Asistent ŞTEFAN C.

ALEXE

S F ÎN T U L N IC E T A DE REMESIANA
ŞI ECUMENICITATEA PATRISTICĂ
DIN SECOLELE IV ŞI V

TEZĂ DE DOCTORAT

BUCUREŞTI
19 6 9
Extras din revista «STUDII TEOLOGICE», XXI (1969), nr. 7—8
 PREFAŢA

Studiul Sfinţilor Părinţi a căpătat în ultim ii 50 de ani ¡o dezvol­

tare deosebită şi se bucură de un ¿prestigiu şi o im portanţă care-l a-
propie şi uneori îl egalează pe acela al Sfin tei Scripturi. A cest pre­
stigiu şi această im portanţă se im pun nu numai prin rezultatele cer­
cetării şi acribia m etodei utilizate, comune tu tu ror disciplinilor istorice
şi literare, ci şi prin actualitatea şi urgenţa unui num ăr 1de problem e
ardente, în fruntea cărora stă aceea a înţelegerii dintre {creştini. A -
ceastă problem ă, num ită de aproape o jum ătate de secol «Mişcarea
ecumenică», iare în sinul creştinism ului ponderea p e care umanismul
şi pacea universală o au în sînul um anităţii contemporane. Ecu-
m eniştii au început să înţeleagă că refacerea unităţii creştine la ni­
velul evoluţiei ¡actuale trebuie ajutată şi realizată în spiritul unor prin ­
cipii şi fapte care decurg din \Sfînta Evanghelie şi care nu constituit
cîndva, în istoria Bisericii, piloni puternici ş i boltă măreaţă pentru
oamenii epocii patristice. Clasicii creştini, care sîn t Sfin ţii Părinţi, nu
încetează d e a fi m odele şi pentru noi, cei de astăzi, m ai iales în pro­
blema m odelării spirituale a creştinului şi a conlucrării Bisericilor.
Prin înfiinţarea, în 1962, a unei subcomisii patristice în cadrul Comi­
siei pentru Credinţă şi Gonstituţie din sînul Consiliului Ecumenic al
Bisericilor, duhul patristic va pătrunde — sperăm — progresiv în
lucrările Mişcării ecumenice pe care ar putea-o orienta evanghelic şi
sobom iceşte, reapropiind p e creştini ca în prim ele secole ale Bisericii.
Unul dintre clasicii patristici care a fost pus nu o dată în legătură
cu creştinarea străm oşilor noştri, episcopul Niceta de Remesiana, a
avut, prin to t ceea ce a creat şi a însem nat el, u n rol remarcabil atît
în lucrarea misionară a vrem ii cît şi în dezvoltarea în toate sensurile
a ecum enicităţii patristice. Prin poziţia geografică -a scaunului său, prin
cultura sa, p rin etosul său misionar şi umanist, Sfîntul Niceta a fost
un factor ei un focar ecumenic de prim ă mină.
E ceea ce a înţeles şi a ţinut <să ofere ca :p rim iţii ale ostenelilor
sale Bisericii Ortodoxe Române şi cauzei unităţii Bisericilor, D l A sis­
ten t Ştefan Alexe prin teza sa de doctorat tratînă d e s p re : Sfîntul
6 AsistenI ŞTEFAN C. A L E X E

N iceta de Rem esiana şi ecum enicitatea p atristică d in secolele al IV -lea

şi a l V-lea.
In Introducere, în cele trei capitole ale lucrării — 1) V iaţa şi activi­
tate a Sfîntului N iceta de Rem esiana (cu 4 subcapitole); 2) în v ăţă tu ra
teologică de nivel ecum enic (cu 3 subcapitole); 3) T răirea creştină după
Sfântul N iceta de R em esiana — , în Concluzii şi în cele 2 Apendice,
autorul urm ăreşte cu atenţie aspectul istoric şi cel ecum enic ale vieţii
şi operei P ărintelui studiat.
Cele două aspecte se îm pletesc şi se condiţionează. Pătruns de cu l­
tură şi de teologie greacă şi latină, dar îndem n a t de spiritul său daco­
român, N iceta luptă din răsputeri p en tru realizarea ecum enism ului sau
a universalului în com unitatea locală şi în om ul particular. Dacă aria
operei sale m isionare, în stadiul actual al cercetărilor, poate răm îne,
să sperăm , n u p entru m ultă vrem e, o problem ă deschisă, zelul, isteţi­
m ea şi blîndeţea acţiunii sale m isionare sînt m ereu şi nuanţat relevate
de Dl. Ş tefa n A lexe.
A u to ru l tezei, prin tr-o migăloasă cercetare a izvoarelor, a reuşit
să găsească în viaţa şi în opera scrisă a episcopului N iceta acea capa­
citate remarcabilă p rin care episcopul daco-rom an a ştiu t să coordo­
neze în eforturile sale m isionare num eroase elem ente ecum enice din
Răsărit şi A pus, confirm ate p rin num eroase te x te ale Părinţilor din
Răsărit (S fin ţii Atanasie, Chirii al Ierusalim ului, Vasile cel Mare, Gri-
gorie de Nazianz, Grigorie de Nisa, D idim cel Orb, Chirii al A le xa n ­
driei ş.a.) şi din A p u s (Tertulian, S fîn tu l Ciprian, S fîn tu l Ilarie de
P ictavium , Fericitul Ieronim , Fericitul A ugustin, episcopul Damasus
ş.a.). Ecum enicitatea bogată şi variată a S fîn tu lu i N iceta a fost teologic
prinsă şi redată de autor în paginile consacrate S fin te i Treim i, eclezio-
logiei şi Sfin telo r Taine, autorul făcînd consideraţii interesante m ai ales
în legătură cu «com uniunea sfinţilor» expresie care, după toate pro­
babilităţile, apare p e n tru prim a dată în opera episcopului de R em e­
siana şi care conţine o m ultiplicitate de sensuri dintre care unele foarte
actuale, ca, de exem plu, ortodoxia credinţei şi dragostea. E uşor de
bănuit ce tezaur ecum enic s-ar pune în circulaţie dacă fiecare d in marii
Părinţi şi scriitori bisericeşti <ai secolelor al IV -lea şi al V -lea ar fi
studiat şi prezentat în aceeaşi lum ină în care e studiat şi prezentat
S fîn tu l N iceta de Rem esiana în lucrarea D -lui Ş te fa n A lexe.
Ceea ce ridică valoarea contribuţiei ecum enice a tezei D -lui Ş tefa n
A le xe este sublinierea cu grijă, în capitolul III, a elem entelor practice,
trăite ale ecum enism ului nicetan, îndeosebi a păcii şi a dragostei între
creştini. Unitatea Bisericilor n u e posibilă fără o cunoaştere şi practi­
care reală a credinţei ortodoxe, a dragostei şi a păcii între creştini ca
între persoanele S fin te i Treim i, a săvîrşirii rugăciunii, cîntărilor sfin te
şi a faptelor bune în d uhul de ;obşte al prim ei com unităţi de la Ieru­
salim şi d in alte părţi. S fin ţii Vasile cel Mare şi Ioan Gură de A u r vor
stărui neîncetat asupra rolului decisiv al acestui duh de obşte în pro­
m ovarea şi m enţinerea unităţii Bisericii. Teorie ecum enică se face des­
tulă astăzi, dar nu sîn t încă suficiente eforturile practice p entru rea­
lizarea unei «C om uniuni a sfinţilor» gen N iceta de Remesiana.
 SFINTVL NICETA DE REMESIANA Şl ECUMEN1C1TATEA PATRISTI CA 7

Lucrarea D -lui Ş tefa n A le xe cuprinde u n bogat m aterial docum en­

tar patristic, m edieval şi m odern despre problem a studiată şi o grijă
deosebită de a-l tria, a-l aprecia şi a-l folosi critic în num eroasele
com partim ente ale tem ei. A u to ru l se m işcă pru d en t în acest m aterial
pe care-l priveşte in tr-u n spirit istoric şi conform realităţilor bisericeşti
ale secolelor al IV -lea şi al V -lea. El e v ită cit poate afirm aţii nede­
m onstrate sau nedem onstrabile docum entar, ferindu-se de exagerări sau
de aproxim aţii, ceea ce a făcut ca la ■ u nele problem e să n u găsească
soluţii d e fin itiv e ; cercetările, îndeosebi cele arheologice, continuînd an
de an, vor descoperi probabil şi aceste soluţii. El ştie să prezinte critic
păreri diferite, dar n u se angajează în polem ici inutile. M înuieşte cu
uşurinţă şi cu grijă te x te patristice în lim bile greacă şi latină pe care nu
o dată le interpretează prudent. A naliza la care supune autenticitatea
uneori discutabilă a diferitelor opere ale S fin tu lu i N iceta şi noua ediţie
a lucrărilor acestui autor datorită lui K . Gamber, arată o form aţie istorică
şi filologică în p lin progres în pregătirea D -lui Ş tefa n A le xe , care, alături
de alţi m em bri ai corpului didactic, predă lim bile clasice la In stitu tu l
teologic din B ucureşti, din 1965. A bundenţa şi seriozitatea aparatului
critic şi bogata bibliografie a lucrării precum şi întreaga ţinută de fond
şi de form ă a dezvoltării ideilor şi concluziilor denotă u n nivel remarcabil
al acestei teze de doctorat al cărei autor m erită să fie felicitat.
P entru aceste raţiuni, cei patru referenţi ai t e z e i : Pr. Prof. Ioan
R ăm ureanu, Pr. Prof. M ilan Şesan, Pr. Prof. Sofron V lad şi subsem na­
tu l ne facem, plăcuta datorie de a recomanda Prea F ericitului Părinte
Patriarh Justinian tipărirea lucrării de faţă într-una din R evistele
S fin te i Patriarhii, p entru a putea fi susţinută apoi ca teză de doctorat
în teologie, specialitatea Patrología, şi a pune în circulaţie roadele oste­
nelilor unuia dintre cei m ai harnici nevoitori ai tinerei generaţii de
teologi ai Bisericii noastre.

Pr. Prof. IOAN G. COMAN

Referent principal
 PRESCURTĂRI

Bum = A. E. Burn, Niceta of Remesiana, his life and works, Cambridge, 1905,
CLX + 194 p.
CSEL - Corpus Scriptorum Ecclesiasticorum Latinorum, Viena, 1866 — continuă*
editat de Academia de ştiinţe din Viena.
DThC = A. Vacant, E. Magenot, A. Amann, Dictionnaire de Théologie Catholique„
III-e tirage, Paris. 1923, ş.u.
Gamber = Klaus Gamber, Niceta von Remesiana : Instructio ad compétentes. Früh­
christliche Katechesen aus Dacien, în «Textus Patristici et Liturgici»
quos edidit Institutum Liturgicum Raiisbonense, Fase. 1, Verlag Frie-
derich Pustet. Regensburg. 19(34, 181 p.
JT.S = «Journal of Theological Studies», Published Quarterly, London — Oxford,
1899 — continuă.
Mansi = Joannes Dominicus Mansi, Sacrorum Conciliorum nova et amplissimat
collectio, 31 vol. (pînă la 1439), Florenţa şi Veneţia, 1759—1798.
OKS = Ostkirchliche Studien. Erscheinen järhlich in vier Heften herausgegeben
von Prof. Hermengild M. Biedermann OESA., Augustinus — Verlag,
Würzburg, 1952 — continuă.
P.G. - J. P. Migne, Patrologiae cursus compleius. Series graeca, Paris, 1844—1866.
P.L. == J. P. Migne, Patrologiae cursas completus. Series latina, Paris, 1844—1866.
Pruehe = Basile de Césarée, Traité du Saint-Esprit. Texte grec, introduction,
traduction et notes de Benoit Pruche O.P., Sources Chrétiennes 17, Pa­
ris, 1946.
PWK = Paulys Real Encyklopädie der classischen Altertumswissenschaft. N eue
Bearbeitung begonnen von Georg Wissowa, herausgegeben von Wilhelm
Kroll und Kurt Witte, seria a II-a. Stuttgart, 1914—1941.
RE = Realencyklopädie für protestantische Theologie und Kirche. Herausg. A l­
bert Hauek. 3. Auflage. J. C. Hinrichs'sche Buchhandlung, Leipzig, 1896—
1910.
RGG = Die Religion in Geschichte und Gegenwart, herausgegeben von Gunkel-
Zscharnack, Tübingen, ed. a II-a 1927 ş.u. şi ed. a III-a 1956 ş.u.
TU = Texte und Untersuchungen zur Geschichte der altchristlichen Literatur?
herausgegeben von O. Gebhardt und A. Harnack (după moartea lui Geb­
hardt continuă C. Schmidt), J.C. Hinrichs’sche Buchhandlung, Leipzig,
1882 — continuă.
Turner = C. H. Turner. Niceta of Remesiana, De vigiliis, in JTS, vol. XXII. nr. 88,
1921. p. 305—320; Idem. Niceta of Remesiana II: Introduction and text of
De Psalmodiae bono, in JTS, vol. XXIV, nr. 95, 1923, p. 225—252.
 I N T R O D U C E R E

1. Ideea de ecum enicitate la S jin ţii Părinţi din secolele al IV-lea

şi al V-lea. — A ctivitatea ecum enistă din vrem ea noastră vehiculează
o serie întreagă de term eni teologici a căror obîrşie trebuie căutată,
de m ulte ori, în epoca patristică. A ceastă căutare depăşeşte desigur
intenţia filologică şi vrea să scoată la iveală din tezau ru l patristic,
odinioară comun întregii Biserici prim are, nedespărţite, lum ini şi în ­
v ă ţă tu ri noi p e n tru înţelegerea corectă şi realizarea tem einică a u n i­
tăţii creştine, visul de aur al ecum enism ului contem poran.
Participând la dialogul ecum enist actual, în cadrul Consiliului Ecu­
m enic al Bisericilor, Biserica O rtodoxă Română, ca şi Biserica O rto­
doxă în general, se străduieşte să facă şi mai bine cunoscut suportul
patristic al principiilor sale ecum eniste. L ucrarea de faţă voieşte să fie,
în acest sens, o contribuţie ortodoxă rom ânească, întem eiată pe opera
S fîntului Niceta de Rem esiana (t după 414).
După cum se ştie. vorbirea teologică din vrem ea noastră în tre ­
buinţează deseori cuvintele «ecumenic», «ecum enicitate», «ecumenist»,
şi «ecumenism». Bogata frecvenţă a acestor term eni în lim bajul actual
dovedeşte însă că nu se realizează o deosebire clară în tre sensurile lor.
P e n tru evitarea unor confuzii şi p e n tru clarificarea acestor term eni
deveniţi tehnici în dialogul ecum enist, vom urm ări, în cele ce urm ează,
cum se dezvoltă ideea de ecum enicitate la Sfinţii P ărin ţi din secolele
al IV -lea şi al V-lea, adică din perioada în care trăieşte şi Sfîntul N i­
ceta de Rem esiana.
C uvîntul ecum enic vine din grecescul : oîy.oviun î] şi înseam nă, la
origine, păm ântul locuit, lum ea. T erm enul a fost folosit de tim puriu
de P ă rin ţii Bisericii. Titlul de «p atriarh ecum enic» şi calificativul «si-
noade ecumenice» indicau universalitatea teritorială a Bisericii, în o -
poziţie cu Biserica locală, provincială *. Un alt cuvînt, «catolic»2, fo­
losit mai întîi de Sfîntul Ignatie T e o fo ru l3 (t cca 107) p en tru a indica
nu num ai răspîndirea credinţei, dar şi ortodoxia ei, este aproape si­
nonim cu term enul o ik u m e n e 4. Sfîntul Irineu ( t cca 202) sublinia că
1. F . G i s i n g e r , O i k u m e n e , în PWK, X VII (1937), col . 2123—2174, în special, O ikum ene la Pti'-
r i n ţ i i b i s e r i c e ş t i , co i . 2160—2164.
2. A r h i d . C o n f . D r . N. C o r n e a n u , Cu privire la s e m n i f i c a ţ i a originară a cuviniului «catolic»,
t n « M i t r o p o l i a A r d e a l u l u i » . I V (1959), n r . 1--2, p. 42—53.
3. Si. l u n a t i c . C ă t r e S m i r n e n i , 8, 2, ed . J o s e p h A. F i s c h e r . D i e a p o s i o l i s c h e n VUier, G r i e c h i s c h *
J'e;:î5v h. Jlrsîe A u iU g e . K ose;-V erlag\ M iinch« :i, !(15G, p. 210.
4. P r . Prof. Ioan G. Coman. R olul Sfinţilor P ănnii in elaborarea Ci'um enittuului cre$ţ>n.
(C om unicare ţin u ta ^ c«5/ d e al IV-lea Congres Internaţional de S tu d ii Patristice de la O xford,
sep tem b rie lc»63>, î n «Studii T e o lo g ic e s NY 0% 3 î. nr. 9— 10. p. 1)2. Co tn u rs ic ar cf , ii fo s t p u b l i c a t ă
tn versiune franceză în Studia P atristica /A , Fdiied by F. L.. O oss (î n TI.'.. Bmu: 9k B e r l in ..
10 Asislenl Ş T E F . W C. A L E X E

Biserica este răsp în d ită pe tot păm ântul şi că ea posedă credinţa m oş­
ten ită de la Sfinţii Apostoli şi de la ucenicii a c e sto ra 5. Deci, ecum e-
nicitatea spaţială, care este elem entul constitutiv, îşi ataşază acum
un elem ent nou : ortodoxia doctrinii, care vine direct de la A p o sto li;
acest a l doilea elem ent va fi de aci înainte fundam ental şi indispen­
sabil şi va fi redat mai ales p rin term enul universal, sau c a to lic6.
D ar ideea de ecum enicitate a Bisericii s-a dezvoltat îndeosebi în
secolele al IV -lea şi al V-lea. Sfinţii P ărin ţi din această perioadă au
adîncit şi îm bogăţit sensul term enului oikum ene, propovăduind cre­
dinţa creştină în spaţiul geografic cunoscut atunci şi apărînd-o faţă de
atacurile nenum ărate date de erezii, schisme şi păgînism . în scrierile
apărute în acest răstim p, term enii de ecum enicitate şi catolicitate sînt
uneori sinonim i fără să fie identici ; ecum enicitatea însă in tră totdea­
una în definiţia catolicităţii. De pildă, S fîntul C hirii al Ierusalim ului
(f 386) spune că «Biserica se num eşte catolică p en tru că este în toată
lumea, de la m arginile păm ântului pînă la m argini, p en tru că învaţă
catolic şi desăvîrşit toate dogmele necesare cunoştinţei oam enilor des­
p re lucrurile văzute şi nevăzute, cereşti şi pământeşti..., pentru că în ­
grijeşte şi vindecă în mod catolic tot felul de păcate săvîrşite de tru p
şi suflet şi p en tru că în ea sînt tot felul de v irtu ţi în fapte şi în cu­
vinte şi în feluritele daruri duh o v n iceşti» 7. D esigur că şi alţi P ă rin ţi
învăţau la fel ca Sfîntul C hirii al Ierusalim ului, lărgind uneori sfera
lui oikum ene. Sfîntul Ioan G ură de A ur (f 407) afirm ă că «Biserica...
este m ai înaltă decât cerul şi m ai întinsă decât păm ântul»8, iar F erici­
tu l A ugustin (f 430) spune că «Biserica vine din tim pul lui Abel şi
durează până la aceia care se vor naşte la sfârşit şi vor crede ân H ris-
tos, to t poporul sfinţilor care ap arţin unei singure cetăţi, T rupul lui
H ristos» 9.
U na din trăsătu rile de seam ă ale ecum enicităţii Bisericii din se­
colele al IV -lea şi al V -lea era păstrarea unităţii. îm p ă rţire a Im periu­
lui rom an, la începutul secolului al IV-lea, a dus la creşterea p uterii
Constantinopolului, Roma nouă, a doua capitală a im periului, şi la o
nouă înfăţişare a Bisericii O rientale. Totuşi Sfinţii P ă rin ţi au depus
o stă ru in ţă susţinută în p ăstrarea duhului ecum enicităţii Bisericii,
lu p tîn d p e n tru u n ita te a credinţei într-o singură Biserică, una, sfîntă,
sobornicească şi apostoleascâ. Operele teologice ale ¡Sfinţilor P ă rin ţi
din aceste veacuri sîn t m ărtu rie în această privinţă. Ele aveau drept
1966, p. 151—171) ; cf. şi P r . P r o f . M. Şesan, D espre O riodoxie şi catolicitate. C e r c e t ă r i is to r ic e , în
« O r t o d o x i a » , X I I I (1961), n r . 2, p. 155—157.
5. Sf. Irin eu , C ontra t l a e r e s e s , lib. I, c a p . X, 1, P . G . , VI.Î, 549 A
6. P r . P r o f . I o a n G. C o m a n , o p. ci t., p. 513.
7. S î. C h i r i i a l I e r u s a l i m u l u i , C a t e h e z a X V I I I , 23, P . G . , X X X I I I , ¡041 B.
8. S î. I o a n G u r ă d e A ur, O m ilia : C înd a fost prins E u tro p iu fiindg ă s iiafară d in b iseric ă ;
d e s p r e r a i ş i S c r i p t u r ă ş i la l o c u l : «A s t a t î m p ă r ă t e a s a d e - a d r e a p t a Ta» (P s, LXIV. 10), 5, P . G . ,
L I I , 402.
9. F e r . A ugustin, E n a rra tio in F salm um XC, Serm o II, I, P .L., XXXVII, 1159; cf. Pr. Prof.
Ioan G. C o m a n , op. ci t., p, 515.
 SFtNTVl. MCF.TA DE REMESIAKA Şl F. CVMENICt TATEA PATRISTICĂ 11

scop răspândirea religiei creştine şi ap ărarea în v ăţă tu rii ortodoxe în

m aterie trin itară, hristologică, soteriologică şi antropologică, punînd
accentul pe dragostea nesfîrşită a Logosului dum nezeiesc care uneşte
p e creştini unii cu alţii în El în s u ş i1W, pe iubirea m atern ă a Bisericii
care uneşte pe fra ţii de aceeaşi c ro d in ţă 11 şi pe acţiunea sfinţitoare a
S fîn tu lu i Duh. D espre Sfîntul D uh scriu, sub form ă de tra ta te sau
p arţial în alte lucrări, Sfîntul A tanasie (ţ 373), Didim cel Orb (t 398),
S fîn tu l Chirii al Ierusalim ului, Sfîntul Epifanie de Salam ina (t 403),
S fîn tu l Vasile cel M are ( | 379), Sfîntul G rigorie de Nazianz (t 389—
390), S fîntul G rigorie de Nisa (t 394—395), Diodor de Tars (f înainte
de 394), Sfîntul A m brozie (t 397), S fîntul N iceta de Rem esiana, F e ri­
c itu l A ugustin şi alţii. P ărin ţii din R ăsărit sînt studiaţi de către cei
d in Apus, vădindu-se o g rijă deosebită p e n tru p ăstrarea adevărului
divin exprim at în S finta S criptură şi transm is p rin S fînta Tradiţie.
De asem enea, din bogata litera tu ră epistolară reiese g rija deose­
b ită a P ă rin ţilo r p e n tru p ăstrarea ecum enicităţii. Sfîntul Vasile cel
M are cere fiecărui episcop să aibă o atitudine ecum enică, răm înînd în
«dragostea frăţească u n iv e rsa lă » 12. El se sileşte să pună de acord pe
toţi episcopii p e n tru ca u n ita te a Bisericii să fie vizibilă şi eficace,
în tr-o scrisoare adresată clerului din Pont se poate citi : «M ulţimea
episoopilor de pe păm înt este unită cu noi p rin h a ru l Dom nului. Lo­
cuitorii pisidieni, licaonieni, isauri, locuitorii din cele două Frigii, a r­
m enii care sînt vecini cu voi, m acedonenii, aheii, ilirii, galii, locuitorii
din Spania, Ita lia întreagă, sicilienii, africanii, E giptul cel sănătos, o
p a rte din Siria, îmi trim it scrisori şi prim esc (scrisori) de la mine. Din
aceste scrisori se cuvine să învăţaţi că toţi sîntcm în deplin acord,
gîndind acelaşi lucru (citi aui^uxoi jtdvxtg eajxsv, ev (pşovovvtE;)» l3.
N eclintiţi în păstrarea dogm elor creştine, unii dintre P ă rin ţii din
cele două veacuri am intite au dovedit uneori supleţe în tra ta re a e re­
ziilor care sfîşiau u n itatea Bisericii. S fîntul Ilarie de P ictavium (t 368)
afirm a către îm p ăratu l C onstanţiu (337— 361) : « în to t tim pul exilului
m eu, dacă m -am h o tă rît să nu cedez cu privire la m ărtu risirea lui
H ristos, n-am voit totuşi să resping v reu n m ijloc cinstit şi potrivit
care să ducă la u n ita te » 14. Cazul nu este izolat. Sfîntul Vasile cel
M are, de exem plu, nu spune nicăieri explicit, în tra ta tu l său Despre
S fîn tu l Duh, că a tre ia P ersoană a D um nezeirii este Dum nezeu ade­
v ărat. F ap tu l a fost in te rp re ta t în sensul că Sfîntul Vasile a procedat
în felul acesta, determ inat de argum entul «iconomiei», p e n tru a opri
progresele ereziei şi, în acelaşi tim p, p e n tru a apăra şi a în tări pe cei
10. Sf. A t a n a s i e , C itvînt despre în tru p a rea L ogosului, 25, P . G . . .XXV, 137 D. 140 AB .
11. F e r . A u g u s t i n r e p r o d u c e c u v i n t e l e St. C i p r i a n • « n e c h a b e b i t D e u m P a t r e m . q u i E c c l e s i a m
n o l u e r i t h a b e r e m a t r e r r u , î n D e s y m b o î o s e r / n o a d c a î e c h u m e n o s , c a p . X I I I , 13, P . L . , X L, 608 ; I d e m .
D e m o rib u s cafholicae ecclesiae, lib. I, c a p . XXX, 02 ; « E c c l e s i a catholica m ater christian o ru m ve-
r i s s i m a » , P . L . , X X X I I , 1336.
12. S f . V a s i l e ce l M a r e , E p i s t o l a C X X X I I i , P . O . . X X X I I . 569 B C.
13. I d e m , E p i s t o l a C C I V , 7, P G . , X X X I I . 753 C D .
14. S f . Ila r ie de P ic ta v iu m , C ontra C onstanlium i m p e r a t o r e m 2, P .L . , X, 579 B.
12 Asistent ŞTEFAN C. A L E X E

slabi în credinţă, m etodă folosită m ai înainte şi de Sfîntul A tanasie.

în disputele sale cu arienii în legătură cu D um nezeirea F iu lu i13.
Un alt elem ent deosebit de im portant p e n tru păstrarea şi adînci-
rea ecum enicităţii este ţinerea sinoadelor ecumenice. Cele p atru Si-
noade Ecum enice, care au avut loc în secolele al IV -lea şi al V-lea,
au dezvoltat pînă la apogeu conştiinţa ecum enică. P ă rin ţi ca Sfinţii
Atanasie, Vasile cel M are, Ilarie de Pictavium , Ioan G ură de A ur,
Chirii al Ierusalim ului, N iceta de Rem esiana, C hirii al A lexandriei
(t 444), F ericitul A ugustin şi alţii, s-au re fe rit totdeauna la h o tărî-
r i l e 16 sinoadelor ecum enice ca la nişte com andam ente universal va­
labile.
în am estecul şi m işcarea de popoare, de religii şi de culturi ale
tim pului, în prefacerile care caracterizează epoca aceasta de tranziţie
de la lum ea veche la lum ea m edievală, ho tărîrile dogm atice şi cano­
nice ale sinoadelor ecumenice, în special ale Sinodului al IV -lea de
la Calcedon (451), sînt adevărate culm i ale ecum enicităţii, criterii ale
O rto d o x ie i17, «sînt tipul şi u n itatea de m ăsură a spiritului ecum enic
şi p a tristic » 18. Pe lîngă aceasta, întîlnirile episcopilor participanţi la.
sinoade, veniţi uneori de la m arginile im periului, discuţiile lor, schim ­
burile de p ăreri şi de experienţă pastorală, creau o ad ev ărată atm os­
feră ecum enică pe care o duceau cu ei acasă. A tm osfera creată de
15. P r u c h e , p. 20. Sî. V a s i l e recom andă şi c u alţi i o c a z i e aceeaşi ţin u tăfaţă de e r e t i c i , spu-
nînd: «Pe ce i care afirm a că Duhvl Siînt nu este o creatură, p rim iţi în c o m u n iu n ea voastră.
Astfel ce i care îl h u lesc vor răm îne singuri..., iar celor c a re vor să intre în co m uniunea fraţilor
cu noi, le p r o p u n e m credinţa de !a N i c e e a . D a c ă o p ă z e s c le c e r e m c ă n u t r e b u i e s ă s p u n ă că.
D u h u l S fînt este o creatură şi n ic i s ă n u i n t r e în c o m u n i u n e c u cei c a r e a f i r m ă a c e s t lu c ru ..
S o c o t e s c c ă n u t r e b u i e s ă le c e r e m m a i m u l t , deoa re ce s în t c o n v in s că p rin c o n v i e ţ u i r e a c u noi
şi p r i n t r - u n e x e r c i ţ i u p a ş n i c î n corn u n v o r g ă s i to a te lă m u r ir i le dorite, d a t o r ită D o m n u l u i c a r e îace-
s ă c o n l u c r e z e t o a t e s p r e b i n e c e l o r c e - L i u b e s c ( R o m . V I I I , 28)» ( E p i s t o l a L X I I I , P . G . X X X I I , 528 A ).
ÎG. H o t ă r î r i l e S i n o a d e l o r E c u m e n i c e s e î n t e m e i a u p e o p e r e l e S f i n ţ i l o r P ă r i n ţ i . I n t r e a c t e l e
S i n o d u l u i a l I I I - l e a E c u m e n i c , ţ i n u t la E t e s ( 43 i), s e a fl ă c o n s e m n a t e u n e l e t e x t e d in P e t r u episcop*
şi m a r t i r ( D e s p r e D i v i n i t a t e ) , A t a n a s i e ( C o n t r a a r i e n i l o r şi E p i s t o l a c ă t r e E p i c t e t ) , I u l i u a l R o m e i
( E p i s t o l a c ă t r e P r o s d o c h i u ) , F e l i x al R o m e i ( E p i s t o l a c ă t r e M a x i m i n şi c ă t r e c l e r u l B i s e r i c i i d i n
A lexandria), T e o ii t al A lex an d riei (Epistola V pascala), C iprian (D espre m ilostenie), Ambrozie,
G rigorie d e N a z i a n z . V a s i l e al C e z a r e i i C a p a d o c i e i , G rigorie de N isa, A ttic u s al C o n s i a n t i n o p o l u l u r
şi a l ţ i i . Cf . A c t a C o n c i l i o r u m O e c u t m n i c o r u t i i - . , Fri. S c h w a r t z , C o n c i i i u m U n i v e r s a l e , E p h e s e n u m ,
v o l . V. P a r s I, 1924— 1926, p. 89—95, la P r . P r o f . I o a n G. C o m a n , S i n o a d e l e e c u m e n i c e c a e x p r e s i e
a u n i v e r s a l i t ă ţ i i B i s e r i c i i , î n « S t u d i i T e o l o g i c e i , X IX (19G7), n r . 1—2, p. 13.
17. P r . P r o f . D r . M i l a n Ş e s a n , O r t o d o x i a la C a l c e d o n , î n « T e l e g r a f u l R o m â n » , X C I X (1951),
S i b i u , n r . 43—44. p. 4 ; I d e m , O r t o d o x i a n o a s t r ă , î n « M i t r o p o l i a M o l d o v e i şi S u c e v e i » , XXXI (1955)».
n r . 7—8, p. 374—3 7 5 ; I d e m , D i n i s t o r i c u l n o ţ i u n i i d e « O r t o d o x i e » , î n « M i t r o p o l i a A r d e a l u l u i » , I (1956),.
n r . 1—2, p. 63—7 3 ; I d e m . « O r t o d o x i a » — I s t o r i c u l n o ( i u n i i , î n « M i t r o p o l i a O l t e n i e i » , X V I I I (1966),
nr. 11—12, p . 956—959.
18. P r o f . T e o d o r M. P o p e s c u , I m p o r t o n ( a i s t o r i c a a S i n o d u l u i o l I V - l e a E c u m e n i c , î n « O r t o ­
d o x i a » , I I I (1951), n r . 2—3. p. 293; A s u p r a r o l u l u i S i n o a d e l o r e c u m e n i c e î n B i s e r i c ă , a s e vedea-
şi P r . P r o f . I o a n G. C o m a n , S i n o a d e l e e c u m e n i c e şi i m p o r t a n ţ a lor p e n t r u v i a ţ a B i s e r i c i i , î n
« O r t o d o x i a » , X I V (1962), n r . 3, p. 299, 301. 302—307; I d e m , M o m e n t e ş i a s p e c t e a l e h r i s t o l o g i e i p r e -
c a l c e d o n i e n e ş i c a l c e d o n i e n e , î n « O r t o d o x i a » , X V I I (1965), n r . ), p. 80; I d e m , S i n o a d e l e e c u m e n i c e
c a e x p r e s i e a u n i v e r s a l i t ă ţ i i B i s e r i c i i . . . , i b i d e m , p. 4 —5. 9 — 14. V e z i H i l a i r e M a r o t O . S . B . , C o n ­
c i l e s a n t é n i c c c n s e t c o n c i l e s' o e c u m é n i q u e s , şi P i e ^ r e - T h o m a s C a m e l o t O . P . , C o n c i l e s o e c u m é n i q u e s -
d e s I V - e . e t V-e s i è c l e , în l u c r a r e a L e C o n c i l e e t le s c o n c il e s . — C o n t r i b u t i o n s à l' h i s t o i r e d e la vie-
c o n c i l i a i r e d e l’E g l i s e , E d i t i o n s de C h e v e t o g n è , E d i t i o n s d u Cor?, I960, p. 19—44 şi p. 45—73.
 SF IX IU L NIC E TA DE R L M E i/.W A Şl E C U M E X IC ITA J EA PATRISTIC A 13

sinoadele ecum enice se im punea uneori destul de greu. Sfinţii P ărin ţi

s-a u străd u it însă, cu o deosebită p e rs e v e re n ţă 19, ca hotărîrile sino­
dale 20 să fie cunoscute, adlîncite şi respectate.
De asem enea, în tim pul sinoadelor ecum enice s-a precizat «orto­
doxia» credinţei în opoziţie cu ereziile, astfel incit atunci când se vor­
beşte despre ecum enicitatea Bisericii din secolul al IV -lea şi m ai ales
■din secolul al V-lea, trebuie să se înţeleagă «ecum enicitatea orto­
doxă» 21.
D esigur că la în tărirea şi afirm area ecum enicităţii patristice, în
aceste două veacuri, au contribuit şi alţi factori ca : activitatea vesti­
te lo r şcoli catehetice, neoalexandrină, antiohiană, trad iţionalistă şi si­
rian ă, zelul m isionar de care era însufleţită Biserica, legăturile de a-
devărată prietenie în tre unii ierarhi, sau între ierarh i şi credincioşi,
călătoriile de toate felurile: de studii, de serviciu, p en tru în grijirea sănă­
tăţii, pelerinaje la locurile sfinte, sau călătorii im puse de exil ori diferite
p e d e p se 22. P rin aceste călătorii se lua contact cu lum i şi civilizaţii d i­
ferite, apusenii aveau prileju l să cunoască aspecte ale spiritu alităţii greco-
orientale, însuşindu-şi p e n tru aceasta lim ba greacă, sau m ăcar unele
elem ente ale acestei lim bi de largă circulaţie şi deosebit de bogată în
term eni p e n tru a exprim a anum ite noţiuni puse în discuţie în tim pul
controverselor hristologice, pnevmatologice, m ariologice şi soteriologice.
In sfîrşit, la stabilitatea şi aprofundarea ecum enicităţii ortodoxe
în cele două secole m enţionate a contribuit, în tr-u n m od decisiv, pre-
dicarea păcii în toată Biserica, pace de dim ensiuni ecumenice, după
cum reiese din scrierile Fericitului A u g u stin 23 şi ale altor Scriitori şi
P ărin ţi bisericeşti, şi fundam ent solid al dezvoltării norm ale a vieţii
tu tu ro r oamenilor, «m am ă a tu tu ro r bunurilor» şi «tem elie a bucu­
riei» 24, cum io socotea Sfântul Ioan G ură de A ur.
Deci, ecum enicitatea exprim ă sobornicitatea Bisericii, u n itatea şi
ortodoxia credinţei apostolice apărate şi în tărite p rin sinoadele ecu­
m enice şi afirm ate p rin diferiţi factori ca : şcolile catehetice, însufle­
ţire a p e n tru predicarea Evangheliei, prietenia, călătoriile la m ari de­
p ă rtă ri ale u nor ierarh i şi credincioşi, răspândirea celor două limbi,
19. Sf. A m b r o z i e î n v ă ţ a p o t r i v i t h o t ă r î r i l o r s i n o d a l e , d u p ă c u m el î n s u ş i m ă r t u r i s e ş t e : «Se-
-q u en s t r a c t a t u m c o n c i l i i N i c a e n i a q u o m c n e c m o r s , n e c g la d iu s poterit s e p a r a r e » . E p isto la X X I,
P . L . , X V I , 1048.
20. P r . Proî. Ioan G. Coman, Rolul Sfinţilor P ărinţi in elaborarea ecurnenism ului c r e ş t i n .. .,
p. 521.

21. P r . P r o f . M i l a n Ş e s a n , O rtodoxie sau ortodoxism ?, îi? «-M itr op ol ia M oldovei şi S ucevei»,

XXXII (1956), n r . 10, p. 601.
22. Cf. P r . P r o f . I o a n G. C o m a n , R o l u l S f i n ţ i l o r P ă r i n ţ i i n e l a b o r a r e a e c u r n e n i s m u l u i c r e ş t i n .. ,.
p. 5 2 1 - 5 2 2 .
23. F e r i c i t u l A u g u s t i n , D e c i v i t a t e D ei , L i b e r XIX, c a p . X I I I : « . . . p a x h o m i n u m , o r d i n a l a
c o n c o r d i a . . . , p a x c o e l e s t i s c i v i t a t i s , o r d i n a t i s s i m a et c o n c o r d i s s i m a s o c i e t a s f r u e n d i D e o e t i n v i c e m
in D eo , pax o m nium rerum . tra n q u illita s ordinis. O rdo est p ariu m disparium que rerum sua cuique
■Joca t r i b u e n s dispositio», Ed. Em anuei H offm ann, în C SE L , XL. 2, V i n d o b o n a e 1900, p. 395.
24. S f . I o a n G ură de A ur, O m ilia I I I la E p i s t o l a către C oloseni, I, P . G., LXII, 322; id e m .
E x p u n e r e lu P s a l m u l C X X \ I I , 4, P . G . , LX, 370, u n d e p a c e a e s t e n u m i t ă “ ¿j xstfctX®tc*v - (OV dt'^ot0(5v.
14 Asistent ŞTEFAN C. A L E X E

latin ă şi greacă, şi propovăduirea păcii, tem elie necesară dezvoltării

vieţii pe păm înt.
A l doilea term en, ecum enism , pus în circulaţie cu cîteva decenii
in u rm ă de M işcarea ecum enică, s-a născut din lipsa de ecum enicitate
a lum ii p ro te s ta n te 25. Ecum enism ul actual este u n efort care vizează
un itatea dogm atică şi organică a stru ctu rilo r Bisericilor particulare,
este o cercetare com ună a m isiunii acestora în lum e şi p e n tru lum e 28.
Ecum enism ul nu exprim ă nici universalitatea -credinţei, p e n tru că nu
toate Bisericile de pe păm înt participă la lucrarea de refacere a uni­
tăţii prim are a Bisericii, şi nici ortodoxia e i 27, p e n tru că p ro testan ­
tism ul s-a în d ep ărtat uneori prea m ult de izvoarele curate ale în v ă­
ţătu rii Bisericii. Deci se im pune precizarea că, deşi se întrebuinţează
frecvent, astăzi, cuvîntul ecum enic, în expresii ca ^m işcare ecumenică»,
«efort ecumenic», «Consiliul Ecumenic», sensul lui este, în fond, a-
cela de «ecum enist». Cu alte cuvinte, ecum enism ul este un deziderat,
iar ecum enicitatea o realitate, ca însuşire esenţială a Bisericii O rto­
doxe. «E cum enicitatea rep rezin tă însăşi esenţa şi realitatea suprem ă a
Bisericii, care este un organism spiritual, a că ru i viaţă deplină este
unitatea în tru adevăr şi iubire... Este conştiinţa vie şi puternică a a-
partenenţei fră ţeşti a tu tu ro r m ădularelor la T rupul tainic al D om nu­
lui : Biserica. Este com uniunea tainică şi reală a tu tu ro r p rin Hristos,
în H ristos şi cu H risto s» 2S. E cum enicitatea se îm plineşte şi se trăieşte
în îm părtăşirea com ună a Sfintelor Taine, culminând cu com uniunea
euharistică. A ceasta presupune, pe de o parte, u n itatea dogm atică —
aşa cum au învăţat P ărin ţii Bisericii — , iar pe de altă parte, un efort
comun, în deplină iubire şi solidaritate frăţească, p e n tru dobândirea
m întuirii şi fericirii veşnice, ca şi participarea activă şi tainică a creş­
tinilor la destinele lu m ii2®.
în treag a activitate a ecum eniştilor contem porani este coordonată
p e n tru realizarea acestei ecum enicităţi. D rum ul de revenire la ecum e­
nicitatea patristică presupune o m uncă însufleţită şi stăruitoare, de
căutare şi studiu, adică de cunoaştere a tem eiurilor p riv in d ortodoxia
c re d in ţe i30, de apropiere a creştinilor, de p ărăsire 'a unor tendinţe egoiste,
presupune m ai ales o rugăciune curată şi continuă către Dum nezeu ca
să binecuvânteze cu puterea S fîntului Duh lucrarea sinceră a celor ce se
străduiesc ca Biserica să fie una.
25. G. A ie x e , Prccizarea sen sului unor expresii ecumenice, în «M itropolia B anatului», X III
( 19G3), n r . 5 —8, p. 321.
26. N i k o s A. N i s s i o t i s , M o u v e m e n t o e c u m é n i q u e et A 'a'ican II. Un p o in t de v u e orthodoxe, in
l u c r a r e a c o l e c t i v ă i n t i t u l a t ă : R e n c o n t r e o e c u m é n i q u e , Coll. o e c u m é n i q u e , n r . 4, L a b o r e t F i d e s , G e n è v e ,
1965, p. 96.
27. C u p r i v i r e la s e n s u l « O r t o d o x i e i » i n d i c a t e de P ă r i n ţ i i B i s e r i c i i , f a ţ a d e g î n d i r i l e d i v e r s i o ­
n i s t e şi s c h e m a t i c e , c u s u f i x u l « - i s m o s » , v e z i P r . P r o f . M i l a n Ş e s a n , O r t o d o x i e s a u o r t o d o x i s m ? . . . ,
p. 601—604.
28. P r . P r o f . C o r n e l i u Sîrbu., D u h u l ¿ c u m e n i c i t ă ţ i i o r t o d o x e , î n « M i t r o p o l i a M o l d o v e i şi S u ­
cev ei» , XXXII {1956), n r . 10, p. 605. 29. I b i d e m , p. 6 0 9 - 6 1 0 .
30. A n d r é B enoit. L 'a c tu a liié d es P ères de l ’E g l i s e , C ahiers Théologiques 47, N eu ch âtel,
1961, p. 82.
 SFtNTïL S ! CET A Of REMESIANA ţi ECUMENICITATEA PATRISTI CĂ 15

T rad iţia p atristică a secolelor al IV -lea şi al V -lea a m anifestat

lim pede ecum enicitatea Bisericii, al cărei centru este adevărul credin­
ţei şi vieţii creştine înltr-o u n itate pe cit de largă pe a tît de fidelă a t­
m osferei apostolice.
U nul dintre reprezentanţii ecum enicităţii din această perioadă este
şi S fîntul Niceta, episcop de R em esiana. Viaţa, activitatea şi operele
acestuia pot constitui n u num ai un punct de plecare p e n tru un dialog
initercreştin, autentic, dar şi un postam ent sigur pe care creştinii s-ar
simţi um ăr la um ăr.
2. S fîn tu l N iceta de Remesiana, exponent al ecum enicităţii patris­
tice din tim p u l său. — D esfăşurîndu-şi activitatea în a doua ju m ă ta te
a secolului al IV -lea şi începutul secolului al V-lea, în tr-u n ţin u t aşe­
zat la hotarele d intre două culturi, greacă şi latină, S fîntul N iceta de
Rem esiana, p rin aşezarea scaunului său episcopal, p rin cu ltu ra sa, p rin
entuziasm ul lui de m isionar şi p rin g rija deosebită faţă de păstoriţii
săi de a-i în tă ri în credinţa cea ad ev ărată şi de a-i ap ă ra de ideile
eretice şi de practicile păgîneşti, se încadrează în tre figurile de seam ă
prom ovatoare de ecum enicitate ale Bisericii din vrem ea sa.
Scrierile sale ii înfăţişează nu num ai oa pe un erudit, dar şi ca
pe un adevărat păstor cu dragoste caldă faţă de fiii săi sufleteşti.
P rin lectura sa întinsă, el face legătura a tît cu O rientul creştin, cît şi
cu Occidentul. Operele sale, cu profil catehetic, se inspiră din Sfîntul
Chirii al Ierusalim ului, Sfîntul Vasile cel M are, Sfîntul Grigorie de
Nazianz, Sfîntul G rigorie T aum aturgul (t cea 270) şi S fîn tu l C iprian
(f 258). La rîn d u l său, Sfînitul N iceta de R em esiana a in sp irat pe
M artin de B raga (sau B raccara) (t 580), panonian de origine, d ar a
cărui activitate episcopală s-a desfăşurat în extrem ităţile O ccidentu­
lui, în nordul Portugaliei, cum reiese din lucrarea De correctione ru s-
ticorum (scrisă după anul 572) 31.
Sfîntul N iceta se adresează în predica sa «oricărui om, a tît celui
liber, cît şi sclavului, a tît b ărb atu lu i cît şi fem eii, bogatului şi să ra ­
cului, rom anului şi celui de alt n e a m » 82, silindu-se, îndeosebi, oa şi
«m inţile sim ple să poată lua am inte deopotrivă şi să reţină».
El vorbeşte nu «ex proprio ingenio», ci culegîndu-şi în v ăţătu ra
«din în v ăţătu ra Sfintei S c rip tu ri» 33. Sfînta S criptură este p e n tru Sfîn­
tu l Niceta, ca de altfel p e n tru toţi P ă rin ţii contem porani lui, izvorul
proaspăt al în v ăţă tu rii de credinţă şi auto ritatea fundam entală în m a­
terie de dogmă.
31. A. E. B urn, N iceta of Remesiana. H is life and W or ks , C am bridge, 1905, Introduction, p.
LX X VI şi LXX1X ( î n c o n t i n u a r e , v o m c i t a a c e a s t ă l u c r a r o n u m a i c u n u m e l e a u t o r u l u i : B u r n ,
in d ic în d p a g i n a cu cifre la tin e p e n t r u In tr o d u c e r e şi c u cifre a r a b e c în d e s te v o r b a d e o p e r e le
S f î n t u l u i N i c e t a ) ; J . Z e i l l e r , L e s o r i g i n e s c h r é t i e n n e s d a n s le s p r o v i n c e s d a n u b i e n n e s d e l’E m p i r e -
romain, P aris, J918, p. 556. In legătura cu M artin de B raga şi cu opera acestuia: De co r r e c t io n e -
rusticorum , vezi B erthold A ltaner, Précis de Patrologie, adapté par H. C hira t, C asterm an-P aris-
T o u r n a i , 1961, p. 683.
32. L i b e l l i i n s t r u c i i o n i s , Libellas prim us,F ra g . !, Burn, p. 7. (O perele S fîntului N iceta vor
ii citate fără n u m ele a u to ru lu i în f a t ă ) . 33. I b i d e m , p. 6.
. 16 Asistent ŞTEFAN C. A L E X E

Al doilea izvor al credinţei sale, pe oare se sprijină în argum en­

tarea sa teologică, este Sfânta T radiţie, adică au toritatea Sinodului E-
cum enic de la Niceea şi a u to ritatea P ă rin ţilo r Bisericii care au for­
m ulat doctrina cea adevărată, întem eiaţi fiind pe Sfânta S c rip tu ră 34.
S fîntul N iceta de R em esiana se înscrie p rin tre cei mai destoinici
ap ărăto ri ai Bisericii O rtodoxe îm potriva arianism ului şi m acedonia-
nism ului şi superstiţiei păgâne, in filtra tă uneori în credinţa creştină.
El insistă asupra dogmei Sfintei Treim i, bază a ecum enism ului actual,
făcînd din ea «regula de credinţă» ss, pe care Sfinţii Apostoli au prim it-o
de la D om nul şi au predat-o urm aşilor ca pe o singură «credinţă 5n
Treim e» 36.
T ra ta tu l Despre S fîn tu l Duh, alcătuit «pentru lum inarea m in ţii» :ÎT,
p e n tru cei care erau am ăgiţi de m acedonieni sau de partizanii aces­
tora, este o contribuţie însem nată la efortul comun al P ărin ţilo r de a
lăm uri m asele de credincioşi de toate categoriile, asupra Persoanei a
treia a D um nezeirii şi a rolului Său pronietor în Biserică. Sfântul Duh
'liberează şi sfinţeşte, creează şi dă viaţă, cunoaşte toaite din veci şi
descoperă, este pretu tin d en i şi um ple toată lumea, este m îngiietorul
tu tu ro r, este bun şi drept, iartă păcatele şi dă viaţa v e şn ic ă :iS. ad u ­
nând pe creştinii de pretu tin d en i îmtr-o singură a d o ra re 39.
Sfântul D uh îm brăţişează cu aceeaşi dragoste dum nezeiască toată
lumea, spune Sfîntul Niceta, îndreptînd-o spre iubirea lui Dum nezeu
şi spre lib ertatea harieă. El a fast prezent la facerea lum ii, a g răit prin
profeţi, a sfinţit tru p u l în care s-a în tru p a t Cuvântul, din p linătatea
Lui au p rim it Sfinţii A postoli «har peste har» (Ioan I, 16) ; este p re­
z e n t în lum e ca D uhul înfierii, izvorul sfinţeniei, lum ina sufletelor şi
im părţitorul d arurilor ; înnoieşte firea cea zidită de D um nezeu; lucrează
veşnicia p rin taina B o te z u lu i40. A şadar, prin prezenţa Sa în Biserică,
S fîntul Duh îm plineşte un rol ecumenic, adunînd pe creştini într-o sin­
gură închinare a Treim ii, tem poral — de la începutul lum ii şi pînă la
sfîrşit — şi spaţial — ca P araclet pînă la m arginile păm întului, după
■cuvântul Scripturii: «D uhul lui D um nezeu a um plut păm ântul» (înţel. lui
Solomon I, 7 ) 41.
C instirea lui D um nezeu în Biserică treb u ie să fie aceeaşi p re tu ­
tindeni. Astfel, referindunse la trad iţia cîntării în com un în biserică,
Sfântul Niceta îşi inform ează credincioşii că «sânt unii, nu num ai în
părţile noastre, dar şi în p ărţile R ăsăritu lu i care socotesc de prisos
cîntarea im nelor sau, cel puţin, nepotrivită cu religia creştină» în ­
34. V o r b i n d d e î n v ă ţ ă t u r a r ă t ă c i t a a lu i A ri e, N i c e t a s p u n e : « C o n t r a l i a n e e r g o e i n s pe r -
v e r s i t a t e m et n o v a m d o c t rin a m facta est N ic a e n a sy n o d u s, ubi o m n i b u s c o llatis et d e c u rs is scrip-
t u r i s , v e r i t a s m a n i f e s t a t a es t, s c r i p t a e s t » . I a r m a i d e p a r t e : «... s a n c t i p a t r e s n o ş t r i p r o f e s s i s u n t » .
De r a t i o n e fi d e i , 3, B u r n , p. 12—13. 35. D e S y m b o l u , 8. B u r n , p. 4 6 : «regulam îid ei» .
36. De S p iritu Sancto, 22. Burn. p. 3 7 : « religio T rin ita tis» .
37. I b i d e m , 1, p. 1 8 : « p r o c a p t u m e n t i s » . 38. I b i d e m , ÎS. p. 31.
39. I b i d e m , 22, p. 37. <0. I b i d e m , 5—7,p. 23—26. 41. I b i d e m , 12, p. 2*-~29.
42. D e p s a lm o d ia e bono. 2. B urn, p. 68.
 SFINTVL NI C EI A DE REMESIANA $1 E C l f M E N 1 CI T AT EA PATRISTI CĂ 17

cad rarea în trad iţia cultică a Bisericii întregi însem na o form ă de e x ­

p rim are a ecuxnenicităţii ortodoxe.
în anii 398 şi 402, Sfântul N iceta face două călătorii în Italia,
p robabil la Rom a şi în mod sigur la Nola, apre a se închina la m or-
m în tu l Sfântului Felix. Acolo curtoaşte pe Sfântul P au lin (f 431) care
este extrem de im presionat de bătrîn u l episcop. în tre cei doi Sfinţi
P ă rin ţi avea să se statornicească una dintre cele mai frum oase p rie ­
tenii. După prim a călătorie la Nola a episcopului de Rem esiana, Sfîn-
tu l P aulin se grăbeşte să scrie unui alt prieten, Sever, că a fost vizitat
de Niceta, «episcop venerabil şi foarte învăţat... oare a venit din D a­
cia, fiind adm irat pe m erit de ro m a n i» 4:i. De asem enea, prieten u l poet
din Nola îi adresează Sfântului N iceta două p o e m e 44. Vom reveni a-
su p ra conţinutului acestora m ai târziu. D eocam dată reţinem im portanţa
deosebită a celor două călătorii p e n tru în tărirea ecum enicităţii la sfîr-
şitul secolului al IV-lea. Desigur că Sfîntul Niceta, care avea o bogată
experienţă literară, m isionară şi sacerdotală, a fost în m ăsură să eva­
lueze lite ra tu ra patristică apuseană şi viaţa bisericească de la Nola,
m ai ales că Sfîntul P aulin era u nul dintre cei mai culţi oam eni ai
vrem ii sale, elev al lui Auisoniu şi prieten cu Sfîntul A m b ro zie45, iar
Nola îm brăca haină de sărbătoare, în fiecare an, de ziua S fîntului
Felix, adăpostind m ulţim e de pelerini. Pe de altă p arte, Sfîntul N i­
ceta avea p u tin ţa să îm părtăşească celor cu care venea în contact,
m ulte lucruri interesante, din bogata sa experienţă dobîndită în condiţii
uneori destul de vitrege în Dacia îndepărtată.
C ălătoriile S fîntului N iceta în Italia, la o vârstă în ain tată în fru n ­
tând oboseala călătoriei şi nesocotind prim ejdiile drum urilor, sîn t o
dovadă evidentă că el avea un suflet entuziast, şi ele constituie în
acelaşi tim p un act de m are im portanţă p e n tru istoria ecum enicităţii
patristice.
Cu aproxim ativ 60 de ani m ai înainte, S fîntul Atanasie, episcopul
A lexandriei, călătorind la Roma, în al doilea exil al său, venise în
co ntact cu atm osfera patristică apuseană. A sem enea lui, dar în con­
diţii istorice deosebite, Sfîntul N iceta are posibilitatea de a confrunta
cele două sp iritu alităţi : occidentală şi orientală, fapt deosebit de sem ­
nificativ p e n tru epoca respectivă ca şi p en tru vrem ea noastră, p ă­
tru n s ă de ideea ecum enicităţii.
3. A ctualitatea tem ei. — A nalizînd stadiul actual al M işcării ecu­
m enice, teologul grec Nikos Nissiotis constata că în sânul ei există
două tendinţe : una centralistă şi ecleziastică avtad ca preocupare re a ­
lizarea cit m ai aurînd posibil a u n ităţii dogm atice a B isericilor şi r e ­
dactarea unei m ărtu risiri de credinţă p e n tru a accelera acest «proces-
sus» şi alta, la cealaltă extrem ă, num ită centrifugă, care, ignorînd u n i­
ta te a dogm atică, se lansează spre exteriorul vieţii bisericeşti, p retin -
43. S a n c t i P o n ţ i i M e r o p i î P a u l i n i N'olani E p i s t o l a X X I X , 14. G . d e H a r ţ e ! , t n C S E L . v o i . XXI X,
P a r s I, V i n d o b o n a e , 1894, p. 261 : «venerabili cpi^copo a t q u e doctissim o... qui e\- Dacia R om anis
fnerito a d m ir a n d u s a d v e n e r a t» .
44. I d e m , C a r m e n X V I I şi X X V I f , e d . H a r ţ e i , t n C S E L , v o i . XXX, P a r s I I . V i n d o b o n a e , 1894,
p . 81—9G ş i 262—291. B u r n le - a p u b l i c a t f o l o s i n d e d . H a r ţ e i , p . 142—152 şi 152—155.
45. B. A H a n e r , op. cit-, p, 571—572.
18 Asistent ŞTEFAN C. A L E X E

zînd că găseşte esenţa ecum enism ului în acţiunea com ună a B iseri­
cilor, p e n tru ca om ul m odem să fie conştient de răsp u n d erea sa faţă
de lum ea întreagă. P rim a ten d in ţă pune accentul pe conţinutul cre­
dinţei, iar a doua, pe o nouă concepţie despre m isiune şi evangheli­
z a r e 46. Şi în tr-u n caz şi în celălalt, se im pune o bază com ună de p e
care să se poarte discuţiile ecum eniste. A ceastă bază este căutată de
Consiliul Ecum enic al Bisericilor fie în repunerea în discuţie a pro­
blem elor de ecleziologie, fie în tr-o nouă in te rp re ta re a Sfintei Scrip­
tu ri, făcîndu-se apel şi la curentele de gîmdire teologică protestante,
contem porane, precum şi la cele catolice.
P rin aderarea m asivă a Bisericii O rtodoxe la Consiliul Ecumenic,
ecum enism ul a descoperit un fundam ent m ai train ic p e n tru discuţiile
ecumenisite, şi anum e, studiul operelor patristice. Astfel, D epartam en­
tu l de Studii al Consiliului Ecum enic al Bisericilor a în fiin ţat în ca­
drul Comisiei «C redinţă şi Constituţie» (Faith and Order) u n grup de
studii patristice 47 care are sarcina de a studia o scriere dogm atică din
prim ele veacuri, spre a sem nala im portanţa acesteia p e n tru Biserică,
în generali, şi p e n tru dialogul ecum enist, în special. P ornindu-se de
Ia considerentul că m esajul P ă rin ţilo r este o expresie a Sfîntu'lui Duh
în Biserică, de-a lungul tim pului, s-a ales spre stu d iu opera Sfântului
Vasile cel M are, Despre S fîn tu l D uh (375), iar ca o com pletare au fost
adăugate cele Patru scrisori către Serapion de T m uis (cca 359), în
care S fîntul A tanasie tratează despre D um nezeirea D uhului.
Opera Sfîntu/Iui Vasile cel Mare, Despre S fîn tu l D uh, este discu­
tată ţinîniduHse seam a de îm prejurările istorice în care a scris-o auto­
rul, de originalitatea acestuia, de adevărul doctrinar exprim at, pre-
cizîndu-se locul şi felul în care m esajul exprim at de tex t se potriveşte
cu situaţiile de astăzi. M etoda aceasta va fi folosită şi la cercetarea
altor opere patristice.
F ără îndoială, P ărin ţii Bisericii răm în pu ru rea un te re n fe rtil
p e n tru o reflecţie m ereu proaspătă asupra adevărului divin şi a p u ri­
tăţii m esajului creştin, în tre c u t şi prezent.
De aceea considerăm că studierea vieţii şi operelor S fîntului N i-
ceta de Rem esiana, în contextul ecum enicităţii patristice a secolelor
al IV -lea şi al V-lea, poate fi considerată o contribuţie la efortul co­
lectiv pus în slujba revalorificării Sfinţilor P ărinţi, ca ajutoare solide
ale dialogului ecumenic. O dată cu aceasta vor fi studiate din nou
unele problem e legate de num ele S fîntului Niceta, viaţa şi activitatea
sa m isionară, au tenticitatea operelor, precum şi specificul în v ăţătu rii
sale teologice şi practice.
•5f>. N'ikos A. N i s s i o t i s . op. c i t . p. 01.1-97 : ('. ( C m r a p u r a t b ) I. I t t y (B is o ii c; ; O rtodoxa Siriană'
do F M ) . în a r i i c o î i i l S i g n i f i c a t i o n </> Ï O c c u n i ê n i s m - . ’. p u b l i c a t în r e v i s t a «I.a C o m m u n a u t é d e s
dissém inas» ( B u l l e t i n tiu D e p a r t a m e n t d o s Iaïc> e t Ou D e p a r t a m e n t p o u r In c o o p é r a t i o n e n t r e
h o m m e s et f e m m e s d a n s r r ^ i i s e <-t la S o c i é t é ) , u r. 24. G e n è v e , D é c e m b r e 1'>í >7. p. «>!. s u b l i n i a z ă
Că « co M m e i' is m u I e s l e c a n t a r e « m r.niíeM ári ci r .r e r. i n r . i á t i i ş: u ;• i v e r s a Ü ú ' ii B i s e r i c i i » .
La Î n f ă p t u i r e a nccsini « ee nm erism cdozi-vogio». rol ;!e s e m n ă 11 p o a t e ;: vea e!crr-c¡’iu l laic
(p. W - f i - n .
i?. A m ă n u n t e cu p riv ire i t n t e a (<"•: p a t r i s t i c t\ i ¡' c e m e n t a r : 1.!’ n o s t r u :
S fuiiiU s r n f n ' s . i c c ¡n ir - o p ' r s y e c : : - . ^ re a r w /iu t:, :. ■ * doxin», X VIII (!í --<. ;;r.
 P A R T E A Î N T l l
VIAŢA ŞI ACTIVITATEA SFÎNTULUI NICETA DE REMESIANA
1. CADRUL ISTORICO-GKOGRAFIC AL PATRIEI ŞI VIEŢII SAT/F.

a) Ş tirile despre viaţa şi activitatea Sfîntului N iceta de R em esiana

sîn t destul de reduse ca n u m ăr. P re o tu l G henadie de M a rsilia 48
( t 492— 505) şi Cassiodor 49 (f cca 583) vorbesc despre opera sa livrescă,
iar episcopul Romei, Inocenţiu I 50 (f 417) şi episcopul G erm inius de
Sirm ium 51 îi m enţionează doar num ele. S ingurul care furnizează anu­
m ite date preţioase cu privire la profilul m oral şi la activitatea Sfîntului
N iceta este Sfîntul P aulin de Nola 52. Aceste izvoare, la care se adaugă
unele am ănunte pe care le aflăm în scrierile sale, ne vor îngădui, totuşi,
să conturăm personalitatea S fîntului Niceta, să desprindem coordonatele
gîndirii şi acţiunilor sale şi sâ relevăm rolul său în istoria Ortodoxiei
ecumenice.
Num ele de N iceta derivă din substantivul grecesc v ix r] tr | c, aşa
cum «patriarcha» derivă din jtargidyx^? 5iJ- M anuscrisele l-au p ăstrat
sub form a Nicaeas, Niceas, Nicctas, Nicetius şi N ic e tiu s54, fiin d con­
fu n d at uneori cu Nicetas de A q u ile e a 55 sau cu N icetius de T r ie r 5(i.
Discuţiile în ju ru l num elui şi operelor S fîntului Niceta, p u rta te în
secolele al X V III-lea şi al X lX -lea, au fost rezum ate de în v ăţatu l A.
E. B u m care a publicat în anul 1905, pe baza m anuscriselor cunos­
cute pînă la el şi pe baza discuţiilor asupra unora d intre aceste m a­
nuscrise, un studiu cuprinzător sub form ă de Introducere la prim a
ediţie com pletă a operelor episcopului din R em esiana 57.

48. G h e n a d i e , L i b e r d e v i r i s i l l u s l r i b u s , X X I I , e d . C. C. R i c h a r d s o n , î n T U ., X IV , 1, 1896, p. 70.

49. C a s s i o d o r , D e i n s l i l u t i o n e d i v i n a r u t n l i t t e r a r u m , c a p . X V I , P . L . , LXX, 1132 C.
50. I n o c e n ţ i u I, E p i s t o l a X V I şi X V I I . P . L . , XX, 520 B şi 527 A.
51. G o r m i n i u , E p i s t o l a , în CSEL, LXV, p. ¡60; cf. şi B urn p. 138 ; Hüm pel, N iceta, în RE .,
X I V , B, p. 27.
52. Sf. P a u l i n d e N o l a , Carmen X V II şi X X V I I , e d . cit., p . cit. 53. B u r n , p . XXX IV .
54. O. Bardenhew er, Les P eres de l'E g lise, leur vie ei leurs oetivres, t. II , Paris, 1905, p.
342, n. 1.
55. P e t r u s B raida, D i s s e r i a i i o i n S. A!i c e t a m , P .L . , LII, 875—1134 ; O t t o Bardenhew er,
G e s c h i c h t e d e r a l t k i r c h l i c h e n L i t e r a t u r , v o l . I I I , Z w e i t e A u f l a g e , F r e i b u r g im B r e i s g a u , 1923, p. 598.
56. B u r n , p. XI ; P.L., LX V III, 3 6 5 - 3 76 .
57. D o c u m e n t e l e tim pului în re g istreaz ă num ele cetăţii R em esiana în chip diferit. A st f el ,
Procopius, D a a e d i f . c i i s , IV, I : 'Po o .'liaia v cc c 'IV, 4 : £v xthpq. eP s u o t a v i o ' q c .
H a u ry , în «B ibliotheca S c r i p l o r u m G n ie c o r u i v i e ‘ R o m a n o n i t n T e u h u e r i a n a » , L i p s i o e , 196!:, p. 106,
r. 32 şi p. 123, r. 13; l i i n e r a r i u t n Art fo n i i A u g u z i i , p. 135; R em isiana ; H ierocle, S ynecd., 651. 7:
'P -|X S 3 t a v â : I t i n e r a r i u m H i e r o s o l y t n i t a n t i t n , p. 3 0 0 : l ’o i n a n s i a i i a ; T a b. P e u t i n g e r i a n a : R o m c s i a n a .
D u p ă V u li c i, R e m i s i a n a i n P W K . , v a l . I, S t u t i g a r i , 1U20, col . 594—595. V e z i şi D i m i t e r D e U c l i e w ,
D ie ira kisch en S p r a ch riste, in S chriften der ßaik tin k o m m issio n , L inguistische A b t e i l u n g XI V, Wien,
20 Uis/r;tf . ş v c. \uíx¡

O raşul Remeisiana se afla pe m arele drum m ilitar care trav ersa

c e n tru l Iliricului, legînd E uropa apuseană cu O onstantinopolul. Se pare
că oraşul a fost întem eiat de îm pănatul T raian (98— 117) şi num ele
său era Respublica Ulpianorum . Astăzi, pe v a tra vechii cetăţi rom ane
se află satul sîrbese Bela Pelanka (cunoscut şi sub num ele turcesc,
M ustafa Paşa Palanca). C etatea R em esiana e ra aşezată la aproxim ativ
30 km în p artea de R ăsărit a oraşului N aissus (Niş), la o altitudine
de circa 630 m, în apropiere de rîu l N işava 58.
D in punot de vedere adm inistrativ, R em esiana făcea parte din Da­
cia M editerránea (Interioară), aşezată între Dacia Ripensis şi D ardania,
iar din punct de vedere bisericesc, în vrem ea S fintului Niceta, ţinea
de M itropolia din T esalo n ie59. N u se cunoaşte nim ic despre începu­
tu rile Episcopiei din Rem esiana şi poate că a r fi răm as pierdută în
u ita re dacă scaunul episcopal n -a r fi fost ilu stra t de S fîntul Niceta
şi dacă n -a r exista dovada că un a lt episcop, Diogenianus, a lu a t parte
la Sinodul de la Efes (449), ţin u t în legătură cu problem a m o n o fizită6#.
Poemele X V II şi X X V II (parţial) ale Sfintului P aulin de Nola
constituie izvorul ex tern principal cu privire la Sfîntul Niceta. Desi­
gur că aceste poeme trebuie s-tudiate cu atenţie. Stilul poetic folosit
de S fîntul P aulin, spre a-şi exprim a dragostea plină de adm iraţie faţă
de u n prieten drag, îngreuiază descifrarea faptelor istorice, dar nu le
e x c lu d e 61. Indicaţiile geografice, etnografice şi bisericeşti le deţinea
fără îndoială, în cea m ai m are parte, de la Niceta, care îi va fi spus
m ulte lucruri despre activitatea sa m isionară. Cele 80 de strofe safice,
ca şi inform aţia d intr-o scrisoare către Sulpieiu Sever (t 420)B2, în
care se vorbeşte despre prim a călătorie a Sfîntului Niceta la Nola,
arată că S fîntul P aulin a fost foarte onorat şi im presionat de această
vizită şi că a ţin u t să o cinstească în chip deosebit. în versu ri de o
ra ră gingăşie, S fîntul P a u lin îşi petrece prieten u l cu gîndul, lăsînd
să vorbească inim a sa. Sentim entele sale sînt sincere, fap t care arată
că Poem ul X V I I nu este o scrisoare de c u rto a z ie 6S, iar cele relatate
sînt cunoscute din lungile convorbiri dintre cei doi p r ie te n i64.

1957, p. 391. c a r e a d a u g ă şi a l t e m ă r t u r i i , p e l i n g ă c e l e a m i n t i t e , şi a n u m e : C o r s t . P orphyrog., De

t h e m , 3. 56, 7, Bonn. : êrcapxta ATtviocç u e a o Y o t'o u 'P s^soiâ vof*, C onc.E phes. (449), în actele
S i n o d u l u i d e la C a l c e d o n (451), M a n s i , t. V I . co!. 609 B : Atoysviavoo * P s u s a t ( ï V 7]Ç Tifc AocxiocÇ,
C u p r i v i r e Ia s e m a n t i c a n u m e l u i R e m e s i a n a s e p o a t e c o n s u l t a W. T o m a s c h e k , D i e a l t e n Thraker,
S f t z b e r . A k a d . W i e n , B d 128 ş î 130 (1893). B d . 130 (1894), la D e t s c h c w , p. 391, v. s u p r a .
58. J i r e c e k . D i e H e e r s t r a s s e v o n B e l g r a d n a c h C o n s t a n t i n o p e l , P r a g a , 1877. la B u r n , p. XI X.
59. P r . P r o f . I. Răm ureanu. C r e ş t i n i s m u l i n p r o v i n c i i l e r o m a n e d u n ă r e n e a l e I l i r i c u l u i la
s f î r ş i t u l s e c o l u l u i I V . S i n o d u l d e la S i r m i u / n d i n 378 ş i s i n o d u l d e la A c v i / e e a d i n 38J, î n « S t u d i i
T e o l o g i c e » , X V I (1964), n r . 7—S. p. 437— 139 ; P r . P r o f . D r. M i l a n Ş e s a n , 1 l i r i c u l i n : r e R o m a şi
B i z a n ţ , î n « M i t r o p o l i a A r d e a l u l u i » , V (I960), n r . 3 —4. p. 202—2 2 1 ; J . Z e il l e r , op. cit., p. 16.
60. J. Z e i l l e r , op. cit., p. 160 : M a n s i . t o m . V I, col. 609 B. 61. B u r n , p. L V I, şi C X XX V I.
62. Sf. P a u l i n , E p i s t o l a X X V I I I , î 4, e d , G, H a r ţ e i . î n C S E L . v o i. X X V I I I . P a r s I, 1891,
p. 261 : « M a r t i n u m enim nostrom i!li s t u d i o s i s s i m a e t a i i u m histo riaru m ipse recitavi — quo genere
te et venerabili episcopo atque doctissim o N icetae, qui ex Dacia R om anis m erito adm irandus
a d v e n e r a t , e t p l u r i m i s D ei s a n c t i s in v e r i t a t e n o n m a g i s t u i p r a e d i c a t o r q u a m m e i i a c t a n s r c v e l a v i » .
63. P i e r r e F a b r e , S a i n t P a u l i n d e S o t e ei l ' a m i t i é c h r é t i e n n e , P a r i s , 1919, p. 224.
64. I n d i c a ţ i a !ui P a u l i n : « R o m a n i s m e r i t o a d m i r a n d u s » arată ca N i c e t a a f o s t la Roma
u n d e a l ă s a t o f r u m o a s ă i m p r e s i e . S e p a r e c ă a c o lo l-a c u n o s c u t Sf. P a u l i n c a r e l-a i n v i t a t la N o la
 SF1NTUL MCETA DE REMESIANA Şl ECVMEMCITATEA PATRISTICA 21

Ca date istorice sigure asu p ra vieţii episcopului N iceta de Reone-

siana sînt considerate a fi cele două vizite pe care acesta le face la
Nola în 398 si 402 65 si m enţionarea num elui de către Inocentiu I, în
409 şi 414.
Poemul X X V II îl înfăţişează pe N iceta ca fiind mai în vîrstă
decît Paulin, deoarece acesta îl num eşte «părinte», «învăţător», «sfînt»
şi «părinte s fîn t» 66. Dacă s-ar adm ite că în anul 398, data apariţiei
Poem ului X V II, P aulin avea 45 de ani, iar Niceta 60, înseam nă că a-
cesta din urm ă s-a născut la 338, sau ceva m ai devrem e. Luînd anul
414 ca «term inus ad quem», cînd este pom enit ultim a oară Niceta,
B urn este de părere că Sfîntul N iceta a tră it aproxim ativ 80 de a n i 67.
De asem enea, dacă Nichas din Scrisoarea lui G erm inius este identic
cu N ic e ta 68, înseam nă că la anul 367, acesta era deja episcop la Re­
m esiana, fiiinid astfel contem poran cu cei m ai de seam ă P ă rin ţi ai
Bisericii, ca: Sfinţii Vasile cel Mare, A tanasie, Efrem Şirul (t 373),
C hirii al Ierusalim ului, G rigorie de Nazianz, G rigorie de Nisa, Ioan
G ură de A ur, Ambrozie, Fericitul A ugustin, Ieronim ( t 420) etc., care
au ilu strat a doua ju m ătate a secolului al IV -lea şi unii dintre ei şi
prim ul p ă tra r al secolului urm ător.
Răm în încă de clarificat : locul naşterii, educaţia prim ită şi acti­
vitatea pînă la prim irea dem nităţii de episcop. Lim ba latină folosită
de Niceta, care im presiona prin. «sim plitate şi claritate» pe G henadie
de M a rsilia 69, folosirea u nor izvoare apusene şi «aşezarea Rem esianei
de s ă r b ă t o a r e a S i. F e l l x (11 i a n u a r i e ) . S i. Niccu* a r ă m a s la N o l a p r o b a b i l p i u ă în v a ră . P rieten u l
său se roagă ca să nu fie călduri prea m ari la trecerea prin C aiabria : «d et . precor. m ites ti b i
C h r i s t u s a e s t u s ; c t l e v is s p i r e t s i n e n u b e s i c c i s / a u r a C a l a b r i s » ( C a r m e n X'.VII, v . 26—28).
65. B u n i , p. XXXV, H . G . O p i t z , N i c e t a , B i s c h o ţ v o n R e m e s i a n a , î n P W K , X V I I , 1, 1937.
c o l . 179. I n p r i v i n ţ a d a t ă r i i c e l o r d o u ă c ă l ă t o r i i la N o l a , n u s - a a j u n s î n c ă la u n a c o r d . A s t f e l ,
P i e r r c F a b r e , î n l u c r a r e a : « E s s a i s u r !a c h r o n o l o g i e d e l ' o e u v r e d e s a i n t P a u l i n d e N o l e , P a r i s ,
1948, p. 38 şi 138— 139, a j u n g e la c o n c l u z i a c ă p r i m a v i z i t ă la N o l a a a v u t lo c î n a n u l 400, i a r a
d o u a , î n a n u l 403, s o c o t i n d c ă e x p r e s i a lui P a u l i n : q u a r t o . . . a n n o ( C a r m e n X X V I I , v . 333), a r
i n d i c a o p e r i o a d ă m a i m i c ă d e p a t r u a n i , m a i e x a c t , t r e i a n i (p. 36, n. 2). V e z i şi M .N ., N i c e t a
v e s c o v o d i R e m e s i a n a , s a n t o , in E n c i c l o p e d i a i t a l i a n a , v o i . X X I V , R o m a , 1949, p. 773. c a r e p u n e a
d o u a v i z i t ă c ă t r e a n u l 400. M e n ţ i n e m d a t e l e c a r e s - a u i m p u s : 393, p r i m a v i z i t ă , şi 402, a doua
v i z i t ă , de la J o a n n e s B a p t i s t a Le B r u n , Vi(a S o n e t : P a u l i n i N o i a n : B p i s c o n i , P r o l e g o m e n a , în P.L.,
LX I, 80 AB , 95 şi A n t o n i o P a g i , C r it i c a h i s i o r i c o — c h r o n o l o g i c a i n u n i v e r s o s A n n a l e s ecclesias-
tic o s .. . C aesaris C ardinalis Baronii, Tomus secundus, A ntverpiae, M D CCX X V II, p. 13. 53. A c e l e a ş i
d a te s în t a d o p ta te de B u rn , p. XXXV şi d e U b a l d o M a n n u c c i , / s î i i u z i o n i d i P a t r o l o g i o a d u s o d elle
S c u o l e T e o l o g i c h e , P a r t e I I, E p o c a P o s t N i c e n a , T e r z a e d i z i o n e r i v e d u t a . R o m a . 1932, p. 198.
66. Sf. P a u l i n de N o l a , C a r m e n X X V I I , v. 180, 233, 243, P69, 32-1-325, 3 4 6 - 3 5 4 , 360, e d . H a r ţ e i ,
p. 270, 272, 274, 276, 277, 278.
67. B u r n , p. XXXV ; Cf. şi J , Z e i l l e r , op. cit., p. 550 ; D. M. P i p p i d i , N i c e t a clin R e m e s i a n a
ş i o r i g i n i l e c r e ş t i n i s m u l u i d a c o - r o t n a n , în C o n t r i b u ţ i i la I s t o r i a V e c h e a R o m â n i e i , E d i ţ i a a d o u a
r e v ă z u t ă şi m u l t s p o r i t ă . B u c u r e ş t i , 1967, p. 502—503.
68. H. G. O p i t z , op. ci t., col. 179, î ş i e x p r i m a î n d o i a l a . I s t o r i c u l P r e o t P r o f . I, R ă m u r e a n u ,
î n l u c r a r e a C r e ş t i n i s m u l î n p r o v i n c i i l e r o m a n e a l e ¡ l i r i c u l u i la s f î r ş i t u l s e c o l u l u i I V . . . , p. 424, s o c o ­
te ş te că « n u m e le de N ichas e o d e fo rm a re d ato rită unei lecturi g re ş ite a n u m e lu i de N icetas,
episcopul R em esianei din D acia M e d it c r r a n e a (In te rio r), c a re a p a re p e n t r u p rim a d a t ă în istorie
în docum entul acesta d in 367». B u m (p. X X X I X ) p resu p u n e că o p e r a lu i N i c e t a , D e d i v e r s i s a p p e l *
la tio n ib u s, cu co nţinut apologetic com ra arienilor, a fost scrisă în urm a p rim irii Epistolei lui
G erm iniu,
69. G h e n a d i e , op. cit., p. 70 : «com posuit s im p ! i c i et nitido serm one».
22 Asistent ŞTEFAN C. A L E X E

în cadrul adm inistraţiei bisericeşti a tim pului» au sugerat unora pă­

rerea că şi-ar fi petrecu t copilăria în Apus şi că a r aparţine m ai m ult
O ccid en tu lu i70. Ipoteza originii apusene a Sfântului N iceta este in fir­
m ată însă de referinţele S fîntului P aulin care, în Poem ul X V I I : De
reditu Nicetae episcopi, num eşte Rem esiana, «patrie», «oraş», «oraş
părintesc», «prag», şi «casă p ă rin te a sc ă » 71 ale lui Niceta. Cit priveşte
folosirea lim bii latine în scrieri şi vorbire, de către episcopul din Re­
m esiana, aceasta nu apare ca un fap t ieşit din comun dacă am intim
de aşezarea cetăţii R em esiana în tr-u n ţin u t unde lim ba latină îşi dis­
p u ta întî-ieitatea cu cea greacă, m ai ales că problem ele teologice, cum
şi activitatea bisericească im puneau m isionarilor ortodocşi să cunoască
cele două lim bi. Este sigur că N iceta cunoştea lim ba g re a c ă 72 deşi a
scris num ai latineşte. Se poate presupune că a cunoscut şi lim ba v o r­
bită a băştinaşilor şi a popoarelor nelatinizate încă, în tre care şi-a
desfăşurat lucrarea sa m isio n a ră 7S. Ghenadie, Cassiodor şi P aulin su b ­
liniază faptul că Niceta e ra foarte învăţat, scriitor şi pedagog iscusit,
care se făcuse adm irat la Rom a şi care obţinuse prietenia episcopului
de Nola, prieten la rîn d u l lui cu A m brozie şi A ugustin.
De asem enea, nu treb u ie să se uite că succesul lui Ulfila (Í 383),
apostolul goţilor, care îşi desfăşura activitatea în vecinătatea viitoarei
eparhii a lui Niceta, s-a datorat în m are m ăsură şi cunoaşterii lim bi­
lor gotică, greacă şi latină.
Unii istoriografi a i lui Niceta au făcut caz de urm ăto ru l pasaj
din lucrarea De psalmodiae bono, în care N iceta însuşi a r da m ărtu rie
că el şi păstoriţii săi s-ar num ăra p rin tre supuşii occidentali ai im pe­
riu lu i 74 : «Ştiu că sânt unii, nu num ai în p ărţile noastre, dar chiar în
părţile R ăsăritului, care socotesc că este de prisos cântarea im nelor şi
psalm ilor sau cel p uţin nepotrivită cu credinţa dum nezeiască»73. T re­
buie precizat însă că in nostris, în opoziţie cu in orientalibus partibus,
se referă la ţin u tu l unde Sfîntul N iceta îşi desfăşoară lucrarea misio­
70. D. M. Pippidi. op. cil., p. 500-502 ; Ci. O. B a r d o ii h e w e r , G eschichte der ahkirchlichen
L i t e r a t u r . . . , p. 598.
71. S î. P a u l i n . Carmen XVII, v. 55--5G. 187--I8S. 195. 3 1 9 —320 : « d o ñ e e o p i a t o p a t r i a m v e h a t u r /
laetus ad urbem ; iré. N ic e ta . p a t r i o q u e r e d d a t / lir nin e í u í u m : // ibis e t S c u p o s p a t r i a c p r o p i n -
q u o s ; / / eslo nobiscum . jíceí. a d p a t ^ r n a m / v e n e r i s u r b e m » . E d . H a r t e l . p. 81. 90, 95. I s t o r i c u l
C . C. G i u r e s c u . î n I s t o r i a R o m â n i l o r , v o l. I I , ed . I l- a . B u c u r e ş t i , 1935. p. 197, a f i r m ă că N i c e t a
e r a , p r i n n a ş t e r e , d a c o - r o m a n . C?. V a s i l e P â r v a n , C o n t r i b u ţ i i e p i g r a j i c e la i s t o r i a c r e ş t i n i s m u l u i
daco-rom an, B u cu reşti, 1911. p. 171 şi n o t a 709; D r . A. T ă u l u , Izvoarele de m in a î n t i i d e s p r e s. N i-
chita R e m e z i a n u t , i n « C u l t u r a C r e ş t i n i i » . X Î V (1925), n r . 9, p. 324.
72. I n t r a t a t u l D e S p i r i t u s a n c t o , 16 ( B u m . p. 31—32). Si. N i c e t a f a c e u r m ă to a r e » ! p r e c i z a r e :
«P araclitu s enim a d v o c a t u s e s t v el c o n s o l a t o r s e c u u d u m la tina m lin g u am » . El c o n t i n u ă c i t i n d
t e x t u l d i n I I C o r i n t e n i I. 3, c a r e s e t e r m i n ă c u c u v i n t e l e : « et D e u s o m n i s c o n s o l a t i o n i s , q u i no?
c o n so la tu r ; quod G raece dicitur. x o ti 0 s ô ç r.ÙGYjÇ T r a p a x X ^ a s w g Vezi şi W i l h e l m A n ^ u ^ t
P a tin , N iceta B isc h o f vo n R e m e s i a n a a l s S c h r i f t s t e l l e r u n d T h e o l o g e , M ü n c h e n , 1909, p. 29, 4S—65.
73. E u g e n L o z o v a n , î n l u c r a r e a A u x o r i g i n e s d u c h r i s t i a n i s m e D o c o - S c y i h i q t t e , p u b l i c a t ă de
F r a n z A ltheim , G esch ich te d e r H u n n e n , V o l. IV, B e r l i n , 1962, p. 146— 165, a j u n g e la c o n c l u z i a că
răsp în d irea creştinism ului î n r e g i u n e a d u n ă r e a n ă şi î n l i m b a i n d i g e n i l o r , i n s u f i c i e n t r o m a n i z a ţ i ,
a p a r e c a o p o s i b i l i t a t e . « O n n e p e u t p a s a p p o r t e r Ia p r e u v e d é c i s s i v e s u r l ' e m p l o i d u t h r a c e , o u d e
l ’u n d e s e s « d i a l e c t e s » e n t a n t q u e l a n g u e l i t u r g i q u e . L ' o n p e u t s u p p o s e r , s a n s t r o p d e r i s q u e s
q u ' a u m o i n s q u e l q u e s p r i è r e s o n t é t é t r a d u i t e s e t d i t e s e n u n q u e l c o n q u e p a r t e r d e la r é g i o n » (p . 163).
74. W . A. P a t i n , op. cit., p. 30. P ă r e r e a s i - a î n s u ş i t - o şi D. M. P i p p i d i , op. cit., p. 501 şi n. 16.
75. B u m , p. 68.
 SFÎNTUL NICETA DE REMESIANA Şt ECUMENICITATEA PATRISTICA 23

nară. Desigur că auditorii săi cunoşteau rezistenţa unora faţă de cân­

ta re a psalm ilor în biserică, de aceea el le precizează că fenom enul
acesta n u este num ai local, ci este răsp în d it şi în părţile orientale.
Inform aţia nu surprinde dacă ne gîndim la legăturile care existau între
Bisericile din Dacia şi Capadocia. Schim bul de scrisori dintre S fîntul
Vasile cel M are şi Ascholiu din Tcsalonic şi V alerian din A quileea este
•o m ărtu rie că în tre Bisericile din aceste ţin u tu ri erau unele raporturi,
înlesnite şi de şoseaua care lega Estul cu Vestul, prin B itinia şi Tracia 7®.
Intr-o Scrisoare adresată de Inocenţiu I episcopului M arcian din Na-
issus, în care este vorba despre prim irea în Biserică a clerului hirotonit
de Bonosiu, m ai în ain te de a fi fost condam nat, se face «m enţiunea» că
N iceta a ¡luat parte la Sinodul de la C apua 77, ţin u t în a n u l 391. Nu se
ştie precis dacă este vorba de Niceta de R em esiana şi deci faptul n u se
poate susţine cu certitudine.
De asem enea, n u se ştie nim ic precis cu priv ire la scopul călători­
ilor lui N iceta la Roma. Să fi avut vreo m isiune specială cu care l-a r fi
însărcin at m itropolitul Tesalonicului ? Se ştie că în anul 398, la Roma
era episcop Siricius (f 399), iar în anul 402 m oare episcopul A nastasie I
şi scaunul episcopal este ocupat de Inocenţiu I. Ţ inînd seam a că S fîn tu l
Felix era sărb ăto rit la 14 ianuarie se poate presupune că Sfîntul Niceta
ajunsese la Roma cu m ult m ai înainte, unde îl cunoscuse şi îl apreciase
P aulin, care l-a in v itat la Nola. în orice caz, pînă acum nu se poate da
u n răspuns 78 sigur în legătură cu prezenţa lui N iceta la Roma.
In Poem ul X V II, S fîntul P aulin vorbeşte despre întoarcerea în patrie
a p rietenului său pe care îl u rm ăreşte cu gîndul pe drum ul lung şi plin
de prim ejdii, pînă în în d ep ărtata Dacie ' 9 şi totodată descrie activitatea
bogată, de m isionar încercat, a acestuia. Pe c-ît de m are este reg re tu l în
su fle tu l celui pe care îl părăseşte, pe a tît de m are este bucuria acelor
«popoare fericite» care îl aşteaptă, dorindu-1 zi şi noapte, după cum ogo­
ru l însetat îşi aşteaptă ploaia binefăcătoare. N iceta va m erge departe,
76. W. A. P a t i n , op. cil. , p. 30, n. 5
77. I n o c e n ţ i u I, E p i s t o l a X V I , P . L „ XX, 52Q B-521 A. « .. .e i f r a t r e m n o s t r u m N icetam , alio sq u e
n o n n u il o s fu is s e p r a e s e n t e s » . O n o tă e x p l i c a ; «Îs p u t a t u r N ic c ta s a G e n n a d i o de vir. ilu str. d ic tu s
e p i s c o p u s R o m a l i a n a e ; q u a m u r b e m g c o g r a p h i iu D a c i a m e d i t e r r a n e a , s e u i n M o e s i a , s u p e r i o r i ,
N a i s s u m i n t e r e t S a r d i c a m c o l l o c a n t » . P a r t i c i p a r e a lu i N i c e t a la s i n o d u l d e la C a p u a e s t e a m i n t i t ă
tşi d e S. B e r g e r , N i c é t a s , a p ô t r e d e s D a c e s , î n E n c y c l o p é d i e d e s S c i e n c e s R e l i g i e u s e s , p u b l i é e p a r
L i c h t e n b e r g e r , t. IX, P a r i s , 1880, p. 621.
78. J . Z e ü l e r , op. cit., p. 551, c r e d e c ă N i c e t a a c ă l ă t o r i t la R o m a a v î n d de rezo lv at «an u m ite
.problem e d i s c i p l i n a r e » .
79. Sf. P a u l i n , C a r m e n X V I I , v. 17, 1-13, e d . H arţei, p. 82, 38. Sf. P aulin avea m otive să fie
î n g r i j o r a t , d e o a r e c e la s î î i ş i t u l s e c o l u l u i a l I V - l e a , î n B a l c a n i s i t u a ţ i a e r a n esigură, după cum
a t e s t ă şi F e r i c i t u l I e r o n i m î n E p i s t o l a L X , 16, A d H e l i o d o r u m , s c r i s ă l a î n c e p u t u l a n u l u i 398, î n
C S E L , L IV , s. I, p. I, V i e r a , 1910, p. 570—571 ; « S e î n f i o a r ă s u f l e t u l u r m ă r i n d n e n o r o c i r i l e d in
t i m p u l n o s t r u . S î n t d o u ă z e c i d e a n i şi m a i b i n e d e c î n d î n t r e C o n s t a n t i n o p o l ş i A lp ii J u l i c i , z i l n i c
s e v a r s ă s î n g e r o m a n . . . G o ţi i , s a i m a ţ i i , q u a z i i , a l a n i i , h u n i i , v a n d a l i i şi m a r c o m a n i i d e v a s t e a z ă ,
j e f u i e s c şi r ă p e s c . C i t e fe m e i, c i t e f e c i o a r e a l e lu i D u m n e z e u şi c î t e p e r s o a n e nobile n - a u fost b a t ­
jocorite în aceste răzb o aie? Au fost în c h işi episcopi, au fost om orîţi preoţi şi d iferiţi clerici. Au
fo st d i s tr u s e biserici. în altarele lui H r i s t o s au fost ad ă p o stiţi ca ii , i a r m o a ş t e l e m a r t i r i l o r au fost.
p rofanate».
24 Asistent Ş T E F A N C. ALEXE

la dacii arctici, legănat de valurile M ării Egee pînă la Tesalonic, iar de

aaolo, înfruntând oboseala unui drum pe jos, va străb ate cîm piile fili­
pice ale Macedoniei, va ajunge la oraşul T o m i80 şi m ai departe la S c u p i81,
capitala Dardaniei, în apropiere de Rem esiana 8Î.
D rum ul este anevoios şi nesigur, dar Niceta este apărat de D um ne­
zeu care-i trim ite drept călăuză pe îngerul Rafael. în zestrat cu darul
cîntării, Niceta în alţă imne de slavă, alătu ri de alţi creştini, făcînd să
vibrezîe aerul cu glasul său melodios 83.
b) Opera misionară a S fîn tu lu i Niceta. — P ropem ptikonul lui P aulin
îl arată pe episcopul N iceta desfăşurînd o vastă operă de educaţie creş­
tină la mai m ulte neam uri. El preface inim ile sălbatice, învăţînd pe
«barbari» să cînte pe H ristos şi să trăiască în pace : « în tr-u n ţin u t ne­
cunoscut al lumii, barbarii în v aţă p rin tine să cînte cu inim ă rom ană pe
Hristos şi să trăiască puri în pace se n in ă » 84. Precizarea S fîntului P a u ­
lin, «corde Romano», indică nu num ai că Sfîntul N iceta predica în lim ba
latină, dar şi faptul rem arcabil că el îm plinea o operă de latinizare p rin ­
tre neam urile «barbare» care-şi petreceau viaţa în războaie, fu rtu ri şi
jaf, ceea ce era echivalent p e n tru vrem ea respectivă cu un act de cultură
şi civilizaţie.
De asem enea, N iceta dezgheaţă cu focul ceresc al credinţei creştine
inim ile îngheţate ale locuitorilor din ţin u tu rile ripheiee unde Boreas
leagă fluviile cu gheaţă. Bessii cei duri, m ai duri chiar decît gheaţa, răz ­
boinici tem erari, învaţă să preţuiască m unca şi pacea. P ăgîni vestiţi prin
om ucideri şi tîlhării, care locuiesc p rin m unţi, deveniţi m onahi, trăiesc
acum ca fii ai păcii, datorită lui Niceta, slujitor bun al lui H ristos şi în ­
v ăţăto r al celor n e ş tiu to ri85.
80. F ă r ă a i n t r a î n a m ă n u n t e , a m i n t i m cîî p r e z e n ţ a c e t ă ţ i i T o m i s în i t i n e r a r î u l de în t o a r c e r e -
a lui N i c e t a a d a t n a ş t e r e la d i s c u ţ i i i n t e r e s a n t e . V e z i p e l a r g în a c e a s t ă p r i v i n ţ ă : V. P â r v a n ,
op. cit-, p. 1G3, n. 742 şi p. i64 ; P r . P r o f . Io a r . G. C o m a n , « A r i a m i s i o n a r a » a S f î n t u l u i N i c e t a
d e R e m e s i a n a , î n « B i s e r i c a O r t o d o x ă R o m â n a » , LXV I (19:8), n r . 5 —8, p. 3.38—3-!0: D. M. P i p p i d i ,
o p . cit., p. 506—507 şi n o t a 3 8 ; A n t o n i o P a g i , op. cit., p. 13; B u n i , p. L I I .
8!. Sf. Paulin, Carmen X V II, v. 17— 19, ed . H arţei, p. 82.
82. I b i d e m , v . 193—196, p . 90. 83. I b i d e m , v. 110—128, p. 8 6 - 8 7 .
84. I b i d e m , v. 261—261, p. 33 : « O r b i s in m u t a r e g i o n e p e r te / b a r b a n discunt resonare
C h ristu m / corde R om ano pla cidam que casti / vivere pacem ».
85. I b i d e m , v. 218—214, p. 91—92. D espre p o pulaţia bessilor, vezi W ilhelm Tom aschek, Ueber
B r u m a l i a u n d R o s a l i a n e b s t B e m e r k u n g e n ü b e r d e n h e s s i s c h e n V o l k s t a m m , în « S i t z u n g s b e r i c h t e d e r
P h i l i s i p h i s c h — h i s t o r i s c h e n C k s s e d e r K a i s e r l i c h e n A k a d e m i e d e r W i s s e n s c h a f t e n » , v o l. LX, H e f t
1 b i s I I I , W i e n , 1867, p. 397, n. 2 ; I d e m , Z u r K u n d e d e r H u m u s — H a l b i n s e l î n « S i t z u n g s b e r i c h t e . . . » ,
vol. XCIX, 1882, c a p . W as h at der V o lk s n a m e «Bessi» u r s p r ü n g l i c h b e d e u t e . » ?, p. 499—597 şi O b e r -
hum m er, Bessoi (ß ^ a o o i, ßsaoot) în PWK, F ü n fter H a lb b a n d , S tu ttg a rt, 1897, co l . 329—3 3 1 ; I n
V i t a S. T h e o d o s ü C o e n o b i a r c h a e , IX, 37, P . G . , CX1Y, 505 BC, se v o r b e ş t e d e s p r e e x i s t e n ţ a , pe m a l u l
d e r ă s ă r i t al I o r d a n u l u i a p r o a p e d e M a r e a M o a r t ă , a u n e i m î n ă s t i r i c u p a t r u b i s e r i c i , c l ă d i t ă d e
c ă l u g ă r u l T e o d o s i e ( ţ 529): U n a p e n t r u cci c a r e v o r b e a u g r e a c a , « a l t a î n c a r e n e a m u l b e s s i l o r
î n ă l ţ a r u g ă c i u n i c e l u i P r e a î n a l t î n l i m b a lo r n a ţ i o n a l ă » , a l t a p e n t r u cei ce v o r b e a u a r m e a n a , i a r
u n a p e n t r u n e b u n i ; D e v i t i s P a i r u m li b e r d e c î m u s s i v e P f a t u m s p i r i t u a l e , a u c t o r e I o a n e M o s c h o ,
P . L . , LX X I, c a p . 157, col. 199 = lo a n n is M oschi P r a tu m Spirituale, CLV II, P.G., LXXXVII, 3, 3025;
C f . şi G. C a n k o v a — P e t k o v a , L a s u r v i v a n c e du. n e i n d e s B e s s e s a u M o y e n - A g e î n « L i n g u i s t i q u e
B a l k a n i q u e » , V I I , 1962, p. 93—9 6 ; I. 3. R u s s u , L i m b a T r c c o - D a c i l o r , e d i ţ i a a 11-a r e v ă z u t ă şi a d ă u ­
g i t ă , B u c u r e ş t i , 1967, p. 172— 174.
 SFINŢI L N¡ CETA DE R E M ES I A N A Şl ECUMEN1CITATEA PATRISTICĂ 25

S fîn tu l P aulin arată, mai departe, regiunile şi populaţiile al căror

«părinte» se poate num i Niceia, spunînd : «Pe tin e te num eşte p ărinte
întreaga regiune a Borei ; la predicile tale, scitul se îm blînzeşte şi cel
în v răjb it ou sine p ărăseşte pornirile sălbatice, fiindu-i tu învăţător. A -
leargă la tine geţii şi am in două felurile de daci : cei ce cultivă păm întul
în in terio r şi cei ce poartă căciuli de oaie şi cresc bogate turm e de vite
pe m alurile m ănoase» 86.
Indicaţia de m ai sus este deosebit de însem nată în legătură cu fixa­
rea «ariei m isionare şi apostolice» a S fîntului Niceta şi a dat naştere la
discuţii in urm a cărora s-au form ulat diferite ipoteze legate îndeosebi
de creştinarea străm oşilor noştri.
E ruditul arheolog Vasile P â rv an a ajuns la concluzia că Sfîntul N i­
ceta de Rem esiana, daco-rom an de origine, a predicat în v ăţă tu ra creş­
tin ă «pe cele două m alu ri ale D unării», fiind «apostolul daco-rom anilor:
din dreapta şi din stînga D unării». în a fa ră de m ărtu riile lui Paulin, el
se sprijină pe inform aţia am intită a lui G henadie de M arsilia, potriv it
căreia N iceta a alcătu it un catehism latin, în tr-o lim bă clară şi simplă,,
ca auxiliar al lucrării sale, catehism păstrat, din nefericire, num ai frag­
m entar, dar care dovedeşte calităţile unui m isionar activ 87.
Ipoteza lui Pârvan a fost reluată şi de a lţi cercetători. Astfel, istoricul N ico-
iae Iorga am inteşte pe N iceta printre «apostolii» ţinuturilor din stînga Dunării,
spunînd : «'Apostoli p e n tru m alul din faţă se adaugă, ca acel Nichita de Rem e­
siana, al cărui rol a fost măiestrit exagerat de Pârvan pentru a învedera rolul .mi­
sionarilor intr-o Biserică a Daciei fără organizaţie ş-i ierarhie» 86. In acelaşi sens se
exprimă şi Radu Vulpe : «Sfîntul Niceta, a cărui activitate apostolică a avut ur­
mări hoitărîtoare asupra creştinării populaţiei romane din Dacia carpatică, stăpî-
nită de barbari, şi-a întins activitatea pînă la Tomis...» S5>. De asemenea, Constantin
C. Giurescu apreciază pe Niceta în termenii următori : «Om învăţat, autor al mai
multor scrieri religioase, bun prieten cu sfîntul Paulinus din Nola (Italia) care îl
numeşte «învăţător şi tată» al său (magister et pater), misionar încercat şi pasio­
nat, Niceta din Remesiana a convertit la creştinism pe daco-romanii de pe ambele-
maluri ale Dunării, pe goţi şi pe bessi. Bl predică şi scrie în limba la tin ă tim p
de aproape o ju m ă ta te de veac şi poate fi, pe drespt cwîm t, socotit ca apostolul
nostru naţional. Cu atât mai m ult, cu cît şi prin naştere el era d aco -ro m an » 90..

86. Sf. P a u l i n , C aim en XV II, v. 2*5—252, p. 92—9 3 :

« ie p a t r e m di c it p l a g a tota Borrae. / ad tuos iatus Scytha m i t i g a t u r / et s u i discors i c r a te-
m agistro p e c t o i a p o n it , / et G e t a e c u r r u n t et u t e r q u e D a c u s / qu i c o l it t e r r a e m e d i o vel ii le / d i v i t i s
n m l to b cv e p il le a tu s accola rip a e » .
Cu p r i v i r e i a d i f e r i t e l e i n t e r p r e t ă r i ale. a c e s t u i t e x t şi fi id e n tificării p o p o arelo r respective,
v e z i : V. P â r v a n , C o n t r i b u i a -.. p. 165—167 şi n o t e l e de a c o l o ; P r . P r o f . l o a n G. C o m a n , « A r i o m i ­
s i o n a r ă * .... p, 341—342. 346—350: D. M. P i p p i d i , op. cit-, p. 512—514.
87. V. P ârvan, op. cit., p. 162— 176. E ste interesant de rem arcat că Pârvan pare că nu ră-
m î n e la a c e a s t ă concluzie, a t u n c i c î n d a f i r m ă : « C h i a r f ă r ă Sf. N i c e t a î n s ă , p r e d i c a t o r i i c r e ş t i ­
n i s m u l u i nti n e - a u p u t u t v e n i , î n a c e l e t i m p u r i de v ie p r o p a g a n d ă m i s i o n a r i c ă î n N o r d u l D u n ă r i i . . .
d e c î t t o t d in l l l y r i c u l l a t i n şi, f i r e ş t e , in s p e c i a l d i n M o e s i a S u p e r i o a r ă . . . , cu relaţiile ei n eîn tre­
r u p t e ş i e x c e p ţ i o n a l d e b i n e n u t r i t e c u D a c i a iu i T r a i a n * tp . 199).
88. N. Ic,rg?.. I s t o r i a R o m â n i l o r , v o i. ÎI, B ucureşu, 1936, p. ¡01— 105.
89 R. V u l p e , H i s l o i r e a n c i e n n e d e la D o b r o u d i a . B u c a r e s t , 1938, p. 351.
9C C onstantin C. C i u r e s c t i , Is te r ia R o m â n ilo r, voi. II, ed. IV -a, B u cu re şti, 1942, p. 223.
26 Asistent ŞTEFAN C. A L E X E .

Supunînd unei critici judicioase izvoarele in te rn e şi externe cu p riv ire La

activ itatea m isionară a Sfântului Niceta, P r. Prof. Ioan G. Coiman în tă reşte această
ipoteză, ajunigîmid la u rm ăto area concluzie : «O d o v ad ă perem torie, indiscutabilă,
m aterială, a lu crării lui N iceta în acea p a rte de loc (pe m alul sting a l Dunării),
n u avem . In d icaţiile lui Paul-in de Nola, 'Coroborate cu celelalte docum ente lite ­
ra re şi arheologice m enţionate îndreptăţesc însă, în b u n ă m ăsură, ipoteza activi­
tăţii episcopului dac şi la nordul D unării» 9'.
De altă parte, istoricul prof. D. M. Pippidi form ulează ipoteza că opera m isio­
n ară a S fîntului N iceta «s-a dezvoltat îmtr-o regiune n u p rea 'd ep ărtată de scau­
nul să u episcopal»6-. Inform aţiile lui P au lin cu p riv ire la activ itatea lui Niceta,
pline cu «exagerări poetice», sînt tără valoare docum entară. j'r:in^ura atitu d in e le-
■comandabilă... e aceea de a nu ţine seam a, în d elim itarea ariei apostolice a lui Ni­
ceta. decît de toponim ele şi etnicele precis identificabile, şi acestea, fă ră excepţie, s i­
tuează activitatea episcopului R em esianei p rin tre besii îşi goţii şi d aco -ro m an u din
dreapta Dunării, în im ediata apropiere a scaunului său ep isco p al* w.
In anul 1958, arlioologul I. B arnea a publicat un articol in titu la t .
Vasile Pârvan şi problem a creştinism ului în Dacia Traiană 94, în care e x a ­
m inează m ai întîi în ce m ăsură principalele teze ale lucrării lui P ârvan,
C ontribuţii epigrajice la istoria creştinism ului daco-w m an, îşi păstrează
încă valoarea lor iniţială, apoi diferitele date, observaţii şi concluzii ale
studiilor m ai noi, în tărite cu dovezile lingvistice, m ărturiile izvoarelor
91. P r . Prof. Ioan G. Co r n a n . « A r ia m i s i o n a r a » .... p. 356; Idem. Patrologie, B ucureşti. 19-v>.
237: « Ou t o u t e co î t r o v c r s e l e care durează încă, c lucru aproape sigur ca Niceta sau leprezen-
p.
t a n ţ i i Iui a u ia c ut m i s i u n e şi la n o r d u l D u m i r i i » . în ac elaşi sens. v e z i : S. B e r g e r , op. cit., p. 62t:
«U fit de nom breuses missions an delà du Danube, et réussit a y lépandre l’E v a n g i l e » ; J. Zei l -
ier. op. cit., p. 557; P . d e La b r i o i l e , L 'E g lis e et le s B a r b a r e s . în A u g u s t in Fliehe et V ictor M arti
H istoire de l'E g lise, v o l. IV. p a r t . I I. p. 370. H erm ann V etters, D acia R ipensis. în Schriften der
Bal kan ko ni i ssi ons Antiquarische Abteilung, XI, 1, Wi e n . 19.>0, p. 06: «Auch di e Mi ssi on unter de-..
G oten w u r d e eifrig betrieb en . N ikotas. B i s c h o f in R e m e s i a n a , gr il'i m i s s i o n i e r r e n d über di e G r e n z e n
seines Spreugels h in a u s- ; E. L o z o v a n , U n i t é et d i s l o c a t i o n d e la R o m â n i e o r i e n t a l e , î n O R B I S . B ul­
l e ti n International de D o cu me nt at i on Linguistique, Tome III, nr. 1, 19o4. p. 13/ : «Le e n n s u a n i s m e
da c o-r om anest d'origine m issionnaire; s a p é r i o d e d e d i f f u s i o n s ' é t e n d e n t r e 37o—4o0. L ’a p ô t r e «dace»
St . Nicétas de R é m é s ia n a r e p r é s e n t e la liaison traditionnelle entre 1 Italie.1 I lly ric u m et la Da­
c i e» : I. Popincear.u, Religion, (Haube und Aberglaube in der rumänischen Sprache, in E rlanger
B eitra g e S p r a c h — u n d K u n l w i s s e n s c h a f f , vol. 19, N ü r n b e r g , 1961. p. 5.
92. D. M. P i p p i d i , op. cit.. p. 513 ; Cf. şi D, P r o t a s e , P r o b l e m a co n tin u ită ţii in D acia in
■l u m i n a a rheologiei şi num ism aticii, Bucureşti. ¡900, p. 158 : « N i c e t a de Remesiana nu a predicat
î n n o r d u l D u n ă r i i , ci n u m a i la g o ţ i i s a u g e ţ i i d i n d r e a p t a f l u v i u l u i » . V e z i şi r ă s p u n s u l D i a c .
P rof. E m . V a sile sc u , N oi d o v e z i ale c o n t in u it ă ţii e l e m e n tu lu i a u to h t o n in Dacia, în « B iserica O r ­
todoxă R o m â n ă » , L X X X I V (1966). n r . 9— 10 p. 1009.
93. D. M . P i p p i d i , op. cit., p. 512. I d e m , N ic eta di R e m e sia n a e ie o rigini del crestianesirno
< d ac o-r om an, î n « R e v u e H i s t o r i q u e d u S u d - E s t E u r o p é e n » , X X I I I (19-16),B u c u r e ş t i , p. 113, 115;
B u m , p. X X I X ; Cf. şi M. M a c r e a , c a p i t o l u l : R ă s p î n d i r e a c r e ş t i n i s m u l u i la d a c o - r o m a n i , î n « I s t o r i a
R om âniei», v o l. I, B u c u r e ş t i , 1960, p. 633 : « P o p u l a ţ i a d a c o - r o m a n ă d i n D a c i a n u a a v u t u n «apos­
tol», căruia să i se atribuie în m od special co n versiunea sa la creştinism . N ice ta din R em esiana
n u p a r e s ă fi p r e d i c a t şi î n n o r d u l D u n ă r i i , c u m s - a c r e z u t » ; P r . P r o f . I. R ă m u r e a n u , S i n o d u l d e la
S a rdica d in a n u l 343. Im portanţa lu i p e n tru istoria pătrunderii creştinism ului la g e t o - d a c o - r o m a n i ,
:în « S t u d i i T e o l o g i c e » , X I V (1962), n r . 3—4, p. 179.
94. P u b l i c a t î n « S t u d i i T e o l o g i c e » , X (1958), n r . 1—2, p. 93 — 105,
 SFiNTL'L N/CEIA DE REMESIANA ŞI ECUMENICJTATEA PATRISTICA 27

literare şi m onum entele arheologice-epigrafice. în legătură cu problem a

■creştinismului daoo-rom an, pînă la sfîrşitu l secolului al V I-le a 93.
Analizînd activitatea de m isionar a lui N iceta de Rem esiana, la ca­
p ito lu l «Izvoare literare», autorul face urm ătoarea observaţie : «Prof. D.
JVL Pippiidi, în ciuda unei idei eu care ne obişnuisem, reexam inând ace­
leaşi texte, a ajuns la concluzia pe care trebuie să ne-o însuşim , că din
nici unul nu rezultă clar că activitatea de m isionar a lui N iceta s-a în ­
tins şi la nordul Dunării». In felul acesta, «locul certitudinii de altădată
l-a luat o sim plă presupunere, pe care vom încerca să o consolidăm prin
•anumite observaţii în plus, fă ră să pretindem a-i schim ba deocamdată
caracterul de ipoteză» flB.
Cît de m ult este «consolidată» această ipoteză se poate deduce din u rm ăto a­
rele observaţii pe care le face autorul : 1. Cele d ouă categorii de daci, m enţionate
*de Sfîntul Plaulin de Nola, sînt dacii agricultori şi dacii păstori, aşezaţi în «inte­
riorul ţării» şi "ţărmul Dunării», «fără nici o precizare în plus», care au avut
n eco n ten it legături în tre ei ; 2. A ctivitatea S fîn tu lu i N iceta n u se p u tea întinde
spre sudul episcopiei sale, unde e ra u num eroase episcopii, ci m ai de grabă în n o r­
dul D unării, «unde nu există nici un episcop» ; 3. A treia observaţie «m enită să
în tărească presu p u n erea despre întin d erea activ ităţii lui N iceta de R em esiana şi la
nordul D unării, se poale întem eia pe constatările mai noi că acesta este o m are
fig u ră a B isericii L atine, fiin d socotit «tipul episcopului m isionar».
In sprijinul unei a ta ri calificări, în a f a r ă ¡de ac tiv itatea p rac tică a episcopului
de Rem esiana. e adusă opera lite ra ră a acestuia, alcătu ită îndeosebi d in scrieri
didactice. In plus, se a trib u ie «apostolului diaiso-romanilor» m eritul, n eb ăn u it m ai
în ainte, de a fi fost m ijlocitorul tran sm ite rii în O ccident a reg u lilo r m onastice ale
S fîntului V asile cel M are şi deci străm oşul direct, dacă s-a r putea spune astfel, ai
•ordinului b en e d ic tin » S7. D e asem enea, «descoperirile arheologice făcute m a i u r ­
zi u 98 nu contrazic, ci confirm ă concluziile form ulate de au to ru l acelor Contribuţii

95. I. B a r n e a , op. ci t., p. 94. 96. Ihi.dp.rn, p. 99.

97. i b i d e m , p. 100— 101, Ci . J. Z e ii i e r , U n a n c i e n e v â q u e d ’/ i l y r i c m n , p e u i - e t r e a u t v u r d u Te-
D e u t n , S a i n i N i c e t a d e R e m e s i a n a , i n « Co r n p t e s r e n d u s , A c a d . I n s c r . et Be l l c s — L e t t r e s » , P a r i s ,
î 942, p. 356—369.
98. D a t e l e a r h e o l o g i c e i n f i r m ă i n f o r m a ţ i a lui M a c a r i e d e M a g n e z i a ( M o v o ' f i v r ţ ’ A rc o y p iX iv & s
T p b ; t c Î)- 4'E X XY }v a; IV, 13). d u p ă c a r e p r i n t r e ce i ce n u p r i m i s e r ă E v a n g h e l i a c ă t r e s f î r ş i t u l s ec .
al I V - l e a , s e m i m ă r i i şi 12 n e a m u r i b a r b a r e d e la n o r d u l D u n ă r i i . V e z i I. B a r n e a , op. cit., p, 10i
•şi D. M. P i p p i d i . I n j u r u l i z v o a r e l o r l i t e r a r e al e c r e ş t i n i s m u l u i d a c o - r o t n a n , i n C o n t r i b u ţ i i ia i s t o ­
r ia v e c h e a R o m â n i e i , p. 490--496. C u p r i v i r e la o r i g i n i l e c r e ş t i n i s m u l u i î n D a c i a T r a i a n ă . i n l u m i n a
• d e s c o p e r i r i l o r a r h e o l o g i c e , s e p o a t e c e r c e t a : I. B a r n e a , C o n t r i b u ţ i i la s t u d i u l c r e ş t i n i s m u l u i în
D a c ia , în «Revista Istorică Română», v o i. X I I I , iasc. III, B ucureşti, 1943, p. 31—42; Idem , Opaiţe
c r e ş t i n e d i n S c y t h i a M i n o r , î n « R e v i s t a I s t o r i c ă R o m â n ă » , voi. X I V , i a s c . I I , B u c u r e ş t i , 1941, p.
!06— 177; D. T u d o r , P r i m a b a s i l i c â d e s c o p e r i t ă î n D a c i a T r a i a n ă , I a ş i . 1918; P r o f . . C. D a i c o v i c i u .
I n j u r u l c r e ş t i n i s m u l u i d i n D a c i a , î n « S t u d i i » , r e v i s t ă d e ş t i i n ţ ă , f ii o so f ie . a r t e , I. 191-8, p. 122 — 127.
L u c r ă r i a r h e o l o g i c e şi i s t o r i c e t r a t î n d O r i g i n i l e c r e ş t i n i s m u l u i d a c o - r o m a n , a p ă r u t e î n t r e 1936—1948,
s î n t n o t a t e d e M. M a c r e a , B i b l i o g r a f i a D a c i e i R o m a n e , î n A n u a r u l I n s t i t u t u l u i d e S t u d i i C l a s i c e C l u j
( S i b i u ) , ( p r e s e . A I S C ) , V, 1949, p. 397—399 ; O s i n t e z ă a d e s c o p e r i r i l o r a r h e o l o g i c e p î n ă î n 1958. pe
b a z a u n e i b o g a t e b i b l i o g r a f i i , la I. I. R u s s u , M a t e r i a l e a r h e o l o g i c e p a l e o - c r e ş t i n e d i n T r a n s i l v a n i a î n
« S t u d i i T e o l o g i c e » , X (1958), n r . 5—6, p. 311—340; E m . P o p e s c u . D e s c o p e r i r i l e a r h e o l o g i c e d ° la
L azu, în «Studii Clasice», V il, B u cu reşti, 1955, p. 251—261 ; B u c u r M i t r e a . P r o b l e m a p o p u l a ţ i e i g e t o -
dace in M u ntenia în s e c o l u l a l IV -le a e.n., în «Studii şi R e f e r a t e p r i v i n d Istoria R om â niei», part.
I - a, B u c u r e ş t i . 1951, p. 105— 116; B u c u r M i t r e a şi C o n s t a n t i n P re^a, N e c r o p o l e d i n s e c o l u l a', I V - l e a
e.n. în M u n te n ia , Biblioteca de A rheologie, X, B ucureşti, 1966, p. 125, 128 şi 160.
 28 Asistent ŞTEFAN C. A L E X E

epigrafice, pe baza argumentului filologic şi a mărturiilor literare. Ele arată căr

intr-adevăr. «-începuturile creştinismului nostru ea credinţă generală a poporului»
sînt de pus in secolele ai IV-lea — al V-lea ale erei noastre... Aceleaşi descoperiri
confirmă concluziile referitoare la caracterul latin al creştinismului daco-rom an»".
D escriind O rtodoxia la D unăre, la sfârşitul secolului al IV-lea şi în ­
ceputul secolului urm ător, precum şi rolul Sfântului Niceta de Remesiana.
în răspîndirea religiei creştine în această perioadă, m anualul de Istoria
Bisericii Rom âne 1UU aduce un elem ent nou, şi anum e, ecoul m isiunii lui
N iceta în am intirea şi g raiul poporului nostru. «S fîntul N iceta e pom e­
n it p în ă azi în colinde 101 ardelene ca sfînt păzitor al caselor p rin p rive­
gherile sale bisericeşti, p e n tru care şi-a scris cartea De vigiliis şi pe care
le organiza cu a tîta succes, incit ele au scos d in lim ba rom ână num ele
latin al păsării cîntăreţe a nopţii «luscinia» şi l-au înlocuit cu «privighe­
toarea» 1#2.
Înainte de a încheia şirul discuţiilor pro şi contra cu privire la m isiu­
nea S im ţului N iceta de Rem esiana şi în stînga D unării, se im pune să
am intim şi concluziile Pr. Prof. I. R ăm ureanu, la studiul dedicat Sino­
dului de la Sardica din anul 343. «F aptul istoric im portant este că la 343
existau m ai aproape sau m ai d ep arte în ju ru l Rem esianei, cu un sfert de
secol înaintea păstoriei S fîntului Niceta, un n u m ăr de douăsprezece epis­
copii, ai căror titu la ri au luat p a rte la Sinodul de la Sardica, dintre care
cinci aşezate chiar pe D unăre şi anum e : Singidunum (Belgrad), V im ina-
cium (Costolaţ), Aquae (Negotin), Castra M artis, localitate neidentificată.,
şi Oescus (G igen)103. Ţ inînd seama de caracterul m isionar al creştinis­
m ului din prim ele secole, este logic că prin m ijlocirea num eroaselor cen­
tre episcopale, aşezate de-a lungul D unării, creştinism ul a p u tu t p ă tru n ­
de în acelaşi tim p şi la nordul D unării, în Dacia C arpatică. P rin urm are,
•<părerea că S fîn tu l Niceta este «<A postolul daco-romanilor» trebuie re v i­
zuită şi conectată în sensul că n u el este cel -dinţii propovăduitor al creş­
99. î. B a n i e a , V asile P â r v a n şi p ro b le m a c r e ş t i n i s m u l u i î n D a c i a T r a i a n ă . . . , p. 104.
100. P r . P r o r . G h 1. M o i s c s c u . P r . P r o f . Şt. L u p ş a , P r . P r o f . A l. F i l i p e s c u , I s t o r i a B isericii
R om âne, m am u;i p en tru I n s t i t u t e l e t e o l o g i c e , v oi . I ( — 1632), B u c u r e ş t i , 1957, p . 71—74.
101. D e ş i n u e s t e o r î n d u i t ă o s l u j b ă s p e c i a l ă p e n t r u S f î n t u l N i c e t a , l a c a r e s ă p a r t i c i p e şi
p o p o r u l şi de c i s ă - l c u n o a s c ă m a i b i tic. t o t u ş i e v l a v i a p o p u l a r ă i n v o a c ă n u m e l e Iu i. O « R u g ă c i u n e
d e c o p i i » î! î n f ă ţ i ş e a z ă s t î n d î n m i j l o c u l c a s e i , u n d e c i t e ş t e , s e r o a g ă , v e g h e a z ă ş i p r i v e g h e a z a » ,
d e c u s a r ă / p â n ’la c i n i o a r ă , ; d e la c i n i o a r a p i i n 'I a c ă u t ă t o r i , / d e la c ă u t ă t o r i p â n ’la r e v ă r s a t d e
zori», a p ă rin d neam ul creştinesc de «dem oni răi n e î m b li n z iţ i» , D o u ă v a r i a n t e ale a c e ste i r u g ă ­
c i u n i , la G. D c m . T e o d o r e s c u , P o e 2 ii p o p u l a r e r o m â n e , B u c u r e ş t i , 1885, p . 188—189. O a t r e i a v a r i a n t ă
a r u g ă c i u n ii ac e ste ia , tn ca re c a s a a p a re ca o c e ta te î n t ă r it ă , d a t o r ită p r e z e n te i S f în tu lu i N iceta.
a fo s t c u l e a s ă d i n r e g i u n e a S u c e a v a şi p u b l i c a t a d e S im . FI. M a r i a n , L e g e n d e l e M a i c i i D o m n u l u i ,
B u c u r e ş t i , 1904, p, 126.
T e x t u l r u g ă c i u n i i e s t e p o a l e i n s p i r a t di n o p e i a S f î n t u l u i Ni c e t a . As t f e l , d i n t r - u n f r a g m e n t
p ă s t r a t di n c a r t e a a 11-a a o p e r e i D e g e n t i l i t a i i s e r r o r i h u s r e i e s e c ă S f î n t u l N i c e t a s o c o t e a c ă n u
e x i s t ă v r e u n p ă c a t s ă v î r ş i t f ă r ă i m b o l d u l d i a v o l i l o r : « C e r t e o m n e p e c c a t u m s i n e d a e m o n i s op er a*
: i o n e n o n fit, q u a e o m n i a o p e r a d i a b o i i v e l p o m p a s e i u s es.se i n t e l l e g i m u s » . De a s e m e n e a , î n De
v i g i l i i s , S f î n t u l N i c e t a c o n s i d e r ă p r i v e g h e r e a , u n i t ă c u r u g ă c i u n e a , ca p e u n « s a l u t i f e r a c t u s » în -
d e m n î n d pe c a i e h u m e m : «Si p eccator cs. m agis curre ut vigilando et orandn purgeris», B urn,
p. 8 şi 57. 59.
102. P r . P i o f . G h . I. M o i s e s c u ş. a .. op. ci t., p, 73. Ci . şi Pr. N i c u l a e M. P o p e s c u , De la-
p r i v e g h e r e la p r i v i g h e t o a r e , B u c u r e ş t i , 1943, p. 19,
203. P r , Prof. I. Răm ureanu, Sinodul de la S a r d i c a din 343..., p. 177.
 S rîS IL L NICETA DE REMESIANA Şl E C U M E M CITAT EA PATRISTICA 29

tin ism u lu i la geto-daco-rom anii d in dreapta şi din stingă Dunării, p en tru

a putea fi n u m it «Apostolul daco-romanilor», în înţelesul strict al cuvîn-
tu lu i, deoarece creştinism ul pătrunsese cu m u lt înaintea lui, incit în
tim pul Sinodului de la Sardica din 343 îl găsim în provinciile romane
sud-dunărene bine organizat în episcopate, ci eel ce a continuat şi desă-
vîrşit opera m isionară a episcopilor, preoţilor, diaconilor şi credincioşi­
lor de la centrele episcopale existente cu mai m u lt de o jum ătate de veac
înaintea suirii sale pe scaunul episcopiei de R em esiana»104. Totuşi Pr.
P ro f. I. R ăm ureanu consideră că întinderea ariei m isionare a Sfîntului
Niceta «răm îne o problem ă deschisă», deoarece, «cu toate încercările
făcute, îndeosebi de istoricii rom âni, nu se poate da încă o explicaţie pe
d ep lin satisfăcătoare, în stadiul actual a l cercetărilor» 105.
Studiile şi cercetările lingvistice din ultim a vrem e 106, cu privire la
fondul p rincipal de cuvinte al lim bii rom âne, scot în relief că o seam ă
104. I b i d e m , p. ¡81.
105. I b i d e m , p. 181 — 182. t n a n u l 1750, p r e o t u l r o r n a n o - c a t o i i c S t e p h a n u s P o n g r ă c ? . . S, J.. a
p u b l i c a t la C l u j , c a r t e a i n t i t u l a t ă : O e s t a S. N i c e t a e ¿’ e t e r i* D a c i a e e p i s c o p i ei a p o s t o l i ( A n n o
M D C C L , M e n s e J u 1io, D ie 28, 76 p p .). L u c r a r e a se a i i ă la B i b l i o t e c a A c a d e m i e i R .S . R o m â n i a .
F i l i a l a C l u j , c o t a 59008. A fo st s e m n a l a t a p r i m a d a t a de A. V e r e s s . B i b l i o g r a f i a r o m â n d - u n g a r ă
(1473— 1780), v oi . I, B u c u r e ş t i , 193!, p. 225 şi a d o u a o a r ă cu.» P r . P r o f . I. R ă m u r e a n u . S i n o d u l de
la S a r d i c a d i n a n u l 343..., p. 176 d a r n u a fo s t u t i l i z a t ă pi im a c u m in nici u n a d i n t r e l u c r ă r i l e d e
f o n d a s u p r a i s t o r i c i c r e ş t i n i s m u l u i ia d a c o - r o m a n i , O r e c e n z i e a a c c s î e i l u c r ă r i , c u t i t l u : l ' n p r o ­
p o v ă d u i t o r d i n T r a n s i l v a n i a — S f . N i c h i i a R e m e s i a n u l , a p o s t o l u l R o m â n i l o r i n D a c i a , a a p ă r u t în
«V oinţa Transilvaniei», B ucureşti. II (1945), n r . 22. )m a r t i e , p. I şi II, s c r is ă de D r. Il i e D ăianu
•care s p u n e : « C a r t e a aceasta rară ne in tere s e a z ă p e no i Rom ânii în p rim u l rînd d a t fiin d că Si.
K ichita este co n sa c ra t ca A p o s t o l u l R o m â n ilo r d in D acia (su b lin ierea n oastră) (p. I).
B a z a t p e cele d o u ă P o e m e ale S fîn tu l u i P a u li n , autorul in sistă asu p ra activ ităţii m isio n are
a S f î n t u l u i N i c e t a , s u b l i n i i n d in r e p e t a t e r în d u r i zelul a p o s t o l i c ai a c e s t u i a , depus pen tru creşti­
n a r e a m ultor « neam uri b a rb a re » , pentru în tărirea creştin ilo r tn î n v ă ţ ă t u r a o r t o d o x ă si pentruî n ­
l ă t u r a r e a s u p e r s t i ţ i i l o r m o ş t e n i t e d i n p ă g i n i s m ( c a p . V I . 3. p . 4.3— 11). CI a f i r m ă , c u m a i b i n e d e
u n s e c o l şi j u m ă t a t e î n a i n t e a l u i P â r v a n . c ă « î n t r - a d e v â r . S f î n t u l N i c e t a a f o s t e p i s c o p u l şi a p o s ­
t o l u l c e t ă ţ i i R o m e t i a n e s a u R e m e s s i a n e ş i a l D a c i e i v e c h i la s t î r ş l t u l s e c o l u l u i a l I V - i e a si î n c e ­
p u t u l s e c o l u l u i a l V - l e a ( c a p . I, p. 7—8). D e a s e m e n e a , a u t o r u l s c o a t e in r e l ie f c a u n «apt d e o ­
s e b it d e se m n ific a tiv , r ă s p î n d i r e a de c ă tr e S fîn tu l N iceta a «vieţii S f în tu lu i M a r ti n » , s c r is ă de Sul-
p i c i u S e v e r , c o n t r i b u i n d a s t f e ! ia p o p u l a r i z a r e a u n u i S f î n t a l e c ă r u i f a p t e m i n u n a t e i m p r e s i o n a u
adînc nu numai pe creştinii din părţile dunărene, ci şi pe pagînii d in această regiune (cap. IX.
p . 58—61).
Se p a re ca autorul nu a cunoscut inform aţia iui G h e n a d i e de M a rs ilia c u privire la o p e r e l e
S f în tu lu i N iceta, d eoarece nu am inteşte nim ic d es p re activitatea scriitoriceasca a acestuia. In ceea
ce p riv e şte afirm aţia că N iceta a avut un anum it ro l în organizarea v ieţii bisericeşti din nordul
D u n ării, S tephanus P on giâcz îş i e x p r i m ă îndoiala m ă rtu risin d că n»i cunoaştevreun docu
c a re să rezulte acest lucru ( c a p . X. 1, p. 6î).
106. P r . Prof. I. R ă m u r e a n u . S i n o d u l d e la S a r d i c a d i n 343.... p. 180. n. 9 6 : V. P ârvan. op.
cit., p. 1 ş i 85; A l. G r a u r , încercare asupra fo n d u lu i p rin cip a l lexical al limbii ro m â n e . B ucureşti.
!954, p. 48—108; Idem , F o n d u l principal al lim bii române. B ucureşti. 1957, p. 31—66; S. Petrovţci,
F o n d u l prin cip a l d e c u v in te a l lim bii rom âne, în «Limba Română». II (1953), nr. 1. B u c u r e ş t i , p.
21—2 7 ; D. M acrea, D espre originea şi str u c tu r a lim bii române, :u <L i m b a Română», III (1954).
n r . 4, B u c u r e ş t i , p . 11—30; Pr. Ioan Ionescu. Privire a s u p ra cu v in telo r cu s e n s religios d in fo n d u l
p rin c ip a l lexica l a l lim bii ro m â n e , în «M itropolia O lten iei» , V III (1956), n r . 6 —7, p. .'343—.739; G . B u l ­
găr, D espre lexicu l vechi (de o rig in e latina). în O m agiu lu i Îo rg u Iordan. Cu prilejui îm plinirii a
70 d e a n i , B u c u r e ş t i , 1958, p . 129. 13i — 133 : P r . P r o f . D r , M . Ş e s a n , C r e ş t i n i s m u l ş i l i m b a d a c i l o r , î n
« M itropolia A r d e a lu lu i» . III (1958), ir. 5 —C*. p. 384—388; Ai. Rosetti. Istoria lim bii rtrrâ n e . voi. I,
30 Asistent ŞTEFAN C. A L E X E

de term eni creştini latini au p ă tru n s în patrim oniul lim bii noastre în
epoca latinizării popoarelor autohtone de o p a rte şi 'de alta a Dunării..
F ap tu l este im p o rtan t şi a ra tă că creştinism ul s-a răsp în d it în nordul
D unării în aceeaşi perioadă, în lim ba latină. Cercetând scrierile S fîn tu lu i
N iceta de Rem esiana se poate constata că num eroase cuvinte şi expresii
folosite de el au p ă tru n s în fondul p rincipal de cuvinte al lim bii rom âne.
D intre acestea, unele au sens creştin, iar altele nu, după cum rezu ltă din,
urm ătoarele exem ple :
abrenuntiare .= a refuza, a renunţa ; advocatus — apărător ; conventus = a-
d una re ; cooperarius ■= tovarăş de muncă ; die dominica, dominica die. dominicumy
dominica => duminică ; de nocte — de noapte ; fa.brica, fabricare, fabricator = fă­
urire, facere, a făuri, a construi, făuritor, creator ; inapte — înainte : in unum -^r-
la un loc ; monumentum = mormînt ; rogare a ruga ; scandalum = tulburare ;
septimana — săptămînă ; signaculum — semn ; sociare — a însoţi ; stringere — a
strînge, a atinge ; totus == tot. fiecare ; vigilare ~ a veghea ; pervigilare a pri­
veghea e tc .107.
Relevăm de asemenea că Sfîntul Niceta foloseşte numeroase cuvinte greceşti
creştine, latinizate, care au intrat în vocabularul limbii române, ca ángelus = ves­
titor, înger ; Antichrislus = antihrist, duşman al lui Hristos ; apocalypsis = desco­
perire; apostolus = apostol, trimis; baptisma şi baptismus = botez; blasphemare
— a blestema ; blasphem ia - = blestem, blasfemie ; catechumenus = c'atehumen ;
catholicus = catolic, ortodox, universal ; chorus — cor ; christianus = creştin (frec­
vent) ; daemon — demon ; diabolicus --- diavolesc ; diabolus = d ia v o l; diáconos
= diacon : episcopus — episcop ; evangélicas =- evanghelic ; evanghelista = evan­
ghelist ; evanghelium = ev a n g h elie; genealogia = gen ea lo g ie; haeresis = erezie ;
haereticus eretic ; hym m is — imn ; idolatria = închinare la idoli, idolatrie ; m a-
gicus — magic ; melodia —- .melodie ; mysterium — taină, mister ; mystice ----- tai­
nic, în chip mistic ; parabola asemănare, parabolă ; paradisus — rai, paradis ;
patr'mrcha = patriarh ; propheta — p r o fe t: prophetare = a profeţi : prophetla =-
profeţie ; psalm odiare a cînta psalmi, a psalmodia ; scandalizare — a supăra, a
scandaliza ; scandalum = supărare, scandal ; schismaticus schismatic : symbo-
him — sim bol; synodus = sinod : zizanium = ură, ziza n ie108 şi altele.
U nele d in tre cuvintele citate se găsesc şi în operele S fîntului A m ­
brozie, Fericitului Ieronim sau F ericitului A ugustin, păstrîndu-se în voca­
bularul bisericesc al lim bilor neolatine. Lexicul bogat şi variat în treb u in ­
ţa t de N iceta descoperă larga sa inform aţie teologică, precum şi folosi­
rea unor term eni «tehnici» în Biserica vrem ii sale, asupra cărora a stă­
ru it cu grijă şi care s-au îm păm ântenit în ţin u tu rile în care şi-a desfă­
şu ra t activitatea sa.
L i m b a l a t i n a , ed . I V - a B u c u r e ş t i , p. 46—57 ; H . Mihnescu, Lim ba latina in pro v in c iile d unărene-
a l e i m p e r i u l u i r o m a n , B u c u r o ş i i , I960, p. 35—36; Alexandru Graur, L a r o m â n i t e d u r o u m a i n , Bi-
b l i o t h e c n H i s t ó r i c a R o m n n i a e . Kiucî es, 9, B u c a r e s t , 1965, p. 31—32, r-jQ; I s t o r i a L i m b i i R o m â n e , v o i. I,
L i m b a L a t i n ă ( r e d a c t a t ă de u n c o l e c t i v în f r u n t e c u Al. G r a u r ) , B u c u r e ş t i , 1965, p. 60—62.
107. B u m , p. 165—191 í í n I n d i c e l e d e c u v i n t e l a t i n e , u n d e s e a r a t a c a p i t o l u l o p e r e i l u i N ic e ta .
ş\ p a g i n a î n e d i ţ i a c l t n l ă ) ; Ci . H, M i h í i c s c u , op, cit., P a r a g r a f e l e 13 (p. 35), 21 (p. 46), 192 (p. 160),
236 (p. Í8 5- 23 G p a s s i n v ) , 280. 281 fp. 258).
108. B u m , p. 165— ¡9-1. Ci. jJ. M i h a e s c u . In flu en ţa grecească asupra l i mb i i r omâno pină in
s e c c i u ; c.l X V ' l e a , c a p . E l e n i s m e l e U m b i i l a t i n e ş t i d i n pre-v n c i i ’e d u n ă r e n e , B u c u r e ş t i . I0C6. p. 39—40.
 S F1 NTUL NICETA DE REMESIANA Şl E CL' MENI CI TATEA PATRISTICA 31

D esigur că folosirea unui lexic de largă circulaţie in bazinul dună­

re a n 109, în secolul al IV-lea, nu constituie u n elem ent decisiv în argu­
m entarea ipotezei că Sfântul N iceta şi-a întins «aria m isionară» în ţin u tu ­
rile noastre. însă dacă se va ţine seam a de inform aţiile S fîntului P aulin
de Nola, de caracterul m isionar al creştinism ului prim ar, de stilul sim plu,
pe înţelesul tu tu ro r, al operelor Sfântului Niceta, de ţin u ta sacerdotală
a acestuia, de zelul său apostolic în p redicarea Evangheliei la num eroase
neam uri păgtîne şi dacă se a re în vedere şi fap tu l că D unărea n -a fost
niciodată o piedică în tre locuitorii de pe cele două m aluri ale e i 11#, se
poate adm ite că osîrdia episcopului m isionar din Rem esiana şi-a întins
binefacerile şi pe m eleagurile locuite în acele vrem u ri fră m în tate de stră ­
m oşii noştri, dacă nu direct, desigur p rin călugării săi ajutători.
Concluzia aceasta e sp rijin ită parţial şi d e caracterul ecum enic şi
dinam ic al lexicului creştin de origine latin ă şi greoo-latină folosit de
Sfântul N iceta şi de unii m isionari an terio ri lui. Ecum enism ul acestui
lexic e complex, el îm brăţişând aproape toate aspectele vieţii creştine din
secolele al IV -lea — a l V-lea, ca şi cele din secolul al X X -lea ale po­
porului rom ân dreptcredincios.
c) R îvna după desăvîrşire a S fîn tu lu i Niceta. — A dm iraţia faţă de
lucrarea m isionară a Sfîntului N iceta este u n a din liniile dom inante ale
prieteniei Sfîntului P aulin, dar el este m işcat m ai ales de efortul acestu­
ia de a se desăvîrşi, de a se apropia de D um nezeu. C itările num eroase din
Sfînta S crip tu ră în cele două poeme deniotă că cei doi p rieteni s-au în­
tre ţin u t m ai m ult asupra acestei problem e m . P aulin precizează că N i­
ceta petrece o viaţă de adevărat m onah «fugind de lum e către bolta ce­
rească», urcînd pe trep tele crucii. El este n um it pe bu n ă d rep tate «biru­
itor al tru pului» şi «israelitean fără vicleşug», deoarece se străduieşte
p rin necontenite exerciţii spirituale să privească pe H ristos D um nezeu,
p rin lum ina unei credinţe puternice 112.
Sfinţenia vieţii şi caracterul său integru im pun prietenului nolanez.
Cu p rilejul celei de a doua vizite la Nola, P aulin îl asociază cu S fîn tu l
Felix, îm părţind am îndurora dedicaţia poem ului aniversar pe care poetul
îl oferea an de an Sfîntului Felix. In două rînduri, P au lin îl îndeam nă
pe episcopul din Rem esiana să ţină locul Sfîntului Felix. P rim a dată, îl
invită să viziteze noile construcţii ridicate în cinstea S fîntului ocrotitor
al oraşului Nola, iar Niceta e înfăţişat ca un stăpân al locului, p urtîndu-se
ca Sfîntul Felix 113. A doua oară, atitudinea S fîntului P aulin e şi mai su r­
prinzătoare. La sfîrşitul acestei vizite, cere S fîntului Niceta să se roage
p e n tru el, în tr-u n mod neobişnuit : M ai întâi descrie picturile reprezen-
tînd figuri din Vechiul T estam ent care decorează atriu m -u l noii construc­
ţii, dînd explicaţii asupra m otivului ce l-a determ inat să împodobească
pereţii astfel, apoi continuă : Toate scenele acestea pe care le vedem pic­
109. E. Lozovan, cp . cit., p. 125— 12G.
110, V. Parvan, cp. cit., p. 201 : « . . . D u n ă r e a n -a fost niciodată ur. duşm an hain, cari să
despartă pe ir a [ i , ci a f o s t u n prieten bun, cârc i-a unit».
131. P i e r r e Fabre, Su in i P aulin de N oie et l'am itié chrétienne, p. 220.
112. S i. P a u l i n , C a r m e n .Y1 7 /, v . 140— 163, cd . cit., p. SS—89.
¿33. I b i d e m , C a r m e n X X V I I , v. 357 ş . u „ ed, H a r i e l . p. 278.
32 Asistent ŞTEFAN C. ALEXE

tate aici, ţi le sugerez ca subiect de rugăciune p e n tru anine ; te im plor

să înalţi rugăciuni fierbinţi, din to ată inim a p e n tru m ine, ţinînd locul
lui Felix ! N iceta reprezintă pe Felix, nu num ai p rin credinţă, ci şi p rin
chipul sufletului — et m entis facie — , bucurindu-se de aceeaşi dragoste
şi de aceeaşi cinstire din p a rte a lui Paailin 114.
Nu se cunoaşte nim ic despre sfîrşitu l Sfîntului Niceta. în orice caz,
în a n u l 414 trăia, fiind am intit de episcopul Romei, Inocenţiu I, în tr-u n a
din Scrisorile sale, cum s-a spus m ai sus U5. M artirologiile rom ane îl să r­
bătoresc la 7 ianuarie 110. în M ineiul ortodox este tre c u t la 15 septem brie
num ele de N ichita Rom anul, iar la 3 aprilie, N ichita M ărturisitorul. Ca­
re dintre aceştia este S fîntul N iceta de R em esiana ? Iată o în treb are în ­
că discutată 117.
111. ibidctn, v. 5 9 6 —601, ed. ci t. , p. 2*8; Cf. P ierre Fabre. op cir. p. slT: J.B . 3 r - .i: \
V ita S a n c t i P a i i l m i . . . , î n P .L . , L X I, 95.
115. D r. A. 7 u u t u , op. cit., p. 3^1—382. p u n e data m orţii Iui N i c e t a d u p ă anul 420, m o t i v î r n i
c ă G h e n a d i e d c M a r s i l i a îi a ş a z ă în C a t a l o g u l s ă u d u p ă T i c h o n i u s , m o r t la 423. i a r p a p a C e l e s t i n
nu-1 a m i n t e ş t e î n t r - o s c r i s o n r e d in 424, a d r e s a t ă e p i s c o p i l o r d i n I l i r i c . K l a u s G a m b e r , D i e s e c h *
B u c h e r « A d c o m p e t e n t e s » d e s N i c e t a v o n R e m e s i a n a , în O K S , 9. B a n d , H e î t ‘2-3. S e p t e m b e r 1960.
p . 170, s o c o t e ş t e c a N i c e t a a m u r i t p u ţ i n d u p ă 416.
116. D. S N i c e t a — V c i e r u n i T e s f i m o n i a , P . L . , LII. S Io ~ 846; Vezi şi D ia c . Şt. C ăiinescu,
D espre S in tulu Niceta (N ichita R om a n u lu ), în «B iserica O rtodoxa Română*. !V (1877), nr. 2. j>
103— 113.
117. N u m e l e S im ţu lu i Nichita G o tu 1 sau R om ânul, m ort prin foc în tim p u l persecuţiei Im
A t a n a r i c , î n a n u l 372. la 2 a p r i l i e , s a u « p o a t e i n t r - o z i d e 15 s e p t e m b r i e » , .'-a b u c u r a t d e m a r *
p o p u l a r i t a t e î n r î n d u l c r e d i n c i o ş i l o r r o m â n i şi d a t o r i t ă fap tu lu i că p u r ta acelaşi n u m e cu episcopul
R e m e s i a n e i , P r . P r o f . G h . f. M o i s e s c u ş a . , op. cit., p. 61 ; Cf . I. P o p î n c e n n u , op . ci t., p. 6 ;
J . Z e i l l e r , o p cit., p. 428. C o n f u z i a î n t r e ce i do i N i c h i t a s - a s t r e c u r a t î n i s t o r i o g r a f i a b i s e r i c e a s c ă
r o m â n e a s c ă î n c ă d e la s f î r ş i t u l s e c o l u l u i t r e c u t . A s t f e l (G) S ă u le s c u , P e rio d u l la tin o -g o tic în e p o h a
î n c u r g e r e i g i n t e l o r , î n « A r h i v a A l b i n e i » , n r . 7, I a ş i , 184», p. 29, s p u n e c ă S f î n t u l N i c e t a « e r a
n ă s c u t d i n p ă r i n ţ i d a c o - r o m a n i . b o t e z a t şi c a t e h i z a t de . .. Te of ii a l G o t h i e i » . A m e r s a p o i î n I t a l i a
« m u m a - p a t r i e » , f ii n d s f i n ţ i t p r e o t î n A q u i l e e a , i a r d u p ă a c e e a , e p i s c o p , d e p a p a I u l i u . c a r e l-a
trim is în R o m a n a ţia D aciei ( R î m n i c u l ) . C a e p i s c o p al «ţerei R o m â n e şti» a în tem eiat pe lîn g ă
a l t e l e şi E p i s c o p i a M i l c o v u l u i n u m i t ă a z i A r g e ş u l ( s i c ) , A m u r i t la a n u l 372. D e a s e m e n e a , N\ L a ş c u
în l u c r a r e a : «P e rio d u l î n t u n e c a t d in Isto ria R o m â n ie i, tra d . din r u s e ş t e de G h e n a d i e C ra i o v e a n u ,
I n « B i s e r i c a O r t o d o x ă R o m â n ă » , a n . IX (1885), p. 704—706. f a c e d i n S f î n t u l N i c e t a de R e m e s i a n a ,
u c e n i c u l e p i s c o p u l u i T e o t i m al T o m i s u l u i ( c a r e l-a s f i n ţ i t e p i s c o p ) şi î n t e m e i e t o r u l e p i s c o p i e i d a c o ­
r o m â n e la M il c o v . c u p a t r u m î n ă s i i r i . Şi d u p ă L a ş c u , N i c e t a • - m i s i o n a r u l n o r d - d u n ă r e a n — m o a r e
to t î n a n u l 372. A c e a s t ă o p i n i e a f o s t a d o p t a t ă d e C. H r b i c e a n u , I s t o r i a M i t r o p o l i e i M o l d o v e i ş i
S u c e v e i , B u c u r e ş t i , 1898, p. X V I I I şi do G. M. I o n e s c u , c a r e - I r e p r o d u c e pe L a ş c u a d l i t t e r a m , în
l u c r a r e a s a , I s t o r i a B i s e r i c i i R o m â n i l o r d i n D a c i a T r a i a n â , v o i, I, B u c u r e ş t i , 1905, p, 280—294,
T rebuie precizat că N ichita G otul a fost c u n o sc u t şi s u b num ele de N ichita R om anul. O ri­
g i n a r p r o b a b i l d in C il i c i a A si ei Mic i, u n d e i s - a u d u s m o n ş t e l e d u p ă m o a r t e s a v i o l e n t ă , N i c h i t a
G o t u l s - a b u c u r a t d e p o p u l a r i t a t e la no i d a t o r i t ă a t î t s t a t o r n i c i e i s a l e î n c r e d i n ţ a o r t o d o x ă , c î t şi
f a p t u l u i c ă m o a ş t e l o r s a l e li s - a a c o r d a t o g r i j ă d e o s e b i t ă . î n a n u l 1541, a m i n t i r e a m a r t i r u l u i Ni-
c h i t a — c a r e ş i- a s f i r ş i t v e l e a t u i p e p ă m î n t r o m â n e s c —, d a i m b o l d lu i D r a g o s l n , f iu l p o p ii C o m a ţ i
d i n I a ş i ( s a u u n u i u c e n i c d e al s ă u ) , s ă - l z u g r ă v e a s c ă s p î n z u r a t c u c a p u l î n j o s , d e a s u p r a u n u i foc,
î n n i ş a d i n a f a r ă a b i s e r i c i i d in A r b o r e « , î n M o l d o v a d e N o r d ( v e z i P r . P r o f . G h , I. M o i s e s c u ş . a ,
op. cit., p, 61—62). Al. T ă u t u , î n a r t i c o l u l ; N i c e t a o r i N i c h i t a R e m e s i a n u l ( « B u n a V e s t i r e » , I (1962),
n r . 1, p. 32). s o c o t e ş t e c ă « N i c h i t a p o m e n i t la 15 s e p t e m b r i e in s i n a x a r u l B i z a n ţ u l u i n u e N i c e t a
R e m e s i a n u l , ci G o t u l , ce l î n e c a t î n B u z ă n ( l ) şi r e c l a m a t d e S f î n t u l V a s i l e c e l M a r e lu i S o r a n u s ,
p re fe c tu l de T o m is » . D im p o triv ă, S fîn tu l N iceta de R e m e s ia n a , episc op m isio n a r, c a te h e t c u r e p u ­
t a ţ i e , a v î n d o f r u m o a s ă a c t i v i t a t e l i t e r a r ă , al c ă r u i s f î r ş i t e s t e î n v ă l u i t î n t ă c e r e , a f o s t I n a c e l a ş i
t i m p u n c ă l u g ă r c u v i a ţ ă s i i n t ă şi o p u t e r n i c ă p e r s o n a l i t a t e , d u p ă c u m a r e z u l t a t din e x p u n e r e a
de pînă ai ci.
 SFtNTVL NI CI I TA DE RE MES IAN A Şl lî CVMF.NICI TATEA PATRISTI CA 33

în P eninsula Balcanică, N iceta a fost cinstit ca sfînt şi după aşeza­

re a sîrbilor în fosta sa eparhie. O m înăstire cu hram ul Sfântului Niceta
e ra resta u ra tă şi înzestrată cu un cătun de vlahi, în anul 1308, de către
regele sîrb Ştefan Uroş al II-lea M ilutin (1282— 1321) 118.
S fin tu i Niceta de Remesiana a trăit in a doua jum ătate a secolului
al IV -lea şi prim ul pătrar al secolului al V-lea intr-o regiune de legă­
tu ră intre lum ea răsăriteană şi lum ea apuseană. Daco-ronmn de neam , el
a folosit în opera sa misionară şi literară, lim ba latină. Cele două călă­
to rii in Italia, ¡pritenia cu S fin tu l Paulin de Nola, activitatea sa m isio­
nară, dublată de o activitate culturală la mai m ulte neam uri din bazinul
dunărean, sfinţenia vieţii sale, iată cîteva elem ente care-l aşază pe S fin ­
tu l Niceta printre marile figuri bisericeşti ale epocii sale, cunoscute p e n ­
tru activitatea lor ecumenică.

2. OPERELE SFINXULUI NICIH'A DE REMESIANA

Dacă docum entele externe cu privire la activitatea m isionară a Sfîn­

tu lu i N iceta sînt puţine la num ăr şi destul de controversate, în schim b
inform aţia privind producţia sa literară pare să fie relativ abundentă.
D esigur că pe lingă predica vorbită, Sfintul N iceta s-a slu jit în activita­
te a sa pastorală îndelungată şi de opere scrise. Unele dintre aceste opere
s-au pierdut, din altele s-au p ă stra t num ai cîteva fragm ente, iar altele
s-au p ăstrat în întregim e. M oştenirea litera ră a Sfântului Niceta, ajunsă
pînă la noi, îl înfăţişează pe a u to r ca pe un erudit al tim pului, astfel că
aprecierea pe care S fîntul P aulin de Nola o face p rietenului său, num in-
du-1 «fioarte învăţat — doctissimus», nu era gratu ită, sau o sim plă figură
■de stil.
Am subliniat mai sus că istoricul G henadie de M arsilia lăuda stilul
■simplu şi lim pede al operelor Sfîntului Niceta. Un secol m ai tîrziu (seco­
lu l ai Vl-lea), Cassiodor, bun cunoscător al operei lui Niceta, apreciază
la rîndul său scrierile acestuia în term eni elogioşi : «Dacă cineva doreşte
să înveţe ceva, pe scurt, despre Taităl, despre Fiul şi despre Sfântul Duh,
şi nu vrea să se obosească cu o lectură întinsă, să citească cartea episco­
pului Niceta pe care a scris-o despre credinţă ; şi, plin de strălucirea în­
vă ţă tu rii cereşti, va fi condus, p rintr-o scurtim e avantajoasă, la contem ­
plarea dum nezeiască. Această (carte) se asociază cu opera S fîn tu lu i Am­
brozie adresată îm păratului G raţian. O, nep reţu ită bu n ătate şi putere a
C reatorului, cerurile s-au deschis, Sfânta T reim e fiind a ră ta tă a strălucit
in inim ile credincioşilor şi păgînătatea care deţinuse o cinste străină, în lă­
tu ra tă de Dom nul cel adevărat, s-a risipit !» u0.
118. P r . P r o f . G h . I. M o i s e s c u ş . a .. op . ci t., p. 73.
119. C a s s î o d o r , op. ci t. , loc. c i t . : «S i q u i s v e r o d e Patre, et F i l i o , e t S p i r i t u s a n c t o , aiiquid
•su m m a tim p r a e o p t a t a t tin g e r e , nec s e m a v u l t lo n g a lectione îa tig a re , le g a t N iceti episcopi lib ru m
- q u em d e f i d e c o n s c r i p s i t , e t d o c t r i n a e c o e l e s t i s e l a r i t a t e c o m p l e t u s i n c o n t e m p l a t i o n e m d i v i n a m
c om pendiosa brevitate perducetur. Qui v o lum inibus sancti A m brosii socia tus est, quos ad G ra-
liam im p rincipem d estin ării. O inaestim abilis pietas virtusque C rcatoris ! aperti s u n t co e li . sancla
T r i n i t a s c o r d i b u s fid e liu m p a t e f a c t a r e s p le n d u it : et p aganitas. quae honorem occupaverat alicnum ,
a v e ro D om ino c o n fu ta ta d isce ssit !

3
34 Asistent ŞTEFAN C ALEXE

De asem enea, dacă evlavia sa introducea pe Niceta în cercul priete­

nilor Sfîntului Paulin, opera sa îl situ a p rin tre cei m ai de seam ă cateheţi
patristici, după cum rezultă din tr-o lu crare in titu la tă Ordo de catekizan-
dis rudibus, aflată în tr-u n codice m anuscris din secolul al IX -lea : «Apoi
trebuie spus pe scurt în ce fel poate să fie înţeles însuşi Sim bolul credin­
ţei, după cum l-au tîlcuit şi învăţătorii Sfintei Biserici a lui D um nezeu,
adică F ericitul A tanasie, Ilarie, Niceta, Ieronim , Am brozie, A ugustin, G he-
nadie, F ulgenţiu, Isidor şi ceilalţi, sau cum ne-au înv ăţat venerabilii în ­
văţători şi înaintaşi ai noştri» 12°.
Suflet de m isionar şi de apostol, N iceta de R em esiana era de asem e­
nea şi un literat, bucurîndu-se de un prestigiu rem arcabil, după cum se
vede şi din aşezarea lui de către autorul operei citate, între scriitorii de
prestigiu ai secolelor al IV -lea şi al V-lea.
Opera Sfîntului Niceta, care i-a adus celebritatea, este un catehism
alcătu it p e n tru cei ce se pregăteau să prim ească Taina Botezului, num it
de B urn : Libelli instructionis («Cărticele de învăţătură»), iar de ultim ul
editor : Instructio ad com petentes («învăţătură p e n tru candidaţii la Bo­
tez») 1S1. Acest catehism n -a tre c u t neobservat. G henadie de M arsilia l-a
av u t în faţă şi a lăsat o notă asupra lui redîndu-i pe scurt cuprinsul şi
făcînd aprecieri asupra stilului, după cum s-a m ai am intit, în felul u r ­
m ător :
«Niceta, episcopul cetăţii Romatiana (— Remesiana), a compus într-o limbă
simplă şi clară şase cărticele de învăţătură pentru candidaţii la botez. Dintre ele,
prima tratează d espre felul în ra re treb u ie să se com porte candidaţii care doresc:
să ajungă la harul Botezului ; a doua traterază Despre erorile păgînismului arătînd
că, aproximativ în vremea sa (a lui Niceta), păgînii au înălţat la rangul de zeu pe
un oarecare tată de familie Melgidiu, din cauza generozităţii sale, şi pe ţăranul Ga-
d'ariu din cauza puterii sale ; cartea a treia tratează Despre credinţa într-o singură
m aiestate; cartea a p a tra e în d rep tată Împotriva genethllologiei (a h o roscopului);
cartea a cincea tratează Despre simbolul credinţei; şi a şasea, Despre jertfirea mie­
lului pascal» 12-.

f20. O r d o d e c a t e h i z a n d i s rudibus, in M onucensis Cod . lat. 6325, s e c . IX, î. 139 v, la B u r n ,

p. 155— 156 : « P o s t e a vero dic en d u m est breviter q u aiiter ipsum sym bolum intcllegere v aie a t ; sicut
et s a n c t a e Dei e c c lesia e t r a c t a v c r u n t docloros, b e a tu s scilicet A th a n a s i u s , H ila riu s , N ic eta, H i e r o ­
nym us, A m brosius, A u g u stin u s , G ennadlus, F u lg o n ti u s, I s id o r u s et cc tcri ; vel sic u t v e n e ra b lle s
m a g i s f r i et a n t e c e s s o r e s n o s t r i n o s d o c u c r u n t » .
121. K l a u s G a m b c r , N i c e t a v o n R e m e s i a n a . in stru ctio cd co/npcnlem cs. F rü hchristliche Ka­
te c h e s e n a u s D acien . ( T e x t u s P a tristici et L itu r g ic i q u o s ed id it I n s t i t u t u m L i t u r g i c u m Ratisbonerise,.
f a s e . I ), V e r l a g F r i e d r i c i i P u s i e t , R e g e n s b u r g . 1964, V I I I + 182 p. P e l a r g c u p r i v i r e Ia a c e a s t ă
ediţit*. v e z i la s f î r ş i t . A p e n d i c e I.
122. G h e n a d i e , D e v i r i s i l l u s t r i b u s , ?2, e d . R ichurdson, î n T U ., X IV , 1, 1896, p. 7 0 : «Niceas,
R o m a tia n a e civ ita tis episc o p u s, c o n p o s u it sim plici e t n itido s e rm o n e sex c o m p e te n tib u s ad b a p t is m u m
i n s t r u c t i o n i s li b e l l o s ; i n q u i b u s p r i m u s c o n t i n e t q u a i i t e r sc d e b e a n t a g e re com petentes. qui ad
b a p tis m i g r a t i a m c u p i u n t p e r v e n i r c ; s e c u n d u s «de g e n t ili ta t is e r r o r i b u s » , in quo in d i c a t s u o paene'
tem pore M elgidium quem dam patrera fam ilias cb liberalitatem et G adarium rusticum ob foriitu-
d in e m a b eth n ic is in ter deos re la to s ; te r t i u s liber «de fide u n ic a e m a i e s ta tis » , q u a r t u s « a d v e rs u s
g en e th lio lo g ia m » ; q u in tu s «de sy m b o lo » , s e x tu s «de a g n i p s c h a lis v ic tim a » . T ra d . de P r. P rof.
l o a n G. C o m a n , O p e r e l e li t e r a r e a l e S f î n t u l u i N i c e t a d e R e m e s i a n a , î n « S t u d i i T e o l o g i c e » , IX (1957),
tir. 3—î, p. 201. Inform aţia lui G henadie a fost r e l u a t ă cu unele m odificări de H onorius Augusto»-
 SriNTüL NICLTA DE REMES1ANA ŞI ECU MEN ICI TA1 E A TATRISTJCA 35

D intre cărţile enum erate de G henadie, cartea a p a tra : îm potriva

genethliologiei şi cartea a şasea, Despre jertfirea m ielului pascal, se pare
că nu făceau parte in teg ran tă din catehism , dar au fost incluse spre a
form a un «corpus nicetanum », sau din alte m otive. Din nefericire, aceste
două cărţi au dispărut complet, iar din cărţile întâia şi a doua s-au p ă stra t
cîteva fragm ente. N um ai cărţile a treia şi a cincea s-au conservat în în­
tregim e 123.
G henadie adaugă în nota sa că Niceta a dat la iveală şi «A d lapsam
virginem libellum , o cărticică adresată unei fecioare (călugăriţe) căzute,
lucrare destinată în acelaşi tim p îm bunătăţirii vieţii tu tu ro r celor ce cad
in păcate asem ănătoare 12i.
De asem enea, critica acordă, pe baza ,unor m anuscrise şi pe bază
de studii com parative, p atern itatea lui N iceta şi asupra urm ătoarelor lu ­
crări : De diversis appellationibus («Despre diferitele num iri ale D om nu­
lui nostru Iisus Hristos»), De vigiliis servorum Dei («Despre privegherea
robilor lui Dumnezeu»), De psalmodîae bono («Despre folosul cîntării de
psalmi») şi celebrul im n Te D eum laudam us («Pe tine, D um nezeule, Te
lăudăm»).
După conţinut şi după scopul cu care şi-a elaborat Sfîntul N iceta
operele sale, ele se pot îm părţi în două categorii : unele, catehetice, p rin
care autorul a făcut cunoscută doctrina creştină, eatehum enilor săi, sau a
în tă rit în credinţa creştină pe fiii săi sufleteşti, apărîn d u -i de rătăcirile
ereticilor şi de influenţele superstiţiilor păgîne ; altele, practice, re fe ri­
toare la viaţa liturgică a com unităţii, participarea la slujbe, atitudinea în
biserică, cîntarea în comun, ţin u ta vestim entară etc.
Din prim a categorie fac parte : De diversis appellationibus ; catehis­
m ul descris de Ghenadie, adică fragm entele din cărţile a l-a şi a Il-a ;
De ratione f id e i ; De Spiritus sancti potentia ; De Sym bolo şi De agni
paschalis victim a.
A doua categorie cuprinde : A d lapsam virginem lib e llu s ; De vigiliis
servorum D e i; De psalmodiae b o n o ; şi im nul Te D eum laudamus.
De diversis appellationibus este un tra ta t dogmatic, cu ţin u tă de p re­
dică asupra num irilor date M ântuitorului Iisus H ristos în Sfânta S crip­
tură. Se găseşte în Cod. Vatic. lat. 314, din secolul a l XV-lea, laolaltă cu
De ratione fidei şi De Spiritu sancto şi în Cod. Vatic. lat. 325, din seoolul
al X l-lea, sub num ele Fericitului A ugustin : Serm o de diversis Domini
vocabulis compositus.
B urn consideră că este o scriere din tinereţe, an terio ară catehism u­
lui, inspirată de am intita Scrisoare a episcopului G erm inius (366 sau 367).
O com paraţie cu această epistolă ara tă că din 15 num iri citate de G er­
m inius, 10 se găsesc şi în această luorare a lui N iceta 125.
d u n e n s i s , D e l u m i n a r i b m E c c l e s i u e s i v e D e s c r i p i o r i b u s e c c l e s i a s i i c i s , 118. P .L ., L I I , 814, C D . T e x t u l
l u i G h e n a d i e e s t e r e e d i t a t şi d e B u r n c a r e c o r e c t e a z ă N i c e a s R o m a t i a n a e in N i c e t a R e m e s i a n a e ,
d u p ă c u m s e a f l ă i n u n e l e m a n u s c r i s e (p. 137, n o t a 1).
123. P r . P r o f . Ioan G. C o m a n , op. cit., p. 201. 121. G h e n a d i e , op. cit., loc. ci t.
125. G e r m i n i u , E p i s t o l a , c a p . 2, la B u r n , p. 140. p ă r e r e a iu i B u r n (p. X L I I ) a f o s t î n s u ş i t ă
şi d e a l ţ i c e r c e t ă t o r i ca : W. A. P a t i n , op. cit., p. 13 ; O. B a r d e n h e w e r , G e s c h i c h t e d e r a l t k i r c h l i c h e n
L iteratur, III, 1923, p. 602; .Mar ti n Schanz, G eschichte der R öm ischen L iteratur b is zum G esetzge-
3f¡ Uislenl Ş TEFAN C. A ¡ . EXE

Scrierea Despre diferitele num iri ale D om nului nostru Iisus Hristos,
cu n u an ţă polem ică îm potriva arienilor, «este o predică dogm atică cu
aplicaţii m orale ; nu lipseşte elem entul practic, dar rap o rtarea continuă la
Hristos nu e îm binată cu sfaturi sau indicaţii pozitive, care să traducă
m ai efectiv în viaţă diferitele însuşiri im itabile ale lui H ristos. Predica
e sim pla, clară, m etodică Cele tre i părţi : num ele lui Hristos, sem nifica­
ţia acestor num e şi aplicarea în viaţă sînt bine închegate şi formează un
tot unitar» 12(i.
In cele trei fragmente păşi rato ,£; clin. cartea intîia. se vorbeşte despre originea
şi necesitatea catehismului, despre categoriile de oa-meni care vin la botez, despre
efectele botezului. Slîniu! Niceta p reci '/ează câ esie absolut necesar ca cei care
vin la credinţă să se instruiască. De aceea catehismul va ii elaborat în aşa fel,
irait chiar şi m inţile oamenilor de la ţară, fără cultură prea multă, să poată înţe­
lege şi să poată reţine adevăruri!*? de credinţă. Aceste adevăruri nu sînt o creaţie
proprie, ci sînt culese din învăţătura Siintei Scripturi, prin care cei aleşi spre botez
sînt educaţi ca să ştie ce au părăsit, să înţeleagă mai bine ce doresc şi să-şi dea seama
mai clar de lucrurile pe care au să le primească şi pe care trebuie să le păstreze.
î.i::rul pe rare îl încap şi îl doresc ei este mare. fie că Dumnezeu l-a inspirat,
lie că vreun om i-a îndemnat şi i-a sfătui1.. Efectele botezului sînt mai mari deci!
poate să se prevadă: omul din păcătos devine drept, prietenul lui Dumnezeu; mai
muit. el este reînnoit după asemănarea cu Dumnezeu şi devine moştenitor al îm pă­
răţiei cereşti.
Catehismul se adresează tuturor, deopotrivă, pentru ca toţi să devină o lume
nouă, părăsind omul cel vechi cu faptele lui şi îmibrăoîn'cl omul cel nov, care este
înnoit p rin cunoaşterea A celuia care l-a creat (Col. III, 9, 10).
In al doilea fragment, catehumenul este prezentat ca un oaspete şi vecin al
credincioşilor : ei aude cie afară tainele dar nu ie înţelege, simte harul dar nu-1
pricepe. însă din acest moment el începe să se numească credincios.
Al treilea fragment se ocupă cu exorcismele. Din nefericire, fragmentul este
foarte scurt. Exorcismele pregătesc primirea harului. Ele sînt ca un foc curăţitor,
deoareoe cuvintele Domnului din care sînt alcătuite acestea se aseamănă cu nişte
fiăcări.
Principiile sănătoase care sînt schiţate în aceste fragmente îl înfăţişează pe
autor ca pe un catehet adevărat care îmbrăţişează cu aceeaşi dragoste pe toţi oa­
menii cărora li se adresează lis.
Din cartea a doua s-au păstrat două fragmente în care se arată că exorcis­
mele se fac pentru îndepărtarea puterilor demoniac?. Nu există păcat fără îndem­
nul diavolului. Cel ce vine la botez trebuie să se lepede de diavol rostind cu sin­
ceritate: «Cred în Dumnezeu Tatăl Atotputernicul...«-. Cel care doreşte să vină la

b un g s - ¿ : er k des K aisers Jusiinian, Y ierier Te ii, Z w cite A u flagc, M iinchen, i9li, p. 407; J. ZoiIUm-,
op. ci i., p. 554 ; L ' b a l d o M a n n u e c i , op. cil., p, 199 : P r . P r o f . l o a n G, C o m a n , O p e r e / e l i t e r a r e al e
S f î n t u l u i N i c e l a d e R e m e s i a n a . . . , p. 218. E d i ţ i i : A. M a i . S s. E p i s c . N i c e l a e el P a u l i n i s c r i p t a , R o m a e ,
1327, p. 3 1 - 3 - 4 ; P . L . . L I I . 8 6 --S M : B u n i , p. 1—5 ; Ci’. U m b e r t o M o r i c c a . S i o r i a d e l l a l e t t e r a t u ra
l a t i n a c r i s t i a n a , voJ. I I . p a r t . I I , T o r i n o , 1928. p. 1150.
126. P r . P r o í . l o a n G. C o m a n , O p erele literare ale S f î n t u l u i N icela d e R e m esia n a ..., p. 220.
A supra cuprinsului v o m rev en i la ca p ite lu l d es p re în v ă ţ ă t u r ă S fîn tu lu i N iceta.
127. B u r n , p. 6 - 7 ; C i. şi P . L . , L I I . 8 7 3 - 8 7 6 .
128. B u r n , p. G—7 ; C í. P r . P r o f . l o a n O. C o m a n , O p e r e l e li t e r a r e a l e S f î n t u l u i N i c e t a de
R e m e s i a n a , p. 202.
 SFÎNTUL NICETA DE REMESIAKA ŞI ECU M ENI CITATE A PATRISTICĂ

botez şi se instruieşte cu privire la credinţă, trebuie să înveţe Simbolul de cre­

dinţă. pe oare să-d rostească zilnic, înainte de culcare, la sculare şi să mediteze asu­
pra lui în fi acare ceas. De asemenea se impune să rostească Rugăciunea Domnească
şi să se întărească cu semnul crucii împotriva diavolului.
A l doilea fragment dă următoarea definiţie a Simbolului de credinţă : "Sim­
bolul este regula de credinţă (commonitorium fidei) şi sfînta mărturisire, care este
învăţat şi reţinut de obşte, de către toţi» 139.
înd ru m ările date de S fîntul N iceta cu privire la im portanţa de netă­
găduit a Sim bolului de credinţă în viaţa duhovnicească a credincioşilor,
am intesc şi de alţi cateheţi renum iţi, contem porani lui, ca S fîntul A m ­
brozie l:1°, Fericitul A ugustin 13t, sau P etru Hrisologul (t către 4 5 0 )I32.
care insistau m ai m ult asupra sensului sim bolului, ca un «pactum vitae»,
decît asupra form ei acestuia.
De ratione fidei («Despre raţiu n ea credinţei») şi De Spiritus Sancti
potentia («Despre puterea Sfântului Duh») sînt două tra ta te care făceau
p arte, probabil, din cartea a treia a catehism ului, cu titlu l De fide («Des­
pre c re d in ţă » )1S3, lucrare elogiată de Cassiodor. D upă cum s-a văzut însă
G henadie de M arsilia le aşază în cărţile a treia şi a eincea ale catehis­
m ului lui Niceta.
In ceea ce priveşte tim pul scrierii, părerile sînt îm părţite. B urn suge­
rează că cele două tra ta te au fost alcătuite în tre anii 370— 375. P a tin şi
B ardenhew er le raportează la o perioadă de tim p posterioară anului 380,
deoarece în lucrarea De Spiritu Sancto se vorbeşte de m acedonieni ca
despre o erezie curentă şi bine cunoscută 134.
129. B ti r n , p. 8.
130. Sf. A m b r o / i e , E xplanatio sym boli, u, ed. B. B o ti o, p. 3G : «V reau ca vo i sa ştiţi eu
p r i v i r e la a c c a s t a c ă s i m b o l u l n u t r e b u i e s â fie s c r i s . , . S c p o a t e r e t i n e m a i u ş o r d a c a nu este
s c r i s . D e ce ? I a t ă : C e e a ce s c r i e ţ i , fi i n d s i g u r i că a v e ţ i sii rc c i t i f i , n u v e ţ i î n c e p e s â rep etaţi
p r i n t r - o m e d i t a ţ i e zilnic;!, C e e a c e n u s c r i e ţ i î n s ă , t e m l n d u - v a s a n u u i t a ţ i , î n c e p e ţ i s ă r e p e t a ţ i
zilnic ,..».
131. F e r . A u g u s t i n , D e S y i n b o l o , S e r m o a d c a i e c n u m e n o s , 1, 1, P .L ., XL, 6 2 7 : « A cc ip ite , i i ! » ,
r e g u l a m fid ei , q u o d S y m b o l u m d i c i t u r . E t c u m a c c e p e r i t i s , in c o r d e s c r i b i t e , e t q u o t i d i e d ic i t e a p u d
vos : a n te q u a m dorm iatis, a n te q u a m p ro ccd atis, v estro Sym b o lo vos m u n ite. S y m b o lu m nem o scribit
u t le g i p o s s i t ; seci a d r e c c n s e n d u m , n e iorte d e le a t oblivio qu o d tr a d id it d ilig e n tia , sit vobis codex
v es tra m em oria».
132. P e t r u llriso îo g u l, Serm o LVU I, P . L ., LII, 301 B : «Aceepturi ergo sym bolum , hoc est,
p a c t u m v i t a e , s a l u t i s p l a c j t u m , e t i n t e r v o s e t D e u m iiclei i n s o l u b i l e v i n c u l u r n p e c t o r a p a r a t e , n o n
c h a r t a m : s e n s u m a c u i t e , n o n c a l a m u m ; e t a u d i t o n o n a t r a m e n t o , s e d s p i r i t u m i n i s t r a n t e de se rt »
b i t e : q u i a c o m m i l t i n on p o t e s t c a d u c i s e t c o r r u p t i b i l i b u s i n s t r u m e u t i s a e t e r n u m e t c o e l e s t e secre-
t u m , s e d in i p s a a r c a a n i m a e , in i p s a b ibliotheca in te rn i s p iritu s e s t lo c a n d u m » .
133. î n C o d e x Y a ii c o .n u s , 314, s e c o l u l al XYMea, p r i m u l t r a t a t a r e ca t i t l u : i n c i p i t a l l o c u t i o
s a n d i N î c e t a e d e r a t i o n e f i d e i ; al d o i i e a t r a t a t s e a f l ă şi i n m s . C o l o n i e n s i s 33 ( D a r m s t a d , 2029,
s e c o l u l al I X - l e a ) , c u t i t l u l : I n c i p i t a l l o c u t i o s a n c t i J o h a n n i s e p i s c o p i d e s p i r i t u s a n c t o . E d i ţ i i :
A. M a i, S a n c t o r u m op ise . N i c e t a e e t P a u l i n i s c r i p t a , R o m a , 1827 : I d e m , S c r i p t o r u m v e t. n o v a co l le c -
ii o 7, R o m a , 1833, 1, p. 314—340 ; P .L . , L I I , 847—852 ; B u m , p. 10— 18 ; Cf. U. M o r i c c a , op. ci t., p.
1154, n. 2 0 : C ă c e i e d o u ă l u c r ă r i s e p r e z i n t ă ca u n s i n g u r t r a t a t , v e z i H ü m p e l , N i c e t a s , B i s c h o f v o n
R e m e s ia n a , e in e litte ra r-kritisch e S tu d i e z u r G esch ich te d es a ltkir ch lich en T a u fs y m b o ls (D iss.) B onn,
1895 = N e u e J a h r b ü c h e r f ü r d e u t s c h e T h e o l o g i e , 4, 1895, p. 288, la M. S c h a n z , op. cit., p. <07,
134. B u r n , p. LX IX ; W. A. P a t i n , op . cit., p. 3 6 ; O. B a r d e n h e w e r , G e s c h i c h t e d e r a l t k i r c h i i -
c h e n L i t e r a t u r . . . , p. 599 ; P r , Prof. loan G. C o m a n , O perele literare ale S f î n t u l u i N ic eta de Reme­
s i a n a . . . , p . 201—202.
38 Asistent ŞTEFAN C. ALEXll

T ra ta tu l Despre raţiunea credinţei, îm p ărţit în şapte capitole, com­

bate diferite erezii, ca : sabelianism ul, fotinianism ul şi m ai cu seam ă
arianism ul, erezii ce p u neau în discuţie consubstanţialitatea F iului cu
Tatăl. S fîntul N iceta m ărtu riseşte că a scris această operă, sub form ă de
com ciar, răspunzând cererii u nor credincioşi p e n tru a-i în tă ri în cre­
d in ţă 13S.
T ra ta tu l Despre puterea S fîn tu lu i D uh este în d re p tat îm potriva m a-
cedonienilor care negau D um nezeirea S fîntului Duh. C uprinde 22 capi­
tole. Sfîntul N iceta întrebuinţează ca izvoare în prezentarea şi argum en­
ta re a credinţei ortodoxe, cu priv ire la doctrina despre S fîntul Duh, Sfînta
S criptură şi hotărârile Sinodului I Ecum enic de la Niceea (325). E xpune­
rea clară şi logică, în lăn ţu irea ideilor, îndem nurile la o adorare egală a
S fîntului D uh cu celelalte două Persoane ale Sfintei Treim i, ca şi rezu­
m atul de la sfîrşit, fac din această piesă un a d ev ărat catehism cu p riv i­
re la subiectul t r a t a t 136.
De Sym bolo 137 este una d intre cele m ai vechi tîlcuiri ale sim bolului
de credinţă şi un m onum ent de m ăiestrie catehetică. A fost editat mai
în tîi sub num ele lui N iceta de A quileea (454— 485), deoarece unul dintre
m anuscrise şi anum e Codex C hisianus A VI 184, secolul al XIV-lea,
avea ca titlu : Explanatio sym boli beati Nicetae aquîliensis episcopi ha-
bita ad com petentes. P e n tru a pune de acord pe autorul lu crării De
Sym bolo cu Nicetas de R om atiana (== Rem esiana) de care vorbeşte G he-
nadie, susţinătorii p a te rn ită ţii lui Nicetas de A quileea au identificat Ci-
vitas R om atiana cu P o rtu s R om atianus, în apropiere de A quileea 138. Cri­
tica m ai nouă însă atribuie opera De Sym bolo sau Explanatio sym boli lui
N iceta de R e m esian a139. Cît priveşte data scrierii, B u r n 140 o aşază în
135. D e r a ţ i o n a fi d e i, 7, B u r n , p. 18 : « H a e c p a u c a a d v i c e m c o m m e n i a r i o l i , q u i a v o b i s s c r i b i
p o s t u l a s t i s , n e g a r e no ii p o t u i . C o n î i d o q u i a f i d e l i b u s a n i m i s , e t s i b r e v i a s u n t , p l c n a m p o t e r u n t
p r a e s t a r e la e titia m D ei».
136. Cf. P r . P r o f . I o a n G. C o m a n , O p e r e l e li t e r a r e a l e S f i n t u l u i N i c e t a d e R e m e s i a n a . . . , p. 206.
137. E d i ţ i i : E x p l a n a t i o s y m b o l i e c o d i c e b i b l i o l h e c a c Qh ia ic in ae o p e r a S t e p h a n i C a r d i n a l i s
B o r g i a e , P a t a v i i , 1799 ; J . P . Z a b e o , E x p l a n a t i o n e m s y r r b o l i q u a e p r o d i i t P a i a v i i a . M D C C X C I X iri-
b u e n d a m p r o b a b i l i u s e s s e S . N i c e a e D a c o r u m e p i s c c p o q u a t n B. N i c e t a e e p i s c o p o A q u i l e j e n s i , Ve -
n e t i i s , 1103; P e t r u s B r a i d a , 5 . N i c e t a e episc-, A q u i i e j , o p u s c u l o d u o , U t i n o , 1810, S t u d i u l lui B r a i d a
a f o s t p u b l i c a t şi d e M i g n e î n P . L . , L I I , 875— 1136. P . B r a i d a f a c e d e o s e b i r e î n t r e N i c e a s s a u
N i c e t a s , p r i e t e n u l S i î n i u i u i P a u i i n d e N o l a , e p i s c o p î n D a c i a c i s d a n u b i a n ă şi N i c e a s s a u N i c e t a s .
d e s c r i s d e G b e n a d i e c a r e , s p u n e el, a f o s t e p i s c o p d e A q u i l e e a , î n v r e m e a p a p i i L e o n c e l M a r e .
D e o s e b i r e a e s t e m e n ţ i n u t ă şi d e F. K a t t e n b u s c h , V e r b r e i i u n g u n d B e d e u t u n g d e s T a u f s y m b o l s ,
l e i p z i g , 1900. p. 441, n o t a 21, c a r e a trib u ie c u v î n ta r e a a s u p r a s im b o lu lu i de c re d in ţă , u n u i N icetas
G alican u l ; C ard. P itra, E x p la n a tio ( f r a g m e n t e ) , î n « A n a l e c t a S a c r a » , I I I , P a r i s , 1883, p. 584—5 8 8 ;
C. P . C a s p a r i , N i c e t a s v o n A q u i l e j a ’s A u s l e g u n g des S ym bols, in «K irchenhistorisc.he A necdota»,
C h r i s t i a n i a , 1883, p. 311—3 6 0 ; B u r n , p, 38—54.
138. P e t r u s B r a i d a , D i s s e r t a t i o i n S . N i c e t a m , P . L . , L I I , 876—877. « R o m a t i a n a c i v i t a s G e n n a -
dio m e m o r a t a , n o n e s t in D a c i a i n q u i r a n d a , s e d in v e t e r i d i o c e s i s e u p r o v i n c i a A q u i l e j e n s i ; e t
p ro b a b ilite r illa e s t q u a e P o r t u s R o m a tia n u s , se u R o m a tin u s , a u t R o m a tiu s , non ita p ro cu l a C o n ­
c o rd ia , ex fluvio e j u s d e m n o m in is a P lin io a p p c lla t a fuit ; a u t illa q u a e ho d ie P o r t u s G r u a r i u s
d i c i t u r , et a d e u m d e m R om atium . seu R om atin u m , aut R o m atk m tim fluvium sita est, qui eam
i n t e r f l u i t » (col . 876).
139. H i i m p e î , N i c e t a s , B i s c h o f v o n R e m e s i a n a . . . , p. 4 2 3 ; B u r n , p. X V I , L X V —L X V I I ; U . M o -
r i c c a , op. ci t., p. 1155; P r . P r o f . I o a n G, C o m a n , P a t r o l o g i e . . , , p. 2 3 6 ; B. A l t a n e r , op. ci t., p. 549.
140. B u r n , p. L X I X —LXX.
 SFI\TUL NICETA DE REMESIANA $I E C U M E N I C I T A T EA PATRISTI CĂ 39

jurul anului 375, iar M oricca141, după anul 381, dată mai probabilă fiind­
că Sfîntul Niceta vorbeşte despre «întrebările întortochiate» ale mace-
donienilor 142.
T ra ta tu l Despre sim bolul credinţei al S fîntului Niceta de Rem esiana.
în care se explică Sim bolul credinţei local, pe care îl ro steau creştinii la
prim irea T ainei Botezului, deşi se inspiră uneori din Catehezele S fîntului
C hirii al Ierusalim ului, poate constitui şi în zilele noastre u n m odel p en ­
tr u explicare a Sim bolului de credinţă. «Substanţial, adînc, clar, organi­
zat, sistem atic, uşor şi atrăgător, acest catehism îm brăţişează punctele
principale ale credinţei creştine şi a fost u n u l d intre cele m ai răspîndite
şi m ai apreciate m ijloace de lucru în vechea Biserică cum, pe drept. îl
consideră G henadie şi Cassiodor» 14S.
De agni paschalis victim a («Despre je rtfa m ielului pascal»), scriere
consem nată de G henadie ca făcînd p a rte din cartea a şasea a catehism u­
lui, este editată de B urn în tre operele de au ten ticitate îndoielnică, în
două versiuni. P rim a versiune in titu la tă De ratione paschae este a tri­
bu ită S fîntului A tanasie 144, iar a doua. De pascha, a fost ed itată m ai în -
tîi sub num ele lui M artin de B raecara iîr>.
Ezitarea de a se atrib u i definitiv opera De ratione paschae, respec­
tiv De pascha, S fîntului N iceta de R em esiana îşi poate găsi explicaţia în
fap tu l că în aceste versiuni este verba de fix a rea datei P aştilor şi nu
despre je rtfa m ielului pascal. In tr-ad ev ăr, lucrarea încearcă să m otiveze
data sărbătoririi P aştilor propunînd ca acesta să nu se prăznuiască îna­
in te de ziua a X l-a a calendelor lui aprilie (22 m artie) şi nici după ziua
a X l-a a calendelor lui m ai (21 aprilie).
Se pare că problem a datei P aştilor a preocupat îndeaproape pe creş­
tini, în ultim ul p ă tra r al secolului al IV-lea. In tr-o scrisoare din 386,
S fîn tu l Ambrozie, ocupîndu-se cu fixarea datei Paştilor, propune acelaşi
interval p e n tru serbarea P aştilor din an u l 387 14ii, lucru ce a determ inat
pe unii cercetători să tra g ă concluzia că şi cele două versiuni au fost
scrise în aceeaşi epocă li7.
141. U. Mo r i c c a , cp . a l . , p. 1155. !42. D e S y m b o l o , 9 ; B u r n , p. 47.
143. P r . P r o f . I o a n G. C o m a n , O p e r e l e li t e r a r e a l e S f î n t u l u i N i c e t a d e R e m e s i a n a ... p. 210 ;
•cf. O. B a r d e n h e w e r , G c s c h i c h t e d e r a l t k i r c h h c h e n L i t e r a t u r . . , , p. 600.
144. M a n u s c r i s e . : C o d e x A m h r o s . H. 150 I ni . , s e c o l u l al I X- l e a .şi M o n i f a u c o n , A t h a n n --.ii, op.
II, 741. E d i t a t ă d e M i g n c î n P . O. , X X V I I I , 1605—1610. S t u d i i n d t r a d u c e r i l e din sc rie rile Ş tiu t u lu i
A tan a sie al A l e x a n d r i e i , B e r t h o l d A i t a n e r a t r i b u i e , f ă r ă e z i t a r e , t r a t a t u l D e ratione p aschae S fin ­
x u l u i N i c e t a de R e m e s i a n a : « A u c h di e u n t e r d e m N a m e n d e s A t h a n a s i o s u b c r l i e i e r t e S c h r i f t De
ratione p a sch a e i s t e i n o n g i n a i l a t c i n i s c h f ' s W c r k ti nd w o h i E i g e n U i m d e s N i c c t a s v o n R e m e s i a n a » .
V e z i a r t . A l U a i e i n i s c h e O b c r s c i z u n g e n v o n S c h r i f i e n d e s A t h a n a s i o s v o n A l e x a n d r i a , î n K l c i n e Pa-
t r i s i i s c h e S c h r i f i e n , h e r a u s g . v o n G i i n t e r G î o c k m a n n , B e r l i n , 1967 ( î n T U . .. , B a n d 83), p. 405.
M5. S e a î l ă î n C o d e x C o i o n i e n s i s 83-11 ( D a r m s t a d , 2084), s e c o l u l a l I X - l e a . E d i t a t ă înni în l ii
d e F lo r e x , E s p a n i a S a g r a d a , t o m . XV, a p o i d e M i g n e , î n P . L . , L X X I I , 40—52, i a r m a i ti m u în
ediţia p u b lic a tă de B. I \ r u s c h , S t u d i e n z u r c h r i s t h c h - m i t t e l a l t e r l i c h e n C h r o n o l o g i e , L e p z i g , 1830, la
Burn, p. CX XV . I n e d i ţ i a lu i B u n i , c e l e d o u ă v e r s i u n i s î n t t i p ă r i t e p a r a l e l (p . 92— 111), a s t f e l c ă
se p o a l e în c e c o n t i n u u c o m p a r a ţ i c î n t r e t e x t e .
146. Si'. A m b r o z i e , E p i s t o l a X X i / / (12), D om inis frairibus diicciissim is episcopii .le milia.tit
£ o n s t i l u l i s A m b r o s i u s e p i s c o p r s , P . L . , X V I , 10G9— 1078.
147. B u r n , p . CX XX I ; J . Z e i i l e r , op . ci t., p . 5 5 3 ; L \ M o r i c c a , op . ci t., p. 1156.
40 Asistent ŞTEFAN C. ALEXE

De asem enea, argum entarea generală din cele două versiuni este
asem ănătoare cu aceea din tra ta tu l episcopului african Q uintus Julius.
H ilarianus, in titu lat : E xpositum de die Paschae et m ensis, scris în ain te
de anul 397, data apariţiei lu crării sale cronografice, De cursu tem p o ru m
seu de m undi duratione. H ilarianus aşază luna pascală intre ziua a X V -a
a oalendelor lui aprilie (18 m artie) si ziua X V II-a a calendelor lui m ai
(15 a p rilie )14s.
U nele asem ănări de idei şi stil cu alte scrieri ale episcopului de
Rom esiana (De Spiritus S a n d i potentia, De psalm odiae bono) întăresc-
ipoteza că «actualele versiuni sînt num ai fragm ente d in tr-u n tex t m ai în­
tins şi m ai complet al operei am intite a lui Niceta» 149.
D intre scrierile cu caracter practic, prin care Sfîntul Niceta, ca u n
adevărat păstor de suflete, p u rta g rijă de turm a sa duhovnicească, am in­
tim m ai întîi scrierea atrib u ită acestuia de Ghenadie, în afara catehis­
m ului, p rin cuvintele : «A scris şi o cărticică Către o fecioară căzută„
îndem n la în d rep tare p e n tru toţi cei ce cad» 1;5#. A ceastă operă a fost
identificată de unii critici cu Liber de lapsu virginis consecratae, care
s-a p ă stra t sub numele Sfîntului Niceta, Sfîntului A m brozie şi F ericitului
Ieronim . în tr-u n m anuscris din secolele al V II-lea—.al V III-lea (Ms. d’E pi-
nal 68) se păstrează ou titlu : Epistula Nicetae episcopi de lapsu Susannae
devotae et cuiusdam lectoris 151.
B urn a publicat două texte cu aceeaşi tem ă : 1) Cel atrib u it S fîn tu lu i
Am brozie 152 şi 2) O scrisoare descoperită de Dom M orin în Qodex P a ri-
sinus lat. 12097, din secolul al V l-lea, in titu la tă : Epistula ad virginem.
lapsam, m anuscris anonim care nu are nim ic comun cu lucrarea pseudo-
am broziană
în opera De lapsu virginis este vorba de o călugăriţă, pe num e S u -
sana, care a păcătu it cu un citeţ, călcînd astfel votul castităţii. A utorul
deplînge situaţia acesteia şi-i am inteşte vrednicia din care a căzut şi
g ravitatea păcatului său care a exclus-o din societatea celor aleşi. T onul
este uneori reţinut, alteori declam atoriu. Lucrarea nu tinde special spre
aprofundare dogmatică.
148. Q uintus Julius H ilarianus. F.xposiium da die Paschae el m ensis, P .L .. X I I I . 1103— 11} L
« E x d ie v c r o XV Ka l, A p r i l i m n u s q u e irt. X V I I K al . M a i a r u m d i c m l e g a l i t e r l u n a u t s it q u a r t a d e ­
c i m a , v c r a r a t i o n e f i r m a i u r . H i n c n a r n q i i c d e c u r r e n t e s . ub i o c c u r r c r i l d ie s s a c r o s a n c t u s P a s c h a e . .
sane iu e o d e m pridem prim o m ense q ti e m luna genuerit, juste ac sine uila iuterm issione P as ch a*
facere o p o i' te t» (col. 1111 — 1112).
119. P r . P r o î . I o a n O. C o m e u , O p e r e l e l i t e r a r e ( ù e S f î n t u l u i N t c e m de R e m e s i a n a . . . , p, 22i.
150. G h e n a d i e , op. cit., p. 70 : « I£ciid i t ct a d l a p s a m v i r g i n e m Ü be Ü um . o m n i b u s labcntihus-
cm endationis in c e n tiv u m » .
15!. H u m , p. C X X X I —C X X X V I . Cu acest litiu a io s ' editaţii recent de E. C a z z a n i g a , fa c e r ii -
c u c .' o r is : D e l a p s u S u s a n n a e , in ^ C o r p u s s c r i p t o r m n P a t a v i n o r u m » , T o r i n o , I9i8. p. 1—3!, ( c a r e a
s t u d i a t şi m a n u s c r i s e l e în l u c r a r e a : L a t r a d u i o n e t n a n o s e n l i a d e l <D e l a p s u S u s a n u a e > ' , Torino*
1950). d e K l a u s G a t n b e r , N i c e t a v o n R e m e s i a n a : D e lap su . S c s a n n a e . iu. « T e x t u s P a t r i s t i c i e t r
L i t u r g i c i » . F a s c . 7. R c g e n s b u r g , 1959, p. 25—37.
152. D u p ă m a n u s c r i s e l e : M s . rf’.l u t u n 17 .1, secolul al X -l e a : Ms. d f.p in a l >< , - o c o l u l afc
V I I - l e a ...a! V I l I - ! e a şi e d i ţ i a M i g n c . P . L . , 3 8 3 - 4 0 0 ; B u m , p. 1 1 2 - 1 3 ) .
153. G. M o r i n . V « f i p i s t u t a a d v i r g i n e m l a p s a m » d e la c o l l e c t i o n d e C u r b ie , opuscule in é d it
de la ¡in d u ¡ V - e s i è c l e , în « R e v u e B é n é d i c t i n e » . I î. 1897, p. 193—202, la V. M orieca, op. cit., p
1157 ; Cf. şi M a r t i n S c ii a r ir , on. cit., p. 40S— ¡ 0 9 : B u m , p. 131 — 136.
 SFIXTCL X1CF. TA DU RFMF.SIAXA ŞI r.CUMF.NICITATF.A PATRISTICA 41

Patin rezumă discuţiile de pînă la el cu privire la această scriere şi acordă,

paternitatea Sfîntului Nic-eta de Remesiana, bazîndu-se pe următoarele:
1. Autorul m anifestă tendinţe practice cu privire la problema trinitară, eînd.
spune: «Erai fecioara lui Dumnezeu, erai mireasa lui I-Iristos. erai templul Dom­
nului, erai locaş al Sfîntului l)uli» 134 : sau : «Din fecioara lui Dumnezeu ai devenit
stricăciune a Satanei, din mireasa lui Hristos. nesfrînată odioasă, din lo.-aşul Sim ­
ţului Duh, bordei al diavolului, din templul Domnului, loc al neeurăţiei» : sau:
eînd încheie într-o formă neobişnuită : «Cel care trăieşti şi împărăţeşti in Treime.
în vecii vecilor»
2. Se .poate recunoaşte cu uşurinţă ideea de «commurao sanctorum» din De-
Symbol o, atunci eînd se adresează celei căzute : <-fa aminte, fiică, (ine dintre sfinţi
sau dintre sfinte nu s;> in«ro/e>te să se apropie de tine ?•»UT: miu cind sînt evocaţi
Apostolii, profeţii şi îngerii cîntind. ca în Te Deum, glorie veşnică lui Dumnezeu :
«Ce vei face în faţa c instiţilor Apostoli ? Ce vei face în faţa lui Ilie şi Daniel şi'
în faţa m ulţimii proieţilor aţii de mari ? Ce vei face în faţa sfinţilor îngeri ? Oare.
nu vei arde ca lovită de trăsnet înaintea măreţiei şi strălucirii celor fără de-
pată ?» I5a.
3. De asemenea, se poate recunoaşte în autor imnologul şi animatorul cin—
tării psalmilor în biserică, la privegheri, atunci eînd fecioara este admonestată eu?
cuvintele : «Cum nu ţi-a impresionat ochii lumina privegherilor şi cîntarea imne-
lor duhovniceşti nu ţi-a pătruns auzul ?»•,3S : ?«u eînd i se aminteşte <e ’ei căzute
că imnul fecioarei a fost deja lămurit, astfel că păcatul apare mai apăsător :
«Zadarnic am explicat imnul fecioriei, prin care erai înaintată deopotrivă şi d e1
măreţia lui şi de respectul faţă de el» !**.
4. Asemănarea de stil şi tonul expunerii amintes?, fără îndoială, de operele
Sfîntului Nicpta : De dwersLs appellationihus şi De psalmodiae bono"".
Este De lapsu virginis consecratae identică cu A d lapsam virginem
libellus, m enţionată de G henadie ? în d em n u rile m işcătoare la pocăinţă
adresate fecioarei căzute pot fi utilizate pentru îndreptarea tu tu ro r ce­
lor căzuţi, dar retorism ul uneori răsu n ăto r ca şi varietatea num elor păs­
tra te de m anuscrise, pot pleda p en tru neautenticitate. în orice caz, B um
editează pe baza m anuscriselor a tît opusculul pseudoam brozian cît şf
lucrarea ou aceeaşi tem ă descoperită de M orin, m anifestînd astfel îndo­
ială asupra autenticităţii, deşi în Introducere se exprim ă lim pede în fa ­
151. De lapsu v i r g i n i s , fi. B u r n , p. 113: «Eras v îrg o D ei . eras sponsa C hristi. o ra ş ie m p h in r
D om ini, e r a s h abitaculnm Spirilus sancti».
155. I b i d e m , 7. p. 114: « D e Dej v i r g i n e î a c f a c s c o r r u p t i o S a t a n a e . d e s p o n s n C h r i s t i s c o r t u m
e x<ecrabile, de h a b ita c tilo S p ir it u s s a n c t i t u g n r i u m «ia b o li, de te m p lo D om ini fo n u m i n m u n d i i i a e s .
136. I b i d e m , 52. p. 1 - 1 : «... a n i v i v i s e t r e g n a s in T r i n i t a t e in s a e c u l n s a e c u î o r u m » .
157. I b i d e m , 0. p. 114: « A sp i c e , fil ia, q u i s « a i i c i o r u m . qt ia t' s a n c t a r u m tihi a d p ’ o x i m n r c no;i
h o r r e a t ?»
158. I b i d e m . 10. p 115: « O u i d f a c i e s c o r a m c a s t i s a p o s i o l i s ? Q ti i d ia ci c* c o r a m H e î i a . Dn-
n ih e lo , e t t a n t o r u m e x e r c i t a p m p h e i a r u m ? Q u i d f a c i e s c o r a m a n g e l î s s a n c t i v ? N o ;: n e s p - e n d o r e or
c l a r i t a t e i n m a c u l a t o r u m q u a s i î u l m i m b u s p e r c u s s a c c m b u r e r i s ?»
159. I b i d e m , 22, p. 119: «Q uomodo oculos tuos uon p ersiringebat lux v i e i ’i a n t n i : aures tn as
non p e n e t r a b a n t I i y m n o n i m s p i r i t a l i u m c a n t u s ?*
160. I b i d e m , 29. p. 121 : <F r u s t r a h y m n u t n v i r g i n i t a i i s e x p o s u i i*' q u o ct g ’o r i a r n p ropositi et
observantiam pariter d e c a n ta re ? » .
161. W. A. P a l i n . op . ci i.. p. 20—23 : V e z i şi F. C a v r e , op. ci t., p. 519 : <fD e l a p
e c n s e c r a f a e n ' e s t p a s de « s in t A m b ro ise c tdoit s a n s d o u te etre atrribuo â N icetas de R e m e s ia n a » .
42 Asisteri $TEFA\ C. MEXE

voarea lui N iceta spunînd : «P ărerea m ea este deci în favoarea a trib u ­

irii (operei) De lapsu virginis S£întului Niceta» 182.
Două predici : De virgîliis servorum Del şi De psalm odiae bono îl
a ra tă pe Sfîntul N iceta ca un p ă stră to r al trad iţiei oultice a Bisericii. în
cele 9 capitole ale prim ei predici, a u to ru l vorbeşte despre privegherea
religioasă de noapte 163, introdusă de curînd ca slujbă bisericească, vineri
seara şi sâmbătă seara. A doua predică tratează despre folosul cîntării de
im ne şi psalm i. Intre cele două cuvântări este o legătură strânsă. T erm i­
nând cuvântarea Despre priveghere, Niceta an u n ţă lu crarea urm ătoare :
«Dar despre evlavia im nelor şi a psalm ilor, cît sînt de plăcuţi şi de p ri­
m iţi de Dum nezeu, aş vorbi acum puţin, dacă o raţiu n e m ai deosebită
n -ar cere un alt volum ; lucrul acesta, cu aju to ru l lui Dum nezeu va fi
a ră tat in cartea u rm ă to a re » )84. La începutul cuvântării Despre folosul
cîntării de psalm i, autorul am inteşte ascultătorilor prom isiunea făcută :
«Cine îşi ţine făgăduinţa îşi face datoria. M i-aduc am inte că pe cînd vor­
beam despre frum useţea şi folosul privegherii, am făgăduit că în cuvân­
tarea care urm ează voi tra ta despre lauda şi tain a im nelor, lucru pe ca­
re, cu ajutorul lui Dum nezeu, îl va realiza lucrarea de faţă» 165.
T extul original al cuvântării De vigiliis s-a p ăstrat în tre scrierile
Fericitului Ie ro n im lfie şi îm preună cu De psalmodiae bono, în tre ope­
rele Fericitului A ugustin, la sfîrşitul C om entariului la F ericiri167.
P rim a transcriere a operei De psalmodiae bono a făcut-o Dom G er-
m ain M orin după Codex V aticanus 5729, secolele al X l-loa —- al XH -lea
aşa-num ita Biblia lui Farfa î38.
De psalm odiae bono s-a p ă stra t în două versiuni : originalul şi o
form ă posterioară, deosebite p rin unele adaosuri şi om isiuni. Ca adaos, în
form a ulterioară, se poate sem nala indicaţia unei opere apocrife, Inqui-
sitio Abrahae, în care anim alele, izvoarele şi toate elem entele naturii,
aduc laude lui Dum nezeu şi care conţine u n pasaj de m are interes şi
anum e, celebra proorocie din Luca I, 46 : «M ăreşte suflete al m eu pe
Domnul», a trib u ită Elisabetei. nu Sfintei Fecioare M aria 16B.

162. B u r n , p. CX XX V I : « M y feeling is therefore in favour of a t t r i b u t i n g th e Dc lapsu vir­

g in is to N iceta».
163. D e vigiliis, Burn. p. 5S : « R e s exigit, carissim i. lit He v j c t o r i t a t e vigiliarum et anti-
q uitatc, deque ipsa u tilitate pauca dicam us».
164. P.L., LX V III, 372. A c e s t text l i p s e ş t e In e d i ţ i a h ii B u r i: .
165. De psalm odiae bono, 1,B u m , p. 67—68.
1(56. In Codex C antabrigiensis, Dd. VII, 2,s e c . XV. V e z i B uni, p. L X X X V —LX X XV I.
167. î n urm ătoarele m an u scrite : Codex Valicanus P ulaiinus 210, secolul al V II-Iea ; Codex
l ' a r i s i n u s , N o u v . a cq . lat. 14-18 ( C h i n i s 33), s e c o l u l al I X - l e a ; C o d e x P a r i s i n u s 13089 ( S a n g e r m a n e n s i s
o9I, 3) , s e c o l u l al X I - I e a ; C o d e x B r u x e l l e n s i s 10515— 10729, s e c o l u l al X H - l e a şi în I s i d o r , D e eccl.
o ff ic . I, 21, 22, la B u r n , p. 55 ; E d i t a t de M i g n e , în P . L . , XXX, 232—239.
168. D o m G. M orin, Le De P salm odiae bono de Vévêque saint N icéta, rédaction prim itive
d'après le m s . Vat . 5729, : n «Revue B énédictine», XIV, 1897, p, 383—3 8 8 ; cf, B urn, p. LXXXVII şi
M. S c h a n z , op . ci i., p. 411.
169. B u r n , p. L X X X I X ; J . Z e i i l e r , op. cit., p. 5 5 4 ; U . M or ic c .i , o p cit. p 1i 59 ; P r.Prof. loan
G. Coman, O perele literare aie S f î n f u l u i N i ce ia d e R e m c s i a n a . . . , p 213
 SFIXTL'l . M C F. TA DE RE MFS! A h A Şl ECUMEMCITATEA PATRISTICA 43

Cele două tra ta te au fost editate prim a dată, în anul 1723, sub n u ­
m ele lui N icetius de Trêves (secolul al VI-lea), de către Luc d’A chery 170.
Această ediţie a tre c u t p rin m ijlocirea lui G alland şi în M ig n e 171.
Dar practica bisericească în R ăsărit şi Apus, ca şi referinţele unor
scriitori ca Sfîntul Vasile cel M are, F ericitul A ugustin şi Ioan Casian
(•j- 430—435) privind oficierea privegherilor şi cîntarea psalm ilor în co­
m un în biserică, plasează cele două cuvîntări la sfîrşitul secolului al
IV-lea. De altfel, B u m corectează greşeala lui M igne editînd cele două
cuvîntări în tre operele autentice ale S fîntului Niceta de R e m e sia n a 172.
De vigiliis servorum Del şi De psalmodiae bono sînt două cuvîn­
tă ri care pot inspira totdeauna şi pretu tin d en i — p rin sfaturile şi ideile
ce cuprind — , a tît cercurile m onahale, cît şi pe toţi credincioşii creştini
oare pream ăresc pe Dum nezeu p rin taina im nelor. în acelaşi tim p, ele
constituie două piese im portante privind cultul creştin şi rîn d u iala li­
turgică 173 de la sfîrşitul secolului a l IV -lea şi începutul secolului al
V-lea, fiind şi o sursă de inspiraţie p e n tru ţin u ta creştinilor în Biserică.
Te Deurn laudamus («Pe Tine, Dum nezeule, Te lăudăm » sau «Te-
Deum»), este un vestit im n de pream ărire a lui D um nezeu, scris în lim ba
latină, care a îm podobit veacuri de-a rîn d u l slujbele bisericeşti şi a cărui
ori pine a dat si continuă să dea naştere la num eroase şi interesante dis­
cuţii. El nu trebuie confundat ou slujba num ită «Te-Deum » care se
săvîrşeşte astăzi în biserici cu p rilejul unor solem nităţi.
Cea mai veche m enţiune cunoscută despre im nul Te D eum se gă­
seşte în ju ru l anului 512 în Regulele către călugări scrise de Cezar de
A relate (Arles) (f 542), care precizează că între cele şase lecturi de du­
m inică treb u ie să fie şi Te D eum laudam us 174. O altă m ărtu rie preţioasă
]70. N o v a B i b l i o i h e c a m s s . l i b r o r u m , p, 26 ş ti., ia B u m . p. XI .
171. P . L . , L X V I I I , 365—372 ( D e v i g i l i i s ) şi 37 1- 3 7G ( D e p s a l m o d i a e b o n o ) .
172. B u m . p. 55—82. A d a o s u r i l e d i n a d o u a v a r i a n t ă s î n t a ş e z a t e î n t r e p a r a n t e z e . D e p s a l m o ­
d i a e b o n o a f o s t e d i t a t d u p a e d i ţ i a iui B u r n d e c a i r o P r . N i c o l a e M . P o p e s c u , î n E d i t u r a S e m i n a r u ­
lu i d e I s t o r i a B i s e r i c i i R o m â n e d e la f a c u l t a t e a d e t e o l o g i e d i n B u c u r e ş t i , m a r t i e 1931. p e n t r u u z u t
s t u d e n ţ i l o r t e o l o g i . A t l e e d i ţ i i : C. H . T u r n e r , N i c e t a o f R e m e s i a n a ; D e V i g il i is . î n J T S . vo i.
X X I I , n r . 88, J u l y . 1921, p. 305—3 2 9 : I d e m , N i c e t a o f R e m e s i a n a I I : I n t r o d u c t i o n a n d t e x t of D e
p s a l m o d i a e b o no , î n J T S . , v o t . X XI V . n r . 95, A p r il . 1923. p. 225—252. T u r n e r î n l o c u i e ş t e t i t l u l D e
p s a lm o d ia e bono cu D e u tilita te h y m n o r u m , c a re se află în m a n u s c r i s u l Codex V a ti c a n u s R e g în a e
l a t . 131. s e c . I X —X ; K l a u s G a m b e r , e d . cit.. D e v i g i l i i s , p. 84—91 şi D e p s a l m o d i a e b o n o p. 93— IOC
c u titlu l : D e h y m n o r u m et la u d u m m inislerio.
173. D e p s a l m o d i a e b o n o , 12, B u r n , p. 79 ; « N a m e t p s a l m i s d e l e c t a m u r e t o r a t i o n i b u s i r r i g a m u r
e t i n t e r p o s i t i s l e c t i o n i b u s p a s c i m u r » . A. L. T ă u t u . î n a r t i c o l u l : R i t u l S f î n t u l u i N i c e t a E p i s c o p a l
R e m e s i a n e i , « B u n a V e s t i r e » , I I I (1961). n r . I, p. 32, a j u n g e la c o n c l u z i a c ă « r i t u l S f î n t u l u i N i c e t a
n - a fo s t n ic i g r e c - b i z a n t l n nici r o m a n - l a t i n , ci a f o s t r i t u l p r o p r i u al m a r e i u n i t ă ţ i e c l e z i a s t i c e a
Iliric u lu i, a D aciilor, f o r m a t p rin c l ă d ir e a e le m e n te lo r locale d a c o -l a ti n c a s u p r a scliemei litu rg ic e
p r i m i t i v e s t a b i l i t ă d e S f i n ţ i i A p o s t o l i şi p r i m i i lo r u c e n i c i r ă s p î n d i t o r i al c r e ş t i n i s m u l u i î n t o a t e
c e n trele principale, rit ca re mai ex act s-ar p u te a num i dac o -latin decît s im p lu m in te la tin » .
174. C e z a r d e A r e l a t e ( A r l e s ) , R e g u l a a d M o n a c h o s , c a p . XXI, P . I... L X V I I , 1102: « O m n i
d o m i n i c a s e x m i s s a s fa c i f e . P r i m a m i s s a s e m p e r r e s u r r e c t i o l e g a t u r , n u l l u s s e d e a t . P e r f e c t i s m i s a i s
d i c i t e m a t u t i n o s , d i r e c t a n e o : E x a l l a b o te. D e u s m e u s e t R e x m e u s . D e i n d e , C o n f i t em irii. I n d e , C a n -
l e m u s D o m i n o . L a u d a , a n i m a m e a , D o m i n u m . B e n e d i c t i o n e m . L a u d a t e D o m i n u m d e c o e li s . T e D e u m
laudam us. Gloria in excelsis D eo et c a p itt e llu m . Omni dom inica s ic dicatur».
D eoarece im nul Te D eum se chita îndeosebi dum inica, a fo s t c o n s e m n a t de uncie docum ente
cu num ele de h ijm n u s d o m inicalis. Vezi P raefalio g en e ra lis (fără num ele autorului) la o p e r a Sfîn-
tu lu i Ila rie de P ic ta v iu m (P oitiers), P .L., IX. 21 : « . . . p r a e c e p t u m est sing u lis D om inicis c a n tc tu r » ;
 44 Asistent ŞTEFAN C. A L E X E

c-u privire la Te D eum o constituie scrisoarea episcopului C iprian de

Toulon către episcopul M axim us de Geneva, d atată în tre anii 524— 533.,
C iprian era elevul lu iC e z a r de A relate şi a colaborat la redactarea V ie­
ţii învăţătorului său. în această scrisoare se afirm ă că toată Biserica din
lume a prim it acest im n şi că îl cîntă zilnic 175.
T extul celebrului im n Te D eum se găseşte în diferite m anuscrise
fără să fie indicat autorul. în unele m anuscrise este a trib u it S fîn tu lu i
Ambrozie, F ericitului A ugustin (sau am îndurora), Sfîntului Ilarie, unui
episcop cu num ele Nicetas, lui Sisebut (probabil m onah) şi lui A bun-
dius. Un g rup de m anuscrise de origine irlandeză îl indică drept a u to r
pe u n Niceta sau N icetius, uneori cu adaosul că acesta era episcop.
Identificarea lui N iceta sau N icetius din m anuscrisele irlandeze cu
Sfintul Niceta de Rem esiana este o problem ă destul de com plexă. U nul
d in tre aceste m anuscrise face din Niceta un urm aş al S fîntului P etru
la Roma, eroare destul de sem nificativă, explieîndu-se probabil p rin tr-o
dublă confuzie : a lui N iceta cu A nicetas şi a Rem esianei cu Rom a 17(!.
U nii critici, com entatori, istorici şi patrologi sînt p e n tru au ten tici­
tatea nicetană 177 a tex tu lu i im nului Te Dem n. Alţii sînt îm potriva acestei
S. P . B e n e d i c t u s , R e g u l a c o m m e n t a t a , c a p . X I, Q u a l i t e r d o m i n i c i s d i e b u s v i g i l i a e a g a n t u r , P . L .,
LX V I, 438 ; B e a l u s F l a c c u s A l b i i i u s s a u A l c u i n u s , O p e r u t n p a r s q u a r t a . L i t a n i a a p o s t o l o r u m , m a r -
i y r u m q u o q u e c o n ţ e s s o r u m a i q u e v i r g i n u m , P . L . , C I , 597. T e x t u l im n u lu i e ste r o d a t cu titlul :
t l y m n u m dom inicale.
I m n u l T e D e u m s e c î n t a şi î n a i t e î m p r e j u r ă r i d e e î t în c a d r u l s l u j b e i d um i n ic a li * . A s t f e l , î n
s e c o l u l al I X - le a , p r e o t u l A m a l a r i u s , i n t r e b î n d la R o m a «si c a n e r e n t p e r D o m i n i c a s n o c i o s Te D e u m
l a u d a m u s » , r. p r i m i t u r m ă t o r u l r ă s p u n s : « T a n t u m in n a t a l i t i i s pontificum Te D e u m l a u d a m u s
ca n im u s » {Sym phosius A m a la riu s , M etc n sis p re s b y te riu s et ch o rep isco p u s, L ib er de o rdine A n i ip h o -
n a r ii , P.L., CV, 1246. i n f o r m a ţ i a este rodată şi de R eguiete com entate ale S fîn tu lu i B e nedict, loc.
c i t . ) . O a l t ă ş t i r e c o n s e m n a t a î n a n u l 1351, la 21 m a i , d e u n c l e r i c , J a c o b d i n A q n i l e e a , p r e c i z e a z a
c a îi» t i m p u l c e r e m o n i e i d e i n s t a l a r e 2 e p i s c o p u l u i P a u l i n î n s c a u n u l e p i s c o p a l d i n A q u i l e e a , s e
c î n t a i m n u l D e T c u m l a u d a m u s , Cf. A p p e n d i x s e c u n d a a u c t o r u . m v e t e r u t n i n e d i t o r u m , XXV, P . L ..
X C I X , 058.
175. M o n . G e r m . cp p. n e v i M e r o v i n g i c i , t. I I I , p. 43!, d u p ă C o d e x C o lo n . 212 ( D a r m s d a d .
2326. s e c o l u l al V l l - l e a ) , la B u m , p. C V 1 I I . « S e d in h y m n o q u e m o m n is ecclesta toto o rb e re c e p tu m
cănit, cotidic dicim u s : Tu es rex g lo tia e, C h r is tu s ; tu Patri s e m p ite rn u s es Filius ; et co n seq u en îer
s u b iu n g it : Tu c d h b era n d u m su sc e p lu r u s h o m in em n o n h o r ru isti v irg in is uierutn. Te erg o q u a e s u -
m u s tu is fa m u lis s u b v e n i quos pretioso s a n g u in e re d e m is ti. E t hic d il ig e n t e r a d v e r t e qu o d , cui
s u p e r i u s c o n i ite m u r : T u P a tri s e m p i t e r n u s es F ilius, hu ic in fe riu s s u p p lic a m u s dicentes : Te erg o
q u a e s u m u s, tuis fa m u lis su b v en i, quos pretioso s a n g u in e r e d e m i s ti ; q u i a a d s u m p t u s h o m o in D e u m
et homo f a c t u s e s t (e t ) D e u s n u n q u a m d estitit esse D eus :sed per unitate
Deum et D e u m h o m in e m c o n f i t e m u r » . Ct. E r n s t K ahler, S lu d i e n z u m Te D e u m , V a n d e n h o e c k & R u -
p r e c h t in G o t t i n g e n , i 9>8, p. 119; O t t o B a r d e n h e w e r , G e s c h i c h t e cier a l t k i r c h l i c h e n Literatur, voi.
I I Ţ p. 604.
!76. J . Z e il i e r , op. cit., p. 552 ; Ci. E. K a h l e r , op. ci t., p. 120.
177.D o m G e r m a i n M o r i n , T e D e u m , î n « R e v u e B é n é d i c t i n e » , V I I (1890), p. 151—159 ; I d e m .
N o u v e l l e s r e c h e r c h e s s u r l ’a u t e u r d u T e D e u m , î n «.-Revue B é n é d i c t i n e » , XI (1891), p. 48—77, 337—345 ;
A. E. B it r n , A n I n t r o d u c t i o n io t h e C r e e d s a n d to t h e Te D e u m , L o n d o n , 1899 ( î n s p e c i a l c a p . XI) ;
Burn. p. X C V I I —-CX XV ;D c m G. M o r i n , « L e T e D eum . T yp e a n o n y m e d 'a n a p h o re la tin e préh isto ri-
que», în « R e v u e B é n é d i c t i n e » , X X IV (1907), p . 180—2 2 3 ; D r . H e i n r i c h K i h n , P a t r o l o g i e , v o l . II.
P a d e r b o r n , 1908, p. 13 6 ; W. A. P a t i n , op. cit., p. 15—19 ; M . S c h a n z , op . ci t. , p . 4 1 1 ; J . Z e i l i e r ,
op. ci t.. p. 552—553 ; A. E. B u r n , T h e h y m n T e D e u m a n d i t s a u t h o r , L o n d o n , 1926, l u c r a r e t r a d u s ă
şi in l i m b a g e r m a n ă d e O d o YVissiug : A. E . B u r n , D e r f l y m n u s «Te D e u m » und dessen Verfasser,
im B ăre n re ite r -- V erlag 7.11 K a s s e l , 1930, 8! p.. c u o p r e f a ţ ă a tra d u căto ru lu i ; G erhard Rauschen,
C rundriss der Petrologie, Achte und neunie neuarbeitete A uflage. F reib u rg im B reisgau, 1926, p.
 SF1NTUL NICETA DE R E M E S I A NA Şl E C U M E N I C I l'A 'I EA PATRISTI CA 45

a u te n tic ită ţi178. S-a afirm at că im nul Te D eum ar fi opera lui Nicetius do
Trêves (526—566) căruia, după cum s-a văzut, i s-a a trib u it do către a n u ­
m iţi cercetători şi p a te rn ita te a operelor De vigiliis servorum Lvi şi Dc
psalm odiae bono. D ar scrisoarea lui C iprian do Toulon, care afirm ă că in
prim a ju m ă ta te a secolului al V l-lea im nul era deja răspindit şi cuno cui.
face să cadă teza p a te rn ită ţii lui N icetius de Trêves.
Dintre argum entele care pledează in favoarea episcopului Niceta de Reme-
siana ca autor al im nului Te Deum, în afară de m enţiunea m anuscriselor irlande/e,
notăm următoarele :
1. Im nul Te Deum ruu poate fi atribuit Sfintului Ambro/.ie sau altor autori de
imne, pentru că aceştia au scris inine in metru ritmic, nu in proză ritmică aşa
■:um este scris Te Deum.
2. O notă aflată intr-o Psaltire veche pc'nlru uzul lîiserh ii din Sarisixtm ni-
;is (Saiisbury), tipărită la Londra în anul 1555, dependentă în med evident de
unele m anuscrise m ai vechi şi oare cuprinde Canticum beati Niceti episcopi, dă
următoarea explicaţie sem nificativă : «Unii spun că Fericitul Ambrozie, in timp ce
boteza pe Fericitul Augustin, a început (să cinte) Pe Tine Te lăudăm, iar Augus­
tin a răspuns (eîntînd) alt vers : şi aşa au compus acest imn. A cest lucru nu este
adevărat, ci ei au cîntat (imnul) în uz, alcătuit mai înainte de către Fericitul N i­
ceta episcop de Viena ; Cassiodor a aprobat această (cîntare) cu prilejul învăţării
Sfintei S cripturi»lro. Nota este sugestivă ; ea încearcă să corecteze părerea că imnul
Te Deum aparţine Sfîntuiui Am brozie şi Fericitului Augustin şi precizează în ace­
iaşi timp că este opera Sfintului Niceta. Aşezarea scaunului episcopal a lui Niceta
ia Viena este o eroare a autorului notei aşa cum s-a produs şi eroarea cu privire
la redarea corectă a num elui Sfintului N ic e ta 1’". Invocarea numelui iui Cassiodor
arată că im nul Te Deum se bucura de o m are popularitate în vr. mea acestuia.
3. U nele cărţi ale Sfântului Niceta, oa De psalm odiae bono şi De vigiliis atestă
că acesta se interesa în chip deosebit de cîntarea liturgică, la p t confirm at în repe­
tate rînduri şi de Sfîntul Paulin de Nola care-şi descrie prietenul ca pe un p asio­
nat al ciutului folosind acest m ijloc în diferite ocazii şi mai ales în activitatea

o09; H, Leciercq, Te D e u m , in «D ictio n n aire d -A r c h é o l o g i e cl do L iturgic». vol. XV. col . c J' C 1'■ :
L. D u c h e s n e , H isto ire a n c ie n n e de l'E g lise, ¡orne I I I , Y - e é d i t i o n , P aris, 1M2'J, P. 1X1: 1). S. B a h u . o s .
P atrologie (în lim ba greacă), A tena, 1930, p. 497— *98 şi 4 5 0 ; Prof. A nton B aurnstark, «Te Deum »
und eine G ruppe g riec h isc h e r A b e n d h y m n e n , in «O rien s C h ristlan u s» , v o l . 34, H e f t 1, L e i p z i g . 1937.
p. 1—2G ; R c v . M aurice Frost, T u ’o Texts o/ tl ie Te D e u m Ictudam us, în JTS., vol. XXXIX, nr. loi],
¡938, p. 3S8—391 ; M. N., N iceta vescovo di R em esiana, in « E n c iclopedia Ita lia n a» , ediţia citata. p.
773; Pr. Prof, ioan G. Coman, O perele literare ale S fin tu lu i N icela de R e m esia n a ..., p. 220—2 2 1 ;
B ertlio ld A lta n er, P récis de P a tro lo g ie, adapté par. I I. C hirat, P aris, 1961, p. 519.
178. Dom Paul C agln, L 'E u c h o lo g ie latin e étu d iée dans la tred itio n de ses ¡ann ules et de
ses ¡orm ulaires. I. «Te D eum » ou «l l l a t i o ?» C ontribution à l'histo ire de l'E u c h o lo g ie la tin e à
propos des origines du «Te D eum », A b b a y e de Solesm cs, 1906 ; Dom, A gacsse, Q ue N i'citas de
R e /n esia n a n ’e s t pas l'a u te u r du «Te D eum », in «Revue des S cie n ces e c c l é s i a s t i q u e s » , 1909 — 19sU.
P. 201—220, 410—428 şi 55 3—583 ; E. R allier, op . c i., cap., 4, Ist N ic eta s von Rem esiana der l'er-
¡asser o ie r R eda ctor des T e D e u m ? .. . , p . 123— 130. «Aus don T exton kann jed en talls n ic h t bew ie sen
w erden, dass N ice tas von R em esian a irgend etw as m it dem Te Deum zi i tu n gehabt hat» (p. 130).
179. La B urn, p. CI ; «Q uidam dicunt quod beaius A m brosius cum b ap tisaret sanctum Aii-
g u stin u m incep it Te Deum t a u d a m u s , e t A u g u s t i n u s respon dit ailum v e rs u m : et sic c o m p o su e ru .it
hune hymnum .
Quod non est verum sed d ee an tav e ru n t usum p ri u s cotnposH urn per boatum N ice h im episco-
i'u m V ien(n)ensem , quod innuit C assiod oru s, de in stitu tio n e sanctarum scrip tu raru m » .
180. Pr. Prof. Ioan G. Coman, O p erele literare aie S fin tu lu i N iceio île R e m esia n a ..., p. 220.
 46 Asistent ŞTEFAN C. A L E X E

misionară pentru convertirea «barbarilor» La învăţătura Domnului nostru Iisus

Hristos îşi.
4. Burn a ridicat o serie de paralele de gîndire şi de stil între Te Deum şi
celelalte opere ale Sfîntului Niceta, din care se desprinde că imnul Te Deum a fost
alcătuit în aceeaşi atmosferă religioasă şi într-un stil caracterizat prin scurtime,
claritate şi simplitate, calităţi remarcate de Ghenadie şi Cassiodor, ceea ce ple­
dează în favoarea Sfîntului Niceta ca autor al acestei p ie se 162.
5. Folosirea unor texte biblice în cuvîntarea De psalmodiae bono demonstrează
că este unitate strînsă între această lucrare şi Te Deum. Este evidentă repetarea
ideii Te Deum laudamus în unele versete ca : «Toată suflarea să laude pe Dom­
nul» (Ps. CL, 5) ; «Lăuda-voi numele Dumnezeului meu cu cîntare şi-L voi prea­
mări pe El cu laudă» (Ps. LXVIII, 34) ; «Lăudaţi pe Domnul, că bună este cîn tarea,
plăcută să fie Domnului nostru, lauda» (Ps. CXLVI, 1) ; «Lăudând voi chema pe
Domnul şi voi fi m întuit de vrăjmaşii mei» (Ps. XVII, 4 ) ,8*.
Pornind de la aceste constatări se poate trage uşor concluzia că im nul Te
Deum se găseşte intr-o formă intenţională, ca material neprelucrat, în operele
celelalte ale Sfîntului Niceta şi mai ales în tratatul asupra psalmadierii, redactarea
iui fiind un fel de aplicare practică a consideraţiilor teoretice din De psalm odiae
bono, sau o «întregire logică şi firească» a acestuia,w.
Criticii oare se pronunţă împotriva autenticităţii nicetane, pun la îndoială
provenienţa irlandeză a manuscriselor care îl numesc pe Niceta ca autor. îndoiala
asupra acestui punct are eonsccinţe de->tul de grave, remarcă J. Zeiller, dat fiind
că m ediile culturale irlandeze, foarte conservatoare, au contribuit mult la perpe­
tuarea vechilor tradiţii 5S:'. Evident, conservatorismul irlandez ar putea confirma şi
autenticitatea numelui lui N iceta ,fie. Provenienţa irlandeză a manuscriselor n-a
putut fi infirmată serios pînă acum.
Un alt argument adus de negativişti este tăcerea istoricului bisericesc Ghe­
nadie de Marsilia cu privire la compunerea imnului Te Deum de către Niceta, deşi
acest imn era cunoscut în secolul V. Omisiunea lui Ghenadie nu poate fi un argu­
ment hotărîtor. Nici cele două opere, De vigiliis şi De psalmodiae bono n-au fost
menţionate de Ghenadie. Nu se poate pretinde că toţi scriitorii vechi au fo-st
înregistraţi de istoricii literari ai timpului cu toate operele după criteriile criticii
moderne. «întinsa difuzare a acestui imn din secolul al V-lea şi neînregistrarea lui
de către Ghenadie pe num ele Iui Niceta, subliniază Pr. Prof. Ioan G. Coman. nu
indică neautenitiicitatea sigură, ci, probabil, numai că imnul devenise un bun al
întregii Biserici şi nimeni n-u-4 discuta paternitatea, aşa cum nimeni nu se va gîixdi'
să discute paternitatea imnului Sfinte Dumnezeule sau Simbolului de credinţă",w.
De asemenea, negativişlii fac un argument în sprijinul tezei lor din faptul că
Sfîntul Paulin de Nola nu vorbeşte nicăieri căepiscopul de Pvemesiana ar fi

181. Sf. P a u l i n d e N o l a , C u r t n e n X V I I , v. 6 0 - 9 2 . 03, 109-1 16 . 2ti l—2 6 2 ; C a r m e n X X V I I , v. 3 1 5 -

316, 500—502, ed . H a r ţ e i , p. 85, 83, 86—87, 93 ; 276, 28*.
182. B u r n , p. C111 —C I V ; Cf. D e d i v e r ş i ,v a p p e l l a t i o n i b u s ; D e r a i i o n e i i d e i , 4 ; D e S p i r i t u s
S a n c t i p o t e n t i a , I, 5, 1 3 ; D e S y m b o l o , 1 2 ; D e p s a l m o d i a e b o n o , 6 ; B u r n , p . 2 —5 ( p a s s i m ) ; 1 3 ; 1?.
24, 35: 51; 74.
183. D e p s a l m o d i a e b o n o , 7, ? ; B u r n , p. 74—76: « O m n i s sp iritu s lau d et D om inum » ( P s , CL, G);
«Laudabo nomen D ei m e i cum cantico et m a g n if ic a b o e u m in laude» (Ps. LX V III, 34); «L audate
D o m in u m , q u o n ia m b o n u s est p s a lm u s , Den n o s tr o s u a v is sit ia u d a tio » (Ps. CXLVI. 1): «Laudans
s n v o c a b o D o m i n u m e t a b i n i m i c i s m e i s s a l v u s e r o » ( P s . X V I I , 4).
184. P r . P r o f . I o a n G . C o m a n , O perele literare ale S f î n tu lu i N ic eta de R em esiana..., p. 222,
185. J . - Z e i l l e r , o p . ci t., p . 552, 180. U. M o r i c c a , op . ci t., p. 1161.
187. P r . Prof. Ioan G. Coman, Operete literare ale S fîntului N iceta de R em esiana..., p. 22!.
 SFtNTVL MCETA DE REMESIANA Şl ECUMENICITATEA PATRISTICA 47

compus imne. E adervârat că Sfântul Paulin nu spune formal că prietenul său e

autor de imne religioase. Anumite amănunte însă şi unii termeni tehnici din tra­
tatul De psalmodiae bono, îl înfăţişează pe autor ca pe un adînc cunoscător în
arta muzicii. El dă indicaţii clare cu privire la em isiunea sunetului şi modularea
vocii potrivit naturii cîntului, la registrul vocal, la integrarea vocilor în ansamblu :
•'intr-adevăr, sunetul sau m elodia să se cânte în armonie cu sfînta învăţătură, nu
să se strige ca în piesele tragice, ci să arate adevăratul duh creştin în noi ; să nu
miroasă a ceva teatral ci să realizeze căinţa pentru p ăcate»ls*. Aceste preciziuni
nu sînt făcute de un diletant, ci de un cunoscător încercat şi. foarte probabil, chiar
de un compozitor 1S;|.
In fine, cei ce neagă paternitatea nicetană spun că asemănările de stil cu
celelalte opere nu sînt hotărîtoare. Se poate însă ca un stil să semene cu alt stil,
dar în cazul imnului Te Deurn asemănările nu sînt numai stilistice, ci sînt înso­
ţite de asemănări de concepţie şi de idei, astfel că analogiile sînt indicative dacă
nu hotărîtoare 19,!.
Menţionăm şi o altă categorie de critici care, oa M oiicca, afirmă că imnul
Te Deurn este o lucrare anonimă, ca vechile prefeţe ale liturghierelor latine, astfel
<-ă atribuirea acestui imn lui Niceta, Ambrozie, Augustin, Ilarie, Sisebut sau
Abundius, are aceeaşi valoare !M. Teza anonimatului este tea mai comodă.
Există şi cercetători care au sugerai părerea că imnul Te Deurn a circulat în
Biserica primară, îmoepînd din secolul al Il-lea. sub diferite forme şi că Sfinţiri
Niceta de Kemesiana l-ar fi redactat definitiv I92.
Im nul Te Deurn laudam us este scris în proză ritm ică, în aşa-num i-
tul Cur sus Leoninus răsp în d it in secolele al IV-lea şi al V -lea la unii
188. D e psalm odiae bono, 13. Bum. p. 7 J—bO; «Sonus etiam vel m elodia conscntietis sanctac
r e ’igioni. p s a l l a t u r , n o n qiM e t r a g i c a s d i i Î i c n U a t e s e x c l a n i e t , s e d q u a e iu n o b i s v e r a m C h r i s t i a n * -
t a t e m d e m o n s t r e t , n o n q u a c ¿ l i q u i d i h c - i i r a l e rec’o l e a i s e d c o m p u n e i i o n e m p e c c a t o r u m Î a c i a t " .
189. P r . P r o î , Io?-n G. C o in n n . O p e r e l e l i t e r a r e a l e S f î n t u l u i N i c e t a d e R e m e s i a n a . . . , p. 222.
190. C o m p n r ă D e S y m b o l o , K' ( B u r n , p. -î-S) ; « K t i a n i a n g d i , e t i a m w r t u t e s e t p o t e s l a t e s su-
p e r n a e in h a c u n a c o n i c e d e r a n t u r e c c l r s i a » , c u Te D e u r n , v . o —9 «T ib i o n i n e s a n g e i i , t i b i c a e l i e i
universae p o t e s t u i e s ; T i b i c h e r u b i n et ¿ e i v p h i n i n c e s s a b i l i v o c e p r o c l a m a u i ; S a n c t u s s a n c i u s s a i . c t u s .
D om inus D c u s s a b a o t h : P l o u i s u n t c a e l i c t t e r r a m r . i e s t a t i s g l o r i a e t u a e ; Te g l o r i o s u s a p o s l o l o r u m
c h o r u s ; Te p r o p h e t t f r u m l a u d a b i i i s r u r o e r u s : Te m a rty ru m can d id aiu s la u d a t e x e r c i t u s » (B ur n, .
83—84); s a u « U n a m e c c î e s i a m c a î h o l i c a m in o m n i orb:-, t e r r a e c o n s t i i u U m * ( B u m , p. !£), c u Te
D e u m , v. 2 şi 10 : «O m nis te r r a v e n e ra tu r » ?i «Te p e r o r b e i n t e n w v u n i s a n c t a c o u i i t e t u r c c c l e s i a »
( B u r n , p. 83 şi 84). W. A, P a t i n a c c e n t u e a z ă , pe b a z a de c o m p araţii, a s e m ă n a r e a d in tre D c S y m b o lo ,
cap. 10 şi Te D e u m , cu p l i v i r e la id e e a de co m uniunea sfinţilor (com m unio s a n c t o r n m ) , spuiiind.
« C in e a r t r a n s c r i e c a p i t o l u l 10d in D e S y m b o l o a r a v e a n e v o i e numai să aşe?e ideüe in p ro /.a
r i t m i c ă şi p r i m a p a r t e a i m n u i u i a r îi g a t a » (c-p, ci t., p. 19).
191. H e r m a n n Jordan, G es chi chi e. der a ltch risilich en L iteratur, Leipzig, 1‘iî i. p. a' \ : H. a.
K ö s t l i n , T e D e u m , în RE, XI X, p. A. M a u s e r , J e D e u m . in « L e x i c o n f u r T h e o l o g e u n d K i r c h e ? .
E d . a I I - a , v o l. IX, F r e i b u r g ini B r e i s g a u , 1937. co l . 1027 : V . M o r i c c a , op. cit., p. H61 : l ' b a l d o M a n -
n u c c i , op. ci t., p. !09—200; P r . P r o f . I o a n G. C o m a n . O p e r e i e li t e r a r e a l e S i i n t u i u i N i c e t a d e R e n n -
s i a n a . . . , p. 222.
192. J . Q u a s t e n . A i k e t a s ;*. R e t n e s i a n a . M i s s i o n s h i s c h o f in D u d e n , in « L e x i c o n fü r T h e o l o g i e
u n d K i r c h e » , v o l . V I I , F r e i b u r g i m B r e i s g a u , 1935, p. 570; K l a u s G a m h e r , D a s T e D e u m u n d s e i n
A u i o r , î n « R e v u e B c n e d i c i i n c » , 74, 1961, p. 318—321 ; I d e m , f r a g e n <u P e r s o n u n d W e r k d e s
B isc hofs N iceta v o n R em esiana, in R ö m is c h e Q uartalsch;if{ fü r christliche A lte r tu m s k u n d e u n d Ki r-
chengeschichie, Band 62, H e f t 3—4, V e r l a g H erder F reiburg im B reisgau. J9t>7, p. 227 ; I d e m , D ie
A u t o r s c h a f t v o n D e S a c r a m e n t i s . Z u g l e i c h e i n B e i t r a g z u r L i t u r g i e g e s c h i c h t e d e r r ö m i s c h e n Pro vin .'.
D a c i a m e d i t e r r a n e a , in « S t u d i a P a t r i s t i c a e t L i t u r g i c a » q u a e e d i d i t I n s t i t u t u m L i t u r g i c u m Rali«-
b o n e n s e , F a s e . 2, P e g e n s b u r g , 3967, p. 121— 129 ( ca p . J s : N i c e t a a u c h A u t o r d e s * T e D e u m » ? ) .
 48 A sista m Ş I ' L r . l.Y C. .1 t.i'XF.

scriitori din Galia şi Italia, ca de exem plu : Casian. Salvian. Caesarius

•şi Cassiodor 1!K*. El cuprindea la început tre i p ărţi : o laudă a Tatălui, o
m ărtu risire a Sfintei Treim i şi o invocare a Fiului : la acestea s-a ad ău ­
gat m ai tîrziu o rugăciune de dim ineaţă. B urn a editat tre i versiuni ale
im n u lu i194: versiunea comună, versiunea irlandeză şi versiunea m ilaneză,
îm preună cu o traducere greacă, te t în trei versiuni ia'\
Ţinînd seama de im portanţa im nului Te D eum , pe care îl cîntă şi
astăzi întreaga creştinătate, îl redăm în versiunea cc-mună îm preună cu
traducerea în rom âneşte de Pr. Prof. Ic-an G. Coman. eu unele mici m o­
d ific ă ri sau adaosuri făcute de noi :
1. Te Deum laitdamus te Dominum Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm, pe Ti-
confitemur ne. Doamne, Te mărturisim,
2. Te aeternum Patrem omnis terra re- Pe Tine, i'eşnicule Părinte, tot pămin-
neratur tul Te cinsteşte.
3. Tibi omnes angeli tibi caeli el uni- Ţie toţi îngerii. Ţie cerurile şi toate pu-
versae potestates terile,
4. Tibi cherubin et seraphin incessabili Ţie Heruvimii şi Serafimii cu neîncetat
voce vroclamant glas iii strigă :

O a l t ă c a t e g o r i e d e c e r c e t ă t o r i şi p a t r o l o g i n u s e p r o n u n ţ ă p e n t r u s a u i m p o l r k a a ii l ic •: :'i t -i
• n i c e t a n e a i m n u l u i T e D e u m , ci s e m u l ţ u m e s c n u m a i s a î n r e g i s t r e z e d i s c u ţ i i l e , lă s i r n l p r o b l e m a
d e s c h i s a , ca de e x e m p l u : A rhim . G h e n a d i e E n ă c e a n u , Un s o b o m i c . Isto ria T e - D e i n n u r U o r in Bise­
rica c r e ş t i n ă ş i s p e c i a l m i n t e î n ce a r o m â n ă , în « B i s c r i c a O r to d o x ii R o m â n ă » , V I I I (1884), :;r. !1.
p, S3H—837 ; H , G . O p i t z . op. cit., in P W K . X V I I , col . ISO; H ü n i p e l , A\'c e ta . M > s s i o n s b i s c h o j v o n P, -
■mesiana ( c e a . 345—420), in RE, vol, XI V, 1901, p. 28; P i e r r e de L a briollc. H istoire de !a H t t é r a t u r <_•
latine ch rétienne, C o l l e c t i o n d ' Î U u d c s A n c i e n n e s . P a r i s . 102U p. 405--400: J . T i x e r o n t , Prêcî< -1-
Pntrologie. V I II-e éd.. P a r i ? . 1027, p. 310; E. A m n n n . X i c é t a s (te R ê m é s i a n a , î n D T b C . v o l. XI. i.
1931. col . 479; F. C a\ré, Précis de Patrologie et d ' H i s t O ’i e de la Théologie, iom e 1. 2, 11 -c
Paris. 193!. p. 589.
193. B u n i , p. C I X - C X .
19!. D u p a m a n u s c r i s e l e : i. V e r s i u n e a c o m u n ă : Cod . Vat ic. R e g . / / . s e c o l u l al Y I I - ! e a ; -d-
V i n d o b . ¡361. s e c o l u l a! V I N - l e a ; Cad. C a n i c b r i g . 1 ! , i. 10. s e c o l u l ( V U I ) . ai I X - î e a : Cad . V a t i c ci i,
s e c o l u l al X - l e a ; I i . V e r s i u n e a i r l a n d e z ă : Cod . A m b r o z . c. "> inf., s e c o l u ! al V H - l e a : T r i n . Co li D :!) 1.
C o d . E.. 4, 2, L i b e r H i n n n o r u m . s e c o l u l al X I - i e a . F r a n c i s c a n C o u v e n t . D u b l i n , s e c o l u ! al X l-io:; :
B r i i . M u s . I h i r l 7653. s e c o l u l al I X - îe a ; T u r i n Cod. P. I V . t. s e c o l u ! al V l l - i o t : / / / . V e r s i u n e a m i l a ­
n e z a : Co d. V a t ic . 82, s c e o l u l al X - le a ; Cod. hit. M o n c c e n s î s 343. s e c o l u l a! X -le a : C a t h e d r a t B r e v i a r u .
s e c o l u l a l X i - t e a , la B u r n . p. C X I I I —C X I V şi R3.
I9">. B u r u . p. 89—SI. i n t r - u n a r t i c o l i n t i t u l a i : «Les textes g recs du Te O e u m ■■■-- T e x i e t e g r e ­
ce şti a le i m n u l u i Te D e u m , p u b lic a t în r e v is ta « E c h o s d ’O r i e n t » , T o m e X I I I . P aris. 1910. p. 2 0 8 - - 2 l. \
S. S a l a vi l le d i s c u t a r e z u l t a t u l c e r c e t ă r i l o r î n v ă ţ a t u l u i b e n e d i c t i n D o m P a n i C ag in (Te D e u m ou
It l a t i o ? . v e z i n o t a C>9). p r i v i n d t r a d u c e r i l e î n g r e c e ş t e a l e i m n u l u i Te D e u m . de-a lu n g u l tim pului.
El c o n s t a t a c ă a c e s t e t r a d u c e r i îşi fa c a p a r i ţ i a î n s e c o l u l al I X - l c a . şi p r i m e l e n u r e d a u d e c î t 11
v e r s u r i a ie im n u lu i. A ria de folosire a im n u lu i Te D e u m în lim ba g r e a c a , este O c c id e n tu l, în s p e ­
c i a l I t a l i a şi n u G r e c i a u n d e a f o s t i n t r o d u s î n u l t i m u l p ă t r a r al s e c o l u l u i al X I X - l e a , sub in flu ­
e n t ă s l a v ă , c î n t î n d u - s e la d i f e r i t e a n i v e r s ă r i o f i c i a l e . î n a c e s t t i m p a p a r e t r a d u c e r e a lui G. Lam-
pakès " E p y a 8 p i Q 0 A l e n a , 1893, p. 23 s . u , ) . I m n u l a fo st c î n t a t p e n t r u p r i m a d a t a î ;i
c a t e d r a l a o r t o d o x ă d in A t e n a , la 15 o c t o m b r i e 1889. O a l t ă t r a d u c e r e a t e n i a n ă s e d a t o r e ş t e Iul L a m ­
b e r t . M t v p j v E u / c ? c y ' . o v , A t e n a . 1904. F s t o i n t e r e s a n t d e r e m a r c a t c ă d e ş i i m n u l Te D e u m era
d e j a t r a d u s î n g r e c e ş t e , c u p r i l e j u l s i n o d u l u i u n i o n i s t de la Ly o n , d i n 1274, a f o s t c î n t a t n u m a i î n
l a t i n e ş t e , î n t i m p c e C r e z u t a f o s t c î n t a t î n g r e c e ş t e şi l a t i n e ş t e ( M a n s i . XXI V, col. 66).
D esig u r că în afarii de c e rc e tă rile istorice asupra traducerilor în g r e c e ş t e şi a f o lo s ir i i im ­
n u lui Te D eum . ar fi n e c e s a r u n s t u d i u d e z v o l t a t a s u p r a l e g ă t u r i l o r a c e s t u i a c u D oxologia m a r e
ca re încheie s lu jb a V i r e m e i in B i s e r i c a O r t o d o x ă şi a s u p r a p a r a l e l i s m u l u i de id ei c u L itu rg h iile
-orien ta le.
 SFINTUL NtCr.TA DE RF.M E SI AN A ŞI ECUMENIC1TATEA PATRISTICA 49

5. Sanctus sanctus sanctus Dominus De­ Sfînt, Sjint, Sfînt, Domnul Dumnezeu
us sa.ba.oth S avaot!
S. Pleni sunt caeli et terra maiestatis Pline sînt cerurile şi pămîntul d e mă­
gloriae tuae rirea slavei T a l e ;
7. Te gloriosus apostolorum chorus Pe Tine T e laudă ceata slăvită a Apos­
tolilor,
8. Te prophetarum [audabilis numerus Mulţimea vrednică de laudă a prooro­
cilor,
9. Te m artyru m candidatus laudat exer- Oştirea îmbrăcată în alb a mucenicilor.
citus
10. Te pe orbem terrarum sancta confi- Pe Tine sfinta Biserică Te mărturiseşte
tetur ecclesia pe întregul pămint,
11. Patrem inmensae maiestatis Tată al nesfirşitei măriri,
12. Venerandum tuum verum unujentium Pe adevăratul Fiul Tău, Vnul-Născut, ca­
Filiu.ni re trebuie cinstit
13. Sanctum quoque paraclitum Spirituni Şi pe Sfîntul Duh M în gîieto ru l;
14. Tu rex gloriae Christe Tu, Hristoase, împărat al slavei,
15. Tu Patris sempiternus es Filius Tu eşti Fiul .veşnic al T a tă lu i;
16. Tu ad liberandum suscepturus homi- Tu care aveai să Te întrupezi în om
nem non horruisti vircjinis uterum penlru a-l mintui. nu Te-ai înfricoşat
de nintecele Fccioarei ;
17. Tu devicto mortis aculeo aperuisti cre- Tu, după ce ai învins acul morţii, ai
dentibus regna caelorum deschis credincioşilor împărăţia ceru­
rilor ;
18. Tu ad dexteram Dei sedes in gloria Tu stai de-a dreapta lui .Dumnezeu in
Patris slava T a tă lu i;
19. Iudex crederis esse venturus Credem că vei veni judecător ;
20. Te ergo quaesumus tuis famulis sub- Aşadar, 'Te rugăm vino în ajutorul ro­
veni quos pretioso sanguine remedisti bilor Tăi pe care i-ai răscumpărat cu
preţiosul Tău sin<je ;
21. Aeterna fac cum sanctis tuis gloria Dăruieşte-le slavă veşnică cu sfinţii Tăi;
munerari
22. Salvum fac populum tuum Domine et Mintuieşte, Doamne, poporul Tău, şi bi-
benedic hereditati tuae necuvintează moştenirea Ta;
23. Et rege eos et extolle illos usque in Şi condu-i pe ei şi îi înalţă pină în veac.
aeternum
24. Per singulos dies benedicimus te In fiecare zi Te binecuvîntăm
25. Et laudamus nomen tuum in sa e c u lu m Şi lăudăm numele Tău în veac şi în vea­
et in saeculum saeculi cul veacului.
26. Dignare Domine die isto sine peccato Invredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceas­
nos custodire ta, fără păcat să ne p ă z i m ;
27. Miserere nostri Domine miserere nos- Miluieşte-ne pe noi. Doamne, miluieşte-
tri ne pe n o i ;
28. Fiat misericordia tua Domine super Fie, Doamne, mila Ta peste noi precum
nos quemadmodum speravimus in te am nădăjduit în Tine ;
29. In te Domine speravi non confundar In Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu
in aeternum. mă ruşinez in veac ! 196.

196. B u r ii , p. 83--86 ; Cf. A r h i m . G h e n a d i e E n ă c e a n u , op. c ă . , p. 835 —836; Pr. P rof. Io a n G ,

C o m a n , O p e r e l e li t e r a r e a l e S f l n t u l u i N i c e l a d e R e m e s i a n a . . . , p. 223—224.
50 Asistent ŞTEFAN C. A L E X E

Ideile dogm atice cuprinse în Te D eum îl aşază către sfîrşitu l seco­

lului al IV-lea, cînd problem ele trin ita ră şi tiristologică erau în plină
discuţie. In acel tim p a tră it şi Sfîntul N iceta de R em esiana care ia alcă­
tuit această floare a imnologiei latine, de care s-a folosit a tît în activi­
tatea sa m isionară cît şi în lupta sa îm potriva ereziilor.
încheind această schiţă asupra im nului Te Deum, am intim aprecie­
rile a tît de sugestive ale istoricului D.uchesne : «Acest imn celebru pe
care întreaga creştinătate latin ă îl cîntă în orele sale de reculegere, a r ă ­
sunat mai întîi în tr-u n colţ p ierd u t al vechiului ţin u t Moesia. A ceasta
este cea m ai frum oasă m oştenire a Bisericii care a înflorit aici în v re­
m urile rom ane» m .
Dacă istoricul Duchesne lim ita sfera im n u lu i' la «creştinătatea lati­
nă», dacă protestanţii cîntă şi astăzi acest im n în traducerea lui L u ­
ther t9S, dacă ortodocşii îşi unesc vocile pream ărind pe D um nezeu în sti­
hurile lui m inunate, o legitim ă întrebare se im pune : Oare, această operă
patristică nu poate constitui u n m ijloc de ,apropiere .în discuţiile şi în
eforturile ecum eniste contem porane ? R ăspunsul n u \poate fi decît afir­
m ativ şi el face o cinste deosebită S fîn tu lu i N iceta de Remesiana care
aduce peste veacuri un alean inim ilor creştine în căutarea unităţii Bise­
ricii lui Hristos.

3. VALOAREA LITERARA A OPERELOR SFÎNTULUI NICETA DE REMESIANA

După cum s-a p u tu t constata, operele Sfîntului Niceta de R em esiana

au fost creaţia activităţii sale pastorale, slujind ţelurilor sale practice, şi
nu producţiuni literare scrise cu alte scopuri. A ctivitatea sa litera ră a
ţin tit răspândirea şi în tă rirea credinţei creştine şi a evlaviei în inim ile
candidaţilor săi la botez şi a credincioşilor săi, predicarea în v ăţă tu rii creş­
tine în faţa păgînism ului şi a ereziei, ca şi adevăratul cult creştin faţă de
părerile false şi practicile liturgice depărtate de tradiţia Bisericii O rto­
doxe. Sfîntul Niceta este, aşa cum rem arca W. A. P atin, un scriitor pen­
tru îm prejurări anum e (G elegenheitschriftsteller) 199. Ca m isionar şi ca­
tchet, el a tra ta t problem ele strîns lc*gate de activitatea sa pastorală,
după cum ara tă titlu rile cărţilor din catehism .
Operele sale reflectă o inform are întinsă şi variată, o observaţie
a te n tă a vieţii, cunoaşterea ideilor îndrăzneţe şi prim ejdioase ale ereti­
cilor pe care îi combate cu com petenţă şi perseverenţă, ca şi p ătrunderea
obiceiurilor şi practicilor păgîneşti care am eninţau să se strecoare în pa­
trim oniul creştinism ului sub form a cultului unor virtuţi, ca b unătatea şi
tă ria 200.
Scrierile Sfîntului Niceta sînt scurte şi clare, aşa cum cerea activi­
tatea sa catehetică. Subiectele tra ta te sînt susţinute cu o bogată arg u -
197. !.. D u c h e s n c , op . ci!., p, 18],
198. ii. K ü h l e r , op. cit., c a p . 5 : D a s Te D e u m be i L u t h e r , p. 133— 110.
399. W. A. Palin, op. cit., p, 12G. L a sfîrşitu l tratatului De ro.iione ¡idei, Ni c e t a p r e c i z e a z ă : .
«Hacc pauca ad vicem c o m m e n t a r i o l i . ti ui a v o b i s s cr i bi po^tulosiis, îic^rc r^on potui» (cap. 7„
p. ‘>00. G h e ? i a d H \ -jp. cit., y,. 8, ! j'-.
 SFÎ NTUL NICETA DE RE Ml - SI AM A Şl E C U M E N ¡ CI T A T E A PATRISTICA 51

m ontare lu ată clin S fînta S criptură, S fînta T radiţie, raţiu n e şi viaţă. In

general, orice problem ă este tra ta tă în tre i p ă r ţi: 1. e x p u n e re a ; 2. de­
m onstraţia ; 3. soluţia Bisericii. In lu crările care tra tea z ă problem e de
pastoraţie, ca Despre priveghere, Despre folosul cîntării şi Pe Tine Te
lăudăm, se foloseşte de aceeaşi m etodă : 1. im portanţa problem ei ; 2. isto­
ricul ei ; 3. foloasele practice p e n tru viaţa credincioşilor. De altfel, m e­
toda dialecticii în trei tim pi este folosită şi în tra ta re a problem elor dog­
m atice. E xpunînd în v ăţătu ra despre Biserică, Sfîntul N iceta spune că
din aceasta fac parte : A vraam , Isaac şi lacob ; profeţii, apostolii şi m ar­
tirii ; cei drepţi : care au fost, oare sînt şi care vor fi, p e n tru că au fost
sfinţiţi în tr-o singură credinţă şi viaţă, însem naţi în tr-u n singur Duh
S fînt şi au form at un singur tru p ; Sfîntul N iceta adaugă că din Biserică
mai fac p a rte : îngerii, p uterile şi stăpînirile cele de sus 2#1.
P e n tru a înviora cuvîntarea şi a da n erv expresiei, S fîntul N iceta
foloseşte, de asem enea, dialectica în doi tim pi, ca în urm ăto ru l fragm ent
în care vorbeşte despre D om nul nostru Iisus Hristos, ca D um nezeu şi om:
«ExiSitînd în amîndouă felurile : om fiindcă era văzut şi Dumnezeu fiindcă nu
se vedea. M inând ca om şi hrănind ciraci mii de oameni cu cinci pîini, ca Dumne­
zeu. însetând ca om şi dînd apa vieţii ca Dumnezeu. Dormind în corabie ca om,
dar poruncind viaturilor şi mării ca Dumnezeii. în tin â n d m îinile pe cruce ca om,
dar dînd raiul tîlbarului, care II mărturisea, ca Dumnezeu. In cele din urmă, pri­
mind moartea, trupul a stat in mormînt pentru puţin timp, ca om, însă înviind
din mormînt pe cel mort de patru zile, ca Dumnezeu. Aşadar, Hristos trebuie să
fie crezut în amîndouă felurile, şi Dumnezeu şi om, deoarece după cum este cunos­
cut ca om prin afecte, tot astfel Dumnezeu se arată din lucrările dumnezeieşti»-202.
Uneori, anum ite propoziţii sînt a tît de bine alcătuite încît iau form a
unor gnome, uşor de re ţin u t şi de reprodus, ca de exem plu :
«O, omule, deşi încă nu te cunoşti pe tine însuţi, îndrăzneşti să măsori cele
dum nezeieşti» 203; sau: «Dacă te numeşti creştin şi nu vei fi duhovnicesc, să nu
te încrezi prea mult cu privire la mîntuire» 204 ; sau : «Sufletul să fie totdeauna
în cer, nădejdea în înviere, dorinţa în făgăduinţă» 205 ; sau : «Cine priveghează cu
ochii, să privegheze şi cu inim a ; cine se roagă cu duhul, să se roage şi cu mintea,
fiindcă este cu totul nefolositor a priveghea cu ochii, în timp ce sufletul doarme» 206;
sau: «Laudă pe Domnul în viaţa ta. adu jertfa laudei şi prin aceasta se arată în
sufletul tău calea pe care vei ajunge 1a mântuirea lu i» 3"7.

201. P r . P r o f . l o a n G . C o m a n , O p é r e l e ¡ i t e r a r e a l e S f i n í u l u i N i c e i a d e R e m e s i a n a . . . , p. 227—228.
202. D e S y m b o l o , 4, B u r n , p. 42— 53. Of. P r . P r o í . l o a n G. C o m a n , O p e r c l e 1i t e r a r e o l e S f i n í u l u i
N i c e í a d e R e m e s i a n a . . . , p. 228.
203. D e r a t i o n e fi'Jei, I, B urn, p. II : «O homo, nondum te ipsum eognoseens, andes divina
m e tiri» .
204. D e S p i r i í u ¿ L in do , 22, B u r n , p. 37 : «Si C h r i s t i a n u s diceris, et non íucris sp iritu als, re
tibi s a ti s de s a l u t e c o n fid a s » .
205. D e s y m b o l o , 1 1 , B u r n , p 52: « S it anim us semper in c á e lo , spe?, in r e s u r r e e t i o n e , des i-
derium in pro m issio n e» .
206. D e v i g i l i i s , 9, B u r n , p. 66: « . .. q u i \ i gil a t o c u l i s , v i g i l c t et cordc; qu i orat spiritu, oret
et m ente; qu ia v a k i e m u t ile e s t oculis v ig i l a r e a n im o d o r m i c n te » .
207. D e p s a lm o d ia e bono, 7, B u r n , p. 75: «l.<iuda D o m in u m in v it a tu a , im m o la sa c rific iu m
] a u d i s , et per ipsum osten d iín r i;: a n i m a t u a v i a q u a fid e i u s p e r v e n i . r s s a l u t a r o - - .
52 Asistent ŞTEFAN C. A L E X E

T ratatele Sfântului N iceta sînt construite logic, fără ca tem a să fie

părăsită. In această privinţă, alătu ri de tra ta tu l Despre puterea S fîn tu lu i
Duh, se poate cita, îndeosebi, cuvîntarea Despre priveghere. După ce
m otivează subiectul, în prim a parte, S fîn tu l N iceta declară : «Subiectul
cere, preaiubiţiLor, să spunem cîteva lucruri despre autoritatea şi vechi­
m ea privegherilor, ca şi despre însuşi folosul lor», propoziţie care se
rep etă după ce a tra ta t cu stricteţe aceste problem e: «Acestea care s-au
spus despre autoritatea, vechim ea şi folosul privegherilor, sînt de a-
iuns» 208.
A lteori, fraza este alcătuită din două propoziţii, în stil direct, fo r­
m ate din acelaşi n u m ăr de cuvinte, dînd sp rinteneală stilului, ca în
exem plul urm ător : «Dum nezeu se arată, zeii sînt luaţi în rîs ; credinţa
este propovăduită, viclenia este în lătu rată ; dreptatea se aduce, nedrep­
tatea se în lă tu ră ; m ila este lăudată, cruzim ea cade ; adevărul este cer­
cetat, m inciuna se condam nă ; înşelăciunea este acuzată, nevinovăţia este
recom andată ; m îndria este în lătu rată, sm erenia se înalţă» 209.
Una din principalele cerinţe ale unei predici este ca predicatorul să
stea în legătură p erm anentă cu ascultătorii săi. P e n tru aceasta, form a de
cu v în tare cea m ai potrivită este dialogul. Form a dialogului a fost des în ­
tre b u in ţa tă în prim ele p a tru secole creştine şi Sfîntul N iceta urm ează
practicii tim pului, m enţinând astfel încordată aten ţia ascultătorilor săi.
«Dacă vei zice : «S-a născut», va zice... Dacă vei zice : «Nu s-a născut»,
va zice ţie... însă de unde este (Duhul) ? Nu ştii. Dacă vrei să ştii, as­
cultă pe însuşi Cel ce zice: «Acesta de la T atăl purcede». Ce se cuvine
acum, fraţilor ? Să ascultăm pe Hristos sau pe oam eni ? » 210 ; sau : «Aşa­
dar, dacă te num eşti om al lui D um nezeu şi nu vei fi creştin, nu eşti
nimic» 211 ; sau : «Dacă cineva va încerca să-ţi strecoare în auz că Hristos
a fost num ai om, să-i sp u i...» 212; s a u : «Dacă eşti bătrîn, cine te con-
stringe să priveghezi ?» -1:;.
Scrierile S fîntului N iceta sînt străb ătu te de căldura dragostei p ă rin ­
teşti a păstorului de suflete care-i num eşte pe fiii săi duhovniceşti fra-
‘208. D e v i g i l i i s , 4, 9, B u r ii . p oU 07: « Ro s c x i g i l . Ci:ris>inii, u i d e a u c î o r i t a l e v i g i l i a r u m ct
antiquitate, d eq u e ipsa utilita te pauea d icam us»; «H aec de v ig ilia ru in au cto tita tc, an tiq u ita te, nec-
non utilita te d icta su îfic ia n t» .
209. D e p s a l m o d i a e b o n o , 0, B u r n , p. 73: «D eus o stc;:ditur, sim u la cru deridentur; fid es adse-
ritur, perfidia repudiaiur; iustitia ingeritur, prohibetur iniq u iia s; m iserico rd ia laudatur, crtidelitas
abdicatur; veritas requiritur, m endacia dam nantur; doius accusaiur, innocentia com m endaiur; su­
p e r b i a d e i c i t u r , s u b l i m a t u r h u m i l i t e . s » ; cî. Pr. P rol. !oan G. Coman, Operele li t e r a r e a l e S i i n t u i ui
N i c e t a d e R e m e s i a n a . . . , p. 230.
210. D e S p i r i t u s a n c t o , 2, 3, B u r n , p. 20 : «Si d i x c r i s : « N a t u s e s t » ; d i c e t , . . S i d i x e r i s : « N o n
e s t n a t u s » ; d i c e t ti b i . . . S e d u n d e s i t ( S p i r i t u s ) ? n e s c i s . S i v i s s c i r e , a u d i i p s u m d i c c n t c m : l l i c d e
P a t r e p r o c e d i l . Q u i d n u n e o p o r t e t , i r a t r e s ? C h r i s t u m a u d i r e , a n h o m i n c s ?»
211. I b i d e m , 22, p. 37- «S i i g i t u r v o c e r i s h o m o D ei , e t n o n i u e r i s C h r i s t i a n u s , nihil c s» .
212. D e S y m b o l o , 4, B u r n . p. 43: «Si quis tibi bom inem tantum m odo C hristum îuisse in
a u r i b u s s u s u r r a r e te m p ta v e r it, dicito...».
213. D e v i g i l i i s , 2, B u r n , p. 57: «Si s e n e * es, q u i s te c o m p c l l i t , ut v igiles?» Vezi, de ase­
m e n e a , u l t i m a p a r t e d in D e d i v e r s i s a p p e U a t i o n i b u s , B u r n . p. 3 —5.
 SFIMTUL NICETA DE RE M ESI AN A Şl ECU MENI CITATEA PATRISTICĂ 53

tres şi carissimi, adresîndu-se de obicei Ia persoana a doua singular, în tr-o

in tim itate spirituală vrednică de reţinut.
De asem enea, m erită o atenţie deosebită desele recapitulări, la sfîr-
şitul unor capitole m ai lungi sau la sfîrşitul lucrării, p en tru a fixa în
m inte adevărurile de credinţă. Astfel, după expunerea în v ăţă tu rii orto­
doxe despre S fîntul Duh, pe care o argum entează cu num eroase texte
din Sfînta S criptură. S fîntul N iceta rezum ă cele 18 capitole, în felul u r­
m ător :
"Să lacom deci recapitularea celor spuse : dacă Sfîntul Duh purcede de la
Tatăl, dacă liberează, clacă sfinţeşte, dacă este Domn după cum a zis Apostolul,
dacă creează t u Tatăl şi cu Fiul. dacă dă viaţă, dacă are preştiinţă ca Tatăl şi ca
Fiul, dacă descopcră. dacă este pretutindeni, dacă umple toată lumea, dacă locu­
ieşte în cei aleşi, chică vădeşte lumea de vinovăţie, dacă judecă, dacă este bun şi
drept, dacă despre F.l se spune : «Acestea a zis Duhul Sfint», dacă a rînduit pe
profeţi, dacă a trimis pe Apostoli, dacă este mîngîielor. dacă spală şi îndreptează.
dacă nimiceşte pe cei ce-L înşală, dacă cel care-L huleşte nu are iertare nici în
veacul acesta, nici în cel viitor, căci aşa este propriu lui Dumnezeu, dacă acestea
sînt aşa, mai m ult pentru că sîiit adevărate, de ce sînt înirebat să apun ce este
Sfln.tul Duh. cînd Iîl însuşi se descoperă ce este, prin mărimea lucrărilor ?»214.
S fîn tu l Niceta întrebuinţează imagini plastice, comparaţii adecvate
şi sugestive, figuri de stil ca chiasm ul, aliteraţia, apostrofa, m etafora etc.,
în chip firesc, uneori strecurate cu grijă în frază ca să nu dea im presia
'le ostentaţie. Sim bolul de credinţăi este adunat din întreaga Scriptură,
spune Sfîn tu l Niceta, ca pietrele preţioase m ontate într-o singură co­
roană 2ir\ Cel care făcea această observaţie, a ştiut să-şi strunească cu­
lantul ca să spună num ai ce trebuie şi cum trebuie ¡ascultătorilor săi,
recrutaţi îndeosebi dintre oameni sim pli, m uncitori în (m inele de aur sau
"barbari» ,cu sufletul .aspru.
Limba de c-are se slujeşte Niceta este latina creştină întrebuinţată
în vrem ea lui, în bazinul dunărean, dar \şlefuită uneori ,datorită lecturii
sale din unii scriitori latini ca Tertulian, Ciprian, Lactanţiu, Novaţian,
Ilarie, Paulin de Nola şi, probabil, din Am brozie, R u fin ,şi A ugustin. J£l
alege term en ii cei mai potriviţi pentru a ,se face înţeles de catehum enii
şi credincioşii măi, utiU zînd atunci cînd era cazul şi term eni populari şi
fam iliari, ¡cunoscuţi de ascultători, evitînd, in general, neologismele, m ai
ales cuvintele g re ce şti2™.
Desigur că S fîn tu l Niceta nu atinge înălţim ile unor clasici creştini,
latini, ca Lactanţiu, S fîn tu l Ilarie, Fericitul Ieronim isau Fericitul A u g u s­
tin, dar ni se pare întrucîtva exagerată ia firm aţia că el a excelat num ai
ca misionar ¡şi catehet, în :tim p ,ce scrierile sale sînt ide ,o im portanţă
minoră 217.
211. D e Spiritu se m e fo , IS, Bum, p. 31. Ci. Pr. ProF, loan G. Comun, O perele literare ale
S fi n lu lu i N iceta de R e m esia n a ..,, p. 205—206. 215. D e S y m b o l o , 13, B u m , p. 52.
216. C î. W. A. P a t i n , op . cit., p, 126— 135: P r . P r o î . l o a n G. C o m a n , O p e r e l e l i i e r a r e a l e S f i n *
¡ului N i c e l a d c R e m e s i a n a , p. 228—231. 217. L. D u c h e s n e , op. ci t., p. 181.
54 Asistent Ş T E F A N C. A L E X E

Operele cunoscute pină acum , m oştenite de Biserică de la neobosi­

tul m isionar şi strălucitul catehet, Niceta de Remesiana, se citesc cu p lă­
cere şi ¡astăzi şi constituie u n izvor de inspiraţie p e n tru \preoţi şi cateheţi,
in ceea oe p riveşte atit tehnica predicatorială, cît ¡şi 'conţinutul lor or­
todox.

4. SENSUL ECUMENIC AL MISIONARISMULUI SPRINTULUI NICETA DE

REMESIANA. ELEMENT DE LEGĂTURĂ ÎNTRE RĂSĂRIT ŞI APUS

A ctivitatea m isionară şi sacerdotală a Sfîntuihii Niceta, care a îm ­

brăţişat deopotrivă cu dragostea sa diferite neam uri contribuind astfel
la unificarea lor spirituală, g rija neobosită faţă de credincioşii săi, în v ă-
ţîndu-i necontenit şi apărin d u -i de cei care produceau confuzie şi dezor­
dine p rin în treb ări m eşteşugite şi «întortochiate», ca şi activitatea sa
scriitoricească îl înfăţişează ca pe o proem inentă personalitate, la în tre ­
tăierea celor două veacuri cînd i-a fost petrecerea păm întească.
Sfântul N iceta a tră it intr-io regiune de legătură în tre două lum i,
greacă şi latină, cu profiluri spirituale deosebite, dar pe cale de u n ifi­
care datorită condiţiilor istorice create. La această unificare a contribuit
şi creştinism ul care era propovăduit ou fervoare «neam urilor», ca o îm pli­
nire a com andam entului dat de M întuitorul Iisus Hristos, ucenicilor Săi :
«M ergînd învăţaţi toate neam urile, bctezîndu-i în num ele T atălui şi al
Fiului şi al S im ţului Duh» (Matei XXVIII, 19).
Episcopul m isionar din R em esiana este ancorat în epoca sa, în sen­
sul că el se dedică cu toată fiinţa sa lucrării de evanghelizare. O pera pe
care o conducea Sfîntul Ioan G ură de A ur din Bizanţ, noua Romă şi a
doua capitală a Im periului Roman, susţinută după cum se pare de Teotim
de Tomis pe m alurile D unării de Jos, era îm plinită cu un adevărat zel
apostolic şi de Sfîntul Niceta, atît în Dacia interioară cît şi în îm pre­
jurim i. Niceta prezintă o tră s ă tu ră com ună cu Teotim de Tomis, u n
acord strins în tre activitatea intelectuală şi activitatea practică. P re g ă ­
tit tem einic din punct de vedere teologic, preocupat n e în treru p t de a se
inform a din com oara operelor m arilor teologi ai secolului al IV-lea, din
R ăsărit şi Apus, el şi-a elaborat scrierile după ce a tre c u t, p rin filtru l
personalităţii sale, tot ceea ce a acum ulat din lectu ra sa întinsă şi după
ce a m editat, cu sufletul purificat, în v ăţă tu ra Sfintei S cripturi.
îm p reju rările în care şi-a desfăşurat activ itatea S fîntul N iceta n-au
fost d intre cele m ai prielnice. Erezia lui A rie îşi avea num eroşi susţină­
tori în bazinul dunărean, iar în v ăţă tu ra greşită a lui M acedonie nu era
mai p u ţin prim ejdioasă. Pe lingă acestea au ieşit la iveală şi alte secte
anititrinitare ca : sabelianism ul care se dezvoltase în m onarhianism ul
dinam ic al lui M arcel de A ncira (Ţ către 374), sau luase form a ebionitis-
m ului p rin elevii lui Fotin, m aniheism ul, m arcionism ul, eroarea eatafri-
 SFTNTUL NICETA DE REMESIANA Şl E C L M E N I CIT AT EA PATRISTICA 55

gienilor, care deşi în p a rte aparţineau secolelor al II-lea şi al IlI-lea, to­

tu şi nu se stinseseră 21S.
Poziţia S fîntului Niceta faţă de eretici se întem eiază pe legătura sa
cu Sfînta S criptură care form ează, de asem enea, tem eiul principal de
acţiune al P ărin ţilo r p articipanţi la Sinodul I Ecum enic de la Niceea şi
baza hotărârilor lu ate : «După ce au fost adunate şi cercetate toate scrie­
rile Sfinte, s-a dat pe faţă adevărul şi s-<a s c ris » 21!). P e n tru Sfîntul Ni­
ceta, S criptura este sfîntă, dum nezeiască, este cuvîntul lui Dum nezeu,
călăuza înv ăţătu rii, cum reiese din aprecieri ca acestea : «Aş p u tea sâ vă
înfăţişez m ai m ulte .m ărturii din Sfînta S c rip tu ră » ; sau : «Aşadar, pe
d rep t spune S criptura în Proverbe» ; sau : «S criptura m ărturiseşte...» ;
sau : «Voi aduce dovezi din Sfintele Scrieri» 220. D um nezeu însuşi este
Cel ce grăieşte în Evanghelie, de aceea Sfîntul N iceta m ărturiseşte cu
to ată încrederea : «Socotesc că este m ai bine aşa cum a descoperit H ris-
tos Dom nul, decît cum a gîndit judecata om enească» 22i.
Este adevărat că Sfîntul N iceta nu a lăsat nici un com entar la S fîn­
ta S criptură, aşa cum au lăsat de exem plu S fîntul Vasile cel M are, S fîn­
tu l Ioan G ură de A ur, Sfîntul Am brozie, F ericitul A ugustin şi m ulţi alţii,
d ar el preţu ia tot aşa de m ult ca ei V echiul şi Noul Testam ent. în v ă ţă ­
tu ra pe oare o predă catehum enilor săi este înfăţişată ca un rezum at al
în tregii S cripturi : «Căci acestea au fost adunate pe scurt din to ată Scrip­
tura», accentuează Sfîntul Niceta, vorbind despre Sim bolul credinţei,
«fiind rîn d u ite ca nişte pietre nestem ate în tr-o co ro an ă» 222. De aceea,
«nim eni să n u-şi astupe urechile atunci cînd se citesc sfintele cuvinte» -M.
In te rp re ta re a tex telo r Sfintei S cripturi este p u r ortodoxă, fiind alese
■citatele cele mai potrivite p e n tru argum entarea solidă a adevărurilor de
credinţă îm potriva în văţăturilor rătăcite sau p entru edificarea credin­
cioşilor săi.
A lături de cuvîntul Dom nului exprim at în S fînta S criptură, T ra ­
diţia apostolică este al doilea izvor de inspiraţie al adevărurilor de cre ­
d in ţă cu caracter de obligativitate. D upă ce dem onstrează D um nezeirea
S fîntului Duh, Sfîntul Niceta declară lim pede : «Dacă treb u ie să fie m ă r­
tu ris it în acest fel, după spusa D om nului şi după trad iţia apostolilor..., ci­
n e m ă va putea opri de la adorarea A cestuia ?» 224. La fel, vorbind des­
pre consubstanţialitatea F iului cu Tatăl, îi încredinţează pe credincioşii
săi că «acesta este înţelesul universal, aceasta este rugăciunea credincio­
şilor, aceasta este lucrarea sfinţilor. P o triv it acestora, ei înţeleg toate cele
făcute şi spuse de M întuitorul şi, înţelegînd, v o rb esc » 22S. Ca cineva să
poată face afirm aţia : «Acesta e înţelesul sobornicesc», treb u ia să fie
bine inform at asupra în v ăţă tu rii P ărin ţilo r Bisericii şi să se pună de
aoord cu ei. Mai m ult, Sfîntul Niceta atrag e aten ţia că abaterea de la
218. D e r a t i o n e ¡ide i, 2. p. 11; D e S y m b o l o , 10, p, 48. 219. D e r a t i o n e f i d e l , 3, p, 12—13.
220. D e S p i r i t u sancto, 18, p . 33; D e v i g i t i i s , 3, 9, p. 59. 66; D e psalm odlae bono, 2, p. 69.
221. D e S p i r i t u s a n c t o , 3, p . 21. 222. D e S y m b o l o , 13. p. 52.
223. D e S p i r i t u s a n c t o , 6. p . 25. W4. I b i d e m , 18. p 35.
225. D e r a t i o n e f i d e i , 5, p 15.
56 Asistent ŞTEFAN C. ALEXE

linia trad iţiei duce la rătăcire, după cum s-a întîm plat cu m acedonienii
care la început au crezut -«aşa cum fusese predat» (ut fu erat tra d i-
tum » 228.
¡Deci, păstrarea T radiţiei Apostolice (quam apostoli trad id eru n t) este
p e n tru Sfintui N iceta sem nul vădit a l apartenenţei la Biserica cea ade­
v ărată 227.
O tră să tu ră esenţială a S im ţu lu i N iceta de R em esiana a fost avântul
său m isionar. In această p rivinţă, el stă alătu ri de m arii m isionari ai
tim pului, îndreptîndu-şi activ itatea şi spre alte neam uri, nu num ai că tre
dacorom anii din hotarele epiarhiei sale. Lipsa unor dovezi sigure ne îm ­
piedică să cunoaştem adevăratele coordonate ale întinderii influenţei di­
recte a lui Niceta. Din cele două poeme ale Sfântului P aulin de Nola se
poate desprinde însă că activitatea p rietenului său a fost intensă şi fru c­
tuoasă. P e n tru obţinerea succesului dorit, Sfântul N iceta a organizat via­
ţă m inăstirească. în m înăstiri a găsit desigur num eroşi ucenici şi cola­
boratori care l-au sp rijinit în activitatea sa. Călugării Sfântului Niceta
n-au răm as închişi între zidurile m ănăstirilor, ci au contribuit la opera
de creştinare a popoarelor indicatc de P aulin de Nola. A ltfel nu s-ar
putea explica creştinarea unor neam uri risipite pe întreg ţin u tu l b ă tu t de
Boreas, in regiunea D unării de Jos. Sfîntul N iceta n -a aşteptat să-d vină
la Rem esiana toţi aceşti păgîni spre a-i creştina, ci a m ers la ei, el şi
u c e n i c i i săi, departe de liniştea scaunului său episcopal.
De asem enea, Sfîntul N iceta s-a folosit în activitatea sa, cu m ult
succes, de eîntarea bisericească în comun. P redica sa, Despre folosul cîn-
tării psalm ilor, este o m ărtu rie grăitoare că au to ru l ei punea un preţ
deosebit pe în treb u in ţarea cînitării în com un, p e n tru apropierea credin­
cioşilor, în tr-o singură laudă adusă lui Dum nezeu.
Dacă Sfîntul N iceta cînta îm preună cu cetele de călugări la plecarea
sa clin Italia spre patrie şi dacă vocea sa v ib ran tă se ridica m elodioasă
în m ijlocul corăbierilor, pe corabie -~H, este p e n tru că iubea eîntarea şi
avea o practică îndelungată a cîntului.
Sfântul Niceta a cultivat eîntarea în com un în B iserică în tr-o vrem e
în care şi în alte p ă rţi se depuneau eforturi în această privinţă, de către
ierarhi ^misionari ca Sfîntul Ioan G ură de A ur, S fîntul Vasile cel M are,
S fîntul G rigorie de Nisa, S fîntul Am brozie şi F ericitul A ugustin.
C întarea im nelor divine îmblânzeşte sufletul tru fa ş şi sălbatic şi
apropie pe om de Dum nezeu şi de sem enii săi. S fîntul N iceta a cultivat
am plu acest instru m en t eficace, în lucrarea sa m isionară.
Călătoriile Sfîntului N iceta la Roma şi la Nola se înscriu ca o linie
ascendentă în viaţa sa spirituală, situînduj l p rin tre P ă rin ţii Bisericii oare
226. D e S p i r i t u s a n c l c , 2, p. 19.
L’27. D e S y m b o l o , 10, p. 48—49. Sfîntul N iceta num eşte Sfînta Tradiţie şi «tra d itio D om ini»,
cerind ca te g o ric credincioşilor să urm eze acestei tradiţii: «Q uid ergo est quod volum us? adsignare
D o m i n i c a n i s i n e d u b i o t r a d i t i o n e m » . D e S p i r i t u ?anci'o, ], 6, p. 18, 25.
_’28. S i. P a u l i n , C a r m e n X V I I , v. 109— 116, ed . cit., p. 86—87.
 SFIXTUL X/CETA DE REMES1AXA Şl ECLMEXICITATEA PATRISTICA 57

au făcut legătura în tre R ăsărit şi Apus. Treeînd peste m otivele care l-au
determ inat să facă aceste lungi călătorii, care necesitaiu vigoare şi curaj,
reţinem roadele lor incontestabile. Sfîntul N iceta m ergea la Nola ou o
bogată experienţă de ierarh m isionar, cîştigată in condiţii grele, expe­
rienţă pe care avea să o confrunte cu practica bisericească din Italia.
Convorbirile cu P au lin de Nola aveau să fie un cîştig deopotrivă de bo­
gat p e n tru am îndoi. Pe de o parte, P aulin află că pe m alurile Istrului se
desfăşura o intensă activitate de evanghelizare, îm pletită cu o rodnică
acţiune de rom anizare a popoarelor «barbare», fa p t în reg istrat de el nu
fără o anum ită m îndrie de rom an, atunci cînd spune că «barbarii învaţă
să eînte pe Hristos cu inim a rom ană şi să trăiască în pacea senină a v ir­
tuţii. în tr-o regiune necunoscută a lum ii» 229. L ucrarea desfăşurată de
Niceta l-a im presionat adînc, iar personalitatea m isionarului dunărean
i-a smuls cuvinte de sinceră adm iraţie şi în d rep tăţită laudă. Pe de altă
parte, Sfîntul N iceta lua cunoştinţă de viaţa liturgică de la Nola, de teo­
logia de aici ; intra in legătură cu credincioşii veniţi în num ăr m are la
sărbătoarea Sfintu-lui Felix, ale cărui m oaşte se aflau în acest orăşel, se
edifica asupra stilului edilitar şi al picturii bisericeşti, dornic să vadă şi
să cunoască tot. avea prilejul să facă unele com paraţii şi să-şi îm bogă­
ţească cunoştinţele tu idei şi lucruri noi, pe care le va folosi la întoarce­
rea în ţara sa. R ăsăritul şi Apusul Europei erau îm preună.
Cei doi prieteni erau insă şi oam eni de litere. Discuţiile lor se vor fi
înd rep tat şi asupra problem elor teologice care suscitau interesul şi erau
în circulaţie în vrem ea lor. Dovadă sigură este că Sfintul Paulin i-a citit
prietenului său. Viaţa S fîn lu lu i M artin scrisă de Sulpiciu Sever 230. In
scrisoarea pe care i-o trim ite lui Sulpiciu, P aulin îşi exprim ă bucuria că.
a avut prilejul să îm părtăşească această operă unui bărb at «foarte în­
văţat» şi «adm irat de rom ani», venit din în d epărtata Dacie.
Este interesant de subliniat că Sfîntul Niceta nu s-a m ărginit num ai
la înregistrarea acestei lecturi p en tru folosul său personal, după cum
aflăm prin interm ediul lui Sulpiciu Sever. La sfîrşitui Dialogurilor, aces­
ta îl îndeam nă pe Posthum ianus să-l viziteze pe Sfîntul Paulin, spre a-i
face cunoscute Dialogurile, p en tru ca Paulin, la rîn d u l său, să le facă
cunoscute la Roma «după cum a răsp în d it şi prim a noastră lucrare nu
num ai în Italia, dar chiar în tot IUiricul» (sicut prim uni nostrum libellum .
non per Italiam tantum , sed per totum etiam diffudit Illyrieum ) -:n. Din
această inform aţie se poate deduce uşor rolul pe care l-a jucat Sfîntul
Niceta, ca elem ent de legătură în tre lite ra tu ra de evlavie răsăritean ă şi
cea apuseană. Din nefericire docum entele tim pului păstrează tăcere asu­
pra altor aspecte şi consecinţe ale călătoriei Sfintul ui N iceta în Italia. A
dus cu sine N iceta şi unele din scrierile sale spre a le prezenta p rie te ­
nului său, la Nola ? L ucrul pare probabil dacă afirm aţia cu privire la
229. SÎ. P aulin, Carmen XV II, v . 261—26i. p. 93.
230. S f . P a u l i n , E p i s t o l a X X I X , 14, e d . H a r ţ e i , p. 201.
231. S u l p i c i u S e v e r , D i o f o g u s T e r t i u s , 17, c d . C a r o l u s H a l m . în C S K L , I, I&tîn, p. 215.
58 Asistent ŞTEFAN C. A L F . X E

influenţa exercitată de Sfîntul Niceta asupra lui M artin de Braga (B rac­

eara) este adevărată 232.
Operele S im ţu lu i Niceta au circulat intens în centrul şi A pusul E u ­
ropei. legind aceste p ărţi cu R ăsăritul C ontinentului. Ele sînt citate şi
apreciate de Isidor, de G henadie şi de Cassiodor. Mai ales acesta din
urm ă recom andă tra ta tu l Despre credinţă p e n tru claritatea şi conciziu-
nca expunerii şi desigur că îndem nurile sale n-au răm as fă ră urm ări
practice.
P rin activitatea sa m isionară şi litera ră ca şi p rin călătoriile salo,
S fîntul N iceta a contribuit din plin la crearea unei atm osfere de înţele­
gere. cunoaştere şi p reţuire în tre Biserica din R ăsărit şi cea din Apus 2â*.

Izvoarele cu privire la viaţa şi activitatea ¡Sfîntului N iceta sînt p u ­

ţine la n u m ă r ; ele ne dau totuşi p u tin ţa să conturăm personalitatea
acestui părinte bisericesc care şi~a închinat viaţa <unei însem nate activi­
tăţi misionare, ¡pastorale şi literare. Lucrarea misionară săvîrşită de el,
cu m etodele ’f olosite şi de alţi Părinţi din secolele al IV -lea şi al V-lea,
ca S fin ţii Atanasie, V asile cel Mare, loan Gură de A ur, A m brozie şi alţii,
îl aşază la loc de cinste p rin tre m isionarii reputaţi ai tim p u lu i. Predicile
şi tratatele isale dogmatice vădesc o erudiţie remarcabilă, o !dorinţă de
largă inform are, u n sim ţ al echilibrului foarte dezvoltat şi o rară m ă ­
iestrie catehetică.
Relaţiile S fîn tu lu i N iceta cu sem enii săi se caracterizează p rin p rie­
tenie şi preţuirea om ului, a vîn d la bază învăţăturile S fin tei Scripturi,
dragostea de Biserică <şi u n în alt spirit ecum enic m anifestat p rin dorinţa
deia contribui la u nitatea, progresul şi fericirea credincioşilor.
Fiind înzestrat cu darul cîntării şi cu dragoste < p e n tru cîntarea în
com un, S fîn tu l N iceta a făcut din m uzica psaltică u n in stru m en t u til în
activitatea sa, după cum reiese din tratatul De psalm odiae bono şi din
im nul Te Deum laudam us.
E xpunerea teologiei dogmatice ş i practice ,ne va da prilejul să desco­
perim şi alte trăsături ale ip ersonalităţii S fîn tu lu i N iceta.

232. T r a t a t u l D e c o r r e c l i o n e r u s t i c o r u m c o n ţ i n e f o r m u l a d in C r e z : « T e r t i a d ie r e s u r r e x i t v i v u s
a m ortuis». C u v î n t u l v i v u s e s t e u n a d i n t r e p a r t i c u l a r i t ă ţ i l e C r e z u l u i lu i N i c e t a . D e a s e m e n e a ,
ex p resia ren u n cia tio d ep in d e în m od evident de S im b o lu l de credinţă al lu i N iceta. C i. J. Z e i l l e r ,
op. cit., p. 592, n . 1.
2,33. C u p r i v i r e la c i r c u l a ţ i a o p e r e l o r S f î n t u l u i N iceta de R em esîan a în te ologia ortodoxă ro­
m ână, v e z i A p e n d i c e î l , la s f î r ş i t u l l u c r ă r i i .
 PARTEA A DOUA
ÎNVĂŢĂTURĂ TEOLOGICĂ DE NIVEL ECUMENIC
A SFÎNTULUI NICETA DE REMESIANA
1. ÎNVĂŢ ATU HA DESPHK S U N T A TREIME
C itind introducerea la tra ta tu l Despre credinţă, s-a r părea că în v ă ­
ţă tu ra teologică a S fîntului N iceta este foarte sim plă : p e n tru dobîndirea
fericirii veşnice este necesar ca creştinul să creadă şi să facă fapte bune,
sau, cu alte cuvinte, să-şi m ărturisească credinţa p rin fapte. «După ce
oam enii au fost renăscuţi prin crcdinţă şi după ce au fost sfinţiţi potrivit
rînduielii Evangheliei, în n u m e le T atălui şi a l Fiului şi al S fîntului Duh,
nădăjduind p rin această m ărtu risire îm părăţia cerească, A postolul a spus
că nim ic n u este m ai folositor decît ca ei să se îngrijească de faptele
bune» 23i. P e n tru un credincios- cu raţiu n e sănătoasă este m ai im portant
să trăiască în v ăţătu ra creştină decît să discute dogmele Bisericii, căci
S fîn tu l Apostol P avel a scris lui Tit : -<Şi despre acestea voiesc să m ă rtu ­
riseşti cu tărie p e n tru ca cei care cred în D um nezeu să aibă grijă d e
faptele bune. Căci acestea sînt bune şi folositoare p e n tru oameni. Iar de
în treb ările prosteşti şi de genealogii şi de neînţelegerile şi certurile cu
privire la Lege. fereşte-te. căci sînt nefolositoare şi zadarnice» (III, 8. 9).
Sfîntul N iceta îşi exprim ă o oarecare am ărăciune că cele scrise de Apos­
to lu l N eam urilor către Tit aveau să se adeverească, p e n tru că «unii»*
căutau să iscodească fiinţa de nep ătru n s cu m intea a lui Dum nezeu.
Aceştia, «din curiozitate şi p rin în treb ări nefolositoare, aveau să nesoco­
tească grija p e n tru îm plinirea faptelor bune şi aveau să piardă pacea pe
care a lăsat-o Dom nul Bisericii Sale» 23r>. C unoaşterea lucru rilo r înalte se
poate realiza num ai după înţelegerea şi cunoaşterea în prealabil a lu cru ri­
234. D e raiione U d ei , 1, B u r n , p. 10.
235. I b i d e m , p. 11. S f î n t u l N i c e t a n u s p u n e claca cc i c a r e c e r c e t a u f li n ta lu i D u m n e z e u «p er
c u r i o s i t a t e m e t q u a e s t i o n e s i n u t i l e s » , e r a u n u m a i e r e t i c i s a u p r i n t r e ei s e a f l a u şi c r e d i n c i o ş i din
B i s e r i c a c e a a d e v ă r a t ă . S f î n t u l l o a n G u r ă d e A u r i n f o r m e a z ă c ă î n a f a r ă d c e r o t ic i , c a s a b e h e n i i
ş i a r i e n i i , e r a u m u l ţ i c r e d i n c i o ş i c a r e p u n e a u u n e l e î n t r e b ă r i i s c o d i t o a r e . « C e s ă m a i s p u n de f l e ­
c ă r e l i l e c r e d i n c i o ş i l o r n o ş t r i ? N u s î n t m a i m i c i d e c î t a t a c u r i l e e r e t i c i l o r şi a l e p a g i n i l o r , d i m p o t r i v ă ,
d a u c h i a r m a i m u l t ă b ă t a i e d e c a p î n v ă ţ ă t o r u l u i B i s e r i c i i . U n i i c r e d i n c i o ş i i s c o d e s c d in sim p l ii
c u r i o z i t a t e a c e l e a c a r e n ic i n u le s î n t de v r e u n c î ş t i g d a c ă l e - a r a f l a şi nici n u - i c u p u t i n ţ ă s ă le
a f l e . A l ţ i i i a r ă ş i t i c e r l ă m u r i r i d e s p r e j u d e c ă ţ i l e lu i D u m n e z e u şi s e s i l e s c s a m ă s o a r e a d i n c u l cel
m a r e a l l u i D u m n e z e u . S c r i p t u r a d o a r s p u n e : « J u d e c ă ţ i l e T a l e s î n t a d î n c d c m a r e » ( P s . XXXV. 6 ).
V e ţ i g ă s i î n s ă p u ţin i c red in cio ş i c a re s ă se in te re s e z e de d r e a p t a c r e d in ţă şi d e o b u n a v i e ţ u i r e ;
c e i m a i m u l ţ i i s c o d e s c ş i c a u t ă a c e l e a c a r e n u p o t fi g ă s i t e , s i m î n i e p e D u m n e z e u d e l e c a u t ă .
Dacă ne silim să aflăm pe a c ele a pe c a r e D u m n e z e u n -a v r u t s ă Ie a f l ă m , nici nu le v o m afla, —
căci cum e cu pu tin ţă dacă D um nezeu nu vrea? şi sin g u ra urm are a acestei iscodiri e ste că ne
prim ejd u im » ( D e s p r e p r e o ţ i e , c a r t . I V , c a p . V , P . G . , X L V I I I , 667—668. T r a d u c e r e de Pr. D. Fecioru,
în «B iserica O rtodoxă Rom ână», LXXV (1957). r.r . 10, p. 973).
60 Asistent Ş T E F A N C. AI.EXE

lor simple. M etoda inductivă în procesul gnoseologic este recomandată,

avindu-se în vedere nu num ai p ăstrarea credinţei şi îm plinirea faptelor
bune, dar şi m enţinerea păcii in Biserică, idee care ne descoperă că epis­
copul de Rem esiana discuta problem ele teologice din tr-o perspectivă ecu­
m enică, pacea constituind clim atul necesar p entru dezvoltarea Bisericii.
O analiză mai tem einică a operelor răm ase de la Sfîntul Niceta ne
descoperă că cl s-a ocupat aproape cu toate problem ele dogmatice. în
special cu problem e de teognosie şi ecleziologie, care trebuiau lăm urite şi
ap ărate faţă de inovaţiile ereticilor. Se poate afirm a că tem a centrală a
în văţăturii de credinţă a S fîntului Niceta este taina Sfintei Treim i. EI
expune lim pede in terp retarea ortodoxă a acestei taine, m ărturisind eă
există un singur Dum nezeu în tre i persoane : T atăl şi Fiul şi Sfîntul Duh.
Aceste trei Persoane, care au comun n a tu ra sau fiinţa dum nezeiască, sînt
deosebite : T atăl nu este nici Fiul. nici S fîntul Duh : Fiul nu este nici
Tatăl, nici Sfîntul Duh ; Sfîntul Duh nu este nici Tatăl, nici Fiul. Toate
insă form ează o singură Dum nezeire 2S#.
D em onstraţia şi soluţiile Sfîntului Niceta, după cum vom arăta, pot
fi folosite cu succes în dialogul ecum enic contem poran, p en tru apropierea
creştinilor, în tr-o singură Biserică, una, sfîntă, sobornicească şi apostolică,
deoarece dogma Sfintei Treim i a ajuns să fie unul d intre principiile de
bază alo Consiliului Ecum enic al Bisericilor.
Sfîntul Niceta a sesizat ca şi Sfinţii A tanasie, Vasile cel M are, Ioan
G ură de Aur, Ilarie de Pictavium şi Fericitul A ugustin, că cei care neagă.
D um nezeirea Fiului sau a Sfîntului Duh neagă totodată şi celelalte P e r­
soane ale Sfintei Treim i, neagă. în esenţă. S fînta Treim e. El constată că
greşeala pe care o fac anum iţi eretici constă în utilizarea unei m etode
om eneşti în cercetarea lucrurilor dum nezeieşti. «Aceştia sînt cei care, deşi
nu sînt în stare să prindă cu m intea şi să înţeleagă crearea cerului şi a
păm întului, năzuiesc să cuprindă şi să m ăsoare pe însuşi Z iditorul şi
C reatorul-D um nezeu. Mai m ult, ei pun în discuţie pe Cel pe care au da­
toria să-L adore num ai, în chip sim plu, p e n tru m ăreţia faptelor şi pentru
im ensitatea unor lucruri at-ît de m ari. Ei se ceartă cu privire la felul şi
m ărim ea acestei taine (a Sfintei Treim i), zicînd : «Cit este de m are Tatăl ?
Cum este Fiul ? Ce fel este Sfîntul Duh ? O, omule, deşi încă nu te cunoşti
pe tine însuţi, îndrăzneşti să m ăsori cele dum nezeieşti !» 237.
Este interesant de observat că deşi Sfîntul Niceta ia poziţie hotărîtă
faţă de cei care iscodeau adîncul de taină al Sfintei Treim i, bazîndu-se
num ai pe raţiune, totuşi a practicat el însuşi o speculaţie teologică cu
privire la Sfînta Treim e p en tru a consolida principiul în faţa răstălm ă-
236. D e S p i r i t u s o n c t o , 22, B u r n : p. 37,
237. D c r a t i o n e f i d e i , 1 , p. 1 1 . Fericitul A ugustin, vorbind aproape în aceiaşi te rm en i despre-
c u n o a ş t e r e a S f i n t e i T r e im i , r e m a r c ă . Ia r î n d u l s ă u , n e p u t i n ţ a ce'.or ce p r e t i n d , c u m î n d r i e , ca pot
s ă c u n o a s c ă c e le d u m n e z e i e ş t i şi i n e f a b i l e , n u m a i c u m i n t e a , şi f a c e o p r e c i z a r e a s e m ă n ă t o a r e c e ­
lei a S f î n t u l u i N i c e t a : « C ă c i în c e f e l î n ţ e l e g e o m u l p e D u m n e z e u , c u m i n t e a , el c a r e î n s ă ş i m i n ­
t e a s a p e c a r e v r e a s - o î n ţ e l e a g ă , î n c ă n u o î n ţ e l e g e ? » ( D e s p r e S f î n i o T r e i m e , c a r t e a V , c a p . 1„
2, P . L . , X L I I , c o l . 9 1 1 ) . C i. şi S f î n t u l V a s i l e cc l M a r e , E p i s t o l a X V I , î m p o t r i v a Iui E u n o m iu , P.G ..
X X X I I , 281 A ; S f . I o a n G u r a d e A u r , î m p o t r i v a A n o m e U o r . D e s p r e n e p u t i n ţ a d e a î n ţ e l e s e p e D u m ­
n e z e u , P . G . , X L V I I I , 704.
 SI I V7 C I .'. I C I T I DE REMESIANA ŞI E C U M E N ¡ CITATE A PATRISTI CĂ (H

d r ii as». El pleacă în dem onstraţia sa teologică de la prezentarea în v ăţă ­

tu rii greşite, fără să in tre în am ănunte.
Astfel despre modalismuil lui Sabelie spune : «Intr-adevăr, trec sub tăcere cele
cu privire la Sabelie Patripassianul care printr-o presupunere prostească a îndrăznit
să afirme că însuşi Tatăl este Fiul ; că El însuşi este şi Sfîntul Duh şi că Treimea
este numai cu numele, nu în realitate ; că Persoanele n-au existenţă proprie ci se
numesc aşa prin funcţiuni. Aşadar el confundă totul cînd pretinde că însuşi Tatăl
s-a întrupat şi a pătim it»23". La fel procedează şi cu Fotin care nega Dumnezeirea
Domnului nostru lisus Hristos. Aceştia doi nu prezentau un interes deosebit pentru
.Sfîntul Niceta. «fiindcă ei au primit aproape de la toate Bisericile o condamnare pe
măsura greşelii lor» -!l). Sfîntul Niceta vedea o primejdie reală şi imediată în învă­
ţătura lui Arie şi, trai lîrziu, in cea a lui Macedonie, care atingeau direct şi în esenţă,
dogma Sfintei Treimi. Cu privire la Arie, el constată că acesta neagă deopotrivă şi
pe Tatăl şi pe Fiul. -A sifel neagă pe Tatăl deoarece afirmă că El n-a putut să nască
din Sine un Fiu adevărat şi propriu, iar pe Fiul II neagă atunci cînd zice că Acesta
a fost făcut din altă parte, dintr-o materie neexistentă .mai degrabă decît s-a născut,
că este o creatură oarecare şi că a meritat să fie numit l'iu din pricina dragostei :
că nu este un adevărat Fiu care s-a născut din Tatăl. Deci Arie a gîndit că El (Fiul)
este dintr-o altă fiinţă ca să nu se creadă, niddccum , că este Fiul adevărat al
Tatălui»541. La fel, urmaşii lui Macedonie şi susţinătorii lor <-au crezul că Sfîntul
Duh este o creatură şi L-au dispreţuit ca pe un slujitor sau rob»'-1'-.
Sfîntul Niceta prezintă credincioşilor m odul cum gîndesc ereticii, in-
văţîndu-i ce şi cum trebuie să răspundă. El com bate spiritul antiecumenic
al ereziilor, spirit de ceartă şi ide discuţii nesfârşite asupra unor am ănunte,
care creează o atm osferă de vrăjm ăşie îndepărtîndu-i pe creştini unii de
alţii. A rgum entele sale în expunerea în v ăţă tu rii ortodoxe despre cele trei
persoane ale Sfintei Treim i sînt luate din tezau ru l Sfintei S cripturi şi al
Sfintei Tradiţiei. Marc-'le catehet apelează insă, continuu, la credinţa ace­
lora cărora li se adresează, ca să prim ească şi să creadă aşa cum au prim it
şi au crezut Sfinţii Apostoli şi urm aşii lor.
M etoda în treb u in ţată de S fîntul N iceta in discuţiile cu ereticii are un
p ronunţat caracter de actualitate gindindu-ne la situaţia de azi din Con­
siliul Ecum enic al Bisericilor unde toţi creştinii evită polem ica şi încearcă
să înţeleagă punctul de vedere al celorlalţi.
P e n tru Sfîntul Niceta, «Dum nezeu este nevăzut, pe care nu poate
să-L vadă nici o privire trupească 243, D um nezeu de necuprins cu m intea
care însă cuprinde toate. Dum nezeu neschim bat. Care nu se schim bă cu
vrem ea, nici nu îm bătrîneşte cu vîrsta, ci este Acelaşi, totdeauna, Care nu
a început să existe în tim p, ci, existînd pururea, nu suferă nici o schim ­
238. W. A . P a t i n , op. cit., p. 81. 239. D e r a ţ i u n e /V(/.■;, B ur ii , p. ii.
240. I h i d e m , p . 12. 211. De ratione fi d e l , 3, p. 12.
242. D e S p i r i l u s a n c i o , 1. p. 19. F e r i c i t u l A u g u s t i n s p u n e în a c e l a ş i s e n s . c a «sînt unii care
o c u p î n d u - s e c u S f în ia Treim e, n -au p u l u t s a î n ţ e l e a g ă c u m c s i e u n u l D u m n e z e u , ca T a tii 1 n u e s t e
F i u l , n ic i F i u l n u e s t e T a t ă l , n ic i S f î n t u l D u h n u e s t e F i u l s a u f a Ui i s\ a s t f e l a u s o c o t i t c ă t r e b u i e
s ă s e f a c ă d e o s e b i r i c u p r i v i r e Ja f i i n ţ a a c e s t o r a » ( Di» f i d e e l o p v r i b u s , IM , o. î n C S E L . 1900,
X L I , 3, p. 40).
243. E x p r e s i a se ailă întocm ai la S fîntul Chirii ai Ierusalim ului : ( îâ v o*f¡K’ X u o t ţ
G e t t p î j a a i x&V 6 so y , d 5 6 v c i ‘c - v , 'n Cateheza IX, cap. I, P . G . , X X X I I I , 637 A.
62 Asistent ŞTEFAN C. A L E X E

bare, D um nezeu bun şi drept, creatorul cerului şi al păm întului» 244. F e­

ricitu l A ugustin prezintă în acelaşi sens atrib u tele lui D um nezeu în com­
paraţie cu ceea ce este m ai bun în sufletul creştinului, ca cineva să-şi.
poată face o palidă idee despre fiinţa A cestuia. «A şadar, spune el, ceea
ce nu găsim în ce avem noi m ai bun, nu trebuie să căutăm în Acela,
fiindcă este cu to tul m ai bun decît m ai-bunul nostru. Aşa (se cuvine)
să înţelegem pe Dum nezeu, dacă putem şi cît putem , că este b u n fără.
asem ănare, m are fără m ăsură, creator fără necesitate, gu v ern ato r fără u n
ţin u t lim itat, că ţine toate fă ră (să aibă) o anum ită form ă, că este întreg
şi p retu tin d en i fără loc, veşnic fără tim p, schim bînd toate fără vreo-
schim bare a Sa, că nu se m icşorează. Cine cugetă aşa pe Dum nezeu, deşi
încă nu poate sub nici un chip să afle ce este, totuşi prin credinţă se
sileşte cît poate să ştie despre El (Dumnezeu) ceva» '-15.
Sfîntul Niceta învaţă că în actul creaţiei participă deopotrivă cele
tre i Persoane, folosind ca T ertulian, S fîntul Am brozie şi S fîntul Vasile
cel M are, P salm ul X X X III (XXXII), 6, ca dovadă a activităţii unice a
Sfintei T reim i : «Cu C uvîntul D om nului s-au întem eiat cerurile şi cu
D uhul gurii Lui, toată p u terea lor» 24(i. Acest verset nu arată num ai ac­
ţiu n ea u n ită a Treim ii, ci constituie şi o m ărtu rie cu priv ire la prezenţa
celor tre i Persoane într-o D um nezeire, după cum explică Sfîntul Niceta :
«C uvîntul acesta treb u ie să fie înţeles Fiul, după vestirea lui loan : prin
Care toate s-au făcut (loan I, 3). D uhul gurii Lui însă nu este altu l decît
acesta care este crezut S fîn t. Astfel, în tr-u n singur verset ai pe D om nul
şi pe C uvîntul D om nului şi pe S fîn tu l D uh care îm plineşte tain a T rei­
m ii» 247. S fîntul Niceta spune în continuare : «Aş putea să aduc m ai m ulte
dovezi din S fînta S criptură, care — potriv it T ainei Botezului — să arate
că T reim ii îi aparţine o singură lucrare şi o singură putere» 248. In tr-a d e ­
văr, episcopul de Rem esiana subliniază cu insistenţă că D um nezeu, în­
tre it în Persoane, creează : «Căci însuşi T atăl creează toate, în tim p ce
C uvîntul Lui şi D uhul lui creează» 249. Aceeaşi idee a u nităţii trin ita re se
găseşte şi la Sfîntul Ilarie de Pictavium care, accentuînd prezenţa Sfintei
Treim i în Botez, precizează că D um nezeu «este creator unic al tu tu ro r.
Căci unul este D um nezeu-T atăl, din Care sînt toate şi unul este U nul-
N ăscut D om nul nostru Iisus Hristos. p rin Care sînt toate, şi unul este
2M. D e S ynibolo, 2, Bum, p. 39—40.
2!f>. A u g u s t i n , D e s p r e S i i n i a T r e i m e , c a r t e a V, c a p . I. 2. P .l . .. X L I I , 912.
246. D e S p i r i l u s a n e f o . 7. B u r n ? p. 26 ; Cf. T e r t u l i a n , A d v e r s u s P r a x e a m , cap. VII, P.L.» II,
185 A ; S FÎ n t u l A m b r o z i e . D e S p i r i t u s a n c i o , lib. I I , c a p . V. 35, P . L . . XV I, 781 A; S t . V a s i l e . D e s p r e
S f î n i u l D u h . c a p . X V I , 38. P r u c h e . p. 176.
247. D e S p i r i t u s a n c i o , 7, B u m . p. 26. A c c e n t u u i d d e o i i i n ţ i m e a P e r s o a n e l o r t r i n i t a r e . A u g u s t i n
5 p u n e u rm ă to a re le eu privire !:i r o l u l S f î n i u l u i D u h e a « p l i n i t o r a l t a i n e i T r e i m i i » : « T o a t e c î t e
a m p u t u t s ă citesc, c a re s -a n sc ris în a in te a m e a d e s p r e Treim e..., m - a u c o n d u s s ă î n v ă ţ a c e s t
l u c r u , p o t r i v i t S c r i p t u r i i . c;i r a t a ! şi F i u l ş i S f î n t u l D u h m e n ţ i n î n m o d e g a l şi i n s e p a r a b i l , u n i ­
t a t e a <iunine-/.ehi>ca a un ei .! şi a c e l e i a ş i f i i n ţ e . .. I a r S f î n t u l D u h n u e s t e ni c i T a t ă ! n ic i F i u l , ci
n u m a i D u h u l T a t ă l u i şi a l F i u l u i , î m p r e u n ă e g a l c u T a t a ] şi c u F i u l , ţ i n î r d u n i t a t e a T r e i m i i » ( C o n -
1 'a M a x i m i u m A r i u n o r u m E p i s c o p u m . c a p . IV . 7. P . l. . . X L I I , 824).
248. D e S p t’r ’. u s a n c i o . 18. B u r n . 33—34.
249. i b i d e m . 8 p. 2 .: -1;m enitr, pater crc-M omni«. cum verbun: îv js crea: ! et S piritus
 S F I S T L’L A'/'.'£7.4 DE REMESIASA ŞI ECl MEX1CITATLA PATRISTICĂ 63

D uhul, darul în toţi. A şadar, toate sint orînduite prin puterea şi binefa­
cerea Sa : o singură putere din care sint toate, un singur Fiu p rin Care
sint toate, un singur dar al nădejdii desăvîrşite. Şi nici nu se va afla că
lipseşte ceva dintr-o desăvîrşire a tît de m are în tru eît în aceasta este — în.
T atăl şi in Fiul şi în S fîntul Duh — nem ărginirea în cel veşnic (Tatăl),
strălucirea în chipul Fiului şi folosul în darul Sfîniului D uh- 2S8.
Creaţia apare şi se m enţine prin pu terea de viaţă făcătoare a Sfintei.
Treim i. S prijinindu-se pe unele tex te din Noul T estam ent, S fîntul Niceta
a ra tă rolul de viaţă făcător al Sfintei Treim i. « în tr-a d e v ă r, despre p er­
soana T atălui vesteşte Apostolul : -M ărturisesc in faţa lui Dum nezeu care
viază toate» (I Tini. V, 21 ; VI, 13). însă H rislos dă viaţă căci El zice :
«Oile Mele ascultă glasul Meu şi Eu le dau viaţă veşnică» (Ioan X, 28)..
D ar viem şi prin S im ţul Duh, căci însuşi Dom nul spune : «Cel care a în ­
viat pe H ristos din m orţi va d ărui viaţă şi tru p u rilo r voastre m uritoare
p en tru D uhul Său care locuieşte în voi» (Rom. VIII, 11). Iată deci că s-a
a ră ta t în chip lăm urit o singură pu tere de viaţă făcătoare (vivificatio) a
T atălui şi a Fiului şi a S im ţului D u h » 251.
în v ăţă tu ra S fîntului Niceta despre S fînta Treim e, care în unitate de
lucrare este dătătoare de viaţă, se înscrie în aria ecum enicităţii patristici'
a Bisericii, prom ovatoare a vieţii şi a progresului şi are un puternic ca­
rac te r de actualitate în vrem ea noastră cînd Biserica sprijină şi binecu-
v îatează toate acţiunile m enite să apere u n itatea creştinilor şi viaţa pe
întregul păm înt.
S fîntul Niceta subliniază, de asem enea, preştiinţa ca a trib u t al Sfintei
Treim i. «în D um nezeu este preştiinţa tu tu ro r lucrurilor. El este cunoscă­
to r al celor nevăzute. Deşi orice creştin cunoaşte acest lucru, totuşi tre ­
buie să se arate din cartea lui Daniil. Dum nezeule, zice. Care eşti cunos­
cător al celor nevăzute şi vezi toate mai înainte ca să se nască» (Dan..
X III, 42). Aceeaşi p reştiin ţă se află la Hristos, după cum spune Evanghe­
listul : «De la început, Iisus ştia cine era cel care avea să-L vîndă sau
cine erau cei ce nu cred» (Ioan VI, 64). Că este însă cunoscător al celor
nevăzute s-a vădit atunci cînd spunea iudeilor, dîndu-le pe faţă planurile
lor ascunse: «Ce cugetaţi ră u în inim ile v o astre?» (Matei IX, 4) 252. La
fel, S iîn tu l D uh prostie toate, după cum s-a a ră ta t A postolilor : «Cînd va
veni D uhul adevărului vă va învăţa pe voi toate şi vă va vesti cele viitoare»
(Ioan XVI, 13). «Cel care este în stare să vestească cele viitoare, conclude
S fîntul Niceta, socotesc că ştie dinainte, fără nici o îndoială, căci El însuşi
cercetează adîncurile lui Dum nezeu (I Cor. II, 10) şi ştie toate cele ce sint
ale lui Dum nezeu» 25s.
Cele tre i persoane alo Sfintei Treim i participă p rin tr-o unică lucrare
Ia descoperirea tainelor dum nezeieşti. P ro fetu l Daniil m ărturiseşte : « în ­
suşi Dum nezeul dum nezeilor şi îm p ăratu l îm păraţilor este cel care desco­
peră tainele» (II, 47). Toate descoperirile sînt prin H ristos după cum El
250. S r. i l a r i e dc P icla\n ,m . De T rinitate, !il\ II, !. P.T. .. X. 50 D -51 A.
251. D ^ S p i r i t u sancio, 9 B u m . p. 27 ; «Post creationcm i^itu r o sten d a m u s quin vivificat
7 r ;Ui t a ^ t i r . j. li7- 2 '’. ¡ b u t a n , î l , p. 2‘\
64 Asistent ŞTEFAN C. A L E X E

însuşi spune : «Nimeni nu cunoaşte pe T atăl decît Fiul şi cel căruia voieşte
F iul să descopere» (Luca X, 22). Orice descoperire este în Duhul, după
m ărtu ria Sfîntului Pavel : «Nouă, zice, ne-a descoperit D um nezeu prin
D uhul Său cel Sfînt» (I Cor. II, 10). «Iată, spune Sfîntul Niceta, R evelaţia
este una singură, a Treim ii lui D um nezeu»'-54.
De asem enea, S fîntul N iceta vorbeşte şi despre alte însuşiri ale
Sfintei Treim i ca : o m n ip rezen ţa2’'', b u n ă ta te a 25“, p u rta rea de grijă 237 şi
răsplătirea faptelor ->fe, precum şi despre relaţiile in te rtrin ita re : T atăl
este nenăscut. Fiul s-a născut din veci din Tatăl, iar Sfîntul D uh purcede
din veci din Tatăl, adăugind că cele trei Persoane divine sînt veşnice.
«Astfel, este de ajuns p en tru credincioşi să ştie aceasta, că Fiul s-a născut
cu adevărat, însă D uhul purcede din Tatăl... D ar cel ce iubeşte viaţa şi
va cunoaşte pe C reatorul vieţii şi a prim it p rin Botez, intr-o egală cinstire,
taina celor tre i num e, să nu caute sfirşitul acolo unde are siguranţa că
n-a fost început» -;Vi.
După cum se ştie, Sfîntuil Niceta de R em esiana nu a scris un tra ta t
destinat dogmei Sfintei Treim i. Elem ente cu privire la această dogmă se
găsesc însă, în general, în tra tate le care se referă la credinţa în Dom nul
nostru Iisus Hristos. la Sfîntul Duh şi la Sim bolul de credinţă. Din în ­
dem nul plin de căldură adresat credincioşilor săi, de a păstra neschim ­
bată credinţa în S fînta Treim e, iese in relief, în mod evident, că Sfîntul
Niceta făcea din taina Treim ii pivotul întregii sale teologii. «Aceasta
cred in ţă în Treim e, fraţilor, în tăriţi-o în inim ile voastre crezînd în tr-u n u l
Dum nezeu, T atăl A totputernic şi în Fiul Lui, Iisus Hristos, Domnul
nostru, şi în Sfîntul Duh... Căci această regulă de credinţă a fost prim ită
de către Apostoli de la Dom nul p en tru ca ei «să boteze toate neam urile
care cred în num ele T atălui şi al F iului şi al Sfîntului Duh» (Matei
XXVIII, 19). Această credinţă să răm ână în voi, această zestre păziţi-o,
preaiubiţilor...» (I Tim. VI, 2 0 )2B0.
Credincioşii de pretutindeni, afirm ă Sfîntul Niceta, se unesc într-o
singură adorare a persoanelor Sfintei Treim i, m ărtu risin d p rin aceasta,
pe de o parte, u n itatea fiinţei dum nezeieşti, iar pe de altă parte, unitatea
lor în credinţa prim ită de la Dom nul p rin Apostoli. «Aşadar, vor adora
pe Tatăl, vor adora pe Fiul, vor adora pe Sfîntul Duh. cu una şi aceeaşi
veneraţie» 261. Aceasta este norm a de credinţă (regula fidei), pe care Apos­
tolii au prim it-o de la M întuitorul H ristos 2<i2şi pe care Sfîntul Niceta o
recom andă fiilor săi sufleteşti ca o pavăză care-i va apăra îm potriva celor
ce-i solicită spre în v ăţătu ri greşite.
Sf atur ile pe care S f i nt ul Niceta le dă credincioşilor săi, privind a titu ­
dinea lor p racti că p e n t r u a păstra ne ş ti r bi t ă credinţa in Treim ea S fîn tă
254. I bic lcm . _\‘ 5. Ibidem , ¡2, p. 28—
256. I b i d e m , 14, p. 20: « N a m e t q u o ii b o n u s Pater, h o n u s Fiiiu?. b o r .u s Spiritus sdncais. «ieut
probatur».
257. I b i d e m , IC, p. 32 : « E t c u m c o n s o l a t o r d i c i t u r P a t e r , c o n s u l a c o r Fiiius, consolator etiam
Spiritus sanctus, una tamoii nobis c o n s o la tio T ri n ita tis p r a e s l a t u r » .
258. I b i d e m , 13, p. 29—30. 259, I b i d e m , 5, p. 23. 260. D e Sym bolo, 8, p. 4 6 —47.
26!. D e S p i r i t ii s e n e f o , 10, p. 35. 262. D a S y m b o l o , 8, p. 46.
 SW m L NICETA DE REMES.'ANA şt E C U MENI CI TAT EA PATRISTICA 65

■sînt pătrunse de dragoste pentru pace şi unitate, elem ente de bază ale
■ecumenicităţii patristice şi ale ecum enism ului actual, in care se lucrează
•cu eficienţă m intuirea. «Dacă paginii te îndeam nă să cinsteşti m ai m ulţi
p ărin ţi (taţi), spune Sfîntul Niceta, tu păstrează fericita m ărtu risire de
credinţă a ta, fiindcă ai m ărtu risit pe D um nezeu-Tatăl, căci nici n a tu ra
n u îngăduie ca un om să aibă m ai m uiţi taţi. Dacă un iudeu te îndeam nă
să nu crezi în H ristos Fiul lui Dum nezeu, să-ţi fie ţie ca un vrăjm aş, sau
să-l în fru n ţi dacă eşti priceput în ştiinţa Sfintei Scripturi, sau să-l eviţi
dacă îţi lipseşte obişnuinţa. De asem enea, dacă ereticul sub num ele de
creştin, ţi-L predă pe H ristos ca pe o creatură sau caută să te convingă
«că Sfîntul D uh este străin de slava T atălui şi a Fiului, să-ţi fie ţie ca un
păgîn şi vam eş p en tru că te călăuzeşte la idololatrie atunci cînd te în ­
deam nă să cinsteşti o creatură. Iar cînd se străduieşte să te introducă în
problem ele întortochiate, aleargă la zidul credinţei tale şi spune după
Apostol : «Eu m -am spălat, eu m -am sfinţit, eu m -am în d rep tat în n u ­
m ele D om nului nostru Iisus Hristos şi în D uhul D um nezeului meu»
{I Cor. VI, 11). Nimic nu voi schim ba din această m ărturisire a Treim ii,
nici nu voi produce vreun rău m întuirii mele şi vreo pagubă credinţei» 263.
Unitatea Bisericii se arată şi prin credinţa în unitatea de fiinţă a
Tatălui şi a Fiului care stăpînesc îm preună una şi aceeaşi împărăţie,
«fiindcă este o singură voinţă a Tatălui şi a Fiului, o singură conlucrare,
un singur har şi aceeaşi conducere»-“1. S fîn ta Treim e este un exem plu
>de unitate. Deşi sînt trei Persoane divin e, totuşi Ele lucrează unitar : Ele
constituie «o singură m îngîiere» -6S, revarsă asupra credincioşilor un
sin g u r har, îi uneşte cu o singură pace şi-i cîrm uieşte cu o singură con­
ducere -eii.
învăţătura S fîn tu lu i Niceta despre credinţa în S fîn ta Treim e ca ge­
neratoare a unităţii, dragostei şi păcii in lum e, inspiră şi ajută Baza trin i-
iară a Consiliului Ecum enic al Bisericilor, care prom ovează unitatea tu ­
tu ro r creştinilor chem aţi să mărească un singur D um nezeu, — Tatăl şi
Fiul şi S fîn tu l Duh —, spre binele, progresul şi fericirea lor.
a) D um nezeu-Tatăl. — Sfîntul Niceta vorbeşte de fiecare persoană a
Sfintei Treim i, descriindu-i însuşirile personale şi rap o rtu l cu celelalte
P ersoane trin itare, precum şi lucrarea lor in iconomia m întuirii. D octrina
sa nu este sistem atizată decît în parte, in tra ta tu l Despre Sim bolul cre­
dinţei. In prim ul articol al Sim bolului nicetan se spune : «Cred în D um ­
nezeu-T atăl, atotputernic, făcătorul cerului şi al păm întului» 267.
D um nezeu-T atăl este atotputernic, nenăscut, nevăzut, de necuprins
cu m intea, neschim bat şi veşnic. El este «Dum nezeu bun şi drept, crea­
to ru l cerului şi al păm întului» 2G8. S fîntul N iceta nu insistă asupra acestor
203. I b i d e m , 9, p. 47. 264. D e rc ii ion c ff d e i, 7, B urn, p. 17.
265. D e S p i r i t u scincto, 1G, B u r n , p. 32.
266. D e r a t i o n e ţ i d e i , 7, p. 17 ; F er. A u g u stin , C uvîniarea L X X I , c a p . XX, 33 P .L . , X X X V I I I ,
•463 : « I d e o s o c i e t a s unitatis E c c l e s i a e D ei . .. l a n q u a n i p r o p r i u m est opus Spiritus sancti, P atre sane
<3 t F ilio co o p eran tib u s. quia societas est quodam modo P atris et F il i i, ipse S p iritus S anctus».
267. D e S y m b o l o , 2, p. 3 0 : «-Credo in D e u m P a t r e m o m n i p o t e n t e m , c r e a t o r e m c a e l i e t t e r r a e » .
268. I b i d e m , p. 40 ; Si. C h i r i i al I e r u s a l i m u l u i . C a t e h e z a I V , 4, P . G . , X X X I I I , 457 B şi 460 A.
66 Asistent ŞTEFAN C. A L E X E

însuşiri ale T atălui, nici nu vorbeşte pe larg despre crearea lum ii v ă z u te

şi nevăzute. Im portant p e n tru el este să crezi în Dum nezeu. C uvîntui
«credo-cred» de la începutul Sim bolului este suficient p e n tru un credin­
cios, de aceea Sfîntul Niceta afirm ă în continuare : «Bine începe m ă rtu ­
risirea despre credinţă, fiindcă şi Fericitul Pavel a spus : «Cu inim a se
crede spre îndreptare, iar cu gura se m ărturiseşte spre m întuire» (Rom.
X, 10). Aşadar, crezi că D um nezeu este atotputernic, că D um nezeu este
nenăscut, Care nu s-a născut de la nim eni, nu a început de la nim eni» 269..
Luînd atitudine faţă de arieni, el accentuează relaţia dintre Fiul şi Tatăl.
«Cînd m ărturiseşti pe acest Dum nezeu, îl m ărturiseşti în acelaşi tim p că
este Tată. Este necesar ca să fie Tată al Fiului, căci nim eni nu poate să
fie T ată fără (să aibă) un fiu. A şadar este Tată prin Fiul avînd astfel p e
Fiul al cărui T ată este» 270.
Explicaţia este sim plă şi logică. S fîntul Niceta nu m ai stăruie in acest
loc asupra naşterii Fiului din veci din Tatăl. Lucrul acesta îl făcuse deja
în tra ta tu l Despre credinţă, cînd precizase că Fiul s-a născut «din fiin ţa
T atălui — de substantia P atris» 271 — şi nu dintr-o altă m aterie aşa cum
învăţa A rie : «Căci tocm ai despre Fiul, despre care spusese A rie că este
din altă parte şi nu din Tatăl, nici din fiinţa Tatălui, adică din eeea ce
este Dum nezeu, Sfinţii noştri P ă rin ţi au m ărtu risit că este <născut din
Tatăl, adică din fiinţa Tatălui, Dum nezeu din Dum nezeu, lum ină din lu­
mină, D um nezeu adevărat din Dum nezeu adevărat, născut nu făcut, de
o fiinţă cu T atăl ; ca să nu se creadă că este vreo deosebire în Fiul (faţă
de Tatăl). De fapt, dacă este adevăratul F iu al lui D um nezeu şi s-a născut
cu adevărat din D um nezeu-Tatăl, nu trebuie să se creadă că este de o
a ltă fiin ţă decît de a Aceluia al cărui F iu este, aşa că după cum T atăl
este Dum nezeu, tot aşa D um nezeu este şi Fiul şi după cum lum ină este
Tatăl, lum ină este şi Fiul» 272.
A ceastă m ărtu risire a fost răstălm ăcită de anum iţi eretici, prin sub­
tilităţi, în sensul că fiinţa dum nezeiască s-a îm părţit, îneît «Fiul ar fi o
parte din T atăl şi că D um nezeu-T atăl s-a m icşorat în Fiul. Sau, desigur,
Fiul ar p ăstra u n itatea cu fiin ţa T atălui, p rin curgerea esenţei şi prin
derivare» 273. Îndem nînd pe credincioşi să nu asculte asem enea răstălm ă­
ciri, Sfîntul Niceta precizează : «Noi însă aşa credem că Fiul este de o
fiinţă, după cum credem că T atăl este desăvîrşit în veşnicia Sa, răm înînd
neschim bat, că a născut pe Fiul în aşa fel încit n-a suferit vreo schim bare
269. D e S y n i b o l o , 2, B u r n , p. 39.
270. i b i d e m , p. 40. T e r t u l i a n v o r b e ş t e î n m o d a s e m a n ă i o r d e s p r e n e c e s i t a t e a ca i m t a t a s ă
a i b ă u n f i u s p r e a p r i m i a c e s t a p e l a t i v : « I - I ab ea t n e c e s s e e s t P a t e r F i i i u m , u t P a t e r s it , e t F i l i u s
P a t r e m , u t F i l i u s s i t » ( A d v e r s u s P r a x e a m , c a p . 10, P . L . , I I , 188 B ) . L a fci, R uf in d e A q u i l e e a p r e ­
c i z e a z ă c ă c u v î n t u i t a t ă a r a t ă c ă e x i s t ă şi u n fiu, c ă c i d u p ă c u m n i m e n i n u s p u n e s t ă p î n f ă r ă s ă
în ţ e le a g ă că a c e sta a re o p o s e s iu n e a s u p r a că re ia este stăp în , s a u n u s p u n e în v ă ţă to r fără să se
g î n d e a s c ă la e x i s t e n ţ a d i s c i p o l i l o r , « it a et p a t e r n u l l o p a c t o q u i s di c i p o t e s t , n i s i i i l i u m h a b e n s . .
H o c i g i t u r ip s o n o m i n c q u o D e u s P a t e r a p p e l i a t u r , c u m P a t r e p a r i t e r s u b s i s t e r e e t i a m F i l i u s d e -
m o n s t r a t u r » ( C o m e n î a r la S i m b o l u l A p o s t o l i l o r , 4, P . L . , XX I, 3 H B ) .
271. D e r a t i o n e fi d e i, 3, B u r n , p. 13, E x p r e s i a «De s u b s t a n ti a P atris» se află şi Ia T e r tu li a n ^ .
A d v e r s u s P r a x e a m , C a p . 4, P . L . , I I, 182 A.
272. D e r a t i o n e fi d e i, loc. ci t. 273. I b i d e m , 4, p. 13.
 SFINTUL NICETA DE REMESIANA ŞI ECUMENICITATEA PATRISTI CA 67

sau m icşorare a n a tu rii şi m ăreţiei Sale, ci El însuşi desăvîrşit a născut

din sine m ai înainte de toţi vecii pe Cel desăvîrşit 274, pe ad evăratul F iu
atotputernic, «prin Care toate s-au făcut, fără de Care nim ic nu s-a făcut»
(loan I, 3), ca să se creadă că este T atăl adevărat al F iului Său, U nul-
Născut şi Fiul adevărat al T atălui, nu am estecat, ci deosebit. Totuşi, Fiul
are în Sine toate cele ce sînt ale Tatălui, după cum El însuşi spune in
Evanghelie : «Toate cîte le are Tatăl, ale Mele sînt» (loan XVI, 15). Ce
înseam nă acele toate ? înseam nă v irtutea, puterea, bunătatea, nestrică-
ciunea, slava şi veşnicia, aşa cum Ie arc şi Tatăl» -r'\
M ărturisirea evlavioasă cu privire Ia Dum nezeu, dă pu tin ţa ca D um -
nezeu-T atăl să fie cunoscut nu în felul iudeilor, un singur D um nezeu,
stăpîn şi în depărtat, ci ca u n D um nezcu-Tată, adică «T atăl C uvîntului
Celui viu, al P u terii şi înţelepciunii Sale» 27(!, Care m ai înainte de toţi
vecii, înainte de orice început, înainte cu to tu l de oricc tim p, a născut din
Sine pe Fiu!. D uhul a născut un Duh, Dumnezeu a născut pe D um nezeu,
«prin Care au fost întem eiate toate cite sînt în ceruri şi pe păm înt, cele
văzute şi cele nevăzute» (Col. I, 1G) 277.
S fîntul N iceta afirm ă în rep etate rîn d u ri că D um nezeu-T atăl este
apropiat de oameni, făpturile Sale. T atăl este bun, după cum m ărtu riseşte
Fiul în Evanghelie zicînd : «Nim eni nu este bun ca u nul Dum nezeu»
(Matei XIX, 17)2rs. El este n um it Paraclet, ca si S fîntul Duh. Sfîntul
Niceta dă explicaţia că P araclet in lim ba latin ă înseam nă «apărător şi
m îngîietor» (advocatus et consolator). Acest apelativ este comun T atălui
şi F iului şi S fîntului Duh. în ceea ce priveşte pe T atăl ca Paraclet, Sfîntul
N iceta precizează : «Dar nici de T atăl nu este străin acest num e de P a ­
raclet, căci este num ele binefacerii Sale, nu al n a tu rii Sale. Căci aşa scrie
Pavel eorintenilor : «B inecuvîntat este D um nezeul şi T atăl Dom nului
nostru Iisus Hristos, P ărintele în d u rărilo r şi D um nezeul a toată m îngîie-
rea, Cel ce ne m îngîie pe noi (II Cor. I, 3— 4)» 27°. Sfîntul N iceta adaugă
că este o singură m îngîiere a T atălui si a Fiului şi a S fîntului Duh, ceea
ce dem onstrează u n itatea T re im ii2S0.
în tre D um nezeu-Tatăl, creatorul cerului şi al păm întului, adică al
lum ii văzute şi nevăzute, şi creaturile Sale există o legătură intim ă. în
prim a p a rte a im nului Te D eum se înfăţişează un grandios tablou al lum ii
văzute şi nevăzute care aduce o n e în treru p tă cîntare de laudă şi cinstire
T atălui ceresc : «Pe Tine, Dum nezeule, Te lăudăm , pe Tine. Doamne, Te
m ărturisim . Pe Tine, veşnicule Părinte, tot păm întul te cinsteşte. Ţie, toţi
îngerii, Ţie, cerurile şi toate puterile, Ţie heruvim ii şi serafim ii cu neîn­
274. C o m p . Sf. C h i r i i al I e r u s a l i m u l u i , Cateheza VII, 5, P.G., XXX III, 609 B.
275. D e r a l i o n e ficiei, 4, p. 13— 14.
276. T e x t u l : « P a t r e m v i v e n t i s v e r b i , v i r t u t i s a c s a p i e n t i a e p r o p r i a e » , ae g ă s e ş t e s u b a c o e a ş i
f o r m ă l a S f î n t u l G r i g o r i e T a u m a t u r g u l ( E x p u n e r e a c r e d i n ţ e i , P . G . , X, 986). E x i s t ă d o u ă t r a d u c e r i î n
l a t i n e ş t e a l e a c e s t u i S i m b o l : u n a a p a r ţ i n e lu i R u f i n , i a r a d o u a u n u i a u t o r n e c u n o s c u t . S e p a r e
c ă S f î n t u ! N i c c t a a u r m a t a d o u a t r a d u c e r e . B u r n (şi, d u p ă el, P a t i n ) s o c o t e ş t e că N i c e t a a t r a d u s
d i r e c t d in g r e c e ş t e ( B u r n , p. 40, n. 8 şi W. A. P a t i n , op. cit,, p, 65),
277. D e S y m b o l o t 2, B u r n , p. 40.
278. D e Spiritu sanclo, 14, p. 30 ;D e r a t i o n e ţi d e i, 5,p . 14,
279. D e Spiritu sancto, 16, p. 32. 280. I b i d e m .
68 Asistent ŞTE'F.W C. M l \l

cetat glas iţi strigă : Sfint. Sfint, Sfint, D om nul D um nezeu Savaot ! Pline
sîn t cerurile si p ăm intul de m ărirea slavei Tale. Pe Tine Te laudă ceata
slăvită a apostolilor, m ulţim ea vrednică de laudă a proorocilor, oştirea
îm brăcată în alb a m ucenicilor. Pe Tine, sfînta Biserică Te m ărturiseşte
pe întregul păm înt, T ată al nesfîrşitei m ă riri» 281.
După cum rezultă din aceste versete, S fin tu l Niceaa reuşeşte să cu­
prindă intr-o viziune ecumenică toată creştinătatea răspîndită pe întregul
păm înt, u n it ă în i m n ul de laudă a dr es at P ăr i nt e lui ceresc, pe de o parte,
iar pe de altă parte, unită. In aceeaşi cinstire, cu p u t er i l e c er eş t i care
slăvesc neîncetat p e D um nezeu şi cu c e te le proorocilor, apos t ol il or şi m u ­
cenicilor. Se poate spune, că S fin tu l Ni ceta a realizat u n tablou s ug es t i v
cd solidarităţii u m a n e intr-o singură m anifestare a iubirii faţă de acelaşi
Părinte. Şi astăzi, creştinii se un e sc in mărturisirea, c re di nţ ei i n t r - un
singur D um nezeu şi. se străduiesc spre îm plinirea p or unc ii M întuitorului
lisus Hristos, de a se iubi unii pe alţii, aşa după c u m Tatăl a i ub it p e
Fiul Său.
b) D um nezeu Fiul. — în v ăţă tu ra Sfintului Niceta despre D um nezeu-
T atăl se lărgeşte şi se com pletează tra tîn d despre a doua Persoană a
Sfintei Treim i, D um nezeu-Fiul. M ărturisirea credinţei în Dom nul nostru
lisus H ristos vine im ediat după m ărturisirea credinţei în D um nezeu-Tatăl.
lisus H ristos este Fiul lui Dum nezeu. Aceasta este ideea centrală a hristo-
logiei nicetane pe care o dezvoltă şi o apără cu talentul, rîvna şi dra­
gostea sa, mai ales în urm ătoarele lucrări : Despre diferitele num iri,
Despre credinţă şi Despre Sim bolul credinţei.
în expunerea în v ăţă tu rii de credinţă cu privire Ia Dom nul nostru
lisus Hristos, Sfintul N iceta vizează direct sau indirect pe cei care negau
naşterea cu adevărat din Tatăl, sau deofiinţim ea Sa cu T atăl, ca arienii, ca
şi pe iudeii şi păgînii care luau în clerîdere pe creştini spunîndu-le că se
închină unui sim plu om răstig n it pe cruce. Sfintul N iceta învaţă că Fiul
s-a născut din veci din T atăl 282, este F iu ad ev ărat 283, U nul-N ăscut 284,
aşa cum a fost stab ilit de către Sfinţii P ărin ţi la Sinodul I Ecum enic de la
Niceea, pe baza Sfintei S cripturi 285. C reştinii trebuie să creadă că Fiul
s-a născut cu adevărat din fiinţa T atălui, nu d intr-o altă esenţă; astfel,
după cum T atăl este D um nezeu, tot aşa Fiul este Dum nezeu, şi după cum
T atăl este lum ină, tot aşa şi Fiul este lum ină 286.
28f. Ta D e u m , x. 1— iK p. 83 —84
282. D e r a t i o n e fi d e i , 4, p .
1 3 : « . . . a n t e o n m i a s r ^ a i i a v e n i m F i l i u m o Tv m ip oU nt em * . F>c Sii tn -
b ol o, 2, p . 4 0 : «... a n t e o m n e p r i n c i p i u m , a n t e o m n e o m n i n o t e n i p u s e x s e g e n u i t F i î i u m » .
283. D e r a t i o n e f i d e i , 4. p. 1 3 : « . . . v e r u s F i l i i i s P a t r i s » .
284. I b i d e m , 2, [). 11 : «... u n i g e n i t u s F î l i u s D e i » . 285. I b i d e m , 3, p. 12— 13.
286. i b i d e m , p. 13. S i h ’t u l N i c e t a t r a d u c c t e r m e n u l ¿ c u e i u s d e m s u b s l a n t i a e si
u t i i u s s u b s t a n t i a e ( D e r a t i c n e fi d e i , 3. 4, p. 13). l a f e l c a P h o e h a d i u s d e A g e n a ( D e f i d e o r t h o d o x a
c o n t r a A r i a n o s , P . L , t XX, 31 A, 37 B, 38 c t p a s s i m ) ş i S f i n t u l I Ia r ic d e P i c t a v i u m ( C o n t r a A r f a n o s
v e l A u x e n l i u m M e d i o l a n e n s e m , 8, P . L . . X, 614 B : I d e m , D e T r i n i t a t e , IV, 4, P .L . , X, 98 B. V e z i şi
trad u cerea în latineşte a S im bolului de la Niceea, la A ugust H ahn, BiblU Ahek der Sym b o le und
O l a u b e n s r e g e t n d e r a l t e n K i r c h e , 3. A u î l . , B r e s i a u , 1897, p . 162). D e a s e m e n e a , S fîn tu l N ic e ta afirm a
că L o g o s u l divin, d e o f ii n ţă c u T a tăl, e ste V e r b u m s u b s t a n t i v u m , ad ic ă a re o i p o s t a z ă p ro p rie (De
S p i r i t u s a n c t o , 7. p. 26) , e x p r e s i e î m p r u m u t a t ă de l a S i î n t u i C h ir i ! al I e r u s a l i m u l u i ( C a t e h e z a X I ,
 SFÎNTUL NICETA DC REMESIANA Şl E C C M F N I C I T A TEA PATRISTICA 69

Sensul num elui prim it ele Fiul lui D um nezeu la în tru p a re ara tă că
El este M întuitorul. «Iisus, spune Sfîntul Niceta, tălm ăcit din lim ba evrei­
lor înseam nă M întuitor, H ristos este însă num irea dem nităţii regeşti, ca
un M întuitor şi rege, u n u l şi acelaşi Iisus Hristos» 28T. De altfel, num ele
arată şi scopul în tru p ă rii: «Acesta a coborît de la T atăl din ceruri şi a
lu at tru p asem enea nouă, p e n tru m întuirea noastră» 288.
M întuitorul s-a născut «din S fîntul D uh şi din Fecioara M aria, fără
vreo lu crare bărbătească. S-a născut tru p din tru p , p rin p u terea S fîntului
Duh. R ăm înînd D um nezeu s-a făcut om ca să poată fi oam enilor spre
vedere, spre în v ăţătu ră şi spre m întuire, p e n tru că D um nezeirea nu putea
fi accesibilă oam enilor în tr-a lt fel decît num ai p rin însuşirea unui tru p
vizibil» 289. Iisus H ristos s-a născut «dintr-o Fecioară sfîntă şi n ep rihănită
ca să ne fie nouă p îrgă a n aşterii sfinte, după cum se proorocise : «Iată
fecioara va lua în pîntece şi va n aşte fiu şi vei chem a num ele lui Em m a-
noil, care se tîlcuieşte, cu noi este D um nezeu» (Isaia VII, 14 şi M atei I,
23)» 2!)0. S fîntul N iceta n u dă am ănunte cu priv ire la viaţa S fintei Fecioare.
El se m ărgineşte să afirm e că tru p u l Sfintei Fecioare a fost sfinţit prin
naşterea cea m ai presus de fire a M întuitorului şi p rin pu terea S fîntului
D u h 29]. De aici, credincioşii aveau să trag ă singuri concluzia că Sfînta
Fecioară M aria treb u ie să se bucure de o aleasă cinstire, dar în ce fel, nu
ni se spune 292.
S fîntul Niceta insistă asupra faptului că Iisus H ristos este cu ade­
v ă ra t «Dum nezeu m ai înainte de toţi vecii din Tatăl» şi că «S-a în tru p at
cu adevărat, nu închipuit», cum susţineau unii eretici. Deşi nu-i num eşte
pe aceştia, este uşor de înţeles că el se referea la docheţi 293. C redinţa
într-o în tru p a re ap aren tă a M întuitorului nu avea nici o finalitate de­
10, P . O . , X X X I I I , 701 B) , c a r e s p u n e : «N oi şii rn c ă H r i s t o s n u s a n ăscu t cu v h il vorbit ( ^ p c ^ o p i x o ţ j )
ci Logos enipostatic (â v D Jio o ta x o ţ), v iu . n u r o s t i t c u b u z e l e şi r â « p î ! ; d î t , ci n.Vscut di?» T a t ă l ,
în c h i p p r o p r i u şi c u n e p u t i n ţ a ele e x p r i m a t p r i n c u v i n t e şi î n i p o s t a z ă » .
287. D e S y m b o l o , 3, B u r u , p. 41; Sf. C h i r i i al I e r u s a l i m u l u i , C a t e h e z a X, 12, P . G . , X X X I I I ,
677 A ; S f î n t u l V a s i l e c e l M a r e s p u n e c ă n u m e l e dc H r i s t o s i m p l i c ă c e l e l a l t e p e r s o a n e t r i n i u r e :
ce l ce u n g e , ce l u n s şi u n g e r e a : «A n u m i p e H r i s t o s î n s e a m n ă a m ă r t u r i s i t o t u l c ă c i a r a t ă p e
D u m n e z e u c a i c a u n s , p e F i u l c a r e a f o s t u n s şi D u h u l - - u n g e r e a , d u p ă c u m î n v ă ţ ă m d e !a P e ­
t r u d in F a p t e : I i s u s d i n N a z a r d p e c a r e L - a u n s D u m n e z e u i n D u h u l S f î n i ( F a p t e X , 33) şi u r m f n d
î n v ă ţ ă t u r a lui I s a i a . D u h u l D o m n u l u i e s i e p e s t e M i n e p e n t r u că M - a u n s ( I s a i a L X I, 1 şi L u c a IV,
18)» (D espre S fîn tu l Duh, XII, 2S. P r u c h e , p. lotf). O dezvoltare anterioară a n c e c t e i id e i r*e gă­
s e ş t e la S :\ I r i i ' c u , Î m p o t r i v a e r e z i i l o r , I I I . 18, 3, P . O . , V I I . 034 AB .
2tf8. D e S î n n h N o , 3, B u m , p. 41.
289. ¡ h i d e m . S f î n t u l N i c e t a s u b l i n i a z ă , în o p e r a D e d i' J e rs is a p p e l l a i i o n i b u s ( B u m , p. 4). c a
M i n t u i f o r u ! s - a i<ieuî o m p e n t r u c a o m e n i r e a s ă s e p o a t ă a p r o p i a c u u ş u r i n ţ ă d c m ă r e ţ i a S a d u m n e ­
z e i a s c ă : «S i ti b i d i- i i c i î e f u e r i t v i s u m a c c e d e r c a d t a n î a m u n i g e n i t i m a i e s t a t e « ? , n o d e s p e r e s , q u i a
e t h o m o î a c t u s e s t , ut a d e u m îno ih m a c c e s s u m h a b e r e t h u m a n i t a s » . 290. D e S y m b o l o , 4, p. 1 1 .
291. D e S p ir i: :t s a n c i o , 5, p. 21 : « T r c c i p s u m t c m p l u m in q u o v e r b u m D o m i n u s h a b l t a v i t ,
invenim us ab S pirite sg n ctiîic atu m » . 292. \Y. A. P a t i n , op. ci t., p. 98.
293. D e Sym bolo, 4, p. 4 ! — !2 : "Crede orgo hune, qui ox v i r g i n e natus est. nobiscum es'*..*
D emn. Deurn ante -accula de P atr.\ homliic-rn cx virgine propter hom ines, vere in c arn atu m nor»
putative. sicut m iidam erronei hacreiiei, erubcsccntes m ysterium De i, in phantasm ate dicunt îa c -
ta m D om ini incn rn n n o riem , q u a s i r e n vere f u e r i t. quod vldebatur, sed oculcs iciel;erit hom inum ;
q u o d a b s i t o m n i n o a D ei v e r i t a t e !»
70 Asistent ŞTEFAN C. ALEXE

oarece, după cum precizează Niceta : «Dacă în tru p area este înşelătoare,
înşelătoare va fi şi m întuirea oam enilor» 294. îm potriva celor ce afirm au
acestea, este expusă în v ăţătu ra ortodoxă a Bisericii despre n a tu ra divino-
um ană a M întuitorului, care se află în persoana lui Hristos. Cele două
n a tu ri : dum nezeiască şi om enească se află unite dar neam estecate, după
cum s-a a ră tat în tim pul activităţii Sale în lum e : «Există (Hristos) sim ul­
tan şi in tr-u n fel şi în altu l : ca om, căci era văzut şi ca Dum nezeu,
fiindcă nu era văzut. Ca om m ănîncă, dar hrăneşte cinci m ii de oam eni
cu cinci pîini ca D um nezeu ; întinde m îinile pe cruce ca om, dar dă raiul
tîlh aru lu i pocăit ca D um nezeu ; în cele din urm ă, prim eşte m oartea ca
om şi tru p u l răm îne în m orm înt p en tru p uţin tim p, dar înviază din m or-
m înt pe cel m ort de p a tru zile. A şadar trebuie să credem că H ristos a
existat în acelaşi tim p şi în tr-u n fel şi în altul : şi ca D um nezeu şi ca om,
p e n tru că, după cum este cunoscut ca om din afecte, tot astfel este vădit
ca Dum nezeu din lucrările dum nezeieşti»2"'0. Şi Sfîntul ÎNiceta scoate u r ­
m ătoarea concluzie practică, p en tru credincioşi : «Deci şi exem ple din
care să îndepărtezi pe în văţătorii înşelăciunii. Dacă cineva ar încerca să-ţi
şoptească fap tu l că H ristos a fost num ai om, să spui că pe Acesta care
s-a făcut om p e n tru păcatele noastre, L-am cunoscut ca Dum nezeu, din
m inuni şi m ărturisiri, deoarece însuşi M întuitorul spune către iudei : Dacă
nu voiţi să Mă credeţi pe M ine, credeţi faptelor M ele şi cunoaşteţi că Eu
sîn t în Tatăl şi Tatăl în M ine» (Ioan X, 38) 28G.
De asem enea, în tra ta tu l De ratione fidei, Sfîntul N iceta scoate în
relief atributele dum nezeieşti şi om eneşti aie M întuitorului p en tru ca, pe
de o parte, să nu fie negată D um nezeirea Lui, iar pe de altă parte să fie
cunoscută întruparea, aecentuînd că Dom nul H ristos a avut nu num ai
tru p adevărat, dar şi suflet adevărat. V ieţuirea în tru p omenesc a Fiului
Iui Dum nezeu, sm erenia Sa, cuvintele rostite ca om. chinurile pe care s-a
învrednicit să le îndure p en tru m întuirea lum ii nu sm intesc pe credin­
cioşi, ci, mai degrabă, p rin acestea ei recunosc că datorează lui H ristos o
m ulţum ire deplină şi o cinstire m ai m are. potrivit cuvîntului Evangheliei,
căci însuşi P ărin tele ccresc zice : «Acesta este Fiul Meu, pe acesta să-L
ascultaţi» (Luca IX, 35), iar Fiul spune : «Ca toţi să-L cinstească pe Fiul
cum îl cinstesc pe T atăl» (Ioan V, 23). H ristos este nădejdea creştinilor şi
294. D e S y m b o l o , ■!, p. <2; C o m p . S f î n t u l C h i r i i al I e r u s a l i m u l u i , C a t e h e z a IV, 9, P . O . , X X X I I I ,
;>58 A ; m Y&p 9 i v t îo . l ix fjv y] I v a v f r p ' i m v j s i g , c p i v T u a u ' < v a l r\ ca>
295. D e S y m b o l o , 4, p. 42— 13. T e x t u l s e a f l ă a p r o a p e id e n t i c la S i. C h i r i i a l I e r u s a l i m u l u i ,
C a t e h e z a IV, 9. P . O . , X X X I I I , «1G3 A B şi 168 A, a r ă t i n d o d e p e n d e n t ă i z b i t o a r e a lui N i c e t a de
C h i r i i . B u r r i a p r e c i a z ă c ă p a s a j u l d e s p r e î n t r u p a r e a D o m n u l u i e s t e «tine c h i e f q u o i a t î o n fr on i
C v r i l ’s i e c t u r e s » (p. L X X I . V ez i şi W. A. P a t i n op. cit., p. 58).
E s t e i n t e r e s a n t de r c n i a r c a t , de a s e m e n e a , ca e x p u n e r e a n a t u r i i d i v i n o - u i n a n e a M î n t u i t o ­
r u l u i l i s u s H r i s t o s c a şi d e s c r i e r e a a c t i v i t a ţ i i A c e s t u i a , d i n e a p . 6 al o p e r e i D e r a t i o n e f i d e i si
d i n e a p . 4 al o p e r e i D e S y m b o l o , s e a s e a m ă n ă c u u n e l e l o c u r i d in c a p . 20 d i n C u v i n t a r e a X X I X , a
S f t n t u l u i G r i g o r i e de N a z i n n z ( P . G . , X X X V I, I00C-10Î A ). A st f el , a m î n d o i f o l o s e s c a c e l e a ş i m ă r ­
t u r i i , î n a c e e a ş i f o r m ă , ca f o a m e a şi s e t e a p e n t r u n a t u r a s a o m e n e a s c ă , m i n u n a t a î n m u l ţ i r e a
pîinii ca d o v ad ă p en tru n a t u r a d u m n e zeiscă , s a u l a c r i m i p e n t r u m o a r t e a lui L a z ă r şi î n v i e i e a
a c e s t u i a d i n m o r ţ i , m o a r t e a şi î n v i e r e a lui l i s u s . P o a t e to t S f î n t u l C h i r i i a! I e r u s a l i m u l u i c şi
izvorul S iîntului G n g o rie de Vazianz. ? T ’. ibi clc m, p -v
 SFÎNTUL NICETA DE REMESIANA ŞI E C U M E N I C I T A T EA PATRISTICA 71

a r fi o întunecare a m inţii şi o uitare a nădejdii «să socoteşti neputincios,

m ic şi d ispreţuit pe H ristos care ne-a dat, după voia T atălui Său, curajul
şi slava... R espectul fa ţă de Fiul înseam nă p reţu irea T atălui. Cu cît vei
cinsti (mai m ult) pe cel U nul-N ăscut, cu a tit vei m ări slava T atălui. P ă ­
rintele cel bun nu pizm uieşte cinstirea adusă Fiului, p e n tru că orice slavă
a F iului se răsfrînge asupra T atălui» 2!>7.
U nele tex te din Sfînta S criptură în care M intuitorul face afirm aţii
ca acestea : «Tatăl este mai m are decît M ine» (loan XIV. 28) ; sau : «Fiul
n u poate să facă nim ic dc la Sine» (loan V. 19), nu-L ara tă fă ră putere pe
F iul lui Dum nezeu, nici nu-L m icşorează, ci num ai îl deosebesc de Tatăl.
D um nezeirea F iului se vădeşte clar din m ărtu risirea lui Iisus H ristos cînd
spune : «Eu de la T atăl am ieşit» (loan XVI, 28) : sau : «Eu sînt în T atăl
şi T atăl în M ine» (loan X, 38) ; sau : «Eu şi T atăl una sîntom » (loan X,
3 0 ) ; sau : «Cine Mă vede pe Mine, vede şi pe Tatăl» (loan X IX . 9); sau :
«D upă cum T atăl ridică m orţii şi îi înviază, aşa şi Fiul pe care voieşte îi
înviază» (loan V, 21) 298.
M intuitorul Iisus H ristos a flăm înzit, a dorm it, a plins. a pătim it, a
fost răstignit, a suferit m oartea, ca om. p en tru a oferi credincioşilor
exem ple de răb d are şi spre a face cunoscută adevărata Sa în tru p are. D ar
a lă tu ri de aceste afecte om eneşti si- anum ite fapte, ca satu rarea celor
cinci mii de bărbaţi, în afară de fem ei şi copii, eu 5 p a n i şi 2 peşti, poto­
lirea fu rtu n ii pe m are, învierea lui L azăr şi slăvită Sa înviere, care atestă
strălucirea puterii Sale c-u-rnezeie^ti. Explicaţia pe care o dă S fîntul N i-
ceta este sim plă dar convingătoare: «Fiindcă (itristos) a v ărsat lacrim i
peste Lazăr, spune el, se înlătu ră bănuiala că a "ost nălucă, deoarece la ­
crim ile tru p u lu i sint secreţii. Insă faptul că zice : «Lazăr?, vino afară»
(loan XI, 43) şi îndată, dcschizîndu-se m orm întul, cel ce era deja în des­
com punere acela a ieşit viu, este o m are dovadă a D um nezeirii Lui» 299.
La sfîrşitul tra ta tu lu i De ratione fidei, Sfîntul N iccta îndeam nă pe
credincioşi ca să înţeleagă cu credinţă toate cele expuse şi să le prim ească
cu cinste. Trebuie să m ărturisim pe Domnul Iisus H ristos în ambele
chipuri : «şi în chipul în care a fost totdeauna şi în chipul de rob care a
fost p rim it p e n tru robi» 300. Aşadar, trebuie să credem şi patim a cea după
tru p şi neschim barea cea după Dum nezeire, ca să nu fim judecaţi drept
lipsiţi de evlavie şi nerecunoscători. «Căci cel care neagă pe Fiul lui
D um nezeu, după ceea ce este (secundam id quocl est), adică neschim bat,
297. D e r a t i o n e fi d e i , 5, B u r n , p. 1!* -15. S f î n t u l ll e. rie d e P i e i a v i n m , v o r b i n d d e s p r e n a t u r a
d i v i n o - u m a n ă n lu i I i s u s H r i s t o s , ¿o e .x p ri m ă a p r o a p e î:i a c e i a ş i t e r m e n i : « T o a t ă l a u d a T a t r ' u i
e s t e d e la F iu ! , f i i n d c ă î n ce v a fi H iu dn t F i u î . v a fi l a u d a T a t ă l u i . C a ei ( I i r l s t o s ) s ă v î r ş e ş i e t o a t e
cîte a voit T a tă l » ( D e T r i n i t a t e , c a r t . I I I . 1.", P . L . , X. h) B ; la fel. c i - n . IV . 10, c o ' . 10?, A ; «¡...cum
p o t i u s h o n o r fiii! d i i i n i t a s s i t p a t e r n a » ) , l.a r î n d u l sju . Sfîntul Y ;is i! e ce! M a r c ( D c s p - c S f î n t u l
D u h , V I I I , Î9, P f ii c li e , p. 1.0) s p u n e c ;i T M :il e-;te p r ii ; F i n ! : c a u z a s l a v e i c'.i;C î, e s t e
d a t ă p r i n F i u l U n u l - N ă s c u t , T a t ă l p r i m e ş t e a d m i r a ţ i a c r e a t u r i l o r , fi i n d m ă r i t p r i n m ă r i m e a l u c r u ­
r i l o r şi p ; in î n s u ş i n u t o r u l lor , şi e s t e î a u d a t d e cei ce r e c u n o s c c ă FI Tatăl D om nului nostru
I i s u s H r i s t o s p r i n C a r e s î n t i o a f e ş i i ' S n t r u C a r e s î n t Uyo.te» ( E \ r . î i . 10).
298. D e r a t i o n e fi d e i , 5. p. ! j . ‘j oo. ¡h id cr r , C. p_ ¡6 .
300. I h i d e w , 7. p. ¡7 : «. . . ei ferm a ii; q u a .s. n m c r u :i t ei f o r m a servi, c'i.iao aeccpta est
(prop'cr servos».
72 Asisient ŞTEFAN C. A L E X E

şi afirm ă că nu este asem enea cu D um nezeu-Tatăl, acesta este necredin­

cios (impius), iar cel ce refuză să m ărturisească suferinţele Lui după tr u p
este un nerecunoscător» Sftl. Se cuvine să ne lăudăm în crucea D om nului
ca Pavel (Gal. VI, 14) şi să m ărturisim u n ita te a (II Tim. II, 12) ca să putem ,
participa la slava F iului şi a Tatălui, Care stăpînesc una şi aceeaşi îm pă­
răţie (Efes. V, 5), «fiindcă este o singură voinţă a T atălui şi a Fiului, o
singură conlucrare, un singur dar şi aceeaşi conducere, după cum acelaşi
învăţător al neam urilor învaţă scriind : «Har, vouă şi pace de la D um nezeu
T atăl şi Dom nul nostru Iisus Hristos» (Filip. I, 2), sau : «însuşi D um ­
nezeu şi T atăl nostru şi D om nul Iisus să îndrepteze calea noastră către
voi» (I Tes. III, 11). (Apostolul) nu a spus să îndrepteze ei, ca să nu ducă,
la o deosebire a voinţei sau a puterii T atălui şi a Fiului, ei a zis să îndrep­
teze el, ca să arate m ai degrabă unitatea. A şadar, cu aceeaşi credinţă ş i
cu aceleaşi cuvinte să ne rugăm şi noi, ea un singur har, o singură pace,
o singură conducere a T atălui şi a Fiului şi a Sfîntului Duh, p u ru rea să
ne ocrotească şi să ne călăuzească» :î02.
Dom nul nostru Iisus H ristos a suferit chinurile şi m oartea pe cruce-
pen tru păcatelc noastre, ca «prin rănile sale să devină m întuire neam ului
omenesc» (Isaia LIII. 5) şi «să se dea p e n tru noi răscum părare» 30â.
Explicînd cuvintele din S im b o l: «A pătim it în vrem ea lui Ponţiu
Pilat», S fîntul N iceta spune că acosta era guvernatorul Siriei şi Palestinei,
iar accastă precizare istorică «este pusă din prudenţă, deoarece anum iţi
eretici, înşelaţi prin viclenii diavoleşti, vorbesc despre feluriţi hristoşi.
Deci tu eşti in stru it şi cu privire la tim pul pătim irii ca să m ărturiseşti că.
în afară de Acesta, Care a pătim it cu adevărat în vrem ea lui Ponţiu P ilat,
în afară de Hristos, n -a pătim it altcineva d intre c e ila lţi» 304.
P rin m oartea Sa, M întuitorul «a distrus drepturile m orţii», fiindcă
El are «puterea deplină asupra m orţii şi a vieţii» 8#3. Învierea din m o rţi
s-a petrecut după spusa profetului : «Liber între cei m orţi» (Psalm.
LXXXVII, 6) şi potrivit profeţiei Sale: «D ărim aţi acest tem plu şi Eu îl
voi ridica în trei zile» (Ioan III, 19) şi ea este sem nul sublim ei Sale p u te ri
d u m n ezeieşti30G. Crucea, închipuită de chitara lui David :S('7, stă în f a ţa
30!. I b u i e m . 30J. I b i d e m . 303. D e Sym boio, 5, Burn, p. -11.
304. I b i d e m . R it ii n de A quile ea (C om entariu Ut S i m b o l u l .1 p o ş t a l i l o r , 18. P .L . , XX I, 356 A)
f a c e a c e e a ş i p r e c i z a r e : « C a u t i s s i m e a u t e m q u i S y n i b o i u m t r a d i d e r u n t e i i a m tvrr.pu», q n o ii a c c s u b -
P o n t i o P i l a t o g e s t a s u n t , d e s i g n a i u n t , 112 ex aîiq u a p a rte velut v a g a et inc erta g e s lo r u m tra diiio-
v a c i i l a r e t » . C . o m p a r î n d c e l e d o u a te x te . B u r n (p. L I I I ) p r e s u p u n e ca R uiin ar iic u n o s c u t o p e r e l e
lui N'iccta, d e o a r e c e ei a v e n i t la R o m a :n anul drpâ vizita ep
pitala Im periului. P re s u p u n e re a iui B u n i s e b a z e a / . â p e a n a l i z a s t i l u l u i c e l o r d oua lu crări. N iceta
s c r i e p e n t r u !a ¡n ur i r e a c r e d i n c i o ş i l o r s a i , ea u n d a s c a i p e n t r u u c e n i c i . î n e x p u n e r e a s a . el s e d o ­
v e d e ş t e u n b u n c u n o s c ă t o r a l d i i c r i i e l o r o p i n i i iii c i r c u l a ţ i e şi f o l o s e ş t e u n ş tii v i u , in t i m p c e
Ruiin în tr e b u in ţe a z ă un stil « ac ad em ic» . 305. D e S y t n b o l o , 0, p. 41.
3W. D e i'iin'one jt d e i , 6. B u n i . p. iii. T o a î u I d in I o a n I I , 19, in r c d a c t . w e a S f î n t u i u i N i c e t a ,
p r e z i n ţ i ) o a n u m i t a p a r t i c u l a r i t a t e f a ţ a de t e x t u l n ::>!ie o b i ş n u i t . La N i c e t a . c a şi !a s c r i i t o r u l
N o v a ţ i a n , la j u i n a i a t e a \ e a c u l i i i aî I I I ie a ( D e T r i n i h i e . c a p . XX I. P . L ., I I I , ‘-.'v B>. e g o e s t e a d ă u ­
g a t la c o n j u n c ţ i a ci, ia r e x p r e s i i l e d i n V u l g a t a , i n t r i h u s d î e b u s şi e x c i i a b o s i n i î n l o c u i t e c u in-
t r i d u o şi s u s c u o k o ( V ez i Y . C. Bavl-::.V«, K o i e o n i/h bihiicu! iexi usca by S ic a a , p u blicat de B u r n
î n I n t r o d u c e r e , p. C X L Y I —C X L V I I ) .
307. D e n s Q l m o a ’Uie b o n o , 4. B u r n , p. 71........ 72: -.<N'on q n o e i i h
q uia fig u ra cruciş C h risti q u a e in l i g n o ei e x t e n s i o ’-e n e i v o r u m m ystice g e re b a iu r» .
 SFÎNTUL NICETA DE REMESIANA ŞI ECUME.VICITATEA PATRISTICA Ti

tu tu ro r, în veac, ca un rod bogat şi plin dc dulceaţă 308, adică izvor ne­

secat al h aru lu i şi al m întuirii.
Sfintul N iceta de Rem esiana afirm ă că M intuitorul Iisus H ristos este
în v ăţăto r şi îndrum ător, a tît p rin cuvinte cit şi p rin fapte 399 şi că El
conduce şi desăvîrşeşte lum ea pe care a creat-o. P e n tru a dem onstra pre­
zenţa M întuitorului în lume, în tr-o nouă creaţie, Sfîntul Niceta dezvoltă
o interesantă teologie a num elor şi num irilor date lui Iisus Hristos, care
se găsesc în S fînta Scriptură, spre a se exprim a sensurile fiinţei lui d ivino-
um ane, precum şi lucrarea Sa continuă în lum ea pe care o conduce ca
u n Stăpîn 31°. De altfel, m etoda num elor divine a fost în treb u in ţată şi de
alţi Scriitori şi P ă rin ţi bisericeşti, ca O rigen (f cca. 254), Sfîntul Vasile
cel Mare, S fîntul G rigorie de Nazianz, Pseudo-D ionisie A reopagitul. «Ra­
ţiuni m isionare, catehetice, de controversă sau de studiu aprofundat, im ­
puneau exam enul num elor date M întuitorului de către Biblie sau T ra ­
diţie» 311.
Origen precizează că Iisus înseamnă multe lucruri. El înseamnă viaţa, lumina,
adevărul, calea, învierea, uşa, înţelepciunea, puterea lui Dumnezeu, Dumnezeu-Cu-
vîntul sau Logosul. Mintuitorul a fost dat de Dumnezeu ca jertfă de ispăşire şi ca
prim iţie a întregii creaţii : El este lumina, fiindcă semenii au ajuns la întuneric ;
întîiul între cei morţi, pentru că oamenii au murit prin păcat, ceea ce L-a făcut să
moară din dragoste pentru e i 31i.
Sfîntul Grigorie de Nazianz aminteşte trei categorii de nume care se referă la,
activitatea dumnezeiască, omenească şi ciivino-umană a Mîntuitorului : 1. Fiul, Lo­
gosul, înţelepciunea, Puterea, Adevărul, Chipul, Lumina, Viaţa (Fapte XVII, 28),.
Dreptatea, Sfinţenia, Răscumpărarea, învierea®13; 2. Omul, Fiul Omului, Hristos
sau Unsul, Calea, Uşa, Păstorul, Oaia, Mielul, Marele preot, Melchisedec 3U; 3. Dum­
nezeu, Logosul, Acela care este la început, Acela care esie cu începutul, începutul
sau Principiul, Fiul Unul-Năseut, Calea, Adevărul, Viaţa, Lumina, înţelepciunea,.
Puterea, Hristos, Radierea luminii, Pecete, Chip, Domn. Rege, Cel ce este, Atotpu­
ternicul, Bunătate 31\
Sfîntul Vasile cel Mare, vorbind despre înălţarea creştinului prin Iisus Hristos
pînă la intimitatea cu Dumnezeu, socoteşte că Mîntuitorului ii sînt date nume <a
proprietăţi personale şi nume mai presus de orice nume ca : Fiul, Fiul adevărat,
Unul-Născut Dumnezeu. Puterea lui Dumnezeu. înţelepciunea şi Logosul. Din cauza
formelor m ultiple ale harului care se revarsă prin Hristos asupra noastră, Scriptura.

308. D e diversis oppeliaîionibus, p. 3. 309. D e p s a h n o d i a e b o n o , 9. p. 77.

310. P r . P r o f . I o a n G . C o m a n , P r e z e n ţ a M i n i u i t o r u l u i f l r i s i o s i n n o u a c r e a ţ ie , d u p ă i n v ă -
t a t u r a S f i n ţ i l o r P ă r i n ţ i , în « O r t o d o x i a » , X V I I I (1966), n r . 4, p. 495—498 ( c a p . S e n s u l n u m e l o r M i n -
tu itorului). 311. I b i d e m , p. 495.
312. O r i g e n , C o m e n t a r i u la E v a n g h e l i a după I o a n , 9, 53—57, c d . Preuschen, L e ipzig, 1903, p.
M — io şi I. 20, 119— 122, p. 2-1—25, ia Pr. P rof. Ioan G. Coman, P rezenţa M iniuitorului in noua'
c r e a ţ i e . . . , p. 496.
313. St. G r i g o r i e cie N a z i a n z , C u v i n t ă r i t e o l o g i c e , IV, 20, ed . A. J . M a s o n , C a m b r i d g e , 1899,
p. 136— 141, Ia P r . P r o f . I o a n G. C o m a n , P r e z e n ţ a M l n t u i i o r u l u i i n n o u a c r e a ţ ie .. . , p. 490.
314. I b i d e m , IV, 21, p. 1-12—143, la P r . Prof. Ioan G. Coman, P r e z e n ţ a M î n t u i t o r u l u i i n n o ua -
c r e a ţ i e . . . , p. 496.
315. I b i d e m , III, 17, p. C'1. !a P r , Prof. Ioan G. C o m a n , P rezen ţa M in iu ito r u lu i în noua crea­
ţ i e .. . , p. *196.
74 Asistent ŞTEFAN C. A L E X E

îl înfăţişează numindu-L : Păstor, Rege, Doctor, Mire, Cale, Uşă, Izvor, Pîine, Sabie.
Aceste nume nu arată natura, ci caracterul felurit al harului pe care îl acordă din
milă faţă de cei care au nevoie şi c e r 318.
Pseudo-Dionisie Areopagitul a scris un ti.atat Despre numele divine, în 13 ca­
p ito le317, în care vorbeşte despre numele date lui Dumnezeu în general şi despre
cunoaşterea Iui Dumnezeu. Desigur că aceste nume se referă şi la persoana lui
Hristos Fiul lui Dumnezeu. Dintre aceste nume amintim : Viaţă, Lumină, Dumnezeu,
Adevăr, Bun, înţelept, Iubit, Dumnezeu al dumnezeilor, Domn a l domnilor, Sfînt al
sfinţilor, Veşnic Creator al veacurilor, Dătător de viaţă, înţelepciune, Minte, Logos,
Cunoscător, Cel oare are toate comorile a toată ştiinţa, Putere, Puternic, Rege al
regilor, Vechi în zile, Neîmbătrînitor şi Neschimbător, -Mîntuire, Dreptate, Sfinţenie
şi -înviere, Cel ce depăşeşte toate în mărire, Cauză a tuturor lucrurilor. Aceste nume
nu arată fiinţa iui Dumnezeu, zice Pseudo-Dionisie, căci Dumnezeu «este în minţi
.şi în suflete şi in trupuri şi în cer şi pe pămînt, în acelaşi timp pretutindeni în
lume, în juru! lumii, .mai presus de cer. mai presus dc fiinţă, soare, stea. foc, apă,
duh, rouă, nor, piatră şi stîncă, toate cîte sînt şi nimic din cele ce sîn t» :u“.
D upă cum s-a m ai spus, tra ta tu l S im ţu lu i N iceta de Rem esiana,
D e s p r e d if e ri te le n u m i r i ale D o m n u l u i n o s tr u l i su s Hristos, se pare că a
fost inspirat de un fragm ent din Epis tol a p rin care G erm inius anunţa
unui num ăr de episcopi din sudul D unării, doctrina sa ortodoxă cu privire
la D um nezeirea lui lisus Hristos, în care se spune : «Căci aceasta socotesc
ei (arienii), in m are parte, că le spun din S fînta S criptură. îneît afirm ă că
H ristos e-ste o făp tu ră şi o creatu ră ; dim potrivă, după S criptură, noi îl
num im Cale, Uşă, P ia tră de poticneală şi P ia tră de sm inteală, Temelie,
Braţ, Mină, înţelepciune, C uvînt, Miel, Oaie, Păstor, Preot, Viţă de vie,
Ziuă şi altele. D ar spunem toate acestea ca să înţelegem virtu ţile şi lu ­
crările Fiului lui Dum nezeu, nu ca să aflăm în acest fel, p rin num iri,
dum nezeiasca lui naştere din T a tă l» 3l!). D intre aceste num e, relatate clei
G erm inius, un n u m ăr de zece se găsesc şi în lucrarea lui Niceta 3â0.
3 16. Si. V a s i l c cel M a r e , D e s p r e S f i n ţ i i ! D u h , V I I I , 17, P r u c h e , p. 131— I3Ó. I n c o n t i n u a r e S i î n -
l u i Vasilc* e x p l i c a s e r . s u i r a î n t u i t o r ai n u m e l o r lui l i s u s H r i s t o s . Do e x e m p l u : « P r i n El v i n e l ot
a j u t o r u l s u f l e t e l o r , i i e c ă - u i a dup-i t r e b u i n ţ a şi d u p a c u m a c e r u t ti r ă s p u n d e o n u m i r e p o t r i v i t ă :
C î n d s e u n e ş t e c u u n s u f l e t c u r a t , f ă r ă p a t a s a u s b î r c i t u : ;i, ca o f e c i o a r a c u r a r a , s e n u m e ş t e
«mire». Cfnd ridica s ufletul rănit de loviturile făţ ar nice ale diavolului, vi: de c i n d u - 1 dc boala pă­
c a t u l u i . s e n u m e s c « d o c t o r » . . . C î n d s p u n e m d e D o m n n i : e s t e c a l e a , r e r i d i c ă m la o n o ţ i u n e m a i
Î n a l t ă d e c î t c e a a \ or bi r i i o b i ş n u i t e . De f a pt p r i n «cale' », î n ţ e l e g e m « p r o g r e s u l » c o n t i n u u şi o r d o n a t
c ă t r e d e s ă v î r ş i r e , d a t o r i t a o p e r e l o r dc d r e p t a t e şi l u m i n ă r i i c u n o a ş t e r i i , c ă ci noi a j u n g e m t o t d e a ­
u n a d i n a i n t e , t i nzî nc i c ă t r e c e e a ce r ă m î n e î n c ă de p a r c u r s î n a i n t e d e a a t i n g e s f î r ş ' t u l f eri ci t , î n ­
ţ e l e g e r e a l ui D u m n e z e u p e c a r e D o m n u l o a c o r d a p r i n El î n s u ş i col or ce a u c r e z u t î n El » ( I b i d e m ,
18, p. 126 si I3B).
317. P s e u d o - D i o n i s i e A r e o p a g i t u l , D e s p r e n u m e l e d i v i n e , P . O. , I U . p. 583—998.
318. I b i d e m , I, 6, col . 596. 319. G e r m i n i u , E p i s t o l a , 2, Bur i i , p. HO.
320. Unel e dint r e n u m e l e M î nt ui to r ul u i , an al i z a t e de Sf în t u l Niceta de Re m e s ia n a , se g ă s es c
şi l a P h o e b a d i u s de A g e n a ( ţ d u p ă 392), D e f i d e o r i h o d o x a , P. L. , XX; 31--50 ( o p e r ă a t r i b u i t ă de
A î t a n e r (op. cit., p. 5.-2) lui G r i ^ o r i e d e E l v i r a (i* 8925. Si. I l a r i e, L i b e r d e P a ris c t Filii u n i t a t e ,
P. L. , X, 886 A. enumera următoarele numiri pe care le primeşte Logos ul : v er bum, virt us, sapien-
t i a, dextera, brachium, margarita, thesaurus, relia, aratrum, i on s , petra, lapis angularis, agnus,
h o mo , v i t u l u s , a q u i l a , Ico, v i a , v e r i t a s , v i t a .
Su b nu m ele episcopului r o mn n D a m a s u s (•{* 38!) se păstrează o interesantă poezie al cătui ta
n u m a i din num e date Mîntuitoruhu. Pentru originalitatea ei, o r e d ă m î n î n t r e g i m e :
 SFÎNTUL NICETA DE REMES.'ANA ŞI ECUMEMCITATEA PATRISTICA

Desigur că izvoarele folosite de Sfintui N iceta pot fi şi altele, in

prim u l rînd, S fînta S criptură şi lite ra tu ra P ărin ţilo r din R ăsărit şi Apus.
R egistrul num elor şi denum irilor care se potrivesc D om nului nostru
Iisus PIristos este bogat şi el exprim ă lucrarea pe care o îm plineşte M în-
tu ito ru l în lume. M etoda folosită de Sfîntul N iceta — expunerea num elor
M întuitorului, explicaţia sem nificaţiei acestor num e şi îndem nurile p rac­
tice de la sfîrşit — avea scopul de a sublinia, pe de o parte, D um nezeirea
lui Iisus Hristos, F iul lui Dum nezeu, născut din veci din Tatăl, iar pe de
altă parte, legătura strânsă dintre C reator şi creatură, adică d intre D um -
nezeu-C uvîntul şi credincioşi în actul m întuirii.
Sfîntul Niceta enumera următoarele nume date Mîntuitorului, «ca să se cu­
noască raţiunea puterii şi stăpînirii Lui» şi explică sensul acestor nume : Cuvînt,
Înţelepciune, Lumină, Putere, Dreaptă (mînă). Braţ, înger, Om, Miel, Oaie, Preot,
Oale, Adevăr, Viaţă, Viţă de vie, Dreptate, Răscumpărare. Pîine, Piatră, Doctor,
Izvor de apă vie. Pace, Judecător. Uşă. «Se numeşte Cv.vtnt. iie pentru că s-a născut
fără suferinţă din Dumnezeu-Tatăl, fie că naşterea Lui s-a arătat fără micşorarea
fiinţei părinteşti. Căci se vede că nici omul cînd pronunţă un cuvînt nu suferă vreo
oarecare micşorare. Sau, desigur, se numeşte Cuvînt, fiindcă Dum nezeu-Tatăl a
vorbit totdeauna prin IC!, îngerilor şi oamenilor. Sa numeşte înţelepciune, fiindcă
prin El au fost rinduiie dv> la început ou înţelepciune, ţoale lucrurile. Se numeşte
Lumină, fiindcă a luminai întunericul dinţii din lume. Se numeşte Putere, fiindcă
nici o creatură nu ponte să-L întreacă. Se numeşte Dreaptă (mînă) şi Braţ, fiindcă
prin El au fost create toate şi toate sînt ţinute de El. Este numit înger de mare sfat
pentru că El este vestitorul voinţei părinteşti. Este numit Fiul Omului fiindcă a
binevoit a se naşte p en tru noi oamenii. Este numit Miel pentru nevinovăţia Sa unică.
Se numeşte Oaie ca să se arate patima Sa. Se numeşte Preot, fie pentru că a oferit
tru p u l Său prinos de jertfă lui Dumnezeu-Tatăl ui pentru noi, fie pentru că bine­
voieşte să se aducă jertfă p e n tru nci în fiecare zi. Se numeşte Cale, fiindcă prin El
mergem către mîntuire ; Adevăr, fiindcă a risipit minciuna. Se num eşte Viaţă,
fiindcă a nimicit moartea. Se numeşte Viţă de vie, fiindcă întinzînd m îinile în
formă de cruce stă în faţa lumii, rod bogat de dulceaţă. Se numeşte Dreptate,
fiindcă prin credinţa în numele Său, îndreaptă pe cei păcătoşi. Se numeşte Răsctim-
părare p e n tru că ne-a răsc um p ărat cu preţul singeh.u Său pe noi cei odinioară
pierduţi. Se numeşte Piirte. fiindcă prin Evanghelia Sa a potolit foamea de ştiinţă.

«S p e s , Vi t a , S n l u s , Ra t i o , S a p i e n t i n , Liiinf' n.
J u d o x , P o r t a , G i p a s , Rex, G e m m a , p r o p h e t a , S a c t ' r d o s .
M e s s i a s , S n b a o t h . Ra b b i , S p o n s u s . M e d i a l or.
V i r g a , C o l u m n a , M a n u s . Pe< ra, F i i i u s , E. m ma j u i e l q n e
Yi n o a , P a s t o r . O v î s , P a x , Ra d i x , Vi t i s , Ol i v a ,
F o n ? , P a r i ” ?, A t ' n n s , V i t u l n s , Leo. Pr opi ai . i at or.
Y o r b u i n , H o m o . Rot a, La p i s , D o r n u s , O m n i ; ’, Ch r i s t ; i s , h : s u s »
( D a m a s u s , C a r m e n VI, ! ): ’ c o g n o r n c n î i s S a l v a t o r i ? , p. I.. . X I I I , 378 AD) .
De a s e m e n e a , r u m i n a l e M: . t u i t o r u l u i , c o m u n e şi o p e r e i S i i n t u ' n i N i c e ’a, se ni l a şi î n c e t e l e
S i n o d u l u i ţ i n u t î a R o m a î n a n u l 5' 2. s u b D a m a s u s ( D e expiut:ati<:me fi d ei . E x c a n c ii i n u r b i s R r t n a e
s u b D a m a s o p a p ' 7, P. L. . XI I I , 373 C D —371 A),
Comparînd numi rile aflate în operele Iui Germi niu, Phoebndiu:; de A ^ en a ş; Damasns. Rurn
(p. X L I I I ) a j u n g e i a c o n c l u z i a r a a s e n i a n a r e a s t i l u l u i a c e l o r a eu D e d i v e r s i s a p p ^ l î o . i i o n i b u s i n ­
d i c ă n u m a i p e r i o a d a i s t o r i c a î n c a r e n u f ost s c r i s e , p r e c u m şi linin a s e m ă n ă t o a r e a a r g u m e n t ă r i i
împotr iva arienilor.
 76 Asistent ŞTEFAN C. A L E X E

Se numeşte Piatră, fiindcă nici şarpele n-a lăsat vreo urmă în El şi nouă ne-a stat
El însuşi întărire. Se numeşte Doctor, fiindcă prin venirea Sa a vindecat neputinţele*
şi rănile noastre. Se numeşte Izvor de apă vie, fiindcă prin baia renaşterii (Tit III.
5) spală pe cei păcătoşi şi le redă viaţa. Se numeşte Pace, fiindcă a strîns laolaltă
pe cei dezbinaţi şi ne-a împăcat cu Dumnezeu-Tatăl. Se numeşte înviere, fiindcă El
va învia din morminte toate trupurile. Se numeşte Judecător, fiindcă însuşi este
(judecător) şi va judeca viii şi morţii. Se numeşte Uşă, fiindcă prin El intră credin­
cioşii în împărăţia cerurilor»-'1-1.

Teol ogi a n u m e l o r M î n t u i t o r u l u i r e p r e z i n t ă p e n t r u S f î n t u l N i c e t a u n
mi j l oc d e a p r e z e n t a c redi ncioşi lor săi v a r i e t a t e a mi jl o ac e lo r p r i n c ar e
D o m n u l n o st r u Iisus Hristos, « St ă p i n u l u n i v e r s a l » ( D o mi n u s c o m m u n i s ),
c ond uc e p e credi nci oşi s p r e ţ i nt a finală, d e să v îr ş i re a acestora. A p l i c a r e a
aces tor n u m e în viaţa m o r a l ă a credincioşilor, d e z v ă l u i e sensul e c u me n i c
al hri st ol ogi ei ni ce ta ne : Unul şi acelaşi D o m n , Iisus Hristos, Fiul l uî
D u m n e z e u , î m p a r t e a j ut or ul d i v i n t u t u r o r credincioşilor, f ără nici o d e ­
osebire, şi-i u n e ş t e in aceeaşi n ă de j de , d o b î n di r e a î m pă r ă ţ i e i c e r e şt i
( Ma te i X X V , 2 3 , 3 4 ) .
A ctivitatea M întuitorului se continuă şi după învierea din m orţi. El
-s-a suit la ceruri de unde coborîse» (Ioan III, 13), şi «sade de-a dreapta
Tatălui» (Ps. CIX, 1, 2), «de unde va veni să judece viii si m orţii» s-i .
321. De divcrsis appeliaiionibus, Burn, 1—2. Interpretarea numelor Mîntui tor ului , in ac'ele
Si nodului r o ma n ţi nut su b episcopul D a m a s u s e s i e ma i s i m p l ă , redactată i n t r - u n stil lapidar: «insa
înţelesul numelui lui Hristos este mul tif or m : (Se numeşte) Domn, ii i n d c a osie Hr istos; Cu v in i,
f i i n d c ă e s t e F i u l lui D u m n e z e u şi L’n u l - N a s c u t di n T a t ă l : O m , f i i n d c ă s - a n ă s c u t d i n F e c i o a r ă :
P r e o t , f i i n d c ă s a of e r i t c a j e r t f ă : P ă s t o r , f i i n d c ă e s t e p r o t e c t o r ; C ale . f i i n d c ă p r i n E! s - a i n t r a t
d i r e c t î n v i a ţ ă : M ie l, f i i n d c ă a p ă t i mi t ; P i a t r ă d i n c a p u l u n g h i u l u i , fiindcă este zidire ; Inva­
dator, f i i n d c ă e s t e î n d r u m ă t o r î n v iaţă ; Soare, fiindcăl u mi nea ză ; A d e v ă r, f i i ndc ă e s t e de la
T a t ă l ; V i a ţ ă , f i i n d c ă e s t e c r e a t o r : P î i n e , f i i n d c ă e s t e t r u p ; S a m a r i n e a n , f i i n dc ă e s t e a p ă r ă t o r
Si mi l o s t i v ; H r i s t o s , f i i n d c ă e s t e u n s ; I i s u s , f i i n d c ă c s i e M î n t u i t o r ; D u m n e z e u , f i i n d c ă e s t e di n
D u m n e z e u ; î n g e r , i i i n d c ă e s t e v e s t i t o r : F ă g ă d u i n ţ ă , f i i n d c ă e s t e mi j l o c i t o r : M l ă d i ţ d d e vie, f i i n d c ă
a m f os t m î n t u i ţ i p r i n s î n g e i e Lu i : S t î n c a , fiindcă es t e t ăr ie ; F lo ar e , i i i ndc ă e s t e a l e s ; P r o -
~et, f i i n d c ă d e s c o p e r ă cei e v i i t o a r e ( D e e x p l a r w l i o n c fi n e i. F x . c o n c il i a u r b i s R o m a e s u b D o m a s o -
râpa, P . L. , XIII. 373 CD-: - ?. } A).
Dimpot ri vă, interpreta! ea Sfintului I I ar ic e s t e mai bogată în nuanţe, vădind că aut or ul idi­
l i za metoda numelor lu: Hristos în discuţiile cu ar i e ni i . El accentuează că prin aceste nume sînt
înfăţişate semnificaţiile lucrării divine a Mî nt ui tor ului . dar că prin el e nu este definită natura
p r o p r i e a l ui D u m n e z e u . « Că c i e s t e n u m i t C u v i n t , s p u n e S f î n t u l I l a r i e , şi p e n t r u a c e s t f apt , că a
i e ş i t d i n g u r a d u m n e z e i a s c ă î n c h i p p r o p r i u şi p e n t r u c ă T a t ă l n - a p o r u n c i t şi n - a f ă c u t n i m i c f ă r a
El . S e n u m e ş t e P u t e r e , f i i n d c ă e s t e c u a d e v ă r a t di n D u m n e z e u şi t o t d e a u n a c u D u m n e z e u şi f i i n d c ă
l o a t ă p u t e r e a T a t ă l u i e s t e î n El . Se n u m e ş t e î n ţ e l e p c i u n e , f i i n d c ă , v e n i n d d i n a d î n c i m i l e T a t ă i u i a
d e z v ă l u i t t a i n e l e c e r e ş t i . Se n u m e ş t e D r e a p t ă ( r nî n ă ) , f i i n d c ă t o a t e s î n t ţ i n u t e de El . S e n u m e ş t e
M ă r g ă r i t a r , p e n t r u c ă n u s e g ă s e ş t e n i m i c m a i d e p r e ţ d e c î t El . Se n u m e ş t e C o m o a r ă , f i i n d c ă î n El
s î n t c u n o s c u t e t o a t e a v u ţ i i l e s c u m p e a l e î m p ă r ă ţ i e i c e r e ş t i . S e n u m e ş t e N ă v o d , f i i n d c ă p r i n El şi î n
El m u l ţ i m e d e o a m e n i c a o m u l ţ i m e de p e ş t i , e s t e a d u n a t ă d i n m a r e a v e a c u l u i î n B i s e r i c ă , u n d e
s î n t c u n o s c u t e d e o s e b i r i l e d i n t r e cei b u n i şi ce i r ăi . S e zi c e P i a t r ă d i n c a p u l u n g h i u l u i , f i i n d c ă a
u n i t a m î n d o i p e r e ţ i i V e c h i u l u i şi N o u l u i T e s t a m e n t , ţ m î n d u - i î n S i n e î n s u ş i c a u n m i j l o c i t o r . S e
n u m e ş t e M i e l c a s ă n e î n f ă ţ i ş e z e n e v i n o v ă ţ i a şi p a t i m a lu i H r i s t o s . D e a s e m e n e a , s e n u m e ş t e L e u ,
i i i n d c ă Ei î n s u ş i e s t e R a g e l e r e g i l o r c a r e a b i r u i t m o a r t e a şi p e d i a v o l , p r i n v i r t u ţ i l e si p u t e r e a S a .
E s t e Cal e, f i i n d c ă n u c u n o a ş t e m i n c i u n a . E s t e V i a ţ ă , i i i n d c ă v i a z ă t o a t e » ( L i b e r d e P a t r i s e t F i li i
u n i t a t e , P. L. , X, 88G B C D ) . 222. D e S y m b o l o , 6, B u m , p. 4-1—-15.
 S I71 N T U L NICHT A DlI REMESIANA ŞI E C U M E N I C I TA Ï E A PATRISTICA

D um nezeu-T atăl a dat F iului p u terea de a judeca. P e n tru a în tări încă o

d a tă cele spuse cu privire la D um nezeirea lui Iisus Hristos, Sfîntul
-Niceta îl prezintă în activitatea Sa eshatologică de judecător, spunînd :
•«Crede că H ristos însuşi, D um nezeul nostru, va veni cu îngerii şi cu p u ­
te rile cerurilor să judece a tît pe cei vii cît şi pe cei adorm iţi din veac. spre
a răsplăti fiecăruia d u p ă f a pt e le lui (Rom. II, 6, 7), adică să aşeze pe cei
•drepţi în viaţa veşnică, iar pe cei nedrepţi să-i supună pedepsei veşnice
In e x p u n e r e a î nv ă ţ ă t u r i i d e s p r e Iisus Hr i st os Fiul lui D u m n e z e u ,
D u m n e z e u şi O m, S f în t u l Nic et a de R e me s ia na p ăs t re a ză un e chi libru ai
a r g u m e n t e l o r , a c ce n t uî nd d e o p o t r i v ă D u m n e z e i r e a şi u m a n i t a t e a M i n-
t uit orului, ca să r ă s p un dă a tî t ari enil or care n eg au d i vi n i t at e a cit şi do-
cheţ ilor care n e gau uma ni ta te a .
Se po a te a f i r m a că S fî n t ul N i c e t a de R eme si an a, m a n i f e s t i n d o d r a ­
g o s t e n e m ă r g i n i t ă p e n t r u a păr ar ea c re di nţ ei celei a d e v ăr a t e , se încadrează
î n tr e Păr inţ ii p r e m e r g ă t o r i S i no du l ui E c u m e n ic de la Efes, s ubl ini ind şi
.soluţionînd o r t o d o x l e g ă t u ra d i nt r e D u m n e z e i r e a şi u m a n i t a t e a M î n t u i t o -
rului şi a r ă t î n d clar nat ura, î n s e m n ă t a t e a şi scopul î nt r up ăr i i 324. Prin
a ceast a, nu n u m a i că el a r ă m a s u n e x c e l e n t a p ăr ăt o r al ec ume ni ci tă ţi i
Bisericii d i n v r e m e a sa, d a r a r g u m e n t e l e sale şi soluţiile p e care le-a dat
în dialogul v r e m i i , au valoare şi astăzi în di al ogul c r eş ti ni lor angajaţi în
a c ti v i ta t e a e c u m e n i s t ă p e n t r u real izarea uni tăţ ii p r i m a r e a Bisericii.
M î n t ui t o r ul Iisus Hr is tos es te p r e z e n t n e c o nt e n i t în v i a ţ a c re d in c i oş i ­
lor. Sf înt ul N i c et a a c ce nt ue az ă conseci nţ el e pr ac t ic e ale n u m e l o r lui Hri st os
expri mînd, ast fel sensul e c u m e n i c al p r e z e n ţ e i L ogos ului în l ume . Logosul
pa r ti c ip ă la r eî nnoi rea o m u l u i şi a lumii. El l umineaz ă, î nt ăr e şte , conduce,
dă odihnă, ad uc e p ac e a şi sti nge v ăp a i a p a t i m i l o r pri n Cruceai Sa. «De­
oarece Dom nul Iisus H ristos este num it cu aşa de m ulte num e si titlu ri,
îndeam nă S fîntul Niceta, o, credinciosule, ai încredere şi pune-ţi nădejdea
in El. cu toată puterea. Dacă vrei să judeci înţelept, eaută-L p e n tru că
este î nţ e le p c i u n e . Dacă sim ţirea ta suferă vreo oarecare orbire, caută pe
H ristos căci El este L um in ă . Eşti neputincios ? Ai scăpare, deoarece El
•este M e d i c şi Tărie. Vrei să ştii p rin cine a fost creată lum ea şi de cine
sînt ţinute toate ? Crede în El, fiindcă este socotit B ra ţ şi D re ap t ă. Eşti
stăpînit de vreo team ă ? în toate îm prejurările va fi prezent ca un îng er .
Dacă îţi va fi greu să te apropii cu privirea de m aiestatea a tît de m are a
Celui U nul-N ăscut, nu dispera, fiindcă s-a făcut O m p e n tru ca om enirea
să ajungă cu u şu rin ţă la El. Dacă eşti nevinovat se va a lă tu ra de tine ca
un Miel... Dacă nu cunoşti calea m întuirii, caută pe Hristos, fiindcă El
este Calea sufletelor. Dacă vrei să cunoşti adevărul, ascultă p e n tru că
El este A d e v ă r u l . Să nu te tem i de m oarte, p en tru că H ristos este Vi aţ a
credincioşilor. Te desfată plăcerea veacului ? întoaree-te m ai degrabă spre
C rucea lui H ristos şi ca o m l ă d i ţ ă de v i e a Acestuia, care a a tîrn a t pe
■cruce, te vei odihni cu dulceaţă. Eşti un păcătos pierdut ? T rebuie să flă-
m înzeşti de drep tate şi să însetezi de R ăscum părătorul, că Hristos este
A cesta, p en tru că El satură, fiind Pîine. Dacă te d a tin i în vreo îm p re­
323. I b i d e m . 324. W. A. P a t i n , op. cit., p. 97.
 Asistent ŞTEFAN C. A L E X E

ju rare, în tăreşte-ţi paşii în El, fiindcă este P i a t ră şi-ţi va sta în faţă tă rie
ca un Zid... Suferi de arşiţa păcatelor ?... Aleargă la I z v or u l vi eţ ii, ca arşiţa
ta să fie stinsă şi sufletul tău să dobîndească nem urirea. Dacă te chinuie
m înia şi neînţelegerea cu sem enii te nelinişteşte, m ergi la H ristos căci E l
este Pace, ca să te îm paci cu T atăl şi să iubeşti pe orice om după cum
socoteşti că trebuie să fii iubit... Dacă vei fi neliniştit cu privire la răs­
plata dreptăţii sau cu privire la aşteptarea slavei cereşti, ia seam a cu
m intea credincioasă că El este Uşa, fiindcă, înviat din m orţi, prin El vei
pătrunde tainele cerului şi vei dobîndi părtăşia îngerilor» 325.
c) D u m n e z e u D uh ul S jî nt . — T ra ta tu l S fîntului N iceta D e s p r e S f î nt ul
D uh se încadrează în vasta operă de apărare a persoanei S fîntului Duh
faţă de învăţăturile greşite ale m acedonienilor şi ale susţinătorilor lor.
operă la care au luat parte num eroşi P ărin ţi şi scriitori bisericeşti din a
doua ju m ătate a secolului al IV -lca şi din prim a jum ătate a secolului al
V-lea. D intre aceştia am intim pe S fîntul A tanasie ( P at r u Scri sori către
S e r a p i o n d e T mui s, scrise între 356— 362), S fîntul Vasile cel M are ( Despre
Sf în t ul Duh), Sfîntul G riqorie de Namnanz (D e s pr e S f în t u l D u h — A
cincea din C u vî n t ă r i l e teologice), Sfîntul G rigorie de Nisa (D e s pr e S f î nt ul
Duh, cont ra M ac e do ni e ni l o r p n e v m a t o m a h i ) , Didim A lexandrinul ( Despre
S f î n tu l Duh), Am filochiu de lconin (f probabil ia 403) ( De s pr e Sfî nt ul
Duh, lucrare pierdută). Diodor de Ters (t 391/395) ( De s pr e S fî n t ul Duh}
şi S fîntul Am brozie ( De s pr e S f în tu l Duh). D esigur că ar putea fi adăugaţi
şi alţi P ărinţi, ca Sfîntul C hirii de A lexandria, Sfîntul C hirii al ierusali­
m ului, Sfîntul liarie de Pictavium , Sfîntul Epifanie, Sfîntul Efrem .Şirul,
F ericitul A ugustin şi alţii, care au scris despre taina Sfintei Treim i, şi au
expus şi doctrina despre S fintui Duh.
Deşi tratatele despre Sfîntul D uh diferă uneori în p rivinţa argum en­
tării şi stilului, in general ele sînt alcătuite după acelaşi plan : prezen­
tarea pe scurt a înv ăţătu rii eronate, com baterea acestei în v ăţă tu ri cu m ăr­
tu rii din S fînta Scriptură şi din Sfînta T radiţie şi expunerea învăţăturii
ortodoxe, scoţîndu-se în relief unitatea de fiinţă şi lucrare a Sfîntului
Duh cu D um nezeu-Tatăl şi cu Fiul în Biserică.
P ărin ţii citaţi relevă în unanim itate dim ensiunile ecum enice ale ac­
tiv ităţii S fîntului Duh în lume;. Negarea D um nezeirii S fîntului Duh în ­
sem na tăgăduirea atotputerniciei Sale şi a rolului Său binefăcător şi
m întuitor, de aceea ereticii erau socotiţi ca blasfem atori ai lui Dum nezeu
şi stricători ai păcii şi unităţii Bisericii. Aceeaşi linie de critică severă la
adresa neortodocşilor urm ează şi Sfîntul Niceta de Rem esiana. El m ă r­
turiseşte că a scris despre Sfîntul Duh p e n tru eei ce erau potrivnici S fîn­
tu lu i Duh (rebelles Spiritus Sancti), că nu este o sarcină uşoară, m ai ales
că cei care au căzut în m rejele lor nu au nici pregătirea, nici liniştea
necesare să adîncească problem a în discuţie.
325. D e d i v e r s i s o p p e l l a t i o n i b u s , B u r n , p. 3 —5. V e z i şi D e S y m b o l o , 1-i, B u r n , p. 5 2 : « . . . c î n c
vrăjm aşul va c ă u t a s ă t e s e d u c ă , fie p r i n t e a m ă , fie p r i n z g i r c e n i e , fie p r i n desfrîu, răsp u n d e-j
cu ferm itate, zicînd : «Te-am p ă r ă s it şi t e vo i p ă r ă s i , la fel şi faptele ta le şi p e î n g e r i i tă i , căci
a m c r e z u t în D u m n e z e u l cel viu şi î n Fiul L ui , c u al c ă ru i Duh am f os t p e c e t l u i t şi a m învăţa:
s ă n u m ă t e m n ic i d e m o a r t e » .
 SFtSrrt. b’I C E T A DE REMESIANA $1 ECU MEN1 CI TAT EA PATRISTICA 79

•<Sint sigur, spune el, că auzul preocupat cu altceva şi m inţile pe care s-au
grefat alte concepţii, cu greu pot fi înduplecate, căci învăţătura anterioară este
primejdioasă. Dacă ni s-a şoptit ceva rău despre un bărbat bun şi o ştire mincinoasă
se strecoară mai înainte de cunoaşterea adevărului, anevoie şi cu osteneală părăsim
opinia primită, chiar dacă am fi informaţi de apărători demni de încredere. Aceasta
bănuiesc că se va intîmpla multora dintre cei ce au crezu! mai înainte, printr-o-
preşită interpretare, că Ştiutul Duh este o creatură şi J.-au dispreţuit ca pe lin
slujitor şi rob»-326.
Sfîntui Niceta pleacă de la constatarea că la Sinodul I Ecumenic nu s-a spus
despre Sim ţul Duh decît cuvintele : «Credem şi in Sfîniul Duh», subliniind că era
suficient atît pentru credincioşi, pentru că în vremea aceea nu se ivise nici o neîn­
ţelegere sau contradicţie cu privire ia cea de a treia persoană a Sfintei Treimi.
Macedonienii însă şi cei ce le împărtăşeau învăţătura au dezbinat poporul şi au
adus în Biserică o ceartă fără sfîrşit prin întrebări ca acestea : Cum este Sfîntui
Duh ? De unde este ? Cit de mare este? Este născut sau făcut ? Cercetarea lo r
vicleană, prin întrebări întortochiato (tortuosis mterrcMaHonibus), surprinde pe cre­
dincioşii fără o cultură prea bogată şi-i împinge, dacă nu sînt prevăzători, la blas­
femie. întrebarea : «-Sfîntui Duh e: te născut sau nenăscut ?». este o adevărată cap­
cană cu două c-'K'sp căci oricarc ar fi răspunsul, poţi fi prin . «Dacă vei zice: «Este
născut», ţi se \ a ră-'punde <-că Fiu! Ici Dumnezeu nu este atunci Unui-
Născut, deoarece ai ni este şi altul născut din Tatăl». Dacă insă vei zice : «ITu este
născut», ţi se va răspunde : 'D eci se mai află încă un ah Tată minuscul şi atunci'
nu mai este un singur Dumnezeu '¡'alai din ceruri din carc sînt toate (I Cor. VIII,
6). După cc iţi va închide calea răspunsului, ca şi cum te-ar călăuzi, pe calea cea
bună. te prinde în capcană, trăfiînd concluzia : Aşadar, dacă Duhul nu este nici
născut din Tal51. nici nenăscut. ră.mîne să ce numeaţeă o creatură»
Pnevmatomahii işi întomeiau învăţătura pe interpretarea eronată, unilaterală,
a textului din Ecangheiia lui Ioan : «Toate printr-însul s-au făcut şi fără Ki nimic
nu s-a făcut» (Ioan 1. 2). Raţionamentul lor ora următorul : «Dacă toate s-au făcut
prin El. urmează să se creadă că şi Simţul Duh a fost făcut între (aceste) tonte».
Acesta însă nu este după Sfîntui Niceia un temei sipuz şi evident, ci mai degrabă
un pedantism minuţios al unei filozofii întflci!» care tinde să distrugă autoritatea
Domnului. Hristos mărturiseşte că Sfîntui Duh purcede de la Tatăl. «Ce se cuvine,
fraţilor, întreabă Sfîntui Niceta. să ascultăm pe Hristos sau pe oameni ? Ilristos
spune că Sfîntui Duh nici nu s-a născut, nici nu a fost creai, ci numai atît, că
purcede de la Tatăl»-9W. Sfîntui Ioan Evanghelistul vorbea în Sfîntui Duh. «Deci
dacă vorbea în Duhul, Duhul era cel care vorbea aşa. Dar Ei spunea despre aceste
lucrări că s-au făcut printr-însul toate cele rânduite în ordinea creaturii ; nu despre
Sine zicea Sfîntui Duh, ca să nu se creadă că şi El a fost creat din nimic printre
celelalte creaturi»
Sfîntui Niceta accentuează rolul ecum enic al Sfintului D uh care este
"Dom n» şi eliberează creatu ra de robie, după cuvîntul A postolului către
tesaloniceni : «Dem n este D uhul : unde este D uhul Dom nului, acolo este
libertatea» (II Cor. III, 17). Sfîntui D uh conduce la tot adevărul (Ioan.
326. D e S p i r i t u s a a c t o , 1, B u m , p. 18. 327. î b i d e m , 2, p. 19—20.
328. J b i d e m , 3, p. 20. 329. I h i ă e m , p. 21.
80 Asisieni Ş T E F. 1,Y C. . 1Lr.XF.

XVI, 13) ; El este D uhul înfierii (Rom. VIII, 15), făcind pe oameni fii ai
lui D um nezeu şi ai lib ertăţii (Gal. IV, 6, 7) ss#. Sfintul D uh «nu este nici
Fiul, nici Fiul Fiului.... ci D uhul adevărului, a Cărui purcedere. cît este
de m are sau cum este, n u -i dat nim ănui să ş tie » 331. S fîn tu l Duh este
«Persoană proprie şi adevărată« u '-. Sfîntul N iceta insistă asupra însuşirii
personale a S fintului Duh : purcederea din T a tă l:)v>. C itind pe Sfintul
Vasile cel M are 334, ei spune despre Sfintul Duh că este -«izvorul sfinţe­
niei. lum ina sufletelor şi im p ărţito ru l darurilor» i:,\
Sfîntul D uh sfinţeşte şi lum inează. Fără El. nici o creatură nu poate
să ajungă la veşnicie sau să fie num ită cu adevărat sfintă 33B.
Sfîntul N iceta subliniază că însuşi tru p u l cu care s-a unit C uvîntul-
D om nul a fost sfin ţit de Sfîntul Duh. Deşi Fiul lui Dum nezeu avea putere
să sfinţească tru p u l S ău şi toate celelalte, totuşi, p en tru ca să a ra te tăria
şi p roprietatea (de a sfinţi) pe care Sfîntul Duh le are din veac. in tim pul
Botezului a p rim it El însuşi în tru p u l Său pe Sfîntul Duh, sub chipul
porum belului, ca, in tr-ad ev ăr, după spusa Apostolului. în El să locuiască.
.trupeşte, toată plinătatea Duhului (Col. II, 9). Din această plinătate, după
aceea, Apostolii au luat har peste har (Ioan I, 16) şi pu terea de a ierta
păcatele (Ioan XX, 22). Este aceeaşi putere a S fintului Duh m anifestată
atu n ci cînd Iisus H ristos spune fem eii : -«Iertate sint păcatele tale»
(Luca VII, 48) 337.
Sfîntul N iceta de R em esiana subliniază, de asem enea, un a lt aspect
al lucrării ecum enice a Sfintului Duh : conlucrarea cu celelalte două p e r­
soane ale Sfintei Treim i, n u num ai in Taina Botezului, ci «in toate cele­
lalte chipuri», după cum atestă tra d iţia dum nezeiască. «Ne renaşterii în
330. I b i d e m , 4, p. 21 —22. 331. I b i d e m , 3. p. 23.
332. I b i d e m , p. 23 : « H u n e S p i r i t u m n o v i m n s in p e r s o a n a o 5s e p r o p r i a c t v e r a » . P r . i n a ţ i s -
t r a n d G h e o r g i i e A. N i c o l a e , î n t r - u n a r t i c o l i n t i t u l a i : î n v ă ţ ă t u r a d e s p r e S f i n t u l D u h d i n i r a î a : u i
<De S p i r i t u s s a n d i p o t e n i i a » a t S f i n t u l u i N i c e t a d e R e m e s i a n a ( p u b l i c a i î n « O r t o d o x i a » , XVI (1%V).
n r . 2, p. 240—248) î n t r e b u i n ţ e a z ă t e r m e n u l ( p o p u l a r ) <!c \ o \ ă î u loc d e p e r s o a n ă : «. ..c i { N i c e t a ) r.v.
s - a s f i i t s a f o l o s e a s c ă p e n t r u a t r e i a f a ţ a a T r e i m i i c u v î n t u î « . p e r s o a n ă » (p . 240): « .. . a t r e i a P e r ­
s o a n a , î n n u m e l e C ă r e i a n e - a m b o t e z a t , a r e d r e p t u l la e g a l a a d o r a r e c u c e l e l a l t e d o u ă f e ţ e a l e
T r e i m i i » (p. 217).
333. D e S p i r i i u s u n c i o , 3, B n r n , p. 20 : « .. .d e P a t r e p r o c e d i t » : I b i d e m , p. 23: « .. . d e P a t r e p r o -
■c es sii »; Ibidem , 5. p. 23: «. . . de P a t r e p r o c e d e n s est» şi m a i d e p a r t e : «C rcdim us ergo sa n c tu m Pa-
r a c litu m de P a tr e p ro ced erc» : Ib id e m , 18. p. 34 : «. .. de P a t r e p r o c c d i t S p i r i t u s s a n c t u s » ; D e S y m b o l o ,
7, p. 4 5 : « .. . d e P a t r e p r o c e d i t » .
S f î n t u l N i c e t a n u a m i n l e ş î e ni c ă i e r i ca S f i n t u l O n h a r p u r c e d e şi d e la F i u l . N o t a m p ă r e r e a
e x p r i m a t ă d e P r . A u g u s t i n P a u l ( f o s t g r e c o - c a t o l i c ) , în l u c r a r e a : S a n d i N i c e t a e R e m e s i a n a e C iv i-
i a t i s e p i s c o p i e i R o n i e n o r u m A p o s t o l i : Vi ta e i D o c t r i n a , R o m a c , M C M XXX IV, p r e z e n t a t ă ca teză
de d o c t o r a t , p. 51 : « N i c e t a m n o s t r u m d e p r o c e s s i o n c S p i r i t u s s a n c t i e t i a m a F i l i o e x p l i c i t e lo q u i
p r a e t e r m i s i s s e , non qu ia c o n t r a r i u m fu isse huic d o g m a ti, sed qu ia non s e n ti e b a t h a u c n e c e ssita te m ,
■ot i t a s a t i s ei v id e b a tu r re îe r r i v e r b o te n u s e v a n g e lic u m te s tim o n iu m de p ro c e s s io n e S p iritu s sancti,
in q u o c e r t e , nihil d ire cte d ic itu r de ista d iv in a p ro c e s s io n e e tia m a Filio».
334. Sf. V a s i l e c e i M a r e , E p i s t o l a V I U , c a p . 2. P . O . , X X X I I . 219.
335. D e S p i r i t u s a n c i o . 5. B u r n . p. 23.
336. I b i d e m . In tratatu l D espre Sim bol (cap. 6, B urn, p. 46). S itntul D uh este p rezentat ca
« l u m i n a a d e v ă r a t ă şi s f i n ţ i t o r u l s u f l e t e l o r , r ă d ă c i n a m o ş t e n i r i i n o a s t r e , c a r e n e v a c o n d u c e spre
tfot a d e v ă r u l şi n e v a f a c e p ă r t a ş i c e l o r c e r e ş t i , p e no i ce i c a r e a m f o s t î n s e m n a ţ i î n E l » .
33“. D e S p i r i t u s a n c i o , 5, B u r n , p. 24—
 SFINTUL KI CETA DE REMESIANA ŞI E C U M E N I C I TA T E A PATRISTICA 81

num ele T atălui şi al Fiului, dar nu fără Sfântul Duh, şi n u fă ră S fîn tu l

Duh sîntem sfinţiţi şi ajungem la viaţa veşnică» 3:i8. S fîntul D uh a p a rti­
cipat la crearea lum ii şi a om ului după cuvîntul P salm istului : «Cu Cuvîn-
tu l Dom nului au fost întem eiate cerurile şi D uhul feţei Lui, toată puterea
lor» (Ps. X X X II, 6) şi al dreptului Iov : «D uhul dum nezeiesc care m -a
făcut» (XXXIII, 4) şi continuă să creeze : «Trim ite D uhul Tău şi se vor
c re a şi vei înnoi faţa păm întului» (Ps. CUI, 30). El este «restau rato ru l şi
înnoitorul om ului» 339, fiind prezent totdeauna în acţiunile sale bune, pe­
depsind pe cei ce hulesc şi participînd la judecata finală a oam enilor îm ­
p reu n ă cu T atăl şi cu Fiul. Sfîntul Duh este dătător de viaţă (Ioan VI, 64
şi Rom. VIII, II) 340 şi învăţător al creştinilor, după cum încredinţează
M întuitorul pe Apostoli : «Cînd va veni D uhul adevărului vă va învăţa
pe voi toate... şi cele viitoare vi le va descoperi» (Ioan XVI, 13). El însu­
m ează toată ştiinţa din veac şi pînă în veac şi «preştie toate, fiindcă cer­
cetează adâncurile lui Dum nezeu (I Cor. II, 10) şi cunoaşte toate cele ce
•sînt ale lui Dum nezeu» pe care le descoperă, după voia Sa, oam enilor
(I Cor. II, 10)841.
S fîntul D uh este prezent pretu tin d en i şi um ple toate (Isaia X X III,
23, 24; înţel. Solom. I, 7). D um nezeu D uhul S fînt locuieşte în sfinţii Săi,
după făgăduinţa dată: «Voi locui în ei şi în tre ei voi um bla» (Lev. XXVI,
12), iar M întuitorul H ristos în tăreşte aceasta zicînd : «R ăm îneţi în Mine
ş i Eu în tru voi» (Ioan XV, 4), fapt dovedit de A postolul Pavel : «Nu ştiţi
că Iisus H ristos este în voi ?» (II Cor. XIII, 5). în să această «locuire» se
îm plineşte în Duhul, după cum am inteşte S fîntul Evanghelist Ioan : «Din
aceasta ştim că este în noi, fiindcă D uhul Său ne-a dat nouă» (I Ioan III,
24), şi după cum atestă S fîntul P avel : «Nu ştiţi că voi sînteţi tem plul lui
D um nezeu şi D uhul lui Dum nezeu locuieşte în voi ?» (I Cor. III, 16) 342.
P rezenţa Sfîntului Duh pretu tin d en i şi sălăşluirea Lui în fiecare
c re ştin în p a rte şi în toţi laolaltă cărora li se dăruieşte spre înnoire şi
sfinţire, călăuzindu-i spre fericirea veşnică, dă naştere un ei solidarităţi
creştine de dim ensiuni ecum enice în tim p şi spaţiu, care este, evident, de
m are actualitate şi în vrem ea noastră, cînd poporul lui D um nezeu îşi
caută unitatea apelînd la aju to ru l şi puterea Sfîntului Duh.
S fîn tu l N iceta vorbeşte de tre i însuşiri ale S fîntului Duh care au un
ro l deosebit în viaţa creştinilor. P rim a însuşire este bunătatea, comună
de altfel şi celorlalte două Persoane treim ice (Matei XIX, 17 ; Ioan X, 11),
p rin care D uhul călăuzeşte la fericirea veşnică sau «păm întul cel drept»
d e care vorbeşte David (Ps. CXLII, 10), constituind în acelaşi tim p sim ţul
d rep tăţii din sufletul om ului : «Duh d rep t înnoieşte în cele d in ău n tru ale
mele» (Ps. L, 12) 343. A doua însuşire este vrednicia (dignitas). Sfîntul
Duh este lu at ca m ărtu rie în m ulte îm p reju rări ale vieţii, arătîndu-se
a stfe l au to ritatea Lui, după cum rezultă din S fînta S crip tu ră : «Acestea
sp u n e Sfîntul Duh» (Fapte XX I, 11); sau : «D uhul spune lăm urit» (I Tim.
IV, 1). Sfîntul Apostol Pavel « a fost ales şitrim is» la predicarea cuvîn-
338. Ibidem. 6. p . 25. 339. Ibidem, 7. p. 25. 3:0. Ibiaem, 9. p . 27.
311. Ibidem. II, p. 28 . 342. Ibidem, 12, p. 2 3 - 29. 343. Ibidem, 14, p . 30.

S
S2 Asistent ŞTEFAN C. ALEXE

tu lu i evanghelic de către S fîntul Duh» 344. In fine, a treia însuşire a D uhu­

lui este aceea de Paraclet. D upă cum s-a am intit, Sfîntul N iceta subliniază
că acest num e este com un T atălui şi Fiului, d ar el se potriveşte mai ales
S fîntului Duh, vestit ca P araclet de M întuitorul : «Un alt M îngîietor v a
trim ite vouă T atăl» (Ioan XIV, 16). Num ele de P araclet înseam nă «M în­
gîietor» sau «A părător» 313 şi în această calitate Sfîntul Duh lucrează îm ­
p reu n ă cu T atăl şi cu F iul ca să fie «o singură m îngîiere a Treim ii, după
cum este o singură iertare a păcatelor, căci Apostolul afirm ă : «V-aţL
spălat şi v -aţi sfinţit şi v -aţi în d re p tat în tru num ele D om nului lisus
H ristos şi în tru D uhul D um nezeului nostru» (I Cor. VI, 11)a48.
S fîntul D uh este prezent în viaţa creştinilor nu num ai acordînd din
d arurile Sale cele bogate, ci şi m ustrînd 317 şi judecind faptele şi gîndurile
lor. E xem plul lui A nania care a m in ţit «îm potriva D uhului Sfînt» şi a l
soţiei sale, părtaşă la m inciuna soţului, este g răitor în acest sens. Pedeapsa
p rim ită de aceştia are un rol pedagogic fiind o pildă p e n tru în treag a
creştinătate. «Este evident, spune Sfîntul Niceta, că cel care m inte pe
S fîntul Duh, m inte pe Dum nezeu şi cel care crede în D uhul Sfînt, crede
în Dum nezeu. Astfel, soţia lui A nania care fusese p ă rta şă la m inciună, a
devenit părtaşă şi la m oarte» 348. Această h o tărîre divină fusese a n u n ţa tă
în cartea Regilor : «Dacă păcătuind va păcătui un bărb at îm potriva unui
bărbat, se vor ruga p e n tru e l ; dacă însă va păcătui cineva îm potriva lui
Dum nezeu, cine se va ruga p en tru el ?» (I Reg. II, 25) şi în tă rită de M în­
tu ito ru l cînd spune : «Orice păcat şi hulă vor fi iertate oam enilor; celui
care va huli însă îm potriva D uhului Sfînt, nu i se va ierta lui nici în veacul
acesta nici în cel viitor» (Matei XII, 3 2 ; M arcu III, 28 ) 349. Concluzia
scoasă de Sfîntul N iceta este că toţi creştinii care trăiesc în com uniune cu
D uhul Sfînt form ează o unitate, iar cci care păcătuiesc îm potriva D uhului
se ru p de com uniune si strică u n itatea Bisericii. Desigur că p rin tre cei din
urm ă se aflau acei «rebelles» contra Sfîntului Duh, adică M acedonie şi cei
care îi îm părtăşeau învăţătura.
Capitolul 18 al tra ta tu lu i Despre S fîn tu l Duh este un rezum at al
felurim ii lucrării ecum enice a S fîntului Duh. Astfel, Sfîntul D uh care
purcede de la Tatăl, liberează, sfinţeşte, este Stăpîn, creează cu T atăl şi
cu Fiul, este d ătător de viaţă, are preştiin ţa ca T atăl şi ca Fiul, descoperă,
este p retutindeni, um ple toată lumea, locuieşte în cei aleşi, vădeşte lum ea
de vinovăţie, judecă, este bun şi drept, despre El se spune : Acestea a zis
Duhul Sfînt, a rîn d u it pe profeţi, a trim is pe Apostoli, este m îngîietor,
spală şi în d reap tă şi pedepseşte cu asprim e pe cei ce-L înşală. Această,
lucrare m ultiform ă a Sfîntului D uh im pune din p artea tu tu ro r credincioşi­
lor o singură adorare şi pream ărire 350. D upă S fîntul Niceta, cinstirea
S fîntului D uh depăşeşte graniţele «oikum enei» creştine ; atîţia cad cu
344. Ibidem, 15, p. 31.
34.S. lbidern, 16. n. 31 : « P araclitus enim advocatus est vei consolator secundum latin am
Jinguam ». 346. l b i d e m , 16, p 32. 347. l b i d e r n , 13, p 29 . 348. Ibidem, 17, p . 3 3 .
349. Ibidem. 350. I b i d e m , 18, p . 34 — 35.
 SFÎNTUL NICETA DE REMESIANA Şl F . C V ME NI C I T A TEA PATRISTICĂ 83

faţa la păm înt închinîndu-se Sfîntului Duh şi m ărturisesc bogăţia duhov­

nicească a h a ru lu i (I Cor. XIV, 24) 3S1.
O singură adorare a lui D um nezeu în tre it în persoane, «cu una şi
aceeaşi cinstire», leagă păm întul eu cerul, pe credincioşi cu îngerii (I Pe­
tru I, 12) 352 şi este o pildă şi un îndem n p e n tru credincioşi spre unitate.
«Insă D uhul este cinstit, precizează Sfîntul Niceta, nu ca ceva separat,
după obiceiul paginilor, după cum nici Fiul care este de-a dreapta T ată­
lui nu este cinstit separat. Iar cînd adorăm pe T atăl credem că adorăm
deopotrivă şi pe Fiul şi pe S fîntul D uh, căci şi atunci cînd invocăm pe
Fiul, credem că îl invocăm pe T atăl şi cînd ne rugăm Tatălui, credem că
sîntem auziţi de Fiul... A stfel şi cînd este adorat D uhul, este adorat mai
ales Acela al căruia este Duhul» :îr,:i.
învăţătura S fîn tu lu i N iceta despre S fîn tu l D uh este ortodoxă şi unele
dintre reflecţiile sale cu privire la dum nezeiasca lucrare a Acestuia în
lum e, pot constitui pagini de antologie pnevm atologică, alături de lucru­
rile de acelaşi gen din literatura patristică a secolelor al IV -lea şi al
V-lea 354.
S fîn tu l Niceta scrie tratatul Despre S fîntul D uh ţinînd seama de puterea
de înţelegere a credincioşilor s ă i ş i deşi nu utilizează toate elem entele
dem onstraţiei D um nezeirii S fîn tu lu i Duh, aşa cum face de pildă S fîn tu l
Vasile cel Mare S3fl, totuşi acest tratat al său poate constitui un remarcabil
tem ei în discuţiile ecum eniste contem porane. U ltim ul capitol al tratatului
este u n admirabil exem plu de felul cum trebuie să se poarte discuţiile în
m aterie de credinţă.
«Acest lucru îl ştie oricine, spune Sfîntul Niceta, că m ăreţiei dum ­
nezeieşti nici nu poate să i se adauge ceva, nici nu poate să fie m icşorată
p rin rugăciunile o m e n e şti; dar fiecare, după ho tărîrea voinţei sale, îşi
dobîndeşte slavă, închinîndu-se cu credinţă, sau îşi dobîndeşte ruşine,
îm potrivindu-se cu încăpăţînare. Este sigur că disputa şi m îndria aduc
condam nare, iar cinstirea aşteap tă (să culeagă) rodul închinării. De ce, dar,
credincioşii să nu cinstească în întregim e Treim ea spre care m ărturisesc
ei că tind, în num ele C ăreia cred că s-au renăscut şi cu num ele C ăreia se
slăvesc că sînt num iţi ? După cum de la num ele lui D um nezeu-Tatăî,
oamenii se num esc ai lui Dum nezeu, după cum Ilie a fost num it omul lui
D um nezeu şi Moise omul lui Dum nezeu, după cum Tim otei a fost num it
de Pavel omul lui Dum nezeu, to t aşa de la ¡Hristos sîn t num iţi creştini
şi tot aşa chiar de la D uhul se num esc duhovniceşti. P rin urm are, dacă
vei fi num it om ul lui D um nezeu şi nu vei fi creştin, nim ic nu eşti. La fel,
dacă eşti num it creştin şi nu vei fi duhovnicesc, să nu ai prea m are in-
351. Ib ic le m , 20, p. 35—36. 332. I b i d e m . 19. p. 35. 353. I b i d e m , 21, p. 36.
33 h V e z i pe l a r g p a r a l e l i s m u l d e id ei Ia a l ţ i a u t o r i p a t r i s t i c i , î n a r t i c o l u l P . C. P i . P r o f . I c a n
G. C o m u n , S e n s u l e c u m e n i c o i l u c r ă r i i S f î n t u l u i D u h i n T e o l o g i a S f i n ţ i l o r P ă r i n ţ i , î n « O r t o d o x i a » ,
XVI (1961), n r . 2, p. 2 2 0 - 2 3 9 .
355. D e S p i r i t u Sancio, 1, B u r n , p. 18 : «...pro c a p tu m entis exponam ».
356. S f . V a s i l e c e l M a r e . D e s p r e S f î n t u l D u h . I. 2, P r u c h e , p. 107 ; P r . P r o f . I o a n G. C o m a n ,
E lem en tele d em o n straţiei în tra ta tu l «D espre S f î n t u l Duh» al S fîn tu lu i V a sile cel M are, în «Studii
T e o lo g ic e » , XVI (19G1), n r.5 -6 , p. 2 7 5 - 3 0 2.
84 Asisient ŞTEFAN C. A L E X E

credere în tine cu p riv ire la m întuire. Aşadar, potrivit m ărtu risirii Bo­
tezului m întuitor, să-ţi fie n eştirb ită credinţa în Treim e ; să fie o singură
închinare a evlaviei; să nu presupunem după obiceiul păgânilor (că sînt)
contradicţii ale puterilor, sau să bănuim (că este) creatu ra în Treime. Dar
să nu cădem nici în sm inteala iudeilor care tăgăduiesc pe Fiul lui D um ­
nezeu şi care nu se închină D uhului, ci mai degrabă, adorînd şi pream ă­
rin d Treim ea desăvîrşită, după cum noi înşine m ărturisim în (Sfintele)
Taine, să păstrăm în v ăţătu ra (conscientia) : «Unul S fîn t, adică Duhul,
unul D om n Iisus Hristos în slava lui D um nezeu Tatăl, A m in», p e n tru că
una singură este închinarea Treim ii. Şi apoi, u rm ărin d pacea şi dragostea,
să ne îm bogăţim în fapte bune ca să auzim de la Apostol, după cum au
auzit corintenii în Epistola a doua : «H arul D om nului nostru Iisus Hristos
şi dragostea lui Dum nezeu şi îm părtăşirea S im ţului Duh, (să fie) cu voi
cu toţi, Am in» (XIII, 14) 357.
Pnevmatologia S fîn tu lu i Niceia, aşa de bogată prin expunerea însu­
şirilor dum nezeieşti ale S fîn tid u i Duh şi a lucrării Sale m ultiple în lum e,
poate oferi unele elem ente pnevm atologice ecum eniste actuale. S fîn tu l
D uh este izvorul sfinţeniei, lum ina sufletelor şi îm părţitorul darurilor.
P retutindeni de faţă, El m îngîie pe creştini şi-i îndeam nă la bunătate,
rugăciune, slujire, dreptate, unitate şi pace.

2. ÎNVĂŢĂTURĂ DESPRE BISERICA

a) Fiinţa Bisericii (oommunio sanctorum). — Biserica are p en tru

S fîntul N iceta o m are im portanţă deoarece în ea se realizează întreaga
taină a m întuirii. In lucrarea credinţei, Biserica vine im ediat după Sfînta
Treim e : «îndată după m ărtu risirea Sfintei Treim i, declară că tu crezi în
S fînta Biserică Sobornicească (Sanctam Ecclesiam Catholicam ) 358. Cu-
v în tu l «Ecclesia» are sensul de «adunare» la fel ca la Sfîntul Chirii al
Ierusalim ului care spune : «Se num eşte Biserică (gxx?aiaia ) în chip sem ­
nificativ, p e n tru că cheam ă ( ExxaAeîadai) şi strînge la un loc pe toţi, după
cum spune Dom nul în Levitic : «A dună ( âxxbiaiaoov) toată adunarea la
uşa C ortului m ărtu riei» (VIII, 3) 359. S fîn tu l N iceta defineşte Biserica drept
«adunarea tu tu ro r sfinţilor» 360. El expune, pe cît de rezum ativ, pe atît
357. D e S p i r i t u S a n d a , 22, B u r n , p. 36—38.
358. D e S y t n b o l o , 10, B u r n , p. 48. D e r e m a r c a t c ă S fîntul N iceta nu în trebuinţează p repoziţia
i n î n a i n t e de S a n c t a m E c c l e s i a m , a ş a c u m f ă c u s e la a r t i c o l e l e d in S i m b o l p r i v i t o a r e la T a t ă l , F iu!
şi S f î n t u l D u h : in D e u m P a t r e m , in F i l i u m , in S p i r i t u m S a n c t u m . E x p l i c a ţ i a o d ă c o n t e m p o r a n u l
s ă u R u f i n de A q u i l e e a , s p u n î n d : « N o n d i x i t in s a n c t a m E c c l e s i a m , n e c in r e m i s s i o n e m p e c c a t o r u r n ,
n e c in c a r n i s r e s u r r e c t i o n e m : si e n i m a d d i d i s s e t i n p r a e p o s i t i o n e m , u n a c u m s u p e r i o r i b u s e a d e m q u e
v i s f i e r e t . N u m a u t e m in il lis q u i d e m v o c a b u l i s , u b i de d i v i n i t a t e o r d i n a t u r fid e s, in D e o P a t r e
d i c i t u r , e t in J e s u C h r i s t o F il i o e j u s , e t in S p i r i t u S a n c t o . I n c a e t e r i s v e r o u b i n o n d e d i v i n i t a t e ,
s e d d c c r e a t u r i s , e t d e m v s t e r i i s s»'rm o es t, in p r a e p o s i t i o n o n aci di t u r , u t d i c a t u r , in s a n c t a E c c l e ­
sia : se d s a n c t a m E c c le sia m c r e d c n d a m esse, non ut D eum , sed u t E c c le sia m Deo c o n g r e g a t a m ...
H a c i t a q u e p r a e p o s i t i o n i s s y l l a b a , c r e a t o r a c r e a t u r i s s e c e r n i t u r , et d i v i n a s e p a r a n t u r a b h u m a n i s »
(op. cit., 36, P .L . , XX I, 373 A B ) .
359. Si. C h i r i i a! I e r u s a l i m u l u i , C ateheza X V III, 21, P . O . , XXXIII, 1014 BC.
360. D e S y t n b o l o , 10, p. cit.
 SF1NTUL NICETA DE REMESIANA $I ECU M EN I CITATEA PATRISTICA 85

de lim pede, în v ăţătu ra despre Biserică, în capitolul X din tra ta tu l Despre

Sim bolul credinţei. Coordonatele gîndirii sale în această p rivinţă sînt în
deplin acord cu Sfîntul Chirii al Ierusalim ului, Sfîntul Ioan G ură de Aur,
P ărin ţii capadocieni : Vasile cel M arc, G rigorie de Nazianz şi G rigorie de
Nisa, cu Sfîntul Ciprian, Rufin de A quileea (f 411), Sfîntul Am brozie şi
F ericitul Augustin.
Ce înţelege ¡Sfîntul Niceta p rin «sanctorum om nium congregatio ?»
El precizează urm ătoarele : «De la începutul veacului, fie patriarh ii
Avraam , Isaac şi Iacob, fie profeţii, fie apostolii, fie m ucenicii, fie ceilalţi
drepţi, care au fost, care sînt şi care vor fi, form ează o singură Biserică,
fiindcă au fost sfinţiţi în tr-o singură credinţă şi m ărturisire, au fost sem ­
naţi în tr-u n singur Duh, au constituit un singur trup, căruia se m ărtu ­
riseşte că H ristos îieste Capul, după cum s-a scris (Efes. I, 22 ; V, 23 ;
Col. I, 17). Eu spun încă m ai m ult. Chiar îngerii, puterile şi stăpîniile
cereşti se unesc în această Biserică una, fiindcă ne învaţă A postolul că în
«Hristos au fost îm păcate toate, nu num ai cele ce sîn t pe păm'înt, ci chiar
cele din cer» (Col. I, 20). A şadar crede că în această Biserică, una, vei
dobîndi com uniunea sfinţilor (com m unionem consecuturum esse sanc­
torum )» 36t.
Aşadar, după Sfîntul Niceta, Biserica are o dim ensiune spaţială şi
tem porală, ea cuprinzînd pe «drepţii care au fost, care sînt şi care vor fi»,
alătu ri de toţi drepţii V echiului T estam ent, «de la începutul lumii», cu
toţii form înd u n singur trup, p rin puterea S fîntului Duh. Ideea aceasta
apare şi în cuvîntarea Despre folosul cîntării. P rin tain a im nelor, îm pli­
nită cu credinţă, spune S fîntul Niceta, sîntem legaţi de sfinţi, adică de
profeţi şi de m ucenici, care cîntă neîncetat m inunile D um nezeului celui
veşnic. A stfel vom fi uniţi cu David, cu Moise, cu A na cea care poartă
chipul Bisericii, cu Isaia, cu Avacum , cu Iona şi cu ceilalţi preasfinţi
361. Ibidetn. în tre b are a daca S fîn tu l N iceta de R em esiana este au to ru l expresiei «com m unio
sanctorum » a p rim it diferite răsp u n su ri. B urn (p. LX X X ), urm înd pe Dom M orin, (N ouve lles recher-
ch.es s u r l’a u i e u r d e Tc-D eum , în <Rcvue B enedictinc», 1894, t. XI, p. 61, ş.u .) ; Id em , S a n ctorum
c o m m u n i o n e m , î n « R e v u e d ’H i s t o i r c e t d e L i t t c r a t u r e r e l i g i e u s c s » , 1904, t . IX, p . 209 ş . u . , c i t a t după
P. B ernard, C o m m u n io n d e s sa in ls. în DTIiC, 1923. v o i . III, 1, c o l . 450) , socoteştecăS fîn tu l N ic e ta
este p rim u l scriito r care a in tro d u s aceasta e x p re sie în S im b o lu l d e credinţă. A. H arnack însă
m anifestă în d o ială (A p c sto lisch es Sym boltim , în RE, 1896, t. I, p. 751 )- In certitu d in e arată şi
P. K irsch (D i e L e h r e v o n d e r G e m e i n s c h a f t d e r H c i l i g e n , M ain z, 1900, p. 2 1 7 —220 ), J . W audrey (The
M eaning of the doctrine of the com m union of sainls, London, 1904, p. 35--38), am bii citaţi după
P. B ernard (o p . ci t., c o l . 450 ş i 45 1) , c a r e e d e a c o r d c u e i, ş i I l a n s v o n S o d e n ( G e m e i n s c h a f t d e r
H e i l i g e n , î n R G G , 1S28, I I , 9 9 6) . J . K o s t i i n ( G e m e i n s c h a f i d e r H e i l i g e n , î n R E , 1899, V I , 504) s o c o ­
te ş te in tr o d u c e r e a e x p re s ie i « c o m m u n io s a n c t o r u m » în Sim b o l d e c ă tre N ic e ta ca « fo arte p r o b a b ilă » .
W . A . P a t i n (o p . ci t., p . 103— 107), î n u r m a u n e i a n a l i z e a t e x t u l u i , a j u n g e Ia c o n c l u z i a c ă e x p r e s i a
«com m unio sanctorum » se încadrează în S im bolul lui N iceta. A ceastă form ulă, in tro d u sa prin
«credis», e ste aşezată im ediat după « S an ctam E cclesiam C ath o licam » şi înainte de «credis d ein d e
rem issionem p eccatorum », ca şi de «credis et cnrnis tuae resu rrec tio n e m et v itam a e te rn am » . A şa­
dar, cadrul în care se află această expresie arată că nu p o a te îi nici o înd o ială că încă de ia
în ce p u t ea a făcut p arte din m ărtu risire a nicetană. Aceeaşi o p in ie o are şi Stephen Benko, profesor
la C o n w ell S ch o o l of T heology-P hiladelphia, în recentul său stu d iu în ch in a t concepţiei de «com u n iu n e
a sfinţilor»: The M e a n in g of S a n c to ru m C om m unio, S tu d ies in H isto rical T heology, 3. London, 1964,
p. 98-1 0 1 .
 Asistent ŞTEFAN C. A L E K E
86

p ărin ţi 362. E xtinderea hotarelor Bisericii nu num ai orizontal ci şi v e r­

tical, adică in tr-o «oikumene» văzută şi nevăzută, este exprim ată pi in
expresia «comm unio sanctorum ».
S fîntul Niceta precizează că creştinii trebuie să ţină cu tărie com u­
niunea cu Biserica sobornicească, avertizîndu-i că există şi alte Biserici
— false — a căror în v ăţătu ră este în d ep ărtată m ult de ceea ce a încre­
dinţat D om nul Hristos. « într-adevăr. spune episcopul din Rem esiana, sînt
şi alte Biserici, false (pseudo-ecclesiae), dar tu să nu ai nim ic com un cu
ele, ca, de exem plu, a m aniheilor. a catafrigienilor, a m arcioniţilor, sau
ale celorlalţi eretici sau schism atici, fiindcă ei încetează de a m ai face
p arte din acesstă Biserică sfîntă ; în tr-a d e v ă r ei cred în în v ăţă tu iile
diavoliceşti ale înşelătorului şi spun altceva decît a încredinţat Hristos
D om nul şi decît au pred at Apostolii» 3<i3. Deci, Sfîntul Niceta opune Bise­
rica cea adevărată în care se predă corect în v ăţătu ra M întuitorului, aşa
cum a fost propovăduită de apostoli, falselor Biserici, care îşi au origine
om enească nu dum nezeiască.
P rin «com uniunea sfinţilor», Sfîntul N iceta înţelege ^legătura harică
su p ran atu rală, care uneşte ,pe toţi credincioşii din îm părăţia lui D um ne­
zeu, pe cei din viaţa aceasta şi pe cei din Biserica trium fătoare, într-o
m are şi unică fam ilie spirituală.
Ideea despre com uniunea sfinţilor este deosebit de preţioasă şi s-a
pus în treb area de unde şi-a însuşit-o S fîntul Niceta. în v ă ţa tu l Dom G er­
m ain M orin 304 a descoperit această expresie 363 şi în tr-u n Credo al F e ri­
362. D e p s a l m o d i a e bono, 1!, Bu r i i , 78-79; Sî . Ciprian, De d o m in ic a oraiione, 5, ed. Harţei,
în CSEL, III, 1, 2 6 9 ; Fer. A u g u stin , D e c a t e h i z a n d i s r u d i b u s , X IX , 31, P . L . , XL, 334—3 3 5 : «Ilorum
sanctorum , qui praccesserunt tem p o re nativnatem Dom ini, non soium sermo, sed etiarn vita, et
c o n j u g i a , e t fi Iii, e t f a c t a , p r o p h e t i a f u i t h u j u s t ^ m p o r i s , q u o p e r î i d e m p a s s i o n i s C h r i s t i e x g e n l i b u s
c o n g r e g a t u r E c c i e s i a . P e r il lo s s a n c t o s P a t r i a r c h a s et P r o p h e t a s c a r n a l i p o p u l o I s r a e l , q u i p o s t e a
e t i a m Iu d a e i ap p e lia ti su n t, et v isib ilia beneficia r n in i s t r a b a n t u r q u a e c a r n a l i t e r a D o m in o d e sid e ra -
b a n t . . . c u j u s E c c l e s i a e m e m b r a e r a n t e t i a m illi s a n d i q u a m v i s in h a c v i t a f u e r i n t a n t e q u a m s e c u n d u m
c a r n e m C h r i s l u s D o m i u u s n a s c e r c t u r . . . . i t a o m n e s s a n c t i q u i ari te D o m i n i n o ş t r i l e s u C h r i s t i n a ­
ti v i i a t e m in t e r r i s f u e r u n t , q u a m v i s a n t e n a t i s u n t , t a m e n u n i v e r s o c o r p o r i , c u j u s il ie c a p u t est,
s u b capite c o h a e s e r u n t» ,
363. D e S j m b o l o , 10, B urn, p. 48—49. V orbind despre sensurile cuvîntului B iserică, S fîntul
C h i r i i al I e r u s a l i m u l u i ( C a t e h e z a X V I I I , 26, P . G . , X X X I I I , 1048 A B ) s p u n e : « C i n e v a a r p u t e a a f i r m a
c ă , p r o p r i u v o r b i n d şi a d e v ă r a t , şi a d u n a r e a c e l o r r ă i , a e r e t i c i l o r , a d i c ă a m a r c i o n i ţ i l o r , m a n i h e i l o r
şi a celorlalţi este to t biserică. îm p otriva acestei afirm aţii, Sim bolul credinţei te -a în tărit şi ţi-a
p r e d a t a c e s t a r t i c o l d e c r e d i n ţ a : Ş i i n t r u u n a , s f î n t ă , s o b o r n i c e a s c ă B i s e r i c ă , p e n t r u c a s ă f u g i de
a d u n ă r i l e l o r s p u r c a t e ş i s ă r ă m î i p u r u r e a î n s f î n t a B i s e r i c ă î n c a r e ai şi f o s t r e n ă s c u t » ( T r a d .
d e P r . D. F e c i o r u , C o l e c ţ i a « I z v o a r e l e O r t o d o x i e i » , 7, B u c u r e ş t i , 1943, p. 528). I n s p i r î n d u - s e d in
C a t e h e z e l e S f î n t u l u i C h ir i i, R u f i n d e A q u i l e e a ( C o m e n t a r i u la S i m b o l u l A p o s t o l i l o r , 39, P .L ., XXI,
375 A B ) v o r b e ş t e d e s p r e B i s e r i c i l e f a l s e , n u m i n d u - l e « C o n c i l i u m v a n i t a t i s » şi « C o n g r e g a t i o n e s m a -
l i g n a n t i u m » , î n o p o z i ţ i e c u a d e v ă r a t a « B i s e r i c ă , u n a , s f î n t ă . î n c a r e e s t e o s i n g u r ă c r e d i n ţ ă şi u n
s i n g u r B o t e z , î n c a r e s e c r e d e î n t r * u n s i n g u r D u m n e z e u —T a t ă l şi î n t r - u n u l D o m n l i s u s H r i s t o s
F i u l L u i şi î n t r - u n s i n g u r D u h S f î n t . C ă c i s î n t m u l ţ i a l ţ i i c a r e a u a l c ă t u i t B i s e r i c i , c a M a r c i o n .
V ale n tin , Ebion, M an ih e u şi A r i e şi c e i l a l ţ i t o ţ i e r e t i c i i » . El îi î n d e a m n ă p e c r e d i n c i o ş i s ă s e
f e r e a s c ă de a c e s t e a d u n ă r i : « H a s e r g o o m n e s v e l u t c o n g r e g a t i o n e s m a l i g n a n t i u m f u g e » .
364. U n s y m b o l e i n é d i t a t t r i b u é à s a i n t J é r ô m e , m « R e v u e B é n é d i c t i n e » , XX I, 1901, p. 1 ş .u . ,
c itat d u p ă J . Ze ii 1er, L e s o r i g i n e s c h r é t i e n n e s . . . , p. 557, n. 1,
365. E x p r e s i a « c o m m u n i o s a n c t o r u m » s e m a i g ă s e ş t e într-o m ă rturisire de credinţă a L itur­
ghiei m o z a r a b e . Cf. H a h n , op. cit., p. 69.
 SFtNTUL KICETA DE R E M E S I A S ’A Şl E C U M E N I C ITA T E A PATRISTICĂ 87

citu lu i Ieronim . A cesta era n ăscut la hotarele D alm aţiei şi Pianoniei. O a­

re, nu exista această expresie folosită în 1liricul occidental? în acelaşi
tim p, Dom G ertnein Miorin a descoperit p articu la rită ţi com une între
Sim bolul F ericitului Ieronim şi u n Simbol arm ean (vezi: De fidei sym -
bolo quo A rm enii utuntur observationes). E l a em is atunci ipoteza că
artico lu l p rivind «ocimmunio sanctorum » fusese in se ra t în Simbolul Bi­
sericii din Gapadocia, cu p rile ju l controversei cu p riv ire la Botez, din
■secolul al III-lea. Iniţial, această expresie a r fi desem nat societatea celor
ce m enţineau disciplina cea m ai riguroasă, care rebotezau pe eretici şi
care priveau p rim irea acestora în Biserică, fă ră un nou Botez, oa pe o
«oom munio m alorum ». F ericitul Ieronim a r fi cules această expresie în
călătoriile sale în aceste părţi. E xpresia a r fi fast adusă în D acia de către
creştinii prizonieri ai goţilor (253—259), m utaţi din Asia Mică ,pe ţă rm u ­
rile D unării în tim p u l lui V alerian (253—260) şi G allienus (260—268).
U rm aşii acestor creştini se găseau, fă ră îndoială, şi p rin tre diocezanii
lui M ceta. Z eiller socoteşte această ipoteză in teresan tă, dar el face u r ­
m ătoarea observaţie : Oare, nu este m ai sim plu de a adm ite că această
ex p resie era proprie m ediului originar al celor doi ilirieni, sau că, cel
puţin, ea red ă o idee care e ra aici trad iţio n ală şi de oare, p rin urm are,
predica lui N ieeta treb u ia să ţin ă seam a ? 3G6.
Ideea despre comuniunea sfinţilor se află răspîndită sub diferite forme, atît
In Răsărit cit şi în Ajpus. Sfîntul Chirii m une că adevărata Biserică, «a cărei în­
văţătură este sobornicească şi desăvârşite'.», «supune credinţei în Dumnezeu tot
neamul omenesc», că «a încununat pe sfinţii mucenici cu felurite cununi», fiind
«singura oare are putere nemărginită asupra întregii lumi» şi că. după cum s-a
scris, «Dumnezeu a pus ca hotar al ei pacea» (Ps. CXLVII. 3 );i6r.
Pentru Sfîntul Vasile cel Mare «comuniunea» se face prin rugăciune. Eficaci­
tatea unirii credincioşilor prin rugăciune vine din unitatea de acţiune şi simpatie
care trebuie să-i unească laolaltă într-o binefăcătoare reciprocitate de influenţe,
sub acţiunea Sfântului D u h *•*. Darul este «acela care leagă laolaltă cele ce sânt
departe, cit priveşte locul, făcând cunoscuţi pe cei iubiţi, nu prin trăsăturile tru­
peşti, ei prin însuşirile sufleteşti»-369. \Y. A. P a tin 370 formulează ipoteza că este o

366. J. Z e i l l e r , op. cit., p. 557, n . 1.

367. S f . C h i r i i a l Ieru salim u lu i. C ateh eza XVI I I , 27, P . G . , XXXIII. 1044 A B şi KliS C - I 0 4 9 A.
Trad. de Pr. D. F ccio ru , op . ci l., p . 530.
368. S f . V asile cel M are, E pistola C C III. 8. P . G . , X X XII. 741 A ; Idem , D espre S fîn tu l Duh,
X X VI, 61, P r u c h e , p . 2 2 7 —2 2 8 ; Idem , Epistola LXX, P.O .. X X XII, 433 B C : I d e m . E p isto la XC, c ă tre
ep iscopii occidentali. I, P .O ., XX X II. 173 B . în ac-asla Epistola. S fîn tu l V asile îşi m anifesta con­
vingerea că în B isericii se po ate crea o so lid aritate sp iriiu ală. so c o lin d u -se drept comune « cele ce
s e în tîm p lă » . De aceea, atu n ci cînd B iserica sa ora b in tu iiă de vîntu! ereziilor, ei c e re a episcopilor
d in O ccident, ca «accia să se m işte», cpem !".: a veni in a ju to r» , cu în d ră z n e ală, u rm îtîd exem plul
P ă rin ţilo r.
369. S f . V asile cel M are, E pistola CXXXII I , P .G .. X X XII, 569 B.
370. W . A. P atin , op. ci i., p . 105. C o m p a r a ţ i a i -a fost sugerata lui P atin de K a tten b u sch (D as
a postolische S y m b o l, v o i. II, L e ip zig . 1900. p . 9 3 !, la P atin , op. ci l., p . 104}, c a r e v e d e a o a s e m ă n a r e
în expresia «com m unio sanctorum » şi rugaciunea din C o n stitu ţiile apostolice, în care sin i pom eniţi
toti sfinţii, p a triarh ii, profeţii, aposto l.i, m u cenicii, m ărtu risito rii eîc. (Conslitutiones A nosto 'o n im ,
V III, 12, e d . P. A. de L agarde, L ipsiae, 1S02. p . 257) .
88 Asistent ŞTEFAN C. A L E X E

apropiere între «communio sanctorum» şi următorul fragment din rugăciunea euha-

ristică a Liturghiei Sfântului Vasile : «încă pomeneşte, Doamne, pe cei din ve.ac
bineplăcuţi Ţie, părinţii noştri, patriarhi, apostoli, profeţi, propovăduitori, evanghe-
lişti, mucenici, mărturisitori şi pe tot duhul cel drept care s-a săvîrşit în credinţa
lui Hristos» 371.
!n acelaşi sens, Sfîntul Ioan Gură de Aur afirmă că «Sfîntul Duh s-a dat ca
să unească pe cei separaţi unii de alţii prin naştere în diferite feluri» 372; iarSfîn­
tul Grigore de Nazianz subliniază că credincioşii formează o unitate «în;tr-un sin­
gur Hristos, armonizaţi şi adunaţi laolaltă de acelaşi Duh» 373, în timp ce Sfîntul
Grigorie de Nisa insistă asupra raportului dintre cei credincioşi de pe păm înt şi
cei care au adormit în Domnul 374.
Vorbind despre Biserică, Fericitul Augustin afirmă că aceasta cuprinde pe
toţi credincioşii, de la începutul lumii şi până la sfîrşitul ei, care sînt uniţi cu cetele
îngereşti, formând o singură cetate sub un singur conducător 375, menţionînd totuşi
că unitatea desăvîrşită nu există decît pentru cei buni 376.
Pe la jumătatea secolului al V-lea şi in secolul al VI-lea, în Galia se găsea
inclusă în Simbol, expresia «communio sanctorum», ceea ce l-a făcut pe P. Bernard
să tragă concluzia că Sfîntul Niceta şi-ar fi însuşit ideea despre comuniunea sfin­
ţilor din această parte, cu prilejul celor două călătorii ale sale ân Italia 377. într-a-
devăr, la sfîrşitul secolului al V-lea, expresia de mai sus se găseşte în opera lui
Faustus de Riez (t 485—490) 37S, în patru Cuvîntări 379 ale lui Pseudo-Augustin, care

371. Sf. V asile cel M are, L iturghia, P.O ., XXXI, 1641 B .

372. Sf. Ioan G ura de Aur , O m ilia I X l a E f e s e n i , 3. P . O . . LX II, 72.
373. Sf. G rig oiie de N a z i a n z , C ui'inlarea XXXI I , 11, P .G ., X X X V I. 185 D.
371. S f . G rigorie de N isa, Lauda l u i Ş t e l a n , 2, P . G . , X I.V I, 732; Idem . Via/a S i in t u i ui E / r e m
Şirul, P.G ., XLVI, 849.
375. F e r . A u g u stin , E x p l i c a i » la P s a l m u l -Y.Y.Y17, C u v i n l a r c a IU . 1. P . l . . , X X X V I, 385: «...O m ­
nibus co n n u m eratis fid elib u s ab in itio usque in finetn, ad ju n ctis etiam leg io n ib u s eţ exereiiib u s
an g elo ru rn , ut îiat illa una civ itas sub nro rege».
376. Idem , D esp re B o te z îm p o triva d onatiştilor, c a r t . III, cap. X V II, P .L ., X L I I I , 119.
377. P. B ernard, op . ci t., i n D T Ii C , III, I. col. 4 5 1— 452.
378. F au stu s d e R iez (10 5—485/190), sen iip elag ian , a scris u n trăiai D espre S fîntul Duh, îm ­
p o triva m acedonienilcr şi a l t u l , D espre H a ru l lu i D um nezeu, îm potriva lui L ucidus, p red estin a-
tia n ist : c o n d a m n a t de Sinodul d e la A rles şi l.y o n (373 şi 374). De la cl au răm as 10 S c r i s o r i şl
p este 80 d e O m ilii (cf. B. A l t a n e r . Précis de i'utrologie, ed . 1901, p . 0 5 7 —6 5 8 ) . F au stu s de R iez face
m enţiunea c u v in te lo r «com m unio sanctorum », in tratatul Despre S fîn tu l Duh (D e S p iriiu sancto,
li b . I, c a p . II, ed. A u g u stu s E n g clb rech t, in CSEL, 1691. t. X X I, p. 104), după articolul din S im bol,
«sanctam ecclesiam » , unde se spune : «Haec e n im , quae in S ym b o lo post sancti S p iritu s nom en
seq u u n tu r, ad cla u su lam sym boli rem o ta in p r a e p o s i i i o n e r e s p i c i u n t , u t s a n c la m ecclesiam , s a n c to r u m
co m m unionem , ab rem issa peccatorum . carnis resu rrectio n em , v itam aeiern am , credanius in Deum ».
Lui F a u s tu s de Riez i s e m a i a tr i b u ie doua O m i l i i d e s p r e S i m b o l u l d e c r e d i n ţ a ( j e a n L e r o y . L ’o e u v r e
oratoire d e F a u s te de Riez. La c o llectio n ga llica n e dite d 'E u s è b e d 'E m ès e , E tude et texte critiq u e
avec su p p lé m e n t de 5 traités eu sonnons du m êm e a u te u r. Thèse (d acty lo g rap h iée) présentée à la
F acu lté de T héologie C ath o liq u e de S trasbourg, l'<5), la A ltaner. op . ci t., p. 65 8 ). In O m ilia II,
F au stu s de R iez spune despre com uniunea sfin ţilo r că e ste fo r m a ta din m ucenici şi sfinţi, lăudaţi
de cred in cio şi p e n tru dragostea lor fa(a de D um nezeu. « C red anius et sanctorum eom niunior.ein, sed
sanctos non tam pro Dei parte, q u ain pro Dei honore v e n e re im ir... C olam us in sanetis tirnorem et
am orem Dei, non d iv in itatern D ei» (cil. după S tephen Benko, op. ci l., p . 103). Vezi şi P. B ernard,
op. cit., c o l . 451.
379. C u v i n i à r U e C C X L , 1, C C X L I , 4, C C X L I I , 4, C C X L I I I , I, P . L . , X X X I X , 2189, 2191, 2193, 2194..
 SF1NTUL NICETA DE REMESIANA ŞI ECUMENICITATEA PATRISTICA

par de provenienţă galică şi într-o cuvîntare publicată între operele Fericitului Au-
gustin 380, dar pe care critica o atribuie lui Cezar de Arelate S81.
D in aceste opere rau reiese însă că Sfântul N iceta a r fi îm p ru m u tat
expresia «com m unio sanctorum » d in Apus. D im potrivă, tex tu l citat din
De psalmodvae bono (cap. 11), precum şi precizarea din De diversis appel-
lationibus, că p rin H ristos creştinul va dobândi «părtăşia îngerilor» (con-
sortium angelorum ) 382, la care se adaugă expunerea lim pede din De
Sym bolo, 10, ne în dreptăţesc să credem că în v ăţă tu ra despre «.communio
sanctorum » era fam iliară lui N iceta, care o predica în ■m ad c u re n t cre­
dincioşilor săi. în v ă ţă tu ra despre com uniunea sfinţilor ■va fi re lu a tă de
S fîntul N iceta şi în im nul Te Deum laudamus 383 şi astfel se va răspîndi
o dată q u acest im n î n A pusul creştin, n u num ai cu tra ta tu l Despre
Sim bol 384.
Deci, episcopul misionar din Remesiana rămîne, după 0um observă
şi Patin 383, prim ul care a dat creştinătăţii ideea despre unirea strînsă
a Bisericii de pe păm înt cu Biserica cerească, din veac şi pînă în veac,
expusă clar şi cuprinzător în expresia <<communio sanctorum». ^Această
învăţătură dezvăluie perspectiva cu adevărat ecumenică a Bisericii. Creş­
tinul nu se sim te singur, un izolat. El trăieşte în solidaritate cu ceilalţi
creştini (sandi), fiind cu to ţii sfinţiţi de Duhul Sfînt şi form înd o singu­
ră Biserică. El trăieşte cu Hristos în care au fost împăcate toate cite sînt
în cer şi pe păm înt (Col. I, 20), îm părtăşindu-se din darurile Sfîntului
Duh, silindu-se să păstreze credinţa cea adevărată în m ărturisirea căreia
a fost sfinţit, trăind încă de pe păm înt fericirea pe care o va împărtăşi,
după moarte, cu îngerii, virtuţile şi puterile de sus, cu care formează, de
asemenea, o singură Biserică (in hac una confoederentur ecclesia) 38G.
Biserica Ortodoxă a păstrat învăţătura despre comuniunea sfinţilor
cu sensul ei patristic 3S7. Această învăţătură, introducă în dialogul ecum e-
nist contemporan, deschide drum uri noi spre înfăptuirea unităţii creşti­
nilor, unitate ce trebuie realizată în duhul credinţei celei adevărate, aşa
cum a încredinţat-o Domnul Hristos, cum au predat-o A postolii şi au
trăit-o Sfinţii Părinţi.
b) Însuşirile Bisericii (una, sfîntă sobornicească (catolică) şi apos-
tolească. — Din expunerea în v ăţă tu rii despre com uniunea sfinţilor s-au
desprins deja eîteva însuşiri ale Bisericii şi anum e, Biserica este una,
380. C uvintarea CCXLIV, D espre credinţa S im b o lu lu i şi D espre fa p tele bune, 1, P .L ., XXX IX.
2*94.
381. Kaffenhusch, Dus a posiolische S y m b o l, t. I ., Leipzig. 1801, p . 165 ş . u . ia Stephen Benko.
op. cit., p. 103.
382. D e diversis cppellc.tionibus, B urn, p. 5.
383. Te D e u m , v. I — 10: D um nezeu este lău d at şl m ă r t u r i s i t de cei v ii şi d e p u t e r i l e n ev ăzu te,,
u n iţi in tr-u n cor universal : tct p ăm in tu l, în g erii, toate p u terile, h e ru v im ii şi serafim ii, a p o sto lii,
p roo ro cii, m u ce n ic ii, în treag a Biserică sfîntă de pe în treg u l păm int.
384. A . H arnack afirm ă că S i m b o l u l g a l i c , d i n j u r u l a n u l u i 500, c a r e c o n ţ i n e f o r m u l a « c o m -
m unio sanctorum », eite de C a teh ezele S f în tu lu i C h irii c a re a u t r e c u t p rin R e m e s ia n a în
in flu e n ţa t
P anonia, şi A q u i l e e a (op. cit., p . 754) . 385. \V\ A . P <; lin , op . c i t , p. 105.
386. D e S y m b o l o , 10. B urn, p. 48.
387. P. T rem pelas, (Com uniunea S fin ţilo r, î n ro m â n c şle c’e P r.D r. O lim p N. C ă c i u l ă , S?. M ă­
n ăstire C ernica. 19:0, 52 p.
90 Asistent ŞTEFAN C. A U i X C

sfîntă si sobornicească. Toţi cr&dincioşii, num iţi de Sfîntul N iceta «fi-

deles» sau «sancti», form ează o singură Biserică, «fiindcă aiu fost sfinţiţi
în tr-o singură credinţă şi m ărtu risire, a u fost sem naţi in tr-u n singur
Duh Sfînt, iau form at u n singur tru p a i cărui Gap este H ristos» 388. S fîn ­
tu l N iceta preţuieşte u n ita te a Bisericii şi în toiate operele sale c au tă ,să
scoată în evidenţă, sub diferite form e, această u n ita te . Astfel, în De
diversis appellationibus, felurim ea daru rilo r exprim ate p rin num irile date
M întuitorului exprim ă, în fond, u n ita te a creştinilor care aşteaptă a ju to ­
ru l de la u n singur izvor. D om nul nostru lisos H ristos ; în De ratione
fid e i se accentuează u n ita te a celor două .naturi în D om nul nostru lisus
H ristos ca m odel p e n tru u n ita te a creştinilor ; în De Spiritu sancto, u n i­
tate a B isericii se realizează p rin Sfîntul Duh, ca îm p ărţito r al daru rilo r ;
în De Sym bolo accentul cade pe u n ita te a trin ita ră care este tem elia cre ­
dinţei în B iserică ; în De vigilas şi De psalmodiae bono, u n ita te a c re d in ­
cioşilor se înfăptuieşte p rin rugăciunea com ună şi p rin tain a im nelor ;
în Te D eum , -u n ita te a Bisericii se m anifestă în tr-o sin g u ră şi continuă
laudă adusă lui D um nezeu de Biserica păm întească u n ită cu cea cerească.
Sim bolul de credinţă este u n «pact» care u n eşte laolaltă pe toţi creştinii
ce-1 m ărturisesc în faţa 'oam enilor şi a în g erilo r 389.
U nitatea Bisericii este strîn s leg ată de sfinţenia ei şi m ai ales de
catolicitate sau sobornicitate. De altfel, aceste însu şiri sîn t strîn s legate
în tre ele, a lcătu in d u n întreg, ¡în c a d ru l ecum enicităţii Bisericii.
Sfînt ui N iceta îi num eşte pe m em brii Biserici, sfin ţi 3#0. B iserica este
«adunarea sfinţilor» 391, m ă rtu risire a de c red in ţă care este ţin u tă şi în ­
v ă ţa tă de către to ţi este sfîn tă 392, în v ă ţă tu ra (despre deofiinţiimea F iului
cu T atăl este o «m ărturisire sfîntă» (professio sancta) 393, privegherile
sîn t slujbe «sfinte» care alcătuiesc «un b u n intim p e n tru to ţi sfinţii» 394.
C aracterul de sfinţenie îi este co nferit B isericii de D om nul n o stru lisus
H ristos care este C apul Bisericii şi de D uhul S fîn t «izvorul sfinţeniei» 393
şi «sfinţitorul sufletului» 896, Care, îm p reu n ă cu T a tăl şi cu Fiul, dă sfin­
ţen ia 39?. Sfîntul N iceta subliniază caracterul ecum enic a l sfinţeniei p rin
acţiu n ea sfinţitoare a S fîn tu lu i Duh. «Sfîntuil D uh este un u l, d ar s fin ­
ţeşte toate» (Hic Spiritus sanctus unus est, sanctificans omnia) 398. Cu-
v în tu l «toate» (omnia) este larg cuprinzător, p e n tru că S fîntul D uh nu
num ai că sfinţeşte, în tim pul Botezului, sufletele şi tru p u rile celor ce
cred, .dar El sfinţeşte, deopotrivă, p rin m ărire a Sa. Scaunele şi Dom niile
388. D e S y m b o l o , 10, p. cit.
389. Ibidvm . 13, p . 51. V e z i şi R nfin de Aquüeea, Co tn e n lu * 'iu 'a S i o \ b o l u l A p o s t o l i l o r , 2, P .L ..
XX I, 337 B : « S y m b o lu m csiim G raece et indicium dici potest ctcoilalio boc est quod plures iu
unum co n îcru n t. Id c n im fe c e r u n t A p o sto li in his s e rm o n ib u s , in urutm c o n te re n d o u n u s q u is q u e quod
scnsit». 300. D e S y m b o l o , 12. B u m . p . 51. 391. J b i d c m , 10. p. ÎS
392. Fragm. in HI». s e c u n d o a d c o m p e t e n t e s . B u r n , p. 8 : «...5,' n e t a co n iessio quae corn-
m u n iter ab óm nibus ten ere tu r et d iscitu r» . Cei ce in tro d u c în v ăţatu ri g reşite se desprind s in g u ri
de «B iserica cea sfîntă». D e Sym bolo, 10. Burn, p . -18. 393. D e r a tio n e [idei, 4, B u r n . p . 13.
394. D e v i g i ' i t s , I, 4, B u r n , p. 53. 59: « ...v ig iliaru m devotin fam iliar? bonum ó m n ib u s sanctis».
S fîn tu l N ic e ta insistă asupra rolului p riv e g h e rilo r în p ă stra re a c red in ţei şi a s fi n ţ e n i e i : «Si sanctus
es, a m a vig ilias ut th esau ru m li.u m v ig ilan d o cu sto d ias, ipse in s a n c t i t a t e s e r v e r i s » (¡bidetn,
3, p . 59). 395. D e S p i r i t u S a n c t o , 5. B u r n , p. 23. 39t>. D e S y m b o l o . 8. B urn. p. 46.
397. D e S p i r i t u Sancio, 18, p . 34 ; D e r a t i o n e f i d e i , I, p . !0. 398. D e S y m b o l o , ?, p. 45.
 SFÎNTUL XICETA DE REMESIANA Şl ECU M E N I CIT AT EA PATRISTICĂ 91

şi toate pu terile c e ru r ilo r 3" . C u această afirm aţie revenim la ideea spe­
cific nicetană «a com uniunii sfinţilor» a cărei atm osferă şi caracteristică
esenţială este sfinţenia.
După ce a explicat, pe scurt, în v ăţă tu ra despre Biserică, S fîn tu l N i-
ceta precizează : «Să ştii că această Biserică, una, sobornicească, a fost
aşezată pe întregul pământ» 400.
Se disting aici două elem ente ale Bisericii : ecum enicitatea spaţia'là
— in omni orbe te rra e — şi ortodoxia cred in ţei ; B iserica este catolică
(în sensul de sobornicească), adică păstrează n e a ltera tă în v ăţătu ra aşa
cum a înv ăţat D om nul nostru lise s H ristos şi iau p red at Apostolii. A ce­
eaşi idee se află şi la Sfântul O hiril a l Ierusalim ului oare spune : «Bise­
rica se num eşte sobornicească p e n tru că se întinde în to a tă lum ea, de la
o m argine a păm întului la cealaltă şi p e n tru că învaţă în m od sobornicesc
şi desăvîrşit toate învăţăturile care treb u ie să ajiungă la cunoştinţa oa­
m enilor« 401.
Este lim pede că p e n tru S fîn tu l Niceta, ca şi p e n tru S fîntul Chirii,
soibornicitatea Bisericii n u poate să existe decît în cad ru l ecum enicităţii
c a re -i s tă la tem elie şi ¡oare form ează ca d ru l general 402.
S obornicitatea Bisericii este sugerată şi închipuită de M ântuitorul pe
cruce. A vînd braţele întinse, El oferă lum ii u n bogat rod ¡de dulceaţă :
m întuirea 403. S fîntul Duh, «unul dar m ultiplu în p u teri şi lucrări» 404,
este « pretutindeni şi um ple în tre g păm ântul» 405. A fi p retu tin d e n i în ­
seam nă, în p rim ul rfnd, a fi în credincioşii pe care i-ta sfin ţit p rin Botez
şi i-a ad unat în Sfînta Biserică, în tr-o «com uniune duhovnicească», du­
pă cum afirm ă Sfînitul Vasile cel M are 40®, care m ărtu riseşte pe D um ne­
zeu pe în treg u l p ăm în t 407.
Biserica este sobornicească întrucât ea învaţă ortodox dogmele s ta ­
b ilite de auto ritatea suprem ă care o eîrm uieşte, Sinodul ecum enic 408. Arie.
399. i b i d e m , p. -K>: « . . . e t i p s c t e m p o r c b a p t i s m i a n i m a s c r e d c n i i u m corporaque s a n c t i f i c a t : ...qui
et scdes et d o m in atio n o s et universas caelorum v irtu te s sua m aiestate sanctificat»,
400. Ibidem. 10, p. 48 : « S cito unam hanc esse c cclcsiam cath o licam in om ni orbe terrae
co n stitu ta m » .
401. S f . C h i r i ! a l I e r u s a l i m u l u i , C a t e h e z a X V I I , 23, P . O . , X X X I I I . 1044 A B . V e z i şi F e r . A u g u s t i n .
De agone chrisiiano. l i b . I, c a p . X X I X . 31. P . L . . X L . 3 0 6 : «Nec eos a u d iam u s, qui saiictam E cclesiam
quae una c ath o lica est, negnr.t per orbem esse d iifn sam ... Fît a lia m u lta, quae scrip ta sunt (sive
in V e t e r i s s iv e in N o v i T c s t a m e n t i lib ris) u t ap e rtissim e d e c la re n t E cclesiam C hristi p er o rb em terrae
•esse diffusam ».
402. J. Com an. Le rôle des Pères dans l'é laboration de l’o e u t n e n i s m e chrétien. în «S tu d ia
P atristica» , IX, e d itt'd by F .L . C ross (în TU ., 911, B e r l i n , 195ti, p. 155.
403. De divcrsis a/'pelladonibus, Burn, p . 3.
404. D e S y m b o l o , 7, B u r n , p . 45; Cf. si Si. G rigorie de N azianz, C uvinlarea XLI, La C incize*
■cime, X V I , P.O ., XX XV I, 419 O : «Caci din A colaşl Duh unic re w 'lrs în d u -s e în m u lţi aceeaşi în ţele­
gere sîn t a d u n a ţi toţi în tr-o unica arm onic» ; Fer. A ugustin, C u vin la rea CCLXVI J, IV, 4, P.L..
X X X V III, 1231: «Hoc ag it S p i ii tu « - S a n c tu s in tota E cclcsia quod agit an im a in o m n ib u s m cm bris
unius corporis».
405. De S p irilu Sancto. 18, B urn, p. 34 : I b i d e m , 16. p. 32 : « S f î n t u l Duh ne conduce la tot
-adevărul şi n e iacc p ărtaşi Ia cele cereşti».
406. S f . V asile, D e s p r e S f î n t u l D u h , X X V , 61, P r u c h e , p. 227.
407. Te D e u m , v . 10, B u r n , p . 84.
408. De ratione fidci, 3, Bum , p. 12— 13: «C ontra h a n c ergo eiu s p e rv e rsita te m et novam
• d o ctrin am facta est N icaena syncdus, ubi om nibus co llatis et decursis scrip tn ris, veritas m ani­
festata est, scrip ta est» .
92 Asistent ŞTEFAN C. A L E X E

prin în v ă ţă tu ra sa greşită, calom niază «credinţa sobornicească» 409. D e

asem enea, în v ăţătu ra ereticilor Sabelie şi P otin şi^a a tra s d in p a rte a
«aproape a tu tu ro r B isericilor o condam nare pe m ăsu ra e ro r ii» 410. în v ă ­
ţă tu ra corectă era deci sem nul că Biserica, c h ia r dacă terito ria l se a fla
organizată în diferite locuri ale păm ântului, îşi p ă stra u n ita te a . S fîn tu l
N iceta accentuează acest fa p t ou p rile ju l dem onstraţiei că c in stire a F iu lu i
se răsfrîn g e a su p ra Taită'lui, spunând : «A cesta este înţelesul sobornicesc,
aceasta este rugăciunea credincioşilor, aceasta este în v ă ţă tu ra » 411. De
altfel, du p ă cum am m ai am in tit, S iîn tu l N iceta avertizează că există şi
alte adunări oare-şi zic Biserici, d a r care în rea lita te s în t false Biserici,,
ale ereticilor şi ale schism aticilor, fiindcă au încetat să m ai fie în sfînta
Biserică, crezând şi lucrând altfel deeît a încredinţat M ântuitorul Hristos-
şi decît au p red at A p o sto lii4ia.
Este in teresan t de observat că S fîn tu l N iceta întrebuinţează, în defi­
niţia Bisericii, cuvântul «congregaţia» (adunare), iar m ai departe, cuvân­
tu l «com m unio» (comuniune). Gu a-lte cuvinte, el exprim ă s o b o r n i c i t a t e a
Bisericii spaţial, adu n area tu tu ro r creştinilor, de pe tot pământul, care
păstrează tezaurul .credinţei ortodoxe şi sobornicitatea în sens spaţial şi
vertical, ca u n itate de com uniune. In acest ai .doilea sens al sobornicităţii,
credincioşii trăiesc cu sen tim en tu l că n u sîn t lăsaţi la voia întîm plării ci
că participă la corul laudei lui D um nezeu, încă din această viaţă, a lă tu ri
de p uterile cereşti. P e n tru aceasta, S fîn tu l N iceta .îndeamnă pe credin­
cioşi la u n continuu efort de a nu se desprinde d in această com uniune,
păstrînd în v ăţătu ra Sfintei S c rip tu ri şi a Sfintei Tradiţii. «Astfel, p rea ­
iubiţilor, fie că um blaţi, fie că şedeţi, fie c ă lucraţi, fie că dorm iţi, fie că
privegheaţi, să p u rta ţi această .m ărturisire în inim ile voastre. S ufletul să
fie totdeauna în cer, nădejdea în înviere, d orinţa <în făgăduinţă» 41S.
Învăţătura S fîn tu lu i Niceta de Remesiana despre sobornicitatea B i­
sericii este de m are actualitate, m ai ales că această problem ă stă în m iezul
discuţiilor ecum eniste în cadrul Consiliului Ecum enic al Bisericilor. S fîn ­
tul N iceta poate oferi elem ente de prim ă m ină p entru lămurirea chestiunii.
în ce constă catolicitatea (sobornicitatea) B iseric ii414, alături de alţi autori
patristici.
-Î09. Ibidem, 4, p. c it .
410. Ibidem, 3, p. 12 : «Tacco ergo tam de S ab ellio quam de P h o tin o , quia ab o m n ib u s fere-
ec cicsiis dignam errori suo sen tem iam d c tu lcru u l» . \ez> .şi De Spiritu Sancio , 2, Bum , p. 19. Cei
care pun felurile în treb ări în to rto ch iate « scinderun t populum et vere... in term in ab ilcm quaestionem .
ecelesiis in duxerunt». 411. Ibidem, 5. Bum , p. 15.
412. De Symbolo, 10, Burn, p. 4 8 —49. 413. Ibidem, 14, p. 52.
414. Pr. Prof. D. S tân ilo ae, în stu d iu l in titu la t Sfîntul Duh şi sobornicitatea Bisericii (în
«O rto d o x ia» , XIX ( 196 7). nr. 1, p . 3 2 —48), ana liz eaz ă p ro b lem a so b o rn icităţii B isercii ca o acţiu n o a
Sfîn tu lu i Duh în lum ina în v ăţătu rii S fin ţilo r V asile ce ! M are, G rigoric de N azianz, G rigorie de
N isa şi Ionii G ură de A ur. C o n clu zia sa e ste ca : «U nitatea com uniunii e ste sin g u ra un itate con­
form a d e m n ităţii p erso an elo r c are se unesc, s in g u ra un itate c are nu subordonează o persoană alte ia ,
sau în care in siitu ţia nu e concepută ca fiind în afara p e rso an elo r, sau m ai presus de ele, ca
în ăb u şin d persoanele. In u n ita tea c o m u n iu n ii, p ersoanele sîn t un ite în eg alitate, iar in stitu ţia
este expresia co m u n iu n ilo r ; în u n itatea com un iun ii, stru ctu rile sîn t com unităţi de persoane cu
slu jiri identice». «B iserica E om an o -C ato lică a p ierdut acest sens al catolicităţii ca com uniune,
pen tru că d o ctrin a prim aiuiui papal si a m sg iste riu lu i bisericesc face im posibilă com uniunea tu tu ­
ror m ăd u la re lo r B isericii în to a t e p riv in ţe le . E a a răm as cu un ita tea u n u i corp c o m a n d a t şi u n i t a t e a -
 SFI NTUL NICETA DE REMESIANA ŞI ECUMEN¡CITATEA PATRISTICA 93

In Sim bolul de credinţă nicetan nu se află specificată apostolicitatea

•ea însuşire a Bisericii. Totuşi S fîn tu l Niaeta se neferă la S fin ţii Apostoli,
■atunci cînd afirm ă că Biserica păstrează neschim bată învăţătura creş­
tină 41S. De asem enea el citează necontenit pe S fin ţii Apostoli, în spri­
jin u l argum entării sale, îndem nînd pe credincioşi să răm înă cu ferm i­
tate ancoraţi în Tradiţia( apostolică. «Preaiubiţilor, răm îneţi în acestea
pe care le-aţi învăţat şi oare au, fost încredinţate vouă» 41,1.
e) S fin tele Taine sau viaţa harică a Bisericii. — Deşi Sfîntul Ni-
■ceta nu scrie un tra ta t anum e cu priv ire la Sfintele Taine, el subliniază
rolul acestora în viaţa duhovnicească a credincioşilor.
Taina Botezului are u n rol foarte însem nat : este uşa care in tro ­
duce pe neofit în casa Dom nului, adică în Biserică. «C atehum enul. spune
■Sfîntul Niceta, este ca un oaspete 417, sau ca un vecin al credincioşilor ;
el ascultă afa ră tainele, d ar n u le înţelege, ascultă harul, dar nu şi-l
însuşeşte» 418. El se pregăteşte să devină u n om nou, capabil să prim ească
în sufletul lui, p rin tain a Botezului, cinstirea T re im ii419, devine ...«din
păcătos drept, din rofo slobod, din străin casnic..., iar în cele din urm ă, se
reînnoieşte spre asem ănarea ou D um nezeu şi se num ără ca m oştenitor
al îm părăţiei cereşti» 420. S fîntul N iceta descoperă neofiţilor săi perspec­
tiv a lum inoasă pe oare o oferă credinţa creştină, aceea de a tră i ca « p ri­
eten al lui D um nezeu» şi ca «m oştenitor al îm părăţiei cereşti». P e n ­
tru aceasta este nevoie de o curăţire totală, de un progres a l sufletului
de la vechi la nou.
Sfîntul Niceta îşi dă seam a că exem plul «culegătorilor de au r» care
nu pun a u ru l în sac, fără a-1 spăla de păm înt şi noroi, se potriveşte n u ­
mai în p a rte ea să explice ad ev ărata curăţie sufletească, deoarece adaugă :
«Trebuie oa om ul să se depărteze de el (diavol) nu num ai cu vorba, nici
num ai cu buzele, ci cu c re d in ţă foarte p u tern ică şi cu conştiinţa neîndo­
ielnică, adică să se încredinţeze p e sin e lui H ristos, cu to ată tă ria sufle­
com unicare (catolicitate sau so b o rn icitate propriu-zisă) a în lo cu it-o cu u n iv ersalitatea în sens ex­
tensiv» (p. 3 9 ).
415. De Symboto, 10, Burn, p. 49.
416. fbideni, 13. p. 51. S f î n t u l N iceta se referă la Simbolul de credinţă care, deşi e ste a lcătu it
din p u ţin e cuvinte, to tu şi cuprinde toate tain ele (sacram en ta). «Căci accstea au fost a d u n a te pe
scurt din toată S crip tu ra, ca nişte pietre preţioase aşezate într-o coroană, ca, deoarece m u lţi d in tre
credincioşi nu ştiu carte, sau cei care ştiu , nu pot să citească S c rip tu ra din p ricin a o cu p aţiu n ilo r
acestui veac, păstrîn d u -le în inim ă, să a ib ă p entru ei o su ficien tă ştiin ţă m în tu ito a re » (Ibidetn.
-p. 5 2) . S f . C h i r i i , Cateheza V, 12, P . G . , X X X I I I , 520 B — 521 A (fără co m p a ra ţia cu pietrele preţioase),
lld efo n s de T oledo (sccolul V II*lea) reproduce textul din N iceta, fără com paraţia cu pietrele preţi­
oase, în opera sa, Liber de cognitione baptismi, X X X III, P .L ., X C V I, 126 D — 127 A : « . . . i n quo (sym -
bolo) cum pauca sîn t verba, c o n tin e n tu r om n ia sacram enta. In qua ideo ab ap o sto lis breviatim
co llecta sunt ex ó m n ib u s S cripturis ut quia m u lţi credentes vel litte ra s nescirent. vel sciente»
o ccupati im p ed im en to saecu li, S crip tu ra s eis legere non liceret boc corde et m em o ria retinentes.
sufficientem sib i haberent scien tiam salu tarem » . R eproducerea iui lldefons arată că opera S ftn tu lu i
N iceta avea o circ u la ţie in te n să pe la ju m ătatea secolului al V II-lea. în Spania.
417. C o m p a r ă cu O rigen (Traclaius Ongenis, ed. B atifîol, X II. p. 135, la Burn, p . 7, nota 1) :
« P rim u m e ten im cate c h u m en u m ho m in em quasi ad h o sp itiu m corporis serm o legis in g re d itu r» .
418. Fragni. 2. Niceta in libro primo a d competentes, Burn. p . 7 ; S f . C h i r i i , Procateheza, 6.
P.G ., X X X III, 344 A. T e x t u l este citat şi de Isidor de S evilla, De ecclesiasticis officiis, l i b . I I . c a p .
X X II, 1, P . L . , L X X X in . 815. 419. De Spiritu Sancto, 5. B u r n . 23.
420. Fragm. /. Niceta in lib. primo ad competentes. B u r n , p . 6 —7.
94 Asistent ŞTEFAN C. A L E X E

tului, fiind convins că, devenit a l lu i H ristos, încetează a se m ai tem e de

diavol» 421. Lepădarea de diavol şi de faptele lui rele nu este o m etaforă.
Ea înseam nă ren u n ţa re a la un s til de v iaţă care lim ita orizontul spiritual,
al om ului, adică, după spusa S fîn tu lu i Niceta, lepădarea de «cinstirile
păgîneşti şi de idoli, de oracole şi auguri, de serbări fastuoase şi tea tre (cu
subiecte imorale), de hoţii şi înşelăciuni, ide om ucideri şi desfrînări, de
m înie, zgîncenie, m îndrie şi lăudăroşenie, de orgii şi beţii, de coruri (dan­
satori şi cîntăreţi), de m inciuni şi de celelalte rele asem ănătoare aces­
tora» 422.
Taina Botezului avea şi o a ltă însem nătate. Ea aducea «reînnoirea şi
resta u ra rea om ului p rin Sfântul Duh», un plus faţă de prim a creaţie 423.
Aceasta însem na «îm brăoarea om ului nou care este reînnoit după cunoaş­
terea Celui ce l-a creat» (Colos. III, 10) 424.
După Sfîntul Niceta, viaţa cea nouă a creştin ilo r avea în centru pe
Dom nul nostru Iisus Hristos. M întuitorul Iisus H ristos nu este ceva e x ­
te rn care intervine în viaţa creştinilor, ci aceştia trăiesc cu Hristos, fiind
ocrotiţi de Dum nezeu. «Astfel, m îna lui D um nezeu vă va ocroti şi
D uhul lui H ristos va păzi intrarea voastră de acum şi pînă în veac (Ps.
CXXI, 8), fiindcă m editînd pe H ristos veţi zice u n ii altora : «Fraţilor, fie
că priveghem , fie că dormim, trăim în Hristos» (I Tes. V, 10)423. îm pre-
u n ă-v ieţu irea cu H ristos îi îndeam nă pe creştini să trăiască deplin c re­
dinţa pe care au m ărtu risit-o : «Cei ce au fost renăscuţi p rin credinţă
şi au fost sfinţiţi după chipul Evangheliei, în num ele T atălu i şi al F iului
şi al S fîntului Duh, n ăd ăjduind p rin această m ărtu risire îm părăţia ce­
rească, au datoria să se îngrijească de îm plinirea faptelor bune» 426.
S fîn tu l N iceta de R em esiana pune în leg ătu ră ta in a Botezului cu
iertarea păcatelor : «Căci aceasta este raţiu n ea barului, fiindcă cei c a re
cred, m ărtu risin d pe D um nezeu şi pe H ristos, dobîndesc p rin Botez, ie r­
ta re a tu tu ro r păcatelor lor. De aci se num eşte şi ren aştere deoarece o-
m ul este făcut m ai nevinovat şi m ai curat decît se naşte din pîntecele
m am ei sale» 427. P rin Botez sînt ie rta te păcatul străm oşesc şi celelalte
păcate, dar după Botez omul este în clin at să săvîrşească alte păcate. Sfîn­
tu l N iceta spune că şi ¡acestea se vor ie rta , a fa ră de păcatele îm potriva
S fîntului D uh 428, dacă cei care păcătuiesc se pocăiesc. T ra ta tu l De lapsu
virginis este un îndem n la pocăinţă. Pocăinţa este necesară după cum
42!. F r a g m . 3 N ic eia i n ii b r u quinio and com petentes, Burn, p. 33—54. 422. I b i d e m , p. 54.
423. D e S p i r i t u S a n c t o , 7, B u m , p. 25 , « .. . u t r e n o v a t i o q u i d e m ei r e p a r a l i o h o m i n i s c u m S p i -
riru l'iat... A n d u b i t u n e s t u li e n i, p l u s , e s s e b a p t i s m i s a c r a r n e n t u m , q u a m ip s e e x o r d i a c r e a t u r a c ?»
421. F r a g m . I. N i c e t a i n li b r o p r i m o a d c o m p e t e n t e s , B u r n , p. 7 ; Cf. F e r . A ugustin, C uvîn-
îarea C C X V I , I I , 2, P . L . , X X X V I Î I , 1077.
425. D e S y m b o i o , 14, B u r n , p. 52. S f î n t u l 11a r ie, d u p ă ce e n u m e r a n u m i r i l e a c o r d a t e L o g o s u l u i ,
ia c e u r m ă t o a r e a p r e c i z a i c , a r â t î n d a d e v ă r a t u l s e n s e c u m e n i c al a c e s t o r n u m i r i : P r i n a c e s t e c u ­
v i n t e s î n t c u n o s c u t e t a i n e l e î m p ă r ă ţ i e i d i v i n e (a h a r u l u i ) , p e n t r u c a « D u m n e z e u s ă fie t o a t e şi îns
to ţ i » ( L i b e r d e P a i r i s e i F i li i u n i t a t e , P . L . , X, 886 B ) .
426. D e r a t i o n e fi d e i , 1, B u r n , p. 52. 427. D e Sym boio, 10, B u r n , p. 49.
428. D e Spiritu Sancto, \7, Bum, p. 32—33; D e S y m b o i o , 7, p. 46.
 SF1NTUL NICETA DE REMESIANA ŞI ECU MENICITATEA PATRISTICA 95

sînt necesare m edicam entele p e n tru cei bolnavi 429, căci ea şterge pedeap­
sa şi readuce pe cel ce s-a pocăit sincer, la H ristos, după cum a zis
D um nezeu : «întoarceţi-vă la M ine si Eu M ă voi întoarce la voi» (loil
II, 12 )430.
M întuitorul H ristos este num it: «P reot pentnu că a oferit T rupul Său
prinos de jertfă lui D um nezeu-T atăl, p e n tru noi, şi p e n tru că se în v re d ­
niceşte să se aducă je rtfă p e n tru noi în fiecare zi» 431. R eactualizarea zil­
nică a jertfe i de pe C ruce este u n izvor de m în tu ire, căci « pentru păcatul
nostru a p ătim it H ristos ca să ne dăruiască nouă dreptatea» 432. De aceea,
Sfîntul N iceta îi îndeam nă pe credincioşi să nu se ruşineze de patim a
M întuitorului de pe Cruce 433 ; dim potrivă, «să prefere cu credincioşie
crucea lui H ristos şi slăvită lui patim ă» 434.
P linătatea h arului este îm părtăşită credincioşilor p rin învierea Dom-
n ou lui nostru Iisus Hristos. Sfîntul N iceta stăru ie în" chip deosebit asu­
pra învierii ca o îm plinire a speranţei credincioşilor. «Crede cu statornicie
m învierea tru p u lu i tău şi în viaţa veşnică. In tr-ad ev ăr, dacă nu crezi
aceasta, zadarnic crezi în Dum nezeu. Căci tot ceea ce credem , p e n tru în ­
vierea noastră credem. A ltm interi, «dacă num ai în această viaţă n ăd ăj­
duim în Hristos, sîntem cu adevărat», după cum a spus A postolul : «mai
nefericiţi decît toţi oamenii» (I Cor. XV, 19), fiindcă p e n tru aceasta a
prim it H ristos tru p omenesc ca să îm părtăşească com uniunea vieţii veşnice
n atu rii noastre pieritoare» 4:!5.
învierea M întuitorului este chezăşia învierii tu tu ro r şi a îm plinirii
dreptăţii divine, cînd cei drepţi vor străluci ca soarele în îm p ărăţia ce­
ru rilo r (Matei XIII, 43), iar pe cei nedrepţi îşi vor prim i răsp lata fap te ­
lor lor, care va fi «plîngerea ochilor şi scrîşnirea dinţilor» (Matei XIII,
42) în întunericul ia d u lu i43(S.
Sf î nt u l N ic et a subl i ni az ă rolul e c u m e n i c şi p e da g o g i c al învierii.
Sf în t ul D u h d ă r u i e ş t e t r u p ur i l o r î nv i a t e o st are d e sănăt at e, căci acestea
nu se ma i t e m de d u r e r e sau de m o a r t e şi real izează adevărata c o mu ni u ne
a sfinţilor. Pa rt i c ip ar e a credi ncioşi lor la c o mun i un e a sfinţilor, adică la
viaţa a d e v ă r a t e i Biserici, cea una, sfîntă, s oborni ceas că şi apostolească,
c onst itui e p e n t r u ei u n ne se ca t i z v o r de energie.
' «Căci trăiesc în cer cei care au tră it p o triv it în v ăţă tu rilo r şi drep­
tăţii lui Hristos, în această lume. A ceasta este acea viaţă fericită şi veş­
nică în care crezi, acesta este rodul întregii credinţe şi al bunei vieţuiri,
aceasta este nădejdea p e n tru care ne naştem , credem şi ne renaştem ;
p e n tru aceasta şi profeţii şi apostolii şi m ucenicii au suferit a tît chinuri
de negrăit cit şi m o artea pe care au prim it-o cu bucurie. A ceastă viaţă
n-o va avea nici păgînul, nici iudeul incredul nu o va dobîndi, dar nici
429. D e l a p s u virginis. 33, B u r n , p. 123.
430. I b i d e m , 36, p 121. P o c ă i n ţ a de c a r e v o r b e ş t e S f î n t u l N i c e t a m i e s t e n u m a i r e v e n i r e a la
H r i s t o s , o c o n v e r t i r e ( i n m p o t p ^ ) , in s e n s u l d e « î n t o a r c e r e la D u m n e z e u » (V ezi P a u l A u b i n , S .J. ,
L e P r o b l e m e d e la « C o n v e r s i o n ^ , P a r i s , 19o3, p. 5), ci e s i e o « t r a n s f o r m a r e a s p i r i t u l u i » ( it e T o t V o t a )
d i n o m al p ă c a t u l u i i n o m a l lu i H r i s t o s . 431. D e diversis a p p e l l a t i o n i b u s , B u r n , p. 2 —3,
432. D e S y m b o l o , 5, B u r n . p. 44. 433. I b i d e m , p. 43. 434. I b i d e m , 14, p. 52.
435. D e S y m b o l o , 10, B u r n , p. 49. 436. I b i d e m , 11, p. 50.
96 Asis'en1 ŞTEFAN C. ALEXE

creştinul care slujeşte viciilor şi fărădelegilor, fiindcă a fost p reg ătită

num ai p e n tru credincioşi şi p e n tru cei ce trăiesc în nevinovăţie» 43T.
*

P e sc u rt se p o a te sp u n e că te ologia d o g m a tic ă a S fin tu lu i N ic e ta de

R e m e s ia n a e ste a x a tă p e id e e a de u n ita te : p e de o p a rte , u n ita te a B is e ­
ricii. D eşi sîn t tr e i P e rso an e d iv in e , T atăl şi Fiul şi S fin tu i D uh, ele
p ă str e a z ă în m o d in efa b il şi ta in ic u n ita te a f iin ţe i d u m n e z e ie ş ti. P e D u m ­
n e z e u îl p u t e m cunoaşte n u m a i d in m a n ife stă rile Sale ca p u te r e , v o in ţă ,
b u n ă ta te , m în g îie r e , d r e p ta t e etc., dar n a tu ra sa d u m n e ze ia sc ă este in ­
accesibilă m in ţii o m e n e şti.
S fîn tu l N ic e ta de R e m e sia n a e x p u n e în v ă ţă tu r a o r to d o x ă de spre
S fîn ta T r e im e , fiin d în d e p lin acord cu S f în ta S c r ip tu r ă şi cu S f in ţii P ă ­
rinţi, ceea ce face ca opera lui să fie s itu a tă la u n în alt n iv e l e c u m e n ic .
A p ă r a r e a d r e p te i c re d in ţe cu p r iv ir e la D u m n e z e ir e a Fiului şi a S f in ­
tu lu i D u h fa ţă de în v ă ţă tu r ile e re tic ilo r a m i n tiţ i în se a m n ă p e n t r u S fîn tu l
N ic e ta p ă s tr a r e a u n ită ţii şi pă cii p e care le-a a ş e za t M în tu ito ru l în
Biserica Sa.
M u lţim e a n u m e lo r d a te M în tu ito r u lu i e ste a p re c ia tă de e piscop u l
d in R e m e sian a, ca şi d e alţi P ă rin ţi c o n te m p o r a n i lui, d r e p t u n i z v o r n e ­
se c a t de d a ru ri care, a p lic a te la v ia ţa credin cio şilo r, ii u n esc în tr - o s in ­
g u ră n ă d e jd e . O p e ra Despre diferitele num iri ale Dom nului nostru Iisus
H ristos es te actuală şi azi, de o are c e M în tu ito ru l, « S tă p in u l u n ive rsa l» , este
p r e z e n t în B iserică şi continuă lucrarea Sa p r in p u te r e a S fin tu lu i Duh.
P n e v m a to lo g ia nîcetan ă, d e z v o lta tă în tr a ta tu l Despre Sfîntul Duh
în s p ir itu l e c u m e n ic ită ţiî B isericii seco lelor al I V - le a şi al V -le a , po a te
d in a m iza şi lu m in a , p r in a r g u m e n ta r e a şi solu ţiile sale o r to d o x e , a c t i v i ­
ta te a e c u m e n is tă c o n te m p o ra n ă .
C o n c e p ţia S fin tu lu i N ic e ta d e s p r e B iserică , p e care o p r e z in tă ca o
c o m u n iu n e a sfin ţilo r, e ste p r e ţio a să şi dă u n i m p u ls nou tră irii c re ştin e .
E x p re s ia « c o m m u n io s a n c to r u m » s in te tiz e a z ă u n ita te a , s fin ţe n ia şi so b o r-
nic ita te a B isericii.
î n fine, în v ă ţă tu r a d e s p r e D u m n e z e u , unul în fiin ţă da r în tr e it în
P ersoan e, ca şi în v ă ţă tu r a d e s p r e B iserică, sîn t r e z u m a te d e S fîn tu l N iceta
în im n u l, de largă re s p ira ţie ecu m en ic ă , Te Deum laudam us : cu o singură
laudă, B ise ric a d e p e în tr e g u l p ă m în t, a sfin ţilo r care au fost, care sîn t
şi care v o r fi şi a p u te r ilo r ce re şti, p r e a m ă r e ş te p e D u m n e z e u Tatăl, Fiul
şi S f în tu l Duh.
In cele ce u r m e a z ă v o m a n a liza fe lu l c u m a în ţe le s S fîn tu l N ic e ta
că tr e b u ie să fie îm p lin ită această lau dă de că tre c redin cio şii săi, p rin
tr ă ire a în B iserică p o t r i v i t în v ă ţă tu r ii m în tu ito a r e a D o m n u lu i n o str u
Iisus H ristos.
437. I b i d e m , 12, p. 51
 P A R T E A A T R E I A
TRĂIREA CREŞTINA DUPA SFÎNTUL NICETA DE REMESIAMA

1. Ţinuta credinciosului în Biserică. — S fîntul N iceta de R em esiana

este u n c a te h e t de fru n te , strîn s legat de credincioşii pe oare îi păsto­
reşte. «El este, după cum se exprim ă J . Zeiller, în deplin acord cu sim ­
ţire a intim ă a poporului creştin, p e n tru care creştinism ul n u este num ai
u n sistem, ci este în ain te de toate, v ia ţă » 438. In tr-ad ev ăr, cele tre i lu ­
c ră ri ale sale, cu cara c te r practic bisericesc, De vigiliis, De pscdmodiae
bono şi De lapsu virginis, se ocupă în chip spccial de viaţa sufletească
a păstoriţilor săi.
P rin îm brăţişarea noului fel de viaţă, creştinii trebuia să dovedească
p rin tr-o p u rta re deosebită că în v ăţă tu ra creştină i-a prefăcut cu adevă­
ra t în «oameni noi», care trăiesc în Hristos, cu H rb to s şi p en tru Hristos,
C ăru ia «I s -a u în cred in ţat cu tc a tă pute rea sufletului»
A ceastă «înnoire» treb u ie să pr *nească de la schim barea totală a
inim ii, dar faptul se exprim ă şi p ri;. ţinuta ex terio ară a creştinului. în
această privinţă, S fîntul N iceta dojeneşte excesele in îm podobirea tru p u ­
lui, socotindu-le fără valoare, sim ple c?pricii puerile, aşa cum făcuse
T ertulian, Sfîntul C iprian, Origen, Sfîntul Ioan G ură de A ur şi P ă rin ţii
■Capadocieni.
««Ce să .spun despre aceştia care prin împodobirea de p ^ so s a trupului, voiesc
•să iasă în evidenţă şi să fie admiraţi ? Nu mai vorbesc de eleganţa exagerată în
med inutil a veşmintelor. Vă rog, la ce foloseşte bărbaţilor părul încreţit cu acul,
acoperind în întregime ceafa, iar în faţă ascunzînd complet î n mi e a , înoît nu rămîne
pe aceasta 'nici un loc liber pentru s e m r ui lui H ristos? E: îşi atrag ruşinea şi
înjosirea tocmai de -acolo de unde socoies: că au o slavă oarecare sau frumuseţe.
La fel şi fem eile, care-şi leagă capul .ca un scut, încit fruntea rămîne ca o vale
între două dealuri ; la urechi le atîrnă greutăţi ele pietre preţioase legate în aur,
braţele sînt împodobite cu aur, lanţuri şi pietre scumpe le acoperă gîtu.1, iar la
picioare, in 'loc de încălţăminte, strălucesc panglici de un roşn-aprins, Ce folos se
află în aceste podoabe, ce nevoie au de ele ? Este num ai o strălucire goală şi m ani­
festarea unei minţi stăpânite de o dorinţă copilărească» 4i!\

«138. J. Z e i i l c r . L c s o r i g i n e a c h r t i i n u u ' X . . . , p. 555.

43 9 . F r a g m . 3. N i c e i a i n li b r o q u i n i o v d c o m p e t e m e s , D l - \ p.
1 10. I b i d e m , p 54. S i i n i r ' N i c e i a o:.'te .':v. p o t r i v a e-iiru-iL-: ;:;a ; 15Ti- I.H ai ;-;-a:e dmi
fe m ei i o f r u m u s e ţ e a p a r e n ţ i i . r:U ivoWi. Iii pe l i n i a i : : v a i a u ; r :; b i ^ c r r i , ii T in i. i î , 0 ;
I P e t r u I I I , 3: I s a i n I I I , 10—2{), a ş a cum î a ; ; : s j T e rtu lian ca re cerea i• e c h i i i ! ) n i i;;i’en-.>f şi e x ­
t e r i o r i n j i n u t a f em ei i ( D e c u i t u m . h =-. 1!. c a p . î l , VĂ . . , I, I P ' j A ) . S " ^ r ! u ! C i p r i a n (!Je
bono p u didtiae, XII, ed , 11 ari ei. In CSFL. «sn. iii, 3. p. 23—2 ‘; v o r b e - l e ee n o c io a !'* fe m e ie ş ti
în term en i n so m ^n aio ri n c c ’o n ai S f î . ; u I u ? N a e i n şl a : P ă r i n ţ i l o r c . a K i d o c i e ’ii. D*.- e x e m p l u , perini
S f î n t u l G r i g o r i e do N a ' . i n n ; ' . adevarai;; pod.. o.'io a c e e a pe care a dat-o nâ.iîrn, :,:’iea p a l o a r e a
şi frum oasa culoare roşie naturală a o !. > r . d e o a r e c e fem eia trebuie sa se asem ene chipului
C e î u i c a r e 2 c r e a t - o . F a r d u ! ş i t o n t e poc1--::''-.':: fo!o>iie d e ursele f e m e i c r e ş t i n e a r n i n' .e •'•*.! d e i e m e i i e

7
98 Asistent ŞTEFAN C. -1IF.SF.

C ritica pe care S fin tu l N iceta o face acestor excese nu este a tît de-
incisivă ca, de exem plu, critica Sfî-ntului loan G ură de A u r sa-u a Sfînfcului-
G rigorie de Nazianz. Pe el îl interesează în special creşterea duhovni­
cească a credincioşilor săi, cum rezu ltă din sfatu rile şi îndem nurile pe
care le dă cu p riv ire la particip area la slujba privegherilor şi la eîntarea
psalm ilor în biserică. D esigur că S fintul N iceta consideră că venind fre c ­
vent la biserică şi luînd p a rte cu to ată luarea am inte la lecturile şi cîn-
tări-le de aici, credincioşii vor sfîrşi p rin a ren u n ţa sin g u ri la exagerările
în îm brăcăm inte şi podoabe.
S fîntui N iceta apreciază şi laudă pe b ă rb a tu l şi pe fem eia care se
lipsesc de o parte din odihna nopţii şi m uncesc cinstit p en tru înlesnirea
traiiu u i.
«Insă dacă cel care priveghează pentru lucruri care se rel'eră la trup, adică
pentru hrana şi îmbrăcămintea necesare vieţii, este lăudat, mărturisesc că mă mir,,
spune el, că sînt unii care socotesc de prisos sau zadarnice, sau, ceea ce este mai
rău pentru ei, nefolositoare, sfintele privegheri atît de rodnice în lucrarea duhovni­
cească. de îm belşugate în cuvântări, în imne de laudă şi în lecturi sfin te» 441. Cei
care m anifestau nepăsare faţă de slujba privegherilor sînt îndrumaţi de Sfîntui
Niceta să reflecteze la lipsa de temeini.citate a argumentării lor şi să se încadreze-
intr-un fel oarecare in rugăciunea de obşte, participînd cu toţii la viaţa spirituală-
a comunităţii 442. Cei leneşi şi somnoroşi ar trebui să se ruşineze căci lor li se

d e s i r î n a t e . f i i n d p r i l e j ck- s m i n t e a l a p e n t r u f e c i o a r e şl a c o p e r e a u s u f l e t u l a d i c a c h i p u l Ini D u m n e z e i ! .
L a S f i n t u l G r i g o r i e . p u n í a t e ; ! i r n p e s s c a i a c e a p a r t e d i n p u r i t a t e a s p i r i t u a l a , d in c a u i a r e a c h i p u l u i '
hii D u m n e z e i i ( P o e m e c a r i. I, p a r t . H , X X î X , J m ’i o r i e a ¡ a u ci ¿or c a r e s c î m p o ­
d o b e s c p e s i e m ă s u r ă t P . O . , .XXXVII, 883 A — 908 A). C u p r i v i r e In i n t e r p r e t a r '. ; * m o d e r n a a a c e ş t i : :
p o em . v e / i : F. Q u é r ó , R é f U w i o n s d e ( ¡ r á u / i r e d e X / u i u n . ' e s u r lo />/ r u re f e m i n i r u \ i ' f t i d e d a P o e m c
s u r !a c o q u e t t e r i e , I. I I , ¡n « R e \ u e d e s S c ie n c e « P c'ig ie u sc s» . nr. I, S i r a s b n i r g . 1^)8. p. <;2--7l.
A p r e c i e r i l e S f î n t u l u i N i c e t a p r i v i n d ţ i n u t a c a p i l a r ă şi v e s t i m e n t a r i i a u n o r t i n e r i c r e ş t i n i di;,
s e c o l u l al I V - l e a , s î n t o s u r s ? de i v i l e e i i e a s u p r a u n o r c u r e n t e a p u s e n e , m a n i f e s t a t e in v în d u r ii r . •
t i n e r e t u l u i , c a r e sc c a r a c t e r i z e a z ă p r i n n e g l i j e n ţ ă to ta l; ! f a ţ a de î n g r i j i r e a p a r u l u i şi a î m b r ă c ă ­
m i n t e i . C o n c l u z i a e p i s c o p u l u i de ¡ ' e m e s i a 1’^ ni p a r ^ a s t f e l ca u n ş ' - a p i e r d u t ni ci de-Hi tu cm'ae*
te r n ! d e a c t u a l i t a t e , p u u î n d t i - n e a c e e a ş i î n t r e b a r e : « Q u i s u s u s iu !iis, cpine u i i l l t a s i n v e n i t u r . > !sr
s>na i i. ; ; is p o m p o . c i ¡iţrrts d e s i d e n o i n f a n t i l i c o r r u p t a ? » ( B u r n . p. 5 ' ) .
i 11. D e ;a7i,'7.i7 v, I, T n r n e r , p. 3on. A m u ’ur niri t si e d i ţ ' a iui B u t-, care (Hiera uneori de cer,
a iui Turner.
412. D in c u v i m a r e a De e i ^ i l i i s r e i e s e e.:i s l u j b a p r i v e g h e r i i era. savi/şitâ cu regularitate per
v r e m e a S Î Î n t n l u i N ic e ta . in e p a r h i a s a , ITi i n t e r v i n e p e n t r u n a r a t a t e m e i u r i l e şi f o lo s u l p r i v e g h e r i ­
lor. í i •;*!: 1 p r o v o c a t d e a b s e n t a u n o r e r e d i n c i o ş i pe c a r e ii m u s i r á şi ii î n d e a m n a s a s e incadre:-»..
în practica liturgica a B is e r i c ii .
De altfel, ia s n r s ü n i s ^' - ol uJ ui ai I V - k a , p ractica p rivegherilor e;-,i r a s n l m j i t a în t o a t a
B i s e r i c a . S f î n t u i Y;:n.i:e ce l M a r e a f i r m a pe la a n i : ' 37”, c a p r i v e g h e r e a e r a a p r e c i a t a şi p r a c t i c a t a
în C a p a d o c i a . F g i n t . L i bi a, T e b a . P a l e s t i n a . A r a b i a , F e n i c i a . S ir ia , a j u n g i n d pini i la î ' u f r a t ( S c r i ­
soare.-, X X V ! / c a i r e c i c r u i d in \< o c e z a r e e a , 3. P . O . , X X X I I . 761 B ) . O c a l a t o a r e c r e ş t i n a , f a e î n d u n
p e l e r i n a j la L o c u r i l e S f i n t e in j u r u l a n u l u i -100, d e p e ri e p r i v e g h e r i l e d e la I c u s n l l m şi B c t l e e n .
i l ' r h c r ;e. J o u r n a l d e {r1. T e x t e l a t i n , I n t r o d u c í a n e t t r n d u c l d o n de I l é ’o n e P é t r é , P a r i s . 10 íS,
p. !f>i>. 19!. 19G. 2-'V2, 2:0.
S f î n t ui A m b r o z i e , e p i s c o p ui .Mila nu lui. da m a r t u r ie d e s p r e \ i s t e *>;a 'n r i v e g h e r i l o r î n Anu ^.
î n d o m n i n d pe c r e d i n c i o ş i '"--a ia. p a i t e f a r a p r e g e t îa « r u g ă c i u n i - ’’ de !a n.i'C'ui r o p i i i » , d e o a r e c e
a t u n c i a t î t s u f l e t u l cit şi t r u p u ; no t e a d e a p r a d a c u u ş u r i n ţ a ¡¿nulelor d i a v o l e ş t i ( P . s p u n e r c a s up r:;
P s a l m u l u i CA’ 1 7 / / , C u i í n i w e a V I U , -45—-17. 52. P i * . . XV, I 3 8 2 - H S 3 şi 1385-1380.
C ît p r i v e ş t e c o n ţ i h u t u i s l u j b e i p r i v e g h e r i l o r , d u p a open a D e vigil ia s, el c o n s t a d in pr ed i c ă ,.
I m n e d e l a u d ă ( p s a l m o d i e r o ) şi le c t u r i s f i n t e . Se p o a t e v e d e a ş : A. L. Ta ut u. R i i n l S i l m u l u i Xicctc-y
Episcop al Remesianei..., p. 27—33.
 SFINTUL NICETA DE REMESIANA Şl ECU MENI C1TAT EA PATRISTI CA 99

adresează cuvintele mustrătoare ale înţeleptului Solomon {Prov. VI, 6, 9—U ). Cei
bătrâni sînt prezenţi la priveghere din pricina vârstei. Totuşi dacă ei nu rezistă
din pricina neputinţei, nu trebuie să îndemne pe cei tineri şi sănătoşi să nu par­
ticipe la privegheri. Cei infirm i să nu-i invidieze pe cei care pot să privegheze, ci
să-i felicite şi, rămînînd acasă, să se unească cu aceştia prin rugăciune, ca să se
bucure laolaltă de bunătatea dumnezeiască, pentru că pe unii îi încununează fapta,
iar pe alţii îi veseleşte viaţa evlavioasă 443.
P rivegherea este socotită de S fîntul N iceta ca o p urificare după cinci
zile şi cinci nopţi în care om ul s-a îng reu iat p rin tr-o am orţire trupească
şi s-a p ă ta t p rin fapte lum eşti. Ea este o îndeletnicire folositoare spre
sfinţenie, de care să nu se ruşineze nim eni, după cum nu se ruşinează
nici cei necinstiţi atunci cind săvîrşesc lucruri urîte.
De folosul privegherii se îm părtăşesc şi cei buni şi cei răi. «Dacă
eşti sfînt, subliniază Sfîntul Niceta, iubeşte privegherile ca să păstrezi
com oara ta priveghind şi să răm îi în sfinţenie. Dacă eşti păcătos, cu a tît
m ai m u lt sileşte-te ca priveghind şi ru g în d u -te să te curăţeşti, strigînd
m ereu cu u m ilinţă : «De cele nevăzute ale m ele, ourăţeşte-m ă, Doamne,
şi de v răjm aşi apără pe robul tău» (Ps. X V III (XIX) 13, 14)» 444.
Slujba privegherilor, «bun intim tu tu ro r sfinţilor, este o tră să tu ră de
u n ire care leagă p rin vechim ea şi foloasele sale pe creştinii care sînt în
Biserică cu proorocii şi sfinţii, cu slu jito rii Legii şi ai Evangheliei, şi mai
cu seamă cu M întuitorul Iisus Hristos, Care a înv ăţat pe ucenici rostul
privegherilor, nu num ai p rin c u v in te ci şi p rin pildă personală 445.
Dacă p rezen tarea istorică a p racticării p rivegherilor n u !a r avea da­
ru l convingerii, Sfîntul N iceta îi îndeam nă pe credincioşi să se îndelet­
nicească ei înşişi cu privegherile p e n tru a le sim ţi u tilitatea.
«Aşadar cine a gustat, a înţeles şi a sim ţit ce greutate i s-a ridicat de pe
suflet priveghind, cită am orţire a minţii este alungată, cîtă lum ină inundă sufletul
celui ce priveghează şi se roagă, ce har veseleşte toate m ăd u larele! Priveghind,
orice te am ă dispare, încrederea renaşte, trupul este strunit, viciile pălesc, dragostea
se întăreşte, dispare prostia, creşte înţelepciunea, m intea se ascute, eroarea este
înlăturată, diavolul — capul fărădelegilor — este rănit prin sabia D uhului»44".
S fîntul Niceta învaţă pe credincioşi să-şi angajeze în treag a fiin ţă la
slu jb a privegherii, astfel îneît să fie u n acord deplin a l tru p u lu i şi al
sufletului. «Cine priveghează ou ochii să privegheze şi cu inim a şi cine
se roagă cu duhul să se roage şi ou m intea, p e n tru că este absolut nefo­
lositor să privegheze einevta cu ochii în tim p ce su fletu l doarm e» 417. Sim ­
pla prezenţă la slujbele religioase, fără particip area activă a sufletului,
va fi subliniată cu in sisten ţă şi în lu crarea în chinată psalm odierii.
Un fap t dem n de rem arcat este că S fîntul N iceta dă anum ite indi­
caţii de n a tu ră practică cu p riv ire la p reg ătirea necesară p e n tru p a rti­
ciparea la privegheri şi, în general, la disciplina care se im pune p e n tru
b u n a desfăşurare a slujbelor în biserică.
4 3. De vigüi:s, I I , T u r n e r , p . 300 -3 0 7 . Vridem, I I I , p . 307.
414.
415. Ibidem, I V —V I , p . 3 0 8 —3 1 0 : Com p. S f. De dominie a oratione, c a p .
C ip r is n , X X IX . i:d .
H a rte !, in CSEL, I860, III, I, p. 288. 44 6 . Ibidem, V 3 I I , p. 311. 447. Ibidem, IX , p. J!2 .
 A s i s t e n t Ş T E F A N C. A LE XI;

«Cei care voim să priveghem, trebuie să ne îngrijim ca să nu avem pântecele

îngreuiat cu prea multă mîncare sau băutură, ca nu cum va mirosind a alim ente
nedigerate sau a băutură, nu numai să nu fim neplăcuţi nouă înşine, dar să fim
jude:aţi nevrednici de harul Duhului. Căci un oarecare ierarh distins spune : «După
cum fum ul alungă albinele, tot aşa exhalarea alimentelor nedigerate întoarce şi
alungă harism ele Sfîntului Duh» 44S. Deci, «trebuie să ne pregătim mai înainte prin
abţinere ca să putem priveghea cu mai multă uşurinţă ca şi cum ne^am pregăti
pentru o slujbă dumnezeiască... Şi astfel, inim a celor ce priveghează să fie deschisă
lui Hristos şi închisă diavolului, oa ceea ce rostim cu buzele să ţinem şi cu
inima«-449.
în tim pul slujbelor treb u ie respectată o anum ită rm duială p en tru
ca toţi credincioşii să se folosească deopotrivă de binefacerile ru g ăciu ­
nilor ascultate laolaltă.
«Cînd se cîntă, toţi să cînte ; cînd se roagă, toţi să se roage ; eind se citeşte,
să se facă linişte ca toţi să audă la fel ceea ce citeşte citeţul, nu altul rugîndu-se
cu voce tare să facă zgomot. Dacă soseşti mai tîrziu. în timp ce se citeşte, adoră
numai pe Domnul, închină-te şi ascultă cu atenţie. E timp pentru rugăciune cînd
ne rugăm cu toţii, dar e şi timp oricind vrei şi de cîte ori vrei să te rogi în parti­
cular, ea să nu pierzi citirea din cauza rugăciunii, fiindcă nu totdeauna poţi avea
la îndemână aceasta, pe cînd rugăciunea stă la îndemâna oricui. Să nu socoteşti
că se naşte un folos mic din ascultarea citirii sfinte. într-adevăr, rugăciunea aceasta
este mai roditoare, pentru cel ce ascultă deoareoe mintea fiind hrănită cu o lectură
recentă merge ne firul lucrurilor pe care le-a auzit de curând»
S fîn ta S criptură a constituit în toate tim purile m ijlocul cel mai po­
triv it p e n tru m enţinerea ecum enicităţii Bisericii. Ea a stat la tem elia ho­
tărârilor sinoadelor ecum enice şi a fost d rep taru l principal în propovădu-
irea credinţei ortodoxe. S fîntul N iceta cunoştea bine Sfînta S criptură pe
care a folosit-o necontenit, a tît în ex punerea doctrinei ortodoxe faţă de
rătăcirile ereticilor, cît şi p e n tru în tă rirea credincioşilor săi, sfătuind-u-i
să asculte cu atenţie atunci cînd se citeşte din S criptură şi să m editeze
asupra celor auzite.
La m enţinerea ordinii în biserică, un rol im portant îl au diaconii
oare sfătuiesc cu voce clară pe credincioşi să păzească unitatea, fie cînd
se roagă, fie cînd îngenunchează, fie în tim pul cînturii, fie în tim pul ascul­
tă rii lecturilor sfinte 431.
Deci, S fîn tu l N ic eta c e r e c red in c io şilo r săi ca a ceştia să p a r tic ip e cit
tr a g e re d e in im ă la s lu jb a p r iv e g h e r i lo r şi să p ă s tr e z e o r d in e a în b ise ­
rică, in te g r în d u - s e în atmosfera, de ru gă c iu n e n e c e sa ră m e d ită r ii asu pra
S f in te i S c rip tu r i.
P a rtic ip a re a c re ştin ilo r la s lu jb e le religioase, d in tr e care S fîn tu l N i­
c e ta a m in t e ş te p e larg n u m a i p r iv e g h e r e a , era a c tiv ă în sen su l că ei nu

41S. S í. V a s i í c . O m í f í a l despre P o s ’. 11. P . O . . X X .V t. / ? ! 13. S e p o a i e c o n s u l t a s i G , M o r i n ,

Q u e l e s t te « v i r n i t e r p a s t o r e s e x i m i a s » c it é p i r _■ d e R é m é s i u n u d a n s s o n o p u s c u l e « D e v i g i l i i s
s e r u o r u m D ei», in < T .'ev u c B ín c d lc tin c » , X III, ISP6, ( n o n a ir.a c c e s ib llí.).
419. De v i g i l a s , IX , T u rn e r, p. 312 : S :. C ix in n , De d o m i n i c a o r o l i o n e , 'i l , ed. H a rte l, in
C S E L . I l l , 1, p. 289.
•150. D e s s a ’m o d i a e bono, X III-X IV , T u rn e r, p. 21 0 —211. 45 1 . I b i d e m , X IV , p. 241.
 SEINTUL NICETA DE REMESIANA ŞI E C U M E N I CI T A T E A PATRISTI CA 101

răm îneau în biserică sim pli spectatori, ci aveau o anum ită funcţie litu r­
gică după cum reiese din lucrarea alcătuită p entru precizarea fu n cţiu n ii
şi necesităţii cîntării psalmilor.
2. Cîntarea în comun. — M uzica a fost socotită încă din cele m ai
vechi tim puri ca o podoabă a sufletului omenesc, de aceea B iserica a
cultivat-o cu grijă considerînd-o a fi unul din m odurile cele mai potrivite
p e n tru adorarea lui Dum nezeu.
T radiţia m uzicală în Biserică este a te stată de Sfînta S crip tu ră a Ve­
chiului şi a Noului Testam ent şi de Sfinţii P ă r in ţ i 4S2. C întarea în bise­
rică a tu tu ro r credincioşilor a fost cultivată în Biscrioa prim ară p e n tru
consolidarea u n ită ţii creştine, m uzica fiind în acclaşi tim p u n m ijloc de
a in tra în com uniune cu Dum nezeu. Secolul al IV -lea creştin străluceşte
îndeosebi în p riv in ţa dezvoltării cîntării bisericeşti în comun, d atorită
distinşilor ierarhi, p rin tre care se nu m ără şi S fîntul N iceta de R em e-
siana, care au p re ţu it m uzica şi au depus efo rtu ri su sţin u te p e n tru dez­
voltarea ei în rîn d u l credincioşilor.
Muzica s-a im pus în B iserică nu num ai ca in stru m en t de seam ă ai
adorării lui D um nezeu, dar şi ea un m ijloc eficace de a p ă ra re a d reptei
credinţe în controversele doctrinare 453 şi de răsp în d ire a creştinism ului,
astfel incit în secolul al IV -lea ea făcea parte din cult, în Răsărit şi
Apus, în spaţiul ecum enic al Bisericii. A ugustin va exclam a aşa de suges­
tiv : « în treag a lum e e un cor a l lui H ristos" 454.
Introducerea cîntării în slujbele bisericeşti nu s-a făcut însă cu u şu ­
rinţă. Sfîntul Niceta scria opera sa, D e sp re folosul cîn tă rii de p s a lm i,
pentru a răspunde unor acuzaţii venite din R ăsărit, că intonarea psal­
m ii o.r şi a knnelor n -ar fi po triv ită cu evlavia creştină şi nici nu a r fi
în spiritul înv ăţătu rii A postolului Pavel, care scria efesenilor : «U m ple-
ţi-vă de D uhul Sfînt, vorbind în tre voi în psalm i şi laude duhovniceşti,
lăudînd şi cîntînd D om nului în inim ile voastre» (Efes. V, 18, 19) 4°r>.
452. U n s c u r t i s t or i c ¿il c î n t ă r i i c u m r e i e s e (ii:1. S f î n t a S c r i p t u r i i , v e z i la m n g i s t r a n d Ş u- f a n
C. Al exe, F o l o a s e l e c i n' .u r ii b i s e r i c e ş t i in c ^ n i u n du!>a S . c e i a de. R e m c s i a n a . in « Bi s e r i c a
O r t o d o x a Roma n i i - *, LXXV (l9.’-7), nr . 1 - 2 . p. O p r i v i r e de r . n s a m b l u a s u p r a c î n t ă r i i î n B i s e r i c i
î n e p o c a p at r i s t i c i i , in T h é o d o r e Gc r o k i , / î s Pere-i d e e: Io. m u r i q u e , Mr ^ s b o u r e ; , 1931, 2 i l p.
-15:3. I s t or i ci i ! S f>cr;r.ic (istoria B isericccscù, cnit. VI , cap. VIII, P . O. . LXVU, GXO), desene’
c u m S f î n t u l l o a n Gu r i i de A u r a o r g a n l / a t ia C o n s t a n t i n o p o l c o r u r i c a r e c î n t a u i m n e î n ca ie se
m ă r e a d e o f i i n ţ i m e a F i u l u i c u Tatii !, ecHpsînd c î nt ăr i ie arienilor. L a ici, S f î n t u l F f r e m Şirul a
c o m p u s i m n e o r t o d o x e , şi le-a c î n t a t c u c o r u r i a ş a c u m f ă c u s e r ă şi e r et i ci i A p o l i n a r i e , Bardesnne,
M a n e * et c. (Cf. Th G é r o l d , op . cil., p. -'3— ;7). F e r i c i t u l A u g u s t i n ne i n f o r m e a z ă c u p r i v i r e la
i n t r o d u c e r e a c î n t ă r i i i u B i s e r i c a m i i a n e x a , ia a n u l 386. E p i s c o p u l A m b r o z i e e r a a m e n i n ţ a t de c ă t r e
i m p a r a t e a s a J u s t i n a , f av or ab i l i : a r i e n i l o r , c u d e p u n e r e a di n s c a u n . C r e d i n c i o ş i i a u r ă m a s p r i v e g h i n d
în biserica spre a - ş ‘ a p ar a episcopul, u n d e c î n t a u i m n e ş: p s ? l m i « d u p a ob i c e i u l o r i e n t a l i l o r »
( M ă r t u r i s i r i , c a i i . X., c a p, V I I , 15, P . L. . X X X I I , 770).
454, F e r . A u g u s t i n , E x p l i c a r e la P s a l m u l C X L J X . 7, P . L. , X X X V I I , 1953 : « C h o r u s C h r i s t i jam
t o t u s m u n d u s e s t . C h o r u s C h r i s t i a b o r i e n t e i n occi dent er r . c o n s o n a f » . H u s e b i u d e C e z a r e e a ( L a
P s a l m u l L X V , 4. 7—9, P . O . , X X I I I , 057 D — GGO A) a f i r m ă cil pe t o t p ă m î n t u l , î n o r a ş e c a şi ia s a t e ,
p o p u l a ţ i i do o r i c e n aţiune cî ntă cu voce tare imne şi p s a l m i spre lauda l ui D u m n e z e u . De asem e­
nea, S fîn tu l V asile atestă cîntarea imnelor în aria de r ă s p î n d i r e a p r i v e g h e r i l o r (vezi nota 442).
455. D e pscJtncdiae bono, I I, Turner, p. 233. La jumătatea secolului al IV -lea se crease un
a d e v ă r a t c u r e n t îm p o triv a psal modi eri i. Aşa se face că pa r t ic i pa nţ i i la u n S i n o d ţ i n u t î n Laodiceea
în ju ru l a n u l u i 360, a u aprobat canonul 15 c u următorul conţ inut : «Nimeni nu trebuie să cînte în
102 Asistent ŞTFTA.X C. A L E X K

Sfintui N iceta de R em esiana, ou .dragoste faţă de cîntarea în Bise­

rică, pe care o folosise cu succes în lu crarea s!a m isionară 45#, şi ou iubire
faţă de u n ita te a B isericii, sesizează că ad v ersarii c în tă jii, sub p rete x tu l
u n ei tăc e ri cinstite, voiau să lovească în profeţiile cu priv ire la M ântui­
to ru l H ristos 457. în tre ag a lu cra re De psalm odiae bono este stră b ă tu tă de
o caldă iubire faţă de credincioşii săi, pe care îi previne de prim ejdia
ce am eninţa să destram e farm ecul frum oaselor slujbe îm podobite ou cîn-
tări şi le dă îndrum ări cu p riv ire la rostul cîntării psalm ilor în viaţa lor
duhovnicească fixm d în acelaşi tim p unele r e g u li4iS p e n tru ca psalm o-
dierea să-şi atingă ţinta.
C întarea psalm ilor este 'considerată de Sfântul N iceta ca un prinos
de je rtfă adusă lui D um nezeu, ca să reverse asupra credincioşilor d ra­
gostea Sa nem ărginită. Je rtfe le şi obiectele m ateriale din V echiul T esta­
m ent, p rin care se cerea m ila şi ajutorul lui Dum nezeu, au av u t rolul
lor pînă la venirea M întuitorului, cînd «litera» a fost înlocuită cu «du­
hul». Acum accentul se pune pe jertfele duhovniceşti, ca de pildă, c re ­
dinţa, evlavia, rugăciunea, postul, răbdarea, dragostea, lauda, care au
fost m ai degrabă adăugate decît m icşorate. Un exem plu de acest fel de
je rtfă îl dă bătrânul Z aharia care după o tăcere îndelungată a profeţit
în im ne şi soţia sa E lisabeta care şi-a m an ifestat bucuria naşterii, înăl-
ţînd cîntări de m ulţum ire lui D um nezeu 4SS.
S fîntul Niceta. ca şi S fîntul Vasile cel M are, consideră psalm ul drept
o lu crare îngerească, deoarece îngerii au datoria să laude neîncetat pe
D um nezeu-T atăl şi pe M ântuitorul (Isaia VI, 1—4 ) 460. In psalm i se găsesc
num eroase locuri în care se accentuează c în ta re a ca je rtfă de laudă adu­
să lui Dum nezeu. «Voi lăuda num ele D um nezeului m eu cu cîntare şi-L
voi p ream ări pe El cu laude. Şi acestea m ai plăcute vor fi D om nului,
decît viţelul tin ă r căruia abia îi ră sa r coarne ,şi unghii» (Ps. LXVIII,
3 5 - 36 ). ’
«Iată ceea ce este mai de preţ, spune Sfîntul Niceta, iată jertfa duhovnicească
mai mare decît toate jertfele de anim ale ! Şi pe bună dreptate. Dacă. într-iadevăr,

b i s e r i c a , c u e x c e p ţ i a p s a l j i l o r c ::o p :c : ( r î i u l u i t i ) p e n t r u n c i n t a p s a l m i . c a r e s e i r c ă în a m v o n şi
c a r e c î n t a Ciupii c a r i e » (La C S 'a r ie s .LoOph Il e fo lc , I f i s i o i r c c’cs C o n c i ' c j , '.ol. !. î I -tî p â r t i e , P a r i s ,
1907, p. 1007— 1008, c a r e d ă şi a m ă n u n t e c u p r i v i r e la i n t e r p r e t a r e a acestui canon), Cu p r i v i r e la
in te rp reta rea ortodoxa a a c e s t u i c a n o n , vo/.i P r . P r o ; ’, r u e B r a n i ş t e . T e m e i u r i b -'bi.ee ş i ¡ r a d i l i o n a l e
pentru ci n tiV 'c a în com un a credincioşilor, ui «Studii ^ ' e o l o tf ic e * , V I (! 9 5 l) , r.r. I —2, p. 32—34.
P u ţ i n ma i fî c. du. Sîsiiîîî! W s i J c cel M a r e s c r i a ■■’I e r u l u i d i n N' c o c e ^ a r e e a ur ma t o a r e ! ' - ' : «C it
p r i v e ş t e î n s ă a c i mi t . i a p r i v i n d p s a l m o d i c r e a . p r i n c a r e c. i ce ne c a l o m n i a / . a i ns-păi m; a l i t do
m u l t p e cei n e ş t ' u t c r i . v a s p u n c;i p s a l m o d i e r o a n ¡ ost p r i m i t a şi i n s t i t u i t a d e t o a t e B N e r i c i i e lui
D u m n e z e u , i n d e p l i n a c o r d şi în m o d u n a n i m » ( S c r i s o a r e a C C V I f , 3. c ă t r e c i e r u l d i n A!>',,ce>areeo,
P . O . , X X X II , 764 A ).
456. Si . P a u l i n , C c t u e n X V I I , v. 201—204, c d . H a r ţ e i î n CSEt.., XXX, 2, p . 0!’.
4o7. D e p s a l m o d i a e b o n o , I I, T n r n e r , p. 2 3 4 : «Sed h a e c ta lia h a c rc tic o r u m c o m m e n ta sunt.
D um euim aliud U n g u e n t, subtililor c a n t i c a r e s p u u n t . N a m d u m p r o p h e t i ? a d v e r s a u t u r , et p r o p t e r
prophetas Deum couaniur d cstru e ie c r e a t o r e m . p r o p h e t a r u m dic'.a et m a x i m e c a e l c s t e s D n v i d i c a s
c a n t i o n e s p e r c o l o r e m ¡ ¡ on eş ti silentii v a c a re co n te n d u n t» .
458. N o r m e l e c l a r e d a t e cred in c io şilo r de S fîn tu l N iceta privind cîntarea au fost su b lin iate
ş i de i s t o r i o g r a f i a m odernă a m u z i c i i . V e z i P r o f . M. B reazul. Istoria m uzicii rom âne şti. T ipografia
şi l i t o g r a f i a î m ' ă j ă m î n l u l u i , B u c u r e ş t i , J956, p. 43—47, 52—51,
•159. D e p s a l m o d i a e b o n o , IX, T u r n e r , p. 237—238.
460. I b i d e m , p. 238 ; Ci . Sf. Va s i l e , O m i l i a la P s a l m u l 1, 2, P .O ., XXI X, 213 A.
 SFINTUL NICETA DE REMESIANA Şl E C U M E N I C ! TA T E A PATRISTI CA 103

¡acolo se vărsa sîngele animalelor, aici se jertfeşte lauda duhovnicească din sufle­
tu l însuşi şi din conştiinţa curată»481. Convins că psalmodierea este o jertfă bine-
p'lăcută lui Dumnezeu, el îi îndeamnă pe credincioşi : «Laudă pe Domnul în viaţa
ta, jertfeşte jertfia laudei şi prin aceasta se va arăta sufletului tău, calea prin care
va ajunge la mintuirea sa» 462.
D ar p e n tru ca această «jertfă» nouă să-şi atin g ă ¡scopul treb u ie să
fie făcută cu inim ă curată ,şi cu m intea .trează, «căci totdeauna este folo-
•sitor ca cele ce sînt ale lui D um nezeu să fie m editate în inim ă» 463. S im ­
ţu l Apostol a îndem nat să se dinte şi cu vocea şi cu cugetarea : «Voi
■cînta cu duhul, voi cînta şi cu m intea» (I Cor. XIV, 15). adică atenţia
celui ce cîntă trebuie să fie concentrată asupra înţelesului cuvintelor
psalm ului sau im n u lu i4(i4. Mai m ult, cei ce cîntă tainele lui D um nezeu
sîn t inspiraţi de Sfîntu] - Duh care sălăşluieşte în inim ile c u ra te şi nevi­
novate ca ale copiilor. David, fru n te a şi com oara cîntăreţilor, deşi era
copil, cîntînd la chitară, plăcut şi cu iscusinţă, a potolit, cu etosul cîn-
"tării sale, duhul cel rău care chinuia pe Saul 465.
Sfântul Am brozie accentuează, la rîn d u l său, că muzica izvorîtă d i n -
tr-o inim ă curată în tăreşte credinţa şi-l face pe creştin m u lt m a i p u te r­
nic în faţa ispitelor.
«Toţi sînt de acord, spune el, că nu trebuie să încetezi de loc mărirea lui
Dumnezeu. Acela care cîntă un imn o face cu inim ă curată şi duhovnicească ; el
elim ină din inima sa orice fel de pasiuni, aşa că nici o tristeţe, nici o durere sau
■amărăciune, nu-1 îm piedică să-şi îndeplinească datoria sa şi că starea sufletului
său nu e tulburată în nici un f e l; cîntînd imnul, el rămine hotărât şi de nezdrun­
cinat, ca D avid »468.
C urăţia sufletului a fost totdeauna izvorul fap te lo r bune şi al în ţe ­
legerii în tre oameni. B iserica a predicat to td eau n a această v irtu te cu
orizont ecum enic care face să se aşeze pacea şi iubirea în lum e. Slujba
■împodobită cu cîntări se aseam ănă ou un ospăţ duhovnicesc :
«Ce este mai plăcut decît această desfătare, întreabă Sfîntul Niceta ? Căci şi
<cu psalmi ne desfătăm, şi cu rugăciuni ne răcorim, şi cu lecturi ne hrănim. Intr-a­
devăr. după cum unii comeseni sînt desfătaţi de felurimea mâncărurilor, tot aşa
sufletele noastre se îmbogăţesc printr-o lcctură felurită şi prin cîntarea im ne-
lor» 467.

•3GI. D c p s a l m o a i u c bono, Yl.I. Turner, 237. -!f>2. I b i d e m . 463. I b i d e m , II, p. 233.

■164. S f î n t u i G r i g o r i e do N a /. i a ii z î n c c m r a ]-c f e c i o a r e s a c î n t e ¡ m a c l e s f i n t e m a i m u l t c u
’i n i m a d e c î t c u p u n i ( P o c n i ' d o g m a t i c c - m o r o l c , c a r i . I, p a r i . I I. }, P . O . . X X X V I I , 521 C ) , i a r S f î n t u i
V asilc în d r u m a p e tin e ri să-şi p ăstre/.e n e p ă la la c u r ă ţ e n ia s u fle tu lu i p r in t r o m u z ic ă a d e c v a tă :
« S ă î n c h i d e m u r c c h i l c Ia c ' n l c c c l c c a r e p e r v e r t c s c s u f l e t u l c ă c i p r i n a c e s t fel d e m u z i c ă s e n a s c ,
î n g e n e r a ! , p a s i u n i l e s e r v i l e şi j o s n i c e . S ă c i n t ă m m a i d e g r a b ă c c i ă i a l t fel d e m u z i c ă c e c o n d u c e
la b in e şi d e c a re se folosea D avid, p o e tu l c î n t j r i l o r s fin te » ( C u v î n t c ă tre tin e r i, c u m ar p ute a
’t r a g e f o l o a s e d i n c i t i r e a c ă r ţ i l o r n ă g i t i e , 7, P . G . , XXX I, 581 C D .
4G5. D e p s a l n i o d i a e b o n o , IV. T u r n e r , p. 235.
466. S i . A m b r o z i e , l' .x p l ic a r e /a P s a l m u l X L I I I , 23. P . L . , X I V , Î155 B.
467. D e p s a l m o â i a e b o n o , X I I , T u r n e r , p . 239, F e r i c i t u l A n g u s t i n , c a r e e r a d e o s e b i t d e s e n s i b i l
l a f a r m e c e l e m u z i c i i , m ă r t u r i s e ş t e c ă s e s i m t e î n ă l ţ a t s u f l e t e ş t e o r i d e c î t e or i a s c u l t ă m elodiile
-c ar e î n s o ţ e s c c u v î n t u l d u m n e z e i e s c , c ă u t î n d s ă p ă s t r e z e u n e c h i l i b r u î n t r e a p r e c i e r e a t e x t u l u i şi
a m e l o d i e i . « C î n d m i s e î n t î m p l ă , s p u n e el, s ă f i u e m o ţ i o n a t m a i m u l t d e c h i t a r e d e c î t d e c u v i n t e l e
¡pe c a r e le î n s o ţ e ş t e , m ă r t u r i s e s c c ă m ă s i m t v i n o v a t d e u n păcat grav» (M ărturisiri, c a r t . X, c a p .
X X X III, 50, P .L.. XXXII, SCO).
104 Asisieni ŞTEFAN C. A L E X E

Cântarea în biserică este sim bolul credinţei, a l evlaviei şi al iu b irii

faţă de D um nezeu, dar şi u n îndem n la iubirea aproapelui. F ericitu l A u-
gustin spunea : «Acela care . cîntă laudă, nu lau d ă num ai, ci laudă cu
bucurie. Cel ce cîntă laudă, n u cîntă num ai, ci şi iubeşte pe Cel căruia
îi cîntă. în lauda credinciosului este o predică, în cîntare este afecţiunea
celui ce iubeşte» 4fl8. P e n tru ca această laudă să fie auzită şi răsp lă tită
aşa cum se cuvine, treb u ie ca ea să pornească dintr-o inim ă curată, să
exprim e căinţa celor ce cîntă şi sufletul să vibreze continuu la ideile
sfinte pe care le conţine tex tu l cîntat, aşa cum recom andă şi Sfîntul N i-
ceta : «Preaiubiţilor, lăsînd la o p a rte vorbele de prisos, să cîntăm cu
sim ţul ascuţit şi cu m intea trează, ca să nu displăcem lui D um nezeu.
Căci P salm ul ne îndeam nă zicînd : «Că D um nezeu este îm p ă ratu l a tot
păm întul ; cîntaţi Lui toţi cu înţelepciune» (XLVI, 7), adică cu pricepere,
ca să cîntăm nu num ai cu suflarea, adică cu sunetul vocii, dar şi cu m in ­
tea şi să m edităm ceea ce cîntăm , ca n u cum va m intea fiind robită de
cuvinte şi cugetări străin e să lucreze fă ră nici u n folos» 409. A şadar, cîn-
tare a psalm ilor este ,un m ijloc de m editaţie ţ religioasă lasupra ideilor creş­
tine cuprinse în text.
O altă problem ă frecventă în B iserica creştină, în secolul al IV -lea,
era aceea a influenţei m uzicii laice asupra c în tării bisericeşti. F a p tu l
în grijorător consem nat de m arii dateheţi ai acestui veac era 'că unii
creştini aduceau în biserică o m uzică n epotrivită ou evlavia creştină, în
genul m uzicii cultivate de rep rezen tan ţii te a tre lo r păgîne, care nu avea
nim ic comun cu atm osfera religioasă creştină.
Astfel, Fericitul Ieronim este categoric împotriva introducerii muzicii de la
teatru în biserică : «Noi trebuie să cîntăm, să psalmodiem şi să lăudăm pe Dum ne­
zeu mai mult cu sufletul deeît cu glasul nostru. Să mă înţeleagă tinerii şi să ia
aminte cei care au datoria de a cînta psalmi în biserică : trebuie să cîntăm lui
Dumnezeu cu inima, nu cu glasul. Să nu umblăm a îndulci gîtul şi larinxul cu
bătuturi dulci cum fac tragedienii, pentru ca să se audă în biserică înflorituri şi
cîntece ca la teatru, ci să lăudăm pe Dumnezeu cu frică, prin faptele noastre şi
prin cunoaşterea Scripturilor..., căci nu vocea celui ce cîntă, ci cuvintele plac lui
Hristos» 47°.
Sfîntul loan Gură de Aur mustră pe credincioşii săi care introduceau, în cîn-
tarea bisericească, ceea ce auziseră la teatre. «Cum, tu nu te temi şi nu te cutre­
muri ? Poate nu ştii că aici (în biserică) este de faţă în chip nevăzut Dumnezeu

468. F e r . A ugustin, Expunere la P salm ul L X X II, 1, p.L., XXX V I, 914.

469. D e p s a l m o d i a e bt'no, X I I I , T u r n e r , p. 239. S f î n t u i l o a n G u r ă d e A u r , d e a s e m e n e a , p u n e
a c c e n t u l î n c î n t a r e m a i m u l t p e c a l i t ă ţ i l e s u f l e t e ş t i a l e c e l u i ce c î n t ă d e c î t p e e x e c u ţ i a te h n ic i i :
« F i e că e s t e u n o m s l ă b i t de v i r s t ă s a u e s t e î n c ă t î n ă r , că el a r e o v o c e a s p r ă , c ă i g n o r e a z ă t c t a t
r i t m u l , a c e s t e a n u \ o r u s o c o t i t e c a d e f e c t e . C e e a ce s e c e r e e s t e u n s u f l e t b l î n d , o m i n t e t r e a z ă ,
o i n i m ă î n f r î n t ă , o j u d e c a t ă s ă n ă t o a s ă şi o c o n ş t i i n ţ ă î m p ă c a t ă . D a c ă t u ai a c e s t e c a i i t ă ţ i v ei i n t r a
î n c o r u l c e l s f î n t al Iui D u m n e z e u şi v e i p u t e a s t a a l ă t u r i d e D a v i d » { L a P s a l m u l X L I , 2, P . O . ,
LV , 158, t r a d . T h . G e r o l d , op. cit., p 113). I n a c e l a ş i s e n s î n v a ţ ă m a i t î r z i u ş i S f î n t u l C a s i a n , s p u n î n d
că în tim p u l c în tă rii cred in cio su l tre b u ie să-şi facă o a n a liz ă a faptelor, c u g e tîn d a s u p ra lor
( C o n v o r b i r i c u P ă r i n ţ i i , X, II, P .L . , X L I X , 838 B C ) . V e z i p e l a r g , m a g i s t r a n d Ş t e f a n C. A le x e , ar t.
ci t. , p. 17 2 -1 7 3.
470. F e r . Ieronim . C om entariu la E p i s t o l a către lifeseni, cart. III, cap. V, 19, P . L ., XXVI,
561 D — 562 A.
 SFIXTUL NICETA CE REMESIANA ŞI E C U M L' .X IC IT AT E A PATRISTICĂ 105

oare cunoaşte gîndul fiecăruia ?... Dar tu nu înţelegi acest lucru, pentru că cele ce
ai auzit şi ai văzut la priveliştile publice ţi-au întunecat mintea şi de aceea, cele
ce se fac acolo le introduci în rînduielile bisericeşti, arătînd prin strigări nefireşti
dezordinea din sufletul tău. Oare, îţi vor ajuta ţie rugăciunile m îinilor pe care le-
ridici fără nici o rîn-d-uială şi strigătul nebunesc ? Cum nu te ruşinezi de cuvintele
ce le spui astăzi : «Slujiţi Domnului cu frică şi bucuraţi-vă de El cu Icutremur»
(Ps. II. 10)... Noi nu oprim m elodiile (de laudă, ci oprim melodiile nee-vlavicase,
strigările peste fire ale unuia înaintea celuilalt, ridicarea pe neaşteptate şi nefolo­
sitoare a mîinilor în aer, baterea cu picioarele, care sînt obiceiuri nepotrivite şi
nedemne» 4n.
S fîntul N iceta cere credincioşilor să oî-nte p o triv it tex tu lu i respec­
tiv, pentru iertarea păcatelor, deci în arm onie cu religia creştină : «In­
tr-ad ev ăr, spune el, su n etu l sau m elodia să se cînte în arm onie cu sfînta
religie, nu să se declame în stilul tragedieniior. ei însăşi prin m odelarea
vocii să exprim e ad ev ăratu l duh creştin. (Cîntarea) să nu aducă a ceva
teatral, ci să provoace pocăinţa p e n tru păcate« 472. Reiese de aici că m e­
lodia treb u ie să fie potrivită eu textul.
Nu treb u ie de tre c u t nici în cealaltă extrem ă, indiferenţă faţă de
c-întarea care se face în faţa lui Dum nezeu, după cum afirm ă Fericitul
A ugustin : «Cîntâ lui D um nezeu, dar să nu cînţi rău. El nu va vrea să-I
superi auzul. Cîntă bine, fratele meru. Tu tre m u ri atunci cinci ţi se cere
să cînţi înaintea unui bun m uzician, tem îndu-te ca a rtistu l să n u -ţi rep ro ­
şeze lipsa ta de cunoştinţă ; clar dacă tu cînţi lui Dum nezeu, treb u ie să-l
aduci o cîntare atît de desăvirşită îneît să nu displaci unui auz aşa de
perfect» 47â.
S fîntul N iceta învaţă că la cîntarea în biserică treb u ie să ia parte
tot poporul drept credincios, fă ră nici o deosebire de sex, v îrstă sau stare
socială. C întarea treb u ie să fie omofonă (pe o singură voce) şi uniform ă.
P e n tru realizarea u n ită ţii în cîntare este nevoie totd eau n a de o anum ită
educaţie m uzicală, p e n tru ca vocile să form eze un tot arm onic, plăcut
la aiuz. Şi în acest caz, unii credincioşi cu o voce m ai evoluată, din do­
rin ţa de a-şi m anifesta calităţile vocale ieşeau din arm onia corului, luîn-
d-o înainte sau prelungind nota finală. S fîntul N iceta dă reguli precise
p e n tru realizarea unei cîntări plăcute. «Vocea voastră a tu tu ro r, spune
el, să nu fie discordantă, ci arm onioasă. Nu u n u l să o ia înainte în chip
prostesc iar altul să răm înă în urm ă, sau unul să coboare vocea iar
471. Sf. î o a n G ura c'.v A u r , O n ;:7.v la textul : Ani vurm pe Domnul ţe -in d pe loc î n a l t, 2,
P .O .. L V I, 99.
472. D e p s a l n i o d i a e b on o , X I I I , T u r n c r . p, 239.
473. F e r . A u g u s t i n , E x p u n e r e ia P s a l m u l X X X I I , :}, C u v p . t , j. s, P .L . , XXXV. 383. B iserica ;j
p r iv e g h e a t to td e a u n a a s u p ra cin ta rii relig io a se luînd m a s u r i atunci cind influ en te le melodiei te a tra le
e r a u d ă u n ă t o a r e . A s t f e l, P ă r i n ţ i i a d u n a ţ i la S i n o d u l VI E c u m e n i c a u l u a t u rm ăto area hotărire
( c a n . 75), c u p r i v i r e ia c î n t a r e a î n b i s e r i c ă : <Cei ce v i n la b i s e r i c i s p r e a c î n t a , v o i m s ă n u s e
f o l o s e a s c ă ni c i d e s t r i g ă t e e x c e s i v e , s i l i n d şi f ir e a s p r e r ă c n i r e . nici s a r o s t e a s c ă c e v a d i n t r e c e le
ce n u s e p o t r i v e s c şi n u s î n t p r o p r i i B i s e r i c i i ; ci c u m u l t a l u a r e a m i n t e şi c u u m i l i n ţ ă s ă s e a d u c ă
c î n tă r i de laudă D u m n e z e u l u i c e l u i ce v e d e c e le a s c u n s e . Căci C uvîntul sfîni a învăţat p e fiii lui
Israel să fie c u c e r n i c i (N um . XV, 31)». La D r. N icodim M ila?. Canoanele Bisericii O rtodoxe {în­
s o ţ i t e d e c o m e n t a r i i ) , vo i. I, p a r t . I I , t r a d . d e U r o ş K o v i n c i c i şi D r . N i c o l a e P o p o v i c i , A r a d , 1931.
p. 4 5 2 ; cf. T h . G ^ r o ld , op, cit., p. 163; m a g i s t r a n d Ş t e f a n C. A le x e , art. cit., p. 175— 176.
106 A s i s i c n t ş r r . r , i.v <:. a l f . xf.

•altul s-o ridice, ci fiecare este in v itat să-şi încadreze vocea, cu um ilinţă,
în tre glasurile coruiui care cîntă laolaltă ; n u ca cei ce ridică glasul sa u
o iau înainte să iasă în evidenţă în chip necuviincios, ca spre o ostentaţie
prostească, din dorinţa de a plăcea oam enilor» 474.
în secolele al IV -lea şi a l V-lea, c în ta re a în com un se practica în
toată Biserica. P aralel cu acest fel ide a cînta, S fîntul Vasile m enţionează
şi cîntarea antifonală, în tim pul slujbelor de noapte m ai ales, dar «la r ă ­
săritu l soarelui, ¡spune el, toţi intonează p e n tru Dom nul, in tr-u n singur
glas şi într-o singură inim ă, psalm ul m ărturisirii» 475. C întarea omofonă
are d arul de a crea u n ita te a sp iritu ală a credincioşilor. De ¡aceea cînd o
singură voce distonează se strică arm onia ansam blului, auzul este im p re­
sionat ¡neplăcut, iar inim a tu lb u ra tă i n . S fîntul N iceta îndeam nă ca fie­
care să-şi 'încadreze vocea în ansam blu, «ou um ilinţă», cu sentim entul
că se află în faţa lui D um nezeu. E xem plul despre unifo rm itatea vocilor
în lauda adusă lui D um nezeu ¡îl constituie cei 'trei tin e ri, despre care
relatează Daniil că înălţau im ne «ca dintr-o singură gură şi slăveau pe
Dum nezeu, zicînd : B ineeuvîntat eşti D oam ne, D um nezeul părin ţilo r noş­
tri» (Dan. III. 51— 52). «Intr-adevăr, şi noi toţi, spune Sfîntul N iceta în
continuare, să înfăţişăm deopotrivă, ca dintr-o singură gură. aceeaşi sim ­
ţire şi aceeaşi m odulaţie a vocii. Ia r cel care nu poate să fie la fel cu
ceilalţi, m ai bine este p e n tru el să tacă sa u să cînte cu voce înceată, decît
să tu lb u re pe toţi cu o voce ţipată. I n felul acesta îşi îndeplineşte dato­
ria slujirii şi nu tu lb u ră com unitatea care cîntă. Căci nu toţi au o voce
m elodioasă sau cantabilă» 477.
Plecînd de la ultim a afirm aţie. Sfîntul N iceta citează pe Sfîntul Ci-
p rian care îl îndeam nă pe D onat să cînte în vrem ea cinei : «Să te rm i­
năm această zi veseli ,şi nici chiar la ceasul cinei să n u fie lipsă h arul
ceresc. .Să răsune m asa de psalm i căci tu ai m em orie bu n ă şi voce m elo­
dioasă. îm plineşte această sarcină ca ,de obicei. Mai m ult h răn e şti pe cei
dragi, dacă avem o audiţie duhovnicească. Să ne desfete du lceaţa ev la­
vioasă, căci cei ce cîntă .frumos au un an u m it farm ec care m înă sufletele
auditorilor la evlavie» 478.
C om uniunea celor ce c în tă laolaltă în tr-u n deplin acord este ex p re ­
sia com uniunii cu D um nezeu, deoarece «toată lauda va fi p lăcută D um ­
nezeului nostru care face ca toţi să locuiască în casa Sa» (Ps. LVII, 5 ) 47#.
U n itatea creştinilor p rin .cîntare este în tă rită şi de credinţa că, fiindu-nc
îngăduit să cîntăm cu sfinţii, profeţii şi m ucenicii, vom participa îm pre­
ună cu ei la o singură laudă a lui D um nezeu 480.
S fîntul N iceta încredinţează pe credincioşii săi că psalm ii, cîntaţi în
com un cu to ată lu are a am inte, aduc tu tu ro r mîngîieire şi tă rie sufletească,
fiind ca u n m edicam ent p o triv it p e n tru orice suferinţă, p e n tru toţi oa­
474. D e p s a im o d ia e bono, X III, Turr.er, p. 239—210.
475. S i. V a s i l e ce l M a r e . Scrisoarea C C V I l , 3, loc. ci t.
476. F e r . A u g u s t i n , E x p u n e r e la P s a l m u l C X L I X , 7, P . L ,, X X X V I I . 1953.
477. D e p s a i m o d i a e b o n o , X I I I , T u r n e r , p. 240.
478 S î . C i p r i a n . Act D o n a î u m . Iii, e d . H a r ţ e i , în C S E L . I I I . 1. p. Iu : Ci, D e p s a i m o d i a e b o n o ,
ioc. ci t.
479. D e p s a i m o d i a e b o n o , X III, T urner, p. 250. 480. I b i d e m , X I , p. 239.
 SFTNTUL N I C E TA DE RUML SI ANA .?/ CCUMCNICITATb' A PAI RISTIC.t

m enii. «Ce nu voi găsi în psalm i oare să nu fie spre folos, spre în tărire,
spre m îngîierea neam ului omenesc, de orice sta re socială, sex sau vîrstă?
In ei, p ru n cu l îşi a flă hrana, copilul ce să laude, .adolescentul şi tînărul,
d rep tar p e n tru viaţă, b ătrîn u l află m odel de rugăciune. Fem eia învaţă
buna-cuviinţă. O rfanii îşi găsesc pe tatăl, văduvele pe ocrotitor, săracii
pe protector, străinii pe paznic... P salm ul m ingi ie pe cel în tristat, poto­
leşte pe cel p re a vesel, îm blînzeşte pe cel mânios, dă curaj celui sărac,
pe omul bogat îl m u stră ca să se cunoască pe sine. In general, psalm ul
îm parte m edicam entele p o trivite tu tu ro r celor ce suferă, n u dispreţuieşte
pe cel păcătos, ci îi aduce m întuirea p rin tr-o pocăinţă născătoare de la ­
crim i» 481.
Foloasele psalm odierii de care se îm părtăşesc toţi credincioşii, fără
nici o deosebire, aşa cum subliniază Sfântul Niceta, a u fdst scoase în r e ­
lief de toţi .dateheţii vrem ii. In secolul al V-lea, P roclu. p a tria rh u l Con­
stan tin opolului, sintetizează opiniile ierarh ilo r propovăduitori ai psalm o­
diei, în felul urm ător : «Psalm odia este to tdeauna un izvor de m întuire.
M elodia linişteşte pasiunile. C întarea psalm ilor descoperă curajul, d istru ­
ge d u rerea din rădăcină, usucă lacrim ile, alungă g rijile, m îngîie pe cei
care s în t în întristiare, duce pe cei păcătoşi la pocăinţă, naşte evlavia,
populează pustiurile. întem eiază m înăstiri, îndeam nă la o viaţă curată,
conduce la blîndeţe. învaţă iubirea aproapelui, slăveşte dragostea, în ­
deam nă la răbdare, înalţă sufletul către cer, în tă reşte Biserica, sfinţeşte
pe p reo t, izgoneşte pe diavoli, predică viitorul, iniţiază în tainele dum ne­
zeieşti şi învaţă Treim ea» 482.
Sfântul N iceta relevă, de asem enea, funcţia educativă a cîntării în
comun. «Sfîntul Duh, spune el, a p revăzut în ce fel pot să prim ească
inim ile m îtidre şi îm pietrite, ca pe o desfătare, cuvintele .dumnezeieşti.
De obicei n atu ra oam enilor fuge de cele aspre şi le respinge, deşi
sînt sănătoase (folositoare), şi cu greu le prim eşte afară .de cazul cînd i
se pare că prezintă farm ec. D um nezeu a p reg ătit p rin servul său David
această b ă u tu ră care este dulce la gust, p rin cîntare, .şi este în stare să
vindece răn ile păcatelor p rin puterea sa. Căci psalm ul se ascultă cu
plăcere cînd se cîn tă şi p ă tru n d e su fletu l în tim p ce-1 desfată. Se reţin e
uşor cînd se cîntă m ai des. Şi cele ce severitatea legii nu putea să scoa­
tă de la m inţile om eneşti, sîn t d estăinuite p rin dulceaţa cîntării. Căci
ceea ce învaţă legea, profeţii şi însăşi E vanghelia se află m editat într-o
dulceaţă plăcută în .aceste c în tă ri. D um nezeu se arată, chipurile idoleşti
sînt luate în rîs; credinţa se predică, viclenia se în lătu ră ; dreptatea se
instaurează, n e d rep tatea se îndepărtează ; m ila este .lăudată, cruzim ea
c a d e ; ad evărul este cercetat, m inciuna este condam nată ; înşelăciunea
este acuzată, nevinovăţia se recom andă ; m ândria se leapădă, sm erenia
se înalţă ; se predică pocăinţa, se a ra tă că pacea treb u ie urm tată ; se cere
protecţia împotrivla duşm anilor, se făgăduieşte e lib e ra rea (sclaviilor); se
481, I b id e m ., V, p. 2 3 5 ; Cf. A. D ohmes, N iceta von Rem esiana. Vom N utzen der Hym nen, în
-¿ K ir c h e n m u s ik in cler G e g e n w a r t » ( L i t u r g i e u n d M ö n c h t u m ) , 3. F o l g e , H e f t X V I I I , M aria Laach,
¡956. ( n o n ă i n a c c e s i b i l a )
48!?. P r o c l u , C u v t n t a r e d e s p r e î n t r u p a r e a D o m n u l u i , I I , 1, P . O . , LXV, 692 B C .
108 Asistent ŞU'.rAX C. A L E X E

n u tre şte o nădejde sigură şi, ceea ce este m ai presus decît toate acestea,
sînt cîntate tainele Lui H ristos» 483.
în fine, Sfîntul N iceta subliniază ¡că psalm odierea are u n bogat con­
ţin u t teologic. P rin cîn tarea psalm ilor rep etăm în v ăţătu rile aflate în
psalm i ou priv ire la N aşterea M ântuitorului şi lu cra re a Sa ,în lume. In
psalm i se ara tă P atim ile M ântuitorului şi slăvită în v iere şi se spune că
El este de-a dreaptia T atălui ; se descrie v en irea cea ,de foc a Domnului,,
se înfăţişează înfricoşătoarea judecată a celor vii şi a celor m orţi, ,se des­
coperă trim ite re a D uhului c re a to r şi reîn n o irea .pământului, d u p ă care va
fi îm părăţia veşnică a celor drepţi în slava D om nului şi a celor nelegiu­
iţi în chinul vcşnic 484.
în v ăţă tu rile Sfântului N iceta de R em esiana expuse .în De psalmodiae
bono, cu priv ire la cîntarea în comun a credincioşilor în biserică, ţinînd
seam a de o serie de reguli p e n tru ¡ca m uzica să uşureze eu a d e v ă ra t în ­
ţelegerea, acceptarea şi tră ire a tex tu lu i, a avut şi are o im p o rtan ţă deo­
sebită în Biserica Ortodoxă. Sfîntul N iceta a surprins c a ra c te ru l sp e ­
cific al muzicii, acela de a m lădia sufletele şi a le uni. P rincipiile sfele.
care erau ale Bisericii soborniceşti, pot fi reactualizate cu succes în or­
ganizarea cîntării în ccm un, a tît ân Biserica noastră O rtodoxă c it şi în
alte Biserici şi confesiuni creştine, cu în credinţarea Sfântului N iceta că
«acestea sînt cîntările pe care le cîntă Biserica lui D um nezeu, acestea
sînt cele pe care le cîntă şi ad u n area noastră, cîntări ce recreează şi
înalţă pe credincioşi» 485.
•¿* De psc! :;<•* h o n a . V -V I, Türner. :%55— ) .¡iv ro an l de com par;: i cu S -im ul Va>i:
»•«•1 Oniiiii: in P s a l m u l }, P . G . . XXIX, 212--2:.;, c-.hv sv p a r e ca a i n s p u a ! . i;: parte, p--
S iir .t iiî N 'i cif a pi i\ ir<j i'oionsclo c î n t ă r i i d e p s a l m i .
•!>;!. D e p s a l m o d i a e b o n o . V !. T u r n e r , p. 230. Oi. m a g i s t r n n d Ş t e f a n C. AleNe. a r i. c' ;., p. 179— !<Si.
r.stc bine de r e m a r c a t c.;i S n n ' u ! N i c e t a , î n g r i j a s a n e m ă s u r a t ă f a ţ ă d e a o e v ; ; :\ r e s p i n g e i n c r «■'o ::
I n q u i s l l i o M - r a k ü i j ¡¡: c a r e « s î n t p u s e ea s a c i u l e aniir ; 1 5ei<'. i z v o a r e l e şi oV -m er le l e n a t u r i i * :
aceasta c : ie <niit e u.- l e g a t a (ie nici o c r e d i n ţ a şi do ¡¡¡ci i;;i ( I b i d e m . i : i . r . 2 3 ; ) . A c e a s ::.
lucrare, p r o b a b i l d e p r o v e n i e n ţ a g n o s t i c a , n u p u t e a ii a c o e p ' a i a în m e d i u l o r t o d o x unci e S :*îî*1 15:
N i c e t a p u n e a a c c e ; ? u i p e nec e^ it P .ie a. i m p o r t a n ţ a şi f r u m u s e ţ e a o î n t â r i i c ! u i -i e cş i i . a l a u d e i si
a j e r t f e i s p i r i t u a l e , p r o p r i i in m o d a b s o l u t o a m e n i l o r ( V e / i P r . P r o f . I o a n O. O v u n n . O pe'vir
l i t e r a r e nie. S f i n i ulm ' A' ic c ta d e R e m e s i a n a . . . , p. 2! 7).
485. De p s a l m o d i a e b e n o . V I I , T u r n e r , p. 236. P e n t r u a s e s coi -i e in r e i i e i ş r m a i m u l t valoare-.;
î n d r u m ă r i l o r d a t e o d i n i o a r ă de S f î n t u l N i c e t a , s e i m p u n e să r e f l e c t a m la u n e l e « a b a t e r i » d e n
tr a d iţi a c în tă rii bisericeşti, din d o r in ţ a u;ior s in jîlo ride a a d u c e în m u z i c a I i i u r g i c a . f o r m u l e n e ­
potrivite, s a u d i n « r i v n a » d e a - ş i s c o a l e î n e v i d e n ţ ă c a l i t ă ţ i l e şi p o s i b i l i t ă ţ i l e lo r v o c a l e . De a s e ­
m e n e a , la u n e l e b i s e r i c i , c r e d i n c i o ş i i n u r e s p e c t ă a t m o s f e r a d e r e c u i c g e r e c a r e s e i m p u n e î n t i m p u î
sfintei litu rg h ii. P reoţii au în S fîn tu l N iceta u n b u n sfetn ic p e n tru a în v ă ţa pe credincioşi cum sa
s e r o a g e şi c u m s ă s c p o a r t e în b i s e r i c ă . C î n t a r e a î n c o m u n a c r e d i n c i o ş i l o r a r e d a r u l , a ş a c u m
s - a v ă z u t , d e a a d u n a inim.So şi m i n ţ i l e c r e d i n c i o ş i l o r î n t r - o l a u d a c o m u n ă : de a c e e a , î n ţ e l e a p t ă
h o ta r îr e a S fin tu l u i S in o d al B isericii O rto d o x e R o m â n e, în f r u n t e c u P r e a F c r i c i l u l P a t r i a r h
J u s t i n i a n . l u a t ă î n ş e d i n ţ a d i n 5 o c t o m b r i e 1950, c a î n c a d r u l î n d a t o r i r i l o r p r e o ţ i l o r s ă s t e a la loc
de frunte , d a t o r ia de a î n v ă ţ a pe c re d in c io ş i c î n tă r i le sfin te lo r s lu j b e şi m a i cu s e a m ă c în tă rile
s f i n t e i l i t u r g h i i , p e n t r u ca a c c ş t i a s ă le c î n t e î m p r e u n ă , e s t e p e l i n i a t r a d i ţ i e i B i s e r i c i i şi a î n v ă ­
ţ ă t u r i i s f i n ţ i l o r P ă r i n ţ i , e s t e în s p i r i t u l î n v ă ţ ă t u r i i S f î n t u l n i N i c e l a d e R e m e s i a n a . Cf . m a g i s t r a n d
Ş t e f a n C. A l e x e , a r i. ci t., p. 181—182.
S e p o a t e c e r c e t a c u f o lo s p e n t r u c î n t a r e a c r e d i n c i o ş i l o r î n b i s e r i c a : P r . P r o f . I. M i h ă l c e s c u .
Care e s te m u z i c a cea m a i p o tr iv ită în ca re s e cade a d a s l a v ă lu i D u m n e z e u ? in «B iserica O r t o ­
d o x ă R o m â n ă » , X L I V (1926), n r . 1, p. 41—43 ; P r . P r o f . P e t r e V i n t i l e s c u , D e s p r e p o e z i a i m n o g r a f i c ă
d i n c u r ţ i l e d e r i t u a l ş i c î n t a r e a b i s e r i c e a s c a , B u c u r e ş t i , 1937 ; I d e m , C î n t a r e a p o p o r u l u i î n b i s e r i c a
 SEIXTL'L N1CETA DE REMESIANA ŞI ECUMENICÎTATEA PATRISTICA 109

3. Lupta îm potriva superstiţiilor. — I s t o r i c u l G h e n a d i e d e M a r s i l i a

n e i n f o r m e a z ă c ă d i n C atehism ul S i m ţ u l u i N i c e t a d e R e m e s i a n a f ă c e a u
p a r t e d o u ă o p e r e c a r e d i n n e f e r i c i r e ru u s - a u p ă s t r a t . E s t e v o r b a d e De
gentilitatis erroribus ( « D e s p r e e r o r i l e p ă g î n i s m u l u i » ) ş i A dversus ge-
nethliologiam ( « î m p o t r i v a h o r o s c o p u l u i » ) 48S.
în le g ă tu r ă c u c o n ţin u tu l p r im e i d in tr e a c e ste a p e re , ace la şi isto ric
m e n ţio n e a z ă că ea c o n s e m n e a z ă rid ic a re a la r a n g u l de zei d in p a r te a p ă -
g în ilo r, a doi d in tr e lo c u ito rii c a r e s - a u d is tin s în t im p u l v ie ţii, u n u l
p r i n g e n e r o z ita te şi c e lă la lt p r i n f o r ţa fizică. C ît p r iv e ş te a d o u a o p e ră ,
n u a v e m n i c i u n i n d i c i u d e s p r e c u p r i n s u l e i.
T o tu ş i, d a c ă cele c in c i c ă r tic e le d e î n v ă ţ ă t u r ă a le lu i N ic e ta e r a u
a ş e z a te în C a te h is m în o r d in e a p r e z e n ta t ă d e G h e n a d ie , se p o t fa c e c îte v a
p r e s u p u n e r i în le g ă tu ră cu ro s tu l celo r d o u ă lu c ră ri a m in tite .
M a i în tîi, se o b s e r v ă că cele d o u ă o p e re a u u n lo c b in e s ta b ilit în
p l a n u l C a t e h i s m u l u i . Despre erorile păgînism ului s e a f l ă a ş e z a t ă d u p ă
p r i m a c ă rtic ic ă în c a re S f în tu l N ic e ta p r e z e n ta s e c a n d id a ţilo r la B o tez ,
i m p o r t a n ţ a c r e d i n ţe i c r e ş t i n e şi r o s t u l e x o r c i s m e l o r , t i m p u l c în d s e f ă ­
c e a u şi r e n u n ţ ă r i l e l a d i a v o l şi l a l u c r ă r i l e l u i. D e s i g u r c ă a d o u a c ă r t i ­
c ic ă a v e a m e n ir e a să -i în c re d in ţe z e p e cei ce în v ă ţa u p r im e le n o ţiu n i
d e s p r e a d e v ă r a t a c r e d i n ţ ă c ă z eii p ă g în i l o r n u e r a u d e c ît î n c h i p u i r i şi
i n v e n ţ i i a le o a m e n i l o r , c u m e r a c a z u l c u c e i d o i p ă g în 'i r i d i c a ţ i d e c u r î n d
la r a n g u l d e zei. C a r t e a a I l i - a a C a t e h i s m u l u i a v e a s ă p r e z i n t e î n v ă ţ ă ­
t u r a d e s p r e c r e d i n ţa în D u m n e z e u l c e l a d e v ă r a t , c r e a t o r u l lu m i i şi p u r ­
t ă to r u l ei de c rijă .
S e cl i a p o i c ă o p e r a Îm potriva horoscopului e s t e a ş e z a t ă d u p ă
tratatu l credinţă ş i î n a i n t e d e e x p l i c a r e a Sim bolului de credinţă.
D a c „ ... ,,.n d im că S f în tu l N ic e ta a sc ris u n e le d in o p e re le sa le, r ă s -
p u n z î n d a n u m i t o r c e r i n ţ e i m p e r i o a s e , d e e x e m p l u , De vigiliis, De psal-
modiae bono, Ad lapsam virginem ş i De agni paschalis victim a, s e p o a t e
a d m i t e c ă o p e r a i n t i t u l a t ă d e G h e n a d i e , A dversus genethliologiam a f o s t
s c r is ă d in n e c e s ita te a d e a se c o m b a te c r e d in ţa în h o ro sc o p , c a re e r a p r o ­
b a b i l f o a r t e r ă s p î n d i t ă şi p u t e r n i c ă î n r e g i u n e a î n c a r e îşi d e s f ă ş u r ă a c ­
tiv ita te a e p isc o p u l m is io n a r d in R e m e sia n a .
E s te r e g r e t a b i l că c ele d o u ă o p e r e a le S f î n t u lu i N ic e ta s - a u p i e r d u t .
E le a r fi p u s la d is p o z iţia c e r c e tă to r ilo r is to r ie i re lig iilo r, e le m e n te i n t e ­
r e s a n t e c u p r i v i r e la c r e d i n ţ e l e , r i t u r i l e şi s u p e r s t i ţ i i l e c a r e e x i s t a u la
p o p u la ţiile c ă r o r a le p r e d ic a S f în tu l N ic e ta .
D in c e le la lte l u c r ă r i a le S f î n t u lu i N ic e ta , f o a r te p u ţ i n e sîn t lo cu rile
care n e -a r p u tea da o p riv ire de an sa m b lu a s u p r a id e ilo r sa le c u p r iv ir e
la în c h in a r e a la id o li şi la s u p e rs tiţii. E i a f ir m ă că « a tu n c i cîn d D um ne-

■în l u m i n a L i t u r r , ¡ l i m i t a i , :n vRi"0 !,;ca O-U'd-ixa Rom 3 . ’ '-'IU (-• U-i,;), :i;\ 9, p. ■ii'O--:29 ; Diacon
Ene Branişte, I \ : r ; i c i p ( i ‘\c! !,■ ti / şi m e . o d ' / i c pcriir:: r e i ' i i s in «S'iuUi Teologice'-. î l
(1949). v.r. 7--8. p. .'-'..'7-- \;7 : Cont. N. L u n c i i . C i n t o r c i: în a ¡ : ~ r o r ’i 'in i n b ' ^ c r i c d , îi! <--SUidii
Teologice». IÎI ( ! ; . G! \ :.r. 1—2, p. 20--29 ; P;\ Pro;, î\:;o Brn-i--n\ 7etii:>it:ri UH>:icc ş i ;r nJ i;i -)n a !e
p e n t r u c î n i a r c c in c a c r c d n c i o ^ i t o r, «S’tidii Toolo;.:;:.' -. VI (19";), v r . !-■:?, n. 17 - l33 ;
Coi î î . Ni col - ’.o L'.sri;:n. P ro b lc n n i'-n serterii vn ijcnnizârii cin ;<î-¡irr p s / i t i c e in I i :S’>r :ca nnasiră,
în «Stiuli: T j o ' o g i , V I I I (:Xoî. 3 - î. p. ! M - - 2 : ;’.
49G. o m c ^ r i l i d : : c::. s e por.io pre. : i ce scj::r t ;* c u i v n d u p ă p o z i ţ i a s t e l e l o r la nrîş!:ere3
■ini. .1 - o c.lV: !;.‘ ini /r:' ' .": c u r î : : ’ rrcce^r v j0 ?i î r s e i i m n ă l: or o*cop.
110 Asistent ŞTEFAN C. A L E X E

zeu se arată, idolii sau închipuirile idoleşti sînt lu aţi în rîs» 487. Aceste
«închipuiri» (sim ulacra) erau statu i şi lu cră ri ale diavolului. V orbind des­
pre privegheri, S fîntul N iceta spune că diavolul, care este im itato r v i­
clean al lu cră rilo r lui D um nezeu, a dat celor ce p etrec îm preună cu el
privegherile nocturne im iţind sfânta slujbă (a privegherilor creştine) «du­
pă cum a dat cinstitorilor săi posturile şi fecioria m incinoasă precum şi
botezuri fără valoare» 488. A luzia la cultul păgîn ou ritu rile sale este
evidentă.
De asem enea, S fîntul N iceta insistă asupra re n u n ţă rii la diavol, «cu
credinţă foarte putern ică şi cu o conştiinţă neîndoielnică», şi la «lucră­
rile sale rele, adică la închinările păgîneşti şi idoli, la oracole şi la au-
g u r i48!), la serbările fastuoase şi la teatrele im orale, la hoţii şi la înşelă­
ciuni, la om ucideri şi desfrînări, la m înie, avariţie, m îndrie şi lău d ăro ­
şenie, la orgii şi beţii, la m inciuni şi la relele asem ănătoare acestora» 40°.
D in acest citat reiese lim pede că S fîntul N iceta consideră închinarea la
idoli şi superstiţiile ca pe nişte păcate grave, cnum erîndu-le în ain tea
om uciderii şi a celorlalte păcate.
De aceea, el spune categoric credincioşilor că nu treb u ie să se p re ­
zinte la m ărtu risire şi la Botez, m ai în ain te de a fi re n u n ţa t la «vanita­
tea diavolească» şi la «îndeletnicirile am are ale d iav o lu lu i» 491. De ase­
m enea. la sfîrşitul com entariului la Sim bolul de credinţă, S fîntul N iceta.
prevenind pe credincioşi cu p riv ire la isp itirile zilnice ale diavolului, le
indică urm ătoarea form ulă pe care s-o re p e te necontenit : «Am re n u n ţa t
şi voi ren u n ţa la tine, la faptele tale şi la îngerii tăi, fiindcă am crezut
în D um nezeul cel viu şi în Fiul Lui cu al C ărui D uh am fost însem ­
n a t » 49'-\
Deşi nu se cunoaşte conţinutul celor două lucrări am intite ale Sfân­
tu lui Niceta, totuşi faptul că le-a scris dovedeşte grija sa p entru apă­
rarea ortodoxiei credinţei, adică a ecum enicităţii Bisericii, într-o epocă
şi în tr-u n m ediu în care credinţa păgînă şi superstiţiile erau încă pu ter­
nice. E xem plul lui Niceta are o sem nificaţie ecumenică. Aşa cu m apa
care pleacă lim pede şi curată de la izvorul ei, după ce parcurge o dis­
tanţă mare, trebuie să fie m ai în tîi filtrată ca să poată fi folosită, tot aşa
şi credinţa Bisericii trebuie să fie purificată de toate elem entele eteroge­
ne adăugate de-a lungul tim pului. în acest fel, unitatea Bisericii va f i
reală p entru că va avea la tem elie ortodoxia credinţei, adică va fi ecu­
m enică în sensul patristic al cuvîntidui.
4. Dragostea şi pacea creştină ca principii de viaţă morală. — î n ­
tre a g a a ctiv itate a S fîn tu lu i N iceta de R e m e sia n a s-a d e sfă ş u ra t su b
s e m n u l u n u i c ald u m a n is m c a re a v e a la te m e lie d ra g o s te a lu i f a ţă d e
B um nezeu, fa ţă de oam eni şi f a ţă d e B ise ric a M în tu ito ru lu i Iisu s H ris -

-187. D e p s a l m o d i a e b o n o , VI, T u rn e r, p. 236: « D e n s o s t e n d i t u r , sim ulacra ridentur».

m D e v i g i l i i s . V I I I , p. 3 1 1 -3 1 2 .
A u g u r i i e r a u s l u j i t o r i i la t e m p l e l e păgîne care p retindeau că prezic viitorul, după cîn-
te c u l, zborul sau m ă ru n ta ie le pasărilor.
490. T 'r cg m . V. N i c e t a in U bro q ui r ti o a d co m p eien ics, Bum, p. 54 : «D einde ab renuntiet et
o p e r i b u f e i u s m a l i g n i s , id e s t c u K u r i s c t id o l is , s o r t i b u s et a u g u r i i s . . . » ; D e S i j m b o l o , 1 , p. "¥).
191. Ibid c. m, p, 53. 492. D e S y m b o ' o , 14, p. 52.
 SFINTUL NICETA DE REMESIAXA SI ECVMEN1CITATCA PATRISTICA 111

tos, a cărei u n ita te şi pace a dorit-o din to t sufletul şi p e n tru a căror

realizare s-a d ăru it în întregim e. în v ăţă tu rile sale cu p riv ire la iubirea
lui Dum nezeu şi a aproapelui porneau d intr-o experienţă personală. El
nu teoretizează despre dragoste, ci o trăieşte.
Am vorbit în tr-u n alt capitol despre m area prietenie care l-a legat
de Sfîntul F au lin de Nola. Acecaşi p rieten ie a m anifestat-o şi faţă de
păstoriţii săi pe care îi transform ă, p rin p u terea dragostei şi a credinţei
în H ristos, din tîlh a ri in m o n a h i i9S. S fîntul N iceta pornea de la p rin ­
cipiul că credinţa creştină «preface pe om din vrăjm aş în p rieten al lui
Dum nezeu» 404.
D ragostea şi pacea se condiţionează reciproc. N u poate fi pace ade­
v ă ra tă dacă lipseşte lu crarea dragostei, ia r dragostea nu poate să se m a­
nifeste pe t o a t e coordonatele ecum enicităţii sale dacă nu este pace. «H ris­
tos se num eşte pace, afirm ă Sfîntul Niceta, p e n tru că a a d u n a t in tr-u ­
nui pe cei dezbinaţi şi ne-a îm păcat pe noi cu D u m n ezeu -T atăl» 48S. A-
ceastă îm păcare cu D um nezeu realizată de Iisus H ristos treb u ie tră ită de
către t o ţ i credincioşii. Sfîntul N iceta subliniază 'adevăratul sens ecum e­
nic al dragostei, concentrat în îm păcarea cu sine, îm păcarea cu D um ne-
zeu-T atăl şi iubirea oricărui om după criteriul iubirii de sine. «Dacă m î-
nia te chinuie şi neînţelegerea ou sem enii te tu lb u ră , m ergi la H ristos
căci El este pace, ca să fii îm păcat cu T atăl şi să iubeşti pe orice om
după cum (socoteşti) tu că trebuie să fii iubit» 49°. In tr-ad ev ăr, H ristos a
adus pacea pe pământ, în fiecare om de bunăvoinţă şi în toţi laolaltă,
după c u m au v e s t i t îngerii la n aşterea Lui (Luca II, 1 4 )197. A ceastă pace
z i d i t ă p e dragostea l u i H ristos o predica Sfîntului N iceta in tr-o vrem e de
nelinişte, credincioşilor săi, proveniţi uneori din oam eni cu «...sufletele
m ai dure decît gheaţa» i9S.
Pacea şi dragostea sînt d a ru ri ale lui D um nezeu. S fîntul N iceta îi
îndeam nă pe credincioşi să se roage ca «o singură pace a T atălui şi a
F iului şi a Sfîntului Duh» să-i apere şi să-i conducă •*", iar în altă parte
spune că după credinţa în Treim e, lucrul cel m ai însem nat p e n tru noi
este «să ne îm bogăţim necontenit în fapte bune, u rm înd (adică iubind)
pacea şi dragostea» 5>>0.
S fîntul N iceta îşi exprim ă convingerea că p rin privegheri «se lu ­
crează d rag o ste a» 501, deoarece rugăciunea, cîn tarea în com un şi citirea
psalm ilor, pe de o p arte, îi uneşte strîn s pe credincioşi în dragostea lui
H ristos, iar pe de a ltă parte, îi îndeam nă să trăiască în pace şi iubire.
Nim eni n u poate să se roage, adică să in tre în com uniune cu D um nezeu
493. S i . P a u l ! n d e N o la , C a r m e n X V I I , v. 213—220, e d . H a r ţ e ! , h: CS1.L, XXX, 2, p. 91.
494. F r a g m . t, S'iceia in libro p r im o a d com petenies. Bum, p. 7.
495. D e d i c t ’ \ is oppc:.\::ionibits, Burii, p. 3. 4S6. l b i d a n , p 4- j.
497. D c p s a l m o d i a e b o n o , IX, T u r n e r , p. 23S.
498. S ;. P an ii -» de N ola, op . cii., p. 205—20G, e d . c it . p. 91.
499. D e r a t i o n e fi d e i . 7. p. 17. .300. D e S p i r i f u sancio, _2, p. >>7—38.
501. D e v i g i l i i s , 8. B u m . p. C-l.
112 A s i s t e n t Ş T E F A X C. AI. F. XF

dacă nu este îm păcat cu sine şi cu sem enii săi. La fel, nim eni nu poate
să cînte im ne lui Dum nezeu, cu sufletul în v ră jb it şi răv ă şit de ură. Deci
prin cîntarea în coamm a psalm ilor se cim entează dragostea d in tre c re ş­
tinii adunaţi laolaltă şi în acelaşi tim p, se realizează «pacea care treb u ie
urm ată» 502.
D ragostea şi pacea sînt elem entele oare stau la tem elia sobom ieităţii
Bisericii. S fîn tu l N iceta spune lim pede că cei oare profesează în v ăţă tu ri
străine «strică pacea pe care a lăsat-o D om nul Bisericii Sale» 503 şi nici
nu m ai fac p arte din adevărata Biserică 504.
De altfel, S fîntul N iceta însuşi trăieşte în atm osfera păcii şi a d ra ­
gostei. El era iubit de credincioşii săi care îl rugau să-i înveţe am ăn u n ­
ţit tain a un ităţii celor două n atu ri, divină şi um ană, în persoana M întui-
toruiui lis'us H ristos 505, sau folosul privegherilor şi al cîntării im ne-
lor 5#e. La rîndiul său, Sfîntul N iceta îşi iubea credincioşii, pe care îi n u ­
m ea «fraţi» 507, «preaiubiţi» 608 şi «fraţi preaiubiţi» 509, şi cu care se ruga
şi priveghea cîntînd im ne de slavă lui D um nezeu.
S fîntul N iceta era un om duhovnicesc, aşa cum c e re a credincioşilor:
dacă se num eşte cineva creştin să fie şi duhovnicesc, a ltm in te ri m în tu i-
rea lui este p rim e jd u ită r,î0. A fi duhovnicesc înseam nă a tră i în D uhul
care, după cum am văzut, uneşte pe to ţi credincioşii in com uniunea de
credinţă, nădejde şi dragoste a sfinţilor. M anifestarea suprem ă a dragos­
tei faţă de Dum nezeu este ca fiind p ă rta ş la com uniunea sfinţilor, care
este o com uniune de dragoste, să-ţi a lă tu ri glasul inim ii în im nul păcii
şi al dragostei pe care îl ciută cetele cereşti pream ărind pe Dum nezeu.
Aşadar, deşi Sfîntul N iceta nu dă sfa tu ri directe ca : « trăiţi în pace»,
sau: «iubiţi-vă unii pe alţii», totuşi din scrierile sale şi din atitu d in ea sa
faţă de păstoriţii săi, ea şi din iubirda sa sinceră şi putern ică m anifes­
ta tă faţă de Biserică, se desprinde că el a apreciat aceste v irtu ţi durnne-
502. f'>e p s a l m o d i c i c bono, YI , Tuni er , p. 230. Sfîntul Yas i l c col M a r e rel ev:: . la iei, cieclul
l i n i ş t i t o r şi i m i U c e t o r a! cî; t a r i ; p s a l m i l o r . * Câc i . e m o c e r e , î n t r e a b ă oi, m a i ;: î >a (o îl s c.t i ii \!;;;maş
al altuia, at unci cî nd îşi uncţio glasul Sa im ioc c u ol, pe / r u a buda :mp;r: u«* D n m n e - ’e u ?
P s n Jrnod; i c ci r\:,j o îi 5! no i ot cv p- ; at e îi r?M; b i m . re . m o l n d di n w , : r ] .10 i-nlUi n g !a u ! u i
un fel elf' t r a ^ r a de un i r e intre oameni, a i :i: --iu pc;3:>;u! moi aiui i nt r- un (ie cor-/ ¡Omiliei l-.i
P salm ul I, 2, (n G. , XXI X, 2 i2 CD, 1r c . î . do Pr. L)r. Olimp N. Caeiula, îu ^IrToarcee Or t odoxi e i : - ' ,
r.r. 2, Bucuroşii. p. 2 “ ). , l r. v. D e f d i o n c fidti. !. p. i l .
501. D c \\ \ p. 4S — t . 5o5. D .< r..-ilom: j ' d c i . p. 1'*,
5: )C>. D c LigiUi*. X, T u r n e r , p. :',\2 : c.VeciXca pc c a r e Ic - n ; i-pus despre ritUritaUnn vechimea
şi f o l o s u l privegherilor, sî r . t d e ajuns, I ns : ; despre rin-aciuuea i n m c l o r şi a ps al mi ' , or . cit est e de
p l ă c u t a şi d;: p r i m i t ă cic Dur ur e- : er . , c.*s:c sisi’ici ci i t a c u m cî t 2111 s p u s d a c a v r e u n m o t i v m a i p u ­
ternic. n u V'i p r o - i n d e o a . t a i u e r a : e . Şi d n c d ne v a a j u t a D o m n u l . v a i n d e p l i r i î n lecii?» c a r e
u r m e a z ă » ; Ve z i şi i m r o d n e e r e a la D.: p s a l m o d i a ? bo:io, i ( T u r r e r . p. 2"T) : «C I •■e ¡rec o p r o ­
m i s i u n e t r e b u i e s ă - ş i p b i e a ^ c a dat or i ?. . I ni i a i a i n i e s c cil a m f ă g ă d u i t , c î u d v o r b e a m dc. - pr e i r ur nu-
¿ c ţ e a şi f ol c?i: i p n v e ^ n o n i o r c ă a m sr. v o r b e s c , in c u v î ¡ i t a r e a viU' jm-e, d t s p r e s l u j b a i m n c l o r «i a
l a u d e l o r , ce cm ce c u \ i n i a r o a r- ecast a v:i v a î n f ă ţ i ş a acum. c u 3 j : 1:o 11 i l ui D u m n e z e u . . . - - .
507, D e d i ' j c r s i s o p p n i !a l i c n i h u s , B u r u , p. 5 ; Dc S u n b c i o 1. S. p. 39, 46 ; D c v i g . 'h i s . I, Tur me ; ,
p. 300 ; D e p s a l m o d i c c b o n o , IX, Tur ner, p. 2'57.
508. D e S y m b o l o , 8, 13, I B u r n . p. 47, 5!, 52. 509. D e psalm odiae bono, 9, Bum. p. GG.
510, De S v l r i t a s o n c l o , 22, Rum. , p. 37.
 SFINTUL NICETA DE REMESIANA Şl E C UM E N ¡ C I T A T EA PATRISTICA 113

zeieşti, pe care le-a aplicat în lucrarea sa şi pe care le-a recomandat ou

căldură credincioşilor săi.
*
Învăţătura creştină nu e ste num ai dogmă, ci şi trăire a adevărului
revelat. S fîn tu l N iceta de Rem esiana a acordat o deosebită im portanţă
acestui adevăr şi s-a străduit ca îm preună cu ;credincioşii săi să traducă
în fapt învăţăturile D om nului n o stru Iisus Hristos. In această iprivin ţă ,
el urm a practicii bisericeşti tradiţionale, întrebuinţînd m etode şi dînd
sfaturi la fel ca m arii ierarhi şi cateheţi ai B is e r ic ii: S fin ţii Ciprian,
Chirii al Ierusalim ului, Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz, Grigorie
de Nisa, Ioan Gură de A u r, A m brozie, Paulin de Nola şi Fericitul A u -
gustin.
Ţ inuta c'neştinului în Biserică trebuie să fie dem nă, îngrijirea it ru p u ­
lui fiin d o datorie de m are im portanţă, deoarece tru p u l creştinului este
hristofor şi pnevm atofor.
S fin tu l N iceta recom andă şi practică slujba privegherilor, slujbă cu
m are autoritate în vechim e, care era u n m ijloc de educaţie religios-m o-
rală a creştinilor, contribuind la unitatea lor ,spirituală. Cu aoesit prilej,
el subliniază puterea rugăciunii şi a m editaţiei asupra psalm ilor, reco-
m andînd ca şi cei oare sînt îm piedicaţi de bătrîneţe sau infirm itate să se
unească cu ceilalţi credincioşi prin rugăciunea făcută acasă.
U n alt m ijloc de catehizare folosit de S fin tu l Niceta este cîntarea în
com un în biserică. Regulile pe care le dă credincioşilor p entru a se rea­
liza o cUntare de calitate, în tr-o unitate de execu ţie tehnică şi de sim ţire,
au valoare şi astăzi.
S fin tu l N iceta vedea în creştinism o nouă viaţă opusă trecutului, de
aceea îi previne pe credincioşii săi, în mod special, prin două lucrări,
pierdute din nefericire, de prim ejdia pe care o reprezenta păgînism ul cu
credinţa şi superstiţiile sale.
In fine, viaţa craştînă, după S fin tu l Nicpta, trebuie să se desfăşoare
în dragoste şi pace, v irtu ţi fundam entale p entru m enţinerea unităţii B i­
sericii.
Etosul ecum enic al vieţii creştine, aşa cu m rezultă din opera şi acti­
vitatea practică a S fîn tu lu i Niceta, poate genera, p e n tru vrem ea noastră,
preocuparea tot m ai largă de a reactualiza învăţăturile S fin ţilo r Părinţi
din secolele al IV -lea şi al V -lea cu privire la morala creştină care să
se întem eieze pe curăţie, pace şi iubire.
 CONCLUZII
In discuţiile creştinilor contem porani, lucrind în diferite ,organizaţii
ecum eniste, pentru refacerea unităţii Bisericii M întuitorului Iisus Hri­
stos, se face un apel tot mai stăruitor la literatura patristică. Viaţa, activita­
tea şi scrierile Sfinţilor Părinţi constituie un adevărat tezaur de în vă ţă tu ri
şi sugestii p entru cei ce doresc şi se străduiesc să realizeze ecum enicitatea
prim ară a Bisericii.
S fîn tu l N iceta de Rămesiana, p rin activitatea sa şi 'prin rolul jucat
in Biserica tim p u lu i său, este o sursă de inspiraţie > p entvu mişcarea ecu-
m enistă m odernă. M etodele folosite de el, ca preţuirea S fin tei Scrip tu ri
şi S fin te i Tradiţii, strădaniile sale p entru păstrarea ortodoxiei crtidinţei,
apărînd-o d e învăţăturile rătăcite în circulaţie în vvem ea sa, ca şi de
superstiţiile păgineşti, prom ovarea cîntării în com un, călătoriile sale la
m ari depărtări făcute în condiţii vitrege, ciroulaţia cărţilor sale, pot fi
valorificate cu sorţi de izbîndă şi astăzi.
Teolog de o largă inform aţie, ţinînd seam a de literatura creştină d in
Răsărit şi A pus, scriitor de talent, caracterizat p rin sim ţul m ăsurii ş i aî
frum osului, trăitor autentic al învăţăturii creştine, organizator al v ie ţii
m onahale, S fîn tu l Niceta a desfăşurat o bogată activitate misionară deve­
nind «părinte» în tru Evanghelie al m u ltor neam uri.
A ten ţia acordată S fîn tu lu i N iceta în teologia ortodoxă română se
datorează în mare m ăsură presupunerii că el şi-a întins «aria m isiona­
ră» şi pe păm întul patriei noastre. Interpretarea docum entelor care con­
sem nează activitatea sa m isionară şi lexicul lim bii noastre care conţine-
u n însem nat num ăr 'de cuvinte latine folosite în operele sale, precum ş i
unele rugăciuni rostite de copii, păstrate în folclorul poporului român,,
invocînd num ele lui Niceta, întăresc ipoteza că m arele m isionar şi cate-
h et din Rem esiana şi-a în tin s activitatea direct sau prin ucenicii săi şi
în partea de nord a Dunării.
Descoperirile arheologice desfăşurate sistem atic pe to t cuprinsul pa­
triei, îndeosebi în u ltim u l sfert de veac, atestă pe lîngă latinitatea poporu­
lui nostru şi fa ptul că creştinism ul era răspîndit în veacul al patrulea n u
num ai în cîmpia, dunăreană, ci şi în Transilvania ş i'în Banat.
Răspîndirea creştinism ului în aceste părţi s-a datorat, poate, şi pre­
zenţei episcopiilor organizate în dreapta D unării dintre oare unele >şi-au
trim is delegaţi la Sinodul de la Sardica (343). In stadiul de faţă al cerce­
tărilor este greu de indiaat num e de m isionari şi fapte precise cu privire
la in fluenţa acestor episcopii în Nordul Dunării. Im portant de re ţin u t
este însă că prin S fîn tu l Niceta, Rem esiana a devenit o episcopie m isio­
nară prin excelenţă, a cărei sferă de activitate se întindea, după infor­
maţia S fîn tu lu i Paulin de Nola, şi la «dacii de am îndouă felurile», dim
interior şi de pe m alurile mănoase ale Dunării.
 SFÎNTUL NICETA DE REMES1ANA ŞI E C V M E N ICITATEA PATRISTICA 115

Scrierile S fîn tu lu i N iceta, m en ite să prom oveze saeu să 'consolideze

adevărata credinţă, redactate în tr-u n stil concis \şi clar sp re ta fi înţelese
de toate categoriile de catehum eni şi credincioşi, scrieri 'apreciate cu elo­
gii de-a lungul tim pului, îl aşază pe autor printre Părinţii cu autoritate
ecum enică în Biserica veacurilor al IV -lea — al V-lea. A ceste scrieri sînt
purtătoarele unui autentic ecum enism patristic.
Prietenia sinceră şi puternică dintre S fin ţii N iceta şi Paulin de
Nola se înscrie între m arile prietenii patristice ou rezultate binefăcătoare
p en tru viaţa Bisericii. A cestei < p rietenii i se datorează în mare m ăsură in­
form aţiile cu privire la persoana şi activitatea S fîn tu lu i N iceta. Este o
prietenie bazată 'pe studiu, rugăciune şi participare com ună la slujbele
liturgice săvîrşite într-o atm osferă de evlavie şi sfin ţen ie în care plutea
duhul ocrotitor al S fîn tu lu i Felix.
Prin icălătoriile sale în Italia, S fin tu l N iceta face legătura între B i­
serica de Răsărit şi cea de A p u s, în sensul că el confruntă viaţa cul-
tică şi culturală din bazinul dunărean, la interferenţa dintre cele două
lum i greacă şi latină, cu cea de la Rom a şi Nola. S m eritu l călugăr cărtu­
rar şi episcop de prestanţă, v e n it de la m arginea im periului, a dobîndit
adm iraţie la Roma şi dragoste la Nola.
S fîn tu l Niceta s-a im pus în teologia vrem ii prin tratarea şi soluţio­
narea ortodoxă a tu tu ro r problem elor în disâuţie. El se bazează pe S fîn ta
Scriptură şi S fîn ta Tradiţie oa şi pe hotărîrile Sinodului I E cum enic de
la Niceea. In problem a trinistară, el accentuează deofiinţim ea ceior trei
persoane divine : Tatăl şi Fiul şi S fîn tu l D uh şi distincţia lor personală.
Legătura in tim ă şi tainică a persoanelor S fin tei T reim i stă la tem elia
unităţii Bisericii.
în hristdlogie, S fîn tu l Ni6eta subliniază com unicarea însuşirilor în
Persoana lui Iisus Hristos. U nitatea divino-um ană a M întuitorului este
o plen itu d in e de sensuri exprim ată p rin m u lţim ea de n u m e pe care I
le-au acordat S fîn ta Scriptură şi S fîn ta Tradiţie. Opera De diversis appel-
lationibus este prim a lucrare sistem atică de acest gen în literatura pa­
tristică.
De asemenea, tratatul De Spiriitus sancti potentia, deşi este lipsit
de unele speculaţii teologice şi de o dem onstraţie am plă, totuşi, în pune-
tele sale esenţiale, n u e ou nim ic m ai prejoă faţă de tratatele patristice
închinate S fîn tu lu i D uh, în secolelei al IV -lea şi al V-lea.
D efiniţia pe oare o dă S fîn tu l NiCeta Bisericii ca o com uniune a tu ­
turor sfinţilor, definiţie care va avea o largă circulaţie în teologia orto­
doxă, dovedeşte că episcopul m isionar de la Dunăre a surprins adevă­
ratul sens al u n ităţii şi sobornicităţii Bisericii. In dom uniunea sfinţilor nu
intră decît cei care păstrează neschim bată în văţătura Bisericii, aşa cum
a încredinţat-o M întuitorul Apostolilor şi cum au predat-o aceştia. E x ­
presia «com m unio sanctorum » reluată în zilele noastre în adevăratul ei
sens patristic, de com uniune personală a creştinilor u n iţi în tr -u n singur
Trup al cărui cap este Hristos, a r putea deschide ecum enism ului contem ­
poran noi perspective de înţelegere şi soluţionare a problem elor ecle-
ziologice.
116 Asistent ŞTEFAN C. A L E X E

S fîn tid N iceta s-a ocupat îndeaproape de educaţia religioasă-creştină

a credincioşilor săi. La sfîrşitul fiecărui tra ta t dogm atic sîn t rezum ate
ideile principale care se pot aplica î n viaţă. Mai m u lt, cele două o p e r e :
De vigiliis servorum Dei şi De psalm odiae bono prom ovează norm e li­
turgice edificatoare p en tru buna rînduială care trebuie să existe în tim ­
pul sfintelor slujbe şi p entru cîntarea în com un în biserică. Deşi Părinţii
contemporanii vorbesc despre rostul şi rolul pedagogic al privegherilor
şi al cîntării om ofone în com un în biserică, totuşi Sfîrvtul N iceta este
cel dintîi care a expus lim pede şi sistem atic, spre edificarea credincioşi­
lor, principiile şi foloasele acestora. U tilitatea acestor principii este in­
contestabilă, după cum se constată şi din exp erien ţa Bisericii noastre
Ortodoxe oare m ilitează p en tru uniform izarea cîntării om ofone în toate
bisericile.
La tem elia învăţăturii teologice şi a activităţii m isionare şi pedago­
gice a S fîn tu lu i N iceta de Rem esiana a sta t dragostea sa neţărm urită
faţă de D um nezeu şi faţă de oameni. El a prom ovat ideile de pace şi
dragoste ca elem en te indispensabile ecum enicităţii Bisericii. După S fîn -
tul Niceta, dragostea şi pacea se transform ă în com uniunea sfinţilor, ca­
re este Biserica, în tr-u n necontenit im n de laudă adus lui D um nezeu,
aşa cum reiese şi din m inunata cintare Te Deum laudam us.
Teologia S fîn tu lu i Niceta este o contribuţie de seamă la consolida­
rea ecum enicităţii Bisericii în secolele al IV -lea şi al V -lea, alături de
contribuţia episcopilor şi scriitorilor bisericeşti din aceeaşi perioadă din
Scythia M inor — D obrogea511 şi poate să aducă ser,vicii remarcabile spi­
ritualităţii ecum eniste contem porane.
Personalitatea deosebită a S fîn tu lu i N iceta, n u m ele său de prestigiu
printre m isionarii secolelor al IV -lea şi al V-lea, operele rămase de la
el, rîvna sa deosebită în predicdrea Evangheliei, sm erenia sa angelică,
erudiţia şi talentul său catehetic, teologia sa dogm atică de n ive l ecum e­
nic şt îndrum ările sale liturgice îl im p u n cercetătorilor creştinism ului
din cele două veacuri am in tite. N um ele său a pătruns din ce în ce m ai
m u lt în teologia ortodoxă rom ână, fiin d studiat cu sen tim en tu l că fă-
cîndu-i-se cunoscută viaţa şi opera se îm plineşte o datorie faţă de u n
părinte sufletesc al străm oşilor noştri.

511. P r . P r o f . I c a n G. C o m a n , C o n t r i b u ţ i a s c r i i t o r i l o r p a t r i s t i c i d i n S c y t h i a M i n o r — Do­
b r o g e a t a p a t r i m o n i u l e c u m e n i s m u l u C c r e ş t i n i n s e c o l e l e a i I V - l e a — a l V l - l e a . C o m u n i c a r e Ia a l
«C incilea C o n g r e s I n te r n a tio n a ! de S tu d ii P a tristic e » de la O xford, la 21 septem brie 1967, pu b li­
c a t ă î n « O r t o d o x i a » , XX (1958), n r . 1, p, 12 şi 21.
 APENDICE I
O NOUĂ EDIŢIE A O PER E L O R S F ÎN T U L U I N IC E T A D E R E M E S IA N A

In anul 19(34. Mgr D. Dr. Klaus Gamber, conducătorul Institutului Liturgic din
Regensburg, a dat la iveală o nouă ediţie a operelor Sfîntului Niceta de Remesiana
In această ediţie 2, căreia autorul vrea să-i dea înfăţişarea unei Editio -princeps. în
afară de unele lucrări deja editate, cele mai m ulte piese sîn t atribuite pentru prima
nară patrimoniului nieetan, deşi critica privitoare la autenticitatea lor nu şi-a spus
încă cuvîntul. Astfel, în Cartea întîi sînt presupuse că ar fi existat fragmente din trei
cateheze: De cocjniiione Dei, De figuratione animae şi De praedestinatione D el;
o cateheză aproape întreagă în Cartea treia (De Spiritu sancto); o cateheză necomple­
tă în Cartea patra : De oratione et eleemosyna, ca şi lucrările cunoscute sub num ele
Sfîntului Ambrozie : De Sacramentis şi Explanatio Symboli.
Pentru atribuirea operei De Sacramentis lui Niceta, Klaus Gamber se sprijină,
în rezumat, pe următoarele temeiuri :
.1. Textul-Canon se opune alcătuirii catehezelor Despre Sfintele Taine, în Milan
sau Italia de sus !i.
2. Lecţiunea Rethomae (în loc de et Romae) ar indica locul unde a luat fiinţă
Catehismul Sfîntului Niceta, în cazul că Rethoma reprezintă numele preroman pentru
Civitas R om atiana (Rem esiana)4.
3. A parte nenţa lucrării De Sacramentis la Instructio ad competentes este im ­
pusă nu numai de unele asem ănări de stil cu celelalte cuvîntări ştiute ale lui Niceta,

1. K ' a u s G a m b e r , p. 17— 181.

2. A u t o r u l a p r e g ă t i i e d i ţ i a p r i n t r * o s e r i e d c a r t i c o l e : I s t N i c e t a v o n R e m e s i a n a d e r V e r f a s -
s e r v o n D e s a c r a m e n t i s ?, î n O K S , 7, 1958. H o i t 3, p . 153—172 ; D i e s e c h s B i i c h e r A d c o m p e t e n t e s d e s
N i c e t a v o n R e m e s i a n a , i n O K S . 9. 1900, H e f t 2— 3. p. 123— 173 ; I s t N i c e t a von R e m e sia n a der
V erfasser des p seu d o -a m b ro sia n isc h en S e r m o De Spiritu S á n e l o ? , în OKS, 11, 1962, H e f t 2 —3,
p. 2CM--206; N ochm ats zur S chrift Ad C om petentes des N iceta von Remesiana, în OKS, 13, 196Î,
H e f t . 2 —3, 19 2- 202 .
3. K h u s G a m b e r . Ist der C anon — Text vo n De S a cra m en tis in M ai la n d g e b r a u c h t w o r d e n ? ,
în « E p h e r n . l i t u r g . » , 79, 1965, p. 109— 116.
4. I d e m . t i n e i n i e r e s s a m e L e s a r r in De sacram entis, în «M ünchenen T heol. Z eitschrift», 16,
1965. L e c ţ i u n e a R e t h o m a e , c a r e a r i n d i c a lo c alita te a R e m e sia n a , sc g ă s e ş te în c a p ito lu l I din c a rte a
în t î i a o p e r e i D e S a c r a m e n t i s , î n u r m ă t o r u l c o n t e x t : « I n C h r i s t i a n o e n i m v i r o p r i m o e s t î i d e s ,
i d e o R e t h o m a e Fideles d i c u n t u r q u i b a p t i z a t i s u n t . E t p a t e r n o s t e r A b r a h a m e x î i d e i u s t i f i c a t u s e s t ,
n o n e x o p e r i b u s ( C í. Rom IV. 1—22). E r g o a c c e p i s t i s b a p t i s m u m , c r e d i d i s t i s = C ă c i p e n t r u u n
cre ş tin , m a i întîi e s te c r e d i n ţ a , d e a c e e a Ia R e t h o m a ce i c a r e a u f o s t b o t e z a ţ i s e n u m e s c c r e d i n c i o ş i .
Şi p ă r i n t e l e n o s t r u A v r a a m a i e s t s o c o t i t d r e p t d i n a c e a s t ă c r e d i n ţ ă , n u d i n f a p t e . A ş a d a r , a ţ i p r i m i t
b o t e z u l , a ţ i c r e z u t * ( G a m b e r . p. 125). C u v î n t u l R e t h o m a s e a f l ă î n u r m ă t o a r e l e m a n u s c r i s e d i n F a ­
m i l i a B : C o d d . V o s s i a n u s la t. in q u a r t . 98, s e c o l u l ol I X *le a ; V a t i c a n u s i a t . 2G6 ( C o r b e i ) , s e c o l u l
a l I X - i e a : V a t i c a n u s l a t. 296, s e c o l e l e al I X - l e a — al X - l e a : T r e c e n s i s ( T r o y a s ) 550, s e c o l u l a l X - l e a
ş i M o n a c e n s i s l a t. 25G4 ( A l d e r s b a c h ) , s e c o l u l a l X l l - l e a ( G a m b e r , p . 124). T e x t u s r e c e p t u s d i n
e d i ţ i i l e d e p î n ă la G a m b e r a l e o p e r e i D e S a c r a m e n t i s c o n ţ i n l e c ţ i u n e a * t R o m a e î n loc d e R e t h o m a e ,
după cum se află în m a n u s c r i s e l e : Fam ilia A ; S an g alen sis 188, s e c o l u l al V III-Iea, in ; V a t i c a ­
n u s l a t . 5760 ( B o b b i o ) , s e c o l e l e al I X - l e a — a l X - l e a ; V i n d o b o n e n s i s , l a t . 1029, s e c o l u l a l X I - ! e a ;
Fam ilia B : R em en sis 377 ( E 230), s e c o l u l a l I X - l e a ; A t r e b a t e n s i s ( A r r a s ) 1068 (276), s e c o l u l al
 118 Asistent Ş T E F A N C. A L E X E

'■■i şi de construcţia Catehismului. Acesta ar li fost conceput de Sfîntul Niceta după

următorul plan : Cartea i n t i i : despre cunoaşterea lui Dumnezeu ; Cartea doua ; des­
pre Hristos şi m întuire ; Cartea treia : despre Treime şi despre Sfîntul Duh ; Cartea
p a t r a : probleme practice : har, rugăciune, privegheri, cîntarea psalm ilor ; Cartea
cincea : euvmtări despre Tradiţie sau redarea simbolului de credinţă ; şi Cartea
şasea: catehezele mistagogice cu explicarea întîmplărilor din noaptea de Paşti.
4. Pentru alcătuirea cuvîntărilor sale, Sfîntul Nioeta s-a folosit, fără îndoială,
de literatura timpului privind problem ele tratate. în afară de Catehezele Sfîntului
Chirii al Ierusalimului, el a făcut apel Ia Sfîntul Ambrozie (f 397), mai ales la opera
dogmatică a acestuia. De fide şi De Spiritu Sancto, ca şi la opera catehetică De Mys-
tpriis şi Ja Rufin de Aquileea (t 410)s.
Potrivit părerii noului editor, Sfîntul Niceta şi-a scris catehezele după anul 416,
cînd s-ia întîmplat moartea ajoeistuia, probabil în jurul anului 420, fiind în vîrstă de
aproxim ativ 70 de ani. Pentru a justifica afirm aţiile de m ai sus, Klaus Gamber pune
naşterea Sfîntului Niceta pe la anul 350 şi respinge ipoteza că Niceta din Epistola lui
Germinius este identic cu episcopul din Remesiana 6.
Klaus Gamber împarte cele 6 cărţi ale Catehismului presupus nicetan, intitulat
instructio ad competentes, în Sermones, numerotate cu cifre latine.
Redăm cuprinsul primului volum :
Liber I : Sermo I (De scrutinio)7, p. 17—18; Sermo II (De cognitione D e i) 8,
p. 21—23; Sermo II (De creatione m u n d i)9, p. 177—181 (în apendice); Sermo III

X - I e a ; B r u x e l l e n s i s 3<î4 (5 f 6 —694). s e c o l u l a l X I - l e a : C e n o m a n e n s i s (I.e M a n s ) , 15, s e c o l u l al

X I - l e a ; F l o r e n t i n u s L a u r e n t i a m i s S. C r u c i ş X V I I d e x t . 12, s e c o l u l al X I - l e a : M o d o c i i a n u s ( M o n z a )
e - 14/127. secolul al X I-lea (G am ber. !oc. cit.). A u to ru l preferă fecţiunea R e th o m a e m anifestîndu-şi
c o n v i n g e r e a c ă a c e s t a a r ti n u m ' n e v e c h i al c e t ă ţ i i R e m e s i a n a . I n c e r c e t a r e a s a , ed ito ru l are în
v e d e r e şi p r i n c i p i u l c ă o l e c t i u n e m a i d if i c il ă t r e b u i e p r e f e r a t a a l t e i a m a i u ş o a r e ( ie c ti o diffi ci 1 lor
p r a e f e r e n d a e s t f a c i l i o r i ) , p e n t i u e a e r a m a i u ş o r c a c i n e v a s ă s c h i m b e p e R e t h o m a e în e i R o t n a e
d e c î t i n v e r s . U n a l t m a n u s c r i s î n s ă . C o d e x B a m b e r g e n s i s , d i n s e c o l u l al X -l ea , c o n ţ i n e , î n lo c ul
c e l o r d o u ă l e c ţ i u n i . « r e c t o n o m i n e ». C ă R e t h o m a a r fi n u m e l e b ă ş t i n a ş al o r a ş u l u i R e m e s i a n a
p a r c f o a r t e p u ţ i n p r o b a b i l . D o m n u l p r o f e s o r H. M i h ă e s c u , f i l o l o g î n c e r c a t .şi c o m p e t e n t , î ş i ex­
p r im ă în d o ia la (într-o rece nzie a operei In slrtic tio a d c o m p eten tes, f a s e . I, e d i t a t ă de G am b e r,
p u b lic a tă în rev ista «Studii C la sice», v o l. IX, B u c u r e ş t i , 1967, p. 336—338, s o c o t i n d că « d e ş i
i n g e n i o a s ă , n o u a i n t e r p r e t a r e r ă m î n e p u ţ i n c o n v i n g ă t o a r e » (p. 337). D e a s e m e n e a , m e n ţ i o n ă m şi
î a p t u l c ă i s t o r i c i i şi c a r t o g r a f i i a n t i c i n u c o n s e m n e a z ă n u m e l e d e R e t h o m a î n v r e u n ţ i n u t s t ă -
p î n i t de r o m a n i î n c ă î n a i n t e d e e r a n o a s t r ă .
I n s i s t e n ţ a lu i G a m b e r a s u p r a l e c ţ i u n i i R e t h o m a e s e e x p l i c ă p r i n f a p t u l c ă a c e a s t a c o n s t i t u i e
u n u l d i n t r e t e m e i u r i l e s a l e p e n t r u a t r i b u i r e a o p e r e i D e S a c r a m e n t i s S f î n t u l u i N i c e t a do R e m e s i a n a .
C f . G a m b e r , p, 4 şi 123 ; I d e n t , D i e A u t o r s c h a l t v o n D e S a c r a m e n t i s , c a p . I s t « R e t h o m a » i d e n t i s c h
m it « C i v i t a s R o m a t i a n a » ?, R e g e n s b u r g , 1967, p, 130— 134 . 5. K l a u s G a m b e r , p, 4 —6.
6. Id em . F r a g e n z u P e rs o n u n d W erk des B isc h o fs N ic eta v o n R e m e s ia n a , în «R öm ische Q u a r ­
ta lsch rift für ch ristlich e A lte rtu m s k u n d e und K irch en g e sc h ich te, Band 62, H e f t 3 —4, F ieib u rg im
B r e i s g a u , 1967, p. 223—224.
7. F r a g m e n t e l e 1, 2 şi 6, e d i t a t e d e B u m , p. 6—7 şi P .L ., L I I , 873—876, p r e c u m şi u n f r a g m e n t
c a r e î n c e p e c u c u v i n t e l e ■. « S c r u t i n i u m e r g o . . . * , p u b l i c a t d e Bu r r t, N e u e T e x t e z u r G e s c h i c h t e d e s
a p o s t o l i s c h e n S y m b o l s , V. O r d o d e c a t e c h i z a n d i s r u b i d u s , î n « Z e i t s c h r i f t f ü r K i r c h e n g c s c h i c h t c » 25,
1904, p. l-48— 154, la G a m b e r , p. 16.
8. T e x t i d e n t i f i c a t d e G a m b e r î n m a n u s c r i s u l V a t i c a n u s R e g e n , l a t. 507 ( S e n s ) , s e c o l e l e a l
I X - i e a — a l X - l e a şi p u b l i c a t î m p r e u n ă cu u n s tu d iu , s u b titlu l : N o c h m a ls z u r S c h r ift « A d c o m ­
p e t e n t e s » d e s N i c e t a v o n R e m e s i a n a , î n O K S , 13, 1964, p. 192—202.
9. C u v î n t a r e a s e a t l ă î n C o d e x V i n d o b o n e n s i s 515 (f o l. 6 —8) şi c a u t ă răspuns problem ei :
« Q u aliter a deo o m n ip o ten te c r e a tu m sit h u m a m im g e n u s et p ro p te r q uid creaţiim sit» {p. 176—177).
R e m a r c ă m c ă la p. 176 e s t e s c r i s : « p r o p t e r q u i d c r e a t u m e s t » ( g r e ş i t ) , i a r la p, 177 : « p r o p t e r q u i d
creatum sit» (corect).
 SFTNTUL NICETA DE REMES1ANA ŞI E C U M E N I C IT A TEA PATRISTICA 119

fD e figuratione an im ae)10, p. 25—27; Sermo IV (De praedestinatione D ei)11, p. 29—33.

Liber II: Senmo I (De erroribus gentilitatis)12, p. 36; Sermo II (De diversis
•appeilationibus Christi), p. 36—39; Sermo III (De incarnatione D o m in i? ) 13, p. 40;
Sermo IV (De mysterio redemptionis ? ) u , p. 40.
Liber III: Sermo I (De fide unicae maiestatis), p. 43—48; Sermo II (De Spiritu
Sancto), p. 51—58; Sermo III (Sequentia)u , p. 58—65; Sermo IV (Sequentia)te,
p. 67—75.
Liber IV : Sermo I (De gratia ?)1T, p. 79 ; Sermo II (De oratione et eleemo-
î y n a ) ls, p. 79—83 ; Sermo III (De sanctis vigiliis)’9, p. 85—91 ; Sermo IV (De hymno-
rum et laudum ministerio), p. 93—100.
Liber V : Sermo I (De S ym bolo )10, p. 103—108 ; Sermo II (Sequentia)11; Ser­
m o III (Sequentia = De Symbolo), p. 115—122.
Liber V I: Sermo I (De S a c r a m e n t i s p. 125—130: Sermo II (Sequentia), p.
133—138; Sermo III (Sequentia), p. 141 — 145; Sermo IV (Sequentia), p. 147— 153 ;
Sermo V (Sequentia), p. 155—161 ; Sermo VI (Sequentia), p. 163—il69.
10. C u v î n t a r e a e s t e in c o m p l e ţ i i . S c g ă s e ş t e s u b n u m e l e S f î n t u l u i A m b r o z i e , î n m a n u s c r i s e l e :
P a r i s i n u s la t. 2025, s c c o l u l ni X I I M c a ; P a r i s i n u s la t. 1710, s e c o l u l al X I V - l e a ; P a r i s i n u s la t . 1920,
•s ecolul al X I V - l e a şi M o n a c e n s i s la t. 6311, s e c o l u l a! X - l e a . E ditată mai întîi de C .P . Caspnri,
K i r c h e n h i s t o r i s c h e A n e c d o t a l ( C h r i s t i a n i a , 1883), p. 225—247.
11. E d i t a t ă de M i g n e c u t i t l u l : De praedesiinaiione Del. Libellas ignoti aucloris (P . L . , XLV,
1677—1780), t n t r - u n A ppendix la o p e r e l e f e r i c i t u l u i A u g u s t i n .
12. L e r e d ă c o n ţ i n u t u l d u p ă i n f o r m a ţ i a iu i G h e n a d i e (De i 'iris ill,, c a p . 22).
13. P o r n i n d d e la u n t e x t d i n o p e r a Explanafio sym boli n S fîn tu lu i A m brozie, pe care G am b e r
ÎI a t r i b u i e Sfîntului N iceta, în care se spune : «Frequenter admonui quia dom inus n oster Iesus
C h r i s t u s î i l i u s s o l u s c a r n e m i s t a m susc cpifc », e d i t o r u l p r e s u p u n e c ă a r e x i s t a o c u v î n t a r e d e s p r e
î n t r u p a r e a D o m n u l u i . T r i m i t e r e a lui G a m b e r la o p e r a S i. A m b r o z i e : De incarnationis dotninicae
sacram ente, e s t e g r e ş i t ă , o p e r a s e a f l a la col . 853—884 ş i n u la co l . 817—846 ( P . L . , X V I ) .
14. T e x t u l n u a f o s t v e r i f i c a t . A u t o r u l c u v î n t ă r i i De cognitione Dei ( L i b e r I, S e r i a I I , 14, e d .
G a m b e r , p. 21—23) f ă g ă d u i e ş t e c ă v a v o r b i d e s p r e m ysterium (red)em ptionis.
15. Serm o II c u p r i n d e p r i m e l e 8 c a p i t o l e , i a r Serm o I I I p a r t e a a d o u a ( c a p . 20—22), d i n o p e r a
De S p iriiu s s a n d i poieniia, e d i t a t ă d e B u r n .
16. T e x t i n c o m p l e t a f l a t î n t r e o p e r e l e p s e u d o - a m b r o z i e n e ( P . L ., X V I I , 1095— 1102). A fost
s t u d i a t ş i p u b l i c a t m a i î n t i i d e L. C h a v o u t i e r ( î n « S a c r i s e r u d i r i » , I I (I960), p . 136—192), c a r e
c o n s i d e r ă c ă a f o s t s c r i s c u r î n d d u p ă a n u l 400, f ă r ă a i s e c u n o a ş t e a u t o r u l . G a m b e r î! a t r i b u i e
l u i N i c e t a , î n l u c r a r e a : Ist Niceta von Re.mesiana der Verfasser des pseudo-am brosianischen Serm o
«De Spiritu sa n c lo ? » , î n O K S , 11, 1962, p. 204—206. D e r e m a r c a t c ă î n a c e a s t ă l u c r a r e a u t o r u l i n ­
d i c ă t e x t u l î n M i g n e . P . L ., X V I I , 1005— 1012, c u m e n ţ i u n e a c ă şi L. C h a v o u t i e r l- a i n d i c a t la fel (p.
204). I n r e a l i t a t e , t e x t u l i n t i t u l a t De Spiritu S a n a o . Libellas unus f i g u r e a z ă d e la co l . 1095 la 1102.
G r e ş e a l a a t r e c u t şi în e d i ţ i a d i n 1984 (p. 66).
17. E d i i o r u l p r e s u p u n e c ă De gratia a r îi i d e n t i c ă c u o p e r a A dversus geneihliologiam i n d i ­
ca tă d e G h e n a d i e (De viris ill. c a p . 22).
18. O p e r a s e g ă s e ş t e î n Appendix, î n t r e o p e r e l e F e r i c i t u l u i A ugustin, cu titlul: T ra d a iu s
d e oratione et eleem osyna, P . L . , XL, 1125— 1223.
19. I n d i c a t ă î n M i g n e , s u b n u m e l e l u i N i c e t i u s d e T r ê v e s . P . L . , L X X V I I I . I n r e a l i t a t e s e
af lă în v o i. L X V III, 365-372.
20. I d e n t i f i c a t ă d e e d i t o r c u o p e r a S i. A m b r o z i e , E xplanatio sym boli ad initiandos. N o t ă m
î n c ă o e r o a r e d e t r i m i t e r e : P . L . , LXX, 1155—1160, u n d e s e a f l ă o p e r a S f . A m b r o z i e , De vitiorum vir~
tu fu m ç u e conflictu, c a p . V I I I —XX, şi n u Explanatio sym boli, c a r e s e g ă s e ş t e î n t r e co l . 1193—1196.
21. F r a g m e n t e l e n r . 3, 4, 5 ( B u r n , p . 53—54, 8 ) s u b t i t l u l : De abrenuntiatione.
22. C e l e 6 C uvîntări a l e l u c r ă r i i De Sacram entis (Despre S fin tele Taine ) c o r e s p u n d c u c e le
£ c ă r ţ i a l e a c e s t e i o p e r e . Serm o V s e a f l ă î n t r - u n A ppendix l a o p e r e l e l u i A u g u s t i n ( P . L . , XXX IX ,
1907—1909), c u t i t l u ! : Serm o LXX XIV , De verbis E vanghelii Lucae, Cap. XI, 1—4, Domine, doce nos
orare etc. cum expositione Orationis dominieae. De Sacram entis s e a f l ă î n P . L . , X V I , 435—4-12 şi n u
c o l . 417 ş . u . , c u m s e i n d i c ă d e c ă t r e G a m b e r (p . 124).
 120 Asistent ŞTEFAN C. A L E X E

După cum se vede, Klaus Gamber lasă la o parte ca neautentică opera De

ratione paschae.
Se poate menţiona, de asemenea, părerea lui Klaus Gamber că Sfîntul Niceta
este aceeaşi persoană cu autorul operei cunoscute sub num ele de Ambrosiaster (un
Comentar la 13 Epistole ale Sfîntului Apostol Pavel), apărută la Roma în timpul papii
Damasus (366—384) şi transmisă sub num ele Sfîntulud A m brozie23. Mai mult, el
este înclinat să creadă că un «Sanctus Helarius» indicat într-un Codice din secolul
al IX-lea (aflat în Mînăstirea Sfîntul Emmeram din Regensburg, acum la München,
Bayer, Biblioteca de Stat Clm 14248), ca autor al imnuluiTe Deam, este identic cu
Ambrosiaster şi deci cu Sfîntul Niceta 24.
în fine, editorul Klaus Gamber afirm ă că istoricul bisericesc Ghenadie de Mar­
silia n-a cunoscut decît superficial şi numai o parte din operele Sfîntului Niceta, indi-
cîndu-le conţinutul după o simplă privire de ansamblu asupra acestora2r'.
Pornind de la aceste consideraţii şi pe baza comparaţiilor de text, mai ales cu
nnereîe noi introduse in patrimoniul nicetan, Mgr Klaus Gamber a editat în anii
1965 şi 1966 încă un număr de 50 Sermones atribuite Sfîntului Niceta de Remesiana 26.
U nele dintre aceste Cuvîntări se pot identifica drept opere atribuite de critică fie Sfîn­
tului Ambrozie, fie Sfîntului Ilarie, fie Fericitului Augustin.
Editorul, care face cercetările în special din punct de vedere liturgic, îşi dă
seama de consecinţele pe care le poate avea întreprinderea sa ; de aceea el subliniază
că va aştepta să afle opinia patrologilor şi liturgiştilor, pentru aa după ce va cunoaş­
te obiecţiile lor, la o nouă ediţie, să poată introduce unele dintre cele 50 de Cuvîntări
la lo:ul potrivit, în cadrul celor 6 cărţi ale Catehismului Sfîntului Niceta 27.
In ceea ce ne priveşte, ţinînd seama de stadiul cercetărilor, cînd chiar editorul
Klaus Gamber pune sub semnul probabilităţii unele din afirm aţiile sale, înregistrăm
cu titlu informativ această nouă ediţie, urmînd să revenim în viitor, mai amănunţit,
asupra ei. Totuşi facem precizarea că sîntem de acord cu cercetătorii, istoricii lite­
rari, patrologii, dogmatiştii şi liturgiştii care susţin autenticitatea ambroziană a scrie­
rilor De Sacramentis şi Explanatio s y m b o lî28.

23. K l a u s G a m b e r , W e i t e r e S e r m o n e n a d C o m p é t e n t e s , Te il I I , î n « T e x t u s P a t r i s t i c i ct L i t u r ­
g i c i » , F a s c . 5, R c g e n s b u r g , 1966, p. 34 ; Id o m , F r a g e n z u P e r s o n . . . , p. 229. 21. I b i d e m , p. 227—231'.
25. I d e m , D i e s e c h s B ü c h e r « A d c o m p é t e n c e s . . . » , p. 132 ; G a m b e r , p. 5.
26. W e i t e r e S e r m o n e n a d c o m p é t e n t e s . T e il I, in « T e x t u s P a t r i s t i c i e t L i t u r g i c i » , F a s c . 2, 1965>
136 p. (26 S e r m o n e s ) şi W e i t e r e S e r m o n e n a d c o m p é t e n t e s , T e il I I , 120 p . (24 S e r m o n e s ) .
27. Cf. G am ber, p. V III şi 13 : Idem . W eitere Serm onen ad com pétentes, // , p. 35 ; I d e m ,
Fragen z u Person und W e r k . . . , p. 226, n o t a 23.
28. N o t ă m c î t e v a l u c r ă r i î n s p r i j i n u l a u t e n t i c i t ă ţ i i : G. A lo rin , Pour l’a u t h e n t i c i t é du De S a ­
cram entis et de VExplanatio s y m b o l i d e Saint Anibroise, î n « J a h r b u c h f u r L i t u r g i e w i s s e n s c h a f t » , 8,
1928, p. 86— 106 ; F . J. D ö l g e r , E i n b i s c h e r u n v e r s t ä n d l i c h e r T e x t b e i A m b r o s i u s D e S a c r a m e n t i s , V I,
5, 26, î n « A n t i k e u n d C h r i s t e n t u m » , I, 1929, p. 35, 317 ; O t t o F a l l e r , W a s s a g e n d i e H a n d s c h r i f t e n
zu r E c h t h e i t d e r s e c h s P r e d i g t e n « S a n c t i A m b o s i i D e S a c r a m e n t i s » ? , î n « Z e i t s c h r i f t f ü r K a t h o l i s c h e
L i t u r g i e » , 53, 1929, p. 11—65 ; I d e m , A m b r o s i u s d e r V e r f a s s e r von D e S a c r a m e n t i s , î n « Z e i t s c h r i f t
f ü r K a t h . L i t u r g i e » , 64, 1940, p. Ï — 14, 81 — 101 ; R .H . C o n o l i y , T h e D e S a c r a m e n t i s a w o r k of St.
A m b r o s e , D o w n s i d e A b b e y , O x f o r d , 1942; G . L a z z a t i , L ' a u t e n t i c i t à d e l D e S a c r a m e n t i s e la v a l u -
tazione letteraria della opere d i s. A m b r o g i o , î n « A e v u m » , 29, 1955, p . 17—48 ; B . A l t a n e r , op. e it,
p. 537; P r . P r o f . I o a n G . C o m a n , P atrologie, p . 233; D o m B e r n a r d B o t t e , A m broise de M ilan, D es
Sacram ents, Des M ystères, E xplication du Sym bole, « S o u r c e s C h r é t i e n n e s » , 25 b i s , P a r i s , 1961, p .
8 —21 ( I n t r o d u c t i o n ) ; P r . P r o f . E n e B r a n i ş t e , S fîn tu l A m brozie al M ilanuhii «De Sacram entis (D es­
p re S fin tele Taine), t r a d u c e r e ş i s tu d iu in tro d u c tiv în « S tu d ii T e o lo g ic e » , X IX (1 9 6 7 ), n r . 9 — 10,
p . 567—570 ( r e z u m ă d i s c u ţ i i l e î n l e g ă t u r ă c u o p e r a De Sacram entis).
 APENDICE II
SFÎNTUL NICETA DE REMESIANA ÎN TEOLOGIA ORTODOXA ROMÂNÀ
Numele Sfîntului Niceta de Remesiana s-a bucurat de o circulaţie destul de
largă în Teologia ortodoxă românească, mai ales în istoria Bisericii Române, fiind
legat de creştinarea strămoşilor noştri. Opera sa literară însă a fost mai puţin cu­
noscută.
Scrierile româneşti citate pină acum se refereau mai cu seamă la activitatea
misionară desfăşurată de Sfîntul Niceta.
în continuare vom adăuga o serie de lucrări care privesc circulaţia scrierilor
şi a ideilor marelui catehet din Remesiana, în Biserica Ortodoxă Română.
In anul 1844. Arhim. Ghenadie Enăeeanu a publicat un articol intitulat : Un
sbornic. Istoria Te-deumurilor in Biserica creştină şi specialmlnte în cea română
prezentînd un manuscris slavon din secolul al XVII-lea, aflat la Mînăstirea Neamţ,
care cuprinde felurite învăţături şi cîntări bisericeşti folosite la sărbători şi în alte
împrejurări festive din viaţa creştinilor români.
Mai înainte de a trece la analiza manuscrisului, autorul îşi propune să facă
"istoricul doesologiilor din Biserica Greacă Ortodoxă», să schiţeze «istoria Te-deum­
urilor din Biserica papală» şi să facă «în mod special şi istoricul Te-deum-urilor
din Biserica Română» 2.
De la început, se impune precizarea că Arhim. Ghenadie Enăeeanu înţelege prin
Te-Deum-ul românesc o slujbă bisericească specială, de sine stătătoare, compusă din-
tr-un canon, ectenii, Apostol, Evanghelie şi o rugăciune d e mulţumire, slujbă păs­
trată pînă în zilele noastre. Vorbind despre 7’e-Deum-urile din Biserica Romană, el
spune : «Sub numirea de Te-Deum Biserica Română înţelege un imn, în genere, şi
care se num eşte astfeliu de la prim ele vorbe ale imnului» 3. Se bănuieşte cu uşurinţă
că este vorba de imnul Te Deum de care ne-am ocupat m ai sus.
Socotind că imnul Te Deum es'.e necunoscut în Biserica Ortodoxă Română.
Arhim. Ghenadie Enăeeanu continuă : «Originea Te-deum-ului din Biserica Romană
este contrazisă de datele istorice. Unii atribuiesc acest im n S. Amvrozie, alţii cred
că el este compus de S. Amvrosie şi F. Augustin, cu ocasiunea botezărei cestui din
urmă. pe care imn, ambii plăcuţi, lui Dumnezeu, l-au cîntat în mod alternativ. Acest
imn se prescrie şi altor persoane : pentru care el se numeşte hymnus S. Abundi, S.
Hilaire de Poitiers et Nicetus de Trêves» 4. Faptul cel mai important este însă că
autorul publică, pentru prima dată, imnul Te Deum în latineşte, însoţindu-1 cu o
traducere în româneşte 5.

1. « B i s e r i c a O r t o d o x ă R o m â n ă » , V I I I (1884), n r . 1!, p. 830—850 şi n r . 12, p, 912—961.

2. Ibidem , p. 831. 3. Ibidem , p. 835.
4. Ibidem , p. 836—837. A u t o r u l î ş i s p r i j i n ă a f i r m a ţ i i l e p e o p e r a lu i I o s e p h B i n g h a m , Origines
sive anliquitates ecclesiosticae, t r a d . d i n l i m b a e n g l e z ă d e H e n r i c u s G r i s c h o o v i u s , v o l. V I , lib. X I V ,
cap. I I , 9, e d . s ec. , H a l a e M a g d e b u r g i c a e , 1759, p. >50—52.
5. Ibidem, p, 835—836.
 122 Asistent Ş I T . F A X ’ C. 1U . S . !

Este interesant de remarcat că deşi autorul vorbeşte de introducerea serviciului

liturgic al Te Deuro-ului în Biserica Ortodoxă Română, în anul 1879, ctad «Sfintul
■Sinod al Bisericii noastre a compus şi fixat pentru uzul Bisericii Române, cartea
intitulată Te-Deum-urile la diferite ocaziuni din viaţa publica şi particulară a creş­
tinilor ortodoxi, totuşi el nu m enţionează că în acelaşi an apare la Bucureşti, Carte
de Tedeumuri în care se publică în româneşte im nul Te Deum. înainte de otpust,
-cu m enţiunea : «...în locul Slavosloviei, acest imn al sîntului Ambrosiu al Mediola-
nului» B.
De altfel, anul 1879 nu este prima dată cind se publică im nul Te Deum în româ­
neşte, sub num ele Siîntului Ambrozie, deoarece la anul 1862 se tipărea cartea Tedeum
la iMînăstirea N eam ţ «prin zelul preacuvioşiei sale Kir Timothei, Arhim andrit şi
Stareţul Sf. Monastiri Neam ţul şi Secul» 7, care spune în Precuvîntare : «Fiindcă mai
m ulte biserici era(u) în ţară lipsite de o asem enea (carte) s-au tipărit acum din nou
după cel tipărit în Sfinta M itropolie a Basarabiei la anul 1816 şi de pe cărticelele
lipărite de PreosfinUtul V eniam in M itropolitul M oldaviei. în tipografia Sfintei M i­
tropolii în laşi, la anii 1807 şi 1828»". De asemenea, la anul 1869. imnul era tipărit ia
Buzău de către Episcopul D ionisie. tot într-o carte cu serviciul T ed eu m u lu i9. Se
pare că Arhim, Ghenadie Enăceanu nu a cunoscut aceste ediţii.
A pariţia Tedeumului la N eam ţ şi la Buzău, arată că acest serviciu liturgic era
practicat în Biserica noastră cu m ult înainte ca Sfîntul Sinod să-l introducă oficial
şi că a fost folosit înainte de a fi fost introdus în Biserica Ortodoxă Greacă.
In anul 1922 s-<a scos, la Bucureşti, o nouă ed iţie a cărţii T edeum , cu acelaşi con­
ţinut şi cu m enţinerea num elui Sfîntului A m brozie ca autor a l im nului Pre Tine
Dumnezeule Te lă u d ă m 10. Ediţia IlI-a însă. tipărită în 1940, face m enţiunea : «D oxo-
logia mare, sau în locul ei acest im n al Sfîntului N ichita, Episcopul Rem esianei»-u .
U ltim a ediţie ¡a Tedeumului, din 1950, care este în uz şi astăzi, păstrează ca autor al
'im nului Te Deum num ele Sfîntului N ireta de Rem esiana 12.

6 . Carte de Tedeumuri..., p. 18, 39. 54. 70, 84.

7. Tedeum adecă rînduiala cln tărilor d e rugăciuni. T ipărit... cu b inecuvim area iu b ito ru lu i d**
D um nezeu E p isc o p u lu i no stru , D. D. K esario Sitiarlon, L o c otenent de M itropolit. T ip o g rafia Sfiuie:
.M onastiri N e a m ţu l. Anul 1S62, m a r t i e 2. L a f. 7 s c sp u n e : Se ciută D o .x o l o g i a m.ire, «ori în locui
aceştia cîn tarea S fîntului A m brosie E piscopul M edio lan u lu i : P re Tino D u m nezeule Te lăudăm ...;*.
T extul este trad u s în în treg im e (f. 19), p r o b a b i l din ru seşte, deoarece în loc de cu vîntul «poposi­
se află «norod».

8. Ib ld e m , P recu cintare, f. 2 v . (n ep ag in atâ de tip o g ra f).

9. Tedeumu de mulţumire lui Dumnezeu . Co se cîntă la Serbări N aţio n ale. Ia ocazii cîr<2
cineva voesce a m ullărni lui D um nezeu pentru vre uâ b ine-facare c a priim itu; şi la deschiderea
Ş co(a)leIor. T ip ărit de Prea S ân titu lu E piscopii alu E parhiei Buzeu D. D. D io n isie. în T ip ro g raliia
Sf. E p i s c o p ii. A n u l u 1869, N o e m b r i e 3/15. L a p a g i n a 13. d u p ă « m ulţi ani trăiască» , deci după optus.
se spune : «După fin irea aceştia A rh iep isco p u lu sau P reotul» ţiin d C rucea în m ână adunarea vin«
Si s ă r u t ă . I a r c h o r u l In a c e a s l n tim p u c în tâ D o csologie a cea m are sau P sa lm u lu S fîn tu lu i A m vrosie
E piscopulu M e d i o l a n u l u : Pre Tine D um neze ule Te lăudam» (La fel şi la p. 28 ).
10. Carie de Tedeum, e d . Il-a , T ip o g rafia cărţilor b isericeşti. B u cu reşti, 1922, p . 13— 14. 24, 33.
11. Carte de Tedeum, e d . IlI-a, B u cu reşti, 1940, p. 15, 29, 40. 5;5. 63. 85. Nu se dă nici c.
in d icaţie p riv ito are Ia m otivul pentru care s-a în lo cu it n u m e le S iîn iu liti A m brozie cu cel al Sîîn-
vt u l u i N iceta.

12. I . P o p e s c t i - P a s ă r e a , C in tă rile de la T edeum , S fe şta n ie , C u n u n ie. T nm orm întare ş i P a ra sta i

sc rise p e m u zic a b isericească o rie n ta tă d u p ă cu m se c în tă in S f. n o a stră B iserică. T i p o g r a f i a c ă r ­
ţ i l o r b i s e r i c e ş t i . B u c u r e ş t i . 1910, p . 6 —8 . T i t l u l ; C întarea S f. A m b ro siu , l:h. VII I, d u p ă A. P ann
 SFINTVL NICETA DE RE MBS!AN A Şl ECUMEN ICITATEA PATRISTICĂ 12."

Paralel cu cărţile liturgice amintite, fragmente din imnul Te Denm şi anume,

■vers. i —e, 22—23 şi 29, au circulat cu o frumoasă melodie bisericească bizantină,
glasul al VIII-lea, tot sub num ele Sfîntului Ambrozie 13. Ultima ediţie a acestei m elo­
d ii nu dă nici o indicaţie asupra au torulu i14, datorită poate discuţiilor din ce în ce
mai insistente asupra Sfîntului Niceta ca alcătuitor al imnului.
In ceea ce priveşte traducerea se constată că ultimul vers : «In Te Domine spe-
ravi non confundai• in aeternum», este tradus de Arhim. Ghenadie Enăceanu astfel :
«Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu m ă ruşinez, în veac», în timp ce textul care
■circulă împreună cu m elodia şi care este răspîndit pretutindeni in Biserica Ortodoxă
Română, este schimbat în «să nu ne ruşinezi în veac», iar în ultima ediţie, «să nu ne
ruşinăm în veac-. Desigur că sub raportul acribiei, a doua traducere este greşită şi
se pare că textul în circulaţie nu a fost confruntat cu originalul. Ea se explică poate
prin faptul că prima parte a imnului este o laudă colectivă : «Pre Tine, Dumnezeule.
Te lăudăm, pre Tine Doamne, Te mărturisim ! Pre Tine, prea veşniciile Părinte, tot
pământul Te măreşte»-. Adunarea credincioşilor a păstrat pînă la sfîrşitul cîntării ca­
racterul acesta de solidaritate, nu numai în laudă şi mărturisire, dar şi în nădejdea
in puterea lui Dumnezeu.
O altă lucrare a Sfîntului Niceta care a văzut lumina tiparului în ţara noastră,
in original, este De psalmodiae bo n o 15. Această frumoasă predică a fost editată sub
formă de broşură de profesorul de istoria Bisericii Române, preotul Niculae M. Po-
pescu, ca material didactic pentru seminarii de această specialitate de la fosta Facul­
tate de iteologie din Bucureşti.
Textul este luat din ediţia lui Burn, fără notele critice de acolo şi fără alte indi­
caţii privind istoricul acestei opere. în Lămuririle de la sfîrşit, editorul prezintă
cîteva date despre viaţa şi lucrarea m isionară a Sfîntului Niceta, însuşindu-şi conclu­
ziile lui Pârvan cu privire la «creştinarea Daco-Romanilor din drea p ta şi din stîng.i
Dunării» 10.
Editarea operei De psalmodiae bono a constituit un evenim ent important în
teologia noastră pentru cunoaşterea gîndirii Sfîntului Niceta. Traducerea, paragia^
cu paragraf, în orele de seminar, insistenţa asupra anumitor idei cu caracter .perma­
nent în teologia ortodoxă, actualizarea continuă a principiilor sănătoase cu privire
la ţinuta în biserică, la rostul cântării în comun, au avut o influenţă (binefăcătoare
asupra studenţilor teologi, care o dată cu verificarea teoretică şi practică a cunoştin­
ţelor textului aveau prilejul să-şi asimileze, pe îndelete, învăţătura Sfîntului Niceta.

(p. 6 ) . C a r t e T e d e u m (D oxologia) la d i f e r i t e p r i l e j u r i o b ş t e ş t i . Ti păr it ă cu aprobarea S'întului Sinod

ţi cu binecuvîntarea înalt Prea Siintitului Justinian Patriarhul Bi s e r i c i i Oitodoxe Române, Editura
I n s t i t u t u l u i Bi b l i c şl d e M i s i u n e O r t o d o x ă , B u c u r e ş t i , 1950, p. 13, 23, 33, 41. 50, 66.
13. C i t ă m d i n t r e p u b l i c a ţ i i l e m a i noi, p e n o t a ţ i e b i s e r i c e a s c ă şi v o c a l ă : P r o t . N i c o l a e L u u g u
şi P r o t o d i a c . A n t o n U n c u , C i n t ă r i l e S f i n t e i l i t u r g h i i ş i c â n t ă r i la C a t e h e z e . D u p ă m e l o d i i l e t r a d i ţ i o ­
n a l e b i s e r i c e ş t i , c u n o t a ţ i a p s a l t i c ă şi l i n i a r ă . E d i t u r a I n s t i t u t u l u i Bi bl i c şi d e M i s i u n e O r t o d o x a .
B u c u r e ş t i , 1951. p. 70—74 ; P r . G r i g o r e C o s t e a . P r o f . N i c o l a e L u n g u şi P r . P r o f . E n e Branişte.
■Cintările S f i n t e i L i t u r g h i i ş i P o d o b i i l e c e lo r o p t g l a s u r i , E d i t u r a I n s t i t u t u l u i Bi b l i c şi d e M i s i u n e
O r t o d o x i i , B u c u r e ş t i , ¡960, p. 102— 106.
14. Co n f . P r o f . Ni c o l a e L u n g u , P r . P r o f . E n e B r a n i ş t e , P r . P r o f . G r i g o r e C o s t e a , C i n t ă r i d:ti
s l u j b e l e S f i n t e l o r T a i n e şi a l e l e r u r g i i l o r p r i n c i p a l e ; — C i n t ă r i l e d i n s l u j b e l e B o t e z u l u i . C u n u n i e i .
T e - D e u m - u l u i ş i i n n i o r m i n t ă r i i , î n « S t u d i i T e o l o g i c e » , XVI (1964), n r . 1—2, p. 47—oO.
15. N i c e t a E p i s c o p u s R e m e s i a n a e , D e - p s a l m o d i a e b o n o . B u c u r e ş t i 1931. 13 p. t e x t plus 3 p.
L ăm uriri.
16. I b i d e m . p. 15; Cf. V. P â r v a n , C o n t r i b u ţ i i . . . , p. 166, 171.
124 Asistent ŞTEFAN C. A L E X E

Scrierea De psalmodiae bono a fost folosită ,şi de către studenţii Institutului

teologic, pînă în anul 1959, cînd a apărut Antologia latină alcătuită anume «pentru
Sem inariiie şi Institutele teologice»17. Intre cei doisprezece Părinţi şi Scriitori bise­
riceşti latini, aleşi de cei doi editori, se numără şi Sfînitul Niceta de Remesiana, fiind
aşezat între Fericitul Ieronim şi loan Casian. Textele redate din opera Sfîntului Ni­
ceta sînt precedate de o scurtă prezentare a vieţii şi operei acestuia, bazată în gene­
ral, pe studiile introductive ale lui Burn. Referitor la activitatea misionară desfă­
şurată de Sfîntul Niceta, se menţionează : «Numele naţionalităţilor citate în aceste
imnuri (ale Sfîntului Paulin de Nola — n.n.) dovedesc că Sfîntul Niceta, prin propo-
văduirea sa misionară, a creştinat pe aproape toţi locuitorii din dreapta şi din stînga
Dunării, care încă erau păgâni ca : besii, dacii din Dacia Mediterránea şi din Dacia
Ripensis, pe goţii de pe ambele maluri ale Dunării, pe sciţii din nordul Dunării pînă
la gurile acestui flu v iu » 18.
In Antologie sînt introduse următoarele capitole din scrierile Sfîntului Niceta :
De ratione fidei — cap. III, IV, V ; De Spiritus sancti potentia — cap. III, V ; D e
Symbolo — cap. II, III, VI, VIII ; De vigiliis servorum Del — cap. IV, VI ; De psal­
modiae dono 19 — cap. II, V ; şi Hymnus Te Deum laudamus, în întregime.
Textele publicate de I. I. Bujor şi Fr. Chiriac sînt bine alese, concludente pen­
tru problemele dezbătute de Sfîntul Niceta, traducerea şi înţelegerea lor fiind mult
uşurate de bogate note explicative. De asemenea subliniem că este pentru prima oară
cînd imnul Te Deum este editat în limba latină, în teologia românească, sub num ele
Sfîntului Niceta.

O altă lucrare însemnată, în care sînt traduse în româneşte numeroase fragm ente
din predica De vigiliis servorum Del, se intitulează De la priveghere la privighetoare,
scrisă de preot profesor Niculae M. P opescu 20. Autorul demonstrează că prin cuvîn-
tarea amintită a Sfîntului Niceta s-a introdus în lim ba română cuvîntul priveghere
şi toate sinonim ele sale şi că însuşi num ele păsării care înfrumuseţează nopţile de
vară cu trilurile sale minunate — privighetoarea —, îşi trage num ele de la verbul
latin pervigilare, am intind de slujbele de noapte organizate şi descrise de episcopul
de Remesiana.
Autorul prezintă un frumos tablou al Sfîntului Niceta, «daco-roman de neam»,
«poet, cintăreţ şi misionar», precum şi un «cunoscut scriitor bisericesc în lim ba la­
tină» 21 care şi-a cîştigat pe merit simpatia, preţuirea şi iubirea episcopului poet,.
Paulin de Nola. «Niceta al nostru are o singură poezie, scrie autorul, dar celebră
în toată lumea creştină : Te Deum laudamus (Pre Tine Doamne te lăudăm). Aud p e
Niceta cîntînd cu glas vibrant în corul credincioşilor din Nola ; îl văd,pe el şi p e
Paulinus, stind amîndoi de taină seara cînd nu slujeau pervigilare (privegheri), şi

17. I. 1. B u j o r şi F r . C h i r i a c , S c r i i t o r i B i s e r i c e ş t i L a t i n i , A n t o l o g i e , E d i t u r a I n s t i t u t u l u i B i ­
bl ic şi de M i s i u n e O r t o d o x ă , B u c u r e ş t i , 1959. C a p . S a n c t u s N i c c t a s , E p i s c o p u s R e m e s i a n a e , V i a ţ a
şi O p e r a , p. 205—210 şi c u l e g e r e cie t e x t e , p. 211—23G.
18. Ib ide rti, p. 205—20G. î n t r - o n o t ă ( la p. ,369, n. 21), S fîntul N iceta e num it «patriarh (sic)*
o r t o d o x al D a c i e i şi al ţ ă r i l o r î n v e c i n a t e » .
19. E s t e i n e x p l i c a b i l de ce e d i t o r i i , c x p u n î n d o p e r e l e S f î n t u l u i N i c e t a , d a u t i t l u l î n d e o b ş t e
c u n o s c u t : D e p s a l m o d i a e b o n o s i v e ele u t i l i t a t e h y m n o r u m (p. 208), I a r î n c u p r i n s u l l u c r ă r i i , c a şi.
la t a b l a d e m a t e r i i , t i t l u l : D e P s a l m o d i a e d o n o = D e s p r e d a r u l c i n t ă r i i p s a l m i l o r (p. 230 şi 592>
f ă r ă ni ci u n [el d e l ă m u r i r e , m a i a l e s c ă a c e s t t i t l u n u c o r e s p u n d e c o n ţ i n u t u l u i l u c r ă r i i .
20. E x t r a s d i n « B i s e r i c a O r t o d o x ă R o m â n ă » , I.XI, (1943), n r . 4 —6, p. 207—221.
21. P r . P r o f . N i c u l a e -M. P o p e s c u , D e la p r i v e g h e r e la p r i v i g h e t o a r e , p. 0.
 SFÎNTUL NICETA DE REMESIANA ŞI E C U M E N I C I T A T EA PATRISTICĂ 125

cînd Niceta nu mai isprăveşte spunînd de viaţa grea de la Dunăre, unde Daco-roma-
nul ară pămîntul în cîmpie şi-şi paşte turmele pe malurile ierboase ale Dunării. Dar
■alte neamuri de acolo sînt păgîne şi sînt ca fiarele : Bessi oare caută aur, Goţi care
pirjolesc, Huni, care omoară şi dărîmă. Dar cu ajutorul Domnului, Niceta a creştinat
pe mulţi ; din fiare i-a făcut m ie i; din urlători i-a schimbat în eîntăreţi de psalmi şi
în cititori de Evanghelie. Este uşoară viaţa la Nola; grea este la Dunărea cu ierni
geroase şi cu vînturi cum e crivăţul ; sarica şi căciula de oae (pilleatus) te mai
apără — şi nu mă mir dacă Niceta va fi fost astfel îmbrăcat în această călătorie
lu n gă»22.

Cea mai de seamă lucrare apărută pînă aoum privind activitatea literară a
Sfîntului Niceta este articolul Pr. Prof. Ioan G. Coiman, intitulat : Operele literare
ale Sfîntului Niceta de Remesiana, citat deja mai înainte. Autorul prezintă fiecare
scriere în rezumat, cu bogate citate, plus fragmentele rămase din cărţile pierdute.
Este publicat din nou imnul Te Deum în limba latină cu traducerea în româneşte. De
asemenea, sînt scoase în relief problemele importante care au reţinut atenţia Sfin-
tului Niceta, metoda sa de lucru, valoarea literară a operelor, ea şi însem nătatea deo­
sebită a acestor opere în teologia ortodoxă, mai ales în lucrarea de catehizare a cre­
dincioşilor, pe baza principiilor soborniceşti, ca iubirea, prietenia, solidaritatea uma­
nă, disciplina morală etc.
Aceste indicaţii nu sînt exhaustive 23. Cu Sfîntul Niceta de Remesiana s-au ocu­
pat şi unele manuale de teologie istorică şi patristică precum şi manuale şi studii de
protoistorie românească din cadrul Academiei etc., care vor fi analizate cu alt prilej.

22 . I b i d e m , p. 5 —C.
23. M e n ţ i o n a m şt urm ătoarele articole de mai mică în lin d crc. care uicoarea sa şcoala în
evidentă an um ite problem e discutate in o p e r e l e n i c e t a n e : I. M a g i s t r a r d Ştefan C. .-Vexe. F o l o a s e l e
cîn tă rii b isericeşti in com un după S fîn tu l N iceta de Rem esiana, in «B iserica O rtodoxa Română»,
LX X V (1957), n r . 1—2, p. 165 — 182; 2. P r . M a g i s i r a r i d G h e o r g h e A. N i c o l a e , I n v ă î ă ' u r a despre Sfîn-
t u l D u h î n t r a t a t u l « D e S p i r i t u s S a n d i p o t e n t ici» a l S f i m t i l u i S i c e t a d e R e m e s i a n a , î n « O rtodoxia »,
XVI (1961)» n r . 2, p, 240—218. A c e s t e studii au fost e la b o ra te în c a d r u l c a t e d r e i d e p a t r o l o g i e d e la
In stitu tu l teologic din B ucureşti.
 BIBLIOGRAFIE
I. - S C RIERILE S F iM U L U I NICETA DE REM ESIA NA

1. Scrieri autentice:
De diversis appellatlonibus. — Ediţii : P.L., LII, 863—866 ; Burn, p. 1—5 ; Gam-
ber, p. 37—39.
De ratione fidei. - Ediţii : P.L., LXII, 847—852 ; Burn, p. 10—18 ; Gamber,
p. 43—48.
De Spiritus S a n d i potentia. — Ediţii P.L., LII, 853—864, Burn, p. 18—38 ; Gam­
ber, p. 51—65.
De Symbolo. — Ediţii : Borgia, Card. Stephanus, Explanatio symboli e codice
Ghisianae, Patavii, 1799 ; P.L., LII, 865—874; Caspari, C. P., Explanatio symboli,
în «Kirchenhistorische Anecdota», Christiania, 1883, p. 341—360: Burn, p. 38—
52 ; Gamber, p. 115—122.
De vigiliis servorum Dei. — Ediţii : P.L., X X X , 232—239 ; LXVIII, 365—372 ,• Burn,
55—67 ; Turner, în JTS, XXII, 1921, p. 306—312.
De psalmodiae bono. — Ediţii : Dom G. Morin, Le «De psalmodiae bono» de Vévêque
saint Nicéta. rédaction prim itive d ’après le ms. Vat. 2729, în «Revue Bénédic­
tine»-, XIV, 1897, p. 383—388 ; P.L., LXVIII, 371—376 ; Bum , p. 67—82 ; Turner, în
JTS, XXIV, 1923, p. 233—241 ; Preotul Niculae M. Popescu, Niceta Episcopus
Remesianae ; De psalmodiae bono, Bucureşti, 1931.
Te Deum laudamus. — Ediţii : Burn, -p. 83—91.
2. Scrieri de autenticitate îndoielnică :
DÎTaqni paschalis victima. — Ediţii P.G., XXVIII, 1605—1610 ; P.L., LXXII, 49—52 ;
Burn, p. 92—111.
A d lapsam virginem libellns. — Ediţii: P.L., XVI, 383—400 ; G. Morin. L’«Epistu!a
ad virginem lapsam» de la collection de Corbie, opuscule inédit de la fin d u
IV-e siècle, în «Revue Bénédictine», 14, 1897, p. 193—202 ; Burn, p. 112— 136.
3. Fragmente din diferite cărţi :
Ediţii : P.L., LII, 873—876 ; Burn, p. 6—8 şi 53—54.
4. Scrieri pierdute :
De gentilitatis erroribus.
Adversus genethliologiam.

II. - AUTORI PATR ISTIC I

1. De limbă greacă :
Sf. Atanasie al Alexandriei, Patru Scrisori către Serapion, P.G., XXVI, 529—676.
Athanase d’Alexandrie, Lettres à Sérapion sur la divinité du Saint-Esprit, Introduc­
tion et traduction de Joseph Lebon, în «Sources Chrétiennes», nr, 15, Paris, 1947.
Sf. Chirii al Ierusalimului, Catehezele, P.G., X X XIII, 331—1128.
Didim Alexandrinul, Despre Sfintul Duh, P.G., X X X IX , 1031—1086.
Sf. Grigorie de Nazianz, Poeme teologice-morale, cart. I, part. II, 1 ! Lauda fecioriei,
P.G.. XXXVII. 521 C—573 A.
Idem. Poevte dogmatice-m orale, cart. I, part. II, X X IX, Împotriva femeilor care se
împodobesc peste măsură, P.G., X X X V II, 884 A —908 A,
Idem. Cinci Cuvintări teologice, P.G., XXXVI, 12 A—172 B.
Sf. Grigorie de Nisa, Marele cuvint catehetic, P.G., XLV, 9—106.
 SFINTUL NICETA DE REMESIANA ŞI E C U M E , VICITATEA PATRISTICA 127'

Idem, Despre Sfîntul Duh sau La Cincizecime, P.G., XLVI, 696 A-701 B.
Idem, Lauda lui Ştefan, P.G., XLVI, 701 C-721.
Sf. Ioan Gură de Aur, îm potriva Anomeilor, Despre neputinţa de a înţelege fiinţa
lui Dumnezeu, P.G., XLVIII, 727—748.
Jean Chrysostome, Huit Catéchèses baptismales inédites. Introduction, texte critique,,
traduction et .notes de Antoine Wenger, a. a., în «Sources Chrétiennes», 50,.
Paris, 1957.
Proclu, Cuvîntarea II, Despre întruparea Domnului, P.G., LXV, 692 B— 708 B.
Sf. Vasile cel Mare, Despre botez, P.G., X X X I, 1513 B—1628 C.
Idem, Despre Sfîntul Duh, P.G., X X X II, 87—218 ; Ediţia Pruche, în «Sources Chré­
tiennes», nr. 17, Paris, 1946, cu traducere în limba franceză.
Idem, Epistole, P.G., X X X II, 220 A—il 109 B.
Idem. Omilia la cuvïntul: la aminte la tine însuţi, P.G., X X X I, 197 C—217 B.
Idem! Omilia I. Despre Post, P.G., X X X I, 164 A—184 B.
Idem, Omilia la Psalmul I, P.G., X X IX , 209 A —228 B.
2. De limba latină :
Sf. Ambrozie, De Incarnationis Dominicae sacramento, P.L.. XVI, 853—884.
Idem, Enarratio in Psalm um XLIII, P.L., XIV, 1139 D—1188 C.
Idem, Expositio in Psalmum CXVIII, P.L., XV, 1261 A—1604 C.
Idem, Epistola XXIII, (12), P.L., XVI, 1069—1078.
Idem, De Spiritu sancto, P.L., XVI, 731—850.
Ambroise de Milan, Des Sacrements, Des Mystères, l'explication du Symbole, texte-
établi, traduit et annoté par Dom Bernard Botte, în «Sources Chrétiennes», nr„
25 bis, Paris, 1961.
Fer. Augustin, De agone ch.ristia.no, P.L., XL, 289—310.
Idem, De catechizandis rudibus, P.L., XL, 309—348.
Idem, Confessiones, P.L., X X X II, 659—868.
Idem, Enarratio in Psalmum X X X V I, P.L., X X XV I, 354—395.
Idem, Enarratio in Psalmum LXXII, P.L., X X X V I, 913—929.
Idem, Enarratio in Psalmum CXLIX, P.L., XXXVII, 1949—1960.
Idem, De fide et symbolo, în CSEL, XLI, 3, 1900, p. 1—32.
Idem. De moribus catholicae ecclesiae, P.L., X X X II, 1309—1344.
Idem, Sermo CCLXVII, P.L., X XXVIII, 1229—1231.
Idem, De Symbolo ad Catechumenos, P.L., XL, 627—668.
Idem, De Trinitate, P.L., XLII, 819—1098.
Cassiodor, De institutione divinarum litterarum, P.L., LXX, 1105 D —1150 C.
César de Arelate. Regula ad Monachos, P.L., LXVII, 1099 B— 1104 B.
Sfîntul Ciprian, De bono pudicitiae, în CSEL, III, 3, 1878, p. 13—25.
Idem, De dominica oratione, în CSEL, III, 1, 1868, p. 267—294.
Damasus, Carmen VI, De cognomentis Salvatoris, P.L., XIII, 378 AB.
Idem, Epistolae, P.L., XIII, 347—376.
Idem. De explanaiione fidei. Ex concilio urbis Romae sub Damaso papa, P.L., XIII,.
373 C-374 A.
Ddonisie Areopagitul (Pseudo). Despre numele divine, P.G., III, 585—984.
Efhérie, Journal de voyage, Texte latin, Introduction et traduction de Hélène Pétré,
Docteur ès Lettres, în «Sources Chrétiennes», nr. 21, Les Editions du Cerf, Pa­
ris, 1948.
Faustus de Riez. De Spiritu sancto, în CSEL, XX I, 1891, p. 102—157.
Germinius (de Sirmium). Epistola, P.L., XIII, 573—576 i Burn, p. 138— 141.
Hilarianus. Quintus Julïus. Expositum de die Paschae et mensis, P.L., XIII, 1105— 1114
Fer. Ieronim, Epistola LX, 16, A d Heliodorum, în CSEL, LV, 1, 1910, p. 548—575.
Sf. Ilarie de Pictavium. De Trinitate, P.L., X. 9—472.
Idem, Contra Arianos i'el Auxentium Mediolanensem, P.L., X, 6051D—618 C.
Idem, Liber de Patris et Filli unitate, P.L.. X. 883 D —888 A.
Inocenţiu I (episcopul Romei), Epistolae et decreta, P.L., XX, 463 ¡D—612 C.
Martin de Braccara. De correctione rusticorum. ed. Caspari, Christiania, 1883.
Ordo de catechizandis rudibus. Burn, p. 155—156.
Sf. Paulin de Nola, Carmen XVII si X XVII. în CSEL, X X X , 2, 1894, p. 81—96 şi
262—291.
Idem, Epistola XXVIII, în CSEL, X X IX , 1, 1894, p. 240—247.
Petru (Hrisologul), Sermo LVII si Sermo LVI1I, P.L., LII, 357—360, 360 C—362 C.
12S Asistent ŞTEFAN C. A L E X E

Phoebadius de Agena, De fide orthodoxa contra Arianos, P.L., XX, 31 A—50 A.

Rufin de Aquileea, Commentarius in Symbolum Apostolorum, P.L., XXI, 335 B—386 O.
Tertulian, De cultu feminarum, P.L., I, 1417 B—1448 B.
III. - LUCRĂRI DESPRE S FIN TU L N ICETA SAU IX LEGĂTURĂ CU EL

Agaesse, Dom, Que Nicétas de Remesiana n’est pas l’auteur du Te Deum, în «Revue
des Sciences ecclésiastiques», 1909—1010, p. 201—220. 410—428, 553—584.
Alexe, Magistrand Ştefan C., Foloasele cîntării bisericeşti în comun după Sfintul
Niceta de Remesiana, în «Biserica Ortodoxă Română», LX X V (1957), nr. 1—2,
p. 165—182.
Altaner, Berthold, Précis de Patrologie, adapté par H. Chirat, M ition s Salvator
Mulhouse, Casterman — Paris — Tournai, 1961 (trad, după originalul apărut în
Ed. Herder, Freiburg im Breisgau, sub titlul Patrologie, 1960), p. 549—550.
Amann, E., Nicétas de Rémésiana, în DThC, XI, 1, 1931, col. 477—479.
Auner, C., Predicat-a un apostol în România ?, -«Revista Catolică», I, 1912, p. 40—58.
Balancs, D. S., Patrologie (Părinţii şi Scriitorii bisericeşti din prim ele opt secole),
Atena, 1930 (în greceşte).
lîardenhewer, Otto, Nicetas Bischof von Romatiana, în «Wetzer und Weltes, Kirchen­
lexikon», IX, Ereibur.g im Breisgau, 1895, col. 263—266.
Idem, Patrologie, Zweite Auflage, Freiburg im Breisgau, 1901, p. 388—389.
Idem, Les Pères de l’Êglise, leur vie et leurs oeuvres, Nouvelle édition française
entièrement refondue par P. Godet et C. Verschaffe!, t. II, Paris, 1905.
Idem, Geschichte der Altkirchlichen Literatur, Vol. III, Zweite Auflage, Freiburg im
Breisgau. 1923.
Baumstark, «Te Deum» und eine Gruppe griechischer Abendhymnen, în «Oriens
Christianus», Halbjahreshefte für die Kunde des christlichen Orients, Band 34.
Heft 1, Leipzig, 1937, p. 1—26.
Benko, Stephen, The Meaning of Sanctorum Communio, în «Studies in historical
Theology», 3, London, 1964.
Berger, S., Nicétas, apôtre des Daces. în «Encyclopédie des Sciences Religieuses» pu­
bliée par F. Lichtenberger, IX, Paris, 1880, p. 621—622.
Bernard P.. Communion des Saints, în DThC, 1923, III, 1, col. 429—454.
Braida Petrus, Praefatio in suam recensionem opusculorum S. Nicetae, P.L., LII,
837—840.
Idem, S. Nicetae episc. Aquilej, opuscula duo, Utino, 1810, republicat de Migne, eu
titlul : Dissertatio in S. Nicetam, în P.L., LU, 875— 1134.
Bujor, I. I. şi Chiriac, Fr., Scriitori Bisericeşti Latini, Antologie, Editura Institutului
Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1959, p. 205—236.
Burkitt, F.C., Note on the biblical text used by Niceta, în Burn p. CXLIV—CLIV.
Burn, A. E., An Introduction to the Creeds and to the Te Deum. London, 1899.
Idem. Niceta of Remesiana, His life and works, Cambridge. 1905.
Idem, The hymne «Te Deum» and his author, London, 1926 (traducere germană şi
introducere de Odo W issing : A. E. Burn, Der Hymnus «Te Deum» und dessen
Verfasser im Bärenreiter — Verlag zu Kassel, 1930).
Cagin, Dom Paul, L ’Euchologie latine étudiée dans la tradition de ses formules et de
ses formulaires. Te Deum ou Illatio ? Contribution à l’histoire de l’Eucholdgie
laline à propos des origines du «Te Deum», Abbaye de Solesmes, Ryde, 1906.
Călinescu. Diac. Şt., Despre Sântulu Niceta (Nichita Romănulu), în «Biserica Ortodoxă
Română», IV (1877), nr. 2, p. 103—113.
Cayré, F., Précis de Patrologie, tom. I, livres I et II, 2^e éd., Paris, Tournai, Rome,
1927, p. 588—589.
Cave, Guilielmus, Chartophylax Ecclesiasticus..., Londini, 1685. p. 81, 110.
Chevalier, Ulysse, Répertoire des sources historiques du Moyen-Age. Bio-Bibliogra-
phie, nouvelle édition, Il-e vol., Paris, 1907, p. 3317.
Coman, Pr. Prof. loan G., «Aria misionară» a Sf. Niceta de Remesiana, în «Biserica
Ortodoxă Română», LXVI (1948), nr. 5—8, p. 337—356.
Idem, Patrologie, Manual pentru uzul studenţilor Institutelor teologice, Bucureşti,
1956, p. 235—238.
 SF1NTUL NI CETA DE REMESIANA SI E C L M E N I C I T A T EA PATRISTICA 129

Idem, Operele literare ale Sfintului Niceta de Remesiana, în «Studii Teologice», IX

(1957), nr. 3—4, p. 200—232.
Dohmes, A., Niceta von Remesiana, Vom Nutzen der Hymnen, în «Kirchenmusik in
der Gegenwart» (Liturgie und Mönchtum), 3. Folge, Heft XVIII, Maria Laach,
1956.
Duchesne, L., Histoire ancienne de l’Êglise, Tome III, V-e éd., Paris, 1929.
Du Pin, Louis Ellies, Nouvelle bibliothèque des auteurs ecclésiastiques, III, 1,
Paris, 1693, p. 154.
Enăceanu, Arhim. Ghenadie, Istoria Te-deumurilor in Biserica creştină şi special-
mente in cea română, în «Biserica Ortodoxă Română», XIII (1884), nr. 11, p.
830—850, şi nr. 12, p. 942—964.
Fabre, Pierre, Essai sur la chronologie de l’oeuvre de saint Paulin de Noie, Thèse
complémentaire, Paris, 1948.
Idem, Saint Paulin de Noie et l’amitié chrétienne, Paris, 1949, p. 221—231.
Fabricius, I. A., Bibliotheca Graeca sive Scriptorum veterum Graecorum, editio nova,
Hamburgi, vol. VII, 1801, p. 747 ; vol. X, 1807, p. 694—695.
Frost, M., Notes on the Te Deum, în JTS, vol. XXXIV, nr. 135, 1933, p. 250—257.
Idem, Two Texts of the Te Deum laudamus, în JTS, vol. X X X IX , nr. 156, 1938, p.
388—391.
Idem, Adaptations o} the Te Deum laudamus, în JTS, XLII, 1941, p. 195—198.
Idem, Te Deum laudamus : The Milan text, în JTS, vol. XLIII, 1942, p. 192—194.
Gabrieli, G., San Brizio e San Niceta, Roma, 1912.
Gamber Klaus, Ist Niceta von Remesiana der Verfasser von De Sacramentis ?, în
OKS, 7, Band, Heft 3, Sept., 1958, p. 153—172.
Idem, Die sechs Bücher «Ad competentes» des Niceta von Remesiana, in OKS, 9.
Band, Heft 2/3, Sept., 1960, p. 123—173.
Idem, Ist Niceta von Remesiana der Verfasser des pseudoambrosianischen Sermo
«De Spiritu sancto» ?, în OKS, 11, Band, Heft 2/3, Sept., 1962, p. 204—206.
Idem, Nochmals zur Schrift «Ad competentes» des Niceta von Remesiana, in OKS,
13, Band, Heft 2/3, Sept. 1964, p. 192—202.
Idem, Das Te Deum und sein Autor, in «Revue Bénédictine», 74. 1964, p. 318—321.
Idem, Niceta von Remesiana : Instructio ad competentes. Frühchristliche Katechesen
aus Dacien, în «Textus Patristici et Liturgici», quos edidit Institutum Liturgi-
cum Ratisbonense, Fase. 1, Verlag Friedrich Pustet, Regensburg, 1964.
Idem, Weitere Sermonen A d competentes, Teil I, în «Textus Patristici et Liturgien»,
Fase. 2, Verlag Friedrich Pustet, Regensburg, 1965.
Idem, Weitere Sermonen A d competentes, Teil II, in «Textus Patristici et Liturgici»,
Fase. 5, Verlag Friedrich Pustet, Regensburg, 1966.
Idem, Ist der Canon — Text von «De Sacramentis» in Mailand gebraucht worden ?
in «Ephem. liturg.», 79, 1965, p. 109—116.
Idem, Die Autorschaft von De Sacramentis, in «Römische Quartalschrift für christliche
Altertumskunde und Kirchengeschichte». Band 61, Herder, Freiburg im Breisgau.
.1066, p. 94—104.
Idem, Eine interessante Variante in De Sacramentis, in «Münchener theologische
Zeitschrift», 18, 1967.
Idem, Fragen zu Person und Werk des Bischofs Niceta von Remesiana, in «Römische
Quartalschrift». Band 62, Heft 3—4, 1967. p. 222—231.
Idem, Die Autorschaft von De Sacramentis, Zugleich ein Beitrag zur Liturgiege-
schichte der römischen Provinz Dacia .mediterránea, în «Studia Patristica et
Liturgica» quae edidit Institutum Liturgicum Ratisbonense, Fase. 1. Verlag
Friedrich Pustet, Regensburg. 1967.
Hahn, A.. Bibliothek der Symbole und Glaubensregeln der alten Kirche, 3. Auflage,
Breslau. 1897.
Harnack. A., Apostolisches Symbolum, in RE., 1896, I, 753—754.
Hefele, Charles-Joseph, Histoire des Conciles, vol. I, Il-e partie, Paris, 1907.
Hümpel, Dr. E., Nicetas Bischof von Remesiana, Eine litterarkritische Studie zur
Geschichte der lUkirchlichen Taufsymbols, Bonn, 1895.
Hümpel. Dr. E.. Niceta, Missionsbischof von Remesiana, coa. 345—420, în RE., XIV, 1904,
p. 26—28.
9
130 Asistent Ş T E F A N C. A L E X E

Jaeger, F., Das antike Propempticon und das 17. Gedicht des Paulinus von Nolar
München, 1913.
Jordan, Hermann, Geschichte der altchristlichen Literatur, Leipzig, 1911.
Kähler, Ernst, Studien zu m Te Deurn und zur Geschichte des 24. Psalms in der Alten
Kirche, Vandenhoeck <S Ruprecht, Göttingen, 1958.
Kattenbusch, F., Das apostolische Symbol, I. und II. Band, Leipzig, 1894 şi 1900.
Kihn, Dr. Heinrich, Patrologie, Zweiter Band, Paderborn, 1908.
Kirsch, J. P., Die Lehre von der Gemeinschaft der Heiligen im christl. Altertum.
Eine dogmengeschichtliche Studie, Mainz, Kirchheim, 1900, p. 217—220.
Kötslin, Y., Gemeinschaft der Heiligen, in RE, VI, 18-99, p. 503—507.
Idem, Te Deum, în RE, XIX , 1917, p. 465—469.
Labriolle, Pierre de, Histoire de la littérature latine chrétienne, Collection d'Étules-
Anciennes, Paris, 1924.
Leclercq, H., Te Deum, în «Dictionnaire d’Archéologie chrétienne et de Liturgie»,
publié sous la direction de Henri Marrou, Paris, 1953, t. XV, 2 col. 2028—2048.
M. N.. Niceta vescovo di Remestana, santo, în «Enciclopedia Italiana», fondata da
Giovani Treceari, vol. XXIV, Roma, 1949, p. 773.
Macrea, M., Răspîndirea creştinismului la daco-romani, în Istoria României, I, alcă­
tuită de un colectiv, Bucureşti, Editura Academiei Republicii Populare Române,
I960, p. 629—637.
iYlannucci. Monsig. Ubaldo, Istituzioni di Patrologia ad uso delle Scuole Teologiche,
Parte II, Epoca Post Nioena, Terza edizione riveduta, Roma, 1932.
Manser, A., Te Deum, în «Lexikon für Theologie und Kirche», Zweite Auflage, Neun­
ter Band, herausgegeben von Michael Buchberger, Herder et Co. G.M.B.H.
Verlagsbuchhandlung, Freiburg im Breisgau, 1937, col. 1027—1029.
Mercati, G., Zu Niceta von Remesiana, în «Theologische Revue«-, IX, 1910, p. 190 ş.u.
Moisescu, Pr. Prof. Gheorghe, Lupşa, Pr. Prof. Ştefan şi Filipaşcu, Pr. Prof. A lexan­
dru, Istoria Bisericii Române, vol. I, Bucureşti, 1957, p. 71—74.
Moricca, Umberto, Storia della letteratura latina cristiana, vol. II, parte II, Torino,
1928.
Morin, Dom Germain, Te Deum, în «Revue Bénédictine», VII, 1890, p. 151—159.
Idem. Nouvelles recherches sur l'auteur du Te Deum, în «Revue Bénédictine», XI,
.1894, p. 48—77.
Idem. Quel est le «vir inter pastores eximius» cité par Nicéta de Rémésiana dans
son opuscule «De vigiliis servorum Dei», «Revue Bénédictine», XIII, 1896,,
p. 337 ş.u.
Idem. Sanctorum communio, în «Revue d'histoire et de littérature religieuses», IX,.
1904, p. 209 ş.u.
Idem, Le Te Deum, Type anonyme d'anaphore latine préhistorique, în «Revue Béné­
dictine», XXIV. 1907, p. 180—223.
Oberhummer. Bessoi ( Br-co •(. Bioooi ) în PWK, III, 1, 1897, col. 329—331.
Opitz. H. G., Niceta, Bischof von Remesiana, în PWK, XV.II, 1937, col. 179— 180.
Oudinus. C.. Commentarius de Scriptoribus Eccîesiae antiquis, Tomus primus, Lip-
siae, 1722, col. 1248— 1250.
Pagi. Antonio, Critica historico-chronologica in universos Annales ecclesiasticos...,
Caesaris Cardinalis Baronii, Tomus secundus, Antverpiae, 1727.
Patin. Dr. Wilhelm August, Niceta, Bischof von Remesiana als Schriftsteller und'
Theologe, München, 1909.
Paul. Sae. Augustinus, Sancti Nicetae Remesianae Civitatis episcopi et Romenorum
Apostoli : Vita et Doctrina, Romae. 1934.
Pétin. M. L'Abbé. Nicétas (saint), évêque des Daces, în «Dictionnaire Hagiographique
ou Vies des Saints». publié, par M. L’Abbé Mig-ne, II, Paris, 1850, p. 550.
Pippidi. D. M., Niceta din Remesiana şi originile creştinismului daco-roman. în «Con­
tribuţii la Istoria veche a României», Ediţia Il-a revăzută şi mult sporită. Bucu­
reşti. Editura Ştiinţifică, 1967, p. 497—516.
Pongro.cz, Stephanus, Geala Nicetae veteris Daciae episcopi et apostoli, Cluj, 1750.
Popescu. Preotul Niculae M., De la priveghere la privighetoare, în «Biserica Orto­
doxă Română», LXI (1943), nr. 4—6, p. 207—224 (şi extras).
Quasten, J„ Niketas v. Remesiana, Missionsbischof in Dacien, în «Lexikon für Theo­
logie und Kirche», herausg. Dr. Michael Buchberger, Siebenter Band, Herder,
Freiburg im Breisgau, 1935, p. 570.
 SFINTL'I. N I CEFA DE REMESIANA Şl E C IS M E N ¡ C I T A T E A PATRISTICA 131

Quéré, F., Reflexions de Grégoire de Nazianze sur la parure féminine. Étude du

Poème sur la coquetterie, I, II, 29, în «Revue des Sciences Religieuses», nr. 1,
Strasbourg, 1968, p. 62—71.
Ranft, J„ Gemeinschaft der Heiligen, în «Lexikon für Theologie und Kirche», Zweite
Auflage heraus“. Michael Buchberger, Vierter Band, Freiburg im Breisgau, 1932,
col. 364—365.
Rauschen, Gerhard, Grundriss der Patrologie. Freiburg im Breisgau, 1926, p. 306—
307 şi 408.
Salaville, S., Les textes grecs du Te Deum, în «Echos d’Orient», Tome XIII, Pétris,
1910, p. 208—213.
Schanz, Martin, Geschichte der Römischen Litteratur bis zum. Gesetzgebungswerk
des Kaisers Justinian, Vierter Teil, Zweite Auflage, München, 1914, p. 964—966.
Şesan, Pr. Prof. Dr. Milan, Problema ¡liricului bisericesc, în «Mitropolia Ardealului»,
IV 01959), nr. 11—12, p. 863—884.
Schoenemannus, Notitia historico-litteraria in S. Nicetam, în P.L., LII, 839—844.
Stan, Dr. L., Sfinţii Români, Sibiu, 1945.
Tăutu, A. L„ Izvoarele de mina întîi despre S. Nichita Remesianul, în «Cultura Creş­
tină», 14 (1925), p. 322—326; 377—382.
Idem, Niceta ori Nichita Remesianul ?, în «Buna Vestire», I (1962), nr. 1, p. 29—32.
Idem, Ritul Sfintului Niceta al Remesianei, în «Buna Vestire», III (1964), nr. 1,
p. 19—33.
Idem, Din operele Sfântului Niceta al Remesianei. Apostolul Daco-Bessilor romani-
zaţi. I. Despre diferitele numiri ale Domnului Cristos, II. Carte către o fecioară
căzută. Extras din «Buna Vestire», Roma, 1966, 13 p.
Timuş, Dr. Gherasim, Dicţionar Aghiografic, Bucureşti, 1898. p. 607—608.
Tixeront, J., Précis de Patrologie, VIII-e éd., Paris, J. Gabalda, 1927.
Tomasohek, Wilhelm, Ueber Brumalia und Rosalia nebst Bemerkungen ü ber den
hessischen Volkstamm, în «Sitzungsberichte der Philosophisch — historischen
Classe der Kaiserlichen Akademie der Wissenschaften». Sechszehnter Band.
Jahrgang, 1868, Heft I bis III, Wien, 1867.
Trempelas, P., Comuniunea sfinţilor, în româneşte de Pr. D. Olimp N. Căciulă. Tipo­
grafia Sf. Mînăstiri Cernica, 1940.
Vintilescu, Pr. Prof. Petre, Despre poezia imnografică din cărţile de ritual şi cîntarea
bisericească, Edit. «Pace», Bucureşti, 1937.
Vulici, Remesiana, în PWK, 1920, I, col. 594—595.
Wa ud rey, J., The Meaning of the doctrine of the communion of saints, London, 1904,
Weyman. C., Die editio princeps des Niceta von Remesiana, în «Archiv für lateinische
Lexicographie und Grammatik», Leipzig, 14 (1906), p. 479—507.
Wiegand, F., Die Katechetische Tätigkeit des Niceta von Remesiana, în N. Bonwetsch
und lt. Seeberg, Studien zur Geschichte der Theologie und Kirche, IV Band, 2
■Heft. Leipzig, 1899.
Wordsworth, J., The Te Deum, London, 1902.
Za'beo, J. P.. Explanationem symboli quae prodiit Patavii a. MDCCXCIX tribuendam
probabilius esse S. Niceae Dacorum episcopo quam B. Nicetae episcopo Aquile-
jensi, Venetiis, 1803.
Zeiller, Jaques, Les origines chrétiennes dans les provinces danubiennes de l’Em­
pire Romain, Paris, 1918.
Idem, Un ancien évêque d ’Illyricum peut-être auteur du Te Deum, Saint Nicéta de
Rémésiana, în «Comptes-Rendus de l’Académie des Inscriptions et de Belles
Lettres», Paris, 1942, p. 356—369.
IV . - LUCRĂRI CU CARACTER GENERAL CARE SE REFERA LA ECU M EN ICITA TEA
PAT R IST IC A ŞI LA ECU M EN ISM U L CONTEM PORAN, PRECU M ŞI LA INTRODUCEREA
C R E Ş T I N I S M U L U I LA D A C O - R O M A N I

A lexe, Gheorghe, Precizarea sensului unor expresii ecumeniste, în «Mitropolia Ba­

natului», XIII (1963), nr. 5—8. p. 320—321.
Alexe, Asist. St., Studiile patristice intr-o perspectivă ecumenică, în «Ortodoxia».
XVIII (1966), nr. 3, p. 485—490.
Baffi, M., II Vangelo nella Dacia, în «L'Osservatore Romano», nr. 162, Roma, 17
iulie 1968, p. 6.
n z Asistent ŞTEFAN C. A L E X E

Bam ea, I., Vasile Părvan şi problema creştinismului in Dacia Traiană. în «Studii
Teologice», X (1958), nr. 1—2, p. 93—105.
Idem, Contribuţii la studiul creştinismului în Dacia, în «Revista Istorică Română»,
XIII (1942—1943), p. 31—4J.
Idem, Opaiţe creştine din Scythia Minor, în «Revista Istorică Română», vol. XIV, fasc.
II, Bucureşti, 1944, p. 166—177.
Benoit André, L Actualité des Pères de l’Église, Cahiers Théologiques 47, Bd. D ela-
chaux, et Niestlé, Neuchâtel, 1961.
Branişte, Pr. Prof. Ene, Temeiuri biblice şi tradiţionale pentru cîntarea in comun a
credincioşilor, în «Studii Teologice», VI (1954), nr. 1—2, p. 17—33.
Brun, Joannes Baptista Le. Vita Sancti Paulini Nolani Episcopi. Prolegomena, în
P.L., LXI, 80—95.
Bulgăr, G., Despre lexicul vechi (de origine latină), în Omagiu lui Iorgu Iordan, cu
prilejul împlinirii a 70 de ani, Bucureşti, 1958, p. 129—133.
Camelot, Pierre-Thoma-s, Conciles oecuméniques des IV-e et V-e siècles, în «Le
Concile et les conciles. Contributions à l’histoire de la vie conciliaire de l’Ê-
glise», Paris, 1960, p. 45—73.
Cankova, G., — Petkova, La survivance du nom des Besses au Moyen-Age, în «Lin­
guistique Balkanique», VII, 1962, p. 93—96.
Chitescu, Prof. N., Sobornicitatea Bisericii, in «Studii Teologice», VII (1955), nr. 3—4,
p. 150—168.
Coman, Pr. Prof. Ioan G., Sinoadele ecumenice şi importanţa lor pentru viaţa Bi­
sericii, în «Ortodoxia», X IV (¡1962), nr. 3, p. 291—325.
Idem. Rolul Sfinţilor Părinţi în elaborarea ecumenismului creştin, în «Studii Teolo­
gice», XV (1963), nr. 9—10, p. 511—525.
Idem, Sensul ecumenic al lucrării Sf. Duh în teologia Sfinţilor Părinţi, în «Ortodo­
xia», XVI (1964), nr. 2, p. 220—239.
Idem, Elementele demonstraţiei in tratatul «Despre Sfîntul Duh» al Sjîntului Vasile
cel Mare, în «Studii Teologice», XVI (1964), nr. 5—6, p. 275—302.
Idem, Prezenţa Mîntuitorului Hristos în noua creaţie, după învăţătura Sfinţilor Pă­
rinţi, în «Ortodoxia», XVIII (1966), nr. 4, p. 495—'512.
Idem, Sinoadele ecumenice ca expresie a universalităţii Bisericii, în «Studii Teolo­
gice», X IX (1967), nr. 1—2, p. 3—32.
Idem, Contribuţia scriitorilor patristici din Scythia Minor — Dobrogea la patrimoniul
ecumenismului creştin, în secolele al IV-lea — al Vl-lea, în «Ortodoxia», X X
(1968), nr. 1, p. 3—25.
Comşa M., Sur la romanisation des territoires nord-danubiens aux Ill-e — VI-e
siècle de n.e., în «Nouvelles études d ’histoire», 3, 1965, p. 23—39.
Corneanu, Arhid. Conf. Dr. N., Cu privire la semnificaţia originară a cuvîntului -«ca­
tolic», în «Mitropolia Ardealului», IV <1959), nr. 1—2, p. 42—53.
Daicoviciu, Prof. C., In jurul creştinismului din Dacia, în «Studii», revistă de ştiinţă
— filosofie — arte, I, Bucureşti, 1948, p. 122—127.
Detsehew, Di mi ter, Die trakischen Sprachreste, în «Schriften der Balkankommission»,
Linguistische Abteilung, XIV, Wien, 1957.
Dobrescu, N., Introducerea creştinismului la Români. Vălenii de Munte. 1910.
Gérold, Théodore, Les Pères de l’Éalise et la musique, Strasbourg. 1931.
Gisinger, F., Oikumene, în PWK, XVII. 1937, col. 2123—2174.
Giurescu. C. C., Istoria Românilor, vol. I, ed. IV, Bucureşti, 1942.
Graur. Al.. încercare asupra fondului principal lexical al limbii române, Bucureşti,
V, 1954.
Idem, Fondul principal al limbii române, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1957.
Idem, La romanité du roumain, în «Bibliotheca Historica Romaniae», Études, 9, Bu­
carest, 1965.
Ionescu, G. M., Istoria Bisericii Românilor din Dacia Traiană, vol. I, Bucureşti, 1905.
lonescu, Pr. Ioan, Privire asupra cuvintelor cu sens religios din fondul principal lexi­
cal al limbii române, în «Mitropolia Olteniei», VIII (1956), nr. 6—7, p. 343—359.
Iorga N., Istoria Românilor, vol. II, Bucureşti, 1936.
lordănescu, A., Observaţiuni asupra originilor creştinismului daco-romăn, în «Revista
Clasică», X I—XII, 1939—1940, p. 199—200.
 SFINTUL S I C H T A. DL REMESIASA Şl ECLMESICITATEA PATRISTICĂ 133

Labriolle, P. de, L’Église et les Barbares, în Augustin Fliehe et Victor Martin, His­
toire de L ’Église, vol. IV, Pars II, ch. V. p. 353—396.
Laşcu, N., Periodul întunecat din Istoria României, traducere din ruseşte de Ghena-
die Craioveanu, in «Biserica Ortodoxă Română», IX (1885), nr. VIII, p 578—590’
IX, 696—709 ; X, 783—798 ; XII, 945—952.
Lozovan E., Unité et dislocation de la Romania orientale, in ORBIS, «Bulletin Inter­
national de Documentation Linguistique», Tome III, nr. 1, 1954.
Idem, A u x origines du christianisme Daco-Scythique, în Franz Altheim, Geschichte
der Hunnen, vierter Band, Berlin, 1962, p. 146—165.
Lungu, Cont N., Ctntarea în comun a poporului în biserică, în «Studii Teologice»,
III (1951), nr. 1—2, p. 26—28.
Idem, Problema transcrierii şi uniformizării cîntărilor psaltice în Biserica noastră,
in «Studii Teologice», VIII Ç1956), nr. 3— i, p. 241—249.
Macrea, D., Contribuţii la studiul fondului principal de cuvinte al limbii române,
in «Studii şi cercetări lingvistice», V (1954), 1—2, Bucureşti, p. 7— 18.
Marian, Sirn. FI., Legendele Maicii Domnului, Bucureşti, Ed. Academ iei Române,
1904.
Mihăescu, H., Lim ba latină în provinciile dunărene aie imperiului roman. Bucu­
reşti, 1960.
Idem, influenţa grecească asu,pra limbii române pînă în secolul al XV-lea, Bucu­
reşti, 1966.
Mitrea, Bucur, Problema populaţiei geto-dace în Muntenia în secolul al iV-lea e.n.,
in «Studii si Referate privind Istoria României», p. I-a, Bucureşti, 1954, p.
105—116.
Mitrea. Bucur, şi Preda, Constantin, Necropole din secolul al IV-lea e.n. în Muntenia,
Biblioteca de Arheologie X, Bucureşti, 1966.
Nissiotis, Nikos A., Mouvement oecuménique et Vatican II. Un point de vue ortho­
doxe, în lucrarea colectivă : Rencontre oecuménique, Collection oecuménique,
nr. 4, Labor et Fides, Genève. 1965, p. 95— 116.
Nouvelle — Delhi 1061. Conseil Oecuménique des Églises. Rapport de la Troisième
Assemblée publié sous la direction de W. A. W isser’t Hooft, Neuchâtel, 1961.
Pârvan V.. Contribuţii epigrafice la istoria creştinismului daco-roman, Bucureşti, 1911.
Petrovici, E.. Fondul principal de cuvinte al limbii române. în «Limba Română», II
(1953), nr. 1, p. 21—27.
Pippidi, D. M.. In jurul izvoarelor literare ale creştinismului daco-roman, în Contri­
buţii la istoria veche a României, ediţia a Ii-a revăzută şi mult sporită, Editura
Ştiinţifică. Bucureşti, 1967, p. 497—516.
Popescu, Em„ Descoperirile arheologice de la Lazu. în «Studii Clasice», VII, Bucu­
reşti, 1965, p, 251—261.
Popeseu-Spineni. Ilie, Vechimea creştinismului la Români, Bucureşti, 1934.
Idem, Contribuţii la studiul creştinismului daco-rom.an, sec. I—IV, d. Chr.. Bucu­
reşti. 1936.
Popescu. Prof. Teodor M.. Importanţa istorică a Sinodului al IV-lea Ecumenic. în
«Ortodoxia». III (1951), nr. 2—3, p. 188—294.
Idem, Ortodoxie şi Catolicism, în «Ortodoxia». IV (1954), nr. 3—4, p. 462—487.
Idem, Poziţia ortodoxă în ecumenism, în «Ortodoxia», XV (1963), nr. 2, p. 187—215.
Popinceanu, I., Religion, Glaube und Aberglaube in der rumänischen Sprache, în
«Erlanger Beiträge .Sprach — und K u n stw issen sch aft», Band 19, Verlag Hans
Carl. Nürnberg, 1964.
Protase, D., Problema continuităţii în Dacia în lumina arheologiei şi numismaticii,
Bucureşti, 1966.
Rămureanu, Pr. Prof. Ioan I., Sinodul de la Sardica din 343. Importanţa lui pentru
istoria pătrunderii creştinismului la geto-daco-romani, în «Studii Teologice»,
X IV (1962), nr. 3—4, p. 146—182.
Idem, Sinoadele de la Sirmium dintre anii 348 şi 358. Condamnarea lui Fotin de
Sirmium, în «Studii Teologice», X V (1963), nr. 5—6, p. 266—316.
Idem. Creştinismul în provinciile romane dunărene ale lliricului la sfîrşitul secolului
IV. Sinodul de la Sirmium din 37S şi sinodul de la Acvileea din 381, în «Studii
Teologice», XVI (1964), nr. 7—8, p. 408—450.
134 A siste n t .Ş//7.1A C. i/./ A'

Rosetti, Al., Istoria limbii române, vol. I, Limba Latină, ed. IV-a. Bucureşti, 1964.
Russu, I. I.. Materialele arheologice paleo-creştine din Transilvania, în «Studii Teo­
logice», X (1958), nr. 5—6, p. 311—340.
Idem, Limba Traco-Dacilor, Ediţia a Il-a revăzută şi adăugită. Bucureşti. Editura
Ştiinţifică, 1967.
Saria, B., Die Christianisierung des Donauraumes, în «Volker und Kulturen Südost­
europas», München, 1958.
Sirbu, Pr. Prof. Corneliu. Duhul ecumenicităţii ortodoxe, în «Mitropolia Moldovei si
Sucevei», X X X II (1956), nr. 10, p. 605—612.
Stăniloae, Pr. Prof. D., Sfintul Duh şi sobornicitatea Bisericii, în «Ortodoxia», X IX
(1967). nr. 1, p. 32—48.
Şesan, Pr. Prof. Dr. Milan, Ortodoxia la Caîcedon, în «Telegraful Román», XCIX
-(1951), nr. 43—44, Sibiu, p. 4.
Idem. Ortodoxia noastră. în «Mitropolia Moldovei si Sucevei», X X X I (1955), nr. 7—8,
p. 374—380.
Idem, Din istoricul noţiunii de «Ortodoxie», în «Mitropolia Ardealului», I (1956),
nr. 1—2, p. 63—73.
Idem, Ortodoxie sau Ortodoxism 1, în «Mitropolia Moldovei şi Sucevei», X X X II
(1956), nr. 10, p. 601—604.
Idem, Creştinismul si limba dacilor, în «Mitropolia Ardealului», III (1958), nr. 5—6,
p. 384—388.
Idem, ¡liricul între Roma şi Bizanţ, în «Mitropolia Ardealului», V (1960), nr. 3—4,
p. 202—224.
Idem. Despre Ortodoxie şi catolicitate. Cercetări istorice, în «Ortodoxia», X III (1961),
nr. 2, p. 155—167.
Idem, «Ortodoxia» — Istoricul noţiunii, în «Mitropolia Olteniei», XVIII (1966), nr.
11—12, p. 956—959.
Tăutu, Can. Aloisio L., I Romeni. Cetini storici, Estratto dalia rivista «L’Oriente
Cristiano e Puni ta della Chiesa». Anno V (nr. 5) — VI (nr. I—3). Roma, 1942.
31 p.
Teodorescu, G. Dem., Poezii populare române, Bucureşti, 1885.
Tudor, D., Prima basílica descoperită în Dacia Traiană, Iaşi, 1948.
Vasilescu, Diac. Prof. Em., Noi dovezi ale continuităţii elementului autohton în Da­
cia, în «Biserica Ortodoxă Română», LX X X IV (1966), nr. 9—10, p. 1007—1010.
Velcu, A., Contribuţii la studiul creştinismului daco-roman, sec. I—IV, d. Chr., Bucu­
reşti, 1936.
Vetters, Hermann, Dacia Ripensis, în «Schriften der Balkankommission Antiquari­
sche Abteilung, XI, 1, Wien, 1950.
Vulpe R., Histoire ancienne de la Dobroudja, Bucarest, 1938.
Vulpe Radu — Barnea Ion, Romanii la Dunărea de Jos. (Din Istoria Dobrogei, vol.
II), «Bibliotheca Histórica Romaniae IV», Bucureşti, 1968.

D E C L A R A Ţ I 1:’.

Subsemnatul Ştefan C. Alexe, candidat la titlul de doctor in teologie, declar că

pentru pregătirea lucrării Sfîntul Niceta de Remesiana şi ecumenicitatea patristică
din secolele IV şi V, pe care o prezint ca teză de doctorat la secţia istorică, speciali­
tatea Patrologie, n-am folosit alte lucrări in afară de cele menţionate în note si în
Bibliografie, că lucrarea nu este plagiată, ci îmi aparţine în întregime.

ŞTEFAN C. ALEXE
 13 5

CURRÍCULUM VITAE

M-am născut în satul Smîrdan. comuna Brădeanu. judeţul Buzău, la 4 iulie

1928, din părinţi români, de credinţă creştină ortodoxă. După terminarea cursurilor
secundare la Seminarul teologic (1941—1948) şi la Liceul teorctic nr. 1 (1948— 1949)
din Buzău, am studiat la Institutul teologic de grad universitar din Bucureşti. între
1949—1953. In iunie 1953 am susţinut exam enul de licenţă, prezentând teza cu titlul:
.¡ndumnezeirea omului la Sfintui Grigore de Nisa. Apoi, între 1953—1956, am urmat
la acelaşi Institut, cursurile pentru titlul de doctor în teologie la secţia istorică,
■specialitatea Patrologie, publicind lucrările de seminar la specialitatea Drineipală. în
aprilie 1957 am susţinut exam enul oral aprofundat de admisibilitate, fiind declarat
candidat la titlul de doctor în teologie.
După terminarea cursurilor de doctorat, am funcţionat ca profesor de limbi
clasice, latină şi greacă, la Seminarul teologic din Minăstirea Neamţ, judeţul Neamţ,
de la 1 octombrij 1950 şi pînă la 1 martie 1965. Intre 1961 şi 1964 am îndeplinit şi
funcţia de director al acestui seminar. De la 1 martie 1965, funcţionez ca asistent
Ja Institutul teologic de grad universitar din Bucureşti, secţia istorică.
In anul universitar 1965—1966 am urmat cursuri ecumeniste în Elveţia, la
Institutul ecumenic din Bossey-Geneva şi la Facultatea liberă protestantă din Lau-
sanne, ca bursier al Consiliului Ecumenic al Bisericilor.
Am participat, ca membru în delegaţia Bisericii Ortodoxe Române, la prima
Adunare Generală din 1.961 a Conferinţei Creştine pentru Pace, iar în 1963 am luat
parte la lucrările Comitetului de lucru al Comisiei de tineret a acestei Conferinţe.
D e asemenea, in mai 1968 am făcut parte din delegaţia Bisericii Ortodoxe Române
care a vizitat Biserica Protestantă din Republica Democrată Germană.
După terminarea cursurilor de doctorat am publicat în revistele teologice, stu­
dii şi articole de specialitate, recenzii, traduceri, predici, note şi comentarii, dintre
care amintesc următoarele : Foloasele cintării in comun după Sfînlul Niceta de
Remesiana. în «Biserica Ortodoxă Română», LXXV (1957). nr. 1—2 ; Fericitul Au-
gustin în româneşte, in «Mitropolia Olteniei»-, IX (1957), nr. 11— 12 ; «Acte de au­
toritate» ale episcopilor Romei în primele trei secole ale erei noastre, în -«Mitropolia
Moldovei şi Sucevei», X X X V I (1960), nr. 5—6 ; Critica marei plăgi a cametei la
Sfinţii Părinţi Capadocieni, în «Mitropolia Moldovei şi Sucevei», XX XV I (1960), nr.
7—8 ; Un manuscris grecesc din biblioteca minăstirii Neamţ, în «Mitropolia M ol­
dovei şi Sucevei», XX XV III (1962). nr. 5—6: A trăi înseamnă astăzi a trăi împreună,
în «Mitropolia Banatului», XIV (1964). nr. 4—C : Studiile patristice intr-o perspec­
tivă ecumenică, în «Ortodoxia». XVIII (1966), nr. 3.
In iunie 1968 am depus la Institutul teologic din Bucureşti prezentul proiect
de teză pentru obţinerea titlului de do-ctor în Teologie, la secţia istorică, speciali­
tatea Patrologie.
 ZUSAMMENFASSUNG

Die patristischen Studien kennen in der letzten Hälfte des Jahrhunderts eine
grosse Entwicklung und zw ar grösstenteils dank der ökumenischen Bewegung für
Annäherung unter den christlichen Kirchen. Die Rumänische Orthodoxe Kirche, und
im allgemeinen die Orthodoxe Kirche, ivelche im Rahmen des ökumenischen K ir­
chenrats an dem heutigen ökumenistischen Dialog teil nimmt, bemüht sich die pa-
tristische Unterlage ihrer ökumenistischen Prinzipien noch besser bekannt zu
machen. Die vorliegende Arbeit, b e t ite lt: «Der heilige Niceta von Remesiana und
die patristische Ökumenizität des IV. und V. Jahrhunderts», will in diesem Sinne
ein auf das W erk des heiligen Niceta von Remesiana (f nach 414) begründeter ru­
mänischer orthodoxer Beitrag sein.
In der Einleitung wird zunächst ein Unterschied zwischen den Wörtern Öku­
menizität und Ökumenismus gemacht. Im IV. und V. Jahrhundert bezeichnete man
m it dem Ausdruck öku m en izitä t die Katholizität der Kirche, die Einheit and die
Orthodoxie des apostolischen Glaubens, die durch die ökumenischen Konzilien
bewahrt und befestigt und durch verschiedene Faktoren bekräftigt wurden, wie :
die katechetischen Schulen, die Begeisterung für die Predigt des Evangeliums, die
Freundschaft, die Reisen einiger Hierarchen und Gläubigen in entfernt gelegenen
Gegenden, die Verbreitung der beiden lateinischen und griechischen Sprachen, die
Predigt des Friedens, — all dies als notwendige Grundlage für die Entwicklung des
Lebens auf der Erde. Der zeitgemässe ökum enism us ist ein geordnetes Streben diese
ö ku m en izität zu verwirklichen. Der heilige Niceta von Remesiana ist ein Exponent
der ö ku m en izität der Orthodoxen Kirche am Ende des IV. und Anfang des V. Jahr­
hunderts, zur Zeit als er seine sazerdotale, missionarische und schriftstellerische
Tätigkeit in einem, zw ischen zw ei Welten, der griechischen und lateinischen, gele­
genem Gebiet entfaltet hat. Durch seine heisse Liebe zu Gott und zu den von ihm
kirchlich betreuten Kindern, hat er sich hervorgehoben.
Das erste Kapitel, b e t ite lt: «Das Leben und die Tätigkeit des heiligen Niceta
von Remesiana» beschäftigt sich mit der Darstellung des historisch-geographischen
Rahmens seines Vaterlandes und seines Lebens, mit den Werken des Heiligen, m it
deren literarischem Wert und mit dem ökumenischen Sinn des Missionarismus des
heiligen Niceta, ein Verbindungsglied zwischen Ost und West. Die Stadt Remesiana
(das heutige serbische Bela Palanka) befand sich auf der militärischen Strasse, die
das illyrische Gebiet durchquert, und die Stadt Singidunum (das heutige Belgrad)
m it Konstantinopel verband. Geschichtliche Auskünfte über das Leben und die
katechetische und schriftstellerische Arbeit des heiligen Niceta sind relativ wenige
zu vermerken, aber aus ihnen kann dennoch sein geistiges Profil umrissen werden.
Unbekannt sind sein Geburtsort, seine Erziehung, wie auch seine Tätigkeit bis
zur Bischofsweihe. In den Jahren 398 und 402 unternahm er zw ei Reisen nach Nola
in Italien (wahrscheinlich auch nach Rom), wo er m it dem heiligen Paulinus von
Nola eine gxite Freundschaft schloss, wie aus den zw ei Poemen die letzterer dem
 SF1NTUL NICETA DE REMESIANA $1 ECUMENICETATEA PATR1STICÄ

Bischof von Remesiana widmete, zu ersehen ist. Durch seine Reisen in Italien kann
der heilige Niceta als Verbindungsbrücke zwischen der Kirche des Ostens und der
des Westens betrachtet werden, und zw ar in dem Sinne, dass er das liturgische und
kulturelle Leben des Donaubeckens mit dem von Nola vergleicht.
Wissenschaftlich reich informierter Theologe, Kenner der östlichen und w e st­
lichen christlichen Literatur, talentierter Schriftsteller, voll Mässigung und mit
Schönheitsgefühl ausgestattet, ein unverfälscht christliches Leben führend, Organi­
sator des Klosterlebens, hat der heilige Niceta eine reiche missionarische Tätigkeit
entfaltet und wurde viehreren Völkern zum «Vater» in der Belehrung des Evan­
geliums.
Die Aufmerksamkeit, die in der rumänischen orthodoxen Theologie dem heili­
gen Niceta geschenkt wird, ist grösstenteils der Annahme zu verdanken, dass er
auch auf dem rumänischen Boden seine missionarische Tätigkeit entfallet hat. Die
Auslegung der Dokumenten, die seine missionarische Tätigkeit verzeichnen und der
Wortschatz der rumänischen Sprache, der eine grosse Anzahl von lateinischen
Wörtern enthält, die in seinen Werken benützt werden, wie auch einige in der
Folklore des rumänischen Volkes bewahrten Kindergebete, in denen der Name
Nicetas angerufen icird, bekräftigen die Hypothese, dass der Missionsbischof von
Remesiana seine Tätigkeit direkt oder durch seine Schüler auch in die nördlichen
Gebiete der Donau ausgedehnt hat. Es ist von Wichtigkeit aufzuzeichnen, dass durch
den heiligen Niceta, Remesiana zu einem hervorragenden Missionsbistum wurde,,
dessen Tätigkeitsbereich «die Dazier beider Art ----- uterque Dacus» aus dem Innen­
raum und von den Donauufern umfasste.
Authentisch festgestellte Schriften des heiligen Niceta sind : De diversis appella-
tionibus, De ratione fidei. De vigiliis servorum Dei. De psalmodiae bono. und Te
Deum ¡audamus : Schriften zweifelhafter Authentizität sind : De agni paschalis vic-
tim a und Ad lapsam virginem libeüus. Die Titel der zw ei Schriften: De gentilitatis
erroribas und Adversus genethliologiam sind nur aus den Informationen des Kir-
chenhisiorikers Gennadius bekannt. Diese. Schriften, die zur Festigung des icahren
Glaubens dienen sollten und in einem bündigen und. deutlichen Stil abgefasst sind,
um von allen Kategorien von Katechumenen und Gläubigen verstanden zu werden,
und die im Laufe der Zeit sehr geschätzt uurden, räumen dem Verfasser den Platz
unter den Vätern von ökumenischem Ansehen in der Kirche des IV. Jahrhunderts­
ein. Diese Schriften sind Träger eines authentischen patristischen ökumenismus
Das zw eite Kapitel analisiert die theologische Lehre vom ökumenischen Niveau
des heiligen Niceta von Remesiana. Es ist in zw ei Abschnitte e in g e teilt: 1) Die Lehre
von der Heiligen Dreifaltigkeit, m it den Unterabteilungen: Gott der Vater, Gott der
Sohn. Gott der Heilige Geist, und 2) Die Lehre von der Kirche, m it den Unterab­
teilungen : Das Wesen der Kirche (communio sanctorum). die Eigenschaften der
Kirche <die eine, heilige, katholische und apostolische) und die heiligen Sakramente
oder das gnadenvolle Leben der Kirche.
Der heilige Niceta hat sich durch die orthodoxe Behandlung und Lösung aller
diskutierten Probleme in der Theologie seiner Zeit hervorgehoben. Er stützt sich auf
die Heilige Schrift und die Heilige Tradition, w ie auch auf die Beschlüsse des öku­
menischen Konzils von Nizaea. Im trinitarischen Problem betonte er die Wesen-
seinheit der drei göttlichen P ersonen : Vater, Sohn und Heiliger Geist und ihren
Unterschied als Personen. Das innige und geheime Band der Personen der Heiligen
 138 Asisient S T E f A X C A LE XE

Dreifaltigkeit bildet die Grundlage der Einheit der Kirche. In der Christologie betont
der heilige Niceta die Kommunion der Eigenschaften in der Person lesa Christi. Die
göttlichmenschliche Einheit des Erlösers enthält eine Fülle von Bedeutungen, die
durch die grosse Anzahl von Namen, welche die Heilige Schrift und die Heilige
Tradition Ihm geben, ausgedrückt sind. Das W erk De diversis appeUationibus ist die
■erste derartige systematische Arbeit in der patriotischen Literatur.
Ebenso auch die Pneumatologie des heiligen Niceta, reich in der Behandlung
der göttlichen Eigenschaften des Heiligen Geistes und seiner vielfachen Arbeit in
der Welt, kann, riebst anderen Abhandlungen über den Heiligen Geist aus dem IV.
und V. Jahrhundert, der heutigen ökumenischen Pneumatologie einige Elemente
darbieten. Der Heilige Geist ist die Quelle der Heiligkeit, das Licht der Seelen und
der Verteiler der Gaben, Überall gegenwärtig, tröstet Er die Christen und ermuntert
sie zum Guten, zum Gebet, zum Dienen, zur Gerechtigkeit, zur Einheit und zum
Frieden.
Die Definition des heiligen Niceta über die Kirche, als eine Gemeinschaft aller
Heiligen —die Definition icird nachher in der orthodoxe Theologie im grossen U m ­
lauf sein — zeigt, dass der Missionsbischof von Rernesiana den nähren Sinn der
Einheit und der Katholizität der Kirche verstanden hat. ln die Gemeinschaft dei
Heiligen können nur diejenigen treten, die die Lehre der Kirche unverändert bew a­
hren, so ivie sie der Erlöser den Aposteln Übergeien und wie diese sie gepredigt
haben. Die Ausdruck «communio sanctorum», der heute in seinem wahren patris­
tischen Sinn wiederaufgenommen wurde, und zw a r als persönliche Gemeinschaft
der Christen, die in einem einzigen Leib, dessen Haupt Christus ist, vereint sind,
könnte dem zeitgemässen ökum enism us neue Aussichten für das Verstehen und die
Lösung der ekklesiologischen Probleme eröffnen.
Der heilige Niceta hat sich eingehend, mit der christlichreligiösen Erziehung
.seiner Gläubigen beschäftigt, wie dies aus dem dritten Kapitel dieser Arbeit, beti­
telt : Das christliche Leben gemäss dem heiligen Niceta von Rernesiana, hervorgeht.
Es werden folgende Probleme b e h a n d e lt: 1) Das Verhalten des Gläubigen in der
Kirche. 2) Der gemeinsame Gesang, 3) Der Kampf gegen den Aberglauben und 4)
Die christliche Liebe und der Frieden als moralische Lebensprinzipien. A m Schluss
jeder dogmatischen Abhandlung, fasst der heilige Niceta die Hauptgedanken, die im
Leben angewendet werden können, zusammen. Ausserderri enthalten die zw ei Schrif­
ten : De viriliis servorum Dei und De psalmodiae bono liturgische Normen, die
lehrreich für die gute Ordnung während der Gottesdienste und für den gemeinsamen
Gesang in der Kirche sind. O bwohl seine zeitgenössischen Väter bei verschiedenen
Gelegenheiten den Zweck und die pädagogische Rolle der Nachtwachen und des
homophonen Gesanges in der Kirche bekannt machten, ist dennoch der heilige
Niceta der erste, der deutlich und systematisch deren Prinzipien und Vorteile dar­
gestellt hat. Der Nutzen dieser Prinzipien ist unbestreitbar, wie man auch aus der
Erfahrung der Rumänischen Orthodoxen Kirche, die sich für die Vereinheitlichung
des homophonen Gesanges einsetzt, feststellen kann.
Die theologische Lehre und die missionarische und pädagogische Tätigkeit des
heiligen Niceta stützen sich auf seine unermessliche Liebe zu Gott und zu den
Menschen. Er hat die Friedens — und Liebegedanken als für die Ökumenizität der
Kirche unerlässliche Elemente gefördert. Gemäss dem heiligen Niceta verwandeln
sich die Liebe und der Friede in die «Gemeinschaft der Heiligen». die die Kirche
ist, sowie in eine Gott gewidmete fortdauernde Lobeshymne, wie es auch aus dem
schönen Gesang Te Deum laudamus hervorgeht.
 SFfXTl'I. N I CF. r.A F)F, RFMESIAXA ŞI ECl'M EX ICITATFA PATRISTICĂ 139

Verglichen mit der patristischen Theologie des IV. und V. Jahrhunderts, ist die
Theologie des heiligen Niceta ein bedeutender Beitrag zur Festigung der Ökumeni-
zität der Kirche dieser Zeit und kann cier gegenwärtigen ökumenischen Spiritualität
erhebliche Dienste leisten.
Der Arbeit sind zwei Anhänge beigefügt. Im ersten wird eine \ om katholi­
schen Liturgen Dr. Klaus Gamber publizierte neue Auflage der Werke des heiligen
Niceta von Remesiana besprochen. Der Verleger schreibt dem heiligen Niceta auch
die bis heute unter dem Namen des heiligen Ambrosius bekannten Werke : De Sa-
eramentis und Explanatio Symboli. Ausserdem fügt i)r. Klaus Gamber in das nize-
tanische Patrimonium noch 50 Sermones ein, von denen tite Kritik bis heute einige
dem heiligen Ambrosius oder dem heiligen Hilarius oder dem Augustinus zugesch-
rieben hat. Der Verfasser erwähnt, dass er auf die Meinung der Patrologen und
Liturgen icartet, tun ihre Einwände berücksichtigend, diese Sermones an der pas­
senden Stelle im Katechismus des heiligen Niceta einführen zu können. Da aber
selbst der Verleger einige seiner Behauptungen betreffs der Authentizität dieser
Reden nur aU Vehrscheinlich hinstellt und da seine Beweise, dass die Werke De
Sacramentis und Explanatio Symboli dem heiligen Niceta angehören, nicht genü­
gende Überzeugungskraft besitzen, registrieren v:ir diese neue Auflage nur mit dem
Titel der Information.
Der zw eite Anhang mit dem T i t e l : «Der heilige Niceta von Remesiana in der
rumänischeii-orvhodoxen Theologie» erwähnt kurz die Auflagen der Texte und Über­
setzungen aus den Werken des heiligen Niceta, wie auch die wichtigeren Studien
über sein Leben und seine literarische und missionarische Tätigkeit. Die Angaben
sind aber nicht vollständig. Informationen über Niceta von Remesiana sing auch in
einigen patristischen und historischen Lehrbüchern, wie auch in Studien, die sich
.mit der rumänischen Protohistorie befassen, enthalten.
 C U P R I N S

Prefaţa, de Pr. Prof. IOAN C. COMAN

P r e s c u r t ă r i ...............................................
In tro d u ce re ......................................

Partea întîi : \ ¡aţa şi activitatea Siintului Niceta de Remesiana . . . 19- 5b

1. C a d ru l i^to ric o -g eo g ra jic al patriei şi vieţii sa le . . . . . . . . 19
2. O perele S f i n t u l u i N ic elu d e R e m e s i a n a . . . . . . . . 33
3. V a l o a r e a li t e r a r ă a o p e r e l o r S f i n i u l u i N i c e ia d e R em esiana . . . . . 50
4. S e n su l ecumenic al m isionarism ului S fin tu lu i S iceta c e R e m o s t aria, e l e m e n t d e ie g a . u . a
intre R ăsărit şi Apus 54
Partea a doua : învăţătura teologică de nivel ecumenic a. Sfintului Niceta de
Remesiana . ................................ ........................................ 59 96
1. î n v ă ţ ă t u r a d e s p r e S f i n t a T r e i m e . . - • • • • • • • 59
a) D u m n e z e u T a t ă l (p. 65)
b) Dumnezeu P iu i (p. 6b,i
c) Durmit'zoi.i D u h l i i S f î n t (p, 7 0
2. în v ă ţă tu r a despre Biserică . ............................................. 84
a) F i i n ţ a B i s e r i c i i ( c o m m u n i o s a n c t o r u m ) (p. ¿4)
b) î n s u ş i r i l e B i s e r i c i i ( u n u , s f i n t a , c a t o l i c ă ( s o b o r n i c e a s c a ) şi apostolică) (p.
c) S um ele T aine s a u viaţa h a ric ă a Bisericii (p . 93)

Partea a treia: Trăirea creştină după Sfintui Niceta de Remesiana . . 97—-113

1. Ţinuta cred in cio su lu i in biserica . . . . . . . . . 97
?. C in H ir e a in com un 10 1
3. L u p ta îm p o triva su p erstiţiilo r 109
4. D r a g o s t e u şi p a c e u c r e ş t i n ă ca p r i n c i p i i de vi aţi i m u r a l ă ... ........................................................ J 1 Q

Concluzii .................................................................................................................. 114—116

Apendice I — O myaă ediţie a operelor Siinlului Niceta de Remesiana .117

Apendice II — Stimul Niceta de Remesiana in leo'.ogia ortodoxă română . 121
B i b l i o g r a i i e ........................................................................................................................................120

Declaraţie 134
Curriculum viiae 135
Zusammenlassung 136