 42—65 [prese. Ni], iar Viaţa scrisă
de Teofan la p. 65—109 [prese. Te]. Alte două Vieţi, de
fapt encomii retorice, de la începutul secolului XV,
scrise de Ioanichie Kochylas şi de. Macarie Makris, au
rămas nepubliçate. E. K o u r il a s , Historia tou asketis-
mou. Athonitai I, Tesalonic, 1929, p. 88—132, oferă o
relatare biografică pe baza acestor patru Vieţi; un scurt
rezumat la R. M. D a w k in s , The Monks o f Athos, Lon­
dra, 1936, p. 131—135. Există şi o Viaţă anonimă a iero­
monahului Nifon, biograful Sfântului Maxim, editată
ţot de F. H alken din transcrierile lui E. Kourilas, „La
vie de S. Niphon ermite au Mont Athos”, Analecta
Bollandiana 58 (1940), p. 5—27; cf. K o u r ila s , op. cit. I,
p. 133-136.

138
 N ifo n n -a p rim it o în altă cu ltu ră literară, ia r
lu cra re a sa are un stil n eşlefu it, plin d e g re ­
şeli gram aticale, iar relatarea e confuză. în
sch im b este vie şi p lin ă de detalii, d ân d a d e ­
se o ri n u m ele p erso an elo r şi locu rilor, iar în
m u lte asp ecte p are a avea o b a ză istorică s o ­
lidă. A u to ru l celei de-a d ou a „V ieţi”, T eofan ,
e g u m e n a l m ă n ă stirii a th o n ite V a to p e d i şi
u lterio r m itro p o lit al P erith o rio n u lu i în T ra-
cia, are o educaţie m ai b un ă, scrie în tr-u n stil
m a i lite ra r şi oferă o relatare m ai coeren tă,
ch iar dacă şi el lasă un n u m ăr d e goluri în ea.
E ste lim p ed e că a co n su ltat „V ia ţa ” scrisă d e
N ifon pe care adeseori o u rm ează în deaproa­
pe, d eşi oferă şi m u lte in fo rm aţii in d ep en ­
den te. în ciu d a d eficien ţelo r lor, aceste d ou ă
b io g ra fii oferă o „ico a n ă ” re la tiv am ăn u n ţită
a sfân tu lu i, arătân d felu l în care viaţa şi p er­
so n alitatea sa au fo st m em o rate de p rieten ii
săi în p rim ii ani care au u rm a t m orţii lui.
D atele v ie ţii S fâ n tu lu i M a xim K avsokali-
v itu l p o t fi fixate cu o arecare p recizie. D eja
m o n a h d e câţiva ani, el a v iz ita t Constanti-
n op olu l p e tim pul cân d era p atriarh aici A ta-
n asie I (1 2 8 9 -1 2 9 3 şi 1 3 0 3 -1 3 0 9 ) (Te 5), şi
a stfel d ata n aşterii sale n u p o a te fi m u lt m ai
tâ r z ie d e c â t 1 2 8 0 —128 5. E ra în v ia ţă d u p ă
1360 , fiin d că în 1362 sau 1363 a p rim it v izi­
ta p a tria rh u lu i C alist I (13 5 0 —1363) în drum
sp re Serbia, unde avea să m oară curând după

139
 aceasta (iVz 7; Te 22). Potrivit lui Ţeofan, Sfân­
tul M axim avea 95 de ani cân d a m urit; to t el
ne d ă şi data m orţii — 13 ian uarie, care e şi
data prăznuirii lu i litu rgice — , dar n u ne sp u ­
ne anul (Te 34). D acă vâ rsta la care a m u rit e
exactă, atu n ci S fân tu l M axim K avso kalivitu l
a trăit între anii 1270/1280—1365/1375. Exem ­
p le d e lo n g e v ită ţi m o n a h a le c o n sid e ra b ile
su n t b in e atestate; a se ved ea, de exem p lu ,
c a z u l S fin ţilo r E ftim ie ( 3 7 7 —4 7 3 ) şi S a v a
(4 3 9 —5 3 2 ), a m b ii m o n a h i d in d e şe rtu l Iu ­
deii. Eu în su m i îm i a m in tesc că în 1973 am
în tâ ln it la A th o s un m o n a h g re c, p ă rin te le
A n an ia, care avea a p ro a p e 100 de an i şi era
în că foarte viu; a m u rit în 19 77 în v â rstă de
103 ani. N u este deci d elo c im posibil ca S fân ­
tul M axim K avsokalivitul să fi atins în tr-ad e-
v ă r v â rsta de 90 de ani.
S fân tu l M axim s-a n ă scu t în L am p sakos,
lo calitate de p e ţă rm u l a sia tic al H ellesp on -
tu lu i (Ni 2; Te 2). N u m ele care i-a fo st d at la
b o te z a fo s t M a n u e l; u rm â n d p ra c tic ii c o ­
m u ne, in iţiâla n u m elu i i-a fo st m en ţin u tă la
sch im b area n u m elu i— din M an uel în M axim
— cu ocazia tunderii în m onahism . N u se ştiu
m u lte d e sp re s ta tu tu l s o c ia l a l p ă r in ţilo r ;
T eo fan afirm ă d oar că n u era de o rigin e „n e ­
n o b ilă ” (Te 2). N u e x is tă n ic i o d o v a d ă că
tân ăru l M an u el a p rim it v re o ed u caţie m a i
în a ltă şi, p e cât se p are, n-a stu d iat în m o d
140
 sa tisfă că to r nici m ă ca r gram atica {Te 5). D e
tim p u riu , ni se spun e, a a rătat sem n ele u n ei
evlavii neobişnuite şi a avu t o devoţiune sp e ­
cia lă fa ţă de M aica D om n ului. A ceastă v e n e ­
ra ţie fa ţă de N ăscătoarea de D um n ezeu îm ­
b ib a tă d e u n sp irit c a ld şi a fe ctu o s a v e a să
ră m â n ă o tră s ă tu ră d is tin c tiv ă d e -a lu n g u l
în tre g ii v ie ţi a S fân tu lu i M axim . C op il fiin d ,
a a ră ta t o vie com p asiu n e faţă de to ţi cei în
n evo i, d istrib u in d în se cret săracilor p âin e şi
d â n d u -le h ain ele lui, răm ân ân d să trem u re
d e frig u l iern ii — o an ticip are a v ie ţii sale
a sce tice viitoare. P o trivit lu i T eofan , co p ilă ­
ria sa a fo st m arcată d e o altă trăsătu ră care
a v e a s ă -l c a ra c te riz e z e ş i p e m a i d e p a rte :
salia, ad ică „scrâ n tea la ” sau „n eb u n ia” p re ­
fă cu tă {Te 2).
L a şap tesp rezece ani, cân d p ărin ţii au în ­
ce p u t să-i cau te o nevastă, M an uel a p le ca t
d e acasă d even in d m o n ah p e m u ntele G an os
d in T ra cia {Te 3). D e la în cep u t a ad op tat o
v ia ţă ascetică de a u steritate severă p ostin d ,
p r iv e g h in d , d o r m in d p e p ă m â n t, m a ltr a -
tân d u -şi atât de violen t tru pu l în cât părin tele
să u d u h o vn ice sc i-a recom an d at o m ai m are
m o d e ra ţie {Te 4). A m â n d o i b iografii fac r e ­
ferire sp ecială la a cest p ărin te d u h o vn icesc
care se n u m ea M arcu, şi in sistă asupra „a s­
cu ltă rii” şi „su pu nerii” (hypotage) arătate de
M axim u n u i gheron sau „bătrân ” {Ni 2; Te 3;
141
 i

n u m a i T e o fa n dă n u m ele lu i M a rcu ). P rin

a ce a sta el e x e m p lific ă o tră s ă tu ră cru c ia lă
de-a lu n gu l în tregii istorii a m on ah ism u lu i
creştin răsăritean. T radiţia treb u ie primită
de la altcin eva; n eofitul nu se p o a te in iţia
singur, ci pe calea ascezei are n evo ie de un
c ă lă u zito r. „D a că v e z i un m o n a h tâ n ă r u r-
c â n d u -se sp re cer d e c a p u l lu i, trage-1 de
p icioare şi dă-1 jo s, căci e sp re fo lo su l lu i”,
sp u n e Patericub. M ai im p ortan t p e n tru în ­
cep ător decât m ăn ăstirea de care e le g a t e
„b ătrân u l” care e p ovăţuitorul lu i d irect. A s ­
cultarea nu e atât in stituţion ală, câ t p erso ­
n ală; ea n u se a d re se a z ă în p r im u l râ n d
fu n cţiei egu m en u lu i con ducător, n ici literei
regu lii m on ah ale, ci m ai d egrab ă P ersoan ei
v ii a lu i H ristos şi persoan ei v ii a p ărin telu i
d u h ovn icesc care p en tru în ce p ă to r e rep re­
zen tan tu l lu i H ristos. E cu n ep u tin ţă să în ţe ­
legem m onahism ul bizantin, fie el athonit sau
de altundeva, fără a sesiza rolul gheron-vlui.
U n e x e m p lu c la s ic în a c e st s e n s e r e la ţia
în tr e S fâ n tu l S im e o n E v la v io su l ş i S fâ n tu l
S im eon N o u l T eo lo g (9 4 9 —1022); acesta din
u rm ă avea să form u leze regula d u p ă care a
trăit el în su şi ca tâ n ă r m on ah astfel: „P red ă
to ate cu cred in ţă neştirbită h o tă râ rii p ărin - 4

4 Apophtegmata Patrum, seria anonimă 244, ed.

F. N au , R evued’Orientchretien 14 (1909), p. 364.

142
 te lu i d u h o vn ice sc ca în m ân a lu i D um nezeu.
S ă n u ceri şi să n u iei n ici m ă ca r un p a h a r cu
apă, ch ia r d e s-a r în tâm p la să arzi, p ân ă ce
n u te v a în d em n a, m işcat de la sine, părintele
tă u d u h o v n ice sc’’^. A c ea sta p are să fi fo st şi
exp erien ţa tâ n ă ru lu i M axim .
D upă m oartea părin telui său duhovnicesc,
S fâ n tu l M axim s-a m u tat p e m u n tele P api-
kio n , in c o r e c t id e n tific a t u n e o r i cu R ila, în
realitate situ a t la gra n iţa în tre T racia şi M a­
ced o n ia (Te 4). A ic i a în tâ ln it m on ah i care
trăiau în afara in cin tei p rop riu -zise a m ăn ăs­
tirii în a e r lib er sa u în p eşteri în d epărtate,
îm b ră ca ţi în zd ren ţe şi cu to tu l lip siţi d e o ri­
ce p o sesiu n i (Te 4). A c eşti sin g u ra tici p re fi­
g u rau calea p e ca re avea să o u rm eze M axim
în su şi, în tru câ t cea m a i m are p arte a vieţii
sale m o n ah ale la A th o s avea să o p etreacă în
afara zid u rilo r m ăn ăstirii, în „p u stie” (ere-
m os). M u tarea d e la G anos la P apikion e pri- 5

5 225 de ¿apitoie teologice §i practice I, 25—26; ed.

J. Darrouzès, S C 51, p.'46-47; cf. I, 5 5 ~ 5 9 , P- 55 ftrad.
rom. pr. prof. D. Stâniloae, FR V, 1977, p. 24, 32—33].
Cf. B. K r i v o c h é in e , Dans la lumière du Christ. St.
Syméon le Nouveau Théologien (949—1022). Vie —
Spiritualité — Doctrine, Chevetogne, 1980, p. 13—30,
94—106; §i K. W a r e , „The Spiritual Father in Ortho­
dox Christianity”, în: K. G. C u l l ig a n (ed.)., Spiritual
Direction: Contemporary Readings, Locust Valley NY,
1983, P- 20-40.

143
 m a din tr-o serie de d ep lasări care au ja lo n a t
parcursul m onahal al Sfântului M axim . A ces­
te peregrin ări nu su n t deloc excepţion ale în
m onahism ul bizantin. Sfântul G rigorie Sinai-
tul (cca 12 5 5 —1346), de exem plu, a călătorit
m ult m ai m u lt decât a făcu t-o M axim : făcu t
rasofor în Cipru, G rigorie a fo st tuns în m o­
n ahism p e Sinai, de unde s-a m u tat la Ieru ­
salim , în C reta şi ap oi la A th os, după care a
p lecat la P aroria p e gran iţa b izan tin o -b u l-
gară, în to rc â n d u -se în c ă o d a tă p e n tru u n
tim p la A th o s în a in te de a p e tre ce u ltim a
perioadă a v ie ţii la Paroria. Stabilitatea m o­
nahală e d iferit în ţelea să în cele dou ă em is­
fere ale creştin ătăţii. P en tru un m on ah o cci­
den tal d in trad iţia b en ed ictin ă ea în seam n ă
ca acesta să răm ân ă d e la tu n d ere şi p ân ă la
m oarte în tr-o sin gu ră m ăn ăstire anum e, în
tim p ce în m o n ah ism u l orto d ox accen tu l e
pus în p rim u l rân d p e stab ilitatea in terio a­
ră, p e fid elitatea co n tin u ă faţă de trad iţia
ascetică şi în d eo seb i p e şed erea în lin işte în
chilie. A ş a cu m ob işn u iau să sp un ă p ărin ţii
d eşertu lu i d in Egipt: „D u-te, şezi în chilia ta
şi ch ilia te v a în vă ţa to tu l”6. A m p lasam en tu l

6 Apophtegm ata Patrum, a w a Moise 6; PG 65,

284C; cf. K. W a r e , „Silence in Prayer: the Meaning of
Hesychia”, în: M. B. P e n n in g t o n (ed.), One Yet Two.
Monastic Tradition East and West (Cistercian Stud­
ies Series 29), Kalamazoo, 1976, p. 23—26.

144
 e x terio r al ch iliei se poate sch im b a, d ar r e a ­
litatea ei in terio ară răm ân e aceeaşi.
D e la m u n tele Papikion Sfân tul M axim s-a
dus în pelerinaj la C onstantinopol (Te 4; N i 2;
N ifo n p lasează această că lă to rie m ai târziu,
d u p ă ce M axim s-a stab ilit deja la A th os, d ar
r e la ta r e a lu i T e o fa n p a re m a i sig u ră a ici).
T eofan m en ţion ează în deoseb i cu m anum e a
v e n e ra t M axim icoan a H o d igh itria a M aicii
D o m n u lu i p rim in d în sch im b arătarea N ă s­
că to a rei d e D u m n ezeu în sla v ă cerească (Te
4 —5). D evo ţiu n ea fierb in te fa ţă de F ecioara
M aria, care l-a m arcat în că din copilărie, v a
reapărea pe parcursul întregii sale vieţi; Teofan
o n u m eşte p e M aica D om n u lu i ch iar „n aşa”
(anadochos) lu i M axim (Te 9; în sch im b N i­
fo n nu o m en ţio n ează n icăieri în „V iaţa” sa).
U n u l d in lu c ru rile ca re l-a a tra s p e M a x im
la A th o s a fo st tocm ai p a tro n a ju l sp ecial al
F ecio arei de care se b u cu ra S fân tu l M u n te
(Te 8). P o trivit b iografilor, în ca p ita la im p e­
riu lu i M axim s-a în tâln it cu îm p ăratu l A n -
d ro n ic II (12 8 2 —1328) şi cu p a tria rh u l e cu ­
m e n ic A ta n a s ie (12 8 9 —1293; 13 0 3 —1309), el
în su şi ascet şi iu b ito r de m on ah i, şi a fo st
cin stit d e am ân d o i ca un o m sfânt. La cu rte
l-a în tâ ln it şi p e T e o d o r M eto ch ites, de care
n -a fo st im p resio n at. C ând M etoch ites a fă ­
cu t u n co m en ta riu sa rca stic asu p ra vo rb irii
negram aticale a lui M axim , acesta din urm ă i-a
145
 replicat numindu-1 pe m arele logotet „cap sec”
şi a în ce ta t să m ai frecven teze p alatu l (Te 5).
T o t în Constantinopol, reluând o trăsătură
de co m p o rtam en t din cop ilărie, M axim a în ­
cep u t să se poarte ca un salos adică „scrântit”
sau „n eb u n ” p en tru H ristos. T eofan îl a sea ­
m ăn ă exp licit cu A n d rei S alos7 ( 7 e 4; N ifon
n u sp u n e n im ic d e sp re a şa ce v a ), a că ru i
„V ia ţă ” M axim se p oate să o fi citit. Ca şi în
cazu l Sfân tului A n d rei Salos (secolele IX —X),
ş i în cel al p ro to tip u lu i său m ai atestat isto ­
ric, S fân tu l S im eon din E m essa (secolu l V I),
„scrân teala” sau „n eb u n ia” lu i M axim nu era
reală, ci „prefăcu tă”, sim ulată (Te 4). M obilul
ei era acela d e a evita p rim irea d e on oru ri ca
un om sfânt. în acest fel el se conform ează de­
scrierii date de Sfântul Isaac Şirul (secolul VI):
„C a să n u fie slă viţi d e oam en i p en tru starea
lo r v ir tu o a s ă a sc u n să în ei, a lţii se ară ta u
ca r ă n iţi de p ă c a te , d e şi a v e a u în ei sta rea
d u m n e z e ia s c ă şi e ra u n e c lin tiţi în lin işte a

7 A se vedea J. G r o s d id ie e d e M a t o n s , „Les thèmes

d’édifications dans la Vie d’André Salos”, Travaux et
mémoires 4 (1970), p. 277—328, şi K. W a r e , „The Fool
in Christ as Prophet and Apostle”, Sobornost ECR 6/2
(1984), p. 6—28. Uneori nebunia se poate să fi fost
reală, nu doar mimată, cum se poate vedea din exem­
plele citate de J. S a w a r d , Perfect Fools. Folly fo r
Christ’s Sake in Catholic and Orthodox Spirituality,
Oxford, 1980.

146
 lo r ”8. M axim a adoptat, aşadar, sem n ele e x ­
te r io a r e tip ic e ale saZ os-ului tră in d în tr-o
să ră cie rad icală ca un v a g a b o n d fără căm in ,
u m b lâ n d desculţ, cu capul d esco p erit şi p u r­
tâ n d o sin g u ră h a in ă to a tă z d re n ţe (Te 4 ).
C â n d p atriarh u l l-a in vita t să se stab ilească
în tr-u n a din m ănăstirile din C on stantin opol,
M axim a refuzat preferând să doarm ă în p rid ­
vo ru l unei biserici anum e: nu alta decât sanc­
tu a ru l F ecio arei M aria din V la h e rn e (Te 5).
S p re d eo seb ire în să de S im eon din E m essa
şi alţi saloi, M axim nu s-a co m p o rta t n icio ­
d ată în tr-u n m o d d elib erat sca n d a lo s şi p ro ­
vo cato r.
P ărăsin d C on stan tin op olu l, M a xim a c ă ­
lă to rit tre câ n d p rin T e sa lo n ic sp re M u n tele
A th o s (Te 6), ca re a v e a să fie lo c u l şe d e rii
sa le p e n tru to t re stu l v ie ţii. A m â n d o i b io ­
grafii fac referire la condiţiile instabile în acea
v re m e d in A th o s e x p u s in c u r s iu n ilo r c o n ­
stan te d in p artea tu rcilo r sau „ism a eliţilo r”
cu m su n t n um iţi (Ni 8; Te 23). P ustn icii care
lo cu ia u în afara zid u rilo r m ă n ă stirilo r erau
d eo seb it d e vu ln erab ili la a ceste atacuri. In i­
ţial S fâ n tu l M axim s-a sta b ilit în M area La-
vră u n d e a p rim it ascu ltarea de horologos,
ad ică de a b ate d in toacă sau clo p o t p en tru a

8 Cuvântul 56; ed. I. Spetsieris, Ta eurethenta as-

ketika, Atena, 1895, p. 224 [FR X, 1981, p. 283—284].

147
 m arca trecerea orelor zilei şi ale nopţii (iVÎ 2;
Te 7 e m ai p u ţin p re c is sp u n â n d d o a r că a
făcu t cele m ai u m ile ascultări). Cu sigu ran ţă
că M axim n -ar fi fost rânduit în tr-o astfel de
ascu ltare care cerea p un ctualitate şi p recizie
dacă „n eb u n ia” sa ar fi avut form ele excen ­
tric e cu n o scu te în ca zu l a lto r saloi! A p o i,
f iin d c ă a v e a o v o c e b u n ă , a fo s t m u ta t şi
râ n d u it să c â n te în c o r (Te 7). O d a tă m ai
m u lt b io grafii accen tu ează stricteţea ascul­
tării (hypotoge, hypakoe) m onahale, arătând
că M axim ob işn u ia să m eargă să ceară sfatul
fraţilo r m ai b ătrân i, d eşi nu p are să fi avu t
în această etapă u n părinte duhovnicesc afară
de egu m en (Te 6 —7).
Cu toate că trăia în tr-o m ăn ăstire cu viaţă
d e o b şte, M a x im şi-a co n tin u a t m o d u l de
v iaţă pe care -1 ad op tase la C onstantinopol.
N -avea o ch ilie p ro p rie şi era lip sit p â n ă şi
de cele m ai sim p le lu cruri pe care orice m o­
n a h le a vea p e n tru u zu l p erso n a l. T ră ia în
m ă n ă stire ca şi cu m a r fi fo st „fă ră tr u p ”
(asarkos), lu ân d de la trapeză n um ai m in i­
m u m u l de hrană n ecesar p en tru a se m en ţi­
ne în viaţă. C ea m ai m are p arte a n op ţii p ri­
v e g h ea fu rân d scu rte clipe de som n gh em u it
p e un scău n el din p rid voru l b isericii (Te 7).
C a şi m ai în ain te, era p rivit de ceilalţi drept
un salos (Te 14). E greu de sp us cât era de
răsp ân d ită p ractica „n eb un iei” sau „scrânte-
148
 Iii” sim u la te în A th o su l seco lu lu i X IV , dar cu
sig u ra n ţă M axim n -a fo st sin g u ru l exem plu.
V iito ru l său tovarăş şi b io gra f, iero m on ah u l
N ifon , s-a p u rtat şi el ca n eb u n p en tru H ris-
to s în a in te de a -1 fi c u n o s c u t p e M axim . Şi
p en tru acesta m ob ilu l era sm eren ia, fiin d că
în ce rca astfel să evite să i se ceară să-şi exer­
cite p reoţia {Viaţa lui Nifon 3). U n alt atho-
n it c o n te m p o r a n , S fâ n tu l S a v a cel N o u , a
a d o p ta t şi el n e b u n ia p re fă c u tă , d a r el şi
M a x im n u p a r să se fi în tâ ln it v re o d a tă şi
p ro b a b il nu ştiau n im ic u n u l de altul. Sava a
tră it în să ca „n eb u n ” p en tru H ristos atun ci
câ n d a fo st ab sen t din S fân tu l M u n te, şi tră ­
sătu rile cele m ai izbitoare ale „scrân telii” sale
— go liciu n ea, cu excep ţia u n ei p ân ze, şi v o ­
tu l tă ce rii totale — n u se reg ă se sc în via ţa lu i
M a x im 9.
D u p ă u n tim p n e d e te rm in a t p e tre c u t în
M a re a L avră, M a x im a p ă ră s it m ă n ă stire a

9 Viaţa Sfântului Sava cel Nou scrisă de patriarhul

Filotei Kokkinos a fost editată de A. Papadopoulos-
Kerameus, Analekta Hierosolymitikes Stachyologias V,
Skt. Peterburg, 1898, p. 190—359. Sava a trăit la Athos
între 1301—1308 într-un schit aproape de Kaiyes, iar
între 1328—1342 în sau lângă Vatopedi. Perioada lui
de „nebunie” prefăcută a început numai după ce a pă­
răsit în 1308 Athosul, iar când s-a întors aici 20 de ani
mai târziu a început să abandoneze manifestările mai
extreme ale „nebuniei” lui. Filotei nu-i aplică niciodată
termenul salos, „scrântit”, ci vorbeşte doar de moria,
„nebunie”.

149
 p en tru o viaţă de p u stn ic p e care a u rm at-o
apoi până la m oarte. A ceastă plecare în „pu s­
tie ” (eremos) a fo st im p u lsion ată de un vis
în care M aica D o m n u lu i i-a sp u s să iasă din
M area Lavră şi să u rce p e vârfu l A th osu lu i.
A rătân d o p ru d en ţă p e care o găsim în m od
re g u la t în iz v o a re le b iz a n tin e , M a x im n -a
ascu ltat n u m aid ecât a cest în dem n ; căci dacă
visele m archează adeseori, ca în Biblie, p u n c­
te de cotitură în v ie ţile sfin ţilor, a u to rii a s­
ce tici, cu m su n t s fin ţii D ia d o h al F o tic e e i
(secolul V ) şi Ioan S căraru l (secolu l V II), in ­
sistă asu pra fap tu lu i că ele treb u ie tratate cu
rezervă10. N u m ai d u p ă ce v isu l s-a rep eta t şi
M axim a în cep u t să se în tre b e d acă n u cu m ­
v a era o v e d e n ie m e n ită s ă -l tr e z e a s c ă , a
p lecat spre p iscu l m u n telu i. A scen siu n ea pe
vârfu l A th o su lu i n u era u n lu cru excep ţion al
p e n tru m o n ah i; a ic i e x ista o b is e ric u ţă cu
h ram u l S ch im b area la Faţă, şi cu acel prilej
M axim a fo st în so ţit de alţi m on ahi. în tim p
ce aceştia au răm as p e v â r f d oar p u ţin tim p,
M axim a răm as aici sin g u r tim p de trei zile
şi trei nopţi, în ciu d a efo rtu rilo r h otă râ te ale
d em on ilor de a-1 sco a te afară de acolo prin
fu rtu n i, fu lg e re sa u v ije lii greu d e su p o rta t

10 D i a d o h , Cap. 38; ed. E. des Places, S C 5 bis,

p. 107 [FR 1, 1947, p. 349-350]; I o an S in a itu l , Scara 3;
PG 88, 699B—672B [FJR IX, 1980, p. 75—77].

150
 în tim p u l nopţii. A tu n ci M aica D o m n u lu i i
s-a a ră ta t din nou — şi acu m era trea z — şi
l-a h ră n it cu p âin e cerească povăţuin du-1 să
se s ta b ile a s c ă în să p e p a n te le m u n to a se de
su b v â r f (Te 9; cf. N i 9).
D e a cu m în a in te S fâ n tu l M a x im a d u s o
existen ţă n om adă, m işcân d u -se d in tr-u n lo c
în a ltu l şi tră in d în tim p u l iern ilo r asp re în
co n d iţii d e via ţă extrem e. M a jo rita tea tim ­
p u lu i el p a re să se fi a fla t p e p la to u l în a lt
situ a t la p este o m ie de m etri d ea su p ra n iv e ­
lu lu i m ării. F oarte p ro b a b il în cu rsu l p ere ­
g rin ă rilo r sale a sta t o cazion al şi ap roap e de
am plasam entul actual, lângă m are, care poar­
tă n u m ele K avsokalyvia, deşi b io g ra fii d in
se co lu l X IV n u -1 leagă de a ce st loc. D ar în
„V ia ţa ” S fân tu lu i A ca ch ie (+ 1730) d in seco­
lul X V III, în tem eietoru l actualului sch it K av­
so k a ly v ia , se sp u n e c ă S fâ n tu l M a x im ar fi
tră it aici, iar această tra d iţie orală se p oate
s ă a ib ă fo a r te b in e o b a z ă is to r ic ă r e a lă 11.
M o d elele S fân tu lu i M axim în această p eri­
o ad ă de „p u stn icie ” extrem ă a v ieţii sa le au
fo st p u stn icu l egiptean O n u ffie d in secolul IV
şi sin gu raticu l Petru A th on itu l din secolul IX,
p rin cip a lu l rep rezen ta n t al fazei p rech in o vi-
ale d in isto ria m o n a h ism u lu i ath o n it (Ni 2;

11 D espre Sfântul A cachie, a se vedea K o u r il a s , op .

cit . I, p. 66—82.

151
 Te 6). îm b ră ca t ca în totd eau n a în tr-o sin gu ­
ră h ain ă şi desculţ, M axim trăia u n eori sub
ce ru l lib er, fă ră a d ă p o st sa u a c o p e riş, h ră -
. n ind u-se cu plante, sem inţe şi n u ci şi tre ­
cân d ocazion al pe la alţi p u stn ici care-1 ali­
m entau cu p uţin ă hrană; chiar şi aşa, el nu
m ân ca d ecât p âin e şi sare şi gu sta p uţin vin
(Ni 2; Te 11; în chilia lui, cân d avea aşa ceva,
ţin e a d o a r p u ţin ă apă, n ic io d a tă p â in e sau
altceva de m âncare, N i 30). A lteo ri se stab i­
le a în tr-o p e ş te ră sa u îşi în c ro p e a o co lib ă
din fru nze, cren gi şi fân. în această p erioad ă
a v ie ţii lu i a în c e p u t să p ra c tic e a c e l o b icei
care avea să reţină în deosebi im aginaţia con­
tem p oran ilor şi căru ia i-a d atorat şi su p ra ­
num ele: ob iceiu l de a-şi arde colib a şi de a
se m u ta altu n d eva de în dată ce lo cu l în care
să lă şlu ia d e v e n e a cu n o scu t. C ea m a i m are
p a rte a tim p u lu i re u şe a să ră m â n ă a scu n s.
Zona peregrinărilor sale, care se în tind e apro­
xim ativ în tre M area Lavră şi K erasia, e a cci­
den tată, den s îm p ădu rită, p lin ă de stân ci şi
văi ab ru p te şi de aceea, m ai ales în p artea ei
m ai în altă, ea a răm as p ână astăzi p u stie şi
lip sită de căi de acces. C hiar şi azi u n p u st­
n ic p o ate tră i ani de zile fără să fie ob serva t
sau să în tâln ească pe cineva.
N u este lim p ed e dacă sau în ce m ăsu ră în
această p erio ad ă a vieţii sale S fân tu l M axim
lu a p arte la cu ltu l public. N u avem d esp re el
152
 p o vestiri care să ni-1 arate v izitâ n d m ă n ă sti­
rile p en tru p rivegh erile de P aşti sau de cele­
lalte praznice m ari, cum făceau adeseori pust­
nicii, n ici n -avem v reu n in d iciu u n de an um e
şi cât d e d e s p rim e a S fâ n ta C u m in e că tu ră .
D ar, de regulă, „v ie ţile ” p u stn icilo r nu sp un
n im ic în a ce a stă p riv in ţă — a stfel fa im o a sa
Viaţă a Sfântului Antonie cel Mare (+ 356)
scrisă d e S fân tu l A ta n a sie cel M are, n u face
n ici o referire la p ra ctica eu h aristică a m a re­
lu i A n to n ie — şi a r fi g r e ş it ca p le c â n d d e
la această tăcere să n e gră b im să tra g em o
co n clu zie n egativă. U n ii sin g u ratici p ăstrau
S fin tele T ain e în ch iliile lo r îm p ărtăşin d u -se
ei în şişi cu e le 12; d a r e în d o ie ln ic ca această
p ractică să fi co n tin u a t p â n ă la sfâ rşitu l se ­
colului X IV şi, în o rice caz, con d iţiile prim i­
tive în care trăia M axim ar fi făcu t im posibilă
o astfel de p ăstrare.
Sfântul M axim K avsokalivitu l şi-a con tin u ­
ată această v ia ţă n o m a d ă v rem e de zece an i
(Ni 2), d u p ă care la sfa tu l S fân tu lu i G rigorie
S in aitu l a în ce ta t să -şi m a i a rd ă coliba ştabi-
lindu-se în tr-u n sin g u r lo c şi în aceeaşi chilie
(Te 16). N e v o m în to a r c e în d a tă la a c e a stă
în tâ ln ire , ca re a a v u t lo c cel m a i p ro b a b il

12 Cf. V a s il e c e l M a r e , Epistola 93 (pentru Egiptul

secolului IV); Viaţa Sfântului Luca din Steiris, PG n i ,
4 5 6 -4 5 7 (pentru Grecia secolului X).

153
 în ain te de 1325, an în care Sfân tul G rigorie
a părăsit A th osu l pentru Paroriâ, deşi se p o a ­
te ca ea să fi avut loc şi între 1330—1340, când
G rigorie s-a în to rs p en tru u n tim p p e S fâ n ­
tul M unte. în locu l unde s-a stab ilit S fân tu l
M axim era o bisericuţă închinată M aicii D om ­
nului (Panaghia); lo cu l se afla la circa p a tru
k ilo m e tri d is ta n ţă d e o „k a th is m a ” (s ih ă s ­
trie) n u m ită d u p ă un o a re c a re „k y r I s a ia ”
(fon Esaiou, ta kyr Esaiou) aflată la rân d u l
ei ca la un ceas d istan ţă sp re su d de L avră
{Ni 2; Te 16, 3 1)13. D easup ra ch iliei se a fla o
p eşteră p e care M axim o fo lo sea ad eseori.
D eşi fix a t acu m în tr-u n sin g u r loc, el a co n ­
tin u at şi aici acelaşi ascetism sever: n u avea
în ea n ici u n fel d e lu cru ri sau unelte, n ici
m ă ca r p â in e şi n ic i u n fel d e b a n i {Te 16).

13 H a l k in (p. 44, n. 6) crede că „Panaghia” aceasta

e bisericuţa situată ca la două ceasuri sub vârful Atho-
sului, la circa 1600 de metri deasupra nivelului mării,
unde vegetaţia cedează locul stâncii goale (loc menţi­
onat de N i 18 şi Te 9), şi unde Sfântul Maxim a rămas
puţin timp după arătarea Maicii Domnului pe vârful
Athosuiui. E îndoielnic însă ca această „Panaghia” să
fie identică cu „Panaghia” de lângă „kathisma” lui kyr
Isaia, fiindcă supravieţuirea pe timp de iarnă la o ase­
menea înălţime în condiţiile în care trăia Sfântul Ma­
xim ar fi fost imposibilă. K o ur ilas {op. cit. I, p. 66—69,
107—108, 118—119) înclină să identifice „Panaghia” de
lângă „kathisma” lui kyr Isaia cu situl Schimbarea la
Faţă situat deasupra mării ca la o oră şi jumătate de
mers la Kavsokalyvia actuală.

154
 A ic i S fân tu l M axim avea să răm ân ă p a isp re ­
z e c e an i. T u lb u ra t în să d e d e m o n i, e l şi-a
p re d a t c h ilia to v a ră şu lu i său , ie ro m o n a h u l
N ifo n , m u tâ n d u -se m a i a p ro a p e d e M a re a
L a v ră , în tr -u n lo c d e u n d e p u te a a u z i cu
u rech ea clo p otele m ăn ăstirii. A ici a şi m urit,
fiin d în g ro p a t la cererea sa în m o rm â n tu l p e
care şi-l p regătise lân gă ch ilie (Ni 3; Te 31;
cf. Viaţa lui Nifon 4).
C o n tem p o ran ii S fân tu lu i M axim l-a u v ă ­
zu t îri d iverse m oduri. U nii îl co n sid era u n u
un „n eb u n p en tru H risto s”, ci p u r şi sim p lu
n eb un . A lţii îl cin steau p en tru darul d isce r­
n ăm ân tu lu i, al clarviziu n ii şi p ro feţiei (dia-
krisis, diorasis, proorasis) (Te 1). T rep ta t a
d o b ân d it faim a u n u i fă că to r de m in u n i şi se
sp u n ea că p u tea vin d eca p o sed a ţi şi sco a te
d em o n i (Ni 5; Te 20). B iografu l său T eo fa n
pretinde că l-a văzut zburând prin aer (Te 28;
N i 28 d escrie acelaşi episod, d a r n u p retin d e
că a asistat p erso n a l la el). D eşi m ai p u ţin
o b işn u ite în R ăsă ritu l creştin d ecât în A p u s,
ca zu ri d e levitaţie p o t fi găsite, de exem p lu ,
în vieţile Sfinţilor Luca din Steiris (secolul X),
Sim eon N oul Teolog (+1022) sau Serafim din
S a ro v (1759—1833). Faim a sa i-a atras vizita ­
to ri distinşi, n u n u m ai dintre m onahi. A m â n ­
d o i b io g ra fii n e relatează v izita pe care i-au
fă c u t-o S fâ n tu lu i M a x im îm p ă ra ţii Io a n V
P a le o lo g u l (13 4 1—1391) şi Ioan V I C an tacu -
155
 zino (13 4 1—1354) cu ocazia u n u i p elerin aj la
A th os, p robabil în ju ru l an u lu i 1350. M axim
le-a sp u s să fie m ilostivi, să-i aju te pe săraci,
prezicându-i lui Ioan C antacuzino că v a ajun ­
ge m onah şi trim iţân d u -i du pă p lecarea lo r
la C on stan tin op ol p âin e u scată, ceap ă şi u s­
turoi, hrana obişnuită a m on ahu lu i (Ni 4, 20;
Te 21). A lt vizita to r celeb ru a fo st p atriarh u l
ecu m en ic C alist I (13 50 —1363) care a trecu t
p rin A th o s în d r u m u l s ă u s p r e S e r b ia în
1 3 6 2 —1363 . M a x im i-a p r e z is p a tr ia r h u lu i
m oartea apropiată, în cep â n d să cân te slujba-
în m o rm ân tării d e în d a tă d u p ă p leca rea ace­
lu ia (Ni 7; Te 22).
Ce n e sp u n în să ce i d o i b io g r a fi d e sp re
sim patiile teologice ale Sfân tului M axim Kav-
sokalivitu l? A m b ele „v ie ţi” su n t scrise de p e
o p o ziţie n u n um ai isihastă, ci p recis p ala-
m ită, M axim fiin d în fă ţişa t ca u n ferm su sţi­
n ă to r a l S fâ n tu lu i G rig o rie P a la m a (12 9 6 —
1351). A stfe l el cere u n u i m o n a h v e n it în v i­
zită in fo rm aţii d esp re m in u n ile arh iep isco ­
pului Tesalonicului care m urise recent (Ni 26).
P o triv n icu l a ce stu ia , A k in d y n o s (+ 134 8 ), e
c o n d a m n a t d e M a x im c a „slu g ă a lu i a n ti­
h r is t” , iar u n u l d in a d e p ţii a c e stu ia , v e n it
să-l vad ă, e resp in s în term e n i d rastici (Ni 6;
Te 20). R esp in s de M a xim e şi u n alt m on ah
„m esalian ”, p ro b ab il b o g o m il (Ni 10; Te 20).
T eo lo g ii an tip alam iţi d in seco lu l X IV au în ­
156
 ce rca t să id en tifice p oziţia teo lo g ică p alam i-
tă cu „m e s a lia n ism u l” sa u „b o g o m ilis m u l” ,
d a r deşi nu era un om în văţat, S fân tu l M a ­
x im K avsokalivitu l se arată fo arte co n ştien t
d e d iferen ţa din tre aceste poziţii.
î n c â te v a râ n d u ri b io g r a fu l T e o fa n v o r­
b e ş te d esp re lu m in a d u m n ezeiască pe care o
în ţe le g e în sens p alam it, deşi fără să o lege
în m o d sp ecific de S ch im b area la F aţă a lu i
H risto s p e M u ntele T ab o ru lu i şi fără să facă
referire la distin cţia în tre fiin ţa şi en ergiile
lu i D u m n ezeu . A c e s t u ltim a sp e c t era în s ă
u n p u n ct teo logic su b til ş i co m p licat pe care
n u m a i p uţin i m on ah i ath on iţi îl v o r fi p u tu t
s e s iz a lim p e d e , a şa că n u e n ic i o su rp riză
să-l găsim nem enţionat. în gen eral însă p rin ­
cipiile teologiei palam ite sunt presupuse. Când
M a x im a p rim it arătarea M a icii D om n ulu i
p e v â rfu l A th o su lu i, aceasta i se arată în tr-o
lu m in ă in su p ortab ilă (Te 9) şi cu sigu ran ţă
T e o fa n are în v ed ere aici o lu m in ă su p ra n a ­
tu ra lă n ecreată, nu una n atu rală, fizică. U n
m on ah l-a văzut apoi transfigurat într-un m od
a se m ă n ă to r p e S fân tu l M axim în su şi care i
s-a a ră ta t în vălu it de fu lgerarea u n ei lu m in i
d iv in e, d in p ricin a căreia n u s-a p u tu t a p ro ­
p ia d e el (Te 23; N i 8). „V ie ţile ” vo rb esc în să
m a i d egrab ă de „fo c” d ecât de lu m in ă (Ni 8;
Te 23, 19), d ar ele d o a r în registrează aceste
a ră tă ri ale u n u i fo c sau lu m in i fără a o feri

157
 vreo explicaţie, deşi T eofan descrie lum ina ca
„im aterială” (aylon) şi „d u m n ezeiască” (the-
iori) (Te 15, 33), ce'ea ce p are a fi un ecou al
term in ologiei p alam ite. în tâ m p lă ri de acest
fel, în ca re s fin ţii a p a r tra n sfig u ra ţi d e o
lu m in ă su p ran atu rală au o lu n gă istorie în
R ăsăritu l creştin. C âteva exem p le u im itoare
a p a r în că d in Patericul e g ip te a n (sfâ rşitu l
secolului IV — în cepu tu l secolului V): episoa­
d e le re la ta te d e b io g r a fii S fâ n tu lu i M a x im
(Ni 8; Te 23) au p aralele fid e le în ep isoad e
sim ilare relatate în Pateric cu referire la a w ii
A rsen ie, Io s if d in Panefo, P am vo şi S iso e14.
C azu ri sim ilare ale u n e i a stfel de tra n sfigu ­
rări în lu m in ă a feţe lo r şi tru p u rilo r sfin ţilor
su n t m en ţion ate şi în gen eraţia care a u rm at
S fân tu lu i M axim 15, p recu m şi, m ai ap roap e

14 Apophtegmata Patrum, Arsenie 27 (PG 65, 96C);

Iosif din Panefo 7 (229C); Pamvo 1 şi 12 (386C; 372A);
Silvan 12 (412C); Sisoe 14 şi 9 (396B; 393G). Un ecou
al relatării despre a w a Sisoe care moare cu faţa stră­
lucind „ca soarele” este şi Viaţa lui Nifon 10, unde se
spune că faţa acestuia strălucea „mai mult decât soa­
rele”. Aici poate fi şi o reminiscenţă din Sfântul I o a n
H r is o s T o m care insistă că, la Schimbarea la Faţă, faţa
lui Hristos a strălucit nu numai „ca soarele”, cum
spune M t 17, 2, ci „mai mult decât soarele” (PG 52,
404-405)-
Cazul Sfinţilor Calist şi Ignatie Xanthopouloi de­
scris de S im e o n a l T e s a l o n i c u l u i , PG 155, 544CD,
care trimite la M t 17, 1—2; FA 6 ,15 ; Iş 34, 29—30.

158
 d e noi, cu m e faim osul episod din viaţa Sfân ­
tu lu i S e ra fim d in S aro v d escris de u cen icu l
s ă u M o to v ilo v 16. N ifo n şi T e o fa n re la te a z ă
d oar transfigurarea trupului Sfântului M axim
ca p e u n fa p t 17, fă ră a d is c u ta în să d e sp re
n a tu ra lu m in ii. D a r to t c e e a ce sp u n ei e
co e re n t cu in terp retarea teo lo g ică o ferită de
S fân tu l G rigorie Palam a, p en tru care această
lu m in ă — fie reţin u tă în in te rio r p rin ru g ă ­
ciu n e, fie m an ifesta tă în e x terio r p rin tru p
— n u e altceva d ecât en ergia n ecrea tă a lu i
D u m n ezeu , slava d u m n ezeia scă care a stră ­
lu cit d in H ristos p e T ab o r şi ca re v a îm b ră ca
tru p u r ile s fin ţilo r în v e a c u l v iit o r d u p ă în ­
v ie re a fin a lă 18. D ezvoltân d a cea stă viziu n e ,
S fâ n tu l G rigorie P alam a a p re tin s în to td e a ­
u n a că n u avan sea ză o op in ie p erso n a lă p ro ­
p rie, ci p rezin tă d o a r exp erien ţa v ie a m o n a ­
h ilo r isih a şti de p e M u n tele A th o s. R e la tă ri­
le d esp re S fân tu l M axim K avso k a livitu l d a u
su b sta n ţă a cestei p reten ţii ilu strâ n d fu n d a ­
lu l e x p e r ie n ţe i d in ca re a c r e s c u t te o lo g ia
p alam ită.

16 Cf. V. L o s s k y , The Mystical Theology o f the East­

ern Church, Londra, 1957, P- 227—230.
17 Cf. K. W a r e , „The Transfiguration of the Body”,
în: A . M . A l l c h in (ed.), Sacrament and Image: Es­
says in the Christian Understanding o f Man, Londra,
1967, p. 17-2 3 .
18 Cf. Tomnl aghioritic; P G 150,1233; Triade I, 3, 43.

159
 Ce anum e însem na rugăciunea isihastă peh-
tru S fân tu l M axim K a vso k a livitu l a ra tă p e
d ep lin lu n g a co n vo rb ire în tre el şi S fâ n tu l
G rigorie Sinaitul19 relatată de Teofan (13—16;
om isă în să de N ifo n ). M ai m u lt ca sigu r,
această relatare in clu de pe lân gă experien­
ţele originale ale lui M axim în suşi şi in ter­
pretarea lui Teofan, fiindcă e p uţin probabil
ca Sfântul M axim K avsokalivitul să se fi ex­
prim at în tr-un m od atât de elaborat şi teh ­
nic. N u e în să n ici u n m o tiv ca M axim şi
G rigorie să nu se fi întâlnit. Ş i în tru cât unele
din afirm aţiile atribuite lui M axim su n t ex­
trem de neobişnuite, cum vom vedea îndată,
ele par să reflecte caracterul său viguros m ar­
cat şi distinctiv m ai degrabă decât op in iile
b iografului său. în orice caz, fie ea istorică
sau nu, această convorbire indică tipul de în ­
văţătură m istică aflată în circulaţie la A th o s
la sfârşitul secolului XIV, la o generaţie după
m oartea Sfântului G rigorie P alam a (+ 1359).
A flân d de faim a lu i M axim , şi d orin d să-l

19 Scrierile isihaste ale lui Grrigorie Sinaitul sunt pu­

blicate în Filocalie şi în PG 150, 1240—1345 [FR VII,
1977»P- 90-202]; „Viaţa” sa scrisă de patriarhul Calist I
al Constantinopolului a fost editată de N. P om ialovski ,
Zapiski istoriko-filologiceskago fakulteta Imperator-
skago S. Peterburgskago Universiteta 35 (1894—1896).
Cf. şi K. W a r e , „The Jesus Prayer in St. Gregory of
Sinai”, Eastern Churches Revieiv 4 (1972), p. 3—22.

160
 vad ă, G rig o rie S in aitu l şi-a trim is u cen icii
să -l ca u te . D a r M axim era în că în faza sa
nom adă; tocm ai îşi arsese coliba şi nim eni
n u ştia în co tro plecase. U cenicii l-au căutat
zad arn ic tim p de două zile su ferin d cum plit
d in p ricin a frigului iernii. în cele din urm ă
M axim a ieşit el în suşi din ascunzătoarea lui
şi s-a d eclarat de acord să se în tâln ească cu
G rig o rie ca re a in sista t ca a ce sta să -i vor­
bească desp re viaţa lui duhovnicească. Iniţial
M axim a refu zat pretinzând că e un „înşelat”
(peplauemenos emu), nebunia prefăcută ser-
vin d u -i d rep t m ască în spatele căreia se as­
cu n d ea p en tru a fugi de laude. în cele din
u rm ă accep tă să dea un răspuns deplin şi în ­
cepe p rin a-şi povesti experienţele din tine­
reţe , „ n e b u n ia p re fă c u tă ”, v e d e re a M a icii
D om n u lu i şi lu m in a dum nezeiască care l-a
învăluit atun ci şi cu alte prilejuri. „Spune-m i,
l-a în tre b a t G rigo rie, ai ru g ă ciu n e a m in ţii
(noera proseuche)?” „Da, a răspun s M axim
zâ m b in d , o a m d in tin e re ţe a m e a ,” Ş i a c ­
c e n tu â n d în c ă o dată d ra go stea sa sp ecială
faţă de M aica D om nului, a con tinuat descri-
in du -şi o experienţă avută înainte de a se
face pustn ic. R ugându-se odată F ecioarei cu
lacrim i p en tru harul rugăciunii lăuntrice, a
săru tat ico an a ei şi dintr-o dată a sim ţit în
p iep t (stethos) şi în inim ă (kardia) o intensă
căldură (therme) care însă nu-1 ardea, ci l-a
161
 um plut de răcorirea, dulceaţa şi străpunge­
rea in im ii (katanyxis'). D in acel m om en t a
în cep u t să sp u n ă ru gă ciu n ea lău n trică, iar
aducerea-am inte de Iisus şi de Theotokos nu
i-a m ai părăsit raţiunea ([logistikon) şi m in ­
te a (nous) (Te 15). A c e s t rem arcab il pasaj
con ţin e câteva trăsături caracteristice Sfân­
tu lu i M axim , în deoseb i dragostea sa pentru
M aica D om nului şi p utern ica notă afectivă
care distinge person alitatea sa duhovniceas­
că. Prin „rugăciun e” şi „aducerea-am inte de
Iisu s” el are în m od eviden t în vedere rugă­
ciunea lui Iisus, invocarea repetată a n um e­
lu i lu i Iisus, deşi nu ni se dă nici o indicaţie
despre form a precisă a cuvintelor pe care le
folosea. Ca pustnic, Sfântul M axim nu recita
d esigu r cele şapte laude m onahale — con di­
ţiile exterioare ale vieţii sale făceau în m od
lim pede im posibil acest lu cru — , ci le v a fi
în lo cu it cu rugăciun ea lu i Iisus. Spun ând că
„ad u cerea-am in te de Iisu s” (mneme Iesou)
devenise perm anen tă în el, M axim se referă
nu atât la o activitate con tinuă sau p eriod i­
că, cât la o stare n eîn treru p tă oferită de har.
D eşi nu vorbeşte aici de diferitele trepte ale
rugăciun ii, Sfântul M axim se referă în m od
sem nificativ atât la m inte (nous), cât şi la in i­
m ă (kardiă). în altă parte însă (Te 9), Teofan
se referă în m od exp licit la clasificarea stan ­
dard: rugăciunea orală, cea m entală şi cea a
162
 inim ii, dar se poate ca acest p asaj să reflecte
in terpretarea lu i T eofan m ai degrabă decât
spusele exacte ale lu i M axim . în orice caz,
con tinu area acestui pasaj su gerează lim pede
că în rugăciunea sa M axim unea m intea şi
inim a, făcând ca un isihast autentic „rugăciu­
nea m in ţii în in im ă”, dar lim baju l lui T eofan
nu e foarte lim pede. El accen tu ează în să că
sta re a atin să d e M a xim e „ra ră şi greu de
g ă sit” (Te 7).
C on tinuând con vorbirea cu G rigorie Sina-
itul, M axim spune că d rep t urm are a experi­
enţei sale în faţa icoan ei M aicii D om nului
s-a sim ţit îm bold it să caute o lin işte (hesy-
chia) în că şi m ai m are, aşa că a p ărăsit m ă­
năstirea şi s-a retras în pustie (eremos). Prac­
tic â n d ru găciu n ea lu i Iisu s el su fe rea a d e ­
seori stări de „extaz” (ekstasis) şi „răpire a
m in ţii” (harpage noos). în tr-u n pasaj care
am in teşte de Sfântul Isaac Şirul20, M axim —
sau m ai probabil Teofan — afirm ă că în acest
p u n ct rugăciunea în sen s strict încetează.
A cu m rugătorul nu m ai face eforturi proprii,
ci e con du s de D uhul S fân t care „înghite”
m in tea sa care acu m e c o n d u să de D uh ul
unde vrea El, fie sp re o con tem plare u im i­
toare, fie „într-un văzd u h im aterial plin de o

20 Cuvintele '32-33, ed. Spetsieris, p. 134-136 [Fi? X,

1981, p. 173-186].

163
 lum ină dum nezeiască curată (eis aeran aylon
amechanou theion photosŢ’. Sufletul e aprins
de focul Dum riezeirii, e înghiţit de lum ina
dum nezeiască şi devin e el însuşi în în tregi­
m e lum ină dum nezeiască suprastrălucitoare
(Te 15).
în acest punct, G rigorie Sinaitul ţine să-l
avertizeze pe M axim de riscurile „înşelăciu­
n ii” sau ale „rătăcirii” (plane), dar acesta îi
răspunde distingând cu grijă în tre sem nele
au to am ăgirii şi ce le ale h a ru lu i (Te 15). în
finalul convorbirii, Sinaitul îl sfătuieşte pe
M axim să înceteze m utarea sa din loc în loc
şi ard erea co lib e lo r lu i p en tru a se p u te a
co n cen tra m ai u şo r şi rod i d u h o v n ice şte 21,
d ar să înceteze şi a m ai sim ula n ebunia şi
scrânteala (morainein kai salian) p en tru a
n u -i sc a n d a liz a p e c e i ca re nu-1 c u n o s c
(Te 16). Ca adeseori în izvoarele bizantine,
vocaţia nebuniei p refăcu te e aici privită cu
rezervă, ba chiar cu dezaprobare. M axim se
d e cla ră de acord să se sta b ile a scă în tr-u n
sin gu r lo c şi cu aceasta întâlnirea dintre cei
doi faim oşi asceţi şi m istici isihaşti ai seco­
lu lu i X IV ia sfârşit.
Există m ai m u lte puncte de interes d eo­
seb it în această convorbire. Pentru în cep u t

21 Grigorie citează aici titlul Cuvântului a6 al Sfân­

tului Isaac Şirul; ed. Spetsieris, p. 109 [trad. rom. p. 141].

164
 să observăm trei om isiuni. M ai întâi, nu se
fa ce n ici o m e n ţiu n e cu p riv ire la aşa-n u -
m ita „m etodă fizică” folosită d e isihaşti, la
teh n icile de control respirator şi de explora­
re in terioară descrise de N ich ifor din Singu­
rătate, de (Pseudo-)Sim eon, de G rigorie Si-
naitul, de C alist şi Ignatie X anthopouloi, şi
apărate de Sfân tul G rigorie P alam a în d is­
p u ta sa cu V arlaam din C alabria222 . Ceea ce
3
con firm ă im p resia dată şi de lectu ra lui Pa­
lam a în su şi — care le con sid era b u n e pentru
î n c e p ă t o r i ^ — că, deşi ju stificab ile teologic,

aceste teh n ici nu su n t un elem en t central şi

esenţial în isihasm . în al doilea rând, nu sunt
m enţionate nicăieri „m ătăniile” (komboschoi-
nori) sau aţa cu n o d u ri sa u b o a b e de ru g ă ­
ciune, larg fo lo sitş de m on ahii ortodocşi as­
tăzi. D u p ă câte cu n o sc, şi c e le la lte izvo a re
greceşti din secolul X IV ta c cu p rivire la m ă­
tăn ii şi ar fi in teresan t de stab ilit din texte şi
icoane când anum e şi-au făcut apariţia prim a
dată. în al treilea rând, nu se sp u n e nim ic
exp licit despre n ecesitatea ca în rugăciune

22 Cf. J. M e y e n d o r f f , Introduction, p. 70—72,195—

222 [cf. textele acestor „metode” în FR VII, p. 11—32
(Nichifor); VIII, p. 528—540 (pseudo-Simeon), p. 110—
116 (Xanthopouloi)].
23 Triade I, 2, 7 [trad. rom. pr. prof. D. S t ă n il o a e ,
. Viaţa şi învăţătura Sfântului Grigorie Palama, Sibiu,
*938, p. VII].

165
 m intea să depăşească raţiunea discursiva şi
să se dezbrace de toate gândurile (logismoi) ,
im aginile şi form ele — un asp ect de m are
importanţă pentru Grigorie Sinaitul24. în con­
trast cu aceasta, relatarea lui T eofan nu face
nici o referire la acest tip de rugăciune „apo-
fatică” sau noniconică. Poate că im aginea m o­
dului de rugăciune al lui M axim — cu ochii
d e sch işi în fa ţa u n e i ico a n e , în tr-u n m o d
eviden t „afectuos” cu „dor” şi lacrim i — re­
prezintă aici o abordare m ai populară decât
cea expusă de Sinait. Câţi din m onahii atho-
niţi m ai sim pli şi m ai puţin educaţi, ne în ­
trebăm , ar fi fost în stare să se roage în m o­
dul n ond iscu rsiv şi an icon ic recom an dat de
G rigorie?
în alte p riv in ţe , în v ă ţă tu ra a trib u ită lu i
M axim se con form ează în deaproap e cu p o­
ziţia lu i G rig o rie S in a itu l şi a lu i G rig o rie
Palam a. Secţiunea despre sem nele rătăcirii
şi ale harului, cu apelul la calm , pace şi se­
ninătate e în p erfect acord cu ceea ce spune
Sin aitul*2^. în sp atele lui Teofan şi G rigorie

24 PG 150, 1284A, 1333B [Fi? VII, p. 137-138, 189,

196]. Grigorie citează Scara 28; PG 88, 1112A [Fi? IX,
p. 409], care la rândul ei adaptează o formulă a awei
Evagrie Ponticul: „Rugăciunea e dezbrăcarea de gân­
duri” (Despre rugăciune 70; PG 79 ,1181C [Fi? I, p. 83]).
25 PG 150, 1309C-1312C; 1324AC; 1344D -1345A
[FR VII, p. 164-166, 180-181, 194-202].

166
 S in aitu l se află o în delungată tradiţie m er­
g â n d p â n ă la Viaţa Sfântului Antonie cel
Mare din secolul IV 26. Există în să aici o d i­
feren ţă previzibilă: în tim p ce G rigorie in sis­
tă pe n ecesitatea dezbrăcării m inţii de „gân ­
d u ri” şi pe evitarea oricărui fel de form e în
vederea lum inii2?, M axim nu spune nim ic d e­
sp re aceasta, ci rem arcă doar că atunci cân d
lum ina vin e de la duhurile rele este „fierbinte
şi nu foarte lu m in oasă”, în tim p ce lu m in a
dum nezeiască e „suprastrălucitoare” ([hyper-
lampron) (Te 15). U n a lt p u n c t d e a co rd
în tre T eofan şi G rigorie Sinaitul e aluzia la
sen tim en tu l de căldură (therme) ivit în in i­
m a lu i M axim la rugăciunea lu i în faţa ico a ­
n ei M aicii D om nului. Pentru G rigorie acest
sen tim en t e un p u n ct de cotitură h otărâtor
în viaţa de rugăciune: „în cep u tu l adevărat al
ru găciu n ii e sim ţirea unei căld uri (therme)
în in im ă ”28. în re la ta re a lu i T e o fa n ră m â n e
neclar dacă sim ţirea căldurii e doar fizică sau
a re u n c a r a c te r sp iritu a l, n e fizic. G rig o rie
S in aitu l distinge în tre o căldură naturală, de
origin e trupească, datorată u n ei „fierberi a

26 Viaţa Sfântului Atonie cel Mare 35—37; Omiliile

m acariene 7, 3; E v a g r ie , Tratatul practic 80; V a r s a -
n u f i e ŞI I o a n , Scrisori 21, 60, 415, 454-455.
27 PG 150, 1312B; 1340D; 1324A [FR VII, p. 162,
196, 180].
28 PG 15 0 ,1324B [FR VII, p. 180].

167
 sân gelu i”, şi adevărata căldură duhovn iceas­
că, r o d a i harului2^. Lim bajul m ai puţin p re­
cis p u s în gu ra lu i M a xim lasă ch estiu n ea
d esch isă. Când v o rb e şte d esp re exp erien ţe
ale „extazului” şi „răpirii” , M axim foloseşte
acelaşi lim baj care poate fi găsit şi la G rigo-
rie3°. Când M axim spun e că m intea e în gh i­
ţită de lum ina dum nezeiască şi devine ea în ­
săşi lum ină, avem în că o dată paralele izbi­
toare la G rigorie, care spune şi el că m in tea
ajun să un duh cu D um nezeu devine im ate­
rială, lum inoasă şi ea însăşi lum ină*3 31, un lim ­
0
baj sim ilar fiind folosit şi de Sfântul Grigorie
Palam a.
Dar dacă m ulte din cele spuse de M axim lui
G rigorie au paralele în scrierile Sinaitului,
există o trăsătură în con vorbirea lor care nu
p oate fi găsită, după ştiinţa m ea, în textele
isihaste din secolul X IV. D evoţiunea lu i M a­
xim K avsokalivitul faţă de M aica D om nului
nu e în sine d elo c excepţională. Sfântul Si-
m eon N oul Teolog, d e exem plu, în relatarea
p rim ei sale ved eri a lu m in ii dum nezeieşti o
leagă foarte strâns de aceasta pe N ăscătoa­
rea de D um nezeu32. Sfân tul G rigorie Palam a

*9 P G 15 0 ,1312A [PR VII, p. 164].

30 PG 15 0 ,1281D [PR VII, p. 137].
31 PG 15 0 ,1281A; 1245D [.FR VII, p. 136, 99].
32 Cf. Cateheza 22, ed. B. Rrivocheine, SC 104, p. 378,
376; şi Mulpumirea 2; SC 113, p. 350.

168
 arată şi el o evlavie person ală deosebită faţă
de Fecioara M aria33. M ai puţin obişnuit şi
fără paralele în epocă e felul în care M axim
K avsokalivitul vorbeşte de „aducerea-am in-
te de Iisus şi de N ăscătoare de D um nezeu a
m ea” (ten mnemen tou Iesou kai tes Theo-
tokou mov.; Te 15). N u -m i am in tesc n ici un
pasaj din scrierile S fin ţilor G rigorie Sinaitul,
G rigorie Palam a sau C alist şi Ignatie X an-
thopouloi în care rugăciun ea lu i Iisus să fie
legată în acest fel îm preună cu M aica Dom nu­
lui. E adevărat că în cep ân d din secolul X V II
în colo p ot fi găsite exem ple în care o invoca­
re a M aicii D om n ului e în corporată în în săşi
form u la rugăciunii lui Iisus ca, de exem plu:
„D oam ne, Iisuse H ristoase, Fiul lu i D um ne­
zeu, pentru N ăscătoarea de D um nezeu, m i-
lu ie şte -m ă !”34. D ar n -am d a t p este o astfel
de form u lă în epoca b izan tină. D acă M axim
Kavsokalivitul a folosit o form ulă de acest tip
nu putem spune, în tru cât T eofan nu indică
n icăieri form a cu vin telor p e care le folosea
a c e s ta cân d p ra c tic a „a d u c e re a -a m in te de
Iisu s” . O ricare ar fi sen su l ei precis, expresia
„aducerea-am inte de Iisus şi de N ăscătoarea
de D um n ezeu a m ea” e altfel necunoscută.

33 Cf. J. M e y e n d o r f f , op. cit. [supra n. 2], p. 317—318.

34 cf. k . W a r e , „The Jesus Prayer and the Mother of
God”, Eastern Churches Review 4 (1972), p. 149—150.

169
 Sfântul G rigorie Palam a distinge trei feluri
, de creştini: cei care au experienţa personală
directă a lui Dum nezeu; cei care nu se bucură
ei înşişi de o astfel de experienţă, d ar cred şi
se în cred în sfinţii care o au; şi cei care n-au
experienţă person ală proprie şi refuză să se
încreadă şi să în veţe de la cei care o auss.
N um ai cei care fac parte din al treilea grup
sunt condam naţi de Palam a, în tim p ce cei
din grupul al doilea sunt lăudaţi pentru sm e­
renia lor credincioasă. M em brii prim ului grup,
sfinţii învăţaţi de D um nezeu, cei care cunosc
— nu de la m âna a doua, ci d in p rop ria lor
experienţă — sunt în să p en tru el adevăraţii
şi autenticii teologi. U n astfel d e teolog — nu
în sensul academ ic, ci experim ental — e şi
Sfântul M axim K avsokalivitul. C ân d descrie
autorităţile pe care se b azează în văţătu ra sa,
Sfântul G rigorie Palam a vorb eşte m ai în tâi
de scriitori din generaţiile trecute, „bătrânii”,
cum îi num eşte; d u p ă care m enţion ează alţi
p ărin ţi d u h o v n ice şti a c tiv i în zile le sa le şi
cunoscuţi person al d e el, d e la care a prim it 3 5

35 Triade I, 3 qu; 1, 3,10 [trad. rom. pr. prof. D. Stă-

Viaţa şi învăţătura Sfântului Grigorie Pala­
n il o a e ,
ma cu trei tra ta te traduse, Sibiu, 1938, p. X I—XII,
XXI—XXII]; II, 1, 28; III, 1, 32; cf. P. M i q u e l , „Gré­
goire Palamas docteur de l’expérience”, Irénikon 37
(1964), p. 2 2 7-2 3 7; A. M. A l l c h i n , „The Appeal to
Experience in the Triads of St. Gregory Palamas”, Stu­
dia Patristica 8 ITU, 93], 1966, p. 323—328.

170
 în văţătu ră prin viu grai36. T radiţia pentru el
nu e a lcă tu ită d oar din re la tă ri scrise d in
trecut, ci e o m ărturie personală continuă.
N u există nici o dovadă că Sfântul G rigorie
Palam a l-a în tâln it vreod ată pe Sfân tul M a ­
xim K avsokalivitul sau m ăcar că a ştiu t d e
existen ţa lui, d a r dacă l-ar fi cu n oscu t l-ar fi
p utut include pe drept cuvânt printre autori­
tăţile con tem p oran e pe care le invocă. M ult
m ai m u lt decât un excen tric sau extrem ist,
M a x im K a v so k a liv itu l e un m a rto r fid e l a l
tradiţiei, al trad iţiei continue a unei teologii
experien ţiale v ii care constituie şi azi, la fel
de m u lt ca în secolu l X IV, realitatea in teri­
oară a Sfân tului M unte A thos.

36 Triade I, 2,12 [trad. rom. pr. prof. D. S t ă n il o a e ,

Viaţa şi învăţătura Sfântului Grigorie Palama, 1938,
p. X -X I].

171
 Cuprins

A r g u m e n t (diac. I o a n I. I c ă j r ) ............ 5

V i a ţ a ş i c o n d u ita , a s c e z a ş i s tr ă lu c ite le lu p te
ş i m in u n i a le c u v io s u lu i ş i d e D u m n e z e u p u r ­
t ă t o r u lu i p ă r in te lu i n o s tr u M a x im c a r e -ş i a r­
d e a c o lib a d in S fâ n tu l M u n t e A th o s . F a c e r e a
ş i o s te n e a la lu i T e o f a n m it r o p o lit u l P e r ith o -
r io n u lu i, fo s t e g u m e n a l m ă n ă s tir ii V a t o p e -
d i u l u i ....................................................................................... n

V i a ţ a ş i c o n d u ita c u v io s u lu i P ă r in te lu i n o s tr u
M a x im A t h o n it u l z is ş i A r z ă to r u l d e c o lib e
s c r is ă d e c u v io s u l p ă r in te le n o s tr u N ifo n ie r o ­
m onahul .................. . ................ .................... .............. .. 79

V ia ţa şi c o n d u ita c u v io s u lu i şi d e D u m n e z e u
p u r tă to r u lu i p ă r in te lu i n o s tr u N ifo n c a r e a
fo s t a s c e t în M u n te le A t h o s . . . ........................... 1 1 3

S fâ n tu l M a x im K avso ka livitu l şi isihasm ul

a th onit din secolul X I V (+ Ka l l is t o s W a r e ,
e p is c o p u l D io k le e i) .......................................................1 3 5

173