Bariere (obstacole) în calea comunicării.

Stanton N. (1995) evidenţiază câteva din barierele comunicării sub forma:

1) – diferenţe de percepţie = modul în care noi privim lumea este influenţat de experienţele
anterioare, astfel că percepţiile ca şi interpretarea unor situaţii se va face în mod diferit,
astfel încât aceste diferenţe de percepţie sunt numai rădăcina multor alte bariere de
comunicare;

2) – concluziile grăbite = deseori vedem şi auzim doar ce dorim, evitând să recunoaştem

realitatea în sine;

3) – stereotipiile = învăţând permanent din experienţele proprii, vom întâmpina riscul de a trata
diferite persoane ca şi cum ar fi una singură, fără să facem diferenţe între ei;

4) – lipsa de cunoaştere = este dificil să comunicăm eficient cu cineva care are o educaţie diferita
de a noastră, ale cărei cunostinţe în legătură cu un anumit subiect de discuţie sunt mult mai
reduse, iar cel care comunică trebuie să fie conştient de discrepanţa între niveluri de cunoaştere şi
să se adapteze în consecinţă;

5) – dificultăţi de exprimare = dacă sunteţi emiţător şi aveţi probleme în a găsi cuvinte pentru a
ex-prima ideile proprii, aceasta va fi în mod sigur o barieră în comunicare şi inevitabil, trebuie să
remediaţi situaţia, iar lipsa de încredere ca şi cauză a dificultăţilor de comunicare, poate fi
învinsă prin pregătirea şi planificarea atentă a mesajelor;

6) – lipsa de interes = este una dintre cele mai mari bariere în comunicare legata de interlocutor
pentru mesaj; acolo unde lipsa de interes este evidentă, trebuie acţionat cu abilitate pentru a
direcţiona mesajul astfel încât să corespundă intereselor şi nevoilor celui ce primeşte mesajul;

7) – emoţii = emotivitatea atât a emiţătorului cât şi a receptorului pot constitui o barieră ce poate
bloca complet comunicarea, de aceea în asemenea situaţii e necesar a evita comunicarea, dar e
necesar un echilibru in controlul acestora;

8) – personalitatea =„ciocnirea personalitătilor” este una dintre cele mai frecvente cauze ale
eşecului în comunicare, e necesar să fim pregătiţi pentru ori-ce schimbare atât a noastră cât şi a
interlocutorului ce-l avem.

Din perspectiva unei analize psihosociale, comunicarea reprezintă ansamblul proceselor prin care
se efectuează schim-buri de informaţii şi de semnificaţii între persoane aflate într-o situaţie
socială dată.

Pasecinic V (2000) vorbeşte despre psihologia comunicării umane ca o necesitate în a cunoaşte,

dar mai ales în a evita rezistenţa psihologică a interlocutorului prin:
 1. - evitaţi convorbirile negative, nu vă plângeţi, nu puneţi pe umerii altora, propriile
probleme şi greutăţi;

2. - evitaţi formele de adresare care îl înjosesc pe partener;

3. - evitaţi manifestările de intoleranţă, de iritare faţa de cei din jur, mai ales în prezenţa lor;

4. - nu admiteţi în comunicare presiunea şi forţa, ameninţările cu pedeapsa sau cu alte

consecinţe negative;

5. - nu acceptaţi „provocarea” partenerului fără argumente ponderabile, evitaţi certurile

nevinovate;

6. - evitaţi să vă opuneţi în mod demonstrativ altor oameni;

7. - abţineţi-vă de a vă amesteca în chestiunile altor oameni, de a fi sâcâitori.

EXPRIMAREA PROPRIILOR OPINII

Argumentarea.
Fiecare om posedă o sumă şi opinii pe care le consideră adevărate sau demne de
încredere. De cele mai multe ori, întrucât le considerăm adevărate pentru el, gândeşte că pot fi la
fel de valabile şi pentru ceilalţi.

Ce este argumentarea?
Argumentarea, în mod tradiţional, a fost considerată totalitatea mijloacelor pe care le
folosim pentru a ne fundamenta opiniilor şi pentru a le împărtăşi altora.

Argumentarea reprezintă o manieră de rezolvare constructivă, prin colaborare, a

dezacordurilor, prin interacţiuni verbale menite să pună capăt unui conflict de opinii.

Argumentarea reprezintă o formă de comunicare instrumentală, care se bazează

pe raţionamente şi dovezi pentru a influenţa convingerile şi comportamentul cuiva prin
folosirea de mesaje orale sau scrise.

Scopul celui care practică argumentarea este să câştige acordul publicului referitor la chestiunea
aflată în discuţie.
Argumentarea nu este un scop în sine, ci un mijloc de a ajunge la un consens sau la o hotărâre.

Folosim argumente pentru a comunica. Atunci când argumentăm o facem pentru a

obţine aderarea celorlalţi la o idee pe care, de cele mai multe ori, o dorim
transformată într-o acţiune a celor cărora o împărtăşim.
 A realiza aceasta înseamnă însă a lua o decizie iar rolul argumentării este de a
convinge pe ceilalţi să aleagă o anumită acţiune.

De fapt, argumentarea este unul din mijloacele de a influenţa opinia, atitudinea sau
comportamentul celor cu care comunicăm.

Utilitatea folosirii argumentelor în diferite situaţii cotidiene, este motivată, deoarece

opiniile, convingerile şi comportamentele au, de multe ori, serioase consecinţe.
Comunicarea in cadrul echipei medicale

Tehnici de îmbunătăţire a muncii în echipă

- alegeţi persoanele care se vor adapta culturii şi muncii celorlalţi dar care, totuşi, au
capacitatea de îşi asuma responsabilitatea când este necesar

- accentuaţi faptul că munca constructivă în echipă este o valoare fundamentală

- fixaţi obiective cu deschidere mare pentru persoanele care trebuie să lucreze împreună.

- evaluaţi performanţa oamenilor nu numai pe baza rezultatelor obţinute dar şi pe baza

gradului în care aceştia susţin valoarea muncii în echipă

- încurajaţi personalul să creeze reţele de lucru – lucrurile se realizează în organizaţii, ca şi

în lumea exterioară, în funcţie de persoana pe care o cunoaştem şi de ceea ce cunoaştem.

- Faptul că suntem corecţi dar nu putem să îi facem pe ceilalţi să meargă alături de noi, nu
este un lucru pozitiv.

- descrieţi şi gândiţi-vă la organizaţie ca la un sistem de echipe unite printr-un scop comun.

Nu puneţi accent pe ierarhie, nu vă alarmaţi dacă vor exista dezacorduri – amintiţi-vă de
valoarea conflictului „constructiv” ca motor al progresului

- planificaţi „zilele libere” şi conferinţele pentru echipele de lucru astfel încât acestea să
poată să se reunească şi să exploreze unele probleme reale fără presiunea muncii zi de zi

- recunoaşteţi şi recompensaţi persoanele care au lucrat bine în cadrul echipelor

- introduceţi sistemele de recompensare a echipei – recompensarea echipelor pentru

realizarea obiectivelor
 - utilizaţi programele de pregătire pentru deprinderea creării contractelor interumane.
Deseori acestea pot avea rezultate extrem de benefice, superioare chiar unor cursuri de
aptitudini speciale

- utilizaţi abilităţile de creare a echipei şi pe cele de pregătire interactivă pentru a îmbogăţi

celelalte abordări, dar nu vă bazaţi că vor avea efect în afara cazului în care mesajele pe
care le conţin sunt în concordanţă cu cultura şi valorile organizaţiei

In cadrul echipe de lucru medicala:

1. Relaţie să fie de tip participativ

2. Sprijinirea şi încurajarea iniţiativei personale în limitele competenţei
3. Formularea şi comunicarea cerinţelor în mod clar şi precis pentru a nu lăsa loc
interpretărilor eronate

De pe poziţia de asistent medical coordonator/şef, nu sunt indicate:

1. comportamentul de tip dictatorial
2. controlul excesiv al modului în care sunt îndeplinite sarcinile
3. criticile excesive
4. colaborarea profesionalăsă sa fie în interesul pacientului
5. comunicarea cu medicul de specialitate se face în scris (indicaţii medicale, tratamente etc.)
6. Dacă avem divergenţe de opinie cu colegul, nu le discutăm în faţa pacientului
7. Nu coalizăm cu pacientul în vreo “campanie” de denigrare a vreunui coleg sau alt cadru medical
8. Luăm parte la activităţile celorlalţi colegi, fără a interfera în mod neadecvat
9. La scrierea planului de îngrijiri, folosim un scris citeţ, cu majuscule dacă e posibil, pentru a evita
erorile
ASISTENTUL MEDICAL

Exercitare profesiunii de asistent medical

 este un drept al oricărei persoane fizice,
 cetăţean român sau străin,
 posesor al diplomei de asistent medical eliberat de o instituţie de învăţământ recunoscută de lege şi
 având competenţa necesară pentru participarea la îngrijrea sănătăţii
1. persoanei,
2. a familiei şi
3. a comunităţii,
este reglementată prin: O.U.G. nr.144/2008

 Activităţile exercitate cu titlul profesional de ASISTENT MEDICAL GENERALIST sunt

următoarele (art.6):
1. stabilirea nevoilor de îngrijiri generale de sănătate şi furnizarea serviciilor de
îngrijiri generale de sănătate, de natură preventivă, curativă şi de recuperare;
2. administrarea tratamentului, conform prescripţiilor medicului;
3. protejarea şi ameliorarea sănătăţii;
4. elaborarea de programe şi desfăşurare de activiţăţi de educaţie pentru sănătate;
5. facilitarea acţiunilor pentru protejarea sănătăţii în grupuri considerate cu rsic;
6. desfăşrarea activiăţilor de cercetare în domeniul îngrijirilor generale de sănătate
de către asistenţii medicali generalişti licenţiaţi;
7. participarea la protejarea mediului ambiant;
8. întocmirea de rapoarte scrise referitoare la activitatea specifică desfăşurată;
9. organizarea şi funcţionarea de servicii de îngrijiri de sănătate comunitară;
10. participarea asistenţilor medicali generalişti abilitaţi ca formatori, la pregătirea
teoretică şi practică a asistenţilor medicali generalişti în cadrul programelor de
educaţie continuă;
11. pregătirea personalului sanitar auxiliar;
12. desfăşurarea de activităţi de educaţie în instituţii de învăţământ pentru pregătirea
viitorilor asistenţi medicali.

Activităţile desfăşurate de asistenţii medicali se exercită cu asumarea responsabilităţii privind

planificarea, organizarea, furnizarea serviciilor, precum şi cu privire la totalitatea actelor şi
tehnicilor practicate.
______________________________________________________________________________
Exercitarea profesiei de asistent medical generalist, moaşă, asistent medical
*** este incompatibilă cu orice acţiune de natură a aduce atingere demnităţii profesionale de asistent medical
conform bunelor moravuri, conform Codului de Etică şi Deontologie.
***Pe timpul stării de incompatibilitate se suspendă dreptul de exerciţiu al profesiei.
_____________________________________________________________________________________
Asistenţii medicali generalişti, moaşele, asistenţii medicali
 exercită profesia pe baza certificatului de membru
eliberat de Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România,
 avizat anual.
_____________________________________________________________________________________
Avizul anual se acordă numai
 după încheierea asigurării de răspundere civilă pentru greşeli în activitatea profesională,
 valabilă pentru anul respectiv.
_____________________________________________________________________________________
Certificatul de membru este însoţit de
 fişa de evidenţă elaborată de Consiliul Naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi
Asistenţilor Medicali din România.
_____________________________________________________________________________________
În cazul în care un asistent medical generalist, o moaşă sau un asistent medical
 nu îşi exercită profesia o perioadă mai mare de 5 ani,
 O.A.M.R. REATESTĂ, la cerere, competenţa profesională a acestuia, în vederea exercitării profesiei.
_____________________________________________________________________________________
Practicarea profesiei de asistent medical generalist, moaşă sau asistent medical
***de către o persoană care nu are această calitate
***ori nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de OUG 144/2008,
 constituie infracţiune şi
 se pedepseşte conform prevederilor Codului Penal.
_____________________________________________________________________________________
Asistentul medical licenţiaţi
 pot fi cadre didactice în instituţii de învăţământ superior care pregătesc asistenţi medicali,
 precum şi personal de cercetare în instituţii de cercetare.
____________________________________________________________________________________
 Pentru riscurile ce decurg din activitatea profesională asistenţii medicali din sistemul public sau privat,
o încheie o asigurare de răspundere civilă pentru greşeli în activitatea profesională.
o la încheierea contractului de muncă, asistenţii medicali au obligaţia să prezinte o copie a
asigurării.
_____________________________________________________________________________________
În exercitarea atribuţiilor prevăzute de OUG 144/2008,
OAMGMAMR
 are dreptul de a formula acţiune în justiţie în nume propriu sau în numele membrilor săi.
_____________________________________________________________________________________
În vederea exercitării profesiei, asistenţii medicali, prevăzuţi la art.1, stabiliţi în România,
 au obligaţia de a se înscrie în Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali
din România,
 calitatea de membru este dovedită prin certificatul de membru al OAMGMAMR
 care se eliberează la înscrierea în organizaţia profesională.
_____________________________________________________________________________________
Înscrierea se face la filiala judeţeană sau a mun. Bucureşti,
 în a cărei rază se află unitatea la care urmează să îşi desfăşoare activitatea,
 filiala judeţeană în a cărei rază îşi au domiciliul sau reşedinţa ori,
 în situaţii speciale, la Biroul Executiv al OAMGMAMR.
_____________________________________________________________________________________
La înscrirere, asistenţii medicali
 depun un jurământ,
 care se menţionează în certificatul de membru al OAMGMAMR.
_____________________________________________________________________________________________
În vederea creşterii gradului de pregătire profesională,
*asistenţii medicali au obligaţia să efectueze cursuri
*şi alte forme de educaţie continuă.
_____________________________________________________________________________________
OAMGMAMR
 creditează cursurile, programele de educaţie continuă avizate de Ministerul Sănătăţii Publice,
 precum şi alte forme de educaţie continuă prevăzute de lege şi
 stabileşte numărul minim de credite anual necesar reautorizării, exercitării profesiei.
_____________________________________________________________________________________
Furnizorii de educaţie continuă a asistenţilor medicali
 se stabilesc de către OAMGMAMR
 în colaborare cu Ministerul Sănătăţii Publice.
_____________________________________________________________________________________
Asistenţilor medicali care nu realizează numărul minim de credite stabilit de Consiliul Naţional al OAMGMAMR
 li se poate suspenda dreptul de liberă practică,
 până la realizarea numărului de credite respective.
_____________________________________________________________________________________
Răspunderea disciplinară a membrilor OAMGMAMR
NU exclude răspunderea civilă, contravenţională şi penală
_____________________________________________________________________________________
OAMGMAMR înscrie membrii săi în
Registrul Naţional Unic al Asistenţilor Mecali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România.
_____________________________________________________________________________________
Metodologia de reatestare a competenţei profesionale se stabileşte de
Consiliul Naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România.