Curs 2 O.R.

04.03.2014

Arbitrajul si Curtea Internationala de Justitie

Arbitrajul este cea mai veche modalitate jurisdictionala de solutionare a diferendelor, din antichitate, prin care partile unui diferend incredinteaza unui tert- care e Tribunalul Arbitralsolutionarea diferendului printr-o procedura contencioasa contradictorie, solutia diferendelor fiind obligatoriu pentru parti. Arbitrajul, asa cum e intalnit azi, apare abia in sec. al XIXlea.(Speta Alabama) Din punct de vedere al structurii, functionarii, modalitatii de cnstituire e un arbitraj modern. Exista cateva modalitati care sunt comune si cu modalitatile de atragere a competentei unei Curti competente permanente: - clauza compromisorie- un articol sau mai multe dintr-un tratat care a fost incheiat anterior aparitiei unui diferend si care prevede acordul partilor de a supune diferendul unui Tribunal arbitral. Astfel ca partile prevad in tratat solutionarea unui diferend de catre un tribunal arbitral, in acest caz clauza compromisorie este o masura de precautie. - acordul compromisoriu- un tratat incheiat de partile unui diferend ulterior aparitiei diferendului.. Partile in cunostinta de cauza stiu despre ce este vorba in diferendul respectiv, si prin tratat convin sa-l rezolve prin intermediul unui Tribunal arbitral Acordul compromisoriu Justitia internationala e caracterizata prin caracterul consensual: nu se poate recurge la o instanta internationala daca partile nu sunt de acord atat cu privire la instanta, cat si cu privire la parametrii. Daca tribunalul arbitral s-ar pronunta dincolo de ceea ce partile au hotarat ca trebuie solutionat, partile pot solicita constatarea nulitatii hotararii tribunalului. Arbitrajul cuprinde si dreptul aplicabil- ce cutume, principii de drept international trebuie sa foloseasca tribunalul- care e tinut de ceea ce partile indica ca fiind drept aplicabil, trebuie sa foloseasca exact ceea ce au hotarat partile. In ceea ce priveste CIJ- instanta e libera sa decida care e dreptul aplicabil pe care il considera necesar rezolvarii spetei respective. Structura tribunalului arbitral: 1. un singur arbitru(ex: un sef de stat, sef de Guvern, sef al unei organizatii internationale, un jurist renumit)-in ziua de azi nu se mai intalnesc des astfel de situatii. Chiar daca e un singur arbitru este un tribunal arbitral. 2. 2 arbitrii 3. 3 arbitrii Cele mai multe tribunale in ziua de azi sunt formate din 3-5 arbitrii, insa acordul compromisoriu trebuie sa mentioneze cum se formeaza Tribunalul Arbitral. Acordul compromisoriu prevede si situatia in care una din parti nu-si desemneaza arbitrul national, sau partile nu cad de acord asupra persoanei presedintelui Tribunalului Arbitral. Solutia este aceea de a prevedea in acord o asa numita autoritate de desemnare- instanta/persoana terta care face ea acest oficiu de a numi pe arbitrul pe care una din parti nu l-a desemnat sau pe presedintele tribunalului.
1

In acordul compromisoriu se trece si angajamentul partilor de a respecta solutia pe care tribunalul o va pronunta. Arbitrajul presupune prin definitie ca sentinta data de tribunal e obligatorie, nu se pune problema constestarii caracterul obligatoriu al solutiei, insa tribunalele internationale nu dispun de mecanisme de monitorizare a hotararilor. In cazul in care una din parti nu mai doreste sa respecte hotararea pronuntata de tribunal, cealalta parte poate invoca aceasta clauza din tratat- pacta sunt servanda pt a determina partea sa execute hotararea. Clauza compromisorie- e anterioara diferendumului, insa si aici sunt intalnite elemente de structura, modul in care se numesc arbitrii, dar nu se poate indica dreptul aplicabil, nestiind exact care e diferendul si nu exista nici parametrii diferendumului. Procedura: - exista o faza scrisa a prcedurii - o faza orala - deliberarea - pronuntarea hotararii In cazul arbitrajului- exista anumite diferente fata de CIJ. Faza scrisa e la fel-partile isi prezinta pedoariile scrise care sunt de 4 feluri si au structura similara 1. Memoriu- este un document scris, voluminos, care are 3 parti: prezentarea situatiei de fapt cu privire la diferend, prezentarea dreptului aplicabil in viziunea acelei parti pt rezolvarea diferendumului, argumentatia juridica propriu-zisa, iar la final se intelege ce solicita partea respectiva tribunalului sa pronunte ca solutie. 2. Contra-memoriu- pledoarie prin care se incearca contracararea argumentelor din memoriu, are aceeasi structura, insa trebuie combatut ceea ce cealalta parte a scris memorial 3. Replica- reactie la contramemoriu 4. Duplica- reactie la replica In acordul compromisoriu, partile se pot intelege asupra nr. pledoariilor. Faza scrisa e confidentiala, nu se poate folosi public (pt ca e nevoie sa se protejeze arbitrii de influentele unor declaratii din presa, sa nu influenteze) Faza orala in caz arbitrajului e de regula confidentiala, insa partile pot decide sa o faca publica, arbtrajul e flexibil din acest punct de vedere. Pledoarii orale- reprezentantii partilor in fata Tribunalului Arbitral prezinta argumentele lor, in forma mai concentrata decat in faza scrisa, si sunt organizate in tururi: intai o parte pledeaza, apoi cealalta, apoi exista un soi de replica a primei parti si inca o reactie a celei de-a 2a parti. Deliberarea- faza confidentiala , in care arbitrii stabilesc solutia si redacteaza hotararea Tribunalului Arbitral. Pronuntarea hotararii- partile pot decide daca se face publica sau este confidentiala. Sentinta e obligatorie pentru parti, dar nu este executorie- nu exista un mecanism de executare a hotararii ( monitorizare a executarii), partile o executa pentru ca si-au asumat-o conform principiului pacta sunt servanda in clauza compromisorie.

Curtea Internationala de Justitie CIJ- exista 40 de instante, unele cu competenta universala, altele cu competenta restransa din punct de vedere material, unele au acoperire universala, altele au caracter regional/subregional.
2

CIJ e modalitatea clasica de institutie juridictionala permanenta. Este organul principal judiciar al ONU. Consiliu de Securitate e organul politic. CIJ este reglementata in Carta ONU art.14- statutul CIJ (parte integranta a CARTEI). Structura: -15 judecatori, alesi pe un mandat de 9 ani, cu posibilitate de prelungire, nu exista limite de mandate. Candidatii la aceasta functie trebuie sa fie foarte buni profesionisti in domeniul DIP, conform Cartei ar trebui sa indeplineasca conditiile de a ocupa functiile mari de magistratura in tarile lor. Judecatorii sunt impartiti in grupuri geografice, adica s-a avut in vedere o repartitie geografica echitabila a judecatorilor (suntem in Grupul Europei de Est) Cutumiar, statele membre permanente in Consiliu de Securitate au un judecator in opozitia Curtii. Aplicand acest criteriu impreuna cu cel geografic, un singur loc este supus alegerii. Trebuie sa fie reflectata fiecare tipologie de drept(ex:dreptul anglo-saxon) Cum se aleg acesti judecatori? Statele desemneaza candidati, care sunt in mod formal anuntati de catre grupul national al statului respectiv de la Curtea Permanenta de Arbitraj (cadru de Arbitraj). Secretarul General ONU centralizeaza lista candidatilor, prima etapa o reprezinta votul in Consiliul de Securitate ONU, care se ia cu majoritatea voturilor si este singura ipoteza in care nu functioneaza dreptul de veto al membrilor permanenti( in Consiliu de Securitate au dreptul de veto). Dupa ce are loc votul, momentul final e in Adunarea Gen ONU, care voteaza pe fiecare grup geografic candidatii pt pozitia de judecator. Categoria judecatorilor ad-hoc: se poate intampla ca in cazul unui diferend in fata CIJ statele parti la diferend sa nu aiba un judecator al Curtii de cetatenia lor, atunci au posiblitatea ( nu e o obligatie) de a desemna un judecator ad-hoc in compozitia Curtii, dar numai pentru acel diferend. In momentul in care acest judecator e desemnat nu mai are nicio legatura cu statul care l-a desemnat, el devine impartial fara nici un fel de obligatie de a asculta de statul care l-a desemnat. Rolul acestui judecator e de a explica mai bine care sunt pozitiile, argumentele juridice ale statului care l-a desemnat si din acest punct de vedere e important cine e desemnat jud ad-hoc( fie judecator de aceeasi cetatenie, fie judecator strain care are destula influenta astfel incat sa influenteze si alti judecatori sa voteze pt statul care l-a desemnat). CIJ lucreaza fie in plen, fie in camera, de regula lucreaza in plen ( de cei 15 judecatori + eventual cei 2 judecatori ad-hoc). Cvorumul este de 8 judecatori. Dar pot lucra si in camera: ex camera pt diferende de mediu, camera ad-hoc etc. Procedura in fata CIJ, modul in care Curtea poate fi sesizata: 1. Acord compromisoriu 2. Clauza compromisorie 3. Modalitatea declaratiilor facultative de acceptare a jurisdictiei obligatorii- statutul CIJ da posibilitatea oricarui stat parte la statut sa faca o declaratie prin care accepta ca diferendele pe care le va avea in viitor sa fie solutionate de catre Curte, daca cealalta parte a diferendumului a facut o declaratie similara. Daca exista o astfel de declaratie, oricare din parti poate sa sesizeze Curtea pentru solutionare diferendumului. In acest caz, acest acord e exprimat la momente diferite fiind decalaratii unilaterale. Pentru ca instanta sa fie competenta trebuie ca ceea ce a acceptat o parte la diferend sa fie acceptata si de cealalta parte ( statele pot exclude anumite diferende care sa nu se supuna competentei Curtii), diferendul trebuie sa fie numitor comun pentru ambele state parti la diferende. In momentul de fata, la nivelul UE exista 22 de state care au acceptat jurisdictia obligatorie a Curtii ( Romania se pregateste sa faca parte din aceste state)

4. Forum prorogatum- competenta amanata- nu este prevazut de statut, ci de regulile de procedura ale Curtii ( art.38 al.5), si presupune situatia in care neexistand primele 3 situatii, una din parti trimite o solicitare CIJ prin care ii solicita sa rezolve diferendumul, daca si cealalta parte este de acord. La momentul in care se face solicitarea nu exista acordul celeilalte parti, insa Curtea trimite solicitarea celelilate parti care trebuie sa se pronunte daca doreste sau nu sa fie rezolvat diferendumul de catre Curte. Trebuie urmarit existenta unui consens al partilor, numai astfel Curtea poate solutiona diferendumul. Competenta Curtii: contencioasa (principala)-solutionare a diferendelor. si necontencioasa. In materie contencioasa doar statele se pot adresa CIJ ( asa s-a decis in 1920 cand a fost constituita CIJ): acele state membre ONU, state care sunt doar parti la statut sau state care nu sunt parti nici la Carta, nici la statut, dar accepta printr-o declaratie competenta Curtii cu privire la un anumit diferend. Competenta materiala contencioasa: poate sa rezolve orice fel de diferend international (art.36). In ce priveste dreptul aplicabil, potrivit art.38, aplica tratate, cutume, s.a. Curtea e cea care adopta propriile reguli de procedura. F Fazele unui process in fata Curtii sunt ca si la arbitraj (faza scrisa, faza orala, replica si duplica), insa exista niste diferente. Faza scrisa e si aici confidentiala, in timp ce faza orala este publica, se poate decide ca aceasta sa fie confidentiala, daca partile decid si Curtea ia aceasta hotarare- ca audierile sa fie confidentiale. Limbile oficiale ale CIJ: engleza si franceza. Deliberarea judecatorii stabilesc solutia si redacteaza hotararea Curtii, au loc o serie de intalniri pentru a ajunge la redactarea jotararii. Prima intalnire are loc dupa terminarea pledoariilor orale. Dintre judecatorii care apartin acelei majoritati se formeaza un Comitet de radactare- redacteaza primul raport al hotararii. Cand se ajunge la paragraful final- solutia propriu-zisa- judecatorii voteaza pro si contra. Votul acestora se face dupa un anumit tipic, in ordinea inversa a termenului de precadere- de la cel mai proaspat venit in Curte pana la cel mai vechi( cel mai experimentat). Hotararile au o anumita structura: - Dispozitivul - Solutia- paragraful operativ, cu semnaturile judecatorilor si sigiliile Curtii Originalul hotararilor sunt inmanate agentilor fiecarui stat parte la diferend, pentru ca fiecare stat e reprezentat in fata Curtii de un agent. Din momentul in care pronuntarea se sfarseste, hotararea e definitiva si obligatorie. Spre deosebire de arbitrj, CIJ beneficiaza de un mecanism de monitorizare e executarii. Daca una din parti nu executa hotararea cealalta parte poate sesiza Consiliul de Securitate care poate lua toate masurile necesare pentru a determina statul sa execute hotararea, inclusiv folosirea fortei. Nu exista cai de atac pe fond, exista posibilitatea de a solicita: - interpretarea unei hotarari, nu e suficient de clara si are nevoie de interpretari pentru punerea in aplicare. - Pot exista posibilitati de revizuire, daca una din parti descopera un fapt care, daca ar fi fost cunoscut in timpul procedurilor, ar fi putut schimba radical hotararea, rezultatul procedurii, dar exista si obligatia pentru partea care acuza acest fapt nou sa nu fi putut stiut in mod rezonabil de acel fapt nou descoperit.

Hotararile arbitrale si ele pot fi atacate in interpretare si revizuire, dar se adauga si constatarea nulitatii, care se poate cere pentru diferite motve: arbitrii s-au pronuntat dincolo de ce au solicitat partile, au fost corupti, acordul compromisoriu nu a fost valabil incheiat. Constatarea nulititatii unei hotarari se poate face de catre CIJ, daca partile solicita acest lucru. Hotararea CIJ e definitiva: e aplicabila in acel moment, nu e nevoie de o aprobare , ratificare a hotararii, nici publicare in M.OF. In temeiul Cartei ONU, hotararea respectiva e aplicabila imediat. In ce priveste competenta consultativa, lucrurile sunt un pic diferite. Daca la competenta contencioasa a CIJ, doar statele puteau fi parti, in acest caz avizele consultative nu pot fi cerute de stat, ci doar de Adunarea Generala, Consiliul de securitate ONU si institutiile specializate ONU, cu autorizarea Adunarii Generale in domeniul lor de compenta. Avizul consultativ nu e obligatoriu, e o interpretare data de Curte unor situatii in lumina dreptului international. Procedura acestuia e adaptata dupa procedura contencioasa: faza scrisa, orala, deliberare si pronuntare, dar nu mai exista elementul de contradictorialitate.