Munca prin agent de munc temporar

Sediul materiei
Art. 88- 102 Codul Muncii;
DIRECTIVA 2008/104/CE din 19 noiembrie 2008 privind munca prin agent de
munc temporar
Instituia muncii temporare a fost reglementat iniial prin Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii, fiind dezvoltat ulterior prin dispoziiile H.G. nr. 938/2004 privind condiiile
de nfiinare i funcionare, precum i procedura de autorizare a agentului de munc
temporar.
n data de 19 noiembrie 2008 a fost adoptat Directiva 2008/104/CE a Parlamentului
European i a Consiliului privind munca prin agent de munc temporar, ce a avut
ca scop eliminarea oricror restricii ori interdicii n domeniul muncii temporare.
Directiva impune statelor membre armonizarea legislaiilor interne privind munca
prin agent de munc temporar cu prevederile sale pn la finele anului 2011. n
consecin, modificrile aduse instituiei muncii temporare prin Legea nr. 40/2011
au reprezentat un demers obligatoriu.
Salariatul temporar: O deosebire a reglementrii din Codul Muncii fa de
Directiv 2008/104/CE, este c directiva nu opereaz cu conceptul de salariat
temporar", ci cu cel de lucrtor temporar", incluznd n sfera acestuia nu doar
persoanele ce au ncheiat contracte individuale de munc, ci i persoanele care
lucreaz n baza altor tipuri de contracte avnd ca obiect locaiunea de servicii.
Scopul reglementarii muncii prin agent de munc temporar=> pune n
practic ideea flexisecuritii
Flexisecuritatea se poate defini ca fiind o strategie integrat de consolidare
simultan a flexibilitii i securitii pe piaa forei de munc. Flexisecuritatea e
formata din flexibilitate si securitate pe piata fortei de munca.
Flexibilitatea raporturilor de munc, se refera la diversificarea tipurilor de relaii de
munc, i n acelai timp la asigurarea unui numr suficient de locuri de munc, ce ar
permite aceasta flexibilizare.
Securitatea pe piaa forei de munc, reprezint mai mult dect pstrarea
locului de munc: aceasta se refer la dezvoltarea competenelor sau accesul
la competenele care permit progresul n viaa profesional.

Definiie munc prin agent de munc temporar- art. 88 alin. 1 Codul Muncii:
Munca prin agent de munc temporar este munca prestat de un salariat temporar
care a ncheiat un contract de munc temporar cu un agent de munc temporar i
care este pus la dispoziia utilizatorului pentru a lucra temporar sub supravegherea i
conducerea acestuia din urm.

Aa cum putem observa chiar din definiie, acest tip de munc presupune o relaie
piramidal n care sunt implicate 3 parti:
1. salariatul temporar;
2. agentul de munc temporar;
3. utilizatorul, respectiv beneficiarul muncii salariatului respectiv.

ntre prestatorul de munc, n cazul nostru salariatul temporar, i utilizatorul

nu se stabilete un raport juridic contractual. Exist ns o anumit legtur
juridic, i anume se afl sub supravegherea i conducerea utilizatorului.
Dac ne uitm la definiia CIM seamn cu prerogativele angajatorului, este
acea subordonare atipic. ns remunerarea salariatului, cat si plata
contributiilor si impozitele datorate de salariatul temporar, sunt o obligaia
agentului de munc temporar- art 96 CM, care este stabilit pe baza unei
negocieri directe cu salariatul.
In cazul in care agentul de munc temporar nu isi respecta obligatiile in ce
priveste plata salariului/contributiilor/impozitului, atunci utilizatorul va fi cel
care le va suporta, insa doar pe baza solicitarii utilizatorului. In acest caz,
ulterior, utilizatorul se subroga in pozitia salariatului, avand o actiune
impotriva agentului de munca temporara in locul salariatului.

Caracteristici:
Contract ncheiat pro causa;
Durata temporara;
Agentul este ntotdeauna persoan juridic, utilizatorul -: persoan fizic/
persoan juridic.

Este aadar, un contract ncheiat pro causa, i anume n vederea realizrii unei sarcini
precise i cu caracter temporar n favoarea utilizatorului, aa cum reiese i din art.
88 alin. 5 + 89 CM.
Apare o diferen fa de CIM in ceea ce priveste angajatorul. In cazul muncii prin
agent de munca temporara, angajatorul- agentul de munca temporar- este
intotdeauna persoana juridica, nu si persoana fizica.
Contract de munc temporar presupune ncheierea a dou tipuri de contracte :
1. Contract de dispoziie art 91. Al 1 CM
Contractul de punere la dispoziie este, ca natur juridic, un contract civil
(de prestri de servicii) consensual, comutativ, oneros, bilateral, cu
executare succesiv
Prestatorul (agentul de unc temporar) se oblig sa puna la dispozitia
utilizatorului (beneficiarul ) un salariat temporar pt indeplinirea unor sarcini
determinate in schimbul unui pret.
Exista o controversa privind forma scrisa - ad validitatem vs ad probationem:
a) In conceptia unor doctrinari aceast form este necesar doar ad
probationem avand in vedere ca art. 91 alin. (1) din Codul muncii nu prevede
c forma scris a contractului de punere la dispoziie ar fi cerut ad
validitatem.

b) Altii sustin forma scrisa ad validitatem, avand in vedere ca

ne aflam in raporturi de munc, iar conform art. 16 CM-> CIM se incheie in
forma scrisa
Contractul de punere la dispozitie prevede in mod expres atributiile salariatului,
conditiile concrete de munca, comisionul agentului de munca temporara si, de
asemenea, este nula clauz prin care se interzice angajarea de ctre utilizator a
salariatului temporar dup ndeplinirea misiunii.
2. Contract de munc: art 94 al 1 CM
Forma scrisa-: conditie ad validitatem
Este un act auxiliar care se poate incheia doar pe baza existentei unui
contract de punere la dispozitie si cum acesta din urma se se incheie
obligatoriu in forma scris- se aplica principiul accesorium sequitur
principale.
Principiul egalitatii- art. 92 CM
Textul proclam egalitatea dintre salariaii temporari i cei ai utilizatorului n ceea ce
privete accesul la serviciile i facilitile acordate de utilizator. Acest articol nu
vizeaz egalitatea de tratament ntre salariaii utilizatorului i salariaii prin agent de
munc temporar, nu se refer la condiiile de munc, care presupun alte elemente
dect servicii i faciliti. Alin. 2 reprezinta o norma supletiva, in sensul ca obligatia
utilizatorului subzista numai in situatia in care, partile, prin conventia lor nu s-au
inteles altfel.
Misiunea
Art. 90 stabileste ca termenul alocat unei misiuni nu poate fi mai mare de 24 luni,
insa aceasta perioada initiala poate fi prelungita succesiv, in total nu se poate depasi
termenul de 36 luni pentru o singura misiune.
Perioada de proba- art. 97 CM
Atat in cazul CIM, cat si in cazul muncii prin agent temporar este posibil sa fie
instituita perioada de proba, cu urmatoarele termene:
a)dou zile lucrtoare, n cazul n care contractul de munc temporar este ncheiat
pentru o perioad mai mic sau egal cu o lun;
b)5 zile lucrtoare, n cazul n care contractul de munc temporar este ncheiat pentru
o perioad cuprins ntre o lun i 3 luni;
c)15 zile lucrtoare, n cazul n care contractul de munc temporar este ncheiat
pentru o perioad cuprins ntre 3 i 6 luni;
d)20 de zile lucrtoare, n cazul n care contractul de munc temporar este ncheiat
pentru o perioad mai mare de 6 luni;
e)30 de zile lucrtoare, n cazul salariailor ncadrai n funcii de conducere, pentru o
durat a contractului de munc temporar mai mare de 6 luni.
Perioada de prob nu este obligatorie i este negociabil. Altfel spus, doar
utilizatorul, i nu angajatorul agentul de munc temporar este cel care decide dac
salariatul va avea perioad de prob sau nu.