Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Protopopiatul Lehliu
9 martie
Pentru durerile Sfinților care pentru Tine au pătimit, fii milostiv,
Doamne, și toate durerile noastre le vindecă, Iubitorule de oameni,
rugămu-ne ție.
Condac 1:
Icos 1:
Îngerii din cer cu cununi de cinste s-au arătat sufletelor voastre cele
neveștejite de durerea trupului, că suferind răbdați asprimea gerului,
ca și tinerii evrei care oarecând văpaia focului privind, cântau: pe
Domnul lucrurile lăudați-L și preaînălțați-L întru toți vecii! Pentru
aceasta și noi cântăm așa:
Bucură-te, turmă a adevăratului Păstor;
Bucură-te, că prin ale lui învățături ai aflat mântuirea;
Bucură-te, că printr-Însul ți s-au deschis ușile raiului;
Bucură-te, că ai dobândit viața cea nemuritoare;
Bucură-te, că ai defăimat făgăduințele barbarilor;
Bucură-te, că te-ai lepădat de cinstea celor necredincioși;
Bucură-te, în suferință cu totul nestrămutată;
Bucură-te, în biruință multora neasemănată;
Bucură-te, în lupte desăvârșit nerușinată;
Bucură-te, în ispite fără preget neplecată;
Bucură-te, că în chinuri ai stat neîntristată;
Bucură-te, vistieria lui Hristos cea nedeșartă;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!
Condac 2:
Icos 2:
Graiurile acestea auzindu-le, Agricola a zis către Sfinți: „una din două
stă înaintea voastră să alegeți: ori zeilor să aduceți jertfe și să luați
mari daruri, ori nesupunându-vă să fiți din oaste izgoniți și pedepsiți”,
către care ei au răspuns că „Domnul se îngrijește de noi în cele de
folos”; pentru aceasta le cântăm:
Bucurați-vă, ostașii lui Hristos;
Bucurați-vă, Sfinților Mucenici;
Bucurați-vă, răbdători de chinuri;
Bucurați-vă, cei binecredincioși și înțelepți;
Bucurați-vă, că ați defăimat făgăduințele netrebnice;
Bucurați-vă, că ați rușinat pe cei necredincioși;
Bucurați-vă, că ați luptat împotriva iernii;
Bucurați-vă, că ați năzuit la puterea lui Dumnezeu;
Bucurați-vă, că ați dobândit mila și dragostea Lui;
Bucurați-vă, că s-au scris numele voastre în ceruri;
Bucurați-vă, că v-ați învrednicit de asemenea dar;
Bucurați-vă, plinirea rânduielii sfinte;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!
Condac 3:
Icos 3:
Condac 4:
Icos 4:
Condac 5:
Stând Sfinții înaintea lui Licie, acesta le-a grăit: „Voi poate mai mari
dregătorii așteptați de la împăratul? Eu sunt trimis a vi le da vouă, de
vă veți supune legilor țării ca să jertfiți zeilor”. Iar Sfântul Candidus i-
a răspuns: „Nu numai dregătoria nu voim cu asemenea cuvinte, dar și
trupurile noastre vă dăm spre a dobândi dragostea Mântuitorului
nostru Hristos, Căruia îi cântăm: Aliluia!”
Icos 5:
Condac 6:
Icos 6:
Condac 7:
După ce a strălucit ziua cea mult dorită de Sfinți, s-au dus ei din tem-
niță înaintea tiranilor, cărora le-au grăit așa: „Faceți-ne nouă ce veți
voi, că suntem creștini și nu ne vom închina zeilor voștri”. Atunci au
văzut ei pe diavolul lângă Agricola stând și la urechi șoptindu-i. După
care, iarăși cu credință au strigat: Aliluia!
Icos 7:
Condac 8:
După ceasul întâi din noapte, gerul întărindu-se foarte cumplit, trupu-
rile Sfinților înghețaseră încât se puteau frânge. Unul, însă, dintr-înșii,
nemaiputând răbda această asprime, fiind slab de credință, s-a
despărțit de ceata cea sfântă și a alergat la o baie pe care o făcuse vo-
ievodul înadins pe malul iezerului pentru cel care s-ar întoarce din
credința sa, dar toți ceilalți cu un glas au strigat: Aliluia!
Icos 8:
Condac 9:
Icos 9:
Condac 10:
Iar a doua zi, venind necurații tirani la iezer, au văzut pe Sfinți vii și
nevătămați de asprimea gerului cu temnicerul dimpreună, de care
minunându-se mai ales, fiind cel mai credincios slujitor al lor, au
întrebat pe ostași pricina și ei le-au povestit ceea ce urmase după
lumină și cum s-a aruncat în apă, mărturisind pe Hristos și cântând:
Aliluia!
Icos 10:
Condac 11:
Când Mucenicii erau chinuiți de ostași, gura lor nu înceta a rosti rugă-
ciunea aceasta: „Sufletul nostru ca o pasăre s-a izbăvit din cursa
vânătorilor; cursa s-a sfărâmat și noi ne-am izbăvit; ajutorul nostru
este întru numele Domnului”; și așa grăind, și-au dat sufletul în
mâinile lui Hristos cântând: Aliluia!
Icos 11:
Dar după ce s-au săvârșit din viață ca niște jertfe ale lui Hristos, voie-
vozii întunericului au poruncit slugilor să pună trupurile Sfinților în
căruțe și să le ducă la ardere, spre a nu rămâne creștinilor nici o
nădejde de mângâiere, neștiind ce va urma. Noi însă, slăvindu-i,
cântăm acestea:
Bucură-te, Alexandru, apărătorule;
Bucură-te, Ilie, cu Tezviteanul petrecătorule;
Bucură-te, Gorgonius, lauda Armeniei:
Bucură-te, Teofil, alesul lui Dumnezeu;
Bucură-te, Domitian, cuviosule;
Bucură-te, Gaius, preafericitule;
Bucură-te, Leontie, mândria împăraților;
Bucură-te, Atanasie, dulceața preoților;
Bucură-te, Chiril, mângâietorule;
Bucură-te, Sacerdon, preaminunate;
Bucură-te, Nicolae, cel milostiv;
Bucură-te, Valeriu, stegarul credinței;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!
Condac 12:
Și după ce s-au săvârșit Sfinții, pe cel mai tânăr, Meliton, dând încă
semne de viață, tiranii au poruncit să nu-l ducă la ardere, voind încă
să-l mai muncească; maica sa, însă, ridicându-l pe umerii ei, l-a dus la
ceilalți, ca dimpreună să se topească trupurile lor; însă pe drum și-a
dat sufletul cântând: Aliluia!
Icos 12:
Nici focul, nici apele n-au putut mistui Sfintele Moaște ale
Mucenicilor. Căci, arzând lemnele, oasele lor au rămas nevătămate. Și
în apă aruncându-i, a treia zi s-au arătat episcopului Armeniei, anume
Petru, la mijlocul nopții, ca niște lumini strălucind, și așa i-au scos și i-
au așezat la locuri de cinste, cântând:
Bucură-te, Philoctemon, iubitorule de cinste;
Bucură-te, Severian, făcătorule de minuni;
Bucură-te, Chudion, mângâierea bolnavilor;
Bucură-te, Aglae, bucuria celor întristați;
Bucurați-vă, stele neapuse ale Armeniei;
Bucurați-vă, crini neveștejiți ai Sevastiei;
Bucurați-vă, că numele voastre s-au scris în ceruri;
Bucurați-vă, că v-ați încununat prin îngeri;
Bucurați-vă, că ați surpat puterea idolească
Bucurați-vă, că ați sporit gloria creștinească;
Bucurați-vă, odrasle nemuritoare;
Bucurați-vă, oastea cea biruitoare;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!
Condac 13:
Icos 1:
Îngerii din cer cu cununi de cinste s-au arătat sufletelor voastre cele
neveștejite de durerea trupului, că suferind răbdați asprimea gerului,
ca și tinerii evrei care oarecând văpaia focului privind, cântau: pe
Domnul lucrurile lăudați-L și preaînălțați-L întru toți vecii! Pentru
aceasta și noi cântăm așa:
Bucură-te, turmă a adevăratului Păstor;
Bucură-te, că prin ale lui învățături ai aflat mântuirea;
Bucură-te, că printr-Însul ți s-au deschis ușile raiului;
Bucură-te, că ai dobândit viața cea nemuritoare;
Bucură-te, că ai defăimat făgăduințele barbarilor;
Bucură-te, că te-ai lepădat de cinstea celor necredincioși;
Bucură-te, în suferință cu totul nestrămutată;
Bucură-te, în biruință multora neasemănată;
Bucură-te, în lupte desăvârșit nerușinată;
Bucură-te, în ispite fără preget neplecată;
Bucură-te, că în chinuri ai stat neîntristată;
Bucură-te, vistieria lui Hristos cea nedeșartă;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!