L 1
1. Audivit dominus orationes tuas, Donate carissiffie,
quas in conspectu eius per omnes horas <cotidie fundebas,
ceterorumque> fratrum nostrorum, qui gloriosa confessione
scntpitcrnam sibi coronam pro fidei meritis quaesierunt.
'2. Jit't'r', l(lt rit is ( )nrrrilrtr.s aclversariis, restituta per
orbem
lt.ltt( llrillrt;rlr', l)r( )l.lig:rtrr nuper ecclesia rursus exurgit et
nt,t lr rt (' gl, u i;r lt'nt;lluttt rlci, quod ab impiis fuerat eversum,
ntlsrr it'ortli:t tlorrtini I':rbricatu r. 3. Excitatuit enim deus prin-
('rf )('s r ltri tyntnn()runl nefaria et cruenta imperia resciderunt,
Ittttn:ut() generi providerunt, ut iam quasi discusso tristissimi
tcrtrporis nubilo mentes omnium pax iucunda et serena
laetificet. 4. Nunc post atrae tempestatis violentos turbines
placidus aer et optata lux refulsit, nunc placatus servorum
suorum <precibus> deus iacentes et afflictos caelesti auxilio
sublevavit, nunc maerentium lacrirnas extincta impiorum
conspiratione detersit. 5. Qui insultaverant deo, iacent, qui
templum sanctum everterant, ruina maiore ceciderunt, qui
iustos excarnificaverant, caelestibus plagis et cruciatibus
meritis nocentes animas profuderunt. 6. Sero id quidem,
sed graviter ac digne . 7. Distulerat enim poenas eorum
[. l)omnul li-a ascultat, preaiubite Donatusl, rugl-
r rurrile tale pe Care ?n fiecare zi, ore intregi, le rosteai
nr l:r[a S2, c gi rugile celorlalli frali ai noqtri2 care
;rrirr rndrturisirea lor glorioasd gi-au cigtigat pentru
rr rt.ritele credingei lor cor oana eternl3 . 2. latd, cI, dupl
( (. toli advers arii [nogtri] au fost zdrobili gi dupl ce
linirstea a fost reinstauratl pe pIm2nt, Biserica, distrusl
nu cu mult timp in urml, se ridicl din nou , iar templul
lr r i Dumn ezert, care fusese dlrimat de cei necre-
tlinciogi, este construit prin mila Domnuluia spre mai
nrlrrea Sa slavl . 3. CIci Dumnezeu i-a inllEat pe
{;}i/;",
lrrincipii care au anulat hotdririle nelegiuite gi singe- 6,76
r'oase ale tiranilor5 9i au vegheat asupra neamului
()rnenesc pentru C?, de acum, dupl Ce norii acelor
vremuriatdtde triste au fost ca gi risipi;i, paceapldcutl
,si senini sI inveseleascl inimile tuturot. 4. Acum, dupl
violentele virtejuri ale furtunii intunecate, strllucesc
pi cerul senin, gi lumina mult doritl. Acum, Dumnezeu,
imbunat de ruglciunile robilor SIi , i-z inll;at cu aju-
torul [SIu] ceresc pe cei coplepigi 9i mihnigi. Acum,
dupl ce apus capdtconspiraliei celor necredinciogi6,
Dumn ezeu le-a gters lacrimile celor intristafi. 5. Cei
care il batiocoriserl pe Dumn ezeu z^c la pdm2nt ; cei
care dlr2maserl templul sfint av cdzut intr-o ruind mai
mare ; cei care ii supuseserl la torturi pe cei drep;i
gi-au dat sufletele ticlloase sub loviturile cerului gi in
urma chinurilor binemeritate . 6. Aceastl [pedeapsd a
venitl tlrziu, dar asprl gi cuvenitl .7. CIci Dumnezeu
deus, ut ecleret in eos lnagnx ct rniral>ilil cxctllplil , quilrus
posteri docerent et deum esse unurn, et eLlndertr iudiceln
drgna vi(n)d<ice> supplicia impiis ac persecutoribus inro-
garq B. De quo<rum) exitu <scripto tes>tifi carr placuit, ut
omnes qui procul remoti fuerunt vel qui p<ostea fu>turi
Sunt, scirent, quatenus virtutem ac maieStatem Suam in
ex<tinguen>dis delendisque nominis sui hostibus deus
summus ostenderit. 9. Ab re ta(men non) est, si a principio,
ex quo est ecclesia constituta, qui fuerint persecutores
<eius> et quibus poenis in eos caelestis iudicis severitas
vindicavit, exponam.
Irrtilnitsc peclepsirca acestclrl pentru a cla exemple
rrr:rri .,$i minunate din Care cei Ce vor urtna sd inve[e
t'.1 t)untnezeu este uniCT qi Cd, aceSt Dumnezev eSte
irrtk,c:trtorul care ii lovegte pe cei necredinciogi 9i pe
;rr.r.scCutorii cregtinilor Cu pedepse demne de un
t;ltJlun'trtOr8. 8. DeSpre moartea aCeStOra Am vrut SI
rlr.p)Lto mlrturie in scris9, pentru ca toli cei care au
lr rst departe [de aceste evenimente] 9i cei cate vor
vLfni [dupI noi] sI gtie cum $i-a aritat Dumnezeu cel
l'reainaltto puterea gi mdrelia, d2ndu-i pieirii 9i nimi-
t'inclu-i pe dugmanii numelui SIurl. 9. Totugi, nu mi
sc pare nepotrivit daci voi ardta cate au fost chiar de
l;r inceput, de la intemeierea Bisericii, persecutorii
rrcesteia gi prin ce pedepse asprimea iudecltorului
('eresc s-a rdzbunat pe ei.

2 2

1.. Extremis temporibus Tiberii Caesaris, ut scriptum L. in ultimii ani ai [domniei implratului] Tiberius
Caesar, dupl cum citim cd scris, in timpul consulatu-
s-a
legimus, dominus noster Iesus Christus a Iudaeis cruciatus
esr post diem decimum Kalendas Apriles duobus Geminis lui celor doi Gemini, in ziua calendelor lui aprilie,
consulibus . 2. Cum resurrexisset die tertio, congregavit Domnul nostru Iisus Hristos a fost crucificat de iudeilz.
discipulos, quos metus comprehensionis eius in fugam 2. inviind a treia zi, gi-a adunat ucenicii pe c re Mt.28,1-10;
Mc. 16,1-8;
verterat, et diebus XL cum his commoratus aperuit corda aresta rea Sa ii insptrim2ntase 9i ii pusese pe fugl $i, Lc.24,L-10;
rtrmdn2nd impreunl cu ei timp de patrvzeci de zile,
In.20,1,11-18
eorum et scripruras interpretatus est, quae usque ad id Mr. 28,1&20;

tempus obscurae atque involutae fuerunt, ordinavitque eos le-a deschis inimile gi le-a ttrlmlcit Scripturile , care Mc. 16,15-
-18; Lc.
et instruxit ad praedicationem veritatis ac doctrinae suae pind atunci fuseserl greu de in;eles gi inc2lcite, i-a 24,50-53;
disponens testamenti novi sollemnem disciplinam. 3. Quo instruit $i le-a incredinfat misiunea de a predica ade- Fp. 1,4-L4
Cf. Lc. 24,32
officio repleto circumvolvit eum procella nubis et sub- virul gi invlldtura Sr", orinduind invdlitura sf2ntI a Cf. Ml
tractum oculis hominum rapuit <in> caelum. 4. Et inde Noului Testamentl4. 3. DupI ce a dus la bun sfir9it 28,t9-20;
Lc. 24,49;
discipuli, qui tunc erant undecirn, adsumptis in locum Iudae aceastd, lucrare, v2rtejul unui nor L-a invlluitls 9i, ln. 20,22 sqq.
proditoris Mathia (et) Paulo dispersi sunt per omnem terram ascuns privirii oamenilor, L-z ridicat la cer. 4. Din Mc. 16,19;
Lc. 24,5L;
ad evangelium praedicandum, sicut illis magister dominus acel moment, ucenicii Sei, Care erau atunci in nurnlr Fp. 1,9-14
de unspr ezece, dupl ce tlil s-au adtrugat Matia, in Mt. lo,?-4;
Mc. t4-19;
locul triddtorului Iuda, qi Pavel, s-au rlsp2ndit pe 3,
Lc. 6,L3-16
intreg plm2ntul pentru a predica Evanghelia, vQZ Fp. 1 ,L5-26.
 rrtlrTl]l q.E'rl r
46 rrerANTttl

usquc url llrirrc'ipiurn Neronis

imper avetat, €t per annos xxv
funda-
imperii per omnes provincias et civitates ecclesiae
Petrus
menta miserunt. ,- Cumque iam Nero imperaret'
miraculis, quae virtute
Romam advenit et editis quibusdam
multos
ipsius dei datasibi ab eo potest ate faciebat, convertit
conlocavit.
ad iustitiam deoque templum fidele ac stabile
6. eua re ad Neronem delata cum animadverteret non
modo Romae, sed ubique cotidie magnam multitudinem
defice re a cultu idolorum et ad religionern
novam damnata
ac nocens tyrannus,
vetusta transire, ut erat execrabilis
prosilivit ad excidendum caeleste templurn delendamque
Petrum
iustitiam et primus omnium persecutus dei servos
cruci aclfixit, paulum interfe cit.7. Nec tamen habuit
impune'
itaque
llc.spexit enim cleus vexationem populi sui. Deiectus
a summo tyrannus impotens
f'ustigicl imperii ac devolutus
nusquam repente comparuit, ut ne Sepulturae
quidem locus
8. Unde illum quidarn
in terr a tam malae bestiae appareret.
deliri credunt esse translatum ac vivum reservatum, sibylla
dicente:
Matricidam profugum a finibus
(terrae) esse ventururn,
perse-
ut quia primus persecutus est, idem etiam novissimus
<quod ne>fas
quatur et antichristi praecedat adventum, 9'-
prophetas vivos esse translatos in
est credere - sicut d.ror
Christi sanctum ac sem-
ultima <tempora) ante imperium
<quidam nostro)rum
piternUffi, .tr* descendere coeperit,
prorrrntiant: eodem modo etiam Neronem venturum putant,
(ut praecu)rsor diaboli ac praevius sit venientis ad vasta-
dOnem terrae et huma<ni ge>neris eversionern'
clupl cunl l)orttnul, tnvfl [ittoru l lor, lc porunciser6.
'['irnp cle doulzcci cinci cle ani, pintr la inceputul
,si
rlcrnrniei lui NerorT, ace;tia au pusbazele Bisericii in
tcrate provinciile gi cetlgile . 5. Nero era deja impl-
rrt c2nd Petru a sosit la Romal8; [Petru,] slv2rgind
urnele minuni, pe care le fd,cea prin puterea datd de
I)umn ezeu, i-a convertit pe mulgi la dreptate gi I-a
intrlgat lui Dumnezeu un templu de neclintit in cre-
clinfl. 6. Fiind ingtiin;at despre acestea, de indatd, ce
1r aflat cd, nu numai Ia Roma, ci peste tot, zilnic, o
rnare rnulgime renunla la cultul idolilor gi, blestemind
vechea credin;I, treceala noua religie, gi fiindci era
un tiran blestemat gi ticllos, Nero s-a apucat si ddrdme
templul divin gi sI nimiceascl dreptatea: fiind primul
dintre togi persecutorii slujitorilor lui Dumn ezevre,
l-a rlstignit pe Petru gi l-a omorit pe Pavel2o. 7. Dar
nu a rdmas nepedepsit. CIci Dumnezeu a vdzut chi-
nul la care a fost supus poporul Siu. De acee4 acest
tiran, neinfrA,nat pd,nd, atunci de la nimic, indepd,rtat cf.Ex. 3,7
de la conducerea Imperiului gi rlsturnat de pe treapta
cea mai de sus a puterii2l, a displrut dintr-o datd, cu
totul , 3i" incit nu s-a mai descoperit pe pem2nt nici
mtrcar mormintul acestei bestii ticlloa se22. 8. De
aceea, c2;iva nesibuiti cred cI [Nero] a fost dus [cine
gtie undeJ gi cd, e viu, dupl cuvintelei Sibilei23:
,uo fugar, ucigagul mamei sale, ya veni de la
capltul plmintului" -r
iar fiin dci a persecutat primul, tot el va persecuta $i
la sfdrgit, precedind veni rea Antihristului'n. 9. ASa ceva
nu este permis sI credem. DupI cum unii dintre noi
afirml cI doi profegi au fost dugi gi llsa[i in via1tr pdnd,
in ultimele clipe care vor preceda coborirea pe
plmint lui Hristos, tot
a im pd,rdliei sfinte gi vegnice a
astfel ei cred ci Nero se va intoarce ca precursor gi
vestitor al diavolului care va. veni pentru a devasta
plmintul gi a distruge neamul omenesc25 . l{,r11;,
 DESPRE MOARTEA PERSECUTORILOR, 49
48 LACTANTIU

3 3

huncc in>teriectis aliquot annis alter non

minor t. La cigiva ani dupr acesta, a apirut un alt tiran
1.. <P>ost
<Qui> Cum exerceret nu rnai pu;in crud, Domitian26. Acesta, in ciuda dom-
tyrannus <Domitianus> ortus est. niei sale odioase , a fost totugi mult timp o povard, pe
cervicibus incu-
invisam dominationem, subiectorum tamen umerii supugilor sri gi a condus netulburat [Imperiul
donec impias manus
bavit quam diutissime tutusque regnavit, Romanl pini cind ti-a indreptat miinile necredin-
postquarn vero ad perse-
adversus dominurn tenderet. z- cioase impot riva Domnului2T. 2. tntr-adevir, dupr ce
incitatus
quendum iustum populurn instinctu daemonurn a fost impins de o pornire demonici sx persecute
est, tunc traditus in manus inimicorurn
luit poenas. Nec
domi: etiam poporul celor drepEi, a fost pedepsit pentru crimele
satis ad ultionern fuit quod est interfectus sale, ctrzind in miinile dugmanilor stri. Nu a fost o
cum multa mirabilia
rnernoria nominis eius etasaest' 3' Nam rtrzbun are suficienttr faptul ctr a fost ucis in propriul
nobilia monu-
opera fabricasset, curn capitolium aliaque palat: pintr gi amintirea numelui stru a fost gtearstr.
persecutus est' ut
menta fecisset, senatus lta nomen eius
relinqueret ulla ves- 3. CIci degi construise multe edificii admirabile, res-
neque imaginum neque titulorum eius taurase capitoliul gi ridicase alte monumente vestitezs,
inureret ad
tigia, gtaviisime decretis etiam mortuo notam tyranni Senatul s-a ardtat atat de necrufitor fagd de numele
ignominiam sempiternam . 4. Rescissis
igitur actis
restituta est, sed stru, inc2t nu a mai rxmas nici o urmr din statuile gi
non modo in statum pristinurn ecclesia tempo- inscripEiile lgravate in onoarea sal gi, prin decrete, in
secutisque
etiam multo clarius ac floridius enituit, mod foarte aspru, i-a fost aplicattr chiar gi dupr moarteze
imperii clavum
ribus, quibus mult i acboni principes Romani
inimicorurn impetus passa dezon oarea vegnic 13o. 4. Asadar, dupr anularea de-
regimenque tenuerunt, nullos cretelor tiranului, Biseri ca a fost readustr nu numai la
porrexit, 5- ut iam
manus suas in orientem occidentemque starea de mai inainte, ci chiar a devenit cu mult mai
quo non religio
nullus esset terrarum angulus tam remotus strilucitoare gi mai infloritoare gi, in perioada ce a
tam feris moribus
dei penetrasset, nulla denique tdeil natio urmat, in care mulgi imptrrafi buni au de;inut pute rea
de1 cultu ad iustitiae opera mites-
vivens, ut non suscepto gi conducerea Imperiului, nefiind supusr nici unui
ceret. sed enim postea longa Pax rupta
est.
atac din partea dugmanilor, s-a rtrspnndit spre Orient
gi Occident3', 5. ala incit n-a mai fost nici un coll de
pe pIm2nt atet de indepdrtat incit religia lui Dumnezeu
str nu fi ajuns $i, in sfirgit, nici un neam care, trrind
duptr srlbatice obiceiuri, str nu se fi civil izatdupr adop-
ta,rea cultului lui Dumnezeu pentru faptele drepti-
liis'.instr mai tirziu aceasttr pace lungtr a fost [totugil
intrerupte.
50 LAC?ANTIU
4 4
1. Extitit enirn post annos ,,plurimos execrabile animal
Decius, qui vexaret ecclesiam: quis enim iustitiam nisi
malus persequatur ? z. Et quasi huius rei gratia provectus
esset ad illud principale fastigiuffi, furere protinus contra
deum coepit, ut protlnus caderet. i. Nam profectus adver-
Sum Carpos, qui tum Daciam Moesiamque occupaverant'
statimque circumventus a barbaris et cum magna exercitus
parte delectus, ne sepultura quidem potuit honorari, sed
exutus ac nuclus, ut hostem dei oportebat, pabulum feris ac
volucribus iacuit.
)aa
1. Non multo post Valerianus quoque non dissimili furore
correptus irnpias manus in deum intentavit et multum quarnvis
brevi tempore iusti sanguinis fudit. At illum deus novo ac
singulari poenae genere adfecit, ut esset Posteris docurnen-
tum adversarios dei semper dignam scelere suo recipere
mercedem. 2. Hic captus a persis non modo imperium, quo
fuerat insolenter usus, sed etiarn libertatem, quam ceteris
ademe rat,.perdidit vixitque in servitute turpissime . 3- Nam
rex Persarum Sapor, is qui eum ceperat, si quando libuerat
aut vehiculum ascendere aut equum, inclinare sibi Romanum
iubebat ac terga praebere et imposito pede super dorsum
eius illud esse verum dicebat exprobrans ei curn risu, non
DESPRE MOARTEA PERSECUTORILOR 51
1. Ctrci, duptr foarte mulgi ani, a, aplrut ca sI rtr-
neasctr Biserica Decius33, o fiartr dezgustltoare. Fiindcl
cine altcineva dacl nu un ticllos ar [putea] persecuta
clreptatea? 2. $i, ca gi cum pentru aceasta ar fi fost
ridicat pe culmile puterii, a inceput numaidecnt str se
dezltrn;uie cu turbare impotriva lui Dumnezeu'o p.ntnr
ca imediat dupi aceea sI se prlbugeascl . 3. CIci
pornind impotriva carpilor, care ocupaserl pe atunci
Dacia gi Moesia, gi fiind inconjurat de indattr de bar-
bari gi nimicit impreuntr cu o rnare parte a armateiss,
nu a putut avea nici mtrcar onoarea unui morrnant,
ci, despuiat de haine, a rtrmas gol, 2gz cum se cuve-
nea unui dugman al lui Dumnezeu, ca hranl fiarelor
gi ptrstrrilor35.
1. Nu mult duptr aceea, Valerian3T, fiind cuprins gi
el de o nebunie asemtrnltoare, $i-a ridicat miinile
nelegiuite impotriva lui Dumnezeu gi a vtrrsat, degi
pentru pufintr vreme, din plin s2ngele celor drepli3t.
Dar Dumnezeu l-a lovit cu un nou gi unic fel de
pedeapsl, pentru a da mtrrturie urma$ilor cd, du$-
manii lui Dumnezeu igi primesc intotdeauna rlsplata
cuvenittr pentru ticllogia lor. 2. Ctrzut in m2inile
pergilor, Valerian Si-a pierdut nu numai puterea, de
care se folosise cu neruginare, ci gi libefiatea pe care
le-o rtrpise altora gi a trtrit in cea mai ruginoastr
sclavie3e. 3. Ctrci Sapor, regele pergiloq cel care il
prinsese, ori de cite ori dorea str se urce in car sau
pe cal, ii poruncea romanului sI se aplece gi sI-gi
ofere spinarea.: punind piciorul pe spatele lui, ii spu-
nea in batjocurtr ci ,,acesta e adevtrrul, nu ceea ce
 Dl{til,H}: MOARTEA PHRti}:(;t'TORll.OR 5.1

52 I'ACTANTIi I

4' tte itle ;rictlrsertr roruanii in tablouri gi pe pereli". 4. Astfel,

quod in tabulis aut parietibus lt.nrani Pirrgc,c,t. lltrincl partel in acest mod foarte ,,dernn" la triumful
vixit, ur diu barbaris
dignissime triomphatus aliquamdiu l;rclversarului strul, Valerian a trtrit destul timp, a1a
derisui esset - ,- Etiam hoc ei
Romanum nomen ludibrio ac irrr:it numele de roman a ajuns pentru rnultl vreme
filium haberet imperatoreffi'
accessit ad poenartr, guod cum r lc batjocura gi risul barbarilor. ,. Ba mai mult, la
extremae non invenit
captivitatis suae tamen ac servitutis l:rccastlJ pedeapse s-a adlugat gi faptul cd, degi fiul
est. 6- Postea vero quam
urtorem nec omnino repetitus srlr-r era implrat, nu gi-a glsit totugi un rdzbunltor al
finivit, derepta est ei cutis
pudendam vitam in itlo dedecore (':rptiviH[ii gi foarte crudei sale sclavii gi nici [mdcarJ
rubro colore, ut in templo
et exuta visceribus pellis infecta n Lr s-a pus vreod atd. proble ma eliberlrii 1ui40. 6. De
clarissimi triumphi pone-
barbarorurn deorum ad memoriam l:rpt, dupl ce gi-a sf2rgit viala atAt de ruginoasl in aga
esset ostentui, ne nimium
retur legatisque nostris semper rlezonoare, i-a fost jupuite pielea gi, golitl de organe,
Romani viribus suis fiderent,
cum exuvias capti principis
cum igitur tales poenas de i-a fost vopsitl cu rogu pentru a fi a;ezatl in templul
apucl cleos suos cernerent. 7. zeilor barbari ca sI aminteascl un triurnf atAt de strl-
mirabile est ausurn esse
"no. nonnefacere, sed etiam cogitare
sacriregis creus exegerit, lucit gi ca str stea intotdeauna inaintea ochilor ambasa-
quemquam postea modo
dei regentis et continentis clorilor nostri, a1a incit romanii sI nu se mai increadl
aclversus maiestatem singularis in for[ele lor atunci cind vor zdri agezate lingl zeii
universa. pergilor pielea implratului captiv4t. 7. De vreme ce
Dumnezeu a pedepsit astfel sacrilegiile, oare nu e de
mirare cd, cineva a indrlznit chiar gi duptr aceea nu
str acgioneze, ci doar sI gindeascl impotriva rnlre[iei
unicului Dumnezeu, care guverneazd, gi le ctlprinde
pe toate ?

6 6

et Praeceps' 1. Aureli 1fr42, fiindcl

era nebun gi nesocotit din
1. Aurelianus, qui esset natura vesanusBrnen oblitus fire, degi igi amintea de captivitatea lui Valerian, uitind
q,arnvis captivitatem valeriani meminisset, totugi nelegiuirea gi pedeapsa acestuia, a stirnit prin
crudelibus factis lacessivit'
sceleris eius et poenae iram dei faptele sale pline de cruzime m2nia lui Dumnezeu.
cogitaverat licuit, sed
verum illi ne perficere quidem quae De fapt, lui Aurelian nu i-a fost ingnduit nici mlcar
est. 2- Nondum ad
protinus inter lnitia sui flroris extinctus sZ strvirgeascl ceea ce pllnuise, cdci rnoartea l-a
scripta pervenerant' et
provincias urteriores cruenta eius surprins in toiul prirnelor sale accese de nebun ie43.
Th raciae, cruentus ipse hurni
iam caenofrurio, qui locus est interemptus' 2. Decretele sale singeroase incl nu aiunsesertr in
quadarn suspicione ab amicis suis
iacebat falsa provinciile mai indep drtate, cind , la Cenofrurium,
o localitate din Tracia, [AurelianJ zd,cea deia la pd-
mint intr-o balta de sing€, fiind ucis de prietenii sIi

54 l'Ac'rANJ'l t
'
3. Talibus et tot exemplis coerceri posteriores tyrannos
oportebat : tt hi non modo territi non sunt, sed
audacius
etiam contra deurn confidentiusque fecerunt'
7
machi-
1. Diocletianus, qui scelerurn inventor et malorum
nator fuit, cum disperderet omnia, 0€ a deo quidem rnanus
potuit abstinere . z. Hic orbem terrae simul et avaritia et
timiditate subvertit. Tres enim participes regni sui fecit
in
quattuor partes orbe diviso et multiplicatis exercitibus, cum
singuli eorum longe maiorem numerum habere contenderent,
quam priores principes habuerant, curn soli rem publicam
gererent. i. edeo maior esse coeperat numerus accipien-
tium quam dantium, ut enormitate indictionum consumptis
viribus colonorum desererentur agti et culturae verterentur
in silvam . 4. Et ut omnia terrore complerentur, provinciae
quoque in frusta concis ?e z multi praesides et plura officia
,ing.rtir regionibus ac paene iam civitatibus incubare, item
quibus
rationales multi et magistri et vicarii praefectorum,
omnibus civiles actus admodurn rari, sed condemnationes
tantum et proscriptiones frequentes, exactiones rerum
innu-
et in exac-
merabilium non dicam crebrae, sed perpetuae,
tionibus iniuriae non ferendae' 5' Haec quoque tolerari
(non) possunt quae ad exhibendos milites spectant' Idem
[X:SI'Rh: MOA RTHA IIERSIiCI'TOR I LOR
,lirr cluz:r unei false suspiciuniaa. 3. in urma atdtor
(.xctllple de acest fel, tiranii care au domnit in conti-
nrurre ar fi trebuit str Se potoleasctr: insl nu numai ctr
nu s-au insptrimintat, dar I s-au impotrivit lui Dumne-
zeLr cu mai multl indrdzneall gi nerupinare.
7
1. Dioclegianat, uneltitor de rele gi autor al [mul-
torl crime, fiindcd era pornit sI distrugl totul, nu s-a
lrutut abgine nici mtrcar de a-L infrunta pe Dumne-
zeu . 2. AvariEia gi teama, deopotrivtr, 2u fost cauzele
clistrugerilor pricinuite de acesta pe faEa ptrmintului.
Pe algi trei gi i-a asociat^ la conducere, implriind
Imperiul in patrua6 gi sporind num2irul armatelor,
deoarece fiecare dintre acegtia ctruta str aibi un nu-
rnlr mai mare de soldagi decit avuseserl implralii
de dinainte, atunci cind conduceau singuri statulaT.
3. Pintr intr-atit num2lrul celor stipendia;i aiunsese sI
deplgeasc$ nurnlrul contribuabililor, incXt ogoarele
au fost pdrdsite, resursele colonilor s-au secltuit din
cauz impozitelor enorme, iar culturile s-au transfor-
mat in pIdurias. 4. $i pentru ca teama str se rlspin-
deasctr peste tot, pdnd, gi provinciile au fost, la r2ndul
lor, fdrdmigate fdrd nici un rost; rnulti guvernatori de
provincii gi mai multe oficii administrative au fost
stabilite in fiecare regiune gi chiar in fiec are cetate4e .
De aseme nea, mulEi contabili, inal;i func;ionari 9i
vicari ai prefecfilor se ocupau de foarte puline pro-
bleme de interes civil, insi de foarte multe condam-
nlri gi proscrieri, iar confisclrile de nenumdrate bunuri
au devenit, nu ag Spune frecvente, Ci continue; in
timpul incaslrilor impozitelor nici nedreptlfile de
nesuportat lnu lipseau]. 5. Nici [taxeleJ care priveau
intrejinerea soldagilor nu mai puteau fi suportate5o.

56 LACTANTIU
insatiabili avaritia thesauros numquam minui volebat, sed
semper extraordinarias opes ac largitiones congerebat, ut ea
quae recondebat, integra atque inviol ata servaret. 6- Idem
cum variis iniquitatibus immensam faceret caritatem, legem
pretiis rerurn venalium statuere conatus est. 7 ' Tunc ob
exigua et vilia multus sanguis effusus, nec venale quicquam
metu apparebat et caritas multo deterius exarsit, donec lex
necessitate ipsa post multorum exitium solveretur. 8- Huc
accedebat iniinita quaedam cupiditas aedificandi, non minor
provinciarum exactio in exhibendis operariis et artificibus
Lt plaustris omnibus quaecumque sint fabricandis operibus
neces saria. 9. Hic basilicae, hic circus, hic rnoneta,
hic
armorum fabrica, hic uxori domus, hic filiae. Repente magna
pars civitatis exciditur. Migrabant omnes cum coniugibus ac
iiberis quasi urbe ab hostibus capta. 10. Et cum perfecta
haec fuerant curn interitu provinciarum, ,,non recte facta
sunt,, aiebat ,,alio modo fiant." Rursus dirui ac mutari necesse
erat iterum fortasse casu ra. lta semPer dementabat Nicome-
diam studens urbi Romae coaequare. 11. Iam illud Praetereo,
quam multi perierint Possessionum aut oPum gratia' Hoc
enim usitatum et fere licitum consuetudine malorufll. 12- Sed
in hoc ilud fuit praecipuum, quod ubicumque cultiorern
agrum viderat aut ornatius aedificium, iam parata domino
DBSPRE MOARTEA PERSECUTORII.OR 57
'l'()t Diocle[ian, dintr-o nepotolittr avari;ie, nu dorea
nicicldatt st-gi vadtr diminuate averile: Iner€u aduna
lrogtr[ii li fonduri irnense, pentru ca tot ce punea
tlcoparte str fie ptrstrat intreg gi neatins. 6. Tot el,
tlcoarece prin diferite abuzuri provocase o incontro-
lrrbiltr inflagie , ? incercat se impunl o lege a prefurilor
mtrrfurilor. 7. Atunci, din cavza unor produse mirunte
.,si ftrrtr valoare, s-a vtrrsat mult s2nge gi, de teama pe-
c-lepselor, nimic nu mai era scos la vinzare, preturile
crescind foarte mult, pinl cind, duptr rnoartea mul-
trrra, prin chiar forla lucrurilor, legea a incetat sI se
mai aplice'r. 8. La acestea se adtrugau acea dorinltr
nemtrsurattr de a construi gi impozitele deloc mici
smulse provinciilor pentru intrefinerea muncitorilor,
megterilor gi carelor de tot^ felul, care erau necesare
la executarea lucrtrrilor. 9. Aici [se ridicaul bazilici,
dincolo un circ, aici o monetlrie, dincolo o fabrictr
de arme, aici o castr sofiei, dincolo o castr pentru
fiica sa. in scurt timp o mare parte a cetelii a fost
demolatl. To[i [ocuitorii] plecau din orag in mastr
impreuntr cu sofiile gi copiii lor, c gi cum orapul
le-ar fi fost cucerit de ctrtre dugmani. 10. lar cind
toate aceste construclii erau termin ate, ducind la
ruintr provinciile, imptrratul ' spun ea,: ,Nu au fost
ftrcute a;a cum trebuie, facegi-le in alt fel !". Trebuia
deci ca aceste edificii, care uffnau poate str fie ddri-
mate a doua oard,, str fie distruse 9i reflcute. Nu punea
niciodatd, capdt nebuniei, strtrduindu-se sI factr din
Nicomedia o a doua Romtr52. 11. Trec sub ttrcere
acum c2t de mul$ au fost cei care au murit din cavza
posesiunilor gi averilor lor. Duptr obiceiul [imptrra-
;ilorl tictrlogi, aceastd, practictr aiunsese sI fie folosittr
gi chiar considerat tr legald. 12. instr Dioclefian avea
un obicei aparte, in sensul cd, oriunde vedea un
ogor mai bine cultivat sau o clldire mai eleganttr, pe
loc era pregltittr acu zalia gi pedeapsa capitall pentru
,8 LACTANTIU DESPRE MOARTEA PERSECUTORILOR 59

aliena fi putut lua averile

calumnia et Poena capitalis, quasi non posset raPere stlpnnul lor, ca gi cum nu ar
sine sanguine. altuia fdril, vtrrsare de singe.

8 8

1. Quid frater eius Maximianus, gui est dictus Herculius 1. Ce str nnai vorbesc despre fratele stru Maxi-
?

Non dissimilis ab eo: nec enim possent in amicitiam tam mian , care a fost numit Herculiuss3 ? Nu se deosebea
fidelem cohaerere, nisi esset in utroque mens una'
eadem cu nimic de €1, clci nu i-ar fi putut lega o prietenie
diffe-
cogitatio, parvoluntas, aequa sententia. 2. Hoc solum amt de solidtr dacd nu ar fi avut aceeagi judecattr,
rebant, quo d avaritia maior in altero fuit, sed plus
timiditatis, aceleagi ginduri, vointtr egald gi plreri asemtrntr-
sed plus animi, non ad bene
in altero vero minor avaritia, toare54. 2. Se deosebeau doar intr-o singurl privin;tr :
faciendum sed ad male - !' Nam cum ipsam imperii sedem Diocle[ian era foarte lacom, dar foarte fricos, in timp
teneret Italiam subiacerentque opulentissimae provinciae, ce Maximian era mai pugin lacom, dar era plin de
tam
vel Africa vel Hispania, non erat in custodiendis opibus cutezanle, instr nu c2nd trebuia sI factr bine, ci doar
diligens, quarum ilti copia suppetebat.4. Et cum opus
esset, atunci c2nd strv2rgea rtrul55. 3. Ctrci degi delinea
indiciis
non deerant locupletissinni senatores qui subornatis partea cea rnai importanH a Imperiului, Italia, gi
ita ut effoderentur assidue
affectasse imperium dicerentur, avea sub sttrpinire provinciile cele mai bogate, ca
lumina senatus. Cruentissimus fiscus male Partis opibus Africa gi Hispania, [MaximianJ nu era atit de dornic
;ii;;tu,. ,.Iam libido in homine pestifero non modo ad
verum
de a ptrstra bogltiile pe care le avea la dispozigie din
corrumpendos mares quod est odiosum ac detestabile, belgug. 4. lat dacl, era nevoie, ru lipseau senatorii
iter
etiam ad violandas primorurn filias. Nam quacumque foarte boga;i, despre care se spunea, pe baza unor
praesto.
fecerat, avulsae a cornplexu parentum virgines statim denunturi, cd ar fi urmtrrit str puntr mina pe putere,
6. His rebus beatum se iudicabat, his constare felicitatem ara incit ,,luminile" Senatului erau neostoit depo-
imperii sui purabar, si libidini et cupiditati malae nihil sedate de averi. Fiscul m2njit de foarte mult s2nge
denegaret. 7. constantium praetereo, guoniam dissimilis er^ plin de bogllii pe nedrept adunate. 5. C2t despre
ceterorum fuit dignusque qui solus orbem teneret. pofta [care-l devoral pe acest om abject, [ea sttrtea]
nu numai in coruperea tinerilor - ceea ce este odios
gi detestabil -, ci chiar in siluirea fiicelor cettrtenilor
de prim ran g'6. CIci oriunde se ducea, de indattr [i se
ofereauJ fecioare smulse cu forga din bra;ele ptrrin-
lilor. 5. El se considera fericit gi socotea ctr prosperi-
tatea domniei sale era asigurate dacd nu refuza nimic
tictrloaselor sale pllceri pi pofte . 7. in ceea ce-l pri-
vegte pe ConstantiussT, nu am nimic de spus, deoa-
rece, deosebindu-se de ceilalgi, a fost singurul vrednic
str conductr [imperiulJ lumii58.
 DIiSPRIi MOARTEA PERSNCTITORILOR 6t
50 LACTANTI IJ

9
I
1. Alter vero Maximianus, quem sibi generum Diocletianus
L. Cit despre celilalt Maximian [Galerius]5e, pe
care Diocle$an ti-l flcuse ginere, a fost mai rlu nu
asciverat, non his duobus tantum quos tempora nostra
cloar dec2t cei doi [tirani] p. care timpurile noastre
senserunt, sed omnibus qui fuerunt rnalis peior- 2- Inerat
i-au cunoscut, ci decit togi ticllogii care au existat
huic bestiae naturalis barbaries, efferitas a Romano sanguine
[vreodatdl.2. Colcliau in el cruzimea naturald a unei
aliena r* 11ol mirum, cum mater eius Transdanuviana infes-
fliare gi o sllblticie strlinl s2ngelui roman. Nu-i de
tantibus Carpis in Daciarn novatrn transiecto amne confu-
mirare, clci mama sa, o femeie de dincolo de DunIre,
gerat. i.Erat etiam corpus moribus congruens, status celsus,
fugise, trecind fluviul, dupl ce carpii au nlvilit in
caro ingens et in horrendam magnitudinem diffusa et inflata.
Noua Dacie5o. 3. Chiar gi fizicul lui era pe mlsura
4. Denique et verbis et actibus et aspectu terrori omnibus
caracterului : statura inalttr, o rnastr uriagl de carne
ac formidini fuit. Socer quoque eum metuebat acerrifile :
tumefiati, gi rlspinditl pe imensul sIu corp dezgus-
cuius timoris haec fuit causa . ,- Narseus rex Persarum con-
ttrtor. 4. Pe scurt, bf;ga spaima gi frica in togi gi prin
citatus domesticis exemplis avi sui Saporis ad occupandum
vorbe, gi prin fapte, gi prin privire. Chiar fi socrul sIu
orientem cum magnis copiis inhiabat.6. Tunc Diocletianus,
se temea groaznic de el, din pricina urmtrtoarei in-
ut erat in omni turnultu meticulosus animique deiectus,
t2mpltrfi:5. Narseus6t, regele pergilor, urm2nd exem-
simul et exemplum valeriani timens, non ausus est obviam
plul familiei sale gi al bunicului siu, Sapor62, dorea str
tendere, sed hunc per Armeniam misit ipse in Oriente
ocupe Orientul cu o numeroasl armatd63. 6. Atunci,
subsistens e[ aucupans exitus rerum . 7. Ille insidiis usus
Dioclefian, care in orice confruntare era govlielnic
barbaros, quibus rnos est cum omnibus suis ad bellum
gi lipsit de curaj, temindu-se in acelagi timp gi de
pergere, multitudine impeditos et sarcinis occuPatos non
soarta avutl de Valerian, nu a indriznit sI i se im-
difficiliter oppressit fugatoque Narseo rege reversus cum
potriveasctr regelui Narseus, ci l-a trimis pe ginerele
praeda et manubiis ingenitibus sibi attulit superbiam, Dio-
slu prin Arrnenia ca str-l atace, el rlminlnd in Orient
cletiano timorem. 8. In tantos namque fastus post hanc
gi agteptind sfirgitul evenimentelor. 7. Galerius, orga-
victoriam elevatus est, ut iam detrectaret Caesaris nornen.
nizind ambuscade, i-a invins foarte ugor pe barbari,
euod cum in litteris ad se datis audisset, truci vultu ac voce care se migcau greu din cauza mulgimii lor gi erau
impovdrali de bagaie clci au obiceiul sI plece la
rizboi cu tot ce 2u -, gi, punindu-l pe fugl pe regele
Narseus, s-a intors plin de trufie cu pradd, gi cu foarte
mulgi bani obginuli din vinzarea pIrfii din pradi, ce-i
revenise, btrgind spaima in Diocletian. 8. Dupd aceastd
victor ir6o , trufia sa a crescut pintr acolo incit dispre-
[uia pi titlul de Caesar65. Cind a auzit acest titlu, intr-o
scrisoare adresatl lui, a strigat cu un aer furios gi cu

62 LAcTANTI u
terribili excl amabat : ,,Quousque Caes ar?" . 9. Exinde insolen-
tissime agere coepit, ut ex Marte se procreatum et videri et
dici vellet Bmquam alterum Romulum maluitque Romulam
matrern stupro infam are, ut ipse diis oriundus videretur.
10. Sed differo de factis eius dicere, ne confundam tempora.
postea enim quam nornen imperatoris accepit, exuto socero'
tum demum furere coepit et contemnere omnia. ltr'- Diocles -
<sic> enirn ante imperium vocabatur - curn rem publicam
talibus consiliis et talibus sociis everteret, cum pro sceleribus
suis nihil non mereretur, tamdiu tamen surnrna felicitate reg-
navit, quamdiu manus suas iustonrm sanguine non inquinavit.
lz. euam vero causam persequendi habuerit exponarn.
10
1. Cum ageret in partibus Orientis, ut erat Pro timore
scrutator rerurn futurarurn, immolabat pecudes et in ieco-
ribus earum ventura quaerebat. 2. Tum quidem ministrorum
scientes dominum cum adsisterent immolanti, imposuerunt
frontibus suis immortale signum: euo facto fugatis daemo-
nibus sacra turbata sunt. Trepidabant aruspices nec solitas
in extis notas videbant et quasi non litassent saepius immo-
labant . j. Verum identidem mactatae hostiae nihil osten-
debant, donec magister ille aruspicum Tagis seu suspicione
seu visu ait idcirco non respondere sacra, quod rebus divinis
profani homines interessent. 4. Tunc ta furens sacrificare
non eos tantum qui sacris ministrabant, sed universos qui
DESPRE MOARTEA PERSECI.ITORILOR 63
o voce insptrimlnttrtoare : ,,Pind. cind [voi fi numit totJ
Caesar?'.9. Apoi a inceput sI se poarte foarte arogant,
inclt dorea str treacil, drept un al doilea Romulus gi
sI fie numit fiul lui Marte, preferind sI-i discrediteze
reputagia Romulei, rnama, sa, numai ca si aparl drept
cobordtor din 2ei66.10. Dar voi vorbi [in altd, partel
despre faptele acestuia, ca sI nu amestec perioadele de
timp. Duptr ce, inllturindu-gi socrul, a primit titlul
de imp drat67 , a inceput sl-gi iasl cu totul din mingi gi sI
le dispretuiascl pe toate. 11. Diocles - clci <aga) se
numea [Dioclegianl inainte de a ajunge impirat"-, degi
ducea la ruinl statul cu asemenea planuri gi astfel de
aliaEi gi degi nu a cigtigat nimic prin crimele sale, a
dornnit totugi in cea mai mare fericire atdt timp cdt
nu ti-a intinat miinile cu singele celor drep1i68. 12.
Voi ardta ce motiv a avut de fapt pentru a-i persecuta.
10
1. Pe cind se afla in provinciile orientale, fiind
preocuptt, de frici, si-gi cunoascl viitorul, sacrifica
anirnale gi cluta semne prevestitoare in ficatul victi-
melor. 2. Atunci, cXEiva dintre slujitorii sli care-L
cunoscuserl pe Domnul, in timp ce il asistau pe cel
care fd,cea sacrificiul, gi-au flcut pe frun[ile lor sem-
nul nemuritor6e. Acest gest, izgonind demonii, a tul-
burat ritualurile [plginel. HaruspiciiTo se agitau de
zor gi nu vedeau in mtrruntaie semnele obignuite $i,
ca gi cum sacrificiul nu ar fi avut loc, sacrificau din
nou. 3" Dar, in acelagi fel, animalele jertfite in conti-
nuare zeilor nu au artrtat nimic , pind, cind faimosul
Tages7l, mai-marele haruspicilor, fie btrnuiod, fie
vd,zdnd ceva, a spus ctr sacrificiile nu dau un rlspuns
deoarece la ceremoniile religioase asisttr oafileni pro-
fani. 4. Atunci, innebunit de urI, [Dioclelianl a po-
runcit ca nu numai cei care celebrau serviciul religios,
64 LACTANTI U
erant in palatio iussit et in eos, si detrectassent, verberibus
animadverti, datisque ad praepositos litteris, etiam milites
cogi ad ne fanda sacrificia praecepit, ut qui non paruissent,
miiitia solverentur. j. Hactenus furor eius et ka processit,
nec amplius quicquam contra legern et religionem dei fecit.
6. Deinde interiecto aliquanto tempore in Bithyniam venit
hiematum eodemque tum Maximianus quoque caesar in-
flammatus scelere advenit, ut ad persequendos christianos
instigaret senem vanum, gui iam principium fecerat. cuius
furoris hanc causam fuisse cognovi.
t1
1. Erat mater eius deorum montium cultrix. Quae cum
esset mulier admodum superstitiosa, dapibus sacrificabat
paene cotidie vicanis suis epulas exhibebat. Christiani
et^cilla cum gentibus epulante ieiuniis hi et
abstinebant,
orationibus insistebant. 2. Hinc concepit odium adversus
eos ac filium suum non minus superstitiosum querelis
muliebribus ad tollendos homines incitavit' 3. Ergo habito
inter se per totam hiemern consilio cum nemo admitteretur
et omnes de summo statu rei publicae traclari arbitrarentur,
diu senex furori eius repugnavit ostendens quam perni-
ciosum esset inquietari orbem terrae, fundi sanguinem mul-
torum; illos libenter mori solere ; satis esse si palatinos
tantum ac milites ab ea religione prohiberet. 4. Nec tamen
DI.:SPRH MOARTHA PI.:RSECUTORILOR 65
t'i to[i cei care se gtrseau in palat sI aducl jertfe,
,si
irrr dactr ar fi refuzatt str fie pedepsiti cu bicele. Prin
orclinele scrise date [de el] comandanEilor, t-a con-
strlns pl,nd. gi pe soldagi sI participe la sacrificiile
rrelegiuite , iar daci acegtia ar fi refuzat, [trebuiau] sI
t'ie eliberati din serviciul militarTz. 5. Pind aici a ajuns
rrebunia gi ura acestuia, gi nu a flcut nimic mai grav
impotrrva legii gi religiei lui Dumnezeu. 6. Mai apoi,
clupi cdtva timp, [Diocle;ianJ a venit in Bithynia ca
s:I-gi petreacl iarna73, gi tot acolo a ajuns gi cezarvl
Maximian [Galerius], aprins de dorinla nelegiuitl de
a-l instiga pe bltrinul glunos care deja luase primele
misuri pentru a-i persecuta pe cregtiniTa. Am aflat [gil
care a fost cauza nebuniei acestuia.
11
L. Mama sa, adoratoare a zeilor munlilor gi femeie
foarte superstitioas d" , oferea aproape in fiecare zi
ospele in cinstea zeilor gi dldea de mincare compa-
triogilor ei. Cregtinii nu luau parte la aceste ospete, ci
se dedicau postului gi rugtrciuniloq in timp ce ea se
osplta cu pig2nii. 2. Din a.ceastd, cauzd,, [Romula] a
inceput sI-i urascl pe cregtini $i, prin tinguiri fe-
meiegti, l-a intlritat ti pe fiul ei, ou mai pulin super-
stifios, sl-i omoare pe acegti oameni. 3. Aga cL, toatd,
iarna au avut loc discugii la care nimeni nu era admis
gi la care toli considerau cd, sunt dezbdtute proble-
mele cele mai insemnate ale statului. Btrtrl,nul [impd-
ratl a [inut piept mult timp furiei celuilalt, ardtindu-i
clt de periculos ar fi sI tulbure pacea intregii lumi,
sI verse singele atator oameni; li-a amintitJ cd acei
[cregtinil obignuiesc sI moarl de bunlvoieT6 gi cd ar
fi suficient dacl i-ar opri de la aceastd, religie pe cei
din palat gi pe soldagi. 4. Totugi, nu a putut domoli