Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara Ion
Ionescu de la Brad Iasi
Biofizica si Agrometeorologie Inginerie Economica in Agricultura An I
Biofizica
Mardare Alexandru-Ionut
07-02-2016
La sfarsitul secolului trecut fizica se inchegase ca un tot unitar,
si ca raspuns la majoritatea problemelor pe care i le pusese in fata practica ,se cristalizase perfect fizica pe care astazi o numim clasica .Dar aceste succese aveau si latura lor negative :intre fizicieni aparuse o tendinta de automultumire .Fizica moderna a respectat cuceririle celei clasice ,a imbogatit ideile ei .Fizica impinsa de nevoile practice s-a dezvoltat fantastic ,intr-un ritm halucinant.Teoriile se succed intr-un ritm ametitor ,unele mai noi ,mai complexe,le inlocuiesc sau le completeaza pe cele vechi .Fortele pe care le arunca secolul nostru in aceasta batalie a cunoasterii sunt fantastice :circa 90% din oamenii care au contribuit cu cate ceva la dezvoltarea stiintei sunt azi in viata.Realizarile fizicii in secolul nostru sunt impresionante :atat realizarile practice cat si cele teoretice . Daca secolul trecut atacase timid si sporadic ,cu fara [prea multe succese problema disciplinelor de frontiera -cu oarecare succese doat in domeniul chimiei fizice si foarte limitat in domeniul biochimiei ,seculul nostru a produs o serie de ramuri interdisciplinare in care teoriile si cuceririle experimentale atat de rafinate si de bine puse la punct ale fizicii sunt puse la dispozitia altor domenii ale stiintelor naturii.Au aparut astfel biofizica ,geofizica ,astrofizica ,domenii de activitate alr spiritului uman. Biofizica a aparut ca o disciplina de frontiera la intersectia biologiei cu fizica .Sa incercam sa precizam cu ce se ocupa ea .Materialismul dialectic caracterizeaza o stiinta prin definirea domeniului ei de activitate si prin caracterizarea particularitatilor si metodologiei utilizate . Sa facem si noi la fel !Care este domeniul biofizicii . O intrebare la care raspundem usor -evident ca ea se ocupa cu studiul materiei vii ,este evident astfel faptul ca domeniul biofizicii se suprapune peste domeniul biologiei.Care sunt particularitatile metodologiei utilizate ?Aici este mult mai greu de raspuns.In linii mari biofizica apreluat ideile ,principiile si metodologiastiintifica a fizicii, dar aceasta preulare nu a fost mecanica ,alaturi de actiunea de preluare a ost nevoie si de de o actiune de selectare critica a p[reluarii si de adaptare a materialului preluat .Mai mult de atat aceasta dezvoltare era obligatory in evolutia biologiei.Dupa cum precizeaza Lenin,o stiinta ajunge la maturitate in momentul in care utilizeaza aparatul matematic.Aceasta matematicizare nu trebuie inteleasa fetisare a ei ,ci ca o necesitate a determinarilor cantitative ,pe care numai matematica o poate asigura .Biologia a trecut prin toate etapele dezvoltarii unei stiinte ;a
receptionat materialul brut pus la dispozitie de observarea directa a
naturii ,l-a sistematizat ,a descoperit legaturile cauzale ,iar in faza stabilirii legaturii dintre intensitatea cauzei si marimea efectului produs a apelat la fizica pt ai pune la dispozitie metodologia ei stiintifica . Astfel putem afirma ca astazi,datorita tineretii extreme a biofizicii,de abia se cristalizeaza particularitatile metodologiei utilizate.Din acestpunct de vedere ne-ar aparea ca premature si lipsita de modestie o tentative de a preciza particularitatile metodologiei stiintifice utilizata de biofizica .In primele trei decenii a le secolului nostru s-a cristalizat fizica radiatiilor roentgen(x)In aceasta perioada ,pentru lucrari asupra producerii,disfractiei ,spectroscopiei radiatiilor x s-a acordat un numar impresionant de premii nobel .Apoi acest domeniu ,incetul cu incetul ,a suscitat o atentie din ce in ce mai redusa ,intre anii 1935 si 1950 lucrarile fizica radiatiilor x capatand un character de rutina .Practica medicala si in special necesitatile medicinii de campanie in primul razboi mondial au impus utilizarea radiatiilor x in radiografie si radioscopie - la inceput in cautarea si localizarea obiectivelor straine patrunse in corp,apoi radiodiagnostic.Dar aceasta nu este biofizica .Dupa 1950 s-a pus problema cunostarii structurii spatiale a principalelor macromolecule de interes biologic .S-a vazut ca metoda diferentei radiatiilor x este indispensabila pt determinarea acestor structuri spatiale .Dar metodele experimentale mostenite din anii '30 erau insuficiente .Aceste metode experimentale au fost amplu si essential dezvoltate .S-a imaginat astfel simularea spoturilor de difractie la calculatoarele electronice ,substitutia periodica de ioni grei in molecula de cercetat care modifica partial intensitatea spoturilor de difractie ,dand posibilitatea sa se traga concizii asupra pozitiei spatiale a le punctelor de substitutie .Aceste metode experimentale nu mai aprtin insa fizicii ci au intrat in patrimonial biofizicii -fac parte din ansamblul de preluari critice ,adaptari si modificari de care am vorbit mai sus.precizam ca numai astfel a putut fi elucidatea structura spatiala a acizilor nucleici de catre Watson si Creek ,numai astfel a putut fi descifrata structura spatiala a hemoglobinei de catre Perutz si Kendrew,numai astfel am putut acumula pana azi cunostinte atat de bogate despre legatura dintre structura si functie la multe molecule de interes biologic .
In acest context biofizica ne apare ca foarte vasta cerandui
celui care o abordeaza o cultura de specialitate profunda ,atat in domeniul fizicii cat si in domeniul biologiei .Ea este deschisa si fizicienilor si chimistilor si biologilor. Fluidele sunt substane care au o coeziune molecular relativ mic, datorit crui fapt curg i iau forma vasului n care sunt puse. Gazele i lichidele (la temperaturi obinuite) sunt fluide. Numim lichid un corp aflat ntr-o stare de agregare intermediar ntre starea solid i cea gazoas. n lichide, forele de atracie dintre molecule au o intensitate slab, dar mai mare dect n cazul gazelor; distana dintre molecule fiind mai mic dect la gaze, ele sunt foarte puin compresibile. In cazul lichidelor este posibil o micare a unei pri a corpului fa de alt parte a aceluiai corp, prin alunecarea unui strat de lichid fa de straturile nvecinate, fenomen numit curgere. Biosistemele i prile lor componente sunt sisteme polifazice, eterogene. Sistemele polifazice n care una sau mai multe faze sunt discontinue i au o interfa apreciabil se numesc sisteme disperse. Faza unui sistem dispers aflat n cantitatea cea mai mare se numete mediu dispersiv, iar celelalte faze se numesc faze disperse sau dispersoizi. Un amestec relativ omogen de dou sau mai multe componente (substane), ionice, moleculare sau macromoleculare constituie o soluie. n cazul soluiilor, mediul de dispersie este solventul iar substana sau substanele dizolvate (solvitul sau solviii) reprezint faza dispers. Dispersia poate fi caracterizat printr-o mrime numit grad de dispersie (d) care arat cte particule de diametru d ncap pe distana de 1 cm (d = 1/d cm-1). Gradul de dispersie poate merge pn la molecul.