AMG lll B Alexă Flavius-Virgil

Alzheimer

Demența este o afecțiune neurologică des întâlnită, cu impact social major,

prevalența ei crescând odată cu îmbătrânirea populației. In lume există aproximativ
55 de milioane de persoane diagnosticate, dintre care 70% sunt pacienți cu Alzheimer,
însă, de multe ori, poate fi vorba de o combinație cu o altă formă de demență.
Boala Alzheimer este cea mai frecventă formă de demență, împreună cu demența
vasculară, cu corpi Lewy și demența fronto-temporală. Alte afecțiuni care pot cauza
demență includ boala Huntington, Parkinson și Creutzfeldt-Jakob.
Descrisă pentru prima dată în 1906 de medicul german Alois Alzheimer, această
afecțiune neurodegenerativă determină o deteriorare progresivă a capacităților
cognitive până la pierderea autonomiei bolnavului.
Simptomele inițiale sunt reprezentate de tulburări de memorie, urmate de cele de
orientare și limbaj, de dificultăți în recunoașterea unor locuri sau persoane și
tulburări comportamentale. Toate acestea fac parte din tabloul afecțiunii și pot
interfera cu desfășurarea normală a activităților zilnice.
Boala Alzheimer este una dintre cele mai studiate afecțiuni și se presupune că este
determinată de o combinație de factori de mediu, genetici și de stil de viață.

Cauze
Cercetările pe care le fac specialiștii pentru a înțelege cauzele care duc la apariția
Alzheimerului se referă la:

- depunerea de beta-amiloid - plăcile amiloide sunt fragmente de proteine care au un

efect toxic asupra neuronilor și întrerup comunicarea dintre ei. Cu cât aceste plăci
devin mai mari și sunt din ce în ce mai prezente, cu atât neuronii se degradează și se
distrug. Procesul are debutul cu 20 de ani înaintea manifestării simptomelor inițiale
ale bolii și începe de la nivelul hipocampului, centru cerebral al memoriei,
răspândindu-se apoi și în alte regiuni ale creierului. Doar 5% dintre cazuri au la bază
motive genetice;
- încurcăturile neurofibrilare tau - proteinele tau au un rol esențial în transportul
nutrienților și ajută neuronii să funcționeze. Când boala Alzheimer apare, acestea își
schimbă forma și se organizează de unele singure în structuri denumite încurcături
neurofibrilare tau care întrerup transportul nutrienților spre neuroni și devin toxice;
- celulele gliale - sunt un tip de celule cerebrale care susțin funcția neuronilor,
printre altele ele având rol de eliminare a substanțelor toxice, cum ar fi amiloidul
depus în exces. Activitatea lor agresivă poate accelera procesele patologice din
boala Alzheimer prin reacțiile inflamatorii pe care le declanșează;
- bariera hematoencefalică - este formată dintr-o rețea fină de celule speciale din
jurul vaselor de sânge care irigă creierul. Aceasta îl protejează de substanțele
nocive și participă la înlăturarea amiloidului în exces. In boala Alzheimer,
cantitatea de plăci senile din jurul vaselor de sânge este corelată cu severitatea
bolii.
Deși, de obicei, forma senilă nu are o componentă genetică, există un astfel de
factor de risc care crește riscul de dezvoltare al bolii și agresivitatea ei, fără a se
cunoaște exact mecanismul patologic.

Toate aceste procese determină pierderea de neuroni și atrofie cerebrală.

Factori de risc
Principalii factori de risc ce stau în spatele apariției Alzheimer-ului sunt:
- vârsta (aproximativ 75% dintre cazuri de demență apar după vârsta de 65 de ani, dar
sunt situații în care boala se poate manifesta și la 40-50 de ani; formele precoce au
o evoluție mai agresivă);
- diabetul;
- fumatul;
- hipertensiunea arterială;
- sedentarismul;
- obezitatea;
- hipercolesterolemia;
- consumul excesiv de alcool;
- alimentația nesănătoasă;
- bolile cardiovasculare;
- sindromul Down (1% dintre cazurile de demență tip Alzheimer sunt în risc de a
dezvolta această boală și, aproape întotdeauna, simptomele apar după vârsta de 40
de ani, din cauza profilului genetic care predispune la formarea de plăci senile);
- diferite traumatisme cerebrale.
Un nivel scăzut de educație, absența activităților intelectuale și izolarea socială
pot, de asemenea, crește riscul de a dezvolta această afecțiune.

Simptome
Debutul simptomelor pentru Alzheimer poate fi înșelător, cu mici scăpări de memorie
de scurtă durată, cu lentoare în gândire și procesare a informațiilor, dezorientare sau
subtile schimbări de caracter, cu pierderea interesului față de alte persoane ori
activități.

De asemenea, se pot întâmpina dificultăți în planificarea, luarea deciziilor,

rezolvarea problemelor, urmărirea unei conversații. Atât timp cât acestea nu
împiedică desfășurarea activităților zilnice, vorbim despre un deficit cognitiv ușor.
Insă, aproximativ 50% din pacienții cu acest stadiu vor dezvolta apoi demență
Alzheimer.

Odată cu progresia bolii, tulburările de memorie se agravează, fiind afectată și

memoria de lungă durată. Așadar, apar și alte probleme precum:

- în desfășurarea activităților zilnice - bolnavii de Alzheimer pot avea probleme cu

alimentația, igiena, îmbrăcarea;
- în regăsirea drumului către casă - pacienții pot fi confuzi cu privire la timpul și
locul unde se află;
- pierderea abilităților spațiale - persoanele afectate de Alzheimer nu mai au
capacitatea de a judeca forme, mărimi și relația obiectelor în spațiu;
- tulburarea ritmului somn-veghe - unii pacienți dorm ziua și stau treji noaptea;
- tulburări de înțelegere a limbajului - pacienții se chinuie să-și găsească anumite
cuvinte și se exprimă mai greu;
- apar modificările de caracter - care pot escalada de la lipsa inițiativei, apatie,
paranoia, la agresivitate, impulsivitate și agitație.

Diagnosticare
Diagnosticarea unui pacient cu tulburări cognitive presupune, în primul rând,
stabilirea diagnosticului și apoi determinarea cauzei probabile și a tipului de
demență.

Recunoașterea precoce a simptomelor din boala Alzeheimer este importantă pentru

inițierea tratamentului și luarea măsurilor necesare de sprijin ale pacientului și
familiei acestuia. Din păcate, diagnosticarea adecvată a bolii poate dura chiar și 3
ani de la debutul simptomelor.

Istoricul medical al pacientului și anamneza, atât cu persoana în cauză, cât și cu

familia acesteia, alături de un examen neurologic care presupune testarea funcțiilor
cognitive, sunt primul pas în diagnosticarea afecțiunii.

In acest sens se folosesc diferite tipuri de teste Alzheimer:

- MMSE (examinarea minimă a stării mentale);
- testul ceasului (este un test folosit pentru a diagnostica Alzheimerul precoce sau
alte forme de demență);
- MoCA (Montreal Cognitive Assessment presupune o testare în șapte pași pentru
persoanele cu probleme de memorie);
- CAMCOG (Cambridge Cognition Examination este folosit pentru a măsura extinderea
demenței).

Complicații
Cele mai cunoscute complicații pe care le pot dezvolta bolnavii de Alzheimer, pe
fondul altor afecțiuni preexistente, sunt:
- pneumonia și alte infecții;
- fracturile cauzate de căzături;
- fragmente alimentare care pot ajunge în plămâni;
- malnutriție din cauza dificultăților de înghițire;
- iritații ale pielii provocate de statul prea mult în pat.

Prevenție
Modificarea stilului de viață poate preveni declinul cognitiv și poate menține, pentru
o perioadă mai îndelungată, o calitate bună a vieții. In acest sens sunt
recomandate:
- stimularea cognitivă (prin învățarea permanentă, practicarea unor hobby-uri mai
complexe precum cititul, exersarea unei limbi străine, jocul de șah sau bridge,
puzzle, sudoku, etc);
- viață socială activă (vizitele la muzeu sau la operă, activitățile de voluntariat,
etc. toate ajută la atât la stimularea creierului cât și la combaterea depresiei);
- reducerea stresului cronic (prin tehnici de relaxare cum ar fi meditația, masajul,
exercițiile de respirație);
- respectarea programului de somn-veghe (nu doar pentru bunăstarea și buna
dispoziție de a doua zi, dar și pentru prevenirea demenței);
- renunțarea la fumat;
- menținerea unei vieți active fizic (un efort fizic moderat, timp de minim 20 de
minute pe zi, de trei ori pe săptămână);
- menținerea unei greutăți optime;
- alimentație diversificată și sănătoasă (dieta mediteraneană, săracă în grăsimi
saturate și trans, bogată în cereale integrale, antioxidanți, pește, fructe și
legume);
- respectarea tratamentului pentru controlul tensiunii arteriale, al diabetului și al
colesterolului mărit;
- diagnosticarea și tratarea sindromului de apnee în somn.