ACATISTUL

SFÂNTULUI CUVIOS
GAVRIIL GEORGIANUL
(2 NOIEMBRIE)

După obișnuita binecuvântare, rostim: Rugăciunile începătoare,

Troparele de umilință, Crezul, Psalmul 142 și Dumnezeu este Domnul...
Troparul Sfântului, Glasul al 4-lea:
Ca un nebun și smintit lumii te-ai arătat, cel ce glasului
Evangheliei cu râvnire ai urmat, Cuvioase Părinte Gavriil, căci
pe cele ale ei nebune le-ai vădit și întru nimic le-ai socotit, toate
pentru Hristos lepădând. Drept aceea, ca cel ce îndrăzneală
mare către Domnul ai câștigat, tămăduire trupurilor și mântuire
sufletelor pentru noi solește, fericite, neîncetat. (de două ori)
Slavă..., Și acum..., al Născătoarei-Învierii:
Taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută, prin tine,
Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat.
Dumnezeu întrupându-Se întru unire neamestecată și Crucea
2 ACATISTUL

de bunăvoie pentru noi primind; prin care, a mântuit din

moarte sufletele noastre.
Psalmul 50: Miluiește-mă, Dumnezeule...
CONDACELE ŞI ICOASELE
Condacul 1
Cel ce în vremurile cele din urmă nevoitor desăvârșit și
mărturisitor al dreptei credințe te-ai arătat și jugul nebuniei
celei pentru Hristos ai purtat, în Iviria, patria Sfintei Nina, te-ai
născut și vreme îndelungată creștinilor acestui veac ai fost
necunoscut. Iar acum deopotrivă cu sfinții cei de demult ești
socotit și de toată suflarea cea ortodoxă preacinstit. Drept aceea,
către tine alergăm și laudă de cântare cu osârdie îți strigăm:
Bucură-te, Cuvioase Părinte Gavriil, cel ce crucea nebuniei
pentru Hristos ai purtat!
Icosul 1
Din pruncie întru înțelepciune ai viețuit și către liniștea cea
mult dorită ai râvnit, cel ce în vreme de cumplită prigonire
minunat ai odrăslit. Iar atunci când cetele slujitorilor celor fără
de Dumnezeu împotriva credinței celei creștinești s-au ridicat,
căutând întru totul a o pierde, Dumnezeu pe tine te-a dăruit
Iviriei celei mult chinuite ca pe un semn de nădejde
dumnezeiesc în întunericul cel vrăjmășesc. Căci tu, Părinte, prin
a ta nevoință și mărturisire, pe cei binecredincioși i-ai umplut
de mirare, ridicându-i a-ți striga unele ca acestea cu minunare:
Bucură-te, al Sfintei Nina copil preaiubit;
Bucură-te, cel ce pe cerul Iviriei ca o nouă stea ai strălucit;
Bucură-te, stâlpul Bisericii cel nestrămutat;
Bucură-te, că prin tine zorii învierii ni s-au arătat;
Bucură-te, vas de bună trebuință, a Duhului Sfânt
sălășluire;
 SFÂNTULUI CUVIOS GAVRIIL GEORGIANUL 3

Bucură-te, că pe calea către cer te-am câștigat bună

povățuire;
Bucură-te, prietenul Domnului cel credincios;
Bucură-te, al turmei celei cuvântătoare păstor cuvios;
Bucură-te, cel ce verși râu îmbelșugat de tămăduire;
Bucură-te, organul Duhului cel cu bună glăsuire;
Bucură-te, că nebunia cea pentru Hristos ți-a fost bună
nevoință;
Bucură-te, ajutătorul tuturor celor ce aleargă la tine cu
credință;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Gavriil, cel ce crucea nebuniei
pentru Hristos ai purtat!
Condacul 2
Lăcașurile din Iviria pustiite fiind, iar preoții și monahii sub
loviturile celor fără de lege pierind, poporul Sfintei Nina cel
binecredincios tainică cântare Celui Atotputernic pururea îi
înălța și cu osârdie îi glăsuia: Aliluia!
Icosul 2
Părintele tău cel trupesc fiind ucis pe când tu, Sfinte, aveai
numai doi ani, Domnul din ceruri ți-a fost acoperământ și
ocrotire, și pe calea Golgotei celei pământești către grădina
învierii celei duhovnicești pururea ți-a fost povățuire. Drept
aceea, a Sa purtare de grijă slăvind, unele ca acestea cu veselie
îți grăim:
Bucură-te, pom în Grădina Raiului sădit;
Bucură-te, că Domnul pe calea vieții pururea te-a povățuit;
Bucură-te, cel ce din fragedă vârstă lui Dumnezeu te-ai
afierosit;
Bucură-te, cel ce pustniceștile nevoințe ai iubit;
Bucură-te, că întru credință ai sporit neîncetat;
4 ACATISTUL

Bucură-te, cel ce întru postiri și rugăciuni nu ai pregetat;

Bucură-te, dumnezeiască vistierie de binecuvântări;
Bucură-te, al dumnezeieștii cunoștințe tăinuitor;
Bucură-te, cel ce te-ai învrednicit vestirilor celor
dumnezeiești;
Bucură-te, că îngerilor întru nevoință te asemuiești;
Bucură-te, pilda cea nouă a credincioșilor;
Bucură-te, lauda cea preaînfrumuseţată a preoților;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Gavriil, cel ce crucea nebuniei
pentru Hristos ai purtat!
Condacul 3
Copil fiind, mici lăcașuri de închinăciune ai ridicat, pe care
cu chibrituri le-ai luminat, însă prunceasca ta evlavie o a
îngrijorat pe maica ta, căci se temea ca nu cumva răutatea celor
necredincioși, care asupra Bisericii se porniseră s-o nimicească,
să nu se stârnească și asupra ta. Tu însă, prin lucrurile tale cele
copilărești, chip al zidirii celei duhovnicești a Bisericii celei
prigonite te-ai arătat și lui Dumnezeu I-ai cântat: Aliluia!
Icosul 3
Când la vârsta de șase ani spre învățătură ai fost dat, ca o
pildă tuturor te-ai arătat, căci prin a ta bunătate pe toți i-ai
minunat. Iar întru vârsta de șapte ani venind și despre
Dumnezeiasca Evanghelie auzind, bani pentru a o putea
dobândi ai iconomisit, și în brațele tale ajungând, cu nesaț
dintru aceasta ai citit. Drept aceea, de prunceasca ta simplitate
ne veselim și unele ca acestea îți glăsuim:
Bucură-te, icoană a petrecerii celei întru Hristos;
Bucură-te, îndreptătorule al poporului celui
dreptcredincios;
 SFÂNTULUI CUVIOS GAVRIIL GEORGIANUL 5

Bucură-te, chivot însuflețit întru care cuvântul Evangheliei

se păstrează;
Bucură-te, făclie care întunericul necredinței îl luminează;
Bucură-te, pom răsădit lângă izvoarele apelor celor
duhovnicești;
Bucură-te, cunoscătorule al inimilor omenești;
Bucură-te, mireasma rugăciunii celei bineprimite;
Bucură-te, minte văzătoare a celor tăinuite;
Bucură-te, cel cu îngerii împreună-petrecător;
Bucură-te, al celor dintru nevoi dumnezeiesc ajutător;
Bucură-te, cel ce viforul ispitelor degrab îl potolești;
Bucură-te, că inimile noastre cele mâhnite le îndulcești;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Gavriil, cel ce crucea nebuniei
pentru Hristos ai purtat!
Condacul 4
Negrăită bunătate către toată zidirea lui Dumnezeu ai
vădit, căci copil fiind, nu îngăduiai ca șoriceii din casa ta să fie
omorâți, ci vii mai departe îi slobozeai, și asemenea lui Adam în
Rai, păsărelele pe umerii tăi se așezau, viersuind, în vreme ce
tu, cu bucurie, lui Dumnezeu laudă îi înălțai, strigând: Aliluia!
Icosul 4
Din Dumnezeiasca Evanghelie citind neîntrerupt, în inima
ta cea tânără și plină de dragoste ai hotărât ca numai Lui
Hristos să viețuiești, iar toată vremea petrecerii tale celei
pământești plinirii poruncilor Lui și necurmatei rugăciuni să ți-
o afierosești. Pentru aceasta, cu osârdie te lăudăm și unele ca
acestea îți cântăm:
Bucură-te, cel ce de lumea cea deșartă te-ai lepădat;
Bucură-te, că întreaga-ți viață Stăpânului Hristos o ai
închinat;
6 ACATISTUL

Bucură-te, că pe calea cea strâmtă ai purces;

Bucură-te, cel ce crucea cea grea a nebuniei pentru Hristos
ai ales;
Bucură-te, că întru rugăciune te-ai nevoit neîncetat;
Bucură-te, cel ce duhovniceasca înțelepciune o ai câștigat;
Bucură-te, că pururea către câștigarea virtuților ai năzuit;
Bucură-te, cel ce smerenia lui Hristos ai dobândit;
Bucură-te, că te-ai suit la vederea celor cerești;
Bucură-te, veselia cetelor îngerești;
Bucură-te, minunată alinare a celor ce cumplit bolesc;
Bucură-te, folositorul celor ce cu credință către tine
năzuiesc;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Gavriil, cel ce crucea nebuniei
pentru Hristos ai purtat!
Condacul 5

Un glas din lăuntrul tău a răsunat, îndemnându-te a căuta

către cer, iar când ochii ți-ai ridicat, o cruce mare ai văzut și
atunci ai priceput că aceea era cea pe care tu aveai s-o porți
pentru dragostea lui Hristos și pentru poporul Iviriei cel
binecredincios, care din pricina prigonirilor îndelung pătimea.
Și întru smerenie primind aceasta, mulțumită lui Dumnezeu ai
dat și cu veselie ai cântat: Aliluia!
Icosul 5
Odată, pe când te odihneai, pe neașteptate te-ai deșteptat și
înaintea ta ai zărit un diavol cu chip înfricoșat, care cu ochi
sălbatici și plini de ură te privea, iar tu nicicum nu te-ai
spăimântat, căci darul lui Dumnezeu te acoperea. Însă diavolul
te-a lovit, prihănindu-te că lupți împotriva sa. Iar maica ta te-a
găsit zăcând fără de simțire, dar credința cea întru Hristos
 SFÂNTULUI CUVIOS GAVRIIL GEORGIANUL 7

minunat te-a izbăvit și a Sa milostivire. Și de atunci mai vârtos

duhovnicește te-ai întărit, pentru care unele ca acestea îți grăim:
Bucură-te, că de răul diavol nicicum nu te-ai înfricoșat;
Bucură-te, că Dumnezeiescul Dar te-a acoperit în chip
minunat;
Bucură-te, cel ce si mai vârtos duhovnicește te-ai întărit;
Bucură-te, că mulțimii celor binecredincioși cu osârdie i-ai
slujit;
Bucură-te, bărbăția sfinților cea nebiruită;
Bucură-te, biserica darului cea preacinstită;
Bucură-te, lauda mărturisitorilor;
Bucură-te, dreptarul nevoitorilor;
Bucură-te, veselia credincioșilor cea nerăpită;
Bucură-te, dumnezeiască dragoste, ce peste noi se varsă din
inima ta cea smerită;
Bucură-te, cel ce pe calea lui Hristos fără de preget ai
purces;
Bucură-te, al cereștii împărății oștean preaales;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Gavriil, cel ce crucea nebuniei
pentru Hristos ai purtat!
Condacul 6
Dragostea ta tuturor s-a făcut vestită, căci poporul cel aflat
întru nevoi către tine năzuia, și în vremea războiului oamenii
cei necăjiți veneau spre a te vedea, vești despre cei iubiți ai lor
de pe câmpul de luptă voind a afla. Iar tu, către Domnul cu
rugăciune îndemnându-i a alerga și Biserica Sa adesea a o
cerceta, adevărul despre rudeniile lor prin darul cel dat ție le
descopereai și, mângâindu-i, le făgăduiai că pentru ocrotirea
acelora te vei ruga. Iar ei, cu pace plecând, lui Dumnezeu întru
umilința inimii îi cântau: Aliluia!
Icosul 6
8 ACATISTUL

Pe unchiul tău, Gheorghe, pe care oamenii îl numeau

Stejarul din pricina puterii sale celei mai presus de fire pe care o
vădea, la credință l-ai întors în chip minunat, căci într-una din
zile o stâncă mare de lângă biserica cea risipită a Sfântului
Gheorghe cerându-i a ridica, întru totul neputincios s-a arătat,
cu toată străduința sa. Însă tu, Numele lui Hristos spre ajutor ai
chemat și piatra lesne o ai ridicat. Drept aceea, plin de mirare,
unele ca acestea îți grăia cu minunare:
Bucură-te, izvor de minuni dumnezeiești;
Bucură-te, cel ce încă materialnic fiind, te-ai învrednicit de
darurile cele cerești;
Bucură-te, cel ce pururea spre puterea lui Dumnezeu te-ai
nădăjduit;
Bucură-te, că de Lumina Darului ai fost strălucit;
Bucură-te, cel binecinstitor, care cu îngerii acum te veselești;
Bucură-te, lăcaș al dragostei celei dumnezeiești;
Bucură-te, al nostru solitor către Domnul, neînfruntat;
Bucură-te, sălașul virtuților cel prealuminat;
Bucură-te, că prin însăți viața ta credința în Hristos o ai
propovăduit;
Bucură-te, vas de bună cinste, dintru care daruri curg
necontenit;
Bucură-te, cel ce pe pământ ca un înger ai petrecut;
Bucură-te, că pe mulți de minunare i-ai umplut;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Gavriil, cel ce crucea nebuniei
pentru Hristos ai purtat!
Condacul 7
Din pricina aprigei prigoane celei stârnite de
necredincioasele slugi diavolești, poporul se temea a cinsti
icoanele cele dumnezeiești și în locuri neștiute le tăinuia. Tu
însă, cunoscând unde le ascunseseră aceștia în casele lor,
 SFÂNTULUI CUVIOS GAVRIIL GEORGIANUL 9

locurile unde se aflau le vădeai înaintea lor, făcându-i astfel să

se minuneze, și le cereai ca ție să ți le încredințeze, făgăduindu-
le că le vei înapoia negreșit atunci când primejdia va lua sfârșit.
În chipul acesta, nenumărate icoane de la pierzare ai izbăvit și
lui Dumnezeu cu osârdie I-ai glăsuit: Aliluia!
Icosul 7
A-ți afierosi viața numai lui Hristos la vârsta de doar
doisprezece ani ai hotărât, însă a ta maică, de faptele
stăpânitorilor celor fără de Dumnezeu s-a înfricoșat și spre a
petrece o viață mai puțin evlavioasă te-a îndemnat, dar
nicidecum luând aminte la povața ei, aceasta ți-a aruncat
Evanghelia pe care o aveai. Iar tu, din nou luând-o, casa
părintească ai părăsit și pe calea duhovniceștilor nevoințe ai
pornit. Iar noi, de a ta râvnă minunându-ne, te lăudăm și unele
ca acestea îți cântăm:
Bucură-te, nevoitorule, cel ce lupta cea bună ai luptat;
Bucură-te, că în haină luminoasă te-ai îmbrăcat;
Bucură-te, cel ce întru osteneli ai petrecut necontenit;
Bucură-te, al dumnezeieștilor porunci plinitor desăvârșit;
Bucură-te, că mintea către cele înalte o ai ridicat;
Bucură-te, cel ce dumnezeiasca înțelepciune o ai câștigat;
Bucură-te, părintele nostru cel preabun, de către toți cei
binecredincioși cinstit;
Bucură-te, al celor dintru nevoi liman neînvăluit;
Bucură-te, că întru buna credință neclintit te-ai păstrat;
Bucură-te, că cereștilor taine părtaș te-ai arătat;
Bucură-te, vistierie de daruri, în ceruri agonisită;
Bucură-te, floare din Grădina Raiului neveștejită;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Gavriil, cel ce crucea nebuniei
pentru Hristos ai purtat!
Condacul 8
10 ACATISTUL

Zi şi noapte pe cale mergând și în Mţheta cu multă

osteneală ajungând, de către Igumena Anusia cu dragoste la
Mănăstirea Samtavro ai fost primit, care mai apoi către
Mănăstirea Stâlpului celui de Viață dătător te-a povățuit. Și
înainte de a intra într-însa, cu rugăciune osârduitoare către
icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu Iviriţa te-ai
îndreptat, cerându-i ca mai înainte de a pleca din această lume,
loc de nevoință să-ți rânduiască în acea mănăstire, așa precum
s-a și întâmplat. Și cu fierbinte evlavie înaintea acesteia
închinându-te, ai cântat: Aliluia!
Icosul 8
După ce mai multe lăcașuri de închinăciune și mănăstiri ai
cercetat, în Mănăstirea Betania loc de sălășluire ai aflat, unde cu
multă dragoste de către cei doi stareți îmbunătățiți, Gheorghe și
Ioan, ai fost primit, care pe calea cea duhovnicească cu iscusință
te-au povățuit. Și mai apoi la mormântul Cuviosului Antonie
dorind a te închina, desculț ai purces pe cale, dar istovit fiind de
osteneală și nemaiputând înainta nicicum, în chip minunat ai
fost hrănit de către un bărbat în care pe însuși Cuviosul Antonie
l-ai recunoscut. Iar noi de a ta credință neclintită ne minunăm și
cu unele ca acestea te lăudăm:
Bucură-te, că Domnului desăvârșit ai urmat;
Bucură-te, cel ce cu osârdie, pe marea vieții, către limanul
cel ceresc ai înotat;
Bucură-te, că spre cele mai bune necontenit ai râvnit;
Bucură-te, al Cuvioșilor Gheorghe și Ioan ucenic preaiubit;
Bucură-te, al lui Dumnezeu cuvios slujitor;
Bucură-te, cel ce și nouă, celor păcătoși, ne ești neîncetat
mijlocitor;
Bucură-te, lauda celor dreptslăvitori;
Bucură-te, al nostru nerătăcit povățuitor;
 SFÂNTULUI CUVIOS GAVRIIL GEORGIANUL 11

Bucură-te, cel ce între cuvioșii cei nou arătați ești mult

vestit;
Bucură-te, că în vremurile cele de apoi ca o nouă stea ai
strălucit;
Bucură-te, cel ce cu Hristos față către față acum grăiești;
Bucură-te, că de vederea cereștilor cetete veselești;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Gavriil, cel ce crucea nebuniei
pentru Hristos ai purtat!
Condacul 9
Stăpânirea cea împotriva lui Hristos luptătoare a hotărât a
pierde locul unde zăceau, așteptând învierea cea de obște,
ostașii iviriţi ce se jertfiseră în războiul pentru neatârnare. Însă
tu, Cuvioase, în întunericul nopții osemintele lor le-ai răpit și
loc de îngropăciune creștinească le-ai gătit, cântând: Aliluia!
Icosul 9
Aflând de vedenia cea din copilărie pe care ai avut-o cu
duhul cel necurat și de alte cerești descoperiri de care te-ai
învrednicit, stăpânitorii cei prigonitori te-au cercetat și ieșit din
minți te-au socotit. Tu însă un mic sălaș în curtea maicii tale ai
ridicat și nevoințelor celor duhovnicești te-ai afierosit
netulburat. Iar mai apoi, păzitor al catedralei Sionului
ajungând, nu după multă vreme chipul cel îngeresc ai luat și
Cuviosului Gavriil Athonitul întru nevoințe i-ai urmat. Iar noi,
ca cel ce vrednic de toată cinstirea ești, cu netăcute guri te
lăudăm și către tine așa strigăm:
Bucură-te, cel ce ești de Dumnezeu întelepţit;
Bucură-te, că întru Hristos te-ai îmbogățit;
Bucură-te, că celor rău-credincioși ca un ieșit din minți te-ai
arătat;
Bucură-te, că pentru a ta smerenie Domnul te-a înălțat;
12 ACATISTUL

Bucură-te, cel ce de către stăpânitorii cei păgâni ai fost

batjocorit;
Bucură-te, că de la Duhul minunată mângâiere ai primit;
Bucură-te, văzătorule al celor dumnezeiești;
Bucură-te, că pe cei binecredincioși îi veselești;
Bucură-te, cel dimpreună cu sfinții vorbitor;
Bucură-te, al celor ce bolesc minunat tămăduitor;
Bucură-te, că neîncetat după Domnul ai dorit;
Bucură-te, sălașul Darului cel preamărit;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Gavriil, cel ce crucea nebuniei
pentru Hristos ai purtat!

Condacul 10
La Mănăstirea Betania ai slujit, iar după ce sfântul lăcaș de
către cei rău-credincioși a fost închis, la Tbilisi te-ai întors, unde,
cu înseși mâinile tale, o biserică în curtea casei tale ai zidit.
Aceasta însă adesea fiind dărâmată, tu iarăși fără de zăbavă o
zideai și într-însa neîncetată cântare lui Dumnezeu Îi înălțai:
Aliluia!
Icosul 10
În ziua în care slujitorii cei păgâni sărbătoreau praznicul lor
cel fără de Dumnezeu, ai dat foc chipului celui care înstăpânise
ocârmuirea cea luptătoare împotriva lui Hristos. Și atunci de
către cei necredincioși ai fost robit, însă din ghearele morții
mâna Domnului în chip minunat te-a izbăvit. Iar prigonitorii cei
nebuni fără de minte te-au socotit, căci cu toate că îndelung te-
au muncit, tu necontenit ai mărturisit: Slava nu se cuvine
morților, ci lui Hristos celui Viu, Care moartea a zădărnicit și viată
veșnică ne-a dăruit! Drept aceea, de credința ta cea tare și de a ta
 SFÂNTULUI CUVIOS GAVRIIL GEORGIANUL 13

nebiruită îndrăzneală minunându-ne, cu netăcute glasuri te

lăudăm și unele ca acestea îți cântăm:
Bucură-te, cel ce pe fiara cea roșie ai rușinat;
Bucură-te, că pe idolii ei cei deșerți i-ai surpat;
Bucură-te, cel ce ai ars chipul cel tiranicesc;
Bucură-te, că pentru aceasta chinuri ai răbdat ca un
netrupesc;
Bucură-te, cel ce pe Hristos cu râvnă L-ai căutat;
Bucură-te, că pentru dragostea Lui la tot felul de pătimiri
te-ai dat;
Bucură-te, cel deopotrivă cu serafimii întru slujire;
Bucură-te, către Domnul neîncetată slavoslovire;
Bucură-te, că pe Hristos cu îndrăzneală L-ai mărturisit;
Bucură-te, cel ce cursele celui viclean întru totul le-ai
zdrobit;
Bucură-te, prin care gurile celor hulitori de Dumnezeu s-au
astupat;
Bucură-te, prin care satana a fost rușinat;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Gavriil, cel ce crucea nebuniei
pentru Hristos ai purtat!
Condacul 11
Aspra nevoință a nebuniei pentru Hristos asupra ta luând și
pe ulițe și în piețe cuvântul lui Dumnezeu fără de frică vestind,
ca un ieșit din minți ai fost privit. Și făcându-te ca unul ce de
patima beției era stăpânit, înțelepciunea acestei lumi ca pe o
nebunie înaintea tuturor o ai vădit, nebunia cea pentru Hristos
adevărata înțelepciune socotind. Mai apoi, preot slujitor la
Mănăstirea Samtavro fiind numit, Domnului I-ai glăsuit
necontenit: Aliluia!
Icosul 11
14 ACATISTUL

Vreme îndelungată ai cercetat mănăstirile și bisericile cele

stricate de luptătorii cei împotriva lui Dumnezeu, vestind celor
dreptcredincioși că toate din nou se vor zidi. Și voind mai apoi
în Şiomgvimsk să pustnicești, un glas de sus ți-a poruncit ca la
Samtavro din nou să te sălășluiești, unde întru rugăciuni și
postiri ai viețuit și tuturor celor ce la tine cu credință au năzuit
izbăvire din boli și din nevoi le-ai dăruit. Și îndelung pătimind
pentru războiul cel dintre frați, ca un liman de mângâiere în
necazurile cele mari ce se abătuseră asupra Iviriei te-ai arătat,
iar noi, unele ca acestea bine știind, cu osârdie te lăudăm și așa
îți strigăm:
Bucură-te, al sfințitelor lăcașuri închinător neobosit;
Bucură-te, că a te sălășlui pururea în casa lui Dumnezeu ai
râvnit;
Bucură-te, că cele despre Iviria mai înainte le-ai vestit;
Bucură-te, cel ce pe Golgota neamului tău te-ai răstignit;
Bucură-te, cunoscătorule al tainelor celor cerești;
Bucură-te, că cele cu anevoie de tâlcuit le deslușești;
Bucură-te, al nepătimirii sălaș preastrălucit;
Bucură-te, cel ce veșnicei veselii te-ai învrednicit;
Bucură-te, prin care necredința se zădărnicește;
Bucură-te, prin care dreapta credință se întărește;
Bucură-te, că dimpreună cu Andrei cel Nebun pentru
Hristos acum te sălășluiești;
Bucură-te, chipul petrecerii celei creștinești;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Gavriil, cel ce crucea nebuniei
pentru Hristos ai purtat!
Condacul 12
Mulțime de minuni săvârșind, cereștile tale daruri cu
nebunia cea pentru Hristos le-ai acoperit, că pe cei
deznădăjduiți, care către tine au năzuit, de al tău ajutor nu i-ai
 SFÂNTULUI CUVIOS GAVRIIL GEORGIANUL 15

lipsit, ci prin Darul lui Dumnezeu de neputințe și din tot felul

de nevoi i-ai izbăvit. Iar noi, viața ta cea petrecută întru
smerenie și dragostea cea către aproapele cunoscând, pe toți ne
ridică a striga: Aliluia!
Icosul 12
În cei din urmă ani ai vieții tale celei pământești, fără de
cârtire ai răbdat neputințele și bolile cele trupești. Și pe patul de
suferință fiind țintuit, pe toți cei ce veneau spre a te cerceta îi
sfătuiai să se gătească pentru vremurile rele ce vor urma. Iar în
ziua plecării tale către cele cerești, le-ai dat cele din urmă povețe
părintești, și mai apoi le-ai vestit: Ziua plecării mele a venit. După
care, sărutând icoana Dulcelui Iisus, glas ai înălțat: Urmat-am
Ție, o, Hristoase al meu, de când aveam doisprezece ani. Gata sunt, ia-
mă la Tine! Și după ce Arhiepiscopul Daniil a isprăvit
rugăciunea, ai zâmbit și în mâinile Domnului ți-ai dat sufletul
tău cel sfințit. Iar cereștile puteri, în văzduh întâmpinându-te,
unele ca acestea ți-au glăsuit:
Bucură-te, al lui Hristos nevoitor preaales;
Bucură-te, înger pământesc și om ceresc;
Bucură-te, că stăpâniile întunericului le-ai biruit;
Bucură-te, cel ce pe sfinți în ceruri i-ai veselit;
Bucură-te, făclie preastrălucită a luminii celei nemateriale;
Bucură-te, că celor ce pătimesc le dăruiești minunată
vindecare;
Bucură-te, povățuitorul darului cel nerătăcit;
Bucură-te, stâlpul Bisericii cel neclintit;
Bucură-te, cel ce nebun pentru Domnul te-ai arătat;
Bucură-te, că de Însuși Stăpânul Hristos ai fost încununat;
Bucură-te, cel ce de toată patima ne izbăvești;
Bucură-te, că sufletele noastre le ridici către cele cerești;
16 ACATISTUL

Bucură-te, Cuvioase Părinte Gavriil, cel ce crucea nebuniei

pentru Hristos ai purtat!
Condacul 13
O, Părinte, de trei ori fericite, cel ce acum în ceruri locuiești
și către noi, cei smeriți și neputincioși, privești, a nebunilor
pentru Hristos laudă nou arătată și a noastră bogăție nefurată,
și de la noi, nevrednicii robii tăi, această puțină cântare
primind, de toată nevoia ne izbăvește și vieții celei fericite ne
învrednicește, ca dimpreună cu tine, în veacul cel de acum și în
cel ce va să fie, neîncetată laudă lui Dumnezeu să-I înălțăm și cu
veselie pururea să-I cântăm: Aliluia!
Acest Condac se zice de trei ori. Și iarăși rostim Icosul 1, după care
citim această:
RUGĂCIUNE
O, Sfinte Gavriile cel Nebun pentru Hristos și al Iviriei
noule mărturisitor, cel ce din fragedă copilărie credința în
Dumnezeu poporului celui prigonit ai propovăduit, solește și
pentru noi, nevrednicii robii tăi, cei ce sfântă pomenirea ta o
cinstim. Prin ale tale mijlociri la scaunului Preasfintei Treimi
ajută-ne nouă, celor neputincioși, ca neclintiți întru buna
cinstire a lui Dumnezeu să ne păstrăm, și pururea poruncile
Domnului păzind, nesmintiți în căile Sale să umblăm. Pilda
viețuirii tale celei sfinte neîncetat să ne înrâurească spre a
câștiga credința cea neclintită și bărbăția cea duhovnicească, ca
să putem și noi, întru inimă zdrobită și smerită, lupta cea bună
să luptăm și de patimile și neputințele noastre să ne lepădăm.
Smerenia ta cea negrăită și adânca ta pocăință întru ispite și
încercări să ne fie și nouă, celor nevrednici, pe calea cea strâmtă
a mântuirii, chip de curată nevoință. Prin ascultarea ta cea
desăvârșită ne îndreptează a ne pleca întru Domnul mai-
 SFÂNTULUI CUVIOS GAVRIIL GEORGIANUL 17

marilor noștri cu dreaptă socotință. Prin răbdarea ta cea

mulțumitoare și pe noi ne întărește, și spre săvârșirea voii lui
Dumnezeu întru toate zilele vieții noastre pururea ne
povățuiește. Prin luminată petrecerea ta cea pământească, cea
asemenea cu a îngerilor întru viețuire, mintea noastră o
strălucește și inimile noastre de toată spurcăciunea le curăţeşte,
ca și noi, în ziua cea înfricoșată a Judecății, să auzim glasul cel
ce grăiește: Bine, slugă bună și credincioasă. Intră întru bucuria
Domnului tău! Ca pururea cu solirile tale cele bine primite fiind
mântuiți, vieții celei fericite și părții celei de-a dreapta să ne
învrednicim și împreună cu tine și cu toți sfinții neîncetat să
slăvim Treimea cea Una și nedespărțită, Tatăl și Fiul și Sfântul
Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
După citirea Rugăciunii, se cântă Condacul 1. Apoi rostim:
Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de
Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica
Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii
și mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără
stricăciune, pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu
adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Dacă este preot, rostește Ectenia și face Otpustul mic. În lipsa
preotului, încheiem, zicând:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse
Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.