Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara Ion

Ionescu de la Brad Iasi

Biofizica si Agrometeorologie
Inginerie Economica in Agricultura
An I

Biofizica

Mardare Alexandru-Ionut

07-02-2016

La sfarsitul secolului trecut fizica se inchegase ca un tot unitar,

si ca raspuns la majoritatea problemelor pe care i le pusese in fata
practica ,se cristalizase perfect fizica pe care astazi o
numim clasica .Dar aceste succese aveau si latura lor negative :intre
fizicieni aparuse o tendinta de automultumire .Fizica moderna a
respectat cuceririle celei clasice ,a imbogatit ideile ei .Fizica impinsa
de nevoile practice s-a dezvoltat fantastic ,intr-un ritm
halucinant.Teoriile se succed intr-un ritm ametitor ,unele mai noi ,mai
complexe,le inlocuiesc sau le completeaza pe cele vechi .Fortele pe
care le arunca secolul nostru in aceasta batalie a cunoasterii sunt
fantastice :circa 90% din oamenii care au contribuit cu cate ceva la
dezvoltarea stiintei sunt azi in viata.Realizarile fizicii in secolul nostru
sunt impresionante :atat realizarile practice cat si cele teoretice .
Daca secolul trecut atacase timid si sporadic ,cu fara [prea
multe succese problema disciplinelor de frontiera -cu oarecare
succese doat in domeniul chimiei fizice si foarte limitat in domeniul
biochimiei ,seculul nostru a produs o serie de ramuri
interdisciplinare in care teoriile si cuceririle experimentale atat de
rafinate si de bine puse la punct ale fizicii sunt puse la dispozitia altor
domenii ale stiintelor naturii.Au aparut astfel biofizica ,geofizica
,astrofizica ,domenii de activitate alr spiritului uman.
Biofizica a aparut ca o disciplina de frontiera
la intersectia biologiei cu fizica .Sa incercam sa precizam cu ce se
ocupa ea .Materialismul dialectic caracterizeaza o stiinta prin
definirea domeniului ei de activitate si prin caracterizarea
particularitatilor si metodologiei utilizate . Sa facem si noi la fel !Care
este domeniul biofizicii . O intrebare la care raspundem usor -evident
ca ea se ocupa cu studiul materiei vii ,este evident astfel faptul ca
domeniul biofizicii se suprapune peste domeniul biologiei.Care sunt
particularitatile metodologiei utilizate ?Aici este mult mai greu de
raspuns.In linii mari biofizica apreluat ideile ,principiile si
metodologiastiintifica a fizicii, dar aceasta preulare nu a fost
mecanica ,alaturi de actiunea de preluare a ost nevoie si de de o
actiune de selectare critica a p[reluarii si de adaptare a materialului
preluat .Mai mult de atat aceasta dezvoltare era obligatory in evolutia
biologiei.Dupa cum precizeaza Lenin,o stiinta ajunge la maturitate in
momentul in care utilizeaza aparatul matematic.Aceasta
matematicizare nu trebuie inteleasa fetisare a ei ,ci ca o necesitate a
determinarilor cantitative ,pe care numai matematica o poate
asigura .Biologia a trecut prin toate etapele dezvoltarii unei stiinte ;a

receptionat materialul brut pus la dispozitie de observarea directa a

naturii ,l-a sistematizat ,a descoperit legaturile cauzale ,iar in faza
stabilirii legaturii dintre intensitatea cauzei si marimea efectului
produs a apelat la fizica pt ai pune la dispozitie metodologia ei
stiintifica .
Astfel putem afirma ca astazi,datorita tineretii extreme a
biofizicii,de abia se cristalizeaza particularitatile metodologiei
utilizate.Din acestpunct de vedere ne-ar aparea ca premature si
lipsita de modestie o tentative de a preciza particularitatile
metodologiei stiintifice utilizata de biofizica .In primele trei decenii a le
secolului nostru s-a cristalizat fizica radiatiilor roentgen(x)In aceasta
perioada ,pentru lucrari asupra producerii,disfractiei ,spectroscopiei
radiatiilor x s-a acordat un numar impresionant de premii nobel .Apoi
acest domeniu ,incetul cu incetul ,a suscitat o atentie din ce in ce mai
redusa ,intre anii 1935 si 1950 lucrarile fizica radiatiilor x capatand un
character de rutina .Practica medicala si in special necesitatile
medicinii de campanie in primul razboi mondial au impus utilizarea
radiatiilor x in radiografie si radioscopie - la inceput in cautarea si
localizarea obiectivelor straine patrunse in corp,apoi
radiodiagnostic.Dar aceasta nu este biofizica .Dupa 1950 s-a pus
problema cunostarii structurii spatiale a principalelor macromolecule
de interes biologic .S-a vazut ca metoda diferentei radiatiilor x este
indispensabila pt determinarea acestor structuri spatiale .Dar
metodele experimentale mostenite din anii '30 erau insuficiente
.Aceste metode experimentale au fost amplu si essential
dezvoltate .S-a imaginat astfel simularea spoturilor de difractie la
calculatoarele electronice ,substitutia periodica de ioni grei in
molecula de cercetat care modifica partial intensitatea spoturilor de
difractie ,dand posibilitatea sa se traga concizii asupra pozitiei
spatiale a le punctelor de substitutie .Aceste metode experimentale
nu mai aprtin insa fizicii ci au intrat in patrimonial biofizicii -fac parte
din ansamblul de preluari critice ,adaptari si modificari de care am
vorbit mai sus.precizam ca numai astfel a putut fi elucidatea structura
spatiala a acizilor nucleici de catre Watson si Creek ,numai astfel a
putut fi descifrata structura spatiala a hemoglobinei de catre Perutz si
Kendrew,numai astfel am putut acumula pana azi cunostinte atat de
bogate despre legatura dintre structura si functie la multe molecule
de interes biologic .

In acest context biofizica ne apare ca foarte vasta cerandui

celui care o abordeaza o cultura de specialitate profunda ,atat in
domeniul fizicii cat si in domeniul biologiei .Ea este deschisa si
fizicienilor si chimistilor si biologilor.
Fluidele sunt substane care au o coeziune molecular relativ
mic, datorit crui fapt curg i iau forma vasului n care sunt puse.
Gazele i lichidele (la temperaturi obinuite) sunt fluide.
Numim lichid un corp aflat ntr-o stare de agregare intermediar ntre
starea solid i cea gazoas. n lichide, forele de atracie dintre
molecule au o intensitate slab, dar mai mare dect n cazul gazelor;
distana dintre molecule fiind mai mic dect la gaze, ele sunt foarte
puin compresibile. In cazul lichidelor este posibil o micare a unei
pri a corpului fa de alt parte a aceluiai corp, prin alunecarea
unui strat de lichid fa de straturile nvecinate, fenomen numit
curgere.
Biosistemele i prile lor componente sunt sisteme polifazice,
eterogene. Sistemele polifazice n care una sau mai multe faze sunt
discontinue i au o interfa apreciabil se numesc sisteme disperse.
Faza unui sistem dispers aflat n cantitatea cea mai mare se
numete mediu dispersiv, iar celelalte faze se numesc faze disperse
sau dispersoizi. Un amestec relativ omogen de dou sau mai multe
componente (substane), ionice, moleculare sau macromoleculare
constituie o soluie. n cazul soluiilor, mediul de dispersie este
solventul iar substana sau substanele dizolvate (solvitul sau solviii)
reprezint faza dispers. Dispersia poate fi caracterizat printr-o
mrime numit grad de dispersie (d) care arat cte particule de
diametru d ncap pe distana de 1 cm (d = 1/d cm-1). Gradul de
dispersie poate merge pn la molecul.