BARLIBA BOGDAN CONSTANTIN

ANUL OMAGIAL SFANTUL IOAN GURA DE AUR

2007

CHIPUL LUI DUMNEZEU DIN OM IN

VIZIUNEA SFANTULUI IOAN GURA DE AUR

Creatia este dovada supremei iubiri a lui Dumnezeu, caci Dumnezeu a

creat toate pentru a impartasi tuturor dragostea si bunatatea Sa. Mai intai
Dumnezeu a facut universul ca loc al desfasurarii vietii pe pamant si a facut
apoi pe om, coroana creatiei, pe care l-a pus stapanitor peste toate lucrurile
create. Sfantul Ioan Gura de Aur numeste creatia „palat imparatesc”. Dupa
desavarsirea acestui palat, Dumnezeu a creat pe cel ce avea sa se bucure de
toate aceste frumuseti. I-a dat stapanire peste toate cele vazute si arata cu cat
este mai de pret decat toate cele ce fusesera create, cel ce avea sa fie
plasmuit, de vreme ce porunceste ca toate cele facut sa fie sub stapanirea si
conducerea Lui. Superioritatea omului asupra restului creatiei este

1
evidentiata de faptul ca numai omul este creat dupa chipul lui Dumnezeu.
Acest „chip” nu inseamna asemanarea omului cu Dumnezeu dupa fiinta, ci
asemanarea cu El in ceea ce priveste stapanirea. Pentru acest motiv,
Scriptura a adaugat „...ca sa stapaneasca pestii marii, pasarile cerului...” (...).
In acest sens, Sfantul Ioan Damaschin spune ca Dumnezeu a creat omul din
natura vazuta si nevazuta dupa chipul si asemanarea Sa. Deci, acestea se
unesc in om. „A facut trupul trupul din pamant, iar sufletul rational si
ganditor i l-a dat prin suflarea Sa proprie”.1
Chipul lui Dumnezeu din om este cel mai mare dar pe care l-a primit
omul de la creatorul Sau, deoarece acesta, sufletul, valoreaza mai mult decat
intreg universul, dupa cum spune si Mantuitorul: „.....”. Prin sufletul sau,
omul nu este ceva, ci este cineva, ceea ce arata importanta si atentia
deosebita pe care Dumnezeu dintru inceput a aratat-o omului. Aceasta tema
cu o importanta dogmatica deosebita are o larga tratare si in opera Sfantului
Ioan Gura de Aur, piscul oratoriei crestine. Comentand textul de la Facere
1,26: „si a zis Dumnezeu: <<sa facem om dupa chipul si asemanarea
Noastra>>”, Sfantul Ioan arata importanta acestui verset, precum si
intelesurile sale deosebit de profunde, care nu trebuie trecute usor cu
vederea. „sa nu trecem, iubitilor, cu usurinta pe langa cele spuse, ci sa
cercetam fiecare cuvant, sa ne coboram din adanc sprea a descoperi puterea
ascunsa in aceste scurte cuvinte. Da, cuvintele sunt putine, dar mare e
comoara ascunsa in ele si se cuvine ca cei cu mintea treaza si sunt cu luare
aminte sa nu se opreasca la suprafata lor. Cei care cauta aur, aceasta
comoara materiala, nu sapa numai la suprafata, nici nu cauta aurul numai

1
Sfantul Ioan Damaschin, Dogmatica Editura Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Romane, Bucuresti,, II,12

2
acolo, ci, cand se coboara in adancul pamantului, atunci sapa sanurile
pamantului si asa, cu maiestria lor, despart aurul de pamant si, dupa multa
osteneala, adeseori abia de pot gasi o farama de aur. Aici nu-i asa. Osteneala
e mica, iar averea nespusa. Asa sunt toate cele duhovnicesti.”2
Vrand sa sublinieze importanta sufletului si valoarea acestuia, Sfantul
Ioan Gura de Aur spune: „nu-i o rusine mai mare decat atunci cand lovesti
pe cel facut dupa chipul lui Dumnezeu, cand te distrezi din insulta ce i-o
aduci, cand faci din casa ta teatru, cand umpli ospatul cu comedianti, cand
tu, om de neam bun si liber faci ceea ce fac sclavii pe scena. Ca si pe scena e
ras, si pe scena se dau palme! Spune-mi, numesti tu distractie ceea ce merita
siroaie de lacrimi, planset si suspine?”3
Marele dascal al lumii, Sfantul Ioan Hrisostom ne inseamna sa vedem
diferenta dintre modul de creare al lumii in general si modul crearii omului,
care este o lucrare directa si nemijlocita, pe cand universul si toate cele ce
sunt in el au fost create prin cuvantul lui Dumnezeu. Faptul ca Dumnezeu l-a
creat pe om direct si nemijlocit arata cinstea deosebita pe care Dumnezeu i-o
acorda omului. „Ai vazut ca numai cu cuvantul si cu porunca a facut toata
zidirea creata in cinci zile? Uita-te cata deosebire astazi in cuvinte! N-a mai
spus: <<sa se faca om>>”4. In continuare, Sfantul Ioan arata ca intreaga
natura a fost creata ca drept cadru pentru desfasurarea vietii omenesti.
Deoarece omul este cel mai de pret dintre toate fiintele vazute: „sa nu ramai
uimit, iubite! Omul este mai de pret decat toate fiintele vazute! Pentru el,
Dumnezeu a dus la fiinta pe toate acestea: cerul, pamantul, marea, soarele,
2
Omilii la Facere, in colectia PSB, Editura Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Romane, Bucuresti,, 1987, VIII,1
3
Omilii la Matei, in colectia PSB, Editura Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Romane, Bucuresti,,1994, XLVIII,6
4
Omilii la Facere, VIII,2

3
luna, stelele, taratoarele, dobitoacele, toate vietatile necuvantatoare. Dar
pentru ce, daca omul este mai de pret decat toate, pentru ce a fost facut pe
urma? Pentru o pricina foarte dreapta. Dupa cum atunci cand are sa vina un
imparat intr-un oras, este nevoie sa mearga inainte insotitorii si toti ceilalti,
ca sa pregateasca palatul imparatesc si asa intra imparatul in palat, in acelasi
chip si acum. Vrand Dumnezeu sa-l puna pe om peste toate cele de pe
pamant ca imparat si stapanitor, i-a zidit mai intai aceasta locuinta frumoasa,
lumea; si dupa ce a fost gata totul, l-a adus pe om, ca sa o stapaneasca. Ne
arata Dumnezeu, chiar prin fapte, cat de mult pretuieste aceasta fiinta”5.
In opera Sfantului Ioan Gura de Aur gasim foarte frumos lamurite
notiunea de chip si de asemanare, interpretand corect si intr-un mod
duhovnicesc cele spuse de Creator: „dar la auzul acestor cuvinte se
napastuiesc alti eretici, care napastuiesc dogmele Bisericii, si zic: <<iata, a
spus: dupa chipul nostru>>. Si vor sa spuna ca Dumnezeu are chip de om,
dar cea mai mare nebunie este sa cobori la chipul omenesc pe cel fara de
forma, fara de chip, neschimbator si sa dai celui fara de trup forme si
madulare! Poate fi, oare, o nebunie asemenea aceleia sa nu vrei sa castigi din
invatatura scripturilor insuflate de Dumnezeu, ci, din potriva, sa vrei sa te
vatami cu ele? Asa fac cei bolnavi si cei care au vederile ochilor slabe...da,
dupa ce Dumnezeu a spus: <<sa facem om dupa chipul si asemanarea
Noastra>>, nu s-a oprit aici, ci, prin cuvintele ce le-a adaugat, ne arata ce
sens trebuie sa dam cuvantului <<chip>>. <<Si sa stapaneasca pestii marii si
pasarile cerului, si peste toate taratoarele care se tarasc pe pamant>>. Deci,
prin cuvantul chip trebuie inteles stapanire si nimic altceva, caci Dumnezeu

5
Omilii la Facere, VII,3

4
l-a creat pe om ca sa fie stapan peste toate cele de pe pamant; si nimic nu
este pe pamant mai mare decat El, ci toate sunt sub stapanirea Lui”.6
Ca stapanitor, omul a fost inzestrat cu ratiune pentru a putea chivernisi
cele date lui de Dumnezeu: „iata ca dumnezeiasca Scriptura ne aminteste de
cata cinste a fost invrednicit omul. <<In ziua in care L-a facut pe Adam;
dupa chipul lui Dumnezeu L-a facut pe el>>. Aceste cuvinte sunt in loc de
<<l-a pus stapan pe toate cele vazute>>; caci acest lucru inseamna: <<dupa
chipul lui Dumnezeu>>. Dupa chipul lui Dumnezeu, in ce priveste
conducerea, in ce priveste stapanirea. Dupa cum Dumnezeul universului are
stapanire peste toate cele vazute si nevazute, fiind creatorul tuturora, tot asa
a voit Dumnezeu ca si aceasta fiinta cugetatoare, pe care a creat-o, sa aiba
stapanire peste toate cele vazute. De aceea i-a darut si suflet, vrand sa fie
nemuritor”7. Sfantul Ioan Hrisostom, prin cuvintele de mai sus, arata
importanta ratiunii pentru om ca stapanitor al universului, ratiunea fiind una
din notele fundamentale ale chipului lui Dumnezeu din om.
Un alt aspect al chipului lui Dumnezeu din om o reprezinta vointa sa
libera, caci Dumnezeu a dat acest mare dar omului pentru a-i arata cat de
mult il pretuieste: „ai vazut, iubite, ca Dumnezeu ne-a facut cu voie libera?”8
Despre vointa libera a omului Sfantul Ioan Gura de Aur vorbeste si atunci
cand se refera la pacatele contemporanilor lui Noe, care, prin liberul arbitru
au ales raul in locul binelui: „ai vazut ca stapanul ne-a creat cu vointa libera?
Spune-mi mie cine i-a grabit pe ceilalti oameni spre pacat si i-a facut
vinovati de pedeapsa, iar pe Noe l-a facut sa aleaga virtutea, sa fuga de
tovarasia celorlalti ca sa nu fie pedepsit? Nu e lamurit, ca din pricina ca
6
Omilii la Facere VIII,4
7
Omilii la Facere XXI,2
8
Omilii la Facere XX,3

5
fiecare alege cu propria lui voie sau viciul sau virtutea? Daca n-ar fi asa,
daca n-ar sta in firea noastra puterea de a alege binele si raul, nici aceea n-ar
fi trebuit sa fie pedepsiti, nici acesta sa primeasca rasplatile virtutii. Dar,
pentru ca Dumnezeu, pe langa harul cel de sus, a lasat totul in seama vointei
noastre libere, de aceea pacatosii sunt pedepsiti, iar dreptii incununati si
rasplatiti.”9
Al treilea aspect al chipului lui Dumnezeu din om, simtirea, este
asociata de Sfantul Ioan Gura de Aur cu constiinta, glasul lui Dumnezeu din
om. Prin aceasta facultate, omul simte ca traieste, simte si percepe tot ceea
ce este in jurul sau, iar cu ajutorul ratiunii constientizeaza totul, raportandu-
se la Dumnezeu. „Stapanul cel iubitor de oameni a pus in noi un astfel de
acuzator care nu sta linistit nicicand, ci e in noi si necontenit striga si cere
pedeapsa pentru pacatele facute. Si asta o poti vedea chiar din fapte.
Desfranatul, preadesfranatul sau un alt om care a facut un pacat asemanator
nu are liniste; chiar de s-ar putea ascunde de ochii tuturora, chiar de ar locui
in singuratate, are totusi acest aspru judecator; se teme de banuieli, tremura
de umbre, ii este frica si de cei ce-i cunosc pacatul si de cei ce nu-l cunosc,
are in suflet vesnica furtuna si valuri peste valuri. Unuia ca acesta nici
somnul nu-i este dulce, ci e plin de groaza si vedenii; mancarea nu-i face
placere, iar statul de vorba cu prietenii nu-i poate muta gandurile, nici nu-i
departeaza chinul, care il framanta. Ca un calau, constiinta, insotindu-l, il
sfasie si il biciuieste fara de ragaz; astfel, dupa savarsirea acelei fapte
nesabuite, constiinta merge cu el si, fara sa stie nimeni, il pedepseste
groaznic, fiind si paras si judecator”10.
9
Omilii la Facere XXII,2
10
Omilii la Facere, XX,3

6
 De-a lungul vastei sale opere, piscul oratoriei crestine arata ca trupul,
ca rationalitate plasticizata, inceteaza odata cu moartea. Nu acelasi lucru se
intampla si cu sufletul, pentru ca el este o rationalitate subiectiva si
constienta, depasind rationalitatea si sensibilitatea pasiva a naturii. Nefiind
din natura generala, subliniaza Sfantul Ioan, tocmai datorita creatiei
nemijlocite, sufletul nu poate disparea in ea, odata cu dizolvarea trupului
prin moarte in elementele componente. Sufletul este creat de Dumnezeu
dupa chipul Lui, cu menirea de a ridica principiile rationale ale lucrurilor la
unirea cu principiile eterne ale lumii, gandite de Dumnezeu, prin cunoastere
si conlucrare. Scopul creatiei se implineste, astfel, prin aducerea la existenta
persoanei constiente create, pentru ca si Creatorul este Persoana si pentru ca
lumea are drept scop realizarea unui dialog intre persoana suprema si
persoanele create.
Sfantul Ioan Gura de Aur, asa cum reiese si din cele spuse pana acum,
acorda adevarata valoare a omului, care, prin sufletul sau – chipul lui
Dumnezeu, trebuie sa mearga din treapta in treapta pe scara desavarsirii
pentru a ajunge si „dupa asemanare” cu Dumnezeu, dupa cum omul a si
primit porunca: „fiti voi desavarsiti, precum Tatal vostru cel ceresc
desavarsit este” (Matei V,48).