Sunteți pe pagina 1din 15

Scurt istoric

Activitatea turistica se inscrie intre fenomenele ce s-au impus in mod deosebit pe plan
mondial, dezvoltarea sa spectaculoasa constituind una din trasaturile caracteristice ale sec. XX si, in
special, a celei de-a doua jumatati a acestuia. Ca mijloc de utilizare in mod placut si in conditii de
confort a timpului liber, turismul a devenit in zilele noastre o activitate social culturala si economica de
mare importantam in unele tari, fiind un factor essential in balanta de venituri a tarilor respective.
Totodata, turismul ofera locuri de munca pentru cei care se ocupa cu organizarea, transportul, cazarea si
alte forme de deservire a turistilor.
Mutatiile intervenite in viata social economica a lumii dupa cel de-al Doilea Razboi
Mondial au oferit, printre altele, posibilitati sporite de crestere a productivitatii muncii, cu multiple
efecte pozitive asupra membrilor societatii, intre care cresterea veniturilor si a puterii de cumparare,
sporirea duratei timpului liber prin reducerea zilei si a saptamanii de lucru, prin marirea concediilor,
cresterea sperantei de viata etc. Iar acestea, la care se adauga diversificarea si modernizarea mijloacelor
de informare, rapida dezvoltare a mijloacelor de transport etc., au favorizat desprinderea omului de
mediul sau cotidian, obisnuit, si formarea deprinderii de a calatori. Turismul este astazi una dintre cele
mai dinamoce ramuri economice din lume. Este un lucru pe care l-au inteles deja organizatiile de turism,
guvernele, asociatiile profesionale si chiar turistii insisi. In aceste conditii, concurenta destinatiilor
turistice devine tot mai mare, dar, in specificul acestei activitati, factorul uman este cel care face
adeseori diferenta in ceea ce priveste calitatea ofertelor turistice.

Concepte actuale utilizate pe plan


international
1. Turismul = “activitatile desfasurate de personae pe durata calatoriilor si sejururilor, in locuri
situate in afara resedintei obisnuite pentru o perioada consecutiva ce nu depaseste un an, in scop de
loisir, afaceri sau alte motive”. (OMT Recommandations sur les statisques du tourisme, N.Y. 1993)
In randul motivelor ce determina deplasarea persoanelor in alte scopuri decat in cele lucrative, s-au
stabilit:
- loisir, recreere si vacanta
- vizite la rude si la prieteni
- afaceri si motive profesionale
- tratament medical
- religie, pelerinaje
- motive diverse: echipajele aeronavelor si vasele destinate transportului public, tranzit
etc.

2. Turism intern/ domestic = rezidentii unei tari care calatoresc in interiorul acesteia. La acesta
se alatura si conceptele de:
• turism interior = turism intern si turism receptor
• turism national = turism intern si turism emitator

3. Turism receptor/ imbound turism = non-rezidentii care calatoresc intr-o anumita tara.
1
4. Turism emitator/ outbound turism = rezidentii dintr-o alta tara care calatoresc in alte tari.
* turism international = turism emitator si turism receptor

5. Turistul = “orice persoana care se deplaseaza spre alt loc situat in afara resedintei
sale obisnuite, pentru o perioasa mai mica de 12 luni si ale carei motive principale de calatorie sunt
altele decat exercitarea unei activitati remunerate in locul vizitat.” (OMT Recommandations sur les
statisques du tourisme, N.Y. 1993)

6. Vizitatorii pot fi: - internationale (turisti si excursionisti)


- interni (turisti si excursionisti)

7. Vacantierii = cei care realizeaza o calatorie de cel putin 4 zile, de aici rezultand diferenta
dintre turismul de weekend (1-3 zile) si turismul de vacanta.

8. Industria turistica = sector al economiei alcatuit din activitati sau mai multe ramuri al caror
obiectiv este satisfacerea nevoilor turistilor.
Din industria turismului fac parte urmatoarele activitati:
o locuinta si alimentatie (“Hoteluri si restaurante” – conform clasificarilor pe activitati ale
economiei nationale), de exemplu, hoteluri, moteluri, case de oaspeti, ferme, vase de croaziera, vile,
castele, campinguri, proprietati time-share, resedinte secundare, restaurante (clasice, cu specific, fast-
food-uri), baruri, cafenele.)
o transport: sector commercial (linii aeriene, curse navale, cai ferate, autocare etc.) si
necomercial (automobile proprietate personala, aeronave proprii, iahturi etc.)
o organizatorii de voiaje
o atractii-agrement (elemente naturale si antropice)
o administratorii destinatiilor: oficii de turism nationale, regionale, locale.

9. Potentialul turistic/ oferta turistica efectiva = elemente naturale, elemente antropice, baza
tehnico-materiala turistica, infrastructura generala, forta de munca angajata in turism, bunurile
comercializate turistilor.

10. Potentialul turistic/ oferta turisitica efectiva = ansamblul de servicii si bunuri oferite de
catre diferiti agenti economici turistilor pentru petrecere agreabila a timpului liber.

In final se poate afirma ca, desi preocuparile in domeniu sunt numeroase si abordeaza probleme
complexe ale fenomenului turistic, exista inca aspecte neelucidate datorita mutatiilor care intervin
permaent pe piata turistica, vizand motivatia de consum a produsului turistic, fapte ce justifica aparitia
a noi puncte de vedere.
2
Insa definitia cea mai utilizata si recunoscuta este acea data de conceptia actuala a Organizatiei
Mondiale a Turismului (O.M.T.), conform careia “turismul cuprinde activitatile unei personae care
calatoreste in afara mediului sau obisnuit, pentru mai putin de o perioada specificata de timp si al
carei scop este altul decat exercitarea unei activitati remunerate la locul de vizitare”, unde:
 termenul “mediu obisnuit” are menirea sa excluda calatoriile in interiorul locului de
resedinta si calatoriile de rutina (locul de munca etc.);
 termenul “mai putin de o perioada specificata de timp” are menirea sa excluda migrarea
pe termen lung;
 termenul “exercitarea unei activitati remunerate la locul vizitat” are menirea sa excluda
migrarea pentru angajare temporara.

Asadar, prin turism se intelege, in primul rand, ansamblul activitatilor prin care omul isi petrece
timpul liber calatorind in alta localitate sau tara pentru a vizita oameni si locuri, monumente si muzee,
pentru a-si imbogati cunostinţele generale, pentru a se distra si a face sport, pentru odihna sau tratament
etc., iar in al doilea rand, industria de bunuri si servicii creata pentru satisfacerea dorintelor, preferintelor
sau motivatiilor solicitate de turisti in locul de destinatie. Numarul turistilor internationali – deci care
calatoresc intr-o alta tara decat cea în care isi au domiciliul – a crescut de la 30 000 în 1880 la 285
milioane în 1980 , dupa anul 2000 înregistrandu-se între 600 si 800 milioane anual ( 842 milioane in
anul 2006 (record absolut). Incasarile din turismul international, care sunt intre 500 si 700 miliarde de
dolari anual (au inregistrat , de asemenea, un record în 2006 : 735 miliarde de dolari) reprezinta intre 10-
15% din exporturile mondiale si cel mai important capitol al comertului invizibil.
• Ca numar de turisti internationali – milioane persoane în anul 2004 (în paranteza
în anul 2005) :
- Franţa 75,1 (67,3), Spania 52,4 (43,3), S.U.A. 46,1 (47,8), China 41,8, Italia 37,1 (34,1), Marea
Britanie 27,8, Mexic 20,6, Germania 20,1.
• Ca venituri obţinute din turism ( miliarde $ în anul 2005) :
- S.U.A. (81,7) , Spania (47,9), Franţa (42,3), China (39,6 – din care 10,3 Hong Kong), Italia
(35,4), Marea Britanie (30,7), Germania (29,2), Turcia (18,2), Australia (16,9).

In ultima vreme se constata o serie de modificari spectaculoase in ierarhia mondiala, intre care
ascensiunea Chinei intre primele patru tari ale lumii atat ca numar de turisti, cat si ca venituri obtinute,
apoi a Mexicului ( 20,6 mil. turisti, 11,8 miliarde $), Turciei (16,8 mil. turisti, 18,2 miliarde $),
Malaysiei (15,7 mil. turisti, 8,5 miliarde $), Rusiei, Australiei s.a.

Resurse turistice si forme de turism


Potentialul turistic mondial este asigurat atat de obiectivele naturale (forme de relief,
rauri si lacuri, tarmuri marine, vegetatie si fauna etc.), cat si antropice, realizate de om (monumente
istorie. Arhitectonice si de arta, muzee, obiective etnografice si de folclor etc), de regula cele doua mari
categorii imbinandu-se armonios in anumite areale; exista insa si zone in care precumpanesc ca valoare
turistica, si nu numai, fie cele naturale, fie cele antropice.

In functie de potentialul turistic si de baza de servire, se cunosc diferite forme de turism:


• Turismul balneo-maritim, practicat pentru cura heliomarina, bai de mare si uneori
de namol terapeutic etc.;

3
• Turismul montan si pentru practicarea sporturilor de iarna, cuprinzand: drumetia,
turismul climateric, cel al sporturilor de iarna etc.;
• Turismul de cura balneara, legat de statiunile cu izvoare minerale, termominerale
si termale cunoscute prin puterea tamaduitoare a apelor;
• Turismul de vanatoare si pescuit; o forma aparte o reprezinta safari, cu o mai
mare raspandire in Africa, in ultima vreme cu accent pe foto-safari, cine-safari, respectiv
vizitarea si fotografierea sau filmarea unor zone bogate in vanat;
• Turismul cultural (sau cultural-istoric), legat de vizitarea monumentelor istorice,
arhitectonice si de arta, a muzeelor si caselor memoriale, altor obictive realizare de om;
• Turismul comercial – expozitional, legat de marile targuri si expozitii;
• Turismul festivalier, legat de centrele in care au loc festivalurile cultural-artistice,
nationale si internationale;
• Turismul “sportiv”, le gat mai ales de manifestarile sportive de anvergura
(olimpiadele atat de vara, cat si de iarna, campionatele mondiale sau continentale din diferite
sporturi);
• Turismul de reuniuni si congrese, legat de marile manifestari stiintifice culturale ,
artistice etc.;
• Turismul de afaceri.

In functie de o serie de criterii generale – intre care potentialul turistic (natural si cultural-istoric),
echiparea tehnico-materiala a teritoriului, circulatia turistica, pozitia geografica, calitatea mediului
inconjurator, reteaua de asezari rurale si urbane etc. – OMT a distins 6 regiuni turistice, care inglobeaza
aprope toata suprafata Terrei, si anume: Europe, Americile, Asia de Est si Pacific, Africa, Orientul
Mijlociu, Asia de Sud.

4
1. Consideratii generale
AFRICA, al doilea continent ca marime al Pamantului (30.309.069 kmp), traversat de Ecuator si
cele doua tropice, este cuprins intre Oceanul Atlantic (la vest), Marea Mediterana (la nord), Canalul
Suez, Marea Rosie si Oceanul Indian (la est). Se desfasoara de la nord la sud, pe circa 8000 km, iar de la
vest la est pe 7400 km, in Africa de Nord.
Este un continent masiv, cu tarmuri putin crestate, insotit de putine insule si peninsule, constituit in
cea mai mare parte dintr-un soclu (bloc) masiv vechi (Gondwana), asociat la est cu Marele Graben Est-
African.
Relieful este slab variat, fiind un intins podis tabular, marginit la nord,est si sud de munti, cu o
altitudine intre 750 m in podis maxima in munti de 5895 m (Kilimandjaro).
Clima este cea mai calda de pe glob, inregistrandu-se temperaturi toride de peste 400C in Sahara
( +580C in Libia, maxima absoluta de pe glob, in septembrie 1922).
Africa este continentul deserturilor (Sahara, 8,5 mil. kmp – cel mai mare de pe glob si Kalahari in
sud), unde hamadele, ergurile (dunele de nisip) si oazele, alaturi de vegetatia si fauna specifica, viata
tuaregilor si mirajul apusului si rasaritului de soare dau fascinatia si atractia acestor locuri, greu
strabatute de om.
Numeroasele cascade si cataracte ale fluviilor (Nil, Niger, Zambezi, Orange, Limpopo),
frumusetea peisajelor si farmecul croazierelor dau nota de atractivitate turistica a retelei hidrografice si
respectiv a lacurilor (Victoria, Tanganica, Ciad).
Diversitatea vegetatiei si faunei, importanta stiintifica, estetica sau cinegetica a animalelor,
pitorescul si valoarea peisajelor au permis amenajarea de numeroase parcuri nationale si rezervatii
stiintifice. De la prima rezervatie naturala din 1898 sub numele de Sabi Game, azi Parcul National
Kruger din Africa de Sud (1,8 mil. ha) s-a ajuns la o retea intinsa de parcuri nationale in Zair, Kenya,
Uganda, Tanzania, Rwanda, Madagascar, care reprezinta o destinatie pentru turistii din intreaga lume,
amatori de vanatoare si pescuit, de aventura in lumea junglei sau savanei, de fotosafari sau iubitori ai
naturii si lumii animalelor.
Cadrul natural, in toata diversitatea sa bioclimatica, peisagistica si orografica, se inscrie cu atractii
dintre cele mai pitoresti si exotice, cu resurse turistice variate, conferindu-i Africii, sub acest aspect, o
mare valoare si originalitate turistica.
Dupa unele surse, denumirea “Africa” este data de romani provinciei nou create o data cu
cucerirea Cartaginei ( sec II i.Hr.) si provine de la numele tribului berber “Afridi”, care locuia in aceasta
zona in sec. I i.Hr. Aceasta denumire s-a extins apoi in tot continentul. Etimologia cuvantului provine de
la “afri” = pestera in limba berbera, “afrigo” – “fara ger” in limba latina, “a fak” = uscat in limba araba.
Interesant ca vechii greci si romani o numeau “Libia”, dupa populatia “libu”, care traia in aria centrala a
litoralului mediteranean.
Leagan al primelor etape de antropogeneza, Africa a cunoscut de-a lungul istoriei existenta unor
culturi materiale si spirituale remarcabile prin originalitate si stralucire si care rivalizau cu cele europene
(Egipt, Maroc, Tunisia). Avand o istorie zbuciumata, arta africana s-a dezvoltat in stransa legatura cu
obiceiurile si cultele tribale.
Populatia Africii inregistreaza circa 700 mil. locuitori, cu o densitate de 25loc./kmp, dar
¾ din continent are o densitate de 1 loc/kmp. Mai aglomerate sunt tarmul mditeranean, coasta atlantica

5
la Golful Guineii (100loc/kmp) si Valea Nilului (200loc/kmp), Predomina populatia negroida (3/4 din
total, bantu, pigmei, sudanezi), iar in N si E berbero-araba.
Conditiile naturale si economice putin favorabile nu au permis dezvoltarea unei
infrastructuri corespunzatoare, aceasta fiind concentrata in tarile magrebiene. Predomina arterele rutiere,
majoritatea modernizate, si caile fluviale si maritime, cele aeriene si feroviare avand raspandire redusa.
In prezent, Africa incepe sa devina o destinatie turistica in plina ascensiune (locul IV in
lume cu 24,9 mil. turisti sositi in 1998), numarul de turisti crescand in ultimii ani cu 4,6%; se remarca in
acest sens, Africa de Nord 62,5%, din totalul Africii, Africa de Est (18,6%) si Africa de Sud (16,3%)
zone care dispun de cele mai atractive resurse turistice, beneficiind si de o infrastructura mai dezvoltat.
Pe tari, ca destinatie turistica, pe primele locuri se situeaza: Africa de Sud cu 5,9 mil. turisti, Tunisia
(4,7), Egipt (3,7), Maroc (3,2) etc.

2. Zone turistice
Conditiile naturale si resursele turistice legate de acestea, precum si trasaturile cultural-sociale
determinate de trecutul istoric, conduc la diferentiere a 5 zone turistice, si anume: Africa Sahariana.
Africa Centrala, Africa de Est, Africa de Sud, Afruca insulara.

AFRICA SAHARIANA – cuprinde aproape in totalitate Africa de Nord,


suprapunandu-se Desertului Sahara, lantului montan Atlas si Coastei Meditenaneene.
Peisagitic, in afara nesfarsitelor duine de nisip, ale caror inaltimi depasesc uneori 500m,
despartite de depresiuni sau desertul de piatra “hamada”, se impun si oazele – insule de verdea situate in
depresiuni cu apa freatica mai la suprafata, bune pentru culturi (curmali, smochini, migdali, caisi).
Oazele ce depasesc 10-20 kmp adapostesc cateva orase, asezate pe coline, inconjurate de ziduri de
6
aparare, ce inchid locuinte albe cu un etaj. Pietele tipic orientale si unele muzee sau minarete intregesc
decorul oraselor, unele dintre acestea au fost infloritoare in Evul Mediu (Bou Noura).
Zidul Verde, lung de 1500 km, lat de 5-20 km reprezinta cea mai mare padure plantata
de om ( cu salcam si pin de Alep), schimband decorul saharian pe latura nordica a acestuia. Plantarea
acestei paduri a inceput in 1974 pentru a impiedica avansarea desertului Sahara spre nordul Algeriei.
Populatia locala cu obiceiurile si traditiile ei este oarecum omogena: berberi (mauri,
hamiti) si tuaregim acestia din urma razboinici si oameni de afaceri, ocupa indeosebi centrul si sudul
saharian. Pe stancile Muntilor Tassilli Najer se gasesc gravuri ce dateaza de peste 6000 de ani.
In decorul desertic, alaturi de nomazi, sunt camila, calul, capra si strutul cele mai
populare dintre animale.
Transsaharianul – Alger-Lagos a schimbat mult viata berberilor, mai ales in Sahara
Algeriana, camila si calul pierzand, uneori din importanta lor in favoare maisnilor.

Africa Magrebiana
Continentul african este marginit la nord de Marea Mediterana. Grupul de patru state din
aceasta zona a primi denumirea de Magreb. De la vest la est ele sunt: Maroc, Algeria, Tunisia si Libia.
Se poate adauga Egiptul care are insa o deschidere la Marea Rosie (1941 km fata de 995 km). Anul 2002
a insemnat, din punct de vedere turistic, o scadere a numarului de sosiri, consecinta a evenimentelor din
septembrie 2001 (de la 10,6 la 10,1 milioane turisti).

Marocul are un litoral cu plaje nisipoase, dominat de munti de peste 2000 m inaltime. Se
remarca pentru unitatile de cazare luxoase si pentru serviciile oferite. Specifice sunt si formulele club si
satele de vacanta unde turistii au la dispozitie programe complete si pot participa la numeroase activitati,
de la gimnastica de dimineata pana la petreceri in cluburi sau seri cu specific. Restingo si Al Hoceima
sunt doua destinatii cunoscute ale Marocului.

7
Algeria
Litoralul mediteranean ocupa partea nordica a Alegriei, in care se imbina peisaje marine, cu
plaje nisipoase sau stancoase cu faleze, de campie litorala si de dealuri dominate de Muntii Atlas, alaturi
de vestigii istorice romane, arabe, franceza, care se intalnesc la tot pasul, imbogatind zestrea turistica. Se
impun cateva centre turistice:
 Alger (Al Djazair) – oras antic medieval, vechi entru al culturii arabe, important centru
comercial, capitala staturului, intemeiat de pirati in sec XVI. Asezat pe tarmul marii, extins pe 20
km lungime si 500 m latime, orasul imbina farmecul mediteranean cu exoticul african si arab si
releva atractii turistice dintre cele mai atractive: Marea Moschee (sec XI), ziduri de cetate,
monumente arhitectonice, muzee, minarete, universitate, gradinim parcuri de mare frumusete,
plaje si hoteluri luxoase.
 Oran- asezat in NV tarii, intr-o pozitie pitoreasca, oras medieval cu numeroase
monumente istorice si de arta, cu moschei, minarete, palate, ziduri de cetati, muzee, important
centru comercial si port.
 Alte centre: Constantine, Annaba, Blida.

Kabilia asezata intre Atlasul Tellian si Atlasul Saharian, Kabilia, cea mai pitoreasca regiune a
Algeriei, este de fapt o arie montana – Masivul Kabilian – acoperita pana in varf cu paduri de stejar de
pluta, pin mediteranean, cedru de Atlas sau eucalipti, tablou completat cu peisaje pitoresti, o viata
patriarhala berbera si produse de artizanat de renume (covoare, bijuterii). Fluviul Souman (Ued)
strabate regiunea, printr-o larga vale, imbodobita de o bogata vegetatie, ce sporeste atractia peisagistica.
 Beni Mansour – important nod rutier in regiune
 Tizi-Ouzou oras vechi suspendat pe o culme de munte, ce domina valea pitoreasca a
raului Sebacu.
Algeria Sahariana ocupa 4/5 din suprafata tarii, avand aspectul unor intinse platouri stancoase
(hamade), din care se inalta conurile vulcanice Ahggar (3003 m), Tassil (2150 m), Adrar (2254 m ) sau
acoperite cu intinse dune de nisip fin (Marele Erg Occidental si Marele Erg Oriental). Aici viata nomada
se imbina cu economia agrara din oaze si cea industriala legata de exploatrile de petrol si gaze naturale.
Centre turistice: Taman Rasset, Djanet, Ghardaja, Reggane.
Forme de turism: itinerant cu valente culturale, de cunoastere, foto-safari, de litoral.

Tunisia
Tunisia impresioneaza prin litoralul care
masoara 1300 de km, unde atractiile turistice
dintre cele mai spectaculoase de la peisaje la
plaje bine amenajate cu hoteluri luxoase,
centre de agrement nautic, terenuri de sport,
orasele–statiuni atrag anual sute de mii de
turisti. Principala statiune Hammamet, in
golful peninsulei Cap Bon, la 60 km de Tunis
(capitala tarii), este si centru balnear. Nu
lipsesc vegetatia subtropicala si
amplasamentele turistice de toate categoriile.

8
 Kairouan asezat in plina stepa este “orasul sfant” al tunisienilor cu una dintre cele
mai frumoase moschet “Marea Moschee”, renumita prin sala pentru ritual , decoratii
si ansamblul arhitectural de o armonie maiestuoasa (sec XI), unde se fac pe;erinajele
in caz de nu se ajunge la Mecca, numeroase palate, muzee, mausolee, centru artizanal
(covoare) si nod de comunicatii.
 El Djem renumit prin vestigii romane, celebrul amfiteatru, comparabil cu Colosseum
Roma (al 3-lea ca marime din lume si cel mai frumos).
 Gafsa, Nefta – oaze renumite prin trasaturile cu specific local, unde traditia
beduinilor s-a pastrat foarte bine; asezate la “poarta Saharei”, de unde se organizeaza
caravane in desert, timp de o ora.
 Tozeur recunoscut in parcul de distractii “O mie si una de nopti”.
Forme de turism: itinerant cu valente culturale, de cunoastere, de litoral, pentru odihna si balnear,
aventura in desert.

Libia
Asezata in nordul Africii, cu iesire la Marea Mediterana, Libia este o tara Sahariana.
Desertul Sahara este cel mai extins, ¾ din suprafata tarii, stancos in vest si nisipos in est, cu
munti vulcanici stinsi in sud. Libia pastreaza importante vestigii istorice si culturale, ce atesta
stravechile civilizatii si culturi ce s-au succedat de-a lungul istoriei.
Arealul Cyrenaica ocupa litoralul mediteran de la est de Golful Sirta, stancos sau cu
plaje de nisip auriu si platouri de 700-800 m alt. Ale Muntilor Aljebal Al Akhdar. Acesti munti
etaleaza peisaje spectaculoase cu: paduri de chiparos, fistic, intrerupte de stancarii, vai
tumultoase, cu defilee si chei a caror ape se pierd in pesteri, ca apoi sa apara izvoase simple sau
cu formatiuni calcaroase (tufuri), a caror culoare galbuie sta deasupra marii de un albastru diafan.
Vestigii ale stravechilor culturi se gasesc in toate localitatile de pe litoral si din munti, sporind
valoarea turistica.
 Benghazi – oras statiune, cu plaje frumoase si monumente istorice: moschei,
minarete, palate, bazaruri, este cel mai important din zona, fiind si aeroport.
Sahara libiana se suprapune desertului libian, la sud de
aria montana, cu peisaj tipic saharian, cu erguri, hamade, rare
oaze (Jofra, Fezzam, Kaufrax) flancate de palmieri, populate de
berberi sau tuaregi, vestiti caravenieri ai Saharei, “carausi ai
desertului”.
Pentru turism intereseaza oazele sahariene, ca puncte de sprijin
in turismul de tranzit sau fotosafari.
Forme de turism: itinerant cu valente culturale, de cunoastere,
fotosafari si turim litoral.

Bazinul Nilului ocupa estul Africii de Nord, respectiv bazinul fluviului Nil cu statele Egipt
si Sudan, care reprezinta un teritoriu de straveche locuire si leagan al unor stralucite civilizatii.
Fluviul Nil, cel mai lung fluviu din lume (6671 km) reprezinta coloana vertebrala a acestei
subzone, care traieste din si prin apele acestuia, datatoare de viata in arsita sahariana. Lacul Nasser de la
Asuan se alatura prin grandoarea sa milenarelor piramide faraonice ce au dat faima acestor locuri.

Egipt
9
Mai frecventate sunt statiunile Port Said, Damietta si Alexandria, orasul intemeiat de Alexandru
Machedon, azi centru cosmopolit cu o serie de constructii moderne, dar care mai pastreaza si urmele
vechilor civilizatii. Fara a se situa la Marea Mediterana, trebuie sa mentionam cea mai mare statiune
egipteana, Hurghada, aflata pe Riviera Marii Rosii. Complexul de hoteluri (de lux in mare parte) se
intinde pe 25 km. Dintre activitati mentionam : schi nautic, pescuit, croaziere si alte sporturi nautice.
In apropiere de Cairo se afla vechi asezari, odinioara capitale ale faraonilor: Memphis,
El Giza, Heliopolis, cu vestigiile stralucitelor civilizatii antice.
 La El Giza (Gizeh), in plin desert (15 km de Cairo) se afla renumitele piramide Keops
(138 m inaltime, 237,5 m o latura, 5 ha suprafata), construita in anii 2723-2653 i.Hr., Kefren
(113m, 215 m) si Mikerinos (62 m) care
etaleaza o tehnica uimitoare. Nu departe de
ansamblul arhitectural Kheops, care mai
cuprinde un templu funerar, se afla si faimosul
Sfinx (52 m/20 m) un urias leu, al carui cap are
imaginea faraonului Kheops construit pe o
platforma de calcar (200 m lungime) sa
protejeze mormantul faraonului.
Delta Nilului: Orasul-port la Marea Mediterana,
Alexandria (El Iskandariya) (circa 3 mil.
locuitori) se intinde pe circa 35km de-a lungul
falezei, fiind cel mai important port egiptean,
centru economic, financiar si comercial. Intemeiat de Alexandru Macedon in 332 i.Hr este astazi un oras
modern, cosmopolit, cu hoteluri luxoase, bulevarde largi, zgarie nori, dar si antic, cu numeroase vestigii
elenistice, romane si arabe. Se adauga Biblioteca celebra prin vechime, valoare si numarul cartilor, al
documentelor vechimii (distrusa prin incendiere), Muzeul de Arheologie, Muzeulgreco-roman,
Amfiteatrul roman, palatul si catacombele din orasul vechi.
Azi, in cautarea “Drumului Apei” se construieste “Noua Delta”, cu o investitie de 160 miliarde USD pe
o perioada de 20 de ani, pentru marele proiect al Canalului Zayed (;a vest de Nil), ce va oferi poporului
egiptean o noua vale a Nilului, cu mari perspective economice, dar si turistice.

Forme de turism: itinerant cu valente culturale si religioase, pntru odihna, cura beliomarina, croaziere,
sporturi nautice.

Sudan – ocupa bazinul superios al fluviului Nil, la sud de prima cataracta. Sudanul nordic este
desertic, in centru o depresiune care urca spre vest in Podisul Kordofa si Muntii Darfur (3088 m
altitudine), in sud o regiune mlastinoasa (Sudd), dominata de munti inalti de peste 3000 m.
Nubia ocupa campia Centrala si desertul Nubian, traversate de Nil si cataractele acestuia, care, in
Antichitate era leaganul unor stralucite civilizatii nubiene, ingropate de furtunile de nisip. Nilul in aval de
Khartoum realizaza o mare bucla cu defilee spectaculoase, stanci cu forme bizare si cele 6 cataracte
deosebit de pitoresti. In aria cataractei a a IV-a se afla stanca Djebel Barkal 90100 m alt., considerata sacra
pentru Nubia, cu templul Amon-Ra (Zeul Soarelui) si 10 piramide de 4-12 m inaltime, necropole ale
regilor nubieni.

Cote d’Ivoire , denumita si Coasta de Fildes, tara se caracterizeaza print-run podis relativ inalt
(1524 m). Ce cade in trepte spre o campie larga esfasurata de-a lungul Golful Guineii si strabatut de mai
multe rauri. Litoraul este stancos si abrupt in vest si nisipos cu dune si lagune ine st. Clima tropical umeda
10
dezvolta paduri tropicale “Selva” cu esente pretioase (mahon si teckul african), savane si mangrove (in
delta) care adapostesc o fauna bogata (16 specii de antilope, lei, elefanti), multe fiind ocrotite in parcuri
nationale.

AFRICA CENTRALA ocupa partea centrala a Africii de o parte si de alta a


Ecuatorului de la Oceanul Atlantic la Marele Granem est-african si cuprinde vasta Depresiune a
Fluviului Zair, inconjurata de podisuri inalte si munti vulcanici in est. Clima ecuatoriala si
subecuatoriala se reflecta in padurile ecuatoriale, savanele cu ierburi inalte cate adapostesc o fauna
bogata si diversificata.
Fluviul Zair (4370 km lungime) este singura artera de comunicatiedin imensa padure
ecuatoriala. Exploatat de H.Stanley si romanul Sever Pleniceanu (1898), Zairul se impune prin
pitorescul traseului sau presarat cu defilee, cascade (cele 7 cascade Stanley), cataracte si lacuri, precum
si marele arc de cerc pe care-l face (circa 1000km) pentru a se varsa in Oceanul Atlantic printr-un imens
estuar (12-15 km). Este o artera desavarsita pentru croaziere turistice. O atractie turistica de mare
importanta o prezinta si parcurile nationale, amenajate in toate tarile, indeosebi in Zair si Camerun.
Zona bogata in resurse minerale (aur, diamante, uraniu, cupru) si paduri cu esente exotice, are o
populatie negroida, pigmei si europenil a fost descoperita de portughezi si francezi.
Exotismul naturii, parcurile nationale si valorile cultural-traditionale confera Africii
Centrale o valoare turistica importanta Din cele cinci tari (Camerun, Zair, Congo, Republica
Centrafricana, Gabon), cuprinse in aceasra zona, se detaseaza prin valoarea resurselor turistice Camerun
si Zair.

AFRICA DE SUD

11
Zona cuprinde teritoriul african de la sud de Depresiunea Zair si Marele Graben African (Rift
Valley) si a intrat mai recent in circuitul turistic international, atrage indeosebi prin potentialul natural
(misterul padurii tropicale si al savanei, bogatia si originalitatea faunei etc.), care este admirat mai ales
in parcurile nationale, foarte variate, unele inscriindu-se printre cele mai mari de pe Glob (Serengeti,
Kruger, Mount Kenya s.a.) la care se adauga arta populara si etnografia africana. Predomina turismul de
circulatie, safari-urile, expeditiile de vanatoare, dar, mai recent, indeosebi pentru a vedea, fotografia si
filma, respectiv foto si cine-safari-uri). Circulatia turistica nu depaseste, in tarile din zona, 100-200 de
mii de vizitatori straini, insa numarul acestora este in crestere. S-au individualizat cateva subzone
turistice: Golful Guineii, bazinul fluviului Congo, litoralul est-african, sub-zona Lacurilor, Africa de
Sud.
Aceasta zona beneficiaza de o infrastructura bine dezvoltata, indeosebi in partea estica,
reprezentativa pentru potentialul turistic.
Se remarca prin valorile turistice naturale si cultural-istorice arealele turistice: Zambia, Africa de Sud.

AFRICA INSULARA
Madagascar – cuprinde insulele din Oceanul Indian si Oceanul Atlantic, avand o suprafata de
587.041 kmp si o populatie de 14,3 mil locuitori, formata din malgasi, indieni, grupati in partea centrala
s pe litoralul nordic.
Intre centrele turistice mai importante se numara:
 Antananavario – “orasul celor o mie de razboinici” asezat pe platoul central la
1200-1400 m alt., pe 12 coline de culoare rosie-albastruie, centru administrativ al
coloniei franceze Madagascar, apoi capitala a Republicii Malgase. Important
12
centru economic, financiar si cultural care se remarca prin cateva obiective
turistice: Muzeul de Istorie, Palatul Rova (1839), Cetatea Rova – vechea capitala
a regilor si reginelor, Piata Zoma (2km lungime) cu numeroase cladiri istorice si
religioase.
 Taomasina oras-port cu gradinile sale inmiresmate de orhidee si lamai. La sud de
oras se afla un “pod natural” de 60 m pe sub care trece raul Manandra, dupa ce
acesta a “sarit” mai multe cascade.
 Arhipelagul Seychelles (90
de insulite) situat la 965
kilometri NE de Madagascar,
alcatuit din insule coraligene
cu capitala la Victoria in
insula Mahel are un relief
spectaculos cu numeroase
campii litorale si recife
coraligene care insotesc
tarmul. Se remarca prin
peisajul exotic, paduri de
palmieri si ferigi
arborescente, broaste testoase
uriase si circa 13 specii de
pasaro endemice devenind o
mare rezervatie pentru
broastele testoase (se mai afla
in Insula Galapagos). Intre insulele Victoria si Mahe se afla Parcul National
Marin Sf. Ana, de mare valoare stiintifica si turistica.
 Arhipelagul Comore – “Insulele Parfumului”, datorita plantelor aromate care
cresc din abundenta, format din insule vulcano-coraligene, cu plaje pitoresti, mai
ales in aria recifelor. Aspectele peisagistice si industria parfumurilor sunt
elemente de atractie.
 Insulele Sao Tome, Principe, Fernando Pao din Golful Guineii si Insula Sf.
Elena, Insula Capul Verde, din largul Oceanului Atlantic sau Madeira si
Cavare (care apartin Spaniei) prezinta un interes turistic prin spectaculozitatea
peisagistica, vegetatia luxurianta, monumente arhitecturale si istorice, biserici,
moschei, muzee, vestigii istorice, statiuni litorale cu plaje incantatoare, cu nisip
alb foarte fin, cu dotari moderne precum si elementele de etnografie si folclor.
Forme de turism: itinerant cu valente culturale si stiintifice, odihna si recreere si cura
heliomarina.

13
Bibliografie

1) Economia turismului si amenajarea turistica (curs) – lect.univ.drd.


Daniela Firoiu, editura Sylvi, Bucuresti, 2002.
2) Resurse si destinatii turistice pe plan mondial – conf. Univ dr.
Gabriela Tigu (coordonator), ed. Uranus, Bucuresti, decembrie
2003.
3) Resurse turistice pe Terra – Vasile Glavan, ed. Economica,
Bucuresti, 2000

14
15