U N IV ER SI TA TE A DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE T E O L O G IE

T A Ţ IA N A SIR IA N U L

DISCURS CĂTRE ELINI

■Ai'(oţ rcpij "EÂXvjvas.i

T R A D U C E R E Şl S T U D I U -

TEZA P E N T R U LI CENŢA
1)1-;

N i c . V. F u r n ică

B U C U R EŞTI
NOUA TIPOGRAFIE PROFESIONALĂ“ , DO UTRIE C. IONESOU
C< » M IS IU N E A K X A M L 'N A T O A .R E

PreşinUtitc', D-l Dr. D. G. Boroianu

J)-l. I)i'. />. ( ! > ti
I)-l l)f. donul. I !hirirr:<fil
Membrii
dur. Imn. Sliwr. d. S n z n n f
l)-l l)f. /. M/ h ti I n ' x r ii
 PREFAŢĂ

( 'u n o ştiu ţa scrierilo r clasice a fost fu n d am e n tu l

progresului In oricare ram u ră a ştiinţei om eneşti. Poezia.,
pictura, sculptura, m edicina, m atem atica, cu un cu v ân t
to ate arte le şi ştiin ţele, an făcut progrese în sem n ate
num ai în tre popoarele, la, ca.ri c u ltu ra clasicii a fost m u lt
■preţuită şi cercetată. In dom eniul ştiin ţei teologice, şi
m ăi alea aci, nu se p o ate lace progrese în cu n o ştin ţele
ei, decât considerând în v ă ţă tu rile celor ce au fost. cât
m ai ap ro p ia ţi de tim p u l, în cure ('a v â n tu l lui D um ­
nezeu a fost ră sp ân d it în lum e. Hi zic mai al.es în do­
m eniul ştiin ţe i teologice, p en tru că progresele ei nu con­
stau, ca progresele o ricărei a lte ram uri a cu ltu rii om ului,
în aña,rea, de noţiu n i noi pe lângă, cele câştig ate, ci în
corectarea, cu n o aşterea şi lăm u rirea cât m ai d ep lin ă a.
ad ev ă ru rilo r da,te de D um nezeu p en tru a, p u tea ti im ­
p ro p ria te m in ţii om ului. A d ev ăru rile asu p ra căro ra ea
îşi în d rea p tă activitatea,, răm ân vecinie. a.coLeaş, p e n tru
că su n t date de însuş D um nezeu prin organele sale
alese — P ro feţi — si p rin P iui sân, care s'a p o g o rît pe
p ă m â n t şi a, d ev en it D um nezeu-om : aşa în c â t alte
a d ev ă ru ri noi, ce nu s’a r cu p rin d e în ( ’u v ân tu l lu i D um ­
n ezeu — Sf. S c rip tu ră — şi pe cari fauni a r treb u i să le
 I

descopwo, nu sunt. Ceoace rămâne om ului do făcut,

pentrueă cunoştinţa lu i să se lărgească, este (‘.a pe aceste
adevăruri să lo corecteze în îusăş origina lor, să lo des-
copero adevăratul înţeles şi să şi-l improprieze.
A ceste cercetări ar putea să apuce căi greşite, dacă
nu sa r referi la învăţăturile. Părinţilor bisericeşti, co
au trăit aproape do tim pul Mântuitorului şi au cunoscut
şi înţeles pe deplin limba Scrierilor sfinte. Iată pentruce
ştiinţa teologică are nevoe de cunoaşterea, cuprinsului
scrierilor clasico în a,cest domeniu.
Dar nu toţi se pot folosi de aceste scrieri: pe
deoparte pentruca sunt scrise în lim ba greacă sau latină,
pe cari puţini le cunosc, pe dealtă parte pentrueă iui
se pot înţelege just decât, cunoscând împrejurările, ce
au ocazionat asem enea scrieri. Şi unul şi altul din
aceste neajunsuri se pot înlătură prin traduceri şi studii
asupra acestor scrieri. T)o aceea sa u făcut şi în lim ba
română traduceri din scrierile Sf. Părinţi, atât prin di­
feritele reviste teologice, cât şi— dela, un tim p încoace—
în scrieri aparte, prezentate ca teze do. licenţă.
R ezultatul bine-făcător, ce l’au a vut. aceste tradu­
ceri, căci au pus pe m ulţi în cunoştinţa scrierilor cla­
sico pe teren teologic, m'au decis ca pentru obţinerea
titlului de licenţiat. în teologie să mă prezint şi eu cu
o atare traducere.
Ani ales pentru acest scop «Discurs către Elini»,
pentrueă autorul acestei scrieri, Taţian Asirianul, deşi
către sfârşitul vieţii sale s’a depărtat de la dreapta cre­
dinţă, totuş în această lucrare a sa se prezintă nu numai
ca un scriitor cu multă erudiţiune în chestiunile ce
tratează, dar şi ca un înfocat şi abil apărător al creş­
tinism ului în contra atacurilor, ce i se aduceau de către
filosofii păgâni. Importantă încă este această scriere şi.
prin faptul oft vechimea ci se ridică până în «ocolul al
II-lo» nl croi creştine, în care tim p creştinism ul a. avut
umit do luptat, pentru a învinge prejudecăţile păgâne
si iudaice.
[»voarelo de cari n um i servit la oompunerca acestei,
lucrări .sunt: 1 ') /. i \ Mu/n«: Patrologiae Oursus Com­
pleţii». Series graeca, fc. V't. <1 ie produce odiţiunea lui
Dom . Maranj.
2) Prelegerile de patrologie ale Dom nului Profesor
dr. (!. Chiria'scu.
Hi l l a r u a t - k : (iesoliicfco dor altchristlichen L itera­
tul- bis Eusebius. II. .1897.
4) K a k u l a : Tatians sogenannte Apologie, 1 0 0 0 .
i>) Piia-Ji.: Recherohes sur le Discours aux (rrecs
do Tatien, 1003.
T rad u co rea am făcut-o după textul original grec
din erudita lucrare a lu i Migno.
Afară de aceste lucrări nu am mai Întrebuinţat,
altele.
 B IO G R A FIA
Tiiţian Asirianul este ai doilea apologet., do la caro
ne-a ramau scrieri, întâiul fiind ,iustin m artirul şi. filo­
soful. Asupra vieţii lui ne-au rămas mărturii, afară do
cele ce găsim în scrie,re;i, sa, foarte puţine, la părinţi
bisericeşti precum ( Tomonte A loxandrinul, Ixineu, Eu-
sebiu din Cosarea I.’a-lest in ii. precum si la Rodon, un
discipol al său. Pe, baza acestor m ărturii se poate spune
asupra lui Taţi an următoarele :
Ş'a născut în A sin a din părinţi păgâni între an ii 1 20
si 130, după toate, probabilităţile în a 1T-a jum ătate a
acestui deceniu. El însuş zic»' în scrierea sa- 1j : «ou Ta­
ţi an născut în ţara AsirioniLor şi crescut întâiu în cre­
dinţele voastre»: iar C lem ente A lexan d rin u l2), Epifa-
n iu s) şi T eodorets) mărturisesc acela,ş lucru, deşi C le­
m ente îl numeşte Şirul. Cultura a, primit-o în prim ii
ani ai vieţii sale în şcoalole g receşti1’). D upă ce a
câştigat primele cunoştinţe, iii iul foarte râvni tor do
învăţătură, s’a dedat el însuş studiului, însuşindu-şi
I| Cap. XLI. cătro sfârâit
¿1 Stvom. IU. e. XII.
:>| Advorsus IIaeresp.s, lili. 1. IlaMi«. XI.VI.
4| Hneret, Fui). Iii). I, XX.
•ri| Cap. XLI ?i Kuselmi : llist. lOtlos.. ]il>. IV. o. XXIX.
tem einic c u n o ştin ţe clin lilosolie, retorica, poeticii, pic­
tu ră, scu lp tu ră şi m u z ic ă : făcu m ai m ulte călăto rii
p en tru a se desăvârşi si a, cunoa.şte to tu l do p re tu tin ­
deni, iar în călăto riile sule, pe unde tre c e a cău ta s i
facă c u n o ştin ţă cu do ctrin ele religioase şi m isterele ce
erau pe acolo, asâ în c â t p u te a să sp u n ă despre sine:
«N ’am în v ă ţa t lu c ru rile pe cari vi le spusei, (lela cineva,
ci am u m b la t e.u însu-m i p rin m u lte ţă ri, am în v ă ţa t
doctrinele voastre, an i c â n ta t să cunosc m u lte a rte şi
în v ă ţă tu r i1)». Iu călăto riile sale, ajunse până la Roma,
cen tru l do c u ltu ră pe a,cele. vrem uri. A ci făcu cuno­
ş tin ţă cu Just.in m a rtiru l şi filosoful, d ela care luând
îndem n, citi cu serio zitate S fân ta S crip tu ră. N em ulţu­
m irea că lilosoJia, cu to a te sistem ele oi, poezia şi reto ­
rica grecească nu p u teau satisface, sufletul său şi pe
d e a ltă p a rtă a b s u rd ita te a şi im o ralitatea cu ltu lu i păgân
la care se adăogâ am b iţiu n e a şi. lăco m ia filosofilor şi
retorilor, l-au dus p ân ă la desgust. In astfel de dispe-
z iţiu n i se află când îi căzură în m âini şi făcu cuno­
ş tin ţă cu scrierile Sfintei S crip tu ri. C itin d această carte
şi convingându-se de a u te n tic ita te a ei, do tem ein icia
dogm elor creştin e cum şi de ad e v ă ra ta cu n o ştin ţă a
lu i D um nezeu ; cu n o scân d sim p lita tea s tilu lu i scrierilor,
n o b le ţă şi c u ră ţe n ia m orală din ele, cum şi prin în ­
dem nul lui J u s tin , se în duplecă a îm b ră ţişa creştin is­
m ul, devenind n u n u m ai un înfocat a p ă ră to r al creşti­
nism ului, d a r şi un c o n tra r sever al p ăg ân ism u lu i şi
al filosofici greceşti, în care nu vedea d ecâ t a c tiv ita te a
dem onilor, a b su rd ita te şi im o ra lita te 2).
<'â t tim p a s ta t în R om a a fost discipolul lui .J us-

l l Cap. X X X V .
-I Cap. X X I X .
 tin şi nu vrednic, colaborator a l său, lu crân d ca şi
acosta în acoeaş direcţiune do id e i1).
După moartea lui Justin !l(>5), T aţian ia condu­
cerea şcoalei acestuia, iu carc tim p avu ca discipol al
său ])o Rodon, si urmează la început învăţăturile pro­
fesorului său, coeaeo-i atrase si mai m ult ura filoso­
fului cinic Orescens2). A ceastă ură determ ină pe T aţian
să părăsească Roma pentru a merge tu ţările <>rien-
tului, devenind astfel victim a resentim entului său.
Cât tim p a trăit profesorul său, Taţian nu a pro­
fesat nici o erezie, cum mărturireşto Irin eu 3), dar (lupă
moartea lui cu im aginaţiunea sa vie po deoparte, iar
pe dealtă parte încrezător în puterea talen tu lu i său,
devine plin de am biţie şi mândrie (£*apOstî •/.%>. r>ï«*i>stç) şi
fundează în Mesopotamia unde se dusese din Itoma o
sectă gnostică cu caracter propriu, adoptând întru totul
doctrina eonilor im aginată de Valentin.
D octrinele sale eretice se răspândiră repede în
Mesopotamia, Cilicia, Frigia, Pam iilia, (¡alia, Spania
şi chiar în R om a 1), având un maro număr de adepţi,
cari fură numiţi, sau după fundatorul sectei : T aţianiţi,
sau după principiile ce profesau: Encratiţi, Hidropa-
rastaţi, Severiani, A potactiţi, Sacofori, A postolici.
Epifaniu distinge T aţian iţii de Encratiţi, dar măr­
turiseşte, că Enc-ratiţii urmau tot doctrina lu i Taţian,
având aceleaşi eroii ca şi el : abţinerea, dela căsătorie
şi dela vin, ca unele ce favorizează îm nltirea cărnii ;
lumea- e-ereaţiune-a-lui D em iurg, iar pentru efectuarea
»Sfintelor Taine nu trebne a ne sluji decât de apă, din

I) Irin. *'t.- Uîicr. I- I, c. XXVIII ÿi Kpif. Ailv. Ilacr. I. I, liacr. X’I/VI.

21 <ap. XIX.
:i) Contra liacr. 1. I. c. XXVIII.
41 lipit. liacr. 1. I, XVIII.
 !I

¡ ■ar i 1 c a u/,a. a <■<■ş r i i ■r< *f i t • i a u mai fost n u m i ţ i Şi llid ro -

parastari sil A <j 11a r i <■u i .
Si ■vt ■ri< u i i i e r a u o ir!i!iur;i a Kiieral iţilor. Ifenmo-
şl im u 11«■ ş e f ¡ic un ( ia i i ¡‘i * S e v e r u s . rari' a tra-it <ai
puţin t ! 111ui. T a f i a u şi iut in se erezia sa. ha xiceau. ca.
i > n m ! i i •:«a i ! c r i i m n eră intr un <-«• r. im an* nici un
im m r : lum ea r facuta. d i 1 |mir■■
ri ; ! )ia v o i u l este f i ul
m arelui 1 >ţ>111n ai regatelor din cer. şi-l numeau -lai-
daliaot. S) \
n acrsfa a eşit şarpele rare a |>ro< Lu r-' v i t a :
din ca u z a aceasta treime s ă te a l i f i i dria v i n : f e me e a .
c opera i )ia\'i)lu l u i . p e n t r u aceasta c m ce se ea.sa ti ir esr
lac op i M’a Diavolului : partea su pi uai ia ră. a om ului <•
opera l u i ! ) u mi i c ' / ( Mi . i a r r e s t u l al I )ia v o i u l u i : ! , i ^ i ' a şi
K v a t i g h e l ia sunt alterate. deci mi t re. 'mese primire:
ascll l iM! i e p i s t o l e l e Apostolului I ’a Ve| şi falitele Apos­
tolilor. in line ::ieean i •f;, n u vor invta corpurile.
A potactiţii erau lor o ramura, a Kncratifilor. pe
lângă erorile căi'ora m a i p r o f e s a u şi pe a c e s t e a : Im nu­
rile lum ii f re I m e s e di 'sp re tll ite. iar cei ce le posedă
t . r e l me s c condam naţi. Mai erau nnm ifi şi Apostolici,
peiitrucă pretindeau că u r m e a z ă pe A p o s t o l i : s a u ( ’a-
tari. pi i i f r u c u . nu mai prim eau in com uniunea lor pe
cei ce c ă d e a u : sau şi S a c o f o r i . p e n t r i i c ă unii d intre ci
se imlira.cau cu un sac. p e n t r u a p ă r e a c ă d u c o vi ea fă,
mai penitentă.
T o a t e a. ceste r a m u r i îşi a v e a u o b â r ş i a . î n e r o r i l e l u i
T a t i a 11 : i m n i e a este oper a. I ni D em iurg m i a. l u i lliiin-
nezeii. căci altfel nu sar pu t ea , explică originu râului.
Sufletul om ului e format din două părţi: una psihică
şi. al t a. pnevm afică. < > mu l e d a . t o r a. a s i g u r ă , preponde-
ranţa. a c es te i din urmă asupra, celei dintâiu. In acest-
scop el. t r e i m e s ă se de s f a c ă , d i n ce î n ce m a i m u lt , de
lum e ca, d e opera dem iurgului leliova. c a r e a. d o m n i t
¡n 11>1 V e c h i u l Testa m en t şi s'i, se conducă de învâţă-
rura M; n i t u i i i i ni I : i i . i’('!'ii/,;nii 1 t o a t e ]>1; n ■<'r i i <* lisice si
dedAndu-se in s e 1 1i 11111 1;i. ; 1 1>s i •i n !■nţ;i. s e v e r ă , . ( 'oid'orm
i i c c s f l >I’;I. scrierile V c c1 1 i 11 i Ili T<\ sf ;i | n d l f (t cImi csc res­
pinse. cii,ci s u n t o p e r a iui l'eniiurg'i. Kvan.eeliile tre-
Ini e s c primire. (!;ir ini c u g e n e a li igi i. d i n care ar reeşi
că, M A n t l l i t o r u l e s t e di l l neamul l ui ! ); I î <1, i l e c i n ă s c u t
din c o r p i i. I n d i n â . r i l e omului citiri1 păcat s i mr. rezul­
tai al materiei sau cărnii. pentru aceea 1i s u s ( ' I i r i s t o s ,
nu eră n ă s c u t 'lin c a r n e , '"i ci e r ă l i o e r d e p â . c a t . S c o p u l
i i Ul l l hl i este c;> e | | 1icl'il ild l l - s e (ie pil,cat să. s e m A 11111 ~
i a s c ă : dar a c e a s t ă eliberare nu se face decât prin as­
ceză: pentru aceasta vinul si căsătoria nu n-daiesc
primite, căci prin ele se iniuiţcşle carnea !\
H p i l’a u u i ' ■ 1( >8 , s p u n e ca. in I im p ui siui i n c â.
erau uiui. cari ţin e a u în vâ ră ru rile lui T a fia n . hnpârâ­
tul T eodosie ! -i 11 i H î i o i. a dat un ed ict prin cu re ii
ciiiid a u iiiâ pe tu ţi aceşti eretici in calitate de M an i-
lieeui şi în ndeva.r toate aceste secte se pierdură, in
M a n ih e ism , care în parte profesează. a,ce|eaş erori.

S crierile lui T a ţia n .

I. După mărturia, l ui Kuseluu şi Kroniin, i'a|ian

a lasat multe şi numeroase scrieri: dintre toate însă
nu ne - a r ă m a s d ecâr scricrra. . U 70; "Iv./.y(va; c a r e t o t
(l upa, m ă r t u r i a , a c e l o r a s , e s t e u n a d i n t r e c e l e m a i l ă u d a t e .
Această scriere, a,dresată K1 i n i l o r . e s t e o a p o l o g i e .

Il ( 1. h‘\. Stl'OIII. Iii. VII.

- I '¡'«-(MloriU. l l r n - t , leii,. I. I. XX.
; >t <’ii■11u 1u11■ A !<• \ . io.- ]!.
-Il liacr. X I .Y IÎ .
 d a r n a în sensul apologiilor, b unăoară alo Sf. ,Iustin,
alţii, adică o scriere ad resata îm p ă ra tu lu i sau m a­
g is tra ţilo r p e n tru a li lă sată creştin ilo r lib e rta te a con­
ştiin ţe i şi d re p tu l de existenţă, ei esfce o . ap ărare a
cred in ţei creştine, a d resată lilpsolilor păgâni, în cai\s
cu m ai m u ltă pasiune ş i cri m ai m are d isp reţ decât
>Sf. -Iustin ap rec iază şi condam nă p ăg ân ism u l şi iilo-
sofia păgână, pe care o socoteşte ab su rd ă şi im orală.
Scopul, p rin urm are, al scrierii, este să a ra te c i creşti­
nism ul este cea m ai cu rată şi ad e v ă ra tă religiune, căci
este sin g u ru l lim an , la care om ul p o ate să alerge în
tim p u l tu rb u ră rilo r sale suiieteşti.
S’a crezu t în trecu t, cu deosebire în secolul X V II-lea
de către T ilem ont, că această scriere este un discurs,
un fel de lecţie de descindere, p ro n u n ţa tă m ai în tâiu
la E desa sau A n tio h ia, când T a ţia u a fu n d at şcoala
din M eso p o tam ia; această părere a fost adm isă şi de
K u k u la ’).
Dom M aran 2) însă susţine că A670? "EXX7)v*î nu
esto un discurs p ro n u n ţa t, ci este o scriere, av ân d to a te
elem entele u n u i d is c u rs : in troducere, tem ă, peroraţie.
I n tr ’adevăr, arg u m e n tele lui T ilem o n t şi a celor
ce susţin aceeaş părere, su n t scoase din cap. V : «Eu
însum i vorbesc şi voi m ă auziţi, d a r ou, care vorbesc,
nu răm ân lip sit de cu v ân tu l m eu, p en tru că se tra n s ­
m ite dela m ine la voi...i> şi din cap. X V II : « P e n tru
aceasta, E lini, ascu ltaţi-m â ca şi cum g lasu l m eu a r
veni de sus...». L a acestea K u k u la ad ao g ă încă şi aceea
că T a ţia n în cap. X L I în vită pe a u d ito r la conversaţii
co n tra d icto rii, fa p t ce probează că au d ito ru l, zico el,

1} T a t i a u s . s o g o n m in to A p o lo g ie , I.
2 i io Profa ta bi eiliţiunca reprodu.-â de .Migno, p. IlI-a, i.\ X I I , t. VI.
era do faţă. în treb ările, ce so t'a.e direct. E linilor, încă
probează că discursul a fost p ro n u n ţat.
Dar nici unu l din acosto a.rgum ento nu este p ro ­
b ato riu în favoarea, tezei lor. C ăci în treb ările pot foarte
bine, cum spune Dom M aran, să Ho nişte form ule o ra­
tori ceşti, în tre b u in ţa te ca. figuri stilistice nu n u m a i de.
un orator, ci şi de un scriito r, cu deosibire de u n
scriitor în tim pul căru ia orice operă lite ra ră su ferea
de influenţa sofisticei si a re to ric e i: cu a tâ t m a i m u lt
nu treim e să no m ire aceasta, cân d le g ăsim în tr ’o
scriere apologetică, d u p ă cum n u ne m irăm .cân d le
găsim în apologiile lui .iu stin , ca şi cum. oi ar li fost
în fa ţa îm p ă ra tu lu i'1).
D in contră, se găsesc în corpul scrierii p asag ii
m u lt m ai ,a firm ative, din cari se vede lă m u rit, că
T a ţia n nu socoteşte D'iHciirml său d ecât ca o scriere.
A stfel în cap. X X X V : «'Tot ce fac cunoscut p rin scris
(mnâneiv) m ’am silit a vedea eu însum i...» şi. m ai de­
p a rte : «'începusem în această scriere (•(■păşîiv) să vă do­
vedesc că...... In line în tre b u in ţe a z ă expresia, Tmxai* şl
în cap. X L I : «Tată ce am co m p u s...». Ia r d acă T a ţia n
în tre b u in ţe a z ă adesea v ocativul. «Elini», acesta este un
term en lu a t în g eneral, nedovedind n icid ecu m un
au d ito r p articu la r, ci dă a în ţeleg e că se ad resează nu
num ai p ăg ân ilo r din oraşul, în care locuia, ci tu tu ro r
din orice..p a rte 2). D in to a te acestea ree.se că Lh.:ursul.
nu a tost. p ro n u n ţa t în fa ţa u n u i public, ci este o
scriere ad resată p ăg ân ilo r în genere.
Locul, în care a fost com pusă această scriere, n u
se ştie cu sig u ran ţă. Geeace reese din D iscu rs — şi
asu p ra acestui p u n ct to ţi critic ii su n t de acord — este,
1) Puecli. Rccherches sur le discours, cap. I.
2| Ibidem. pag. 4.
 14

că (>1 nu ¡i fost com pus iu li.om a; fap t în v ed erat din

cap. X X X V : «am sfcafc în colo din urm ă în ornşul
R om anilor .şi am văzut feluritele statu i, ce (lela voi
au fost aduse la oi.». M aran credo c.ă lu c ra rea a. fost
elab o rata în vreu n u l din oraşele d in orient, Anti.oh.ia
sau Edesa ’).
Din unele pasagii, ce se cu p rin d în Discurs, i-pe.se
că (d a fost com p as..îuainte. do- apostasie A stfel în.
('.ap. V T a ţia n are în v ă ţă tu ra , că m ateria nu e veş­
n ică: «Căci m a te ria nu este Iară în c ep u t ea Dumnezeu,
şi n u are, nofiind fără început, aeooa.ş p u te re ca şi Dum­
nezeu, ci a fost croată, d ar nu de u n altu l, ci n u m ai de
EăcătoruL U n iv ersu lu i». A ceastă în v ă ţă tu ră ca. şi cele u r ­
m ătoare. ce vom relevă, este eu to tu l opusă în v ă ţă tu rii
V alentinienilor, pe care T a ţia n a, adoptat-o în tim p u l
apostasiei sale. In cap. VI vorbeşte despre în v ierea
m orţilor, după cum şi în cap. X X V : « Eu zic că şi
corpul, cu care sufletul este unit, va îm părtăşi n em u ­
rirea». în v ă ţă tu r a despre rău aşa cum o dezvoltă T a-
ţian în cap. VII, XL, X V II, X X I este iarăş în spi­
ritu l ortodoxiei. D acă batjocoreşte căsăto riile d in tre zei
! V III), o fac,o p e n tru a a ră ta im o ralitate a lor, ia r nici
de cum politrucii el a r ii în co n tra căsătoriei, căci
nicăeri nu m u stră căsăto ria le g itim ă d in tre oam eni. In
sfârşit com poziţia om ului (corp, suflet şi spirit) nu se
poate nicidecum asem ănă cu a V alentinienilor. E l nu
face d ecât să accentueze asu p ra deosebirii într.j spi­
ritu l sfân t şi cel material, după cran Tem plul se deo-
sibeşte do col ce-1 locueşte. Teolil încă are aceleaş
vederi 3).

1) Maran, Ioc. cit. şi Ilamark. Goseh. <lor altchr. Lif. II. p. 287.
'i) Maran. ibirtem.
.'¡I Lil). I, C. V şi VII.
 Diu toate aceste deosibiri, ce există intre Învăţă­
tura lui Taţian şi a Y alentiniem lor, pe care a adop-
tat'o mai târziu, urmează că lucrarea a fost tăcută
înainte de apostasie.
Timpul, în caro a fost compus Dmui' xi tl, este între
anii, 1(51) şi 172 ').
2. In cap. X V Taţian m enţionează o lucrare a sa
de m ai nainte ss¡>í ;<¡>mv - ih in pro uniunile, In care arată,
după cum spune el însuş, că omul nu (;sto nu anim al
raţional, care poate fi dresat, ci este o .fiinţă, ce poartă
în sine chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. 'Timpul
în caro a, fost compus acest tratat nu poate li decât
înainte de ¡1,posta,sia autorului, căci a, fost com pus îna­
inte do : unii zic chiar e/i a fost scris când eră
p ă g â n ; dar această aserţiune cade «lela sine, întrucât
nu l’ar :!:i moiiţionat într’o lucrare ortodoxă ca AÓ70;
xpó? "EXXt¡v« í
B. In cap. X L prom ite o carte contra scriitorilor,
ce au judecat şi scris despre in stitu ţiu u ile creştinilor
şi Iudeilor ; titlul oi este : Upo; w>; orao!pj]va[iJvo»î ta «spí 6eo5.
4. Clemente A lexandrinul m enţionează 2) despre
un tratat al lu i T aţian intitulat llspi toii -/.ara tov Scoria
•/.aTapc.'jij.oO --- l)('sprt‘ j x ’l'f ccl iuneu ilupii, pi'aci'iil i’l.r MtUltllito-
rulni. In ea, spune Clement, Taţian atribue dem onilor
L egea şi Căsătoria. Ilodon a com bătut ideile din ea,
deci compunerea ei a avut loc după căderea lu i Taţian
în a,postasie.
5. Eusebiu spune că Taţian a compus o carte
npo6Xv)[i.át«>v fitóXíov — P r o bl e me , în care căută să exp lice
unele puncte grele din Sf. Scriptură. liod on a corn­

ii Vozi cap. Cronologie.

2) Stroin. III, C. XII.
 1,1 _

b ă t u t şi a - e e as t â s cr i er i ' , care probabil c o p r i n d o â ¡doi

erotice
(i. In sfârşit tot la linsebiu cum şi la Teodoret. Ji
găsim m enţionata scrierea Koayyi/aov ro iha rs•337.[i<tiv O .I
iiimiii• </. ¡■'i’iiinilirHHnr. adică o ¡stor :«1 evanghelică. cil
propriile cuvinte ale liva.nghelişti lor S'a. adiiogat însă
în această scriere şi unele pasagii din apocrife şl
vederi proprii ;:!<• autorului. Teodoret se exprimă
despre această carte astfel : «'Taţ-ian a. compus o li van­
ghelie numită Aiataia^owv, în. care Iasă la o part:1
genealogiile, şi în genere pasagiilc, eari reprezintă po
Mântuitorul ea nâseiit din nea.mul iui I)a vid, din
corp. Această lucrare eră ¡ntrehninţată nu mimai do
persoanele, ce ¡»pa¡ţineau sectei lui Taţian, dai1 şi
do cele ce. urmau doctrina, apostolică şi cari noul »ser­
va iul nici nn nbux în compoziţia- ei, s'att servit do ea,
pentru scurtimea ei. Am găsit ou însumi mai mult
de. ‘2 0 0 exemplare în liiserieile ţinuturilor noastre.
Le-am adunat- şi retras pent-vu a li înlocuite e.u scrie­
rile celor 4 evan gh elicii». Cartea, scrisă de Taţian în
greceşti', a. fost tradusă şi în limba, siriacă, devenind
Toarte întrebuinţată în liiserieile Siriei, pentru care
lacob At'raat- şi EFrom Şirul an scris om ilii şi com en­
tarii asupra ei. l ’erzându-se această scriere, s'a recon­
struit in timpurile din urmă textul oi din o versiune
armenească, imprimată la Veneţia în 1M80, însoţită do
o traducere latină.
Afară de aceste şoase lucrări, nu ne-a mai ajuns la
cunoştinţă nici un nume- al vre-unei lucrări, deşi Ta-
ţian a fost destul de fecund în scrieri, cum spune Eu-
sebiu.

1| ilist. i'.ccl. Iii), v , c. XIII.

2l Idem lih. IV ('. XXIX.
îi'l ilorot. Kah. lih.I XX .

f
3
 L7

Cronologie.

I n (*i*lo c e p r e e e d , ¡ u n dat c â t e v a , date. rela tiv la

vioata- lili T a ţ i a n , d a r n n ¡un. m v U n t ,şi t e x t e l e i s t o r i c e ,
c a r i a u condiiH la. s t a b i l i r e a , lor, p e n t r u e a s á nn f im n e ­
voiţi, ¡i. ne. a l í a t e d e m n l r e ori d i d a . ş i r u l p o v e s t i m . ln
p r e z e n t u l c apit ol . v o m î m p l i n i a c e a s t ă l a c u n ă .
N a ş t e r e a l.ui T a í i a n o putem. p u n e î n t r e 1*20 si 180,
î n c l i n â n d i îmi mult. c ă t r e a d o n a jumătate a a c e s t u i d e ­
c e n i u 1), laca,nd următoa cele rollexmni :
I )¡n t e x t u l r e l a t i v ¡a C r e s c c n s ! c a p . X í X i r e c s e c á
Tatian crá, discipol ¡d l uí .1 listín in t i m p u l c e r t e i a c e s t u i a
eu filosoful c i n i c , d ec i î n a i n t e ea . I u s t i n să, li compus
¡i. doua. a p o l o g i f - a sa. a c ă r e i d a t a e s t e adm isa în do
c o m u n a ii Cost între ani i I (>0.... [(io. ( 'u. c â ţ i a n i î n a ­
i n t e d.e c o m p u n e r e a ei a venit T a t i a n l a Roma nu ştim ,
dar în tot, cazul iu răstimpul, d i n t r e cele. 2 apologii ( 150—
100). D i n aceea, că înainte de a veni aci. el călăto-
rise prin mulro tăvi, şi făcuse parte, din mai toate şeoa-
lele lilosolice, trebuie să admitem, că în tim pul venirii
sale în U.oma. eră un om în toată puterea cuvântului :
un om aproape de 80 do ani. D e aci rec.se că el s'a,nă­
scut in perioada de ani dintre i*20— 180.
.Moartea .sa nu o putem puno mai târziu de 175
până la 1802).
Punctul do plecare pentru stabilirea tuturor acestor
date ¡I formează textele relative la. anul, în caro Ta-
tian s’a. depărtat (lela ortodoxie, relatate de Kusobiu
şi Epifanin.
După Euse.bhr'i, erezia lui Tatian a. început în ai
I) C f. I'ir. e h iriii- si i i . — l ’iv-lrjirri <lc |>;itrnlu<riia liiuiniisi-ri|itl.
2| 10. II. ilo V ollcf. în , I , a líi'am li' Km:irli>|>ci|l>“ .
¡¡i iiist. Ki-c!. iii), v. c. xrrr.
 18

X ll- le a an al dom niei lu i M arcu A u rel (161— 180), deci

în an u l 173. E p ifan iu în să zice că «rdupă m a rtiriu l Sf.
Iu stin la R om a, T a ţia n a p lecat în O rien t şi a fu n d at
în M esopotam ia o nouă sectă, ap ro ap e de al X ll-le a an
al dom niei lu i A nton in P iu i (188— Itil)» , deci după el
în a n u l 1 5 0 ’).
D in n eco in cid en ţa acestor două relatări, H a r n a c k 2)
a o b serv at că te x tu l lui E pifaniu este g reşit în ceeace
p riv eşte dom nia, d a r că an u l dom niei coincizând, tr e ­
buie a-1 în d re p tă cu te x tu l lui Eusebiu, şi p rin u rm are
răm â n e sta b ilit că T a ţia n a fondat şcoala sa în an u l 1 7 2 3).
C ând a fost scris discursul către E lin i? H a r n a c k 4)
bazat pe fa p tu l că a fost scris în a in te de apostasie şi
în afară de R om a, după cum am dovedit m ai sus, este
silit să facă o conjectură, p e n tru care însă nu poate să
aducă nici o m ă rtu rie. E l zice că D iscursul este făcut
cu p u ţin după co n v ertirea lui T aţian în tr ’o călătorie, pe
care a făcut-o p rin O rient în u rm a a ta c u rilo r lu i Cres-
cens în d re p ta te co n tra lu i Ju u stin , d u p ă care scu rtă că­
lăto rie, rev en in d în Rom a, co ntinuă a, freeu en tâ pe J u -
stin şi a în v ă ţa ; în acest tim p avii ca discipol pe Rodon.
Ca u rm are a acestei conjecturi, stab ileşte că D iscursul
a fost scris după a doua apologie a lu i .Justin, adică
în a n u l 155.
A ceastă conjectu ră însă este p u ţin probabilă, pen-
tru c ă pe lân g ă că nu avem nici <> m ă rtu rie, din care
să reeasă că T a ţia n a p ărăsit R om a p e n tru un scu rt
tim p, d ar nici afirm aţiu n ea că D iscu rsu l a fost scris im e­
d ia t după convertire, nu e just, în tru c â t din cu p rin su l

1) H a e r , I, 4(1.
2) A l t e h r . L i t . p. 288.
•î) Cf. Dr. ( 'l iirie e s c u . P r o l e i i e r i (Ic pa.trolo>m> ( m a n u s c r i p t ) .
4) i ' a g . 289.
 19

său se observă la T aţian o tem einică cunoştinţă asupra

tuturor punctelor învăţăturii creştine ce tratează, cum
teoria asupra Cuvântului, vechim ea lui Moisi, reflexiuni
personale, etc. Toate acestea dovedesc că 'Taţian eră la
compunerea scrierii, de m ult iniţiat în creştinism 1). "Men­
ţiunea ce face în cap. X V despre un tratat al său des­
pre animale, ne întăreşte mai m ult această convingere,
întrucât a trebuit să treacă un tim p îndelungat pentru
ca între convertire şi Discurs, să mai li scris şi un
tra ta t 2).
Argumentul lu i Harnack, după care Taţian, vor­
bind de un singur împărat (o. IV şi X IX ) ar reaşi că
Discursul a fost compus sub domnia lu i A ntonin Piui,
iar nu sub a lui Marcu A urel şi Lucius Verus (161 —
169), nu este tem einic, căci pe deoparte term enul oav Xv k ,
întrebuinţat la singular, este luat în sens general, pe
de altă parte, dacă D iscursul a fost compus înainte de
căderea în apostasie- (172), dacă nu avem probe că îna­
inte de plecarea definitivă din Roma, Taţian nu a pă-
răsit-o vre-o dată pentru o scurtă durată, şi în line,
dacă admitem chiar că a fost un singur împărat în tim ­
pul când a fost compusă scrierea, atunci suntem con­
duşi Ia ideia că Discursul a fost scris după 169, dar nu
mai târziu de 172: probabil deci prin 1 7 0 3), iar ple­
carea definitivă din Roma, a făcut-o în anul 168
sau 169, după care a mers prin ţările Orientului, când
a compus şi Discursul, până ce în 172 se stabileşte în
Mesopotamia, într’unul din oraşele A ntiohia sau Edesa,
în care a fondat şi şcoala sa eretică. Prin acestea se
întăreşte încă şi afirmaţiunea ce am făcut m ai sus, că

1) Kukula, Tatians ¿os. Apoi, c. III.

21 Pitcoh. Ftochorchos, p. !).
:S) <’f. Dr. Clnriceseu. fln-ki'»on do patroiouit' imanusiTipt).
 20

D iscursul n u este o lecţie de descliiderti, ci o scriere

în a d e v ă ra tu l în ţeles, fără a ti fost m ai în tâ iu citită.

A naliza discursului către E lini.

A u alizân d scriere a lui T aţian , voia găsi în ea

p a tra p ă rţi: O in tro d u cere (1—IV), o p a rte dogm a­
tică ( V— XX), o p a rte polem ică (X X —X X X I), şi o
C oncluzie (X X X I— X L I). In rezu m at ia tă cu rsu l ideilor
din fiecare p a r t e :
I. U ra ce o au E lin ii către Tiarbari este nem eri­
ta tă , căci to t ce a u m ai bun au îm p ru m u ta t dela aceşti
din urm ă. P e n tr u aceasta, E linii, n u treim e n ici a u rî
pe B arbari, şi nici a se lă u d ă cu ceeace au. O rato ria
E lin ilo r nu a re vre-un m erit, căci pe lâ n g ă că nu dom ­
neşte una şi aceeaş lim b ă p rin tre ei to ţi, d a r nu folo­
seşte decât, penf.ru a a r ă ta faptele rele, ca dem ne de
u rm at. P e n tru a ce asta T a ţia n a îm b ră ţişa t creştin ism u l
(cap. I). N ici lilosoiia lor nu a. d a t om en irii v re-un
folos, căci to ţi filosofii au a ră ta t pe lân g ă nepricepere,
d ar şi m u ltă a m b iţin u e şi lăcom ie, n eu rm ă rin d altcev a
decât să p lacă şi. să linguşească pe îm p ărat, în loc să
se d istin g ă p rin m e rite (II şi III). P e n tru aceasta
E lin ii nu a u nici un m o tiv a în vinui pe creştin i şi a-i
persecuta, căci aceştia n u su n t co n tra sta tu lu i şi nici
revoluţionari, ci se supun bucuroşi oricărei stări, afară
num ai, dacă li se p orunceşte a se lepădă de D um nezeu,
care n u are început, d a r este în cep ăto ru l tu tu ro r. N um ai
pe acesta îl adoră ei, ia r pe oam eni, c rea ţiu n e a lui
D um nezeu, îi cinsteşte p o triv it n a tu rii om eneşti (IV).
II. D upă în v ă ţă tu ra creştin ă C u v ân tu l a fost în
F iin ţa T a tă lu i în a in te ca orce să fi fost creat. P rin
v o in ţa T atălu i, C u v ân tu l a fost născut, d a r nu p rin
 21

detaşare, ci prin com unicare; fapt ce se poate asem ăna

cu aprinderea făclii sau cu cuvântul eşitd in gura omului.
Materia nu e veşnică ca creatorul ei (V). D in cauza
A tot-puterniciei Creatorului şi învierea morţilor o po­
sibilă, după cum a fost posibil ca omul să se nască
odată, din ceeace mai înainte nu era (VI). Omul a
fost făcut, de Cuvântul lui D um nezeu, părtaş la ne­
murire. Mai înainte însă, Cuvântul a făcut pe îngeri
şi i-a înzestrat cu deplină libertate, ca şi pe oameni.
Dar neascultând de poruncile date de Dum nezeu, ei
au pierdut nemurirea şi graţia divină. Odată lipsiţi de
ajutorul divin, ei înclină m ai m ult către rău (VII).
Dem onii au căutat să subjuge pe om şi de aceea au
inventat zodiacul şi au spus că rolele din lum e sunt
ceva fatal, nu produse prin voinţa omului.
Dem onii sunt zeităţile păgâne, şi nu sunt fiinţe
nemuritoare, căci se supără, se bucură, îşi răsbună,
etc., ca şi omul (VIII'). Z eii păgâni, adoraţi în stele,
sunt invenţiuni ale diavolilor, cari au învăţat aceasta
pentru a se părea, că după ce au fost. alungaţi din cer
duc încă o vieaţă fericită (IX). Nu treime deci, ca
D um nezeul creştinilor să fio batjocorit, căci e m ult
m ai raţional a adora un D um nezeu Spirit, decât zei­
tăţi, ce au aceeaş natură ca şi oam enii (X). Nu soarta
conduce lumea, ei Providenţa, care se îngrijeşte şi de
sărac ca şi de bogat. Pentru acea,sta păgânii să lepede
vechea lor credinţă în soartă, şi cunoscând pe Dum­
nezeu să facă fapte potrivit voii lui, căci omul e liber
să facă ori fapte bune, ori rele : prin libertate el poate
deveni sclav păcatului, dar tot prin ea se poate si în ­
drepta (XI). Omul a,re un sui lot, ce-1 atrage către cele
do jos si un spirit, după oare e chip al lui Dum nezeu:
Demonii au urmat pe col dintâiu. Pentru aceasta pă-
gă/nii sil asculto de vorbele divine, au de demoni, care-i
depărtează delà adevăratul Dumnezeu (XII). Omul avo
putinţa să, st;, Iacă, nemurit'.)!-, ascultând tio a,ceia,,
in cari Spiritul lui Dumnezeu s'a, pogorît şi i-a luminat,
('ci ce nu-i vor asculta, se fac, inimici ai lui Dumne­
zeu iXIITi. cum s'iiu făcut si Blinii ce au urmat po-
vcţile demonilor. Demonii nu mor, căci au corp spi­
ritual. dar în nemurirea lor vor primi veşnic pedeapsa,
deci vor li morţi fericirii, ca şi oamenii ce vor asculta
df ei 'XtV.i. Omni o d atora se sili să facă fapte lm no,
pentru a se uni ou Spiritul divin, prin facultăţile sale.
A li cliip şi asemănarea lui Dumnezeu voeşte a lămuri :
chip a lui "Dumnezeu este, pentm că se deosibeşte de
toate, croaţiunile prin raţiune. a,semânave devine prin
laptele sale, slinţind corpul pentru a deveni locaş Spi­
ritului sfânt (XV). Dem oni nu sunt sufletele oamenilor
morţi. Ki adem enesc pe oameni, sau so arată unora,
sau vindecă pe alţi, a căror boală se datoreşte înşişi
demonilor (X VI). Demoerit, cart; învaţă magia, va fi
ros de focul veşnic, căci m ijloacele pe cari el le re­
comandă sunt scornite de demoni (X V II); încă şi me­
dicina, i-are întrebuinţează rădăcini de erburi este un
mijloc, de acelaş fel (XVTII).
Ki înşişi se contrazic, căci tot ce cred nu voesc a
tace, de aceea să ia exem plu delà creştini, cari îşi
«•oiiformâ faptele ou vorbele (XIX).
Chiar dacă se vindecă prin ajutorul bnruenilor, treime
pentru aceasta să m ulţum ească lu i Dum nezeii. Dem onii
pun piedică şi produc boale oamenilor, deci să ştim
a-i înlătură. Toate acestea le ştiu creştinii dela pro­
feţii, ce au fost. insuflaţi de D uhul Dom nului (XX).
II[. Păgânii nu trebue a se scandaliza de credinţa
creştinilor că Dumnezeu a luat. chip omenesc, după
cum 1111 se scandalizează n ici tio însăş istorisirile lor
în cari zeii, iau diferite forme (X X Ii. Căci învăţătura
creştinilor o mult mai dem nă decât a păgânilor, ce.
sunt. prada unor oameni, ce învaţă tot felul de răutăţi
pe scena teatrului (XXEI). ( -ircurile încă sunt o şcoală
iu care poftele şi am biţiunile unora se, satisfac, ajutaţi
de înşişi magistraţi (X X tII). N ici un scriitor păgân nu
a dat lucruri de seamă (X X IV ) după cum nici filozofia,
care atât de absurde învăţături cuprind«, încât nici
propovăduitori ei nu le urmează şi la tot pasul se con­
trazic (X XV ). Lauda ce şi-o aduc oratoriei, este tocm ai
ca lauda gaiţei, ce se mândrea cu penele ce nu erau
ale ei. D in a,ceste m otive creştinii nu trebuese batjo­
coriţi (XXVI'), căci doctrinele lor sunt m ai presus decât
nim icurile păgâneşti. Ei sunt urgisiţi numai după num e.
Mai bine să-i îngădue, după cum an îngăduit şi pe,
unii scriitori păgâni, ce erau în contra zeilor (X X V II).
L egislaţia păgână merită aceleaş aprecieri ca şi reto­
rica şi filozofia (X X V III). 'Poate acestea l-au făcut pe
Taţian a părăsi păgânizm ul şi a îmbrăţişa creştinism u l
(X X IX ). Dacă voim a ne dezbrăcă de omul cel vechili,
treime cu totul a lepăda obiceiurile de m ai nainte,
pentrucă dacă ar rămâne num ai un mic germ ene do
rău, acesta, ar creşte la loc. E linii să asculte, de creş­
tin i (X X X ).
IV. Filozofia creştină e m ai veche decât cea pă­
gână, pentrucă şi Moisi a trăit mai înainte ca Hom er.
Voind a dovedi această afirmaţiune cu însăş m ărturiile
scriitorilor păgâni, întâm pină mari greutăţi, căci scrii­
torii păgâni se contrazic (X X X I) pe când la creştini
nu se găseşte asem eni contradicţiuni isvorâte din do­
rinţa de glorie (X X X II). Din acestea suntem îndrep­
tăţiţi a .socoti de nebuni pe păgâni, când ei ne batjo­
 24

coresc fecioarele, pe când ei au în m are vază femei

desfrânate, al căro r n m n e şi m em orie se p ăstrează p rin
s ta tu i (X X X III şi X X X IV ). L ista s ta tu ilo r a dat-o după
însăş cercetările salo p ro p rii (X X X V ). V echim ea lui
H o m er este d ife rit ra p o rta tă , în cep ân d d ela răsboiul
cu T roia. D a r dup ă scriito ru l B erosiu al B abilonienilor,
Moisi a fost m u lt m ai d in a in te (X X X V I), fap t a te sta t
şi de scriito rii C aldeeni X X X V II), cum şi de scriito ru l
P to lu m eu al E g ip ten ilo r (X X X V III) după cum se vede
din şiru l regilor, în tre cari Inachnos, care a fost con­
tim p o ran cu Moisi a tr ă i t cu 400 an i în a in te de răs­
boiul T ro ian (X X X IX ). P e n tru aceasta tre b u e să avem
m ai m u ltă încredere. în Moisi (X L), care a tr ă it nu
n u m ai în a in te de H om er, d ar şi d ecât scriito ri a n te ­
rio ri lu i H om er cum şi m ai n ain te de cei 7 în ţelep ţi.
T a ţia n A siria n u l a scris acestea şi stă la dispoziţia
orcui să dea socoteală de cred in ţa sa, ce o are despre
D um nezeu (X LI).
 T R A D U C E R E A D IS C U R S U L U I

I. In zadar îşi însuşesc E linii invenliuneu artelor. In limbă

nu au unitate. Retorica na o folosesc pentru a arătă adevărul.—
Nu fiţi, Elini, cu totul protivnici B a r b a r i l o r 1), şi nu u rîţi d oc­
trin a lor, căci lor li se d ato reşte orce în c e p u t al instituţiu-
nilor voastre. Astfel: p ro o ro c ire a p rin ajutorul v is u rilo r a
fost născocită de cei mai de frun te T e lm e s s ie n i3); C a rie n iîa u
născocit p re zicerea viitorului cu aju to ru l stelelor; tălm ăcirea
sb o ru lu i p asă rilo r se datore şte F rig ie n ilo r şi Isaurienilor cei
mai de d em u lt; ghicirea p rin ajutoru l sacrificiilor Ciprienilor,
astrono m ia Babilonienilor, m agia P erşilor, scrierea F e n icie­
nilor. Deci, încetaţi a mai num i invenţiuni ale voastre, ceeace
aţi imitat. Mai m u l t : Orfeu 3) v ’a în v ă ţa t poezia şi c â n t u l ; tot
el este cel care v ’a iniţiat în m is te re ; Toscanii v ’au în v ă ţa t
arte le p lastice; înscrierile cronologice (ale E giptenilor) v ’au
în v ăţat să com puneţi istorii. Aţi îm p ru m u ta t arta cântării din
flaut dela M arsyas şi O lym pos; ia r aceşti doui au în văţat cân­
tare a cu fluerul dela ţăranii Frigieni. T y re n ie n ii4) au in v e n ­
tat tro m p eta, Ciclopii arta f i e r ă r i e i ; iar a rta co m pu nerii s c r ie ­
rilo r se datoreşte (după cum s p u n e Ellanicus) unei femei,
care a dom nit cândva peste P e r ş i : ca so chem a Atosa.
L epădaţi p rin u rm a re această m ândrie, şi n u vă mai lău­

L| Astfel erau numiţi creştinii de către Elini.

2) Locuitorii vochei Lycia, renumiţi printr’uti colegiu do ghicitori, con­
su ltat şi de (,’resus.
;.i) Orfeu, cel mai renumit cântăreţ din vechime, era, fiul regelui Tracici.
4) Tvrenienii erau locuitorii de lângă Marea Tireniana. deci tot Toscanii
de mai sus.
 26

daţi cu s tră lu c ire a oratoriei v o a s tre ; voi sin g u ri vă lăudaţi,

căci n u puteţi avea ap ărăto ri decât d in tre ai voştri, pe când,
dacă eşti cu judecată, tre b u e să te referi la m ărtu ria altora,
să fii p o triv it şi în citaţiunile discursului. D a r (nici în ceeace
p riv eşte limba, n u vă puteţi mândri), căci voi sunteţi sin g u ru l
p o p o r cari n u a v e ţ i o limbă, unică, -în n e g Q c ifir ilfli.Y o a s tc e . In-
tr’a d e v ă r dialectul D o rienilo r nu este acelaş cu al p o poarelor
din A tica; ia r Eolienii nu vorbesc ca lonienii.
Când dar, o asem enea n eînţelege re dom neşte în tre p o ­
poare, p r in tr e cari n u a r trebui să dom nească, eu n u mai ştiu
cui să dau nu m ele de Elin. D ar ceeace e si mai rău, e că
aveţi în m are vază limbi ce n u su n t nicidecum apropiate cu
a voastră, şi servind u-vă câteodată de term e n i străini, aţi fă­
cut din p ro p r ia v o astră limbă un chaos.
Din cauza aceasta, ne-am despărţit de înţelepciunea v o a­
stră, deşi e ram u n u l din cei mai buni re p re z e n ta n ţi ai e i 1).
Căci d u p ă cum s p u n e comicul (A risto fan e):
„Fără folos sunt aceste nimicuri şi palavre,
„Un ciripit, de rândunele, de nimic hune,
„Şi acei ce tind la această înţelepciune, tind cu o voce răguşită ;
„Vocea lor este asemeni cu a corbilor“.

R eto rica voi aţi inventat-o p e n tru a înm ulţi n e d re p ta te a

şi bârfirea, v â n z ân d pe bani libertatea v o a s tră de v o rb ire :
adesea ceeace arătaţi azi ca drept, m âine spuneţi că e r i n
Poezia aţi in ventat-o pen tru c a să cântaţi răsboaiele şi am o­
ru rile zeilor, cum şi tot ceeace con ru p e sufletul.
II. Toţi filosofii deci, ¡n filosofía lor, sunt p lin i de vitiuri şi
erori. — D a r filosofía voastră, ce a p ro d u s atât de în s e m n a t ?
Şi care d in tre filosofii voştri a fost lipsit de în gâm fa re? Căci;
D io g en er ca re se mândrea, cu înfrânarea, lăudându-se că n u
are ca locuinţă d ecât u n butoiu, m âncă u n polip cru d de tot,
şi apucat de d u re re la stomac, m u ri tocmai din cauza necum -
pătării lui. A rişti p, care se p re u m b la cu m an tau a sa de p u r ­
p u ra aşa de m ân d ru , se deda la orgie, ap ă râ n d însă în faţa

1) Fiindcă Taţian întrebuinţează în puţine locuri pluralul m ajestăţii, am

păstrat în prima proposiţiune a acestei fraze pluralul din original, căci — ca
în toate locurile, afară de acesta — el nu întrebuinţează acest plural decât,
când vorbeşte de toţi fraţii săi creştini, împreună cu el. Poate că e vorba şi
aci de ei.
 -27

lumii ca 0111 virtos. Filosoful E^latorpfu tră d a t de către Dio-

nisas. din cauza Jăcomjei lui. Şi A ristotel, care în n e c u n o ş tin ţa
sa, m ărg in e a puterea P rov id enţei, şi socotea ca fe ricire plă­
cerea, a-s ă v â rş it asemeni şi p ro s tia că a lă u d at p e A lex a n ­
d r u 1), acest tân ăr furios, care fiind cu total cre s c u t d u p ă p r i n ­
cipiile aristotelniciene, închise ca pe u n u r s sau p a n te r ă pe
amicul său, care nu voise să d adore, şi n u m ai aşa îl făcu
să fie partizan al său. De s ig u r că el (A lexandru) se confom â
perfect cu doctrinele p rofeso rului său, când îşi a ră ta vitejia
şi curajul în banchete, când s tră p u n g e a cu lancea- sa pe p r ie ­
tenul său, pe cel mai de ap ro a p e p rie te n şi apoi, p e n tru c a
să n u a tra g ă asupră-şi u ra p rie te n ilo r săi, plângea, voia. să
moară, zicând că este în d u r e r a t de aceasta. Aş râ d e cu p lă­
cere de aceia cari urm ează, încă şi azi, în v ăţătu rile acestui
m a e s tru (Aristotel), şi zic că sub lun ă nu se în tind e p u te re a
P rovidenţei, voind cu aceasta să p re v a d ă ce nu se poate p r e ­
vedea, ei cari sun t mai ap ro ape de p ăm ân t decât de lună, aşe­
zaţi adică rnai jos decât o rbita ei. A dăogaţi la acestea că, d u p ă
Aristotel, „fericirea nu poate fi la aceia, cari n u au nici fru ­
m useţe, nici bogăţie, nici p u te re corporala, nici n o b le ţe “. Dar
să lăsăm pe aceştia să fîlosofească.
III. Continuă a batjocori pe filosofi. — N u v oiu mai am inti
pe Heraclit, care zicea: „E u însu-mi m ’am i n s t r u i t “ p e n t r u
că eră autodidact şi m ândru. Nici nu-1 voiu lăuda, că a a s c u n s
p oem a sa în tem plul A rtem idei, p e n tru c a p u b licaţiu n ea ei
să fie făcută mai fârziu, ca un m is te r! N u voiu face aceasta,
zic, căci aceia cari au făcut cercetări, s p u n că poetul tragic
E u ripide, re ven in d (la Efes) şi citind-o, p uţin tim p d u p ă aceea
re u şi ca, aducându-şi aminte, să dea la lum ină slăbiciunile
lui (Heraclit. Moartea acestui filosof iarăş a do vedit n ep riee- /
p e r e a lui. In tr’a d e v ă r : atins de hidropizie, — fiindcă p ra ctica ( . / /
m edicina tot aşa de bine ca şi iilosofia — m u ri în ch in u rile (
cele mai mari, p ro d u se de însăş u n s o a re a ce o î n t r e b u i n ţ a J
sp re vindecare.
N u mai vorbim nici de Zenon, care p re tin d e că d u p ă
reîn o ire a lum ei p rin foc, aceiaşi oam eni se v o r re n a şte p e n t r u
a d u ce aceeaş vieaţă de mai înainte, cum de e x e m p lu A n y-

1) Alexandru cel Mare a avut ca profesor pe Aristotel.

 28

t o s ş i Melitos p e n t r u a îndeplini ocupaţiunea lo r de a c u z a t o r i1),

B u siris p e n t r u a-şi o m o rî o a s p e ţii3) şi H eroule p e n tru a re ­
p e ta isp răvile s a l e ; p rin această înv ăţătu ră a focului ceresc,
scoate un n u m ă r mai m are al celor răi decât al celor buni,
p e n tru c ă nu găseşti decât u n Socrate, u n H e rc u le şi câţiva
alţii d e acelaş fel, ra ri şi p u ţ :n n u m e ro şi; cei răi deci v o r fi.
m ai m ulţi d ecât cei buni. Şi apoi, după el, D um nezeu v a
dev e n i a u to ru l răului, p e n tru c ă va fi în băltoace şi în viermi
şi în cei n e l e g i u i ţ i 3). E ru p ţiu n ile vulcanice ale Siciliei, au
ai'ătat trufia lui E m p e d o c l e : căci el n u e ra D um nezeu, cum
zicea, ci m i n ţ e a 4). R â d încă şi de palavrele lui F e re c y d e şi
d e dogm ele m o ştenite ale lui P ita g o ra şi ale lui Platou, imi­
tato ru l — deşi unii neag ă că a r fi im itator — al acestuia.
D a r cine încă a r voi să dea m ă rtu rie d e s p r e căsătoria
cinicului C rates? Cine n ’ar preferi sâ re s p in g ă lauda, c e i- o
ad uc sem enii săi, p e n t r u a căuta ceeace este î n t r ’adevăE
d em n de u r m a t ? Sa n u vă lăsaţi, deci, a fi atraşi de cu v â n ­
tările sărb ăto reşti ale acestor oameni, am ici ai filosofilor, n u
ai în ţe le p c iu n ii6), căci predică învăţături ce se contrazic şi
v o rb e s c fiecare ce-i dă p rin gând. Intre ei s u n t m u lte c e r­
t u r i ; se u ră sc u nii pe alţii; se luptă în tre ei din cauza p ă r e ­
rilo r contrarii şi îşi a le g locurile cele m ai s u s puse, ajutaţi
do deşă rtăciu n ea lor. A r trebu i însă să n u lingu şească pe
cei cari dom nesc, fie aceasta ch iar fiindcă dom nesc, ci sâ
aş te p te ca cei m ari să vie la ei (pentrucă le-a recunoscut
meritul).

1.) Anvtos şi Melitos, împreună cu Lvcon, au fost acuzatorii lui Socrat.

2) Busiris, rege al Egiptului, a fost omorît <le Hercule, pentrucă voi.i
să-l jertfească.
3) Ultimele idei sunt îndreptate contra, panteismului stoic şi a..credinţoi
ce aveau că Dumnezeu este prezent în locurile colo mai josnice.
4) Empedocle, medic, pentrucă contemporanii săi să-l creadă ¡ridicat,
la cer, s’a aruncat în vulcanul Ktna: Dar vulcanul respectă sandalele lui Em­
pedocle şi le aruncă afară, ca .şi cum ar fi voit a da pe faţă înşelătoria ce
voia s’o facă.
5) Nu cred necesară conjectura lui Schwarta (Tatiajji oratio ad Grae-
cos) pe care o adoptă şi A. Puech (Rocherohos, etc.l, după cari, apropiind
acest tex t cu al lui Justin (Apoi. min. II3) treime să traducem: amici ai
sgomotului şi nu ai înţelepciunii. (Cf. şi Harnack : Alteli. L.. H p. 286).
 IV. Creştinii nu sunt contra statului. învăţătura despre
Dumnezeu Tatăl. — A şi dar, Elini, p e u tru ce voiţi să aţâţaţi
popu laţiunea cetăţii, ea şi î n t r ’o luptă, c o n tra n o a stră ? Dacă
eu nu voesc să mă conform o biceiurilo r uno ra, p e n tru c e
să fui urît ca un criminal g ro z a v ? fini p o ru n c eşte î m p ă ra ­
tul să plătesc dajdie? S unt gata s ’o plătesc. îmi p o ru n c e ş te
şeful să ascult şi să mă s u p u n ? E u ştiu ce este slujirea. Dar,
tre b u e a cinsti pe oameni potrivit n atu rii om eneşti, căci n u ­
mai sin g u r D um nezeu este acela de care tre b u e să ne te ­
m e m : D um nezeul cel nevăzut ochilor om eneşti şi pe care
niei arta lor nu-1 po.ito înfăţişa. Dacă în să mi se va p o ru n c i
să-l neg, ei da! atunci nu voiu a s c u lta : v o ia m uri mai d e ­
g ra b ă decât să mă arăt m incinos şi n e recu n o sc ăto r.
Dum nezeul nostru nu are în c e p e re (aoatotow) în timp, el
sin g u r este fără început (âv*p-/_oc) *şi num ai el este în c e p ă ­
torul tu tu ro r lucrurilor. D um nezeu este s p ir it: el nu este
i m a n e n t 1) m ateriei; ci este creato ru l spiritelo r m ateriei şi
al formelor cari sunt în ea; nevăzut şi nepipăit, Tatăl care
a făcut cele văzute şi cele nevăzute. Noi îl cu noa şte m cu
ajutorul creaţiunii sale şi p ricepem d u p ă făpturile sale p u ­
terea sa cea n e v ă z u t ă 3). N u v o esc să ad o r creaţi un ea pe
care a făcut-o El p e n tru noi. Căci p e n t r u noi soarele şi lu n a
au fost c re a te : aşa dar cu m aş pu tea să ad o r acelea, ce s u n t
servii mei? Cum aş pu tea să fac zei din lemn şi piatră.
Spiritul care p ătru n d e m ateria este inferior sp iritu lui divin
si
î fiindcă este la fel cu sufletul,7 nu tre b u e să-i d ăm aceeas■
cinste ca şi lui D um nezeu cel perfect. Nu trebuie, iarăş, a
mai oferi d a ru ri lui D um nezeu. Căci acela, ca re nu a re nevoe
de nimic, n u treb u e să lie socotit de noi ca şi când ar a v e a :
aceasta ar însem n a că-1 batjocorim.
D ar voiesc a lămuri mai bine în v ă ţă tu ra noastră.
V. învăţătura despre creaţiunea lu m ii prin Cuvântul Tu­
lului. —D um nezeu era la în cep u t şi noi am î n v ă ţ a t 3) că înce­
p u tu l era p u tere a Cuvântului. D om nul tu tu ro r, până ce nim ic
din lum e nu era creat, el sin g u r eră, unic, fiind fu nda m e n tul
1) oi> ^ x o v = nu pătrunzător, deci care nu râmâno totdeauna, imanent.
Aceasta este zis contra patetismului. (Vezi mai sus cap. III|.
2) Cf. Kpist. către Kom. I 20.
;!) Cap. I din iov. ioan.
 30

t u t u r o r ; şi fiindcă el este baza v ăzutului şi nevăzutului, apoi

ou D ânsul a fost, a existat, ca forţă raţio nală şi în su ş Cu­
v ântu l, fiiinţător în E l 1). P r i n voia sim plei sub stanţe (a Ta­
tălui) eşi din el C u v â n t u l ; iar Cuvântul, n ă sc u t n u în deşert,
este p rim u l lu c ru n ă sc u t al Ta'ălui. El, ştim, este în cep utu l
lumii. Şi a fost n ă s c u t p rin com unicare, ia r n u prin detaşare
(xcttâ (j.£pn|iov ou v-a-râ a 7raxQ7r/jv). Căci ceoace s ’a detaşat'so des­
p a r te d ela în cep ă to r, d a r ceeace a p r o v e n it p rin com unicare,
p re s u p u n e o co m unica re liberă şi n u m icşorează aceea de
u n d e a p rov e nit. Astfel, d u p ă cum dela o s in g u ră fiîclie se
a p rin d mai m ulte lum ini şi lum ina prim ei făclii nu s ’a m ic­
ş o ra t prin a p r in d e re a mai m u lto r făclii, tot aşa şi C uvân tul
p ro v e n it dela p u te re a Tatălui, n ’a ştirbit pe acela, care l’a
născut. Iată, d e exem plu, eu însum i v o rb e sc şi voi mă au z iţi;
d a r eu care v o rbesc, n u răm ân lipsit de cuvântul meu, pen-
t ru c ă se tra n s m ite dela m ine la v o i ; ci ex prim ân du-m i cu­
vântu l m eu, m ă h o tără sc a p u n e o rându ială în m ateria n e­
lăm urită, care este în voi. Şi după cum Cuvântul, n ă sc u t la
început, a p r o d u s la râ n d u l său lum ea no astră , p ro d u c â n d
p rin sine în s u ş materia, tot astfel şi eu, im itând p e Cuvânt,
fiind renAscut şi dobândind cunoştinţa adevărulu i, m ă silesc
să lăm uresc, eu însum i, materia n elăm u rită din ca re am
plecat (când' am fost renăscut). Căci m ate ria nu este fără
încep u t ca D u m n e z e u şi nu are, nefiind fără început, aceeaş
p u te re ca şi D u m n e z e u ; ci a fost creată, d a r n u de un altul,
ci num ai de F ăcăto ru l U niversului.
VI. învăţătura despre învierea morţilor se poate dovedi cu
argumente. — P e n tru aceasta credem că corpurile v o r învia în
viitor, când toate v o r li s f â r ş ite ; d a r nu, du p ă cum învaţă
Stoicii, că adică acel ea.ş lucruri se nasc şi p ie r du p ă trec ere a
o arecă ro r perioade, ci că la sfârşitul v ea cu rilo r 2), v o r răm âne
veşnic în s tare a în care v o r fi aşezate p rin judecata veşnică.
J u d e c a ta n o a s tră însă nu o va face nici Minoe, nici Rada-

1) Greutatea înţelegerii acestui început al cap. V, l ’au recunoscut

toţi comentatorii, de aceea unii au crezut că trebue să. fie o lacună în ma­
nuscrise. (Vd. Puech : Rech. p. 17 şi 114 cum şi Silvestru cp. de C an ev:
Theologia Dogmatică, voi. II, pag. 808).
2) Cf. Ep. către Kbrei, IX, 26.
 31

m a n t h u s 1)—înaintea morţii cărora, du p ă cum se istoriseşte,

nici u n suflet n u fusese ju d eca t—ei în s u ş D u m n ez eu , c r e a ­
toru l no stru . P uteţi, cât veţi voi, să ne socotiţi v o rb ă re ţi şi
flecari, p e n tru c ă avem credinţă în această înv ăţătu ră , pe noi
pu ţin ne în grijeşte aceasta 2). învierea e cu putinţă, căci, d up ă
cu m eu n u eram înainte de n a ş terea m ea şi nici n u ştiam
ce voiu f i —n u fiinţam, ce e drept, decât în m od n elăm u rit
în s u b s ta n ţa g en e rală a cărnii — şi totuş în u rm a naşterii
mele, am c rezu t că eu fiinţez, deşi înaintea naşterii m ele n u
eram , tot astfel eu care su n t născut, care prin m o a rte n u
voiu mai fi şi pe care nimeni n u m ă va mai vedea, voiu fiinţa
iarăş, tot aşa cum am fost n ă s c u t d u p ă un timp în ca re nu
e ram 3).
Dacă focul d istru g e c o rp u l meu, lum ea va p ă s tra totuş
această m aterie prefăcută în v a p o i i ; dacă aş d ispare î n t r ’un
r â u sau m are, dacă aş fi sfâşiat de anim alele sălbatice, eu
voiu fi p ă s tr a t în locaşul u n u i D om n foarte avut. Şi să ra c u l
—în ţe le g p rin aceasta ateul— nu cuno a şte acest locaş d e p ăs­
tr a r e ; ia r D um n ezeu, A tot-puternicul, v a re ch em a, când va
voi, iarăş la s tare a sa de mai înainte, s u b sta n ţa v ăz u tă
nu m ai de El.
VII. Cum au căzut oamenii.—Astfel, deci, C uv ân tu l ce­
resc, S p irit n ăsc u t din Tatăl şi R aţiu ne eşită din p u te r e a r a ­
ţională, d u p ă exem plu l Tatălui, care l ’a născut, a făcut p e om
chip al n e m u r i r i i ; p e n tru c ă d u p ă cum în D u m n e z e u este ne-
stricăciune, tot aşa om ul să fie p ă rta ş la ceeace este o în ­
s u ş ire a divinităţii, să câştige adică nem u rirea.
D a r înainte de facerea omului, C a v â n tu l a c reat pe î n ­
geri. A m ân d o u ă însă aceste făpturi au fost create libere,
n e a v â n d bineînţeles n a tu ra celui b u n ; căci aceasta nu-i p ro ­
p riu d e c â t num ai lui D um n ezeu, ia r la oam eni se c â ştig i
p rin lib e ra lo r voinţă, aşa încât cel ră u să fie p ede p sit cu
d re p ta te p e n t r u faptele rele ce a u făcut, ia r cel b u n să fie
pe d r e p t lăud at p e n t r u faptele sale cele b un e, căci a î n t r e ­
b u in ţat bine lib eru l său arb itru, necălcând voia lui D u m ­
nezeu. Iată d a r care este n a tu r a în g erilo r şi a oam enilor.
1) Minos şi Radamanthus, împreună cu Eac, erau judecătorii Infernului.
2) Vd. Fapt. Ap. XVII, 18—82.
:JJ Of. Tertulian. Apoi., XLVIII.
 :i2

P e n t r u aceasta Cuvântul, având în s i n e p u 'e r e a p re v e ­

derii a acelor ce trebuia să se întâm ple, n u după h o tărâ rea
soartei, ci p rin voinţa liberă a celor ce aleg’, a prezis î n ­
tâm plările viitoare, a oprit răul p rin interziceri şi a încurajat
prin laudă p e cei cari an stat în bine. D u p ă ce însă oam enii
ascultară pe acela care, fiindcă eră întâia născut, avea mai
m ultă d eştepiăciun e în o l1), şi-l socotiră ca D u m nezeu al lor,
pe acela, ca re se re scn lase chiar în con tra legii lui D u m n e ­
zeu, atunci p u te re a C uvântului în d e p ă rtă din leg ătu ra cu
Sine, odată cu iniţiatorul acestei n e b u n e înstreinări (de D u m ­
nezeu) si pe acei care-1 urmase.
Şi astfel omul, caro la început fusese fiicnt d u pă chipul
Iui Dum nezeu, re trăg ându -so din el Spiritul cel A tot puternic,
a dev en it m uritor, iar acel prim -născut a devenit, din cauza
aceasta demon, şi toţi, cei cari l’au u rm at şi au căutat d e ş e rtă ­
ciunile acestuia, au form at arm ata d em o n ilo r; şi fiindcă lu­
craseră d u p ă lib erul lor arbitru, au fost lăsaţi să urmeze în
deşertăciunile lor.
VIII. Oameni căzuţi în păcate au devenit prada vicleniilor
demonilor.—Oamenii au devenit p ra d ă căderii demonilor. Ei
le-au arătat o tablă a coastelaţiunilor, asem enea cu tablele
de cari se s e rv e s c jucătorii cu z a r 3) şi au născocit fatalismul,
stăpân peste m ă su ră de nedrept, căci atunci şi cei ce ju d ecă
şi eei ce su n t judecaţi numai soarta i-a făcut să fie aşa; orno-
rîtori şi ucişi, bogaţi ca şi săraci, s u n t p ro d u su l aeeluiaş
fatalism.
întocm ai ca î n t r ’un teatru, orce făptu ră dă diavolilor
ocaziunea unei petreceri, cum spu n e H o m e r :
„Uri r â s n e p o t o l i t se r i d i c ă p r i n t r e zo ii f e r i c i ţ i " .

D a r aceia, cari vin să privească luptele ciudate şi iau

p a rte a luptătorilor, unii unora, alţii alto ra ; aceia, cari se că­
sătoresc, cari necinstesc copii şi cari com it adulter, cari râ d
şi se supăr, cari fug şi se pot jigni, nu s u n t oare m u rito ri ?
D esco perind astfel oam enilor n a tu ra lor, i-au aţâţat la a le

1) Taţian n u m it e aci Jntâin-H&wut,“ po căpotenia demonilor .având

în vodore cronologia fripturilor, «lupii caro, cum a spus mai sus, însorii au
fost croaţi înaintea oamenilor.
2) l - a u î n v ă ţ a t a s t r o l o g i a . ((.?. T o r t u l . D e id o l. <*. 0).
 33

semăna, d u p ă ce au auzit isprăv ile ac estora. Dar nu e a d e­

v ă r a t că înşişi demonii, cu Zeus şeful lor, de oarece su n t
cuprinşi de aceleaş patimi ca .şi oamenii, stau sub jugul
s o a r te i ? D in cauza aceasta cum este posibil să cinsteşti zei­
tăţi, cari dau cele ¡nai m ulte din în v ă ţă tu ri contrarii bunului
simţ ? A s tfe l: Rea, pe care m untenii F ry g ie n i o n u m esc Ki-
bela, a p re s c ris prin lege s d ro b ire a părţilo r bărbăteşti, din
cauza lui AHis, iubitul său. Afrodita se desfăta cu intrigi în
căsătorii. A rtem is eră magician, A polon era medic. Dupâ
om orîrea (rorgonei, iubita lui P oseidon, din cari se n ă s c u ră
calul P e g a s şi C hrisaor, A tena *) şi Asclepios îşi îm p ă rţiră în tre
ele picăturile sângelui e i ; cu aceste picături un a vindeca
(Asclepios), cealaltă cu ajutorul aceleiaş sub stan ţe devine
om orîtoare de oameni si 1 răsboinică. Si5 eu cred că «num ai
p e n tru a batjocori pe această zeiţă, au atribuit Atenienii —ca
să n u se creadă, că, ea a cedat lui Efaistos, deşi a fost vi­
tează, ca şi Atalante lui M eleagre- -pământului fiul n ă sc u t din
u n ire a ei cu Efaistos. F ă r ă îndoială că ş c h i o p u l 3), făcătorul
de cârlige şi cercei isbuti să înşele copilul fără mamă, o r ­
fanul, dându-i daruri.
P o s eid o n călătoreşte pe ape, A re s se în deletniceşte cu
răsboiul, A polon cântă cu ţitara, Dionisos este tiran peste
Tebani, K ro n o s o m orîto r de dom ni. Zeus se îm p re u n ă cu
lîica sa şi aceasta răm âne însărcinată. Iau m artor, p e n t r u
adeverirea celor spuse, pe Eleusis şi D racon cel m istic şi
pe Orfeu, care zice :
„închideţi uşile pentru cei neştiutori“.
A ido neu s ră peşte pe Kore, iar actele sale devin „mi­
s t e r e “ ; D e m e te r plânge pe fiica sa, iar cei iniţiaţi su n t în ş e ­
lătorii A te n ie n ilo r3). In tem plul fiului L atonei este u n loc ce
se n u m eşte Omfalos, dar acest loc n u e decât m o rm â n tu l
lui Dionisos.

1) Atena eră zeiţa înţelepciunii, a artelor şi a răsboiului, vestită prin

bărbăţia sa, Taţian o pune aci în paralelă cu Atalante (Vd. \Iitol.j.
2) Şchiop era Efaistos, numit la Romani Vulcan; căpetenia Titanilor.
B) După moartea /.eiţii Demeter sau Cores s’au instituit misterile Eleu-
sine în onoarea ei ; secretul acestora nu erâ permis profanilor a fi destăinuit,
numai cei „iniţiaţi“ îl ştiau. Fiica sa era Kore sau Proserpina, pe care o ră­
pise Aidoneus.
3
 :54

Trebue să te laud şi pe tine Dafne, pentrucă scăpând

de desfrânarea lui Apolon, ai arătat cu aceasta deşertăciunea
prezicerii sale, căci nu a ştiut ca prin ajutorul artei sale să
prevadă ce vei face 1). Spune-mi, Apolon, cari arunci departe
săgeţile, cum a omorît Zefir pe Hyacint: Zefir învinse pe
Apolon, căci cum zice poetul tragic«:
„Aerul est« carul iubit al zeilor,,

dar Apolon, învins de o uşoară suflare pierdu pe iubitul său 3).

IX. S u p erstiliu n ile aduse de demoni. — Iată, dar, cum
sunt demonii: iată cine a stabilit învăţătura fatalismului! Mij­
locul, de caro s’au servit pentru aceasta, a fost aşezarea
animalelor pe cer. Intr’adevăr, animalele cari se târăsc pe
pămânf, cele cari înoată în apă şi patrupedele ce locuiesc
pe munţi, în sfâ rşit toate animalele, cu cari trăiau, când fu­
seseră binecuvântaţi în cer, unde erau mai înainte, ei le-au
socotit demne de onoruri cereşti, pentrucă să creadă că ei
înşişi locuiesc încă cerul şi pentrucă să facă mai inteligi­
bilă, prin aceasta stabilire a zodiacului, vieaţa acestei lumi de
jos, lipsită de înţeles. Astfel că, omul mânios ca şi cel răb­
dător, cel înfrânat ca şi cel neînfrânat, săracul ca şi bogatul,
atârnă deopotrivă de aceia, cari au au stabilit legile orcărei
naşteri.
Planul Zodiacului este într’adevăr opera zeilor. Căci
astrul, care stăpâneşte la un moment dat, întunecă pe cele­
lalte (căci aşâ spun . ei înşişi)3), dar acela, care e stăpânit
azi, va stăpâni la rândul său altădată. Cele 7 planete ur­
mează cu plăcere drumul pe care-1 trag astfel aceste stele,
ca şi jucătorii, cari mută zarurile lor. Dar noi suntem în
afară de fatalitate şi în loc de planete, nişte demoni rătăci­
tori, noi am învăţat să cunoaştem pe unicul Domn, nerătă-
c.tor; noi nu ne lăsăm a fi mânaţi de soartă şi nici nu ne
supunem legiuitorilor săi.
Spuneţi-mi, pentru numele lui Dumnezeu : Demeter a

1) Dafne, fiica lui Peneu, a fost transformată în laur de tatăl ei, atunci
când Apolon a voit s’o răpească |Vd. Mitol).
2) Taţian râde de zeul Apolon, care omori, fără să vrea, pe bunul său
prieten, cu o săgeată, pe care vântul Zefir o îndreptă in Hyacint.
;j) Parantez chiar în textul original.
răsplătit pe Atenieni, învăţând agricultura pe Triptolem* după
ce a pierdut pe fiica sa, Dar pentru ee nu s’a făcut ea bine­
făcătoarea oamenilor, înainte de perderea ficei sale?1) Se vede
pe cer: câinele Erigonei, Scorpion, care dădu ajutor Arte-
mide.i, centaurul Hiron, jumătatea lui Argo şi Ursa Calisto.
Prin urmare, cum înainte, ca fiecare să fi săvârşit faptele
numite, cerul era neîmpodobit ?
Cine nu va râde de faptul că s’a aşezat printre stele
figura lui Delta, după unii, fiindcă Sicilia are form a aceasta,
iar după alţii, fiindcă formează prima literă a numelui Z eus3) ?
Atunci pentruce să nu încuviinţeze a fi pe cer şi Sardinia
şt Cipru ? Şi pentruce numele fraţilor lui Zeus, cu cari a
împărţit imperiul lumii, n’a dat prin forma literilor lor o
figură pentru a fi aşezată printre stele? Cum Kronos, după
ce a fost învins şi alungat din domnie a .fost făcut domn al
soartei ? Sau cum acela, care nu mai domneşte, dă stăpâ­
nirea 3) ?
Părăsiţi deci aceste neadevăruri şi încetaţi a mai pă­
cătui şi a ne uri.
X. învăţătura creştină despre întruparea C uvântului are
analogie cu transform ările zeilor.— Spuneţi că oamenii sufer
transformări; dar, după voi, înşişi zeii se transformă: Rea
se face arbore, Zeus şarpe din cauza P’ersefasi, surorile lui
Faeton plop şi Latona o prepeliţă *) de aci şi numele Or-
tigia, dat insulei, care azi se chiamă Delos.
Astfel spuneţi-mi: un zeu se face lebădă, iâ forma unui
vultur şi făcând din Ganimede paharnicul său, se făleşte cu
amorurile sale neruşinate? Ce să fac, să ador zeii, cari pri­
mesc daruri şi se mânie dacă nu le fac? Să-şi păstreze
soarta; eu nu voiesc să ador stelele.
Dar bucla părului Berenicci ce este ? Unde erau ste­
lele, cari o compun, înainte de moartea acestei regine ? Cum,
după moartea sa, Atinous, sub forma unui tânăr frumos a

1) Pentru ce Demeter a fost amintită aci, când e vorba de sem nele

zodiacului vd. A. Pueoh : Rech. p. 120 nota,
2) La gcnetiv Aii;
3) Kronos, după ce a fost detronat de fiul său Jupitor, a fost socotit
ca zeul timpului. Sărbătorile în onoarea lui sunt ¡->aturnalele (Vd. Mit,).
4) prepeliţă, pasăre mică.
 36

fost aşezat în lună? Cine, deci, l-a suit aci? Afară numni
dacă şi pentru acesta (ca şi pentru regi, s’a găsit cineva
care jnrânduse strâmb pentru bani şi neţinând seamă de
zei, s i zică că l-a văzut ridieându-se la cer) şi să iie crezut pe
cuvânt, primind pentrucă a divinizat pe semenul său. laudă
şi răsplată.
Pentruce vorbiţi de rău pe Dumnezeul meu? Pentru
ce de asemeni creaţiunea sa? Vedeţi ale coastre m ai bine: voi
jertfiţi berbecul şi tot pe el îl şi adoraţi; taurul este în cer
şi voi sugrumaţi chipul său. Engona calcă în p'cioare un
animal rău; şi vulturul care a siaşiat pe Prometeu, făcătorul
de oameni, este cinstit de voi. Lebăda este minunată, pen­
trucă a fost adulteră. Sunt asemeni minunaţi şi Dioscurii,
cari trăiesc o zi fiecare şi au răpit pe fiicele lui Leucip ! Elena,
care a părăsit pe Menelau, pentru a urma pe Paris, acela ce-
eră bogat şi purtă coif, încă preţueşte foarte mult. Iar acela,
care a aşezat pe această curtezană în câmpurile Elisee eră
drept şi înţelept! Dar nici fiica lui Tyndar nu mai o soco­
tesc nemuritoare; şi foarte înţelept a fost Euripide când’
ne-a reprezentat pe Dreste omorând-o.
, XI. Nu soarta face pe oameni a greşi, ci libera lor ale­
gere., — Cum dar să primesc învăţătura că naşterile depind
de soartă, când văd că soarta e condusă de cei ce se nasc?
N ^ voiescsă domnesc, nu să tiu bogat, despreţuesc onoru->
rile militare, urăsc. orgiile, n’am grijă să călătoresc pe. ape
pentru a-mi potoli dorinţa mea, nu mă iau la întrecere pentru
a primi coroane, am .-renunţat la. gloria deşartă, despreţuesc
moartea, nu .sunt coprins de pasiuni,, supărarea nu-mi sfâşie?
sufletul.. Dacă su nt. rob, sufer robia,1) dacă sunt liber, nu
mă mândresc cu naşterea mea. Căci văd că soarele este
acelaş pentru toţi2) şi că aceeaş moarte aşteaptă pe orcare,
fie că e fericit, fie că e nenorocit. Bogatul seamănă, dar şi
săracul are partea sa din acelaş seceriş; cei avuţi mor, cer­
şetorii au şi ei acelaş sfârşit al vieţii. Bogaţii, fiindcă au mai
multe nevoi, se sărăcesc or câtă trecere si or câte ono-
ruri vor avea. Omul sărac însă şi moderat, dorind numai

1) I. Cor. VII, 21.

2) Matei V, 4'>.
 ceeace îi este necesar, câştigă aceasta mai uşor. Pentruce
dar, sclav al soartei, să te sfârşeşti în vegheri pentru iu­
birea de argint? Mori mai bine lum oi1), lepădând nebunia
ei; trăieşte pentru Dumnezeu prin cunoştinţa ce vei avea
despre el şi leapădă-ţi vechea ta natură. Noi- nu suntem fă­
cuţi pentru a muri, ci murim prin groşala noastră. Liberul
nostru arbitru este care nea pierdut; eram liberi, suntem
sclavi; păcatul nostru ne-a pierdut3). Nici un rău nu este
făptură a lui Dumnezeu : ci noi suntem cari am produs râul
moral. Noi însă, care l-am produs, tot noi putem să-l si în­
depărtăm.
XII. Sunt două fe lu ri de spirite. — Ştim că sunt două
feluri de spirite: unul se ehiamă suflet, iar altul este supe­
rior sufletului, este chipul şi asemănarea lui Dumnezeu; la
primii oameni se găseau şi unul şi aitul. aşa că ei au fost
in parte materiali, iar în parte superiori materiei. Iată cum
este aceasta : întreaga formaţiune a lumii şi creaţiunea în
totalitatea ei, se poate vedea că sunt făcute din materie, iar
materia însăş a fost crealâ de Dumnezeu, care materie în-
nainte de a fi împărţită în elementele, ce s’au iot mat din ea,
era lipsita de mişcare şi de formă şi numai după această
împărţire ea a fost organizată şi a primit o formă8). Aşâ
dar, cerul şi stelele ce sunt pe el, sunt alcătuite din materie;
pământul şi tot ce se vede pe el provine tot din materie, deci
toate lucrurile au o origină comună.
Dar, deşi toate au o origină, sunt toluş oarecari deo­
sebiri între cele materiale; astfel, unele sunt mai frumoase,
altele într’adevăr frumoase în şinele, sunt totuş întrecute de
altele şi mai frumoase.
Cu toate acestea, după cum corpul formează o unitate
condusă de principiul existenţei sale *), deşi sunt deosebiri
•în ce priveşte însemnătatea porţilor, din oare e alcătuit —
of.ci altceva este ochiul, altceva urechea, altceva dispoziţiunea
perii oi’, a intestinelor, a măduvei, şi altceva legătura oaselor
şi nervilor — totuş, cu toată deosebirea lor, aşâ sunt aranjate
1) Rp. către Ooloseni. II. 20.
2| Kp. către Romani, VII. 15.
ii) Geneza, I. v.
4) Principiul existenţei sale, adică sufletul.
 ;!8

încât armonia cea mai bună domneşto între ele, fot astfel
lumea,— datorit puterii aceluia care a orea‘-o — deşi posedă
unele părţi mai Dune, altele diferite de acestea, a primit după
voinţiCreatorului său un spirit material. Toate acestea pot
fi înţelese pe deplin numai de aceia, cari nu dispreţuiesc
cu trufie revelaţiunile divine, eo au* fost aşternute în scris
în diferite timpuri 1) şi cari au învăţat pe acei cari cred
în ele. adevărata reJiginne.
Aşa dar demonii—căci astfel îi numiţi voi—fiind formaţi
din materie şi primind spiritul, care vine din ea, au devenit
desfrânaţi şi lacomi; şi dacă sunt într’adevăr, uni' dintre ei,,
cari au ales ceeace es'e mai curat din materie, alţii însă au
ales ceeaco este mai josnic în ea şi se poarta după încli­
nările ei. Pe ei, cari sunt făcuţi din materie şi s’au depărtat
atât de mult de buna ordine, pe ei îi adoraţi voi, Elini. Aceşti
demoni, .împinşi la florie deşartă de însăş nebunia lor, s’au
răsculat, îndrăznind să se facă asemeni cu Dumnezeu ; Domnul
tuturor însă i-a lăsat în mândria lor, până când lumea, ajunsă
la sfârşit, va fi nimicită şi va veni Judecătorul; iar oameni
toţi, cari s’au lepădat, de Dumnezeul cel Perfect prin răs­
coala demonilor, primi-vor la judecată martiriul potrivit cu
lupta dusă *).
Aşa dar este un spirit în stele, un spirit în îngeri, un
spirit în plante, un spirit în oameni, un spirit în animale;
şi deşi unul si acelaş spirit, coprinde în sine lotus deose­
biri. Nu spunem acestea numai cu buzele 3), nici după părere
sau în mod sofistic, ci întrebuinţăm vorbele unei descoperiri
divine4), grăbiţi-vă deci, voi cari voiţi a învăţa. Clei dacă
nu respingeţi pe Scitul Anacarsis, atunci nu vă scandalizaţi
că sunteţi învăţaţi de aceia cari urmează o lege barbară-
Prim ţi învăţăturile noasfre cel puţin cum aţi primit ghici-
toria dela Babilonieni: ascultaţi spuselor noastre ca pe ale
unui s'ejar profetic. Căci acelea, pe cari vi le-am enumărat
altădată mai sus, sunt viclenii ale demonilor smintiţi, pe
1) Kp. ci'itre E b re i, I, 1.
L!| Vor fi pedepsiţi mai straşnic, căci *i lupta contra tui Dumnezeu cei
Perfect a fost mai aprigă.
H| In text : din vârful linibei.
41 Ep. I către C orint. X I I. 4— 27.
 cân d înv ăţătu ra n o a s tră e eu m u lt m ai p re s u s decât în ţe le p ­
ciunea lumii aceştia.
XLII- Sufletul nu poate să fie nem uritor, dacă nu se uneşte
cu Spiritul —Sufletul om enesc, Elini, nu este n e m u rito r
p rin sine, ci este m u r i t o r 1). D a r acest sullet are p u tin ţa a
se face nem uritor. Dacă nu cunoaşte adevărul, m o are şi se
nim iceşte cu corpul, d a r mai târziu, la sfârşitul lumii, va
învia cu corpul şi atunci în n e m u rire va prim i m oarte a p rin
pedeapsă. Dacă în să el a câştigat cunoştinţă d e s p r e D um ­
nezeu, nu .va muri, ch iar dacă e nimicit p e n tru u n timp. In
sine sufletul nu este decât în tu n e ric şi nimic lu m in os nu
este în el, de aceea a fost z is : „Şi întu nericul n u cu p rin se
lu m in a “ 2). N u sufletul deci a m ân tu it spiritul, ci el a fost
m ân tu it de acesta şi lum ina a c u p rin s întunericul. C uvân tul
însă este lum ina lui D u m n e z e u : Sufletul n e ş tiu to r deci este
în întuneric. P e n t r u aceasta sufletul lăsat s in g u r se p ie rd e
în m aterie şi m oare o d a fă cu c o r p u l ; d a r d acă el se u n e ş te
cu Spiritul divin, atunci n u este lipsitele ajutor, ci se ridică
către înălţimile u n d e îl con d u c e Spiritul. Căci deşi o rigina
sa e jos, dar locuinţa îi e sus.
Dela în cep u t încă S p iritu l a fost u n it cu sufletul, d a r
îl părăsi când acesta n u voi să-l u rm eze. P ă s t r ă to tu ş o
scântee din p u te re a sa, în să fiind d esp ă rţit de el, nu p u te a
să v adă ceeace e ra perfect. Căutând pe D um nezeu, r ă t ă c i ;
în ră tăcirea sa îşi form ă m ulţi zei, d u p ă exem plul diavolului.
S piritul lui D u m n ez eu n u este în toţi, ci s ’a c o b o rît în
unii cari trăiesc d re p t, şi u nin d u -se cu sufletul lor, a d es c o ­
perit, prin proorocii, celorlalte suflete, lu cru rile n ecuno scu te.
Acelea cari au ascultat, a u a tra s în ele Spiritul, cu care s ’a
unit, pe când acelea, cari n u l’au ascu ltat şi au re s p in s pe
trim isul lui D um nezeu, ce a s u f e r i t 8), s ’au arătat inimici ai
lui D um nezeu, iar n u ado ratori ai săi.
XIV. Demonii vor%fi m ai rău pedepsiţi decât oam enii. —
Tot astfel şi voi, Elini, sun teţi meşteri în vo rbire, d a r n u

1) Bite muritor, adică nu va primi vioaţa fericită. Aceasta ree.se din

cele spuse mai jos : „în nemurire va primi moartea prin pedeapsă“.
2| Kv. ioan I, 5.
îi) Trimisul lui Dumnezeu, ce a suferit este însăş Fiul lui Dumnezeu,
oare s'a întrupat, Mântuitorul nostru. (Vd. şi cap. XX).
 40

gândiţi bine; căci aţi al^s stăpânirea multora1) înlocui mo­

noteismului, crezând că e mai bine a urma demonilor, ca şi
cum ei ar fi puternici3]. După cum hoţii de obiceiu înving
pe semenii lor, pentrucă au mii multă îndrăzneală, tot astfel
şi demonii, pentrucă sunt plini de răutate, cu puterea ideilor
greşite şi a fermecătoriilor lor, au «amăgit sufletele voastre
lăsate fără ajutor.
In ce priveşte demonii, ei nu mor uşor, căci nu au
carne ; dar trăind, ei omoară şi mor înşişi de atâtea ori, de
câte ori învaţă, păcatul pe aceia, cari îi urmează. Astfel că
însuşirea lor de care so bucură acum, adică a nu muri ca
oamenii, le este în spre m ai m are rău, căci când va sosi ora
pedepsei, ei nu vor dobândi vieaţa veşnică, ci vor căpăta
moartea cât timp vor fi în nemurire. După cum noi, cari
murim lesne acum, vom primi la sfârşit sau nemurirea cu
fericirea, sau pedeapsa cu nemurirea: tot astfel demonii, cari
nu întrebuinţează vieaţa lor de acum decât ca să păcătuiască
şi cari nu fac alt decât să mo.iră în vieaţa lor, vor păstră
mai târziu încă nemurire, asemănătoare în natura sa cu aceea,
care o aveau când trăiau, dar asemănătoare în calitate cu
aceea, pe care o vor avea oamenii, cari vor ti urmat după
legile, ce le-au dat demonii când trăiau. Şi oare nu este aşa
că la oamenii, cari sau făcut părtaşi cu demonii, şi a căror
vieaţă e scuită, păcatul înfloreşte cu mai puţină bogăţie, decât
la sus-zişii demoni, a căror vină so face mai mare din cauza
nesfârşitei lor vieţi ?
• »

XV. O am enii să fa c ă fa p te bune pentrucă să se unească

cu S p iritu l sfânt. — Trebue deci să căutăm ceeace am avut
altădată, dar o am perdut: să unim sufletul nostru cu Spi
ritul sfânt şi să lucrăm noi înşine la unirea cu Dumnezeu.
Dar sufletul omenesc nu este simplu, ci este format din
mai multe părţi. Că este compus se poate vedea după corp;
căci prin el însuş, fără corp, nieiodată*nu s’ar putea vedea 3),
dar nici corpul fără suflet nu ar mai învia. Căci omul nu
este — cum pretind doctrinarii cu voce de corb — un animal
1 | Vă supuneţi multor zei i’demoni).
Amintire din Matei X li, 20. (Vd. Reeh. pag. 126).
•i) Sufletul est.e în toate părţile corpului, şi (ieci este compus ca şi
corpul.
 41

raţional, capabil de a primi inteligenţă şi ştiinţă: se poate

arfltâ, după acee.iş teorif\ fă şi fiinţele lipsite de raţiune pot
primi inteligenţă şi ştiinţă. Omul însă se deosibeşte, căci el
singur este eliipul şi .asemănarea lui Dumnezeu. Eu numesc
om deci, nil pe acel*, care se conduce ca animalele, ci pe
acela, care s’a depărtat de ce este omenesc, pentru a se
apropia de însuş Dumnezeu. In cartea mea „Despre animale“1)
am lămurit mai amănunţit toate acestea. Acum însă voiu
lămuri ce înseamnă : a ii chip şi asemănare a lui Dumnezeu.
Fiinţa în sine este un ce, care nu se poate compara cu
nimic; iar, ceeace se poate compara, este aceea ce este ase­
mănător. Potrivii acesteia Dumnezeul cel Perfect este fără
corp, omul însă este cu corp; sufletul este legătura cor­
pului, iar corpul locaşul sufletului. Un astfel de locaş să fie
ca un templu: căci Dumnezeu voieşte să locuiască în el prin
ajutorul Spirituluis). Dacă însă acest locaş nu va ti aşa, omul
nu întrece animalul decât prin vocea articulată; prin cele­
lalte el duce aceeaş vioaţă, nefiind asemănare a lui Dumnezeu.
Cât despre demoni, nici unul n'are corp ; legătura cor­
pului lor este spirituală ca şi a focului şi a aerului. Numai
oamenii cari sunt locuiţi de Spiritul lui Dumnezeu, pot să pri­
vească corpurile demonilor; ceilalţi — zic psihicii — nu-i pot
vedea, căci cel superior nu poate fi văzut de cel inferior.
Pentru aceasta la demoni nu poate fi căinţă. In tr’adevăr: ei
sunt produsul materiei şi al răului, căci stăpâniţi de materie,
caro voieşte să se facă stăpână pe suflet, au întrebuinţat li­
berul lor arbitru, dând oamenilor legi ce duc la moarte;
oamenii însă după pierderea nemuririi, au învins moartea
cu ajutorul credinţei şi, prin căinţă, li s’a îngăduit putinţa
alegerii, după cuvântul, care a zis: „cu puţin decât îngerii
mai mic l-ai făcut“ *).
Este deci cu putinţă aceluia, care a fost învins, ca fe-
rindu-se de cauza morţii, să învingă. Care este această cauză
o pot uşor vedea, aceia cari tind la nemurire.
XVI. Puterea demonilor poate ţi învinsă, dacă facem fa p te
virtoase. — Demonii, cari îndeamnă pe oameni, nu sunt su­
1) „flîf/i
2) I, C or. II I, 10, V I, 19.
3) Psalm. VIII, v. 5.
 42

fletele oamenilor morţi. Oâci cum ar putea ele să lucreze

după ce au murit? Afară numai dacă nu se crede, că omul
fără minte şi neputincios în timpul vieţei sale, poate să pri­
mească după ce a murit o putere mai mare. Dar aceasta nu
se poate, cum am arătat altădată: şi apoi este greu să crezi,
că suiletul nemuritor, împiedicat de»orgariele corpului, devine,
după ce s’a despărţit de el, mai inteligent.
Demonii, inspilitori ai oamenilor, în răutatea lor ade­
menesc prin feluritele şi înşelătoarele lor uneltiri, spiritele
îudreptate către cele de jos, aşa că acestea nu-şi pot luă s'bor
către vieaţa cerească. Noi însă. după cum nu trecem cu v e
derea lucrurile, cari sunt în lume, tot aşa şi voi uşor puteţi
înţelege pe cele divine, dacă puterea, care face sufletele ne­
muritoare, vine la voi.
Se întâmplă câteodată, inrăş, ca demonii să fie văzuţi
de către psihici, pentrucă ei înşişi se arată oamenilor; sau
pentru a-i încredinţa de puterea lor, sau—deşi se prefac că
sunt amici, dar în realitate duşmani—pentru a le face rău,
ca şi duşmanilor, sau în sfârşit pentru a d& ocaziune acelora
—cari seamănă eu ei—ca să-i adore. Deci dacă ar putea, ar
atrage la ei cerul împreună cu toate celelalte creaturi. Nu
fac însă nimic în această privinţă, ca ci nu pot; fac ceeace
■pot adică cil ajutorul materiei inferioare, ei duc luptă cu
materia, care le este asemănătoare1). Respinge înclinaţiunile
materiei deci, dacă voieşti să-i învingi; îmbrăcat cu armătura
Spiritului ceresc 2) poţi să ţii piept tuturor înclinaţiunilor ei.
Voi ştiţi cil materia, din care suntem făcuţi, este supusă
boalelor şi turburărilor; când acestea se produc, demonii
sunt cauza; ei sosesc îndată ce ne-a cuprins răutatea. De
asemeni se întâmplă ca tot ei, prin vijelia răutăţii lor, să
arunce turburare în starea corpului nostru; dar, când cu­
vântul puterii divine, vine să-i scoată8), frica îi cuprinde şi
părăsind bolnavul, acesta este vindecat.
XVII. Rădăcinile întrebuinţate ca doctorii sunt mijloace
arătate de demoni. —Despre „simpatiile şi antipatiile“ lui De­

ll Adică cu oameni.
2) Ep. II, Cor. X4 şi Ep. către Kfeseni VI. II.
8) Prin oxorcisme.
mocrit ce vom zice alt decât — ca să întrebuinţez o expre-
siune proverbială — cil i losoful Abderitan ■vorbeşte ca un
Abderitan ? 1) Şi după cum acela, care a dat numele său
acestui oraş — ni se spune că acesta era un amio al lui Her-
cule—a fost mâncat de caii lui Diomede, tot astfel şi acesta
- - Democrit—care nu vorbeşte decât de magul Ostanes, când
va venî ziua din urmă, va 11 dat roaderii focului vecinie. Şi
voi deasemeni, dacă nu veţi înceta cu derâderen, vă veţi
bucura de aceleaşi pedepse ca şi înşelătorii.
Pentru aceasta, Elini, asculta ţi-mâ ca şi cum glasul meu
ar veni de sus şi nu atribuiţi — batjocoritori ce sunteţi —
propria voastră nebunie Trimisului adevărului. Răul nu se
înlătură numai ou o împotrivire, după cum nici nebunul nu
se vindecă numai cu un baer, ci pe lângă acestea ei caută
mijlocirea demonilor; astfel bolnavul, amantul, cel cuprins
de ură, cel care voieşte să-şi răsbuno, îi iau ca ajutători3);
Dar ascultaţi care este natura meşteşugurilor întrebuinţate
de aceşti demoni. După cum literile, cu care se scrie, şi ver­
surile, cari se formează cu aceste litere nu pot să exprime
prin ele înşile ideia şi nu sunt decât semne, pe cari oamenii
le-au inventat, pentrucă prin compunerea şi aşezarea felu­
rită a lor să înţeleagă cugetările unii altora,; tot astfel nici
întrebuinţarea feluritelor rădăcini, nici întrebuinţarea magică
a nervilor şi oaselor, nu au prin ele înşile nici un folos, ci
sunt mijloace de cari se servesc demonii, pentru a scoate la
lum ină răutatea lor. Pentru aceasta, ei au orânduit pentru
fiecare din aceste mijloace câte un folos; şi când văd că
oamenii sunt binevoitori a primi aceste mijloace, ei isbutesc
a i supune dându-le ajutor. Dar este cinstit a ajuta adulterul,
sau a îinulţi mânia sau să zici că materia, iar nu Dumnezeu,
a vindecat pe cei nebuni ?

1) înţelesul acestei fraze e ste : despre ideile tui Democrit. — născut în

Alxter (Tracia)—din cartea sa „sim patiile şi antipatiile“—în care vorbea des­
pre proceduri magice—ce pot zice decât că judecă, oa or şi care om din Abder?
2-| înţelesul ce-1 are fraza este că demonii sunt. chem aţi într'ajutor de
oameni, prin mijloacele stabilite de aceştia ea erburi, rădăcini, etc., şi când
văd că au islmt.it să facă pe oameni a le cere ajutor, ei le vin d’ocamdat.ă
în ajutor, pentru ca apoi să-i aservească cu totul.
 44

Toate aceste mijloace su nt scornituri ale demonilor, cari

p rin v ic le ş u g u l-lo r abat pe oameni dela ad e v ăra ta religiuue
şi fac sa aibă credinţă în e rb u ri şi rădăcini, căci dacă D u m ­
nezeu a r ii creat aceste lucruri, p e n tru c a oam enii să facă
cu ele aceeace voese, el a r fi creat lu c ru ri re le ; d a r E l a
creiat tot ce este bun şi num ai rău ta tea dem onilor a făcut
relele, ce s u n t în lume, aşa că toate felurile de rele su nt
o pera lor, iar nu a lui D u m nezeu cel Perfect.
Zădărnicia lor o p uteţi redea din aceasta: Cum, dacă n ’am
făcut nici u n ră u în vieaţa mea, o sfărâm ătură din cadavrul
m eu, când voiu fi a d u s în stare de n elucrare, sfărâm ătură
lipsită de m işcare şi chiar de simţire, ar p u te a p ro d u c e ceva
ce se simte ? Cum a r pu tea să servească la ră s b u n a r e a cuiva
acela, care a m u rit de m oartea cea mai do p l â n s 1). Dacă ar
fi p u tu t aceasta s ’a r ii luptat mai de g ra b ă c u p ro p riu l său
duşm an şi a r ii fost p e n tru sine însăş răzb u n ăto r.
XVIII. Tot operă a diavolului sunt şi mijloacele m edicinii.—
M edicina cu toate ra m u r ile ei nu su n t decât, mijloace de ace-
laş fel. Căci d u pă cum otrăvurile su n t com pu se din materie,
t^t asem eni s u n t şi doctoriile. Şi fiindcă n u p rim im elem en­
tele r e l e ale m ateriei, nu voim nici pe cele b u n e ale oi, pen-
tru că adeseaori unii am estecând pe cele b u n e cu cele rele,
au în c e p u t a vindeca, d a r folosindu-se de cele b un e în şinele,
au în tre b u in ţa t şi pe cele rele. Dar, d upă cum acela, care a
m â n c a t cu u n h o t din cele furate, fără ca el să fie hot, îm-
p ărtă şe ş te totuş p e d e a p s a acestuia, tot astfel şi cel care nu
e rău, d a r s ’a se rv it de rău, m ăcar şi p e n tru bine, va fi pe­
depsit de D um nezeu, S uv era n u l judecător, p e n t r u această fo­
losinţă.
Dacă cineva a fost vindecat cu ajutorul m ateriei, pen-
tru că a c rezu t în p u te re a ei, cu atât mai vârtos va fi vindecat
cu p u te re a iui D um nezeu 2). Aşa dar, p e n tru c e acela, care
are credinţă în p u tere a materiei, nu voeşte să aibă în p u tere a

1| In vrftjile magice .sufletele, celor morţi de moarte grabnica, erau

chemate cu preferinţă.
'¿) Această fraza este în text aşezată imediat după prima a acestui ca­
pitol. înţelesul ei potrivindit-se mult mai bine la locul în care am aşezat-o
pentru aceea, am adoptat această transpunere.
lui D u m n e z e u ? P e n tru ce n u ai căutat la D om nul cel A to t­
puternic, ci ai ales mai bine să fii în g ri jit ca u n câine cu a ju ­
to ru l erbei, sau ca un cerb cu al viperii, sau ca u n p o r c cu
al racilor, sau ca u n leu cu al m aim uţei? P e n t r u c e să ..di­
vinizezi lu c ru rile lumii aceştia? S au p e n tru c e cauţi să iii c h e ­
m at ca binefăcător de către apro apele, pe care-1 vindeci?
A scultă deci de p u te re a Cuvântului, căci dem onii n u v in ­
decă, ci ade m e n esc pe oam eni cu vicleşuguri. De aceea multă'
dre p ta te a a v u t neîntrecutul Ju stin , când a sp u s că ei p o t fi
comparaţi cu hoţii. Căci, d upă cum aceştia au obiceiul să
p rin d ă feciorii şi apoi să-i dea p ărin ţilo r num ai cu p r e ţ de
ră s cu m p ăra re, tot aşii şi ei, cari se p re tin d a fi zei, p ă t r u n d
în m ădularile u no r oameni, îi fac - - în vis — să cread ă în
p u te re a lor, şi le p o ru nceşte să se înfăţişeze în m ulţim e, p e n ­
tru a fi văzuţi de toţi, si dupăce se b u c u r ă de laudele ce li
se aduc, ei ie.s din corpurile acestor bolnavi, p u n capăt boalei
pe care ei înşişi o p rod useseră, şi re a d u c p e oam eni în
s tare a lo r de mai ’nainte.
X IX . Faptele păgânilor sunt contrare de cum învaţă. Proo-
rociile lor sunt pline de contraziceri. — Voi, deci, cari n u aţi
p rice p u t aceste lu cru ri, învăţaţi-le dela noi ceştia cari ştim.
Invăţaţi-vă dela noi ca să faceţi ceeace p r o p o v ă d u iţ i ; aşa, voi
ziceţi, că n u vă temeţi de m oarte şi v ă înfrânaţi, (dar filosofii
voştri, atât d e d eparte sunt a se s u p u n e acestei în v ăţătu ri,
încât su n t unii, cari prim esc dela îm p ăra t 600 bucăţi de aur,
— ca n u b a rb a lo r să le crească de g e a b a — şi fără să fie
de nici un folos. Astfel, C rescens d e ex e m p lu , care îşi a le ­
sese cuibul său în m arele o r a ş 1), în trec ea pe toţi ceilalţi în
ped e rastie şi avariţie. Prin u rm a r e el, ca re sfătuia pe alţii sa
n u se team ă d e moarte, atâta se tem ea de ea, încât — pe lângă
avariţie — făcu tot ce pu tu ca să n e a ru n c e pe noi — J u s t iu
şi cu mine — în ghiarele ei, p e n tru c ă J u s t in pred ic a a d e v ă ­
r u l şi ştia să convingă pe filosofi d e s p re m o rav u rile re le şi
înşelătoriile lor, — ca şi când noi a m fi socotit că m o a rte a
era u n ră u p e n t r u noi. Şi totuş, care dintre filosofi îl u r ­
m ăre a p e n t r u aceasta, pe Crescens, dacă n u num ai n o i ? 2)

1) Roma.
¿1 Coneisiunea lui Taţian în acest pasagiu, a făcut po comentatori să
 46

Dacă ziceţi că n u vă temeţi de moarte, sunteţi de acord cu

n o i ; d a r n u alergaţi la m oarte împinşi de m ândrie om enească
p este m ă s u ră ca Annxarc, ci făceţi-vă mai bine despreţuitori
ai m orţii p e n tru cunoştinţa de D um nezeu Organizaţiunea
lumii este bună, d a r p u rta r e a oam enilor în lum e nu este
bună, căci se poate vedea, că sunt* lăudaţi aceia cari n u c u ­
n osc pe D u m n ez eu . Astfel : ce este p ro orocia (ghicito-
ria?). Cum v ă lăsaţi a fi rătăciţi do ea? E a vă ajută la
am biţiuni deşarte. Voiţi să lu p taţi? Voi luaţi ca sfătuitor al
om oru rilo r v o a stre pe Apolon. Voiţi să furaţi o fală tâ n ă r ă ;
cereţi iarăş ajutorul divinităţii. Dacă sunteţi bolnavi din cauza
greşelii voastre, voiţi, ca şi A gam em non, să aveţi cu voi 10
zei ca ajutători. O femee, d upă ce a b ău t un fel de apă, sau
a re s p ira t fumul tămâii, aiurează, iar voi sp uneţi că prezice
viitorul. Apolon e ra ghicitor, şi căpetenie a ghicitorilor : d a r el
însuş s ’a în şelat în p re v ed eri când a voit să răpească pe Dafne.
S pun eţi iarăş, că u n stejar poate sp u ne viitorul şi păsările
cerului de asem eni îl p re z ic ; deci voi sunteţi mai prejos decât
anim alele şi arborii. Aţi fi fericiţi să deveniţi o bucată de lemn
profetizatoare, sau să p u rtaţi aripi ca locuitorii aerului. Acela
care îţi spu n e că eşti sgârcit, tot acela îţi prezice şi n o r o c u l ;
acel care aţâţă certurile şi răsboaele, tot el îţi prezice reuşita
în răsboiu. Dacă ştii să Iii mai p re s u s de patimile tale, tu vei
despreţu l toate aces e lu cru ri deşarte. Noi cari suntem aşa,
n u treb u ie deci să fim u r g i s i ţ i ; înlăturaţi p e demoni, şi a s ­
cultaţi pe unicul D um nezeu. P r i n t r ’însu l toate s ’au făcut, şi
fără dânsul nimic n u s’a f ă c u t 1). Dacă însă plantele au otravă,
ele su n t astfel p iin g re şeala noastră. P e n tru c e a fost aceasta,
ascultaţi să vă lăm uresc.

traducă diferit. Aşâ : Kukula jp. o| tradueo : „Cine deci (daco, cineva a r fi m e­
rita t să fie d a t ja d e c ă ţii d in cauza, contrazicerii d in tr e do ctrin a şi faptele
suie), a r fi treb u it să deă în ju d ec a tă pe filosof, dacă n u voi (care 1ot,uş pe­
nai n u m a i ne u r m ă r iţi“ ) ; iar Puech (p. 138): pe roi trebuia să vă atace, dacă
voia să lovească, in o a m e n ii ce se tern de m o a r te ; căci orce a ţi zice, neavănd
ca noi c re ştin ii, c re d in ţă in n em u rire a viitoare, nu p u teţi să n u vă tem eţi
de m oarte“.
Noi am crezut nemerit a menţine aci, pentru a nu deteriora înţelesul
original, o traducere literară.
1) Ev. după loan, I, 3.
 i ''T
4/

XX. Chiar dacă cineva se vindică cu ajutorul erburilor,

trebue totuş a m ulţum i lui D um nezeu.— Chiar daca veţi fi vin­
decaţi prin doctorii — vă las liber aceasta — trebue totuş să
mulţumiţi lui Dumnezeu. Lumea ne atrage, şi fiindcă sun­
tem slabi, căutăm înclinările ei, căci Spiritul sfânt, care dă
aripi sufletului şi pe care l’am pierdut din cauza păcatului,
a lăsat sufletul fără ajutor, iar acesta, părăsind vieaţa cerească
s’a înghemuit la pământ ea un puiu de găină şi a fost atras
de către lucrurile de jos. Demonii au fost alungaţi din lo­
caşul lor dintru început; primii oameni au fost isgoniţi de;
asemeni din al lo r : unii au fost alungaţi dela cer, alţii dela
pământ, dar nu dela acest pământ, ci dela un altul mai fru­
mos. Şi acum trebue ca, pentru a ajunge la starea de mai
înainte, să înlăturăm tot ceeace ne pune piedică.
Căci cerul nu est& nesfârşit, o omule, ci sfârşit prin
margini. Deasupra lui însă sunt lumile superioare, ce nu
sunt supuse la schimbările timpului—cari dau naştere felu­
ritelor boale—şi cari bucurându-se totdeauna de un aer po­
trivit, văd fără încetare dăinuind ziua şi o lumină neapro­
piată nouă oamenilor. Aceasta o ştim dela profeţi, iar nu dela
aceia, cari comparând felurite descrieri ale pământului, au
făcut descrierea ţărilor până la marginile pe cari le poate
atinge omul şi neputând să vorbească despre ceeace e din­
colo, fiindcă nu au putut cunoaşte, ei au însuşit cauza sau
neputinţei, sau fluxurilor, sau mărilor de algi sau pline de
noroi, sau locurilor unele foarte călduroase, iar altele prea
reci şi îngheţate. Dar noi am învăţat, cele ce nu ştiam, când
eram printre voi, dela profeţi, cari cu ajutorul Spiritului
ceresc—cu care într’o zi se va îmbrăca natura muritoare şi
va poseda nemurirea—au spus tot ce nu ştiau celelalte su­
flete. Şi este cu putinţă ca şi aceste din urmă suflete, lipsite
de podoaba nemuririi, să o câştige şi deci să se reîntoarcă
Ja vechea legătură de înrudire.
XXI. învăţătura creştină despre Dumnezeu-om, sub o altă
form ă o au şi păgânii.— Şi să nu credeţi, Elini, că noi aiurim
sau propovăduim nimicuri, când vestim că Dumnezeu a luat
chip omenesc. Decât să ne batjocoriţi, mai bine comparaţi
poveştile voastre cu istorisirile noastre. Atena, ziceţi că, s ’a
transformat în Deiphob din cauza lui Ector, Foebus, cel cu
¡ung' păr, a luat fon na unui păstor din cauza Iui A dm ete:
soţia lui Zeus cău ta pe Seinele sub forma unei foniei bătrâne.
Când voi dar, repetaţi asem eni poveşti, cum puteţi să râdeţi
de noi — A sclepios al v o stru a m urit şi acela (ţarc a violat
cele 50 fecioare la Tespfos, a p'eril. in flăcările rugului în
caro ol însus s'a aruncat, l ’rom eteu, ea re co m p en să p e n tru
binelo co-l făcuse oamenilor, a, fost Jegat de o stâncă pe
muntele C an ea / şi p e d e p - i t 11. Zeus este invidios du p ă voi
şi voind să p iard ă pe oameni, le-a asc u n s înţelesul visului,
p e care l a trimes. De aceea amintiţi-vă însăş istorisirile
v oastre şi primiţi cu totul po ale noastre, tot aşa cum p ri­
miţi şi fabulele voastre, căci noi n u am schim bat de loc în­
ţelesul lor, pe când fabulele voastre s u n t (leacuri.
Şi dacă vorbiţi de n aşterea zeilor, pro baţi prin aceasta
că s u n t m uritori. Dar IIera p e n tru c e n u mai naşte? A îm ­
bătrânit, sau nu se mai află nimeni, care să vă facă cunoscut
aceasta? Credeţi-mă, Elini, că ei su n t m urito ri şi n u mai in­
terpretaţi fabulele şi zeii voştri ca aiegorii. Căci dacă în­
cercaţi a face aceasta, zeităţile v o a s tre vor dispare dela voi.
Căci. sau su n t aşa cum ziceţi voi şi atunci sunt rele, sau
sunt a le g o r ii şi atunci nu mai sunt ceeace ziceţi voi. Dar
dacă reprezintă natura, eu nu mă voiu îndupleca niciodată
a adora substanţa elementelor materiale, şi nici nu voiu în­
duplecă pe altul să facă aceasta.
De aceea Metrodor Lampsakinul3) judecă foarte naiv
în cartea sa „Despre Ilomer“ când reduce totul la alegorie.
Astfel el zice că nici Hera, nici Atena, nici Zeus 1111 sunt
aceea ce cred cei ce le-au construit palate şi temple, ci sunt
părţi din natură şi puteri, ce au pus în mişcare elementele
începătoare. Tot aşa Ector, Achile, Agamemnon, cu un cu­
vânt toţi Grecii şi Troenii cu Elena şi Paris, sunt de aeeeaş
natură, veţi zice, si sunt închipuiri ale poetului, fără ca
vreunul din ei să fi trăit vreodată cu adevărat.
Dăr n am făcut această comparaţie între zeii noştri şi
ai voştri decât ca să arătăm ce josnici sunt zeii voştri, căci
nu ar fi respectuos să comparăm ideia noastră despre divi-

ll C;i un vultur sit-i mănânci- curiirii. w m"jtra iariii Iii lor.

2) Discipolul lui Kpicui'.
ui t ate eu aceea, po oare o au «ei ee se (Aválese în m aterie
şi mocirlă.
XXII. liri-nifilele M io rilo r sunt imornk.. - I n t r a d e v ă r :
<'<ţ învăţături prim eşte cineva ilola v e i? Cine nu ar rade de
adunârile pompoase, ale voastre, eo s u n t puse sub scutu l
dem onilor răi şi îm ping oamenii la nelegiuiri Atu văzut
a d e s e a — şi m ’am m irat când ani vă/.nt, ba chiar am şi dis­
p r e ţ u i t — un om. earo irnifâ pe altul, m îngân l’â ndu-se. selii-
m onosindu-se in toate, chipurile, când aru n cân d p riv iri scân­
teietoare, când indoind mâinile m m lădiere, asem eni unui
ÎLidrăi'H, când înlatisându-so ea. A frodita sau Apolon ; în acest
om eu vedeam un înv in u ito r al t u t u r o r zeilor, o s n p e rsti-
ţhnie în mic, un caraghios, caro cri li că faptele eroice, im
actor do om oruri, un arătăto r de ad ulter şi s l a v o n i e , o co­
nloará de nebunie, un profesor de orgi', 1111 motiv în sfârşit;
de co n dam nare straşnică, ş i vedeam că o aplaud at de toţi;
numai, eu îl desp reţuiam , raci n u er;'i decât un m incinos în
toate ale sale şi în m eşteşugul său. şi în perso an a sa.
D ar voi smiieţi prada acestor oameni, şi ba'.j orori ţi pe
actúa cari nu voesc să ia parte la. obiceiurile voastre'). Eu
nu voesc să rămân gurăcască în faţa unui cor, care 'cântă
şi nn voesc să mă aşez în rând cu acela, care se apleacă şi
se mişcă contrar cu natura. Dar ce minunat, şi ales produce
acesta? Că vorbind pe nas spune lucruri neruşinate şi se
mişcă contra bunului simţ, pentru e,a ticelo şi Iii voştri, cari
privesc, să înveţe adulterul do pe scenă f Sunt frumoase
sălile voastre, în cari se lace cunoscut tot eecace se săvâr­
şeşte în mod criminal peste noapte şi în cari se înveselesc
auditorii, pentrucă se rostesc acî vorbe neruşinate ? Sunt
buni poeţii voştri, cari şi prin gest şi prin cuvânt, înşeală
pe aceia, cari îi ascult?
XXIII. Ce sim t luptătorii si g la d ia to rii p ă g â n i .— Am văzut
oameni împovăraţi de exerciţiul corpului, târând cu greu
sarcina corpului lor: pe aceştia îi aşteaptă recompensele şi
coroanele, căci agonoteţii3) îi cheamă nu pentruea să arate

l) un tor.
lî) AriU'ii | k* iMVŞfillT.
¿ii Aiionot»*ţii »tmii juvşiMiinţU jururilor jnil>iirt\
4
 30

un act de vitejie, ci pentru a se semeţi şi a face vrajbă;

acela care loveşte cel mai tare, acela este încoronat.
Cele ce spuseiu au su n t decât r e le le cele mai mici,
eăoi cine mi s’ar scârbi ca să spună pe cele mai mari ? Oa­
menii leneşi — ca urmare a orgiei lor — se vâna ei înşişi
pentru a fi sugrumaţi. »Săracul se, vinde şi bogatul cumpără
pe ucigător: privitorii apoi stau şi aplaudă lupta dintre ad­
versari fără nici un motiv şi nimeni nu se coboară pentru
a ie dâ ajutor.
Aveţi dreptate să faceţi astfel de lucruri? Ba încă ma­
gistraţii voştri strâng armată de asasini şi ei înşişi sprijinesc
pe hoţi. Ei scot în public pe aceşti hoţi, iar voi alergaţi cu
toţii la spectacol, unde vă faceţi judecători atât ai răutăţilor
ago no teiul ui cât şi a înşişi asasinilor. Iar acela, care n’a
putut ii faţii la omor, se întristează, pentrucă nu a fost pe­
depsit sâ fie spectatorul acestor nelegiuiri. Voi omorîţi ani­
malele pentru a le inâncâ carnea, şi cumpăraţi oamenii cari
¡se sugrumă între ei pentruca vederea acestora să hrănească
sufletul vostru, pe care-1 n u triţi, contra orcărei cucernicii,
cu sânge vărsat. Hoţul, cel puţin omoară pen truca să fure,
dar bogaţii cumpără gladiatorii pentru ca să se omoare.
XXIV. M't'i unul d in tre scriitorii p ă g â n i nu au în v ă ţa
ceva d e sea?nă. — Ce-mi serveşte actorul furios din drama lui
Euripide ? Oâ-mi anunţă paricidul lui Alcmene ? Sau că nu-şi
păstrează înfăţişarea sa ca de obioeiu, căci deschide gura
mare, învârteşte sabia sa în toate felurile, ţipă, arde de mânie
şi poartă un vestmânt sălbatic ?
Să nu mai vorbim de fabulele lui Hegesias sau de limba
scriitorului de versuri Menandru, şi sâ mă întreb: Ce voiu
face dacă voiu admira flautul pitliic şi, după exemplul lui
Aristoxece, ta& voiu ocupă de Tebanul Antigenide?
Vă lăsăm vouă tot ceeace este nefolositor. Iar voi, sau
credeţi în învăţăturile noastre, sau lăsaţi-ne cu ale noastre,
după cum şi noi vă lăsăm cu ale voastre.
XXV. Filosofii păg â n i se contrazic in îu vâţătu ri. — Dar
filosofii voştri ce au adus lumii însemnat şi peste măsură
de folositor? Că las descoperit unul din umerii lor, sau că
port păr lung, sau că las barba lor să crească, sau că las
unghiile să crească ca la animalele sălbatice ? Sau în sfârşit
 51

că p re tin d că n u au nici o dorinţă, ca şi P ro te u , tocm ai ei,

că ro ra le tre b u e tăbăcarul p e n t r u a lo face desagi, s a u ţe ­
s ăto ru l p e n tru a le face m a n ta şi p ă d u ra ru l p e n t r u a le face
baston, fără s i mai s p u n e m că au nevoe de bogaţi x) şi de
bucătari, p e n t r u a îndeplini lăcom ia lor. Omule, ce te m ăsori
cu câinele şi nesocoteşti p e D u m n e z e u , înclinând s p r e im i­
tarea anim alelor fără minte, p rin gălăgia ta atât d e m are,
ce o faci în faţa oam enilor, tu ştii să te faci te m u t de cei­
lalţi şi să-ţi aperi in teresele tale proprii, iar dacă nu-ţi dă
d re p ta te să ră sp u n zi p rin in s u lte : filosofia n u este p e n t r u
tine decât arta, p rin care cauţi u n câştig.
Dacă urm ez i doctrinele lui Platou, iată că un discipol
al lui E p ic u r se ridică co ntra ta ; dacă voeşli să te alipeşti
de A ristot, u n discipol al lui Democrit, te batjocoreşte. P i-
tagora zice că odiuioară el fusese E ufo rb e şi este m o ş te n i­
to ru l filosoflei lui F e r e c v d e ; A ristot combate n e m u rire a s u ­
fletului. lată deci că şcoalele v o astre m o şten esc în v ăţătu ri
ce se contrazic ; şi deşi sunteţi în n eînţeleg e re cu voi în şi vă,
duceţi to tuş lup tă c o n tra acelora ce ştiu să se în ţeleag ă în tre
ei. V o i ziceţi că D um nezeul Cel P erfect este co rp oral, eu
zic că este necorporal. Ziceţi că lum ea este veşnică, eu zic
că ea va trece. Ziceţi că focul dela sfârşitul v e a c u i i lo r va
re v e n i din tim p în timp, eu zic, că va venî odată p e n t r u
totdeauna. Ziceţi că jud ecători v o r ii Minos şi R ad am a n tliu s,
eu zic că v a fi însuş D um nezeu. Ziceţi că num ai sufletul va
fi n em u rito r, eu zic că şi corpul, cu care sufletul este unit,
v a îm p ă rtă ş i n em urirea.
V edeţi dar, Elini! Ce ră u vă facem n o i? P e n t r u c e
urîţi ca p e cei din u rm ă criminali pe aceia, cari u rm e a z ă
c u v â n tu l lui D u m n e z e u ? In tre noi nu este nici u nul, care
să m ă n â n c e ca rn ea o m en ească; foarte gre şite au fost m ă r ­
turiile ce v ’au convins, că astfel de lucruri se p e tre c p r in tr e
n o i; din co n tră la voi este acest o b ic e iu : P elo p s este p r e ­
gătit m â n c a re zeilor, K ro n o s m ănâncă pe fii săi şi Z eus
în g h ite pe Thetis
X X V I. In zadar se mândresc cu oratoria lor. — încetaţi
cu lau d a d is c u rs u rilo r îm p ru m u ta te dela alţii şi să vă m â n ­

i) Pentru a-i invita la oaspeţe somptuoase

driţi, ca gaiţa, ou penele ce nu s u n t alo v oastre. Căci dacă
aţi scoate din d octrinele voastre, cele ce aţi îm p ru m u ta t dola
alte cotaţi, atunci sofismele voastre vor ră m â n e fără putere.
C ăutrli s.1 aflaţi ce este D um nezeu şi nu cunoaşteţi ce sunteţi
voi. P riv iţi g u ră casc ă sp re c e r şi cădeţi în groapă.
E x p u n e r i l e 1) din cărţile v oastre seam ănă cu nişte la ­
birinturi, iar cititorii lor cu butoiul Danaidelor. Astfel, p e n tru
ce îm părţiţi timpul, zic â n d : altul este trecutul, altul p r e ­
z e n tu l şi altul viito ru l? Cum poate să în ceapă viitorul, dacă
este încă p r e z e n tu l? D ar voi nu înţelegeţi, că voi sunteţi,
aceiii, cari treceţi şi că tim pul va răm âne atât cât va voi
cel ce l ’a făcut, d u p ă cum cred şi aceia, cari călătoresc pe
ape, că m unţii trec pe dinaintea lor şi nu ştiu că vasul este,
cel co înaintează.
Dacă este aşii, p o ntruce mă învinuiţi că public ideile
m ele şi vă daţi silinţele a sd robi tot eeeace am zis ? Nu
sun teţi născu ţi în acelaş fel ca şi noi ? A lcătuirea lumii nu
esto aceeaş p e n tru noi ca şi p e n tru voi ? C um puteţi să pre-
tindeţi, că num ai voi deţineţi înţelepciunea, când nu aveţi
alt soare decât al no stru , când m ersul stelelo r este acelaş
p e n t r u toţi, când n u vă deosebiţi de noi prin n a ş te re şi când
nici prin m o arte n u vă deosebiţi de ceilalţi o am en i? în c e ­
p u tu l ac estor rătăciri alo v oastre l’au făcut cărturarii, cari
au îm p ărţit ştiinţa şi s ’au d ep '.rtat dela a d e v ă ra ta ştiinţă,,
nu m in d fiecare parto a ei cu nu m irea u n o r oameni.
N e cu noscând pe Dum nezeu, vă luptaţi şi vă săpaţi unii
p e alţii. De aceea, toţi câţi sunteţi, nu sunteţi nim ic; deşi ştiţi
să vă însuşiţi cuvintele, d ar v ă vorbiţi u n u l altuia ca chiorul
surd u lu i. P e n tru c e , având în m ână uneltele n ecesare p e n tru
a clădi,’ n u stiti i i să vă serviţiî de ele ? P e n t r u c e atâtea dis-
cu rsu ri, când st iţi d e p a rte de fapte ? îngâm faţi de glorie, dar
căzuţi în n en orocire. A pucăturile voastre su n t c o n tra re m in ţii:

1) Textul grec aste : I’/aiov tiZ>v tiiXtojv ai âvaftesstg Cuvântul în­

semnează propriu : j e r t f ă , d a n i e , nfi-uUre, t e n n e n . Dar nici una din aceste
însemnări nu lămureşte uleia, lui Taţ-ian. De aceea am adoptat traducerea lui
Dom. Marani i w r t r a e t a t i o n c s , care poate fi îndreptăţit de întrebuinţarea ver­
bului ¿vaTt0*eu//t cu înţeles do : a rj/Huie, în Ep. către Galat-eni, II. 2.
 căci num ai vă lăudaţi în public, iar v orbele serioase le as-
cundeţi în c o l ţ u r i 1).
Ştiindu-vă astfel de oameni, noi ne-arn despărţit de v o i;
nu am mai ţin ut nimic din doctrinele voastre, ci am u r m a t
cuvântul lui Dumnezeu. Căci p e n tru ce, omule, sch im o no seşti
atât de m u lt p ro n u n ţa re a literilor? P e n tru c e , în loc de a
vorbi, cum e firescul vorbirii, aduci literile î n t r ’o luptă în tre
ele, g â n g ă v in d în felul A ten ienilor? Dacă vorbeşti dialectul
atic fără să fii Atenian, p e n tru c e oare 1111 vorb eşti şi p e cel
do ric? P e n tru c e îţi pare, că dialectul doric este b a r b a r îu
vorbire, iar cel atic mai plăcut?
XXV II. Să fie îngăduiţi creştinii, cum au fost îngăduiţi şi
unii. scriitori ce au vorbit contra zeilor. — Dacă tu în suţi alegi
aceste nimicuri, p e n tru ce mă ataci, când eu mi-aleg d o ctri­
nele ce-mi p la c ? N u este oare n ech ibzuit ca ho ţu l să fie p e ­
depsit, num ai pen tru c ă i se dă acest num e, înainte ca a d e v ă­
ru l să iie cercetat, sau ca voi să ne urgisiţi, fără să c e r ­
cetaţi adev eritatea ocărilor ce ui se adu c ? Dar voi aţi cruţat
totuş alţi nelegiuiţi', astfel: D iagoras — care e t â A tenian —
deşi l-aţi pedepsit, p e n tru c ă daso la lum ină m isterele A t e ­
nienilor, to tu ş îi citiţi „D iscursurile frig ie n e “ ale s ale; atunci
pe noi p e n tru c e n e urâţi? Dacă aveţi scrierile lui Leon, p e n t r u
ce n u puteţi suferi aceleaşi dovezi din p a rte a n oastră îu c o n tra
ze ilo r? Aveţi teoriile lui Apion a s u p r a zeilor din E gipt, po •
noi dar, p e n tru c e no credeţi atât de nelegiuiţi şi dem ni de
n im icit? D ar încă şi m o rm ân tu l lui Zeus Olimpianul este a r ă ­
tat, chiar dacă ar zice cineva că s p u n m inciuni Cretanii. Deci,
în tre a g a a d u n a re do zei, pe cari îi ad oraţi voi, nu p re ţu e ş to
n i m i c ; defăim ătorul E p ic u r a p u rta t to rţa în o noarea lor ; p e n ­
t r u aceasta n u pot să cinstesc pe m agistraţi mai m u lt decât
p e D um nezeu, şi nici ideia ce-mi fac d e s p re U nivers, n u o
voiu schim ba. P en tru c e mă sfătueşti să schim b p u rta re a m ea ?
P e n tru c e , dacă n u te temi de m oarte, mă în dem ni să o în­
lă tu r cu fel de fel de m eşte ş u g u ri?
E u n u am inimă de că p rio ară ; voi însă sunteţi cei ce

t( Dom. Marani explică această locuţiunc, zicând că a vorbi în colţuri,

înseamnă a nu avea auditori. I)oci Elinii, zice Taţian, se laudă în faţa oame­
nilor, iar vorbele serioase le păstrează pentru a nu le. vorbi nimănui. (Vd,
Migne, P a tr. curs complect, p. S(i3, v. VI).
 •14

vil îndeletniciţi ou discursuri lungi, ca Tersite cel vorbăreţ-

Cum aş crede pe acela, care spune, că soarele este o masă
incandescentă, iar luna un pământ? Astfel de lucruri nu sunt
decât lupte de discursuri, iar nu potrivit adevărului. Căci nu
este nebunie a avea, încredere în cărţile lui llerodore asupra
istoriei lui Heracles, cari vorbesc de un pământ superior, de
undo s’ar fi coborît leul, pe care-1 tac Heracles? La ce poa^e
servi dicţiunea atică, soritele filosofilor, siguranţa silogisme­
lor, dimensiunile pământului, po/iţinnea stelelor sau mersul
soarelui? Dar a pierde timpul cu aceste cercetări, cu cred
că este afacerea celor ce fac o lege din doctrinele lor.
XXIX. — Ş i leţ/islaţia păgână trebue condamnată. — Tot
pentru motivele de mai sus eu am condamnat şi legislaţiunea
voastră. Ar trebui într’adevăr, ca întreaga lume să trăiască
după una şi aceeaş noimă, dar uitaţi-vă si veţi vedea: câte
oraşe, tot atâtea legi, încât ceeace la unii este lucru neru­
şinat, la alţii este în maro oii iste. Grecii cred că trebue să
urilşti groaznic unirile între fii şi mame ; preoţii Perşilor so­
cotesc însă aceasta ca foarte cinstit. Barbarii (creştini) osân­
desc pederastia, la Romani este privită ca ceva natural, şi
pentru aceea oi strâng turme de băeţi tineri, cum ar fi ¡ur­
mele de cai la păşune.
XXIX. Convertirea lui Taţian la creştinism.—După ce am •
văzut toate acestea şi încă după ce am luat parte la mistere
şi am încercat feluritele culte, ce an fost rânduite de către
nişte oameni afemeiaţi şi molateci; după ce am găsit că la
Romani, zeul lor Latiaris voeşte victime omeneşti, sânge
vărsat de un om, că nu departe de Marele oraş, Artemida*)•
primeşte tot asemeni sacrificii şi că alţi demoni, în alte locuri,
sunt de asemeni aţâţători de crime, in’am recules în mine'
şi mă întrebam cum aş putea să de.scoper adevărul. Pe când
eu mă gândeam la găsirea binelui, îmi căzii în mâini scrieri
barbare, mai vechi decât învăţăturile Elinilor, şi cu o inspi-
raţiuno mai învederat divină: dacă se pot compara cu rătă­
cirile lor; şi fusei sedus de ele prin simplitatea stilului,,
firescul povestitorilor, înţelegerea clară, ce o dau creaţiunii
lumii, prezicerile viitorului, sublimitatea preceptelor şi pri.i

1) Diana.
s u p u n e re a tu tu ro r lu c ru rilo r u n u i s in g u r stăpânilor. De
atunci sufletul m eu se adânci în în v ă ţă tu ra d e s p r e D u m nezeu.
Astfel am înţeles că d octrinele v o a stre duc la co n d a m n a re,
pe când celelalte ridică ro b ia din această lume, ne scapă de
n um eroşi zei şi nenum ăraţi a p is ă to ri şi ne dă nu ceeace nu
primisem, ci oeeaoe, p rin păcat, l’u sesem îm piedicaţi a păstra.
XXX. Cum trebue să fim pentru a re sista demonilor.
Iniţiat şi in stru it în această cunoştinţă, rn’am d e s b ră c a t da
toate obiceiurile trecu te si m ’am făcut ca un copil. Căci ştim
că răul în natura sa este cu totul ase m e n ea cu cei mai mici
g e rm e n i; ca ei, el se m ăre şte d in tr’un mic s â m b u r e ; d a r
p u tem să-l oprim, dacă ştim să ascultăm de C uv ântul lui
D u m n ez eu şi înăbuşim noi înşine ap u cătu rile rele. C uvântul
a luat asuprăai păcatele n oastre, graţie u n e i com ori as c u n s e ;
noi scorm onim păm ântul p en tru a găsi acea com oară 1), d a r
ne acoperim do p ra f şi astfel p ro c u ră m ră u lu i u n p u n c t de
plecare necesar, ca să se întărească. Căci acela, care r e n u n ţă
la toate bunurile sale, câştigă posesiu n ea unei bogăţii mai
preţioase. A m zis acestea p e n t r u aceia, cari cunosc d o c tri­
nele noastre.
Vouă, Elini, ce să v ă sp u n altceva, decât să vă sfătuesc
a nu m ai in sulta pe aceia, cari p re ţu e s c mai m u lt ca voi şi
—dacă se n u m esc B a rb a ri—să nu vedeţi în aceasta u n m otiv
de a-i baljocori. Căci, dacă voiţi, veţi p u te a să găsiţi cauza,
p e n t r u care oamenii n u po t în ţeleg e lim ba unii alto ra a) ; mie
îmi v a fi u ş o r şi plăcut a o explica acelora, cari v o r voi
să-şi d ea socoteală de credin ţele noastre.
XXXI. Filosoful creştină e m ai veche decât cea păgână .—
P o t acum, cred, să vă arăt, că filosoiia n oastră e m ai v e c h e
decât civilizaţiunea Elinilor. L u ă m ca p u n c t d e p lecare pe
Moise şi floiner, p e n tru c ă fiecare din ei este în p a r te a sa
cel dintâiu: unul e prim u l p o et şi istoric, altul în c e p ă to ru l
în tre g e i înţelepciuni b a r b a r e ; deci putem sâ-i luăm ca t e r ­
meni de com paraţiune. V ed em că tradiţiunile n o a s tre se ridic
mai su s n u num ai decât ştiinţa elinească. d a r c h ia r d ec ât
i n v e a ţm n e a scrierii. N u m ă v o iu referi, pentru a vă dovedi

11 Ev. (lupii Matern, XIII. 44.

'ii Aluziune la amestecul limbilor la Turnul Habilonului.
aceasta, la m ărturia u n o ra din ai noştri, ci mă voiri servi de
a înşişi Elinilor. P rim a cale, î n t r ’adevăr, nu mi-ar fi sp re
folos, p e n tru c ă nu aţi primi m ărtu ria ch iar a unora dintre
n o i; a doua, dacă vom isbuti în a rg u m e n taţia mea, va ti m i­
nunată, p e n tru c ă dov edind ceeace voesc cu însăşi arm ele
voastre, voia înti ebuinţii aşa dovezi, încât voi nu le veţi
puteţi p u ne la îndoială.
P rim ele cerce tă ri a s u p ra poeziei lui llo m e r, asu p ra fa­
miliei sale şi a s u p ra timpului în care a trăit, su nt datorite
lui T eagene din Rigion, contim poran cu C am bise; apoi lui
S tesim b rot dela Tasos, lui Antim ah dela Colofon, lui Eraclit
din Halicarnas, lui D en ys din Olint, Efor din Cime. Filoclior
din Atena, Megalide şi Oliameleon p erip a te tio ia n i; in sfârşit
au ven it c ă rtu rarii Zenodot, Aristoplian, Oalistrat, Crates,
E rato ste n e, Aristarcli, Apolodor.jDintre ei, discipolii lui Crates
zic, că el a înflorit înainte de înapoierea Heraclizilor 1), cu
fSO de ani cel m ult d u p ă răsboiul T r o e i : discipolii lui E r a ­
tostene îl p u n la 100 ani d u p ă luarea T r o e i ; ai lui A ristarcli în
tim pul colonizării iouiene, deci cu 140 de ani în u rm a răs-
boiului tro ia n ; Filoclior după colonizarea ioniană, în timpul
domniei lui A rh ip o s la Atena, deci cu 180 de ani d up ă ră s ­
boiul tro ia n : discipolii lui A polodor 100 de ani d u p ă coloni­
z a re a ioniană, ceeace a r face 240 după răsboiul troian.
Alţii au zis că s ’a n ă sc u t cu 00 de ani înaintea Olimpiadelor,
adică 817 ani d u pă lu area Troei. Alţii au co b o râ t epoca vieţii
sale, fiind de p ă r e re că a fost contim poran cu A rhiloc d ar
A rhiloc a trăit în a 23-a Olimpiadă, în timpul lui Gyges Li-
dianul, deci la 500 de ani du p ă răsboiul troian.
Din n e în ţe le g e re a acelora, cari au scris d e s p re tim pul
sus zisului poet, voiu să zic Homer, şi din deoseb irea de pă­
re ri a lor, d u p ă cum spusei în scurt, este de ajuns să vadă
cei ce su n t în stare să cerceteze lucrul cu liotărîre. Oreine,
î n t r ’adevăr, poate să arate, că ideile ce le aveţi d esp re tra-
diţiuni s u n t g re ş ite : căci aceia, la cari cronologia este atât
de n esig u ră , n a p ot să ii mai tran sm is credincios istoria. Şi
 ■)(

cure este cauza, pentru care soriitorii gre şesc, dacă nu că

adevărul n u a fost tran sm is?
XXXII. Creştinii nu au contrădic li uni in învăţătură. — L a
noi nu găseşti nici o d orinţă de g lo rie deşartă, sau vreo d e o ­
sebire de păreri, în eeeace p riv eşte doctrina,. A ceasta pen-
trucă nesocotim învăţătu ra de râ n d şi om enească, d a r ascu l­
tăm de învăţăturile date de D um nezeu, şi su p u n ă n d u -n e legii
P ărin telu i nestricăeiunii, re sping em tot eeeace are ca fu n d a ­
m ent părerile o m e n e ş t i ; la noi nu n um ai bogaţii se ocupă cu
învăţătura, ci şi săracii, îu mod g r a tu i t ; căci ceeace vine dela
D um nezeu, nu poate fi ră s c u m p ă ra tă cu d aru rile acestei lumi.
Noi prim im pe toţi, cari voesc să asculte, fie că s u n t femei
bătrâne, fio că su nt copii tineri : î n tr ’un cuvânt toate v â rs te le
s u n t deopotrivă de prim ite p rin tre n o i: cele ce s p u n e m nu
s u n t m inciuni.
Cât d e s p re voi, cel mai b u n lu c ru de făcut, a r fi ca sta­
tornicia voastră în nelegiuire să iâ u n sfârşit; dacă nu, să
ră m â e neatinse doctrinele n oastre, p e n tru c ă sun t în tâ r te prin
faptul că su n t date de D u m n ezeu , iar voi râdeţi, p e n t r u ca
să plângeţi. D a r n u este n echib zuit să râdeţi de aceia d in tre
noi, cari, luptând cu bătrâneţea, se o cupă cu lu c ru ri divine,
când d upă voi N e sto r abia poate să taie şleaurile cailor —
atât de slab şi neputincios l ’a făcut etatea — şi totuş îl ad­
miraţi, p e n tru c ă încearcă să lup te cu o a m e n i ; tineri ? Cine nu
va râde, când ne vorbiţi de Amazoanele, Sem iram idele şi alte
războinice ale voastre, iar pe fecioarele n oastre le vorbiţi de
ră u ? D a r vedeţi încă : Achile e ră u n om tânăr, şi to tuş îl c r e ­
deţi m ă rin im o s ; N eptolem asem eni e ra tânăr, d a r p u t e r n i c ;
Filo ctet slab, şi totuş divinitatea avea nevoe de el p e n tru
luarea Troei. T hersite iarăş ce fel e r ă ? Cu toate acestea e ră
şeful oastei. Dacă nesecata sa linabuţie n ’ar 11 fost u rm a r e a
nepriceperii sale, vă a s ig u r că n u a r îl fost luat în b ătae de
joc p e n tru capul său ascuţit şi pleşuv. Noi lacom aceeaş p ri­
mire t u tu ro r celor ce voesc a lilo s o fa : nu judecăm p e cei ce
van la noi, nici după cele din afară, şi nici după cum ni se
p a r : căci cred em că p u te re a g ândirii poate să fie la toţi, chiar
şi la cei slabi la corp. Voi din contră, sunteţi plini de u ră
şi prostie.
X X X III. Enumăr ă slatuele păi/âne făcute in onoarea zei-
 ■18

laţilor imorale. — Ju d e c â n d aceste lucruri, pe cari voi le aveţi

îu m a re vază, s u n t îndreptăţit să vă arăt, că pe când noi s u n ­
tem înţelepţi, voi sunteţi în m are rătăcire. De aceea voi, cari
ziceţi că noi n u facem decât să spu n em fleacuri femeilor, oa­
m enilo r tineri, fecioarelor şi bătrânilor, şi cari ne batjocoriţi,
p e n tru c â n u îm p ărtăşim credinţele v&astre, ascultaţi câtă ni­
micnicie (X'ijpaivsO dom neşte p rin tre Elini. Num ai gloria de­
şartă, pe care o căutaţi, fac să fie atât de deşa rte practicele
obicinuite în m o rav u rile voastre, căci nimic mai n ep o triv it
decât g in eeeurile 1) voastre.
Lisip a înfăţişat în bronz pe Praxila, care n ’a scris n i­
mic folositor p e n tru poemele sale, Learchis pe M enestrata,
Silanion pe c u rte zan a Saplio, N aucyd pe Lesbiana Erina,
Boiscos pe Myrtis, Ceiisodot pe Miro din Bizanţ, Gomfos pe
P ra x a g o ra , şi A m tistrate pe Glito. Ce voiu mai zice îneă şi
de A nytea, de Telesila şi de Nosis? U n a a fost înfăţişată de
către E u ty o rat şi Ceiisodot, alta de Nicerat, alta de Aristo-
dot, d upă cum şi Mnosarchis Efesiana de către E uty cra t, Co­
rin n a de Silanion, Taliarchis A rgiana de Eutyorat. Am voit
să vă am intesc chiar po aceste femei, pen tru c â n u vă înclii-
puiaţi că noi n u am scornit nimic, ce a r fi nou, şi p e n tru
ca, luând p en tru eom paraţiune practicele p e cari le puteţi
găsi la voi, să 1111 mai râdeţi de femeile n oastre p e n tru c â în ­
vaţă filosofia. S apho nu eră decât o fată coruptă, care, zăpă­
cită de am or, cânta însăş desfrânarea sa, d ar fecioarele noa­
s tre toate su n t înţelepte : cu furcile în brâu re p e tă cuvintele
divine : aceasta pre ţu e şte m ult mai m ult decât v ersurile ace­
lei femei. P e n t r u aceasta ruşinaţi-vă la ideia că sunteţi dis­
cipoli ai fetelor, când râdeţi de acelea cari trăesc după rân-
duiala noastră, cu ad unarea din eare ele fac parte.
Glaukip, care a născut un copil m onstru, după cum
arată statuia sa de bronz lucrată de Nicerat, fiul lui Euote-
mon, ce v'a în v ăţat atât de însem nat, p e n tru c â să m erite
o noruri dela toată lum ea? Numai fiindcă a n ă s c u t u n ele­
fant? P raxitele şi H erodot v ’au înfăţişat pe curte zan a P h ry n e a ,
iar E u ty o ra t a făcut statuia Pauteuehiei, eare plănuise fapte
de seducător. Bezantis, regina Peonienilor, născu se un copil

1) Camera femeilor.
 m

negru, pentru care fapt Dinomen ÎL păstră amintirea prin

arta sa. Condamn po Pvfagora, pentrucă a înf.'.ţişafc pe Eu­
ropa stând pe un taur1). Râd de ştiinţa lui Mieon, care a
sculptat o junice cu un Nikeu deasupra, pentrucă Zevs fu­
rând pe fiica lui Ago nor, a ridicat adulterul şi desfrâul ca
ceva preţios. Pentruce Herodot din Olynt a făcut statuia
curtezanei (ilyceria şi al citaristei Argia ? Bryaxis a înfăţi­
şat pe Pasiphae, a cărei destrăbălare o amintiţi, ca şi cum
aţi dori ca femeile de astăzi să-i semene. Eră o oarecare
Melanip, plină de înţelepciune, din caro cauză Lysistrat i-a
făcut statuia; şi nu voiţi totuş să credeţi că la noi sunt
femei, cari au înţelepciune.
XXXIV. Continuă enum ărarea statu ilor .—Foarte potrivit
încă este să amintesc şi pe tiranul Falaris, care se nutrea
cu copii de ţâţă; datorit lucrării lui Polystrat Ampraciotul,
îl arătaţi încă şi azi ca un om minunat. Acragantini se tem
ca să privească figura acestui mâncător de oameni, iar în­
văţaţii se mândresc privind faţa lui. Nu este îngrozitor când
vezi, că voi onoraţi fratricidul, prin aceea, că ţineţi în ve­
derea tuturor, chipurile lui Polinice şi Eteocle şi nu şter­
geţi aceste - amintiri ale răutăţii lor, aruncându-le într’un •
mormânt împreună cu Pvtagora autorul lor? Pentruce, dacă
o femee a născut 30 de copii, judecaţi şi socotiţi statuia sa
—datorită lui Periclimenos—ca o lucrare minunată. Din contră,
fiindcă atinsese culmea destrăbălării, trebuia să o priviţi ca
ceva producător de groază; merita să fie comparată cu
Scroafa, de care vorbesc Romanii, şi care — după cum se
spune — a fost socotită ca demnă de un cult mis’ic tot pen­
tru acelaş motiv. Ares a fost amantul adulterinei Afrodita,
din legătura cărora a fost născută Armonia, pe care Andron
a înfăţişat-o prin sculptură. Sophron, care v’a lăsat scrieri
atât de neînsemnate şi demne de râs, îşi datoreş'e gloria
mai mult statuei sale, ce fiinţează încă; iar mincinosul Esop
nu numai că a devenit nemuritor prin fabulele sale, dar
încă arta lui Aristodem l-a făcut celebru. Cum deci nu vă
ruşinaţi, când vorbiţi de rău cinstea femeilor noastre, toc-

t) Europa, fiica regelui Feniciei Agonor, fusese răpită, de Zevs, trans­

format într’un taur alb.
mai voi care aveţi atâtea poete, ce n u su n t b u n e do nimic,
atâtea cu rte z a n e şi atâtea oam eni cu a p u c ătu ri rele? La
ce-mi foloseşte să ştiu, cá B van ta a născut preum blându-se
sau să casc g u ra la capod operile lui Calistrat şi să pironesc
ochii la Noera din Caliade, caro era o curtezană. Lais eră o
d e s frâ n a tă ; T u rn u s îi făcu statuia, p e n tru a răm âne am in­
tire c o ru p ţiu n e a ei. P e n tru c e nu roşiţi de d e s tră b ălare a lui
H ep hestion , o re a re a r fi m ăestria, cu care F ilo n l-a înfăţi­
ş a t ? P e n tru c e cinstiţi pe an d ro ginu l G anym ede, ca şi cum
aţi stăpâni în statuia sa — făcută de Looohares — u n bun
n e p re ţu it ? Ce voiu zice de fe incoa cu brăţară, o pera lui
P ra x ite le ?
A r treb u i să înlătu raţi tot ce este de felul acesta, să
căutaţi ceeacc î n t r ’ad e v ăr e bun şi să n u vă îm potriviţi disci­
plinei n oastre, dacă n u prim im închipuirile nelegiuite ale lui
P hiloenidis şi Elofantidis.
XXXV. Cum a câştigat Tallan cunoştinţele. — N ’am în­
văţat lucrurile, pe care vi le spusei, dela cineva, ci am
u m blat eu însum i p rin m ulte ţări, am în v ă ţa t doctrinele
voastre, am căutat să cunosc multo arte şi inv enţiun i, am
stat în cele din u rm ă în oraşul R om anilor şi am văzut fe­
luritele statui, ce dela voi au fost adu se la ei. Căci eu nu-mi
în tă re sc părerile m ele p rin ale altuia, cum obişnuesc a face
cea mai m are parte, ci tot ce fac cun o sc u t p rin scris m ’am
silit a vedea ou însum i. Din această cauză am zis răm as
bun eloquenţei m ă re ţe a R om anilor şi lim bajului rece al
Atenienilor, ca şi do ctrin e lo r voastre n e s ig u re şi am ales fi­
losofía n o astră barbară.
în c e p u s e m în această scriere să vă dovedesc, că această
filosotîe este mai v ech e decât tradiţiunile voastre, d ar m ’am
în tre ru p t, silit de m ersu l a rg u m e n t iţiunii m e l e ; acum, când
a sosit m om entu l priinoios, voiu continua a vo rb i asu pra
acestei dovediri. Ca u rm are, deci, nu dispreţuiţi ş'iinţa noa­
s tră şi nu căutaţi să ne doboriţi p r in tr ’un atac plin do vorb e
fără şir şi g lum e proaste, zicând: Taţlan, călcând pe toţi
Elinii şi toată n e n u m ă r a ta m ulţim e a filosofilor, predică în­
văţături noi de ale B arbarilor. Căci ce rău găsiţi în aceea
că, oam enii a c ă ro r nocunoştinţă a eşit la iveală, sunt com ­
bătuţi de u n sem en al lo r? Ce este e x tra o rd in a r — după c u ­
 IU

vân tu l acestui sofist al v o s tru *) - - faptul, că se aduc din n o u

în v ă ţă tu ri a s u p ra tu tu ro r învăţăturilor, ce nu mai au trecere.
X X X V I. Moine a trăit m ai înainte decât liomer.— T o tu ş
să adm item că H om er nu a trăit în u rm a răsboiului cu Troia,
ci că a trăit chiar în tim pul acestui răsboiu. Ce zic? Că a
luat ch iar p arte la expediţia lui A ga m e m n o n şi dacă voiţi,
că a trăit chiar înainte do in v en ţiu n ea scrierii. Vom vedeţi
însă că Moise, de care a m vo rb it mai sus, a trăit cu m ulţi
ani înainte de lu area Troei, ba încă mai înainte decât în t e ­
m eierea ei şi chiar decât D ard an u s. P e n tr u a dovedi aceasta
mă v o iu întem eia pe m ă rtu ria Caldeenilor, a F enicien ilo r şi
a E giptenilor. Ce-mi va Coloşi să caut m ărturii la mai m u lte
p o p o are ? Cel ce-şi p ro p u n e să convingă pe alţii, tre b u e să
fie mai s c u r t în explicaţiunile sale, decât acela, care se gân­
deşte să facă discursuri frumoase.
P re o tu l zeului Bel, B erosiu din Babilon, care a trăit
pe tim pul lui A lexandru, a com pus, p e n tru A n tio h —al 3-lea
s u cc eso r al lui A lex a n d ru — istoria Caldeenilor în trei cărţi
şi a p ovestit faptele re g ilo r lor. El în cepu cu u n u l din ei,
n u m it N a bucodonosor, care p u rtă răsboi cu Fenicienii şi
E v r e i i ; d a r ştim că aceste iapte — p re zise.d e profeţii n o ş tri—
au fost cu m u lt mai târziu decât M o i s e : 70 de ani înaintea
im periu lui P erşilor. Berosiu, de altfel, este un istoric cu foarto
m u ltă autoritate, cum pro bează şi faptul că dela B e ro s iu a
în v ăţat istoria Iuba, d u pă cum acesta în suş m ărtu ris e şte îu
s c rie re a sa, asupra A sirienilor; această scriere, asupra Asirie-
nilor, c o p rin d e două cărţi.
X X X V II. M ărturiile Caldeenilor in vederea vechimii lui
Moisi. — După Caldeeni, iată ce m ă rtu rie găsim la, Fenicieni.
S u n t trei oam eni la e i : Theodot, Ip sicrat şi M o h o s ; scrierile
lo r au fost tradu se în limba elină de Laetos, acela care de
asem eni a povestit cu exactitate vieţile filosofilor. In istoriile
a c esto r scriitori se vede în tim pul cărui re g e a fost ră p ită
E u r o p a şi când a sosit M enelau în Fenicia, cum şi toate
cele p riv ito are la H iram os, care a căsătorit pe fica sa d u p ă
Solom on, re g ele Evreilor, dându-i ca dar, tot felul de lem n e,
p e n t r u a-i servi ca material la c o n s tru c ţ'a templului.

1| Solon.
 M e n a n d ru din P e r g a m a povestit aceleaşi fapte. Şi cum
timpul lui H ira m o s este apropiat de al răsboiu lui cu Troia,
u rm e a z ă că Moise a trăit cu m ult mai înainte decât răsboiul,
căci abia Solotnon e contim poran cu Hiramos.
X X X V III. M ărturiile Egiptenilor. — E giptenii au şi ei
cronici exacte, iar n a ra to ru l lo r este Ptolom eu, nu regele,
ci u n p re o t al lui Mendes. Acest Ptolom eu, ca re a scris fap­
tele Regilor, s p u n e că sub Amosis, re gele Egiptului, E v re ii
au eşit din E g ip t sub con du cerea lui Moisi, p e n tru a m erg e
în ţările, p e cari le ocupară. D a r iată ce zice e l : „Amosis
trăi în tim pul re g elu i In a ch o s“.
D u pă el, în v ăţatu l Apion, om foarte renum it, în a IV-a
carte din Egiptiane-le sale (sunt 5 cărţi cu toate) zice, în tre
a l t e l e : „Amosis d is tru s e A varia în timpul regelui Inachos
din Argia, cum a scris în Cronica sa P to lo m eu al lui Men­
d e s “. T im pul dela Inachos până la luare a Troei, coprinde 20
de g e n e r a ţ i u n i : Iată cum se poate dovedi a c e a s t a :
X X X IX . Regii Argienilor. — Regii A rg ie n ilo r au fost:
Inachos, P h o ro n e u , Apis, Argeios, Ivriasos, F o rb as, Triopas,
K rotopos, S tenelaos, Danaos, L in ceu ,A bas, P roetos, Acrisios,
P e rs e u , Stenelaos, E u risteu , A treu, Tliyest, A gam em non, în
al cărui 18-lea an de dom nie a fost luată cetatea Il i o n 1). Ci­
titorul in teligent treb u c să în ţeleag ă că, d upă tradiţiun ea
Elinilor, nu se poate v orb i la ei d esp re o istorie, ce se poate
păstră, de oarece C adm os a venit în Beoţia după mai m ulte
generaţiuni, p en tru a-i învăţa scrierea. D u p ă Inaclios, p ână
în timpul lui P h o ro n eu , vieaţa sălbatică şi rătăcitoare dis­
p ăru , iar oamenii îşi îm b unătăţiră soarta.
Din acestea se vede că, Moise, care a trăit în tim pul
lui Inaclios, d upă cum am arătat, a fost cu 400 de ani înainte
de lu a re a Troei. Se poate dovedi aceasta cu succesiunea
re g ilo r atici (macedoneni, ptolemaizi şi antiohieni). Astfel
este bine înţeles că, dacă faptele cele mai de s e a m l ale
Elinilor, ce n e su n t cunoscute prin scris, au fost în u rm a
lui Inachos, urm ea ză că au fost şi în u rm a lui Moise.
In tr'ad ev ă r, Ateniunii am intesc pe Ogygos, în tim pul
căruia a fost prim ul potop, ca fiind con tim poran cu P h oro n eu ,

1) Una dintre numirile Troei.

urmaşul lui Inachos ; contimporan cu Forbas este Acteos,
care dădu numele său, Actea, Aticei; în timpul lui Triopas,
au fost la Atenieni Prometeu şi Epimeteu, Atlas, Cecrops
cel cu două firi şi Io; în timpul lui Krotopos avu loc focul
cauzat de Pliaeton şi Deucalion; în timpul lui Menelas s'a
înfiinţat Amfictyonul, venirea lui Danaos în Pelopones, fon'
darea Dardaniei de către Dardanos, aducerea Europei din
Fenicia în Creta; în timpul lui Linceu a fost făcută răpirea
Ivorei, zidirea templului din Eleusis, învăţătura plugăiiei de
către Triptolem, venirea lui Cadmos la Teba, domnia lui
Minos ; în timpul lui Acrisios au avut lo c: plecarea Pelopinei
din Frigia, soseşte Ion la Atena, al doilea Cecrops, ispră­
vile lui Perseu şi Dionisos, Museu ucenicul lui Orfeu ; llion
a fost luată sub Agamemnon.
XL. Moisi trebue a fi de m ai m ultă credinţă, căci a fost
cel m ai vechiu scriitor. — Din cele ce spuseiu, urmează că
Mcisi a trăit înaintea eroilor, înainte de zidirea cetăţilor
voastre şi înainte de demonii (zeii) voştri. Trebue deci, să
avem mai multă încredere în acela, care întrece prin ve­
chime, decât în Elini, cari au luat—fără să înţeleagă—doc­
trinele lor din acest izvor. Sofiştii lor, cu multă muncă ne­
folositoare, s’au dedat la a şterge tot ceeace au împrumutat
dela Moisi şi urmaşii învăţăturii sale, întâiu pentru a se părea,
că spun ceva personal şi al doilea ca, acoperind cu nu ştiu
ce fel de falşă retorică ceeace nu înţeleseseră, să facă din
adevăr un ţesut de fabule.
Cât despre ceeace au zis învăţaţii Elini cu privire la
învăţătura noastră şi istoricul legilor noastre, despre numărul
şi numele acestora, voi arăta aceasta în tratatul meu „npo?
zo'K airo®7]va|i.svoo<; ta îtspi 0scm “ .
XLI. Moisi a fost m ai înainte chiar decât în ţelep ţii p ă ­
gânilor. Cine a scris cartea. —Mă voiu sili acum să vă arăt,
că Moisi a trăit nu numai înaintea lui Homer, dar încă şi
înaintea scriitorilor anteriori lui Ilom er: Linos, Philamon,
Thamyris, Amphion, Orfeu, Museu, Demodocos, Phemios,
Sibila, Epimenide Cretanul, care merse la Sparta, Aristeu
din Proconez, autorul Arimaspe-\oY, Asbolos Centaurul, Isa-
tidos, Drimon, Euclos, Horos Samianul, Pronapides Atenianul.
Intr’adevâr: Linos este profesorul lui Heracles, iar He-
 1)4

racles n u a trăit înaintea răsboiului Iroian decât cu o gene-

ra ţiu n e ; aeeasla, o probează faptul, că fiul său Tlepolera a
luat p a rte la ex ped iţiu nea contra Ilionului. Orfeu eră con­
tim poran cu H e r a c l e s ; d esp re el p u te m zice num ai că,
ceeace se cred e a fi a lui, este o pera A ten ianului Onom acrit,
care a trăit sub dom nia Pisistratizilor în Olimpiada 50-a.
M useu a fost discipolul lui Orfeu. A m phion a fost în ain tea
răsboiului troian cu două g e n e r a ţ i u n i ; su n t deci scutit a
sp un e în văţaţilor mai m ulte cu priv ire la aceasta. Demodocos
şi P heinios au trăit chiar în (impui răsboiului cu T ro ia; căci
unul trăia, chiar la pretendenţi, celălalt la Pheacieni. Tha-
m y ris si P h ila m o n n u sun t m ult mai dinainte.
Cred că a m tratat cât se poate de adevărat, liecare
p u n ct al istoriei, al tim pu rilor şi al m e rs u lu i lor. Ceeace-mi
răm âne acum , p e n tru a desăvârşi lu cra rea , este să-dovedesc
acelas lu c ru şi în ce p riveşte pe p ă r u ţii Înţelepţi. Minos,
care se soeoteste începătorul înţelepciunii, al p ă tru n d e rii şi
cu talent de legislator, a trăit în tim pul lui Linceu, urm aşu l
Iui Danaos, în a 10-a g eneraţiu ne du p ă Inaclios. Li curg,
născ ut m ult timp după lu are a Troei, a făcut legi p e n tru
Laced em o nien i cu 100 de ani înaintea Olimpiadelor. D racon
se g ăse şte că a trăit în Olimpiada 39-a, Solon în a 46-a şi
Pytagora în a (32-a. Am arătat însă că Olimpiadele sun t cu
407 ani în u r m a răsboiului cu Troia.
P r o b â n d aceasta, să s p u n em în sfârşit câteva cuvinte
şi a s u p ra tim pului în care au trăit cei şeapte î n ţe le p ţi1).
Tales a fost cel mai dintâiu decât toţi, şi a trăit în olimpiada
50-a; a s p u n e aceasta, este a arăta, că toţi ceilalţi s u n t mâi
în u rm ă d ecât ră s b o iu l Troiei, cu m u lt mai mult. ,
*
* * m •
lată, Elini, ceeace am com pus p e n t r u voi, eu Taţian,
filosof d u pă învăţături» B arb a iilo r, n ă s c u t în ţara Asirie-
nilor, c rescu t întâiu în credinţele voastre, apoi în acelea,, p e
cari ele acum înainte le voiu păstra.
C unoscând de acum înainte ce este D um nezeu şi ce este
creaţiunea sa, stau la dispoziţia v oastră, p e n tru a vă arăta,
credinţele mele, ră m ânând statornic în în v ă ţă tu ra d u pă voia
lui D u m n ez eu, de care niciodată n u înă voiu despărţi.
____ ________
l) Aceşti» erau : Tales din .Milet,, Pitacus. Bias, Oleobul, Myson, Chilo, .şi Solon.
 POZIŢIUNI

1) C ând s’a în cep u t în creştin ism a se clădi loca­

şu ri proprii p e n tru cu lt?
2) S fân ta S crip tu ră are o m are in flu en ţă m o rală
asu p ra ed u caţiu n ii om ului.
3) O biecţiunile rid icate co n tra P ro v id e n ţii nu s u n t
decisive.
$e aerobă,

Decan (ss.) Dr. Const. C h iric e s c u

Secretar (ss.) lJr. [. Floremu