Tălmăcit potrivit canoanelor imnografiei bisericeşti

după cel al Preaevlaviosului Domn Haralambie Busia

Marele Imnograf al Bisericii Alexandrinilor

Conţinutul Paraclisului a fost îmbogăţit

pentru că, în româneşte, am avut la îndemână
mai multe detalii privind viaţa şi petrecerea Cuviosului
precum şi scrierile lui.

Traducerea s-a făcut ţinând canoanele imnografiei bisericeşti,

adică respectând forma prozodică şi melodică
proprie fiecărui irmos şi stihiri prosomice.

Irmoasele sunt alcătuiri cu formă fixă

care indică întocmirea metrică şi melodică
a troparelor unei cântări/ode a canonului.
Fiecare cântare/odă are un irmos specific
inspirat, ca înţeles, din una dintre cele nouă
cântări biblice (Cântările lui Moise).

Stihirile prosomice sunt alcătuiri cu formă fixă,

întocmite după modelul indicat la început.
Se mai numesc podobii sau asemănânde.

Imaginea copertei: Răzvan Bădescu

Melurghisirea: Ilie Rareş Cîmpean
Tehnoredactarea: Mihai Telescu
 .

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă;

bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului.

ărturisiţi-vă Domnului, că este bun, că în veac este mila Lui.

oate neamurile m-au înconjurat, şi întru numele
Domnului i-am înfrânt pe ei.
e la Domnul s-a făcut aceasta, şi este minunat
întru ochii noştri.

-1-
 (Ὁ ὑψωθείς)
De-Dumnezeu-cugetătorule, Ioane,
cel ce-ai primit de-aici arvuna învierii,
te lăudăm, Slăvitule, cerându-ţi să te rogi' pentru cinstitorii tăi΄
către Preamilostivul' să ne dea trezvia ta,' curăţia şi harul,'
ca prin acestea toţi să dobândim' nestricăciunea' şi viaţa cea veşnică.

N u contenim, de-Dumnezeu-Născătoare,
să cuvântăm mereu puterile tale;
că înaintea lui Hristos de n-ai fi stat solind,' cine ne-ar fi izbăvit
dintr’atâtea primejdii?' Sau cine ne-ar fi păzit΄ slobozi până acuma?
De lângă tine nu ne vom depărta,' că din necazuri mântui pe robii tăi.

-2-
 canonul
(Ὑγρὰν διοδεύσας)

Tărie, Ioane, ai dobândit΄ să calci peste toată΄ semeţia celui viclean,

dă-ne, dar, şi nouă întărire΄ să îţi urmăm pe cărarea virtuţilor.

Slujind toată viaţa lui Dumnezeu΄ cu nestricăciunea,

ca pe-un fiu te-a împodobit,΄ strig şi eu prin tine către Domnul:
Din stricăciune, Stăpâne, ridică-mă.

Văzându-L pe Domnul tu înviat,΄ multa întristare

ca un fum ţi s-a risipit,΄ rugămu-te, Sfinte, izbăveşte
de întristările grele pe robii tăi.

Lăcaş eşti, Curată, a lui Hristos,΄ binecuvântată

Născătoare de Dumnezeu,΄ arată-i lăcaşuri rugăciunii
şi-ale trezviei pe toţi cinstitorii tăi.

(Οὐρανίας ἁψῖδος)

Cuvioase Ioane,΄ te-a desfătat liniştea,΄ cu mult dor sorbindu-i nectarul

în a ta peşteră,΄ pentru aceea te rog΄ dă-mi să gust mierea cea dulce
din adâncul fără fund΄ al contemplaţiei.

Toţi monahii îţi cântă΄ preastrălucit luptele΄ şi te au ca pildă, Părinte,

în nevoinţa lor,΄ căutând sprijinul tău,΄ multîncercate Ioane,
şi-ajutor în scârbele΄ care îi mistuie.

-3-
 Rugăciunile noastre΄ cele fierbinţi, Dreptule,
du-le la cerescul tron, Sfinte,΄ cu îndrăzneala ta,
căci, mijlocind pentru noi,΄ luăm cu toţii nădejde,΄ cel ce eşti ca flacăra
Mângâietorului.

Preacurată Fecioară,΄ ceea ce eşti tuturor΄ celor ce aleargă la tine

sprijin şi pavăză,΄ de tot necazul cumplit΄ şi întâmplările rele,
cu solirea lui Ioan,΄ tu izbăveşte-ne.

Opreşte΄ învolburarea΄ patimilor noastre, Ioane,΄ dăruindu-ne pacea

şi nepătimirea ta,΄ căci moştenit-ai nestricăciunea.

Îndură-te,' de-Dumnezeu-Născătoare prealăudată,

și chinul meu cel trupesc degrab contenește-mi-l,
și vindecă-mi sufleteasca durere.

Πρεσβεία θερμή
Prin lacrimi ai stins΄ a patimilor flacără,΄ iar prin osteneli
aprins-ai focul Duhului,΄ care, cuprinzându-te,
luminător ales al pustiului,΄ Cuvioase, te-a arătat
şi mare mângâiere credincioşilor.

(Εἰσακήκοα, Κύριε)

Lepădat-ai slăvirile΄ cele pământeşti şi toate plăcerile,

biruind împotrivirile΄ firii, ale lumii şi-ale dracilor.

-4-
 Ai răbdat, Fericitule,΄ ale nevoinţelor strâmtorări mereu;
în lărgimile smereniei΄ du-i, Ioane, pe cei ce te laudă.

Ocroteşte-i cu harul tău΄ pe cei ce aleargă la racla moaştelor,

curăţindu-i cu mireasma ta΄ de mirosul greu al răutăţilor.

Nestricată, arată-ne΄ vase nestricate ale virtuţilor,

ceea ce eşti credincioşilor΄ călăuzitoare către Fiul tău.

(Φώτισον ἡμᾶς)

Cela ce prin plâns΄ ţi-ai spălat adâncul inimii

cu-a pocăinţei luminare acum΄ şi pe noi, Sfinte,
de tot păcatul fereşte-ne.

Arcul aţintit΄ de vrăjmaşul a tot binele

ca să străpungă, ca pe-o pasăre-n zbor,΄ a noastră minte
sfărâmă-l, nevoitorule.

Vindecă degrab΄ neputinţele şi bolile

care prin trup ne strică sufletul΄ şi străluceşte
mintea noastră cu lumina ta.

Acoperământ΄ să le fii cu ocrotirea ta

celor ce-ţi cântă cu credinţă mereu΄ şi te au, Pruncă,
scăpare-n toată primejdia.

-5-
 (Τὴν δέησιν)

Smerenia ţi-a fost în viaţă ca soaţă΄ preaiubită, înţelepte Ioane,

şi te-a suit pe-a virtuţilor scară,΄ Dumnezeirii părtaş arătându-te;
învaţă-ne să o iubim,΄ micşorându-ne întru suişul ei.

Păzeşte-mă de viclenele patimi΄ care strică ticălosul meu suflet,

zădărnicind amăgirea drăcească΄ cu mijlocirile tale la Domnul Hristos,
lumina fericitei vieţi΄ aprinzându-mi-o, Sfinte, în inimă.

Predania părintească păzit-ai,΄ moştenind nestricăciunea, Ioane,

şi făcător de minuni negrăite΄ dumnezeiescul tău trup arătatu-s-a,
fierbinte roagă-L pe Hristos΄ pentru toţi cei ce se-nchină acestuia.

Cântându-te, te mărim, Preacinstită,΄ a întregii lumi scăpare şi sprijin,

ne-ntârziat ajutor în necazuri΄ şi veselie de taină a inimii,
ieşire din împresurări΄ şi nădejdea cea tare a tuturor.

Opreşte΄ învolburarea΄ patimilor noastre, Ioane,΄ dăruindu-ne pacea

şi nepătimirea ta,΄ căci moştenit-ai nestricăciunea.

Născut-ai' netâlcuit pe Cuvântul, Fecioară-maică,

pe Carele prin cuvânt în pântece L-ai luat,
lucrând mântuire la toată lumea.

Ταῖς τῶν αἰμάτων σου)

Cel ce-ai suit cu sârg pe scara virtuţilor
tăgăduindu-ţi tot cugetul trupului,΄ ascultă acum rugăciunile
neputincioşilor care, cinstindu-te,΄ slăvesc, Cuvioase, biruinţa ta.

-6-
 evanghelia

J is-a Domnul ucenicilor Săi: Toate-

Mi sunt date de către Tatăl Meu şi
nimeni nu cunoaşte pe Fiul, decât
numai Tatăl; nici pe Tatăl nu-L
cunoaşte nimeni, decât numai Fiul şi
căruia va voi Fiul să-i descopere.
Veniţi la Mine, toţi cei osteniţi şi
împovăraţi, şi Eu vă voi odihni pe voi!
Luaţi jugul Meu asupra voastră şi
învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând
şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă
sufletelor voastre; căci jugul Meu este
bun şi povara Mea uşoară.

Pentru rugăciunile Cuviosului Tău, Milostive,

curăţeşte mulţimea greşalelor noastre.

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive,

curăţeşte mulţimea greşalelor noastre.

Ὅλην ἀποθέμενοι)
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule,...
Toate bunătăţile΄ Sfântului Duh dobândit-ai,΄ sfânt lăcaş făcându-te
al Mângâietorului, Fericitule.΄ Pentru aceasta toţi΄ te rugăm, Ioane,
dăruieşte-ne din harul tău΄ ca, întărindu-ne,
să stăm împotriva vrăjmaşului,΄ luptând în fiecare zi
spre desăvârşirea virtuţilor΄ şi nestricăciunea
cu care de Hristos ai fost slăvit΄ împărtăşeşte-o tuturor,
mult-nevoitorule!

-7-
 (Οἱ ἐκ τῆς Ἰουδαίας)

Feciorescului cuget΄ eşti tăbliţă, Ioane, nevoitorule,

pe toţi învredniceşte-i΄ ca întru curăţie΄ să străbată al vieţii drum,
că, în asprime trăind,΄ luat-ai îndrăznire.

Cugetat-ai la moarte΄ şi-ai gândit putrejunea de la mormântul tău,

dar Domnul, iubitorul΄ de oameni, Cuvioase,΄ nestricat arătatu-te-a
şi ni te-a dat mijlocitor΄ în neputinţa noastră.

Veselindu-te, Sfinte,΄ împreună cu cetele îngereşti în cer,

văzând Ierusalimul΄ ceresc şi frumuseţea,΄ cea a chipului Domnului,
adu-ţi aminte şi de cei΄ ce te cinstesc cu râvnă.

Preacurată fântână΄ şi izvor de străine minuni, şi cumpănă

cu care scoatem apa΄ cea vie care şterge΄ urâciunea păcatelor
eşti pentru noi neîncetat΄ tu, Pruncă-mpărăteasă.

(Τὸν βασιλέα)

În viaţă aspră΄ şi nevoinţă fierbinte΄ te-ai luptat ca cei vechi, o, Ioane,

ci multa lenevire΄ din mine risipeşte-o.

Rană adâncă΄ inima ta suferit-a,΄ dar prin ea ai supus pe vrăjmaşul,

vindecă, dar, Sfinte,΄ şi-a noastră împietrire.

Viersuitoare΄ învăţături moştenit-am΄ de la tine, Părinte Ioane,

însă şi-n lucrare΄ ne-ajută să le punem.
-8-
Nu trece, Pruncă,΄ rugăciunile noastre,΄ că tu una ne eşti ocrotitoare,
sprijin şi nădejde΄ în ceasul încercării.

(Κυρίως Θεοτόκον)

Ioane, omorându-ţi΄ trupul cu-osteneala,

viu ţi-ai făcut duhul, Sfinte, şi har ai luat΄ de-a mijloci curăţia
celor ce te cinstesc.

Orfanilor nădejde,΄ sprijin şi părinte,΄ duhovniceşte, Ioane, arată-te,

căci ai gustat amăreala΄ lipsei părinţilor.

Sionul cel din ceruri΄ te-a primit, Ioane,

dar ia aminte la toţi cei rămaşi pe pământ΄ şi le soleşte lumina
care te ţine ’ntreg.

Iertare mijloceşte΄ celor ce îţi cântă΄ şi bogăţia de taină a inimii,

căci lepădat-ai de voie΄ cele vremelnice.

Fereşte-mă, Curată,΄ de necurăţie,

de stricăciunea ce vine din cuget stricat΄ şi-mi luminează, Fecioară,
mintea şi inima.

Bucură-te, noule hozevit΄ şi al României΄ ajutor şi mângâietor,

floare a pustiei΄ şi a Neamţului slavă,΄ Ioane fericite,
cinstea Părinţilor.

-9-
Slava negrăită de pe Tabor΄ te-a pătruns, Ioane,΄ arătându-te nestricat,
şi nepătimire΄ răspândeşti în toată lumea΄ prin sfintele moaşte
şi rugăciunea ta.

Prin lacrimi, durere şi osteneli,΄ aspră vieţuire,΄ nevoinţe şi încercări

sfinţitu-ţi-ai cortul΄ pământesc, Preacuvioase,΄ lăsându-l moştenire
sfântă Bisericii.

Ai lucrat virtutea desăvârşit:΄ postul, înfrânarea,

rugăciunea cea de un gând,΄ răbdarea, trezvia,΄ isihia, tăcerea,
prin care, Cuvioase,΄ Domnul slăvitu-te-a.

Te-a cinstit Stăpânul îmbelşugat,΄ cu nestricăciune

proslăvind, Sfinte, al tău trup,΄ pe care cu toţii΄ sărutându-l, îţi cerem,
Ioane, rugăciunea΄ şi ocrotirea ta.

Cu toate oştirile îngereşti,΄ cu Botezătorul,΄ cu Apostolii cei slăviţi

şi cu tot soborul΄ sfinţilor, Preacurată,΄ Fiului tău te roagă,
toţi să ne mântuim.

troparul
(Τον συνάναρχον Λόγον)

Pe Ioan Hozevitul,΄ vlăstarul Neamţului,΄ a României podoabă,

pe făcătorul de minuni΄ să-l cinstim cei credincioşi,΄ că strălucirile
multelor sale osteneli΄ lumea întreagă luminând
revarsă nestricăciune΄ peste toţi cei care-aşteaptă
întru tot sfântă mijlocirea sa.

-10-
 (Ὅτε ἐκ τοῦ ξύλου σε νεκρὸν)
Sfinte, ne eşti nou luminător΄ care-ai răsărit din pustie,
strălucind lumii întregi,΄ şi cu mijlocirea ta ne mângâi pururea
în asprimea durerilor,΄ în boli şi necazuri,
toate întristările΄ tu risipindu-le,
Sfinte, iar prin pilda virtuţii΄ ne călăuzeşti către slava
din Împărăţia celor veşnice.

Stăpână, primeşte rugăciunile robilor tăi şi ne izbăveşte pe noi

din toată nevoia şi necazul.
Toată nădejdea mea spre tine o înalţ, Maica lui Dumnezeu,
păzeşte-mă sub acoperământul tău.

Cu solirea tuturor' sfinţilor Tăi, Doamne,' şi a Maicii Tale

dă-ne nouă pacea Ta,' miluindu-ne pe noi' A-tot-îndurate.

-11-
 «Dumnezeu este Domnul...»

Glas Δι

um ne zeu es te Dom nul și s-a a ră ta at no uă

bi ne es te cu vân tat Cel ce vi ne în tru nu me le Dom nu lui

ărturisiţi-vă Domnului, că este bun, că în veac este mila Lui.

oate neamurile m-au înconjurat, şi întru numele Domnului i-am înfrânt pe ei.

e la Domnul s-a făcut aceasta, şi minunat este întru ochii noştri.

Troparele.
Glasul al 4-lea. Ὁ ὑψωθεὶς ἐν τῷ Σταυρῷ.

Glas Δι

e Dum ne ze eu cu u ge tă to ru le I oa ne cel

ce-ai pri mi it de-a a ici ar vu na-n vi e rii te lă u dăm

Slă vi tu le ce rân du-ţi să te rogi pen tru cin sti to rii tă ăi că

tre Prea mi los ti vul să ne dea trez vi a ta cu ră ţi a şi ha

rul ca prin a ces tea toţi să do bân dim ne stri că ciu u nea

şi via ţa cea ve eş ni că

1
 Al Născătoarei. Asemenea.

u con te ni im de e Dum ne zeu Năs că toa re să cu

vân tă ăm me e reu pu te ri le ta le că î na in tea lui

Hris tos de n-ai fi stat so lind ci ne ne-ar fi iz bă vi it din tr’a

tâ tea pri mej dii sau ci i ne ne-ar fi pă zit slo bozi pâ nă a cu

ma de lân gă ti ne nu u ne vom de păr ta că din ne

ca a zuri mân tui pe ro o bii tăi

CANONUL
Cântarea 1.
Glasul al 8-lea. Ὑγρὰν διοδεύσας.

Glas Γα

Sfinte al lui Dumnezeu, solește pentru noi.

ă ri e I oa ne ai do bân dit să calci pes te toa a

tă se me ţi a ce lui vi clean dă ne dar şi no uă în tă

ri i re să îţi ur măm pe că ra rea vir tu ţi lor

Sfinte al lui Dumnezeu, solește pentru noi.

lu jind toa tă via ţa lui Dum ne zeu cu ne stri că ciu

2
u nea ca pe-un fiu te-a îm po do bit strig şi eu prin ti ne că

tre Do om nul din stri că ciu ne Stă pâ ne ri di că mă

Slavă.

ă zân du-L pe Dom nul tu în vi at mul ta în tris ta a

re ca un fum ţi s-a ri si pit ru gă mu te Sfin te iz bă

ve eş te de în tris tă ri le gre le pe ro bii tăi

Și acum.

ă caş eşti Cu ra tă al lui Hris tos bi ne cu vân ta a

tă Năs că toa re de Dum ne zeu a ra tă-i lă ca şuri ru gă

ciu u nii şi-a le trez vi ei pe toţi cin sti to rii tăi

Cântarea a 3-a. Οὐρανίας ἁψῖδος.

u vi oa se I oa a ne te-a des fă tat li niş tea cu

mult dor sor bin du-i nec ta a rul în a ta peş te ră pen tru

a ce ea te rog dă-mi să gust mie rea cea dul ce din a dân cul fă

ră fund al con tem pla ţi ei

3
 oţi mo na hii îţi câ ân tă prea stră lu cit lup te le şi

te au ca pil dă Pă ri in te în ne vo in ţa lor că u

tând spri ji nul tău mult în cer ca te I oa ne şi-a ju tor în

scâr be le ca re îi mis tu ie

u gă ciu ni le noa as tre ce le fier binţi Drep tu le du

le la ce res cul tron Sfi in te cu în drăz nea la ta căci mij

lo cind pen tru noi lu ăm cu to ţii nă dej de cel ce eşti ca

fla că ra Mân gâ ie to ru lui

rea cu ra tă Fe cioa a ră ce ea ce eşti tu tu ror ce

lor ce a lear gă la ti i ne spri jin şi pa vă ză de tot

ne ca zul cum plit şi în tâm plă ri le re le cu so li rea lui

I oan tu iz bă veş te ne

4
 Și îndată.

pre şte în vol bu ra rea pa ti mi lor noas tre I

oa a ne dă ru i in du ne pa a cea şi ne pă ti mi rea ta

căci moş te ni t-ai ne stri i că ciu nea

n du ră te de Dum ne zeu Năs că toa a re prea lă u

da a tă și chi i nul meu cel tru pesc de grab con te neș te

mi-l și vin de că-mi su fle teas ca a du re re e e e

Sedealna.
Glasul al 2-lea. Πρεσβεία θερμή.

Glas Δι

rin la crimi ai stins a pa ti mi lor fla a că ră iar prin

os te neli a prin s-ai fo cul Du hu lui ca re cu prin zân du

te lu mi nă tor a les al pus ti i u lui Cu vi oa a

se te-a a ră tat şi ma a re mân gâ ie re cre din cio o şi

lor

5
 Cântarea a 4-a. Εἰσακήκοα, Κύριε.

Glas Γα

e pă da t-ai slă vi ri le ce le pă mân teşti şi toa

te plă ce ri le bi ru ind îm po tri vi ri le fi rii

a le lu mii şi-a le dra ci lor

i răb dat Fe ri ci tu le a le ne vo in ţe lor strâm

to rări me reu în lăr gi mi le sme re ni ei du-i I oa

ne pe cei ce te la u dă

cro teş te-i cu ha rul tău pe cei ce a lear gă la

ra cla moaş te lor cu ră ţin du-i cu mi reas ma ta de mi

ro sul greu al ră u tă ţi lor

e stri ca tă a ra tă ne va se ne stri ca te a le

vir tu ţi lor ce ea ce eşti cre din cio şi lor că lă u zi

toa re că tre Fi ul tău

6
 Cântarea a 5-a. Φώτισον ἡμᾶς.

e la ce prin plâns ţi-ai spă lat a dân cul i ni mii cu-a

po că in ţei lu mi na a re a cum şi pe noi Sfi i in te

de tot pă ca tul fe reş te ne

r cul a ţin tit de vrăj ma şul a tot bi ne le ca

să stră pun gă ca pe-o pa a să re-n zbor a noas tră mi i in

te sfă râ â mă-l ne vo i to ru le

in de că de grab ne pu tin ţe le şi bo li le ca

re prin trup ne stri că su fle tul şi stră lu ce e eş te min

tea noas tră cu lu mi na ta

co pe ră mânt să le fii cu o cro ti rea ta ce

lor ce-ţi cân tă cu cre di in ţă me reu şi te au Pru u un că

scă pa re-n toa tă pri mej di a

7
 Cântarea a 6-a. Τὴν δέησιν.

me re e e ni a ţi-a fost în via ţă ca soa ţă prea

iu bi tă în ţe le ep te I oa ne şi te-a su it pe-a vir tu ţi

lor sca a ră Dum ne ze i rii păr taş a ră tân du te în

va ţă ne să o iu bim mic şo rân du ne în tru su i şul ei

ă ze e eş te mă de vi cle ne le pa timi ca re

stri că ti că lo o sul meu su flet ză dăr ni cind a mă gi rea dră

cea as că cu mij lo ci ri le ta le la Do om nul Hris tos

lu mi na fe ri ci tei vieţi a prin zân du mi-o Sfin te în i ni mă

re da a a ni a pă rin teas că pă zi t-ai moş te

nind ne stri că ciu u nea I oa ne şi fă că tor de mi nuni ne gră

i i te dum ne ze ies cul tău trup a ră ta tu s-a fier bin te

roa gă-L pe Hris tos pen tru toţi cei ce se-n chi nă a ces tu ia

ân tâ â ân du te te mă rim Prea cin sti tă a în

8
tre gii lumi scă pa a re şi spri jin ne-n târ zi at a ju tor în ne

ca a zuri şi ve se li e de tai nă a i ni mii ie şi re

din îm pre su rări şi nă dej dea cea ta re a tu tu ror

Și îndată.

pre şte în vol bu ra rea pa ti mi lor noas tre I

oa a ne dă ru i in du ne pa a cea şi ne pă ti mi rea ta

căci moş te ni t-ai ne stri i că ciu nea

ăs cu t-ai ne tâl cu it pe Cu vâ ân tul Fe cioa ră

ma ai că pe Ca a re le prin cu vânt în pân te ce L-ai lu at

lu crând mân tu i re la toa a tă lu mea a a a

Condacul.
Glasul al 2-lea. Ταῖς τῶν αἰμάτων σου.

Glas Δι

el ce-ai su it cu sârg pe sca ra vir tu u ţi lor tă

gă du in du-ţi tot cu ge tul tru u pu lui as cul tă a

9
cum ru gă ciu u ni le ne pu tin cio şi lor ca re cin sti

in du te slă ve e esc Cu vi oa se bi ru i in ţa ta

Prochimenul.

Glas Δι

in sti tă es te î na in tea Dom nu lui moar tea cu vi

o su lui Său

Stih. inunat este Dumnezeu întru sfinții Lui.

in sti tă es te î na in tea Do om nu lui moa ar tea

cu vi o o su lui Să ă ău

După Evanghelie.

Glas Δι

la vă Ta tă lui și Fi u lui și Sfân tu lui Duh

en tru ru gă ciu ni le Cu vi o su lui Tău Mi los ti ve

cu ră ţe eş te mul ţi i mea gre şa le lor noas tre

i a cum și pu ru rea și în ve cii ve ci lor A min

10
 en tru ru gă ciu ni le Năs că toa rei de Dum ne zeu

Mi los ti ve cu ră ţe eş te mul ţi i mea gre şa le lor

noas tre
Stihira.
Glasul al 6-lea. Ὅλην ἀποθέμενοι.

Glas Δι

iluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge
fărădelegea mea.

oa te bu nă tă ţi le Sfân tu lui Duh do o bân di t-ai sfânt

lă caş fă cân du te al Mân gâ ie to ru lui Fe ri ci i

tu le pen tru a ceas ta toţi te ru găm I oa a ne dă ru

ie eş te ne din ha rul tău ca în tă rin du ne să stăm îm

po tri va vrăj ma şu lui lup tând în fi e ca re zi spre de să vâr

şi rea vir tu ţi lor şi ne stri că ciu u u nea cu ca re de

Hris tos ai fost slă vit îm păr tă şe e eş te o tu tu ror

mult ne vo i to ru le e

11
 Cântarea a 7-a. Οἱ ἐκ τῆς Ἰουδαίας.

Glas Γα

e cio res cu lui cu u get eşti tă bli ţă I oa ne ne

vo i to ru le pe toţi în vred ni ceş te-i ca în tru cu ră

ţi i e să stră ba tă al vie ţii drum că în as pri me

tră ind lu a t-ai î în drăz ni re

u ge ta t-ai la moa ar te şi-ai gân dit pu tre ju nea de

la mor mân tul tău dar Dom nul iu bi to rul de oa meni Cu vi

oa a se ne stri cat a ră ta tu te-a şi ni te-a dat mij lo

ci tor în ne pu ti in ţa noas tră

e se lin du te Sfi in te îm pre u nă cu ce te le

în ge reşti în cer vă zând Ie ru sa li mul ce resc şi fru mu

se e ţea cea a chi pu lui Dom nu lui a du-ţi a min te şi

de cei ce te cins te esc cu râv nă

rea cu ra tă fân tâ â nă şi iz vor de stră i ne mi

12
nuni şi cum pă nă cu ca re scoa tem a pa cea vi e ca re

şte er ge u râ ciu nea pă ca te lor eşti pen tru noi ne în

ce tat tu Prun că-m pă ă ră tea să

Cântarea a 8-a. Τὸν βασιλέα.

n via ţă a as pră şi ne vo in ţă fier bin te te-ai

lup tat ca cei ve echi o I oa ne ci mul ta le ne vi i re

e din mi ne ri i si peş te-o

a nă a dâ ân că i ni ma ta su fe ri t-a dar

prin ea ai su pu us pe vrăj ma şul vin de că dar Sfi in te e şi-a

noas tră î îm pie tri re

ier su i toa a re în vă ţă turi moş te ni t-am de

la ti ne Pă ri in te I oa ne în să şi-n lu cra a re e ne-a

ju tă să ă le pu nem

u tre ce Pru un că ru gă ciu ni le noas tre că tu

13
 u na ne eşti o cro ti toa re spri jin şi nă de ej de e

în cea sul î în cer că rii

Cântarea a 9-a. Κυρίως Θεοτόκον.

oa ne o mo rân du-ţi tru pul cu-os te nea a la viu ţi-ai

fă cut du hul Sfin te şi ha ar ai lu at de-a mij lo ci cu

ră ţi i a ce lor ce te cins tesc

r fa ni lor nă dej de spri jin şi pă ri in te du hov

ni ceş te I oa ne a ra tă te căci ai gus tat a mă

rea a la lip sei pă rin ţi lor

i o nul cel din ce ruri te-a pri mit I oa a ne dar ia

a min te la toţi cei ră ma aşi pe pă mânt şi le so leş te

lu mi i na ca re te ţi ne’n treg

er ta re mij lo ceş te ce lor ce îţi câ ân tă şi bo gă

ţi a de tai nă a i ni mii căci le pă da t-ai de vo o

14
ie ce le vre mel ni ce

e reş te mă Cu ra tă de ne cu ră ţi i e de stri

că ciu nea ce vi ne din cu u get stri cat şi-mi lu mi nea ză

Fe cioa a ră min tea şi i ni ma

Axionul.

u vi ne se cu a de vă rat să te fe ri cim de Dum

ne zeu Năs că toa a re cea pu ru rea fe ri ci i tă și cu

to o tul fă ră pri ha a nă și Ma a ai ca Dum ne ze

u lui nos tru

e cea mai cin sti tă de cât He ru vi mii și mai în slă

vi i tă făr’ de-a se mă na re de cât Se ra fi mii ca

re fă ră stri că ciu u ne pe Dum ne zeu Cu vân tul ai

năs cut pe ti ne cea cu a de vă rat Năs că toa a a re de

Dum ne ze eu te mă rim

15
 Megalinariile Sfântului.

u u cu ră te no u le ho ze vit şi al Ro mâ ni

i ei a ju tor şi mân gâ ie tor floa re a pus ti i ei şi

a Nea am ţu lui sla a vă I oa ne fe ri ci i te cins

tea Pă rin ţi lor

la a va ne gră i tă de pe Ta bor te-a pă truns I oa a

ne a ră tân du te ne stri cat şi ne pă ti mi i re răs

pân deşti în toa tă lu u mea prin sfin te le moa aş te şi ru gă

ciu nea ta

rin la crimi du re re şi os te neli as pră vie ţu i i re

ne vo in ţe şi în cer cări sfin ţi tu ţi-ai cor tul pă mân tesc

Prea cu vi oa a se lă sân du-l moş te ni i re sfân tă Bi se

ri cii

i lu crat vir tu tea de să vâr şit pos tul în frâ na

16
rea ru gă ciu u nea cea de un gând răb da rea trez vi a i

si hi i a tă ce e rea prin ca re Cu vi oa a se Dom nul

slă vi tu te-a

e-a cin stit Stă pâ nul îm bel şu gat cu ne stri că ciu ne

pro slă vi ind Sfin te al tău trup pe ca re cu to ţii să ru

tâ ân du-l îţi ce e rem I oa ne ru gă ciu u nea şi o cro

ti rea ta

Megalinaria Maicii Domnului.

u toa te oş ti ri le în ge reşti cu Bo te ză to o

rul cu A pos to lii cei slă viţi şi cu tot so bo rul sfin ţi lor

Prea cu ra a tă Fi u lui tău te roa a gă toţi să ne mân tu

i i i im

17
 Troparul Sfântului.
Glasul al 5-lea. Τον συνάναρχον Λόγον.

Glas Κε

e Io an Ho ze vi tul vlăs ta rul Neam ţu lui a Ro mâ ni

ei po doa a bă pe fă că to rul de mi nuni să-l cin stim

cei cre din cioşi că stră lu ci ri le mul te lor sa le os te neli

lu mea-n trea gă lu mi nând re va ar să ne stri că ciu ne pes te

toţi cei ca re-aş tea ap tă în tru tot sfân tă mij lo ci i

rea a sa

Troparul de final.
Glasul al 2-lea. Ὅτε ἐκ τοῦ ξύλου.

Glas Πα

fi in te ne eşti nou lu mi nă tor ca re-ai ră să

rit din pus ti i e stră lu cind lu u mii în tregi şi cu

mij lo ci rea ta ne mân gâi pu u ru u rea în as pri mea du

re ri lor în boli şi ne ca a zuri toa te în tris tă ri le tu ri si

18
 pi in du u le Sfi in te iar prin pil da vir tu u ţii ne

că lă u zeşti că tre sla va din Îm pă ră ţi a ce lor veş

ni ce

tă pâ nă pri me eş te ru gă ciu ni le ro o bi lor tăi

şi ne iz bă ve eş te din toa tă ne vo ia şi ne ca a zul

oa tă nă dej dea mea spre ti ne o î nalţ Mai ca lui

Dum ne zeu pă zeş te mă sub a co pe ră mân tul tău

Glas Πα

u so li rea tu tu ro or Sfin ți lor tăi Doa am ne şi a

Mai cii Ta le dă ne no uă pa cea Ta mi lu in du ne pe noi A

tot în du ra a te e e

19