Universitatea “Ovidius” Constan a

Facultatea de tiin e Economice

Departamentul de Administrare a Afacerilor

Note de curs :

ECONOMIA TURISMULUI

Specializarea: E.C.T.S.

Titular curs:

Conf. univ. dr. Ion-D nu JUG NARU

Anul universitar 2015/2016

 ECONOMIA TURISMULUI

Capitolul I – Concepte, defini ii i no iuni introductive privind turismul

Turismul, ca ramur a sectorului ter iar i, totodat , ca ramur de interferen ,

reprezint o op iune strategic important pentru dezvoltarea multor economii na ionale,
datorit efectelor sale benefice în plan economic, social, cultural, precum i, într-o
anumit m sur , asupra mediului natural. Sunt numeroase rile care au depus eforturi
investi ionale i organizatorice importante în dezvoltarea activit ii de turism, iar
rezultatele pozitive s-au concretizat în cre terea num rului de turi ti, a num rului de zile-
turist i a volumului încas rilor ob inute din turism.
Urmare dinamicii deosebit de ridicate, înregistrat în ultimele dou decenii, s-a
ajuns la efecte importante ale turismului în plan economic, la scar mondial , respectiv la
participarea acestuia cu cca. 12% la crearea produsului mondial brut i cu cca 8% la
num rul locurilor de munc , devenind, totodat , cel mai important component al
comer ului interna ional. Deosebit este i a a-numitul „efect multiplicator al turismului”,
respectiv faptul c turismul antreneaz numeroase alte ramuri economice, a c ror
activitate depinde, în mare m sur , de fenomenul turistic (în special, construc iile i
serviciile, în general, agricultura, industria alimentar , industria materialelor de
construc ii, a prelucr rii lemnului etc.)
La efectele economice ale turismului trebuie ad ugate i cele sociale, activit ile
turistice r spunzând unei multitudini de nevoi, de la cele de odihn i recreare, de
îngrijire a s n t ii, pân la cele de îmbun t ire a nivelului de cunoa tere, de cultur i
instruire, de comunicare, etc. S-a ajuns, astfel, ca, din punct de vedere statistic, peste 50%
din popula ia lumii s fie antrenat , anual, în circula ia turistic .
În numeroase ri ale lumii, turismul reprezint un adev rat „motor” al cre terii
economice, atât pentru multe ri în curs de dezvoltare, cât i pentru numeroase ri cu
economii dezvoltate.
Este vorba, în primul rând, de un turism de mas , r spândit la nivel global, dar i de
numeroase ni e de pia , adresate unor categorii restrânse de beneficiari.
Dac turismul permite rilor în curs de dezvoltare s - i atrag investi ii str ine, s -
i recupereze valuta investit , s creeze locuri de munc i s - i îmbun t easc
infrastructura, tot turismul este cel care contribuie, pe de alt parte, din ce în ce mai mult,
la distrugerea mediului, la pierderea sau deteriorarea patrimoniului, la destabilizarea unor
culturi, etc.
Fenomenul turistic nu este unul nou, primele forme de turism fiind practicate înc
din perioada Antichit ii. În istoria omenirii, preocup rile pentru c l torie au fost
continue, ca i dorin a de a descoperi i redescoperi locuri, culturi noi, etc.
„Meritul” societ ii noastre contemporane este acela de a aduce turismul, alt dat
rezervat unor elite, la îndemâna tuturor i de a face din acesta un produs oferit
„consumului de mas ”1.

1
Joël Raboteur, Introduction à l’économie du tourisme, L’Harmattan, Paris, 2000, p. 8

2
 Marea inova ie a secolului XX, în materie de turism, a fost transformarea turismului
într-o veritabil „industrie f r fum”.

1.1. Conceptele de turism i turist

Conceptul de turism a ap rut dup cel de turist. No iunea de turism vine de la

transcrip ia în limba englez a cuvântului francez „tour”, utilizat în Anglia în secolul al
XVIII-lea. „Marele Tour” („The Tour”) evoca, în acea perioad , c l toria de studii,
dezinteresat , pentru descoperiri culturale, cu prec dere, pe care o efectua, în Europa,
tân rul aristocrat englez. Aceast c l torie ini iatic , menit s permit cunoa terea unor
culturi str ine, avea ca finalitate perfec ionarea educa iei respectivilor tineri.
Efectuarea acestui „tur” îl consacra, de fapt, pe respectivul tân r, ca „Gentleman”.
A adar, în acea perioad , cuvântul „turist” era aplicabil, îndeosebi, c l torilor englezi i
abia în secolul al XIX-lea avea s fie extins i pentru c l torii francezi, în bun m sur
datorit public rii operei lui Stendhal, intitulat Memoriile unui turist (1838)1.
La sfâr itul secolului al XIX-lea s-a ajuns la o anumit uniformizare a terminologiei
privind turismul, astfel c , puteau fi reg site, în multe limbi, cuvinte precum turism i
turist.
Organiza ia Mondial a Turismului (OMT) define te turistul ca fiind „orice
persoan care se afl într-o alt ar sau în alt loc, situat în ara sa de re edin , altul decât
cel ce corespunde domiciliului s u obi nuit i pentru care motivul principal al vizitei este
altul decât acela de a exercita o activitate remunerat la locul vizitei sale”.
La rândul s u, OECD (Organiza ia pentru Cooperare i Dezvoltare Economic ),
referindu-se la turi tii str ini, îi define te pe ace tia ca fiind persoane care nu î i au
re edin a în ara de destina ie i sunt admi i în acea ar pe baza unei vize (dac aceasta
este cerut ), pentru motive de petrecere a timpului liber (agrement), recreare, vacan ,
vizite la prieteni i rude, s n tate sau tratament medical sau pentru pelerinaje religioase.
Turi tii trebuie s petreac cel pu in o noapte (s înnopteze) într-o unitate de cazare
colectiv sau privat , în ara de destina ie, iar durata sejurului lor nu poate dep i 12
luni2.
În privin a turismului, OECD a formulat propria sa defini ie, respectiv: „activit ile
persoanelor care c l toresc c tre sau î i petrec sejururile în afara mediului lor obi nuit,
pentru o perioad consecutiv de mai pu in de un an, pentru pl cere, afaceri sau alte
motive, cu nu au leg tur cu exercitarea unei activit i remunerate la locul vizitat”3.
Defini ia dat no iunii de turism, de Organiza ia Mondial a Turismului (OMT) este
urm toarea4: Activit ile desf urate de persoane, pe durata c l toriilor i sejururilor, în
locuri situate în afara re edin ei lor obi nuite, pentru o perioad consecutiv ce nu
dep e te un an (12 luni), cu scop de loisir*, pentru afaceri sau alte motive.

1
Idem
2
Recommendations on Statistics of International Migration, Revision 1, Statistical papers, Series M, Nr.
58, United Nations, New York, 1998 (Glossary)
3
Tourism Satellite Account: Recommended Methological Framework, Eurostat, EECD, WTO, UNSD,
2001
4
O.M.T., Recommandations sur les statistiques du tourisme, Nations Unies, New York, 1993, p. 5
* No iunea de loisir semnific timp liber, respectiv “timpul liber de care poate dispune o persoan în afara
ocupa iilor sale obi nuite…”, ca factor de influen a cererii turistice [vezi Gabriela St nciulescu
(Coordonator), Lexicon de termini turistici, Ed. Oscar Print, Bucure ti, 2002, p. 177].

3
 Turismul reprezint o component a c l toriei, prin c l torie în elegând, în sens
larg, deplasare, de la o localitate, la alta. Turismul înseamn activitatea de a c l tori în
afara mediului obi nuit al unei persoane, în orice scop (cu câteva excep ii, în primul rând
atunci când persoana respectiv urmeaz s desf oare, în locul în care c l tore te, o
activitate remunerat sau se afl în situa ii precum efectuarea de tratamente clinice, arest,
închisoare, etc.).

1.2. Categorii de turi ti

În majoritatea statelor lumii sunt acceptate i utilizare clasific rile de baz ale OMT
privind categoriile de turi ti, realizate în 1963, respectiv 1968, clasific ri vizând dou
criterii principale: motivele c l toriei (sejurului) i durata voiajului (sejurului).
Motivul principal al c l toriei (vizitei) este acel motiv în absen a c ruia c l toria
sau vizita nu ar mai fi fost efectuat .
Motivul c l toriei este criteriul prin care se face distinc ia dintre turi ti i ceilal i
c l tori.
În anul 1963, OMT a propus clasificarea în ase grupe a motivelor pentru care
oamenii fac turism:
- timp liber, odihn , vacan e;
- vizite la rude i prieteni;
- afaceri, motive profesionale;
- tratament medical;
- pelerinaje i alte motiva ii religioase;
- alte motive.
În 1968, OMT a propus o clasificare a turi tilor în trei categorii:
a) – turi tii propriu-zi i, care c l toresc de pl cere, în timpul lor liber;
b) – turi tii de afaceri, c rora le sunt asimila i to i cei care c l toresc din motive
profesionale;
c) alte categorii de turi ti.
Dup durata sejurului pot fi identificate dou categorii de vizitatori:
a) excursioni tii (vizitatori de o zi, care nu înnopteaz în locul vizitat)
b) turi tii propriu-zi i (adic acei vizitatori care stau cel pu in o noapte în locul
vizitat).

1.3. Defini ii utilizate în turismul interna ional

În func ie de o ar dat , conform defini iilor EUROSTAT1, se pot distinge trei

forme elementare ale turismului:
1) Turismul intern, cuprinzând activit ile reziden ilor unei ri care c l toresc doar
în interiorul acelei ri, dar în afara re edin ei lor obi nuite.
2) Turismul receptor, cuprinzând activit ile non-reziden ilor care c l toresc într-o
ar dat , alta decât cea unde î i au re edin a obi nuit .
3) Turismul emi tor (emitent), cuprinzând activit ile reziden ilor unei ri date,
care c l toresc i î i petrec sejururile într-o alt ar decât cea în care î i au re edin a lor
obi nuit .
1
www.ec.europa.eu/eurostat

4
 Aceste forme elementare ale turismului pot fi combinate între ele, în mai multe
moduri, rezultând urm toarele categorii ale turismului:
a) Turismul interior, format din turismul intern i turismul receptor;
b) Turismul na ional, format din turismul intern i turismul emi tor (emitent);
c) Turismul interna ional (al unei ri), format din turismul emi tor i turismul
receptor.
O defini ie oficial a turismului interna ional a fost adoptat , la solicitarea
O.M.T., în cadrul Conferin ei interna ionale privind statisticile i sondajele, în iulie 1991.
Aceast defini ie porne te de la no iunea de „vizitator” i face distinc ia dintre „turist” i
„vizitator de o zi” sau „excursionist”.
Clasificarea c l torilor interna ionali, realizat de Organiza ia Mondial a
Turismului, este prezentat în figura nr. 1.

Figura nr. 1: Clasificarea c l torilor interna ionali

Sursa: Organiza ia Mondial a Turismului (OMT)

5
 1.3.1. Vizitatorul interna ional

Orice persoan aflat într-o c l torie între dou sau mai multe ri reprezint un
c l tor interna ional. Dac respectiva c l torie prezint interes pentru turism, atunci ne
referim la „vizitator”, care reprezint conceptul de baz în ansamblul statisticilor
turismului. Conform defini iei oficiale a O.M.T., nu to i c l torii sunt vizitatori. Astfel, în
cadrul statisticilor, termenul de „vizitator interna ional” desemneaz „orice persoan care
viziteaz o ar , alta decât cea în care aceasta î i are re edin a sa obi nuit , pentru o
perioad care s nu dep easc 12 luni i al c rei motiv principal al vizitei este altul decât
cel de a exercita o activitate remunerat în ara vizitat ”.
Cele dou criterii avute în vedere pentru a face distinc ia dintre vizitatori i ceilal i
c l tori interna ionali sunt1: re edin a i motiva ia c l toriei.
- Criteriul re edin ei (al reziden ei) indic faptul c se refer la toate persoanele
care nu î i au locul lor de re edin în ara vizitat , inclusiv cet enii unei ri
care locuiesc în mod permanent (î i au domiciliul permanent) în str in tate.
Astfel, un cet ean al unei ri A, având re edin a în ara B i care viziteaz ara
C, cheltuie banii pe care i-a câ tigat în ara B i este influen at, în decizia de
alegere a destina iei turistice, de eforturile de promovare turistic a rii C,
vizând ara B. Astfel, este normal ca acest turist s fie înregistrat, în statisticile
oficiale, dup ara sa de re edin i nu dup na ionalitatea sa, în scopul de a
putea cunoa te cât mai precis diferitele pie e turistice i transferurile de valut
efectuate.
- Criteriul motiva iei c l toriei stabile te o distinc ie clar între vizitatori i
persoanele care se deplaseaz într-o ar pentru a munci acolo i pentru a fi
retribuit pentru munca sa.
La aceste dou criterii ar mai trebui ad ugat i un al treilea, respectiv ca perioada
de edere în ara vizitat , s nu dep easc 12 luni consecutive, dep irea acestei perioade
transformându-l pe vizitator (din punct de vedere statistic) în rezident al acelei ri.
A adar, vizitatorul interna ional reprezint orice persoan care c l tore te într-o
alt ar decât cea în care î i are re edin a, pentru mai pu in de 12 luni i al c rui principal
scop al c l toriei este diferit de exercitarea unei activit i remunerate în locul vizitat.

1.3.2. Turistul interna ional

Turi tii interna ionali constituie una dintre cele dou categorii de vizitatori
interna ionali, al turi de excursioni ti. Atunci când durata deplas rii atinge sau dep e te
24 de ore, respectiv când vizitatorii petrec o noapte în ara vizitat , ace tia sunt
considera i a fi „turi ti”, în timp ce aceia a c ror deplasare dureaz mai pu in de 24 ore,
deci f r a comporta o înnoptare, sunt considera i a fi „vizitatori de o zi” sau
„excursioni ti”.
Urm toarele categorii de c l tori nu trebuie inclu i în categoria de vizitatori
interna ionali1:

1
Vellas, François, Economie et Politique du Tourisme International, 2e édition, Economica, Paris, 2007,
pp. 8-9

6
 a) Persoanele care intr sau ies dintr-o ar ca imigran i, inclusiv persoane care îi
înso esc sau li se al tur ;
b) Persoanele cunoscute sub denumirea de „lucr tori la grani ”, care locuiesc în
apropierea grani ei i lucreaz în ara învecinat ;
c) Diploma ii, personalul consular i membrii for elor armate care c l toresc, din
ara lor de origine, c tre ara în care au fost repartiza i, inclusiv personalul casnic care li
se al tur sau îi înso esc;
d) Persoanele care c l toresc ca refugia i sau nomazi;
e) Persoanele aflate în tranzit, care nu intr , formal, într-o ar , prin controlul
pa aportului, precum pasagerii afla i în tranzit aerian, care r mân, pentru o scurt
perioad , într-o anumit zon a terminalului sau pasagerii transfera i direct între
aeroporturi sau terminale, ori pasagerii unei nave c rora nu li permite s debarce.
Defini ia turi tilor interna ionali este, deci, urm toarea: Turi tii interna ionali
sunt vizitatori temporari, care se afl , pentru cel pu in 24 de ore, dar pentru mai pu in de
12 luni, în ara vizitat i pentru care motivele principale ale c l torie pot fi grupate în:
- loisir (petrecerile timpului liber), vacan , s n tate, religie, sport;
- afaceri, familie, deplas ri profesionale.
Din aceast defini ie se poate remarca faptul c termenul de turist nu se aplic
doar „vacan ierilor”, adic persoanelor plecate în vacan , incluzând, de exemplu, i
persoanele aflate în c l torii de afaceri.

1.3.3. Vizitatorul de o zi (excursionistul)

Vizitatorul de o zi sau excursionistul este acel vizitator (interna ional, în acest

caz) care nu petrece nicio noapte într-o unitate de cazare, colectiv sau individual , în
locul, respectiv ara vizitat .
În turismul interna ional, importan a economic a excursioni tilor poate s fie
foarte mare, îndeosebi pentru micile ri insulare, care primesc pasageri ai navelor de
croazier . Atât timp cât respectivii vizitatori înnopteaz la bordul navei, ace tia sunt
înregistra i, în principiu, în localitatea unde acosteaz navele, la rubrica „vizitatori de o
zi” i nu la cea de „turi ti”.
Pentru o destina ie turistic (localitate, sta iune, ar ), mai importan i decât
vizitatorii de o zi sau excursioni tii sunt turi tii, care „consum ” mai multe servicii
turistice, inclusiv pe cele de cazare, pentru cel pu in o noapte.

1.4. Factorii determina i ai evolu iei turismului

Turismul evolueaz sub influen a unui num r mare de factori2, ce ac ioneaz , în

mod global sau par ial, asupra unei forme sau componente a activit ii turistice. Factorii
respectivi particip , în diferite propor ii, la determinarea fenomenului turistic, în func ie
de con inutul lor specific, de momentul i locul impactului. Pe de alt parte,

1
***Eurostat, Newcronos, www.ec.europa.eu/eurostat
2
Minciu Rodica, Economia Turismului, edi ia a III-a, revizuit i ad ugit , Ed. Uranus, Bucure ti,2005,
pp.39-49

7
intercondi ionalit tile acestor factori, simultaneitatea ac iunii lor poten eaz efectul final,
f când, astfel, dificil descifrarea aportului fiec ruia dintre ei.1
Cei mai importan i factori ai evolu iei turismului pot fi considera i urm torii:
cre terea economic , oferta turistic , evolu ia demografic i timpul liber.
Pentru a putea fi cuantificate influen ele acestor factori, este necesar structurarea
lor în categorii relative omogene. Exist numeroase modalit i de clasificare a
determinan ilor turismului, precum i de evaluarea a m rimii i sensului ac iunii acestora.
• Astfel, una dintre cele mai importante clasific ri se realizeaz dup criteriul
con inutului sau naturii factorilor determinan i. Conform acestui criteriu, putem
distinge urm toarele categorii de factori:
a) economici (veniturile popula iei i modific rile acestora, oferta turistic , pre urile
i tarifele produselor turistice etc.);
b) tehnici (performan ele mijloacelor de transport, dot rile tehnice ale structurilor de
primire turistic sau ale agen ilor de turism);
c) sociali (procesul de urbanizare, timpul liber, moda – în sensul preferin elor pentru
anumite destina ii sau produse turistice, etc.)
d) demografici (evolu ia popula iei, modificarea duratei medii a vie ii, structura
popula iei pe vârste, pe categorii socio-profesionale sau pe alte criterii);
e) psihologici, educativi i de civiliza ie (nivelul de instruire, dorin a de cunoa tere,
de cultur , caracterul individual, temperamentul indivizilor);
f) naturali (a ezarea geografic a obiectivelor i echipamentelor turistice, relieful,
clima, elemente ale florei i faunei, pozi ia fat de c ile de comunica ii);
g) organizatorici i politici (regimul vizelor, formalit ile de frontier , facilit i
acordate turismului organizat, varietatea tipologic a aranjamentelor turistice,
conflictele sociale, militare, etnice, religioase, etc.).
• Dup un alt criteriu, cel al duratei ac iunii lor în timp, factorii pot fi:
a) cu ac iune permanent (sau de durat ), precum: cre terea dimensiunilor timpului
liber, modific rile veniturilor popula iei, mi carea demografic , etc.);
b) sezonieri (cu ac iune ciclic ): succesiunea anotimpurilor, structura anului
colar/univeristar, activit ile din agricultur , etc.
c) conjuncturali (accidentali), printre care: condi iile meteorologice, crizele
economice, financiare sau politice, catastrofele naturale, atacurile teroriste,
confrunt rile armate, etc.).
• În func ie de importan a sau rolul lor în determinarea fenomenului turistic,
factorii pot fi grupa i în urm toarele categorii:
a) primari, având rol definitoriu asupra evolu iei circula iei turistice (oferta turistic ,
veniturile popula iei, muta iile demografice, pre urile, timpul liber);
b) secundari (complexitatea formalit ilor de viz i control la frontier , acordarea
unor facilit i, climatul interna ional sau regional, etc.)
• Dup direc ia de ac iune a factorilor ce influen eaz turismul, ace tia pot fi
împ r i i în:
a) factori exogeni, ce cuprind elemente de ordin mai general, din afara ofertei
turismului, i care stimuleaz sau, dimpotriv , împiedic dezvoltarea acestuia.
Dintre ace ti factori, fac parte: evolu ia demografic , evolu ia veniturilor
1
Minciu Rodica, Baron P., Neac u N., Economia turismului, Univ. Independent “Dimitrie Cantemir”,
Bucure ti, 1993, p.17

8
 popula iei, cre terea gradului de urbanizare, sporirea mobilit ii popula iei,
datorit cre terii gradului de “motorizare” etc.
b) factori endogeni, ce se refer la modific rile din con inutul activit ii turistice:
diversificarea gamei de produse i servicii oferite, nivelul tarifelor practicate i
acordarea unor facilit i, dotarea cu for de munc , nivelul de preg tire al
personalului, etc.
• O alt clasificare are drept criteriu orientarea influen ei factorilor asupra celor
dou categorii corelative ale pie ei. Conform acestui criteriu, exist :
a) factori ai cererii turistice: venituri, timp liber, grad de urbanizare;
b) factori ai ofertei turistice: diversitatea i calitatea serviciilor, costul presta iilor,
condi iile naturale, baza tehnico-material ;
c) factori ai confrunt rii dintre cerere i ofert : calitatea infrastructurii, existen a,
calitatea i diversitatea ofertei agen iilor de voiaj, cadrul legislativ, etc.
Exist i alte modalit i i criterii de clasificare a factorilor de influen ai
turismului, ce pot fi utilizate în func ie de scopurile analizelor. Este important s fie
în eles faptul c ace ti factori ac ioneaz simultan, cu intensit i diferite, în anumite
perioade de timp, fiind foarte dificil separarea i cuantificarea exact a influen ei
fiec ruia.
În continuare sunt prezenta i câ iva dintre cei mai importan i factori determinan i
ai turismului:
• Veniturile popula iei. Majoritatea speciali tilor din domeniu aprecieaz
experien a veniturilor ca fiind principala condi ie pentru manifestarea cererii
turistice.
Acest indicator exprim , în mod sintetic, nivelul de dezvoltare economic i
social al unei ri sau regiuni, sau indirect, posibilit ile popula iei respective pentru
practicarea formelor de turism, suportul material al dezvolt rii turismului. De regul ,
nivelul de dezvoltare economic -financiar se m soar prin nivelul produsului na ional
brut (PIB) pe locuitor.
Veniturile popula iei au ca destina ie, în primul rând, satisfacerea unor nevoi
vitale ale oamenilor, reprezentând a a-numitul “consum obligatoriu”, ce are dimensiuni
relativ constante, deoarece este determinat de caracterul cvasilimitat al nevoilor
fiziologice ale indivizilor. În al doilea rând, disponibilit ile b ne ti ale popula iei sunt
cheltuite pentru satisfacerea unor cerin e legate de satisfacerea unui anumit grad de
confort i, abia în ultim instan , restul disponibilit ilor b nes i se aloc pentru
ob inerea unor bunuri i servicii legate de petrecerea timpului liber. Odat cu cresterea
global a veniturilor sale, partea destinat acoperirii nevoilor fundamentale ale fiec rui
individ scade relativ, devenind, astfel, mai mari, disponibilit ile b ne ti pentru a a-
numitele “consumuri libere”.
Staticianul german Ernst Engel a demonstrat, cu rigoare stiin ific , existen a unor
legit i în repartizarea veniturilor pe diferite categorii de necesit i, precum si în
modificarea structurii acestor nevoi, în func ie de varia ia veniturilor.
Conform acestor legit i, cheltuielile pentru turism, ce fac parte din categoria
consumurilor libere, se afl în corela ie direct cu evolu ia veniturilor, iar varia ia lor este,
de regul , mai ampl 1. Altfel spus, o cre tere a veniturilor b ne ti, într-o anumit

1
Minciu, Rodica, op. cit., p. 42

9
propor ie, ar conduce la o sporire, într-o propor ie mai mare sau cel pu in egal , a
cheltuielilor pentru turism.
Influen a veniturilor asupra turismului este atât cantitativ , întrucât conduce la
modificarea num rului de turi ti i de zile-turist, dar i calitativ , determinând alegerea
unor destina ii mai îndep rtate, a unor structuri de primire turistic de categorii
superioare de confort, op iunea pentru anumite tipuri de mijloace de transport, etc.
M surarea influen ei veniturilor asupra cererii sau consumului turistic se poate
realiza utilizând coeficientul de elasticitate ( Ev) , potrivit rela iei:
Ev = : = :

unde:
C = cererea sau consumul turistic;
V = veniturile;
= varia ia
Prin valorile luate, situate, de regul , între + 1,2 i + 1,4 , coeficientul de
elasticitate indic o leg tur direct i puternic între modificarea veniturilor popula iei i
cea a cererii/ consumului turistic.
În România, în condi iile diminu rii semnificative a veniturilor reale ale
popula iei, în perioada 1991 – 2000, s-a înregistrat o diminuare important a circula iei
turistice, coeficientul de elasticitate luând valori cuprinse între 1,6 i 2,0.

• Pre urile i tarifele. Acestea reprezint un alt important factor determinant al

evolu iei turismului. Datorit complexit ii activit ii turistice, influen a pre urilor
i tarifelor se desf oar pe mai multe planuri. Ac iunea acestora poate viza
ansamblul produsului turistic sau numai una (ori mai multe) dintre componentele
sale : transport, cazare, alimenta ie, agrement etc.
Pre urile i tarifele se stabilesc în raport cu destina ia turistic , respectiv cu zona,
cu perioada de pe parcursul anului (în func ie de sezon), cu categoria de confort a
structurilor de primire turistic sau a mijloacelor de transport utilizate, etc.
În general, pre urile i tarifele mai ridicate limiteaz accesul la serviciile turistice,
conducând la sc derea num rului de turi ti i de zile-turist, la reducerea duratei medii a
sejurului i a gamei de servicii turistice achizi ionate de turi ti. Pe de alt parte, pre urile
i tarifele mai reduse stimuleaz , în general, cererea pentru anumite categorii de turi ti.
În practic , rela ia dintre pre uri/tarife i dezvoltarea turismului este mult mai
complex , existând i situa ii de reac ii adverse, cum ar fi situa ia în care, tarife sc zute
ori reducerea drastic a acestora s genereze neîncrederea turi tilor în calitatea serviciilor,
ceea ce conduce la refuzul acestora de a cump ra asemenea produse sau servicii.
Comensurarea influen ei pre urilor i tarifelor asupra turismului se realizeaz
utilizând coeficientul de elasticitate Ep, potrivit rela iei:
Ep = = : = :
unde:
P = pre ul;
C = cererea;
= varia ia

10
 Coeficientul de elasticitate ia, de regul , valori negative, ca expresie a reac iei
contrare a celor dou fenomene, i mai mici decât -1. Explica ia acestei sensibilit i mai
reduse a turismului fa de pre uri const în faptul c varia iile de pre sunt mai pu in
spectaculoase, acestea afecteaz mai uniform categoriile de consumatori, clientela este
mai fidel fa de anumite destina ii turistice, se manifest o anumit rigiditate a
obiceiurilor de consum .a.
Reac ia consumatorului de produse i servicii turistice poate fi influen at , îns i
de modific ri ale pre urilor sau tarifelor produse pe alte pie e decât cea turistic
(autovehicule, carburan i, echipamente, etc.)
Oferta turistic reprezint un factor cu influen direct asupra consumului
turistic. Aceasta cuprinde resursele turistice naturale i antropice, echipamentele, for a de
munc i produsele turistice, componente ce exercit o mare for de atrac ie asupra
fluxurilor turistice.
Existen a acestor resurse turistice este esen ial pentru dezvoltarea turistic a unei
localit i sau a unei zone. Sunt, îns , numeroase situa ii în care, resurse mai modeste,
având valoare turistic mai redus , au devenit mai atractive pentru turi ti, prin calitatea
superioar a presta iilor, prin dot ri i amenaj ri corespunz toare, care s favorizeze
practicarea unor forme de turism mai pu in dependente de cadrul natural (turismul de
afaceri, de cump r turi, de recreare, etc.).
Progresul tehnic influen eaz gradul de mobilitate a popula iei, favorizând
deplasarea în scop turistic, dar ac ioneaz i asupra altor fenomene, precum: urbanizarea,
industrializarea, calitatea mediului înconjur tor, acestea ac ionând, la rândul lor, asupra
dezvolt rii turismului.
Deosebit de important este influen a dezvolt rii transporturilor asupra turismului.
Orice manifestare vizând perfec ionarea c ilor i mijloacelor de transport, precum i a
gradului de dotare cu automobile, determin varia ii ale mi c rii turistice.
De asemenea, progresul tehnic ac ioneaz i asupra dot rii cu echipamente i
utilaje mai performante a structurilor de primire turistic având func iuni de cazare,
alimenta ie public , agrement sau tratament, precum i asupra activit ii agen ilor de
turism (prin utilizarea sistemelor de rezervare computerizat , a comunic rii prin internet,
etc.).
Procesul de urbanizare determin o serie de muta ii în structura nevoilor
popula iei, influen ând direct i evolu ia turismului. Dincolo de avantajele urbaniz rii
asupra dezvolt rii economice i cre terii calit ii vie ii, aceasta provoac i o serie de
efecte negative, precum poluarea mediului i cre terea solicit rii nervoase a locuitorilor,
în special în marile ora e. Apare, astfel, nevoia de „evadare” din aceste aglomera ii
urbane, spre zone nepoluate, lini te, pentru odihn , recreare, distrac ie, îndeosebi la
sfâr it de s pt mân , dar i în perioadele de vacan e sau concedii.
Evolu ia demografic , respectiv dinamica popula iei i unit ile ce intervin în
structura acestora, pe vârste, profesii, medii, etc., influen eaz în mod direct dezvoltarea
turismului.
Astfel, prin cre terea num rului de locuitori, se creeaz premisele sporirii
num rului de turi ti poten iali. In privin a structurii pe vârste a popula iei, trebuie
subliniat participarea în propor ii diferite, a grupelor de vârst , la mi carea turistic .
Fenomenul îmb trânirii popula iei, cre terea duratei medii a vie ii, a condus la sporirea
num rului persoanelor de „vârsta a treia”, adic a acelor persoane cu cele mai mari

11
disponibilit i de timp liber. Dac ace tia dispun i de venituri importante, a a cum se
întâmpl în rile occidentale, unde pensiile medii ating valori ridicate, acest segment de
popula ie devine o clientel ideal pentru activit ile turistice.
i distribu ia popula iei pe categorii socio-profesionale prezint o importan
deosebit pentru determinarea fenomenului turistic. Studiile au demonstrat c segmentele
de popula ie cu nivel superior de preg tire, precum i întreprinz torii (patronii) manifest
mai mult înclina ie c tre consumul turistic, atât datorit unei percep ii deosebite asupra
semnifica iei c l toriilor, dar i pentru c dispun de mijloace b ne ti necesare. La cealalt
extrem se pozi ioneaz lucr torii agricoli i locuitorii din mediul rural, atât datorit
structurii anului de produc ie agricol , cât i ca urmare a gradului mai sc zut de preg tire
i a unei alte ierarhiz ri a nevoilor, din partea acestora.
Un factor determinant al evolu iei turismului, de importan deosebit , este
timpul liber. Evolu iile acestuia condi ioneaz manifestarea cererii pentru consumul
produselor turistice.
Treptat, în ultimele decenii, datorit progreselor înregistrate în activitatea
economic , a avut loc i o continu diminuare a duratei zilei i a s pt mânii de lucru,
precum i cre terea duratei concediului de odihn pl tit, care, în majoritatea rilor lumii
(cu unele excep ii, în special Japonia i SUA, unde este mai redus) este de cca 30 zile/an.
Turismul, ca modalitate pl cut de petrecere (ocupare) a timpului liber, se poate
practica în special la sfâr it de s pt mân i în perioadele de concedii sau vacan e.

1.5. Fluxurile turistice interna ionale

Un flux turistic este reprezentat de „un num r de persoane care circul între un
bazin de cerere i unul de ofert ” turistic 1, iar modul de formare i amploarea acestuia
sunt condi ionate de caracteristicile celor dou bazine, precum i de o serie de factori, de
o mare diversitate, care determin intensitatea i structura circula iei turistice
interna ionale.
Privit din aceast perspectiv , turismul interna ional poate fi considerat a fi
totalitatea fluxurilor ce iau na tere între rile sau regiunile emi toare i cele
receptoare de turi ti2.
Dac turismul emi tor este concentrat într-un num r redus de ri ale lumii,
având economii dezvoltate i, în mod corespunz tor, locuitori ale c ror venituri sunt
suficient de mari pentru a- i permite s cumpere produse turistice, rile receptoare de
turi ti sunt cu mult mai numeroase, cuprinzând atât ri cu economie dezvoltat , cât i ri
în curs de dezvoltare.
• Bazinele de cerere turistic se afl , deci, în principal, în rile dezvoltate,
din punct de vedere economic, unde tr iesc persoane cu venituri ridicate,
care î i pot permite s pl teasc pre ul unor c l torii interna ionale. Aceste
ri se mai numesc i importatoare de turism (de servicii turistice),
deoarece c l toriile reziden ilor în alte ri presupun efectuarea de
cheltuieli valutare, în mod similar cump r rii de bunuri din import.

1
Cristureanu, Cristiana, Economia i politica turismului interna ional, Editura ABEONA, Bucure ti, 1992,
p. 81
2
Minciu, Rodica, op. cit., p. 57

12
 • Bazinele de ofert turistic se afl în zonele unde exist atrac ii turistice
(naturale i antropice) deosebite, iar rile unde se afl locurile respective
sunt considerate exportatoare de servicii turistice, acestea beneficiind de
încas ri valutare din vânzarea presta iilor turistice, ca urmare a
cheltuielilor realizate, în rile respective, de c tre turi tii str ini care le
viziteaz .

1.5.1. Motiva ii pentru realizarea c l toriilor turistice interna ionale

Exist mai multe categorii de motiva ii principale pentru realizarea c l toriilor

interna ionale în scop turistic, acestea constituindu-se, astfel, în principalele cauze ale
form rii fluxurilor turistice interna ionale.
François Vellas clasific aceste motiva ii în trei categorii principale1: cele
motivate de pre uri, de climat i de diverse motive personale ale turistului.
a) Pre urile reprezint motiva ii esen iale în decizia turi tilor de a c l tori în afara
frontierelor rii unde ace tia î i au re edin a obi nuit . Diferen ele dintre nivelurile
pre urilor produselor turistice practicate în diferitele ri ale lumii, pentru oferte similare,
ca nivel de confort, diversitate a serviciilor i calitatea acestora, se explic prin nivelul
mai sc zut al salariilor din industria turistic , în unele ri, majoritatea aflate în curs de
dezvoltare. Iar dac inem seama de faptul c turismul reprezint o „industrie a mâinii de
lucru” (adic utilizeaz un num r mare de lucr tori, mul i dintre ace tia cu niveluri
sc zute de calificare), ponderea costurilor cu for a de munc în costurile totale fiind
ridicat , atunci putem în elege mai bine de ce pot s apar diferen e importante ale
pre urilor unor produse turistice similare, în func ie de costul for ei de munc utilizate în
turism, în ri diferite.
Acest „diferen ial al pre urilor” este deosebit de important, de exemplu, pentru
motiva iile turi tilor nord-americani care viziteaz Mexicul sau rile Americii latine sau
pentru vest-europenii care î i aleg ca destina ii unele ri din Asia de Sud-Est i Pacific.
b) Climatul reprezint , de asemenea, un motiv determinant pentru caracterul
interna ional al turismului. O serie de ri din Europa de Sud, precum i insule din
Caraibe, din Oceanul Indian i din Pacific, beneficiaz , din plin, de avantajul acestui
factor, oferind „garan ia” c , acolo, turi tii vor g si un climat cald, cu plaje însorite i
posibilitatea de a face baie, în m ri sau oceane în care temperatura apei este optim
pentru „thalasoterapie”.
c) Motivele personale ale turistului se pot clasifica, la rândul lor, în 6 categorii
principale:
- Loisir* i vacan e, aceasta fiind principala motiva ie pentru c l toriile
realizate în afara timpului obi nuit, afectat activit ilor profesionale. Motivele pot fi
diverse: odihn , dorin a de „smulgere” sau „evadare” din mediul s u obi nuit,
descoperiri culturale, vizite la rude i prieteni, practicarea unor sporturi etc.
- Afaceri, respectiv c l torii întreprinse în cadrul activit ilor profesionale.
În aceast categorie sunt inclu i voiajorii comerciali, membrii echipajelor de
aeronave sau nave maritime care efectueaz escale în diferite ri, func ionarii
guvernamentali i ai organiza iilor interna ionale afla i în misiune, salaria ii care

1
Vellas, François, op. cit., pp. 10-11

13
 lucreaz la instalarea unor utilaje sau echipamente în alte ri (pentru durate de pân
la un an).
- Congrese i alte reuniuni, respectiv c l torii realizate pentru a participa la
congrese sau la alte tipuri de reuniuni (seminarii, colocvii, conferin e, mese rotunde
etc.).
Dup al i autori1, atât turismul de reuniuni, cât i turismul practicat de
participan ii la manifest ri expozi ionale (fie ca expozan i, fie ca vizitatori
profesionali), precum i c l toriile-stimulent, reprezint componente ale turismului
de afaceri.
- S n tate, respectiv c l torii întreprinse fie pentru a beneficia de îngrijiri
medicale, fie pentru îmbun t irea nivelului de s n tate, prin ac iunile ce in de
medicina profilactic (preventiv ): „repunerea în form ”, thalasoterapie,
balneoterapie etc. Sunt incluse, în aceast categorie, i sejururile în sta iunile
termale i tratamentele terapeutice de orice natur (onc iuni sau împachet ri cu
n mol, inhalare de gaze cu efect terapeutic etc.).
- Studii, respectiv c l toriile realizate pentru a asista la cursuri sau pentru
formare sau perfec ionare profesional , într-o institu ie de formare ale c rei cursuri
pot s dureze un întreg an colar sau chiar mai mult.
- Religie, respectiv c l toriile întreprinse pentru a participa la un pelerinaj
sau pentru o vizit la un loc sfânt.
Într-o alt abordare, se poate aprecia c 2 un turist î i va alege o destina ie turistic
interna ional în urm toarele situa ii:
- oferta de vacan a rii în care î i au domiciliul obi nuit este limitat ;
- produsele turistice oferite în ara sa sunt inaccesibile, fie datorit pre urilor
ridicate, fie datorit faptului c respectivele produse sunt mai bine vândute la
export, adic turi tilor str ini;
- absen a unor produse turistice din oferta intern a rii de domiciliu (de
exemplu, posibilitatea de practicare a unor cure balneo-medicale sau a
talazoterapiei ori a sporturilor de iarn etc.);
- cererea pentru unele produse turistice având caracter de unicat în lume (de
exemplu, vizitarea Sfinxului i a piramidelor egiptene, a locurilor sfinte, la
Ierusalim ori a Turnului Eiffel, la Paris etc.).
În func ie de aceste motive, corelate i cu altele3, cum ar fi: existen a unor factori
naturali deosebi i, dorin a de cunoa tere, participarea la evenimente cultural-artistice,
tiin ifice sau profesionale etc., fluxurile turistice se mai pot clasifica în dou mari
categorii4:
a) „Sunlust”, care sunt fluxuri asociate turismului de soare ori determinat de alte
condi ii naturale (existen a z pezii, a unor izvoare termale etc.). În alegerea unor
astfel de destina ii, principalele criterii de selec ie sunt pre urile i distan ele.

* Timp liber, de care poate dispune o persoan , în afara ocupa iei sale obi nuite (conform Lexiconului de
termeni turistici – coordonator Gabriela St nciulescu, Editura Oscar Print, Bucure ti, 2002, p. 177)
1
Davidson, R., Business Travel, Pitman Publishing, Londra, 1994, p. 1
2
Vellas, François, Economie et Politique du Tourisme International, Economica, Paris, 1995, p. 28
3
Minciu, Rodica, op. cit., p. 57
4
Gray, P. H., International Travel – International Trade, Lexington Books, Londra, 1970, p. 117

14
 b) „Wonderlust”, respectiv turismul de cunoa tere (având motiva ii culturale – de
participare la diverse manifest ri culturale, artistice, sportive, de vizitare a unor
monumente, muzee sau a unor obiective naturale deosebite). Factorul decisiv în
alegerea destina iei este, în aceste cazuri, calitatea ofertei i diferen ierea acesteia
fa de ofertele interne, de produse similare.

1.5.2. Mecanismul de formare a fluxurilor turistice interna ionale

Fluxurile turistice interna ionale reprezint una dintre cele mai dinamice
componente ale schimburilor economice interna ionale. Ponderea cea mai mare, în
circula ia turistic interna ional , o au fluxurile turistice interne i cele intra-regionale
(realizate între rile situate în aceea i regiune turistic ).
Statisticile interna ionale arat c peste trei sferturi dintre voiajele interna ionale
se desf oar pe distan e scurte, cele mai multe dintre acestea fiind realizate în interiorul
sau între rile cu economie dezvoltat , din Europa, America de Nord i Asia1. Analiza
fluxurilor turistice interna ionale se realizeaz utilizând atât indicatori fizici (num rul de
sosiri la frontiere), cât i valorici (încas ri din turismul interna ional).

1.5.2.1. Formarea, în spa iu, a fluxurilor turistice interna ionale

La scar global , câteva bazine turistice emi toare domin fluxurile turistice
interna ionale. Astfel, principalele 10 ri emi toare de turi ti, împ r ite între America
(SUA i Canada), Europa (Germania, Marea Britanie, Fran a, Olanda, Italia, Belgia i
Spania) i Asia (Japonia), reprezint , împreun , peste 40% din bazinele de cerere turistic
la nivel mondial. Acestea reprezint principalele ri bogate ale lumii.
Mai mult de jum tate dintre turi tii interna ionali au, de fapt, domiciliul în ri
europene, ceilal i provenind de pe continentul american (sub 20%) i din Asia de Sud i
Pacific (regiune ce înregistreaz cele mai ridicate ritmuri de cre tere ale sosirilor de
turi ti interna ionali, în ultimii ani), în timp ce, împreun , Africa i Asia de Sud abia ating
3%.
rile cu economie dezvoltat reprezint atât marii emi tori de turi ti, cât i
principalele destina ii turistice ale lumii, astfel c ambele „capete” ale fluxurilor turistice
mondiale sunt situate, în principal, în Europa i America de Nord. De fapt, la nivel
mondial, exist trei mari bazine de destina ie turistic sau „trei mari lacuri de vacan ale
lumii”, cum le-a denumit Georges Cazes2, amplasate în jurul periferiilor meridionale ale
marilor regiuni emi toare, care reprezint „inima” sistemului, precum i la frontierele
destina iilor turistice emergente. Cel mai important dintre acestea este bazinul euro-
mediteranean, cu o concentrare turistic mai mare pe rmul nordic al M rii Mediterane.
Celelalte dou sunt: bazinul America de Nord – Caraibe, zon denumit i „Mediterana
american ”3 i bazinul Asia de Est i Pacific.
Reparti ia fluxurilor turistice în jurul celor trei mari bazine de destina ie
eviden iaz caracterul discontinuu al spa iului turistic i caracterizeaz , la scar mondial ,

1
Cristureanu, Cristiana, op. cit. (2006), p. 114
2
Cazes, G., Fondements pour une géographie du tourisme et des loisirs, Bréal, Paris, 1992
3
Stock, M. (coordonator), Le tourisme. Acteurs, lieux et enjeux, Belin, Paris, 2003, p. 131

15
inegalit ile, observabile pe plan economic, ale nivelului de dezvoltare sau ale puterii de
cump rare ale diferitelor regiuni ale lumii.
Cele trei mari bazine turistice prezint trei caracteristici comune1, respectiv:
1) Apropierea de marile „surse de bog ie”, ce constituie „rezervoarele” de
turi ti care de in o parte important a popula iei cu putere de cump rare
suficient de mare pentru a- i permite consumuri turistice importante, cu caracter
ludic i recreativ, în cadrul sejururilor lor în str in tate.
2) Bazinele respective suprapun dou zone constituite din ri cu niveluri de
via extrem de contrastante. Astfel, cele mai vechi ri frecventate apar in
categoriei rilor celor mai bogate, în timp ce „prelungirile” lor meridionale
corespund categoriei rilor în curs de dezvoltare. Avantajele economice i
sociale favorizeaz o „glisare” a fluxurilor turistice, de la un rm, la altul, al
Mediteranei, c tre grani ele Asiei de Sud – Est i c tre Sudul frontierei Statelor
Unite ale Americii sau Mexicului, spre rmurile din America Central . Aceste
fluxuri r spund unei puternice atrac ii a turi tilor pentru regiunile cele mai
însorite, indiferent c este cazul unui climat mediteranean, subtropical sau
tropical. În aceste locuri, sezoanele turistice sunt mult mai etalate în timp.
Fiecare dintre aceste bazine este dominat de clientele regionale, privilegiate, ce
reprezint între 2/3 i 3/4 din totalul turi tilor, situa ie explicabil prin
apropierea geografic dintre locul de domiciliu i cel de destina ie turistic .
Deplas rile respective, ce urmeaz aproximativ acelea i fuse orare, faciliteaz
realizarea de sejururi scurte, f r ca turi tii s sufere de nepl cerile legate de
decalajele de fusuri orare.
3) Existen a unor leg turi privilegiate, de ordin istoric, cultural, lingvistic,
politic etc. Astfel, vechile colonii au p strat, în general, utilizarea limbilor
europene, facilitând primirea persoanelor de diferite na ionalit i, care vorbesc
aceste limbi. Circula ia turistic este facilitat , de asemenea, i de procedurile de
simplificare a formalit ilor vamale i de frontier , prin acorduri bilaterale
privind adaptarea unor m suri comune în acest scop.

Fluxurile turistice interna ionale se împart în dou mari categorii, care se

completeaz sau se alimenteaz reciproc2, respectiv:
1) Fluxuri intra-regionale (în interiorul acelora i regiuni turistice)
2) Fluxuri inter-regionale (între marile regiuni turistice ale lumii)
De remarcat c , la nivel mondial, fluxurile intra-regionale au cea mai mare
pondere în totalul fluxurilor turistice, de cca 80%.
1) Circula ia turistic intra-regional
Se pot distinge dou categorii de fluxuri turistice intra-regionale:
a) – Cele create de cererea turi tilor care î i au re edin a în ri aflate în
aceea i regiune cu rile vizitate (de exemplu, turi tii italieni care
viziteaz Spania)
b) – Cele create de cererea turi tilor care î i au re edin a în ri aflate în
afara regiunii vizitate (de exemplu, turi tii americani sau japonezi care

1
Idem, p. 140
2
Cristureanu, Cristiana, op. cit. (2006), pp. 114-116

16
 viziteaz , succesiv, Spania, Fran a i Italia, ri aflate în aceea i regiune
turistic , generând, astfel, un flux turistic intra-regional).
Ponderea cea mai mare o au fluxurile intra-regionale din prima categorie,
men ionat mai sus.
Europa i America de Nord de in, împreun , peste 80% din totalul fluxurilor intra-
regionale, la nivel mondial. Statisticile arat c cca 85% din c l toriile în Europa provin
tot din ri europene. Cele mai importante fluxuri turistice intra-europene sunt
urm toarele1:
- cel orientat pe direc ia Nord – Sud , de tip sunlust;
- cel având ca punct de pornire rile vest-europene, cu economie dezvoltat , c tre
destina ii aflate în rile din Estul continentului, ce dispun de oferte variate
(fluxuri de tip wonderlust i sunlust).
Mai recent, dup anul 1990, a început s se dezvolte i un flux invers, pornind din
Estul continentului, spre rile din Vestul Europei, mai slab, ca intensitate, dar în
continu acre tere i având ca motiva ie dorin a de cunoa tere, de tip wonderlust.
Motivele pentru care Europa se men ine ca lider în turismul intra-regional sunt2
urm toarele:
- Europa cuprinde un num r mare de ri, cu poten ial turistic variat, diferit i de
mare valoare;
- Deplasarea turi tilor, dintr-o ar în alta, se realizeaz pe cale terestr (rutier i
feroviar ), ceea ce face s scad pre ul transportului, respectiv al c l toriei
turistice;
- Cea mai mare parte a turismului intra-regional se realizeaz între ri limitrofe;
- Apartenen a la Uniunea European i absen a ori simplificarea formalit ilor de
trecere a frontierei faciliteaz deplas rile turistice.
Cea de-a doua mare destina ie turistic a lumii, dup Europa, este continentul
american, în cadrul c ruia, principalele fluxuri intra-regionale se desf oar între SUA i
Canada, precum i dintre aceste dou ri i destina ii din zona M rii Caraibelor i din
America Central .
În privin a regiunii Asia de Est i Pacific, fluxurile turistice intra-regionale sunt
dominate în special de turi tii japonezi, care frecventeaz , în special, ri învecinate:
China, inclusiv Hong Kong, Taiwan i Coreea de Sud.
2) Circula ia turistic inter-regional
Cele mai importante fluxuri turistice inter-regionale sunt reprezentate de
c l toriile turi tilor europeni spre America de Nord, în special din motive de afaceri,
precum i spre Asia de Est i Pacific, motivate, în principal, de dorin a cunoa terii culturii
i civiliza iei acestor zone, dar i, tot mai mult, în ultimii ani, pentru turismul de tip
sunlust.
Un alt flux turistic important este cel ce pleac din America de Nord spre Europa
i spre Orientul Îndep rtat, atât pentru turismul de afaceri, cât i pentru cel de vacan . La
acestea, mai poate fi men ionat i fluxul turi tilor europeni spre continentul african (în
special în câteva ri ale Africii de Nord i în Africa de Sud).
Continentul european se men ine, în ultimele decenii, ca prima destina ie turistic
mondial , chiar i în condi iile în care au ap rut noi destina ii mondiale, ce atrag, anual,

1
Minciu, Rodica, op. cit. (2005), p. 58
2
Cristureanu, Cristiana, op. cit. (2006), p. 115

17
tot mai mul i turi ti i, astfel, î i sporesc, continuu, cota de pia . Dac în anul 1995
Europa de inea o pondere de dou treimi din totalul turi tilor interna ionali, în prezent,
ponderea este de cca 55%, de i, în valori absolute, num rul turi tilor care au vizitat
Europa a fost în cre tere, de la un an la altul.
Atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 au marcat începutul unei sc deri a
volumului fluxurilor turistice spre i dinspre America de Nord, reducerea num rului
turi tilor americani înregistrând un mare declin, în toate regiunile importante, receptoare
de turi ti i, în special, în Europa, fenomen care s-a atenuat treptat, în anii urm tori.
America de Nord i cea de Sud primesc, împreun , în medie, în jurul a 10 milioane de
turi ti pe an, din Europa, fluxurile respective îndreptându-se, în special, spre marele bazin
al ofertei de pe Coasta de Vest a SUA. Urmeaz , ca pondere a destina iilor, Insulele
Caraibe i America Central . Spre aceast zon se îndreapt turi tii din America de Nord,
precum i din Europa i Japonia.
Din punctul de vedere al ritmului de cre tere a circula iei turistice, prima regiune
a lumii, ca destina ie turistic , este continentul asiatic. Asia de Vest prime te circa
jum tate din num rul de turi ti care viziteaz acest continent, iar fluxurile ce
înregistreaz cea mai important dinamic sunt cele ale turi tilor europeni care au ca
destina ie Asia de Est i de Sud.
Cea de a patra destina ie mondial regional este Africa. Spre acest continent s-au
înregistrat chiar diminu ri ale fluxurilor turistice, în ultimii ani. Circa 70% din totalul
num rului de turi ti veni i în Africa se opresc în nordul continentului, majoritatea lor
fiind europeni, iar, mai recent, a crescut num rul celor ce ajung în Africa de Sud.

1.5.2.2. Formarea, în timp, a fluxurilor turistice interna ionale

O caracteristic a fluxurilor turistice, în compara ie cu celelalte componente ale

circuitului economic mondial, o constituie etalarea inegal în timp, prin sezonalitate.
Cauzele sezonalit ii turistice sunt1, pe de o parte, naturale (pozi ia geografic ,
succesiunea anotimpurilor, condi iile de clim , atractivitatea i varietatea valorilor
culturale, istorice, de art ), acestea datorându-se, în principal, climei, cât i unor cauze
(condi ii) economico-organizatoare i sociale (printre care, structura anului colar i
universitar, regimul concediilor pl tite i durata lor etc.).
Dimensiunile optimului sezonier pentru turism i recreare variaz , în distribu ia sa
pe glob. Astfel, este bine cunoscut exemplul zonei Mediteranei, unde sezonul cald este
lung, de peste 6 luni/an. Factorii naturali influen eaz sezonalitatea fluxurilor turistice,
ac ionând în zona bazinului ofertei turistice, respectiv la destina iile turistice2.
Sezonalitatea cea mai accentuat se înregistreaz spre rile cu industrie turistic
dezvoltat , precum Austria, Elve ia, Portugalia, Italia, Turcia etc. Dimensiunea relativ a
sezonalit ii este cu atât mai mare, cu cât valorile coeficien ilor sezonalit ii sunt mai
mari, respectiv când exist diferen e mai mari între circula ia turistic din luna cu aflux
turistic minim i cea din luna cu aflux turistic maxim3.

1
Idem, pp. 119-120
2
Jug naru, I.-D., Managementul restructur rii în turismul românesc de litoral, Tez de doctorat, ASE
Bucure ti, 2004, anexa 13
3
Cristureanu, Cristiana, op. cit. (2006), pp. 119-120

18
 În alte ri, printre care Germania, rile scandinave, Japonia, Australia sau Marea
Britanie, circula ia turistic este etalat mai uniform, pe parcursul anului, în principal
datorit ofertei turistice, care nu depinde de factorii naturali (clim , relief), fiind o ofert
specializat , în principal, pe turismul de afaceri, de reuniuni i de week-end.
Analizând situa ia Spaniei, putem constata o sezonalitate sc zut , în aceast ar ,
în pofida specificului ofertei, dependente de clim . Explica ia const în politica turistic
adoptat i în eforturile conjugate, din partea autorit ilor publice i a investitorilor din
turism, care i-au fixat ca principal obiectiv prelungirea sezonului turistic, obiectiv pe
care l-au atins. Un alt exemplu, aparent paradoxal, ca i în cazul Spaniei, dar situat la
cealalt extrem , este cel al Belgiei, care înregistreaz o sezonalitate deosebit de
accentuat , în raport cu oferta sa turistic , axat , în special, pe turismul de afaceri i de
congrese. Aceast situa ie se explic prin pozi ia geografic a Belgiei, expus
sezonalit ii manifestate în rile vecine (Olanda, Germania i Fran a), spre care i din
care fluxurile turistice tranziteaz aceast ar , îndreptându-se spre alte destina ii turistice.

1.6. Indicatorii circula iei turistice

Printre indicatorii cei mai reprezentativi pentru caracterizarea circula iei turistice
se folosesc: num rul turi tilor, num rul mediu de turi ti, num r de zile-turist; durata
medie a sejurului, încas rile din turism, densitatea circula iei turistice, preferin a relativ
a turi tilor etc. O parte din ace ti indicatori (num r turi ti, num r zile turist, încas rile din
turism) se ob in direct din informa iile furnizate de sursele amintite.
Indicatorul num r de turi ti se ob ine din cumularea informa iilor cuprinse în
diferite documente statistice, calculându-se efectiv la sfâr itul anului calendaristic, dar i
pe perioade mai mici, în func ie de nevoile utilizatorului. Acest indicator se poate
determina pe total circula ie turistic sau pe tipuri de ac iuni, zone turistice etc.
Indicatorul num r mediu de turi ti se ob ine prin punerea în rela ie a num rului
de turi ti cu o anumit perioad , putând ob ine, astfel: num rul mediu de turi ti pe zi,
lun sau pe litoral, la munte etc. Acest indicator arat intensitatea circula iei turistice într-
un anumit interval (calendaristic sau sezon turistic):

T
NT = ,
n
unde: ΣT – suma turi tilor înregistra i într-o perioad dat
n – num rul zilelor din perioada respectiv
Num rul înopt ri sau num rul zile-turist se ob ine din înregistr rile în spa iile
de cazare, prin însumarea num rului de zile de edere ale fiec rui turist; se poate
determina pe tipuri de unit i de cazare, pe tipuri de ac iuni, pe zone provenien a
turi tilor etc.
Durata medie a sejurului se calculeaz ca raport între total zile –turist (ΣNZT)
i num rul de turi ti (T):
NZT
DS =
T

19
 Acest indicator arat timpul mediu (nr. de zile) de r mânere a turi tilor în spa iile
de cazare i reflect , astfel, posibilitatea ofertei de a re ine turistul, într-o anumit zon ,
regiune etc.

Densitatea circula iei turistice pune în leg tur direct circula ia turistic cu
popula ia rezident a rii (zonei, regiunii) receptoare. Acest indicator se calculeaz ca
raport între num rul turi tilor sosi i în zona X (T) i popula ia rezident a zonei X (P):
T
D=
P
De regul , acest indicator are valoare subunitar , dar exist i zone (de ex., în jud.
Constan a, în perioada de sezon turistic estival, se atinge un nivel de cca 2,12 la
densitatea circula iei turistice) sau ri (Spania, Austria) în care valoarea este
supraunitar .

Preferin a relativ a turi tilor ofer informa ii privind orientarea geografic a

fluxurilor turistice emise de un bazin de cerere (zon , ar etc); se calculeaz ca raport
între num rul de turi ti dintr-o ar Y care se îndreapt spre o ar X (T1) i popula ia
rezident a rii de origine Y (P):
T1
Pr =
P
O alt metod de ob inere a preferin ei relative a turi tilor o reprezint punerea în
rela ie a num rului de turi ti dintr-o ar A, care viziteaz o ar B (ΣT1) i totalul
emisiunii turistice a rii respective A (T). Aceast metod este îns mai pu in practicat ,
datorit faptului c nu toate rile urm resc fluxul de turi ti (emisia turistic ):
T1
FR =
T
Dintre indicatorii valorici, cei mai des utiliza i sunt: volumul total al încas rilor
din turism, care se urm re te pe zone turistice, pe tipuri de ac iuni, pe societ i
comerciale, etc. i încasarea medie pe zi –turist (turist), care se calculeaz ca raport între
volumul încas rilor i num rul zile-turist (turi ti).
Statisticile interne ale fiec rei ri pot crea condi ii pentru calcularea altor
indicatori, con inutul i valoarea lor informa ional fiind expresia acurate ei metodelor
utilizate.
Indicatorii fizici i valorici ai circula iei turistice se folosesc în practica intern i
interna ional i fac obiectul d rilor de seam statistice ale organismelor interna ionale
(OMT, GATT, OECD, etc).

20
 Capitolul II - Pia a turistic
Turismul i-a constituit, în timp, o pia proprie, definit prin factori cu
manifestare specific i determinan i de natur economic , social , politic i
motiva ional . Pia a se înscrie ca un element de referin al oric rei activit i economice,
atât în etapa prealabil , a elabor rii programului (dimensiunea i structura activit ii), cît
i în desf urarea ei concret i apoi în procesul final al verific rii rezultatelor. Pia a
reprezint , astfel, o surs de informare, un teren de confruntare i un barometru al
realiz rilor i al anselor viitoare.
Diversitatea variabilelor de pia , precum i multitudinea formelor de manifestare
a factorilor pie ei turistice, limiteaz posibilitatea de cunoa tere aprofundat a acesteia,
devenind necesar , astfel, studierea, în detaliu, a caracteristicilor pie ei turistice, precum
i a elementelor componente ale acesteia: cererea i oferta turistic .

2.1. Particularit ile pie ei turistice

Pia a turistic este o component a pie ei, în mod general, i a pie ei serviciilor, în
mod particular. O prim defini ie a pie ei turistice trebuie realizat pornind de la
con inutul ce i-a fost atribuit de teoria economic . Astfel, pia a turistic poate fi definit
ca fiind ansamblul actelor de vânzare – cump rare, al c ror obiect de activitate îl
reprezint produsele turistice, privite în unitatea organic cu rela iile pe care le genereaz
i în conexiune cu spa iul în care se desf oar .
Imaginea pie ei r mâne îns incomplet , f r luarea în considerare a celor dou
categorii corelative ale sale – cererea i oferta. Din acest punct de vedere, pia a turistic
reprezint sfera economic de interferen a ofertei turistice, materializat prin produc ia
turistic , cu cererea turistic , materializat prin consumul turistic.
Din aceast defini ie rezult particularit ile pie ei turistice, ca atribut al celor
dou categorii: cererea i oferta turistic .
O prim particularitate a pie ei turistice rezult din rolul determinant al ofertei
turistice. Oferta este perceput , de c tre cerere, sub forma unei „imagini”, construit prin
cumularea i sintetizarea tuturor informa iilor primite i acumulate de fiecare turist
poten ial. Astfel, decizia de consum turistic se poate adopta numai în raport cu
imaginea ofertei. Mai mult, contactul direct cu oferta turistic se stabile te de-abia în
timpul consumului.
Rezult , astfel, o alt particularitate a pie ei turistice i anume aceea c locul
ofertei coincide cu locul consumului, dar nu i cu locul de formare a cererii. Exist ,
de altfel, numeroase situa ii în care nu consumatorul este i cel care decide asupra
achizi ion rii unui produs turistic.
Pe de alt parte, oferta turistic este rigid , neelastic în timp i spa iu, nu
poate fi stocat sau transformat i, deci, odat neconsumat , ea se pierde, în schimb
cererea turistic este foarte elastic i supus unor permanente fluctua ii,
determinate de influien a unei multitudini de factori. Aceste caracteristici ale ofertei i
cererii turistice implic , întotdeauna, un decalaj poten ial între ele, ceea ce confer
activit ii turistice un risc ridicat. Caracterul diferit al celor dou componente ale pie ei
face mai dificil ajustarea lor i poate conduce la apari ia unor combina ii, ca de pild :

21
ofert bogat i cerere mic ; cerere mare i ofert necorespunz toare; ofert dispersat i
cerere concentrat etc.
Pentru delimitarea i diminuarea inconvenientelor amintite este necesar o
aprofundare a conceptelor specifice pie ei turistice, precum i folosirea unor tehnici de
prevenire sau mic orare a riscului de pia .
Pia a turistic , component a pie ei serviciilor, presupune mobilitatea cererii
(turistul este cel care trebuie s se deplaseze), altfel pia a nu ar exista, neavând loc
confruntarea cererii cu oferta turistic .
Con inutul pie ei turistice, examinat ca o categorie economic dinamic , nu poate
fi limitat la suma proceselor economice care au loc în mod efectiv, ci trebuie extins i
asupra celor poten iale, respectiv asupra celor care ar putea avea loc. Intervin, astfel, o
serie de situa ii (în afara cererii i ofertei reale), precum: cerere nesatisf cut , cerere în
formare, ofert neconsumat , ofert pasiv etc.
Apare, deci, posibilitatea existen ei, în mod virtual, a pie ei turistice, f r prezen a
concomitent a celor dou elemente ale sale, respectiv o pia turistic f r ofert sau f r
cerere. No iunea de pia turistic dobânde te, în acest sens, accep iuni practice, cum
sunt: pia a turistic real (efectiv ), pia turistic poten ial i pia turistic teoretic .
Pia a turistic real este format din ansamblul cererilor care s-au întâlnit în
mod efectiv, deci num rul actelor de vânzare – cump rare finalizate. Acest tip de pia
poate fi exprimat prin indicatori concre i: num r de turi ti, num r de zile – turist, volumul
încas rilor din turism etc.
Pia a turistic poten ial reprezint dimensiunile pe care le-ar fi putut avea pia a
turistic în alte condi ii decât cele existente (alt ofert , alt cerere manifestat etc)
Diferen a dintre pia a turistic poten ial i cea real este dat de segmentul
nonconsumatorilor relativi. Deci, în alte condi ii (ca, de pild : subiectul cererii turistce
s dispun de alte mijloace b ne ti sau altfel distribuite în timp sau oferta s fie mai
diversificat etc.), nonconsumatorii relativi se pot transforma în consumatori efectivi.
Neconcordan a, în timp i spa iu, a cererii turistice i a ofertei determin fie situa ii de
ofert neconsumat , fie de cerere nesatisf cut .
Pia a turistic teoretic este dat de dimensiunile globale pe care le-ar putea
avea o pia în care to i membrii societ ii ar fi participan i la activitatea turistic .
Diferen a dintre pia a turistic teoretic i pia a poten ial o reprezint segmentul
nonconsumatorilor absolu i. Orice modificare s-ar produce în cadrul elementelor pie ei,
ei r mân nonconsumatori absolu i.

2.2. Conceptele de cerere i consum turistic

De i între cererea turistic i consumul turistic exist o mare asem nare, aceste
dou concepte nu pot fi suprapuse total. Astfel, defini iile oficiale relev con inutul diferit
al celor dou categorii:
- cererea turistic este format din „ansamblul persoanelor care î i manifest
dorin a de a se deplasa, periodic i temporar, în afara re edin ei proprii, pentru alte
motive decât prestarea unor activit i remunerate la locul destina iei”;
- consumul turistic este format din „cheltuielile efectuate de cererea turistic
pentru achizi ionarea unor noi servicii i bunuri legate de motiva ia turistic ”.

22
 Cererea turistic reprezint , a adar, totalitatea cerin elor, manifestate sau
nemanifestate înc , pentru apropierea de produsele turistice, pe când consumul turistic
este forma de materializare a cererii.
Apar, astfel, dou modalit i de exprimare a cererii turistice:
- cerere turistic manifestat – acea cerere care s-a manifestat (exteriorizat)
într-o anumit perioad de timp, întâlnit i sub denumirea de cerere turistic real ;
- cerere turistic nemanifestat (neconcretizat ), dar care exist poten ial, în
concep ia unui consumator i care ar putea fi evaluat i cuantificat pe baza unui studiu
al evolu iei cerin elor; aceasta se poate întâlni i sub denumirea de cerere turistic
prezumat .
Cererea turistic real i cererea turistic prezumat formeaz cererea turistic
poten ial .
Deosebirea dintre cererea turistic i consum turistc poate fi eviden iat i din
punct de vedere al locului i momentului form rii acestora. Astfel, ererea turistic se
formeaz la locul de re edin al turistului, unde se contureaz bazinul cererii, definit prin
caracteristicile economice, sociale, politice, etnice ale turismului c ruia îi apar ine.
Consumul turistic, în schimb, se realizeaz în cadrul bazinului ofertei turistice, în mai
multe etepe, desf urate în timp i spa iu, respectiv:
1) înainte de deplasarea spre locul de destina ie turistic , dar legat de acesta (de
exemplu, procurarea echipamentului de campare, a celui sportiv etc.);
2) în timpul deplas rii spre locul de destina ie (de exemplu, transportul);
3) la locul de destina ie (cazare, mas , agrement etc).
Principalele particularit i ale cererii turistice sunt:
a) cererea turistic este foarte elastic i supus permanent unor fluctua ii, aflându-
se sub inciden a unei multitudini de factori, de naturi diferite (economici,
demografici, psihologici, politici, conjucturali etc);
b) cererea turistic se caracterizeaz printr-un grad mare de complexitate i
eterogeneritate, studierea ei presupunând segmentarea pie ei dup o serie de
criterii, precum: vârsta, categoria socio-profesional , obiceiurile de consum etc.;
c) cererea turistic presupune un grad mare de mobilitate a turistului, ca urmare a
caracterului rigid al ofertei;
d) cererea turistic are un puternic caracter sezonier, ca urmare a distribu iei
inegale i caracterului nestocabil al ofertei turistice, dar i datorit dependen ei
circula iei turistice de condi iile naturale.
Toate aceste particularit i imprim pie ei turistice caracterul de pia „opac ”,
adic greu de cuantificat i de influen at.
La rândul s u, consumul turistic prezint i el o serie de caracteristici, printre
care amintim, în primul rând, coinciden a în timp i spa iu a consumului turistic i
produc iei turistice.
Volumul consumului turistic este determinat de nivelul pre urilor efective i de
venitul disponibil al consumatorilor. Posibilitatea consumului turistic de a se modifica
structural, deci de a- i adapta propor ia multiplelor sale componente în func ie de
modificarea variabilelor pre i venit, confer volumului global al consumului turistic o
not de stabilitate. La rândul lor, variabilele pre i venit se afl sub influen a unei
multitudini de factori, ce pot ac iona, în acela i timp i în acela i sens, asupra ambelor,
sau decalat, în timp i numai asupra uneia dintre ele.

23
 Ca i cererea turistic , consumul turistic manifest o puternic concentrare în timp
i spa iu, dar i în motiva ie; în ceea ce prive te motiva ia, la un moment dat, poate
predomina ca motiv odihna, recrearea, sau poate domina interesul pentru afaceri, s n tate
etc.

2.3. Concentrarea, în timp i spa iu, a cererii pentru turism

Turismul, fenomen sensibil la muta iile social-economice, înregistreaz , în

evolu ia sa, o serie de fluctua ii; unele au caracter continuu, structural, fiind provocate
de dinamica unor factori de tendin sau de schimb ri rapide i spectaculoase în domeniul
tehnicii, altele au caracter alternativ, datorându-se unor condi ii naturale, specificului
cercet rii sau influen ei unor situa ii conjucturale. Aceste oscila ii, de durat sau
repetabile, cu implica ii mai profunde sau superficiale, mai greu sau mai u or previzibile,
se manifest în repartizarea inegal , în timp i spa iu, a num rului turi tilor i respectiv a
necesarului de servicii. Varia iile sezoniere ale activit ii turistice sunt cele determinate,
în principal, de condi iile de realizare a echilibrului ofert –cerere i se definesc printr-o
mare concentrare a fluxurilor de turi ti în anumite perioade ale anului, în celelalte
remarcându-se o reducere important sau chiar o stopare a sosirilor de turi ti.
Sezonalitatea în turism prezint o serie de particularit i, fa de alte sectoare
ale economiei, datorit dependen ei mari a circula iei turistice fa de condi iile naturale,
caracterului nestocabil al serviciilor turistice i rigidit ii ofertei etc. Oscila iile sezoniere
ale activit ii turistice sunt mai accentuate, au implica ii mai profunde i de anvengur ,
posibilit ile de atenuare a lor sunt relativ limitate i solicit eforturi mari din partea
organizatorilor. De asemenea, pe m sura intensific rii circula iei turistice varia iile
sezoniere sunt mai mari i mai cuprinz toare, presiunea exercitat asupra industriei
turismului i asupra altor activit i devenind tot mai puternic . Se pune, deci, cu tot mai
mult acuitate, problema atenu rii sezonalit ii, g sirii unor mijloace care s stimuleze
practicarea turismului pe durata întregului an, realizându-se, astfel, reducerea concentr rii
în anumite perioade i prelungirea sezonului turistic.
Amploarea varia iilor sezoniere i frecven a lor de manifestare are consecin e
asupra dezvolt rii turistice i eficien ei acesteia, cât i asupra celorlalte ramuri ale
economiei, ramuri cu care turismul se dezvolt în interdependen .
În activitatea turistic , sezonalitatea se reflect , pe de o parte, în utilizarea
incomplet a bazei tehnico-materiale i a for ei de munc , influen ând negativ costurile
serviciilor turistice i calitatea acestora, termenul de recuperare a investi iilor,
rentabilitatea, iar pe de alt parte, în nivelul sc zut al satisfacerii nevoilor consumatorilor
afectând, în acest fel, i dezvoltarea circula iei turistice. Concentrarea cererii pentru
turism, în anumite perioade ale anului, ca principal aspect de manifestare a sezonalit ii,
duce la suprasolicitarea mijloacelor de transport, a spa iilor de cazare i alimenta ie, a
celorlalte servicii, a personalului de servire etc., determinând calitatea mai slab a
presta iilor, cre terea tensiunii în rela iile dintre solicitan i i prestatori, nemul umirea
turi tilor, în timp ce, în perioadele de extrasezon, capacit ile respective r mân nefolosite.
În ceea ce-l prive te pe turist, concentrarea are implica ii de ordin psihologic, fiziologic i
economic. Aglomera ia din mijloacele de transport sau de pe c ile rutiere, mai ales în
cazul c l toriilor cu mijloace proprii, riscul neg sirii unui spa iu de cazare corespunz tor
dorin elor, a tept rile pentru ob inerea unor sevicii etc. provoac oboseal fizic i

24
psihic a turistului, se diminueaz efectele recreative ale vacan ei. De asemenea, are
influen e negative asupra st rii de spirit a turistului i, indirect, asupra dimensiunilor
circula iei turistice i nivelul costurilor serviciilor oferite i anume situarea lor sub sau
peste posibilit ile financiare ale consumatorului, concordan a între nivelul acestora i
calitatea presta iilor.
Sezonalitatea circula iei turistice ac ioneaz asupra celorlalte sectoare ale
economiei fie direct, fie prin solicit ri suplimentare fa de unele activit i cum ar fi
transporturile i telecomunica iile, industria alimentar i produc ia culinar , comer ul
etc., fie indirect, prin efectele periodice i limitate a unei mase însemnate de oameni, cu
redistribuirea lor din sectoare sau zone ale rii. Transporturile, de i se pot adapta, relativ
u or, circula iei de maxim intensitate, prin suplimentarea curselor i num rul
mijloacelor, reprezint domeniul cel mai afectat în sensul c , în perioadele de vârf,
mijloacele de transport sunt supraînc rcate pe direc ia destina iilor de vacan e i
subînc rcate în direc ia invers , determinând un coeficient redus al utiliz rii capacit ilor.
Enumerarea acestor câteva aspecte ale sezonalit ii eviden iaz implica iile
profunde ale acesteia i reac iile în lan pe care le dezvolt , precum i necesitatea i
importan a atenu rii efectelor ei. În acest sens, un rol deosebit revine cercet rii cauzelor
ce provoac oscila ii sezoniere în activitatea turistic , cuantific rii influen elor lor. Printr-
o astfel de analiz , au fost eviden iate varia ii datorate unor condi ii economico-
organizatorice, cum ar fi regimul concediilor pl tite i durata lor limitat , repartizarea
neuniform a vacan elor de-a lungul unui an, cre terea dimensiunilor timpului liber i
distribuirea lui, practicarea unei anumite forme de turism (con inutul sau motiva ia
acesteia etc.) i varia ii provocate de cauze extraeconomice, precum pozi ia geografic
a zonei, condi iile de clim , anotimpuri, varietatea i atractivitatea valorilor culturale,
istorice, de art etc., acestea din urm fiind preponderente. Rezult c permanentizarea
activit ii turistice i diminuarea sezonalit ii se poate realiza printr-o mai bun
repartizare, în cursul anului, a disponibilit ilor de timp liber i, în principal, prin
dezvoltarea serviciilor turistice care s compenseze sc derea atractivit ii factorilor
naturali, în extrasezon.
Rolul determinant al condi iilor naturale în manifestarea caracterului sezonier al
cererii favorizeaz existen a mai multor tipuri de oscila ii, în raport cu momentul sau
momentele de maxim ale ofertei naturale.
Astfel, o prim categorie o reprezint localit ile sau zonele în care activitatea se
concentraz într-o singur perioad (sezon), ca urmare a faptului c oferta întrune te
maximum de cerin e o singur dat pe an i pe o durat limitat . Acest tip de sezonalitate
este specific, pentru ara noastr , litoralului, unde cererea se concentreaz în intervalul
mai-septembrie cu un maxim în perioada 15 iulie-15 august, în celelalte luni ale anului
solicit rile fiind sporadice (pentru tratament) sau lipsind complet.
Un al doilea tip de oscila ii se caracterizeaz prin existen a a dou perioade de
sezon cu activitate turistic de intensit i apropiate, duratele în timp i mobilurile
deplas rilor fiind îns diferite. Sta iunile montane întrunesc cerin ele unei activit i
bisezoniere – iarna, pentru z pad i practicarea sporturilor albe, iar vara pentru odihn ,
drume ii, alpinism etc. Perioadele de maxim intensitate sunt decembrie-martie, pentru
sezonul rece i mai- septembrie, pentru sezonul cald. Caracteristic acestor zone este
faptul c i în perioadele de extrasezon (aprilie i octombrie – noiembrie) activitatea
turistic nu se restrânge complet.

25
 Exist , de asemenea, i zone de activitate permanent , unde oscila iile, de la o
lun la alta, sunt nesemnificative. Din aceast categorie fac parte sta iunile balneo-
climaterice, unde sosirile turi tilor se distribuie relativ uniform, de-a lungul anului,
condi iile de clim neîmpietând desf urarea normal a tratamentelor i localit ile
urbane, unde circula ia turistic este permanent , ca urmare a variet ii activit ilor
(congrese, conferin e, alte tipuri de reuniuni, târguri, expozi ii etc.). Chiar i în aceste
localit i exist perioade de mai mare concentra ie, în lunile mai-octombrie pentru
turismul de tratament balneo-medical, sezonul cald oferind mai multe comodit i, iar în
perioada septembrie-decembrie pentru centrele urbane, aceasta dovedindu-se perioada
optim pentru desf urarea unor manifest ri tiin ifice, cultural-artistice, sportive sau de
alt natur .
Analiza curbelor de varia ie eviden iaz existen a a trei etape (momente) în
evolu ia cererii i respectiv a circula iei turistice, de-a lungul unui an calendaristic:
- vârful de sezon (sau chiar vârfurile, în cazul activit ii turistice bisezoniere)
caracterizat prin intensitatea maxim a cererii;
- începutul i sfâr itul sezonului (sau perioadele de pre - i post- sezon), în care
cererea este mai pu in intens , cu tendin e de cre tere în perioada de început i
descre tere în perioada de sfâr it de sezon.
- extrasezonul, perioada caracterizat prin reducerea substan ial sau chiar
încetarea solicit rilor pentru serviciile turistice.
Reflectând caracterul ciclic al activit ii turistice, succesiunea acestor etape
ilustreaz modul de e alonare a solicit rilor i permite dozarea eforturilor organizatorilor
de turism în vederea satisfacerii corespunz toare a cererii.
Suprapunerea curbelor de varia ie sezonier a activit ii turistice din ara noastr ,
arat o concentrare puternic , în sezonul cald, pentru toate formele de turism (cca. 65%
din sosirile de turi ti str ini sunt înregistrate în lunile iunie – septembrie; de asemenea,
tot în aceast perioad se manifest cca. 60% din solicit rile turi tilor români).
Sezonalitatea circula iei turistice este eviden iat , mai riguros, de indicii de
sezonalitate. Determina i cu ajutorul metodei mediilor mobile, pe baza seriilor dinamice
privind num rul de turi ti din fiecare lun , indicii de sezonalitate – prin valorile pe care le
iau – confirm tendin a de concentrare a cererii turistice, în ara noastr , în perioada iunie
– septembrie.
De asemenea, se mai poate determina gradul de concentrare a activit ii, cu
ajutorul coeficientului de concentrare:

C= pi2
sau:
n pi2 − 1
C=
n −1
unde: p este ponderea, fa de unitate, a fiec rui element (în cazul nostru, a fiec rei luni),
iar n – num rul elementelor, respectiv 12.
Cercet rile întreprinse în timp asupra concentr rii cererii turistice în ara noastr
au eviden iat valori ale coeficientului de cca 0,26 pentru turi tii români i 0,23 pentru
turi tii str ini, cu tendin e de cre tere, deci de accentuare a sezonalit ii.

26
 În acest context, cunoa terea, prin intermediul curbelor de varia ie, a indicilor de
sezonalitate i coeficien ilor de concentrare a distribu iei în timp a cererii turistice, în
fiecare zon sau localitate, este important pentru orientarea eforturilor în vederea
satisfacerii corespunz toare a nevoilor consumatorilor i pentru g sirea solu iilor de
diminuare a efectelor negative ale concentr rii, respectiv pentru reducerea intensit ii
cererii, în perioadele de vârf de sezon i m rirea întinderii lor în timp, prelungirea
perioadelor de pre- i post- sezon, reducerea, par ial sau total , a extrasezonului.
Cele mai eficiente solu ii de reducere a efectelor negative ale sezonalit ii s-au
dovedit a fi prelungirea sezonului i etalarea vacan elor. Printre mijloacele mai
importante, ce stau la îndemâna organizatorilor de turism, în acest sens, se num r
m surile cu caracter economico-organizatoric, de dezvoltare a ofertei, de diversificare a
serviciilor i ridicarea calit ii acestora, practicarea unei politici de pre uri diferen iate, în
func ie de etapele sezonului, dezvoltarea i intensificarea promov rii turistice etc.
O atractivitate sporit se poate realiza prin amenaj ri suplimentare, care s
valorifice cele mai variate atribute ale patrimoniului turistic, prin diversificarea serviciilor
de agrement, prin realizarea unor programe complexe, ce pot compensa lipsa unor
condi ii naturale propice. De asemenea, practicarea unor tarife reduse în pre- i post-
sezon favorizeaz prelungirea perioadelor de maxim intensitate, prin atragerea anumitor
categorii de turi ti – cu venituri mai reduse, cei care c l toresc pentru schimbarea
cadrului, cei care dau vacan ei un con inut preponderent de odihn etc. Importan a
ac iunilor de propagand i informare se eviden iaz atât prin aducerea la cuno tin
publicului consumator a avantajelor suplimentare oferite în pre- i post- sezon sau în
extrasezon, cât i prin stimularea, în general, a nevoii de turism. Dintre m surile
organizatorice am mai putea eviden ia: desf urarea, manifest rilor tiin ifice, culturale,
artistice, expozi ionale etc., cu prec dere în perioadele de extrasezon.
Al turi de aceste elemente, dezvoltarea economico-social contribuie, la rândul
s u, la intensificarea circula iei turistice i la atenuarea sezonalit ii. Sporirea veniturilor
i modificarea structurii, consumului, urbanizarea i cre terea disponibilit ilor de timp
liber, programarea vacan elor i posibilitatea scind rii concediului în mai multe etape,
intensificarea deplas rilor la sfâr it de s pt mân etc., au ac iune mai profund i de
durat asupra repartiz rii în timp a activit ii turistice, în sensul reducerii perioadelor de
maxim concentrare.
Cu toate acestea, turismul, dependent, în mare m sur , de factorii naturali,
continu s prezinte oscila ii importnte în timp, cu influen e nefavorabile asupra eficien ei
activit ii i satisfac iei consumatorilor.

2.4. Oferta i produc ia turistic

Oferta turistic , în calitate de categorie corelativ a pie ei turistice, constituie, în

multe situa ii, mobilul determinant al efectu rii actului turistic.
Distinc ia ce trebuie eviden iat între oferta i produc ia turistic porne te de la
definirea celor doi termeni. Astfel, oferta turistic este reprezentat de cadrul i
poten ialul natural i antropic, de echipamentul de „produc ie” a serviciilor turistice, de
ansamblul bunurilor materiale i serviciilor destinate consumului turistic, de for a de
munc specializat în activit ile specifice, infrastructura turistic i de condi iile de
comercializare (pre , facilit i, etc.).

27
 Produc ia turistic este dat de ansamblul de servicii ce mobilizeaz for a de
munc , echipamentul turistic i bunurile materiale i care se materializeaz într-un
consum efectiv.
Deci, oferta presupune nu numai produc ia turistic , ci i existen a factorilor
naturali adecva i.
Rela ia ofert turistic – produc ie turistic este marcat de o serie de
particularit i, care o diferen iaz de aceea i rela ie existent pe pia a bunurilor
materiale:
- produc ia turistic poate fi cel mult egal cu oferta, în timp ce, pe pia a
bunurilor materiale, oferta este cel mult egal cu produc ia;
- oferta turistic exist i independent de produc ie, pe când produc ia turistic
nu se poate realiza în afara ofertei; în schimb, oferta bunurilor materiale nu se poate
deta a de existen a unei produc ii;
- structura ofertei turistice nu coincide, întodeauna, cu structura produc iei
turistice, în timp ce structura ofertei de bunuri reflect structura produc iei respective;
- oferta turistic este ferm – ea exist atât timp cât exist i elementele ce o
compun, pe când produc ia turistic este efemer , exist atât timp cât se manifest
consumul i înceteaz , odat cu încheierea acestuia.
Rela ia dintre cele dou elemente este foarte complex , de intercondi ionare
reciproc , oferta fiind surs a produc iei turistice, iar produc ia fiind cea care d via ,
mobilizeaz oferta.

Caracteristicile ofertei

A a cum rezult i din defini iile prezentate, oferta turistic are un caracter
complex i eterogen, fiind alc tuit din mai multe componente, ce se pot structura
astfel:
a) poten ialul turistic, ca element de atrac ie a cererii turistice, format din totalitatea
resurselor naturale i antropice ale unei zone;
b) echipamentul turistic, alc tuit din ansamblul activelor fixe i circulante ce
concur la satisfacerea nevoilor turi tilor;
c) serviciile prestate turi tilor i bunurile oferite acestora spre consum, bunuri cu
destina ie turistic exclusiv ;
d) for a de munc , cea care transform din poten iale, în efective, celelalte elemente
sus-men ionate.
Complexitatea ofertei turistice ( i a produc iei, în egal m sur ), este dat i de
num rul mare de prestatori sau „fabrican i” ai produselor turistice. Faptul c
produsul turistic este format dintr-un ansamblu de servicii, fiecare cu specificul s u, face
adeseori imposibil furnizarea, de c tre un singur produc tor, a tuturor presta iilor
generate de consumul turistic. De aceea, prestatorii sunt puternic specializa i, au profile
diferite, uneori chiar interese diferite i, chiar, un mod de organizare distinct. Astfel, la
realizarea produsului turistic particip societ i comerciale ce au ca obiect de activitate
prestarea serviciilor de cazare, masa, transport, agrement, „fabricarea” c l toriilor
turistice (tur-operatorii); de asemenea, pot participa organisme i asocia ii cu voca ie
social , organisme locale i teritoriale etc.

28
 Pe lâng aceast specializare, puternic , a presta iilor de servicii turistice, trebuie
men ionat i faptul c , între ace tia, predomin întreprinderile mici i mijlocii, fapt
care a i dus la o f râmi are excesiv a ofertan ilor de servicii turistice. A a cum se
poate constata, îns , aceasta nu exclude posibilitatea regrup rii lor în organisme
puternice, bine individualizate, ce pot domina pia a turistic , la un moment dat.
O alt caracteristic a ofertei turistice, cu multiple implica ii în realizarea actului
turistic, o reprezint rigiditatea acesteia. Aceast particularitate este datorat , în primul
rând, inadaptabilit ii (adaptabilit ii reduse) la varia iile cantitative i calitative ale
cererii turistice.
Imposibilitatea deplas rii ofertei, ce presupune mobilitatea consumatorului, i
nu a produsului turistic, constituie o alt particularitate a ofertei turistice. De asemenea,
oferta turistic nu poate fi stocat – odat neconsumat , ea se pierde, ceea ce
presupune cheltuieli suplimentare pentru agen ii economici ofertan i, în sensul
promov rii produselor turistice i adapt rii acestora la muta iile intervenite în structura
cererii.
Oferta turistic este dependent de echipamentele turistice, de num rul i
structura for ei de munc . Investi iile (atât materiale, cât i umane) în industria
turistic , sunt foarte costisitoare, fapt ce nu permite înlocuirea rapid a acestora, pentru a
se adapta la mobilitatea cererii turistice.
Dup cum se poate observa din analiza caracteristicilor ofertei i produc iei
turistice, neconcordan a, în timp i spa iu, a cererii, cu oferta turistic , poate fi
generatoarea unor efecte economice i sociale de mare amploare, ce se concretizeaz , în
principal, în: satisfacerea necorespunz toare a a tept rilor turi tilor, neutilizarea
echipamentelor turistice i, ca atare, prelungirea duratei de amortizare a acestora i
încetinirea ritmului de înlocuire a capacit ilor uzate fizic sau moral etc.
Dar, prin eforturile conjugate ale organizatorilor i prestatorilor de servicii
turistice, printr-o bun cunoa tere a tendin elor în evolu ia cererii turistice, se poate
profita, în anumite limite, de o alt caracteristic a ofertei turistice: posibilitatea
substituirii unui tip de ofert , cu altul. Acestea presupune, îns ca i motiva iile
turistice s se poat substitui, la un moment dat, dar mai ales ca elementele componente
ale ofertei s aib un caracter polifunc ional, s satisfac alternative de consum diverse.

29
 Capitolul III – Forme de turism

În activitatea turistic intern i interna ional se practic o mare diversitate de

forme i aranjamente turistice, capabile s satisfac nevoia de turism a oric ror solicitan i.
În general, forma de turism reprezint aspectul concret pe care îl îmbrac asocierea
(combinarea) serviciilor ce alc tuiesc produsul turistic, precum i modalit ile de
comercializare a lor.
Aceast delimitare este important :
-pentru identificarea comportamentului vizitatorului, în materie de consum i
cheltuieli;
-pentru identificarea obliga iilor i responsabilit ilor organizatorilor de vacan e i
a prestatorilor de servicii în turism.

3.1. Tipologia voiajelor

No iunea de voiaj are o sfer de cuprindere foarte larg i acoper o varietate

important de forme de manifestare, referindu-se la aspecte foarte diferite, cu privire la:
-motiva ia c l toriei;
-durata c l toriei;
-mijloacele de transport utilizate;
-originea turistului.
Se impune utilizarea unui ansamblu de criterii de clasificare, delimitarea unor
categorii omogene de voiaje, de forme de turism.
Criteriile de clasificare a formelor de turism sunt numeroase, printre care:
-motivul c l toriei;
-gradul de mobilitate a turi tilor;
-originea turi tilor;
-periodicitatea plec rilor în vacan ;
-caracterul voiajului;
-modalitatea de comercializare a acestora.

I.În func ie de locul de provenien al turi tilor(originea acestora), deosebim

urmatoarele forme de turism:
1) turism intern – practicat de popula ia unei ri în interiorul grani elor
na ionale;
2) turism interna ional – deplasarea popula iei în afara rii de re edin .
În func ie de orientarea fluxurilor turistice, exist urmatoarele forme:
-turism emi tor (emitent) outgoing = turism de trimitere, turism pasiv i se
refer la plec rile turi tilor autohtoni peste grani ;
-turism receptor-de primire = turism activ, de incoming, ce cuprinde sosirile de
turi ti pentru petrecerea vacan ei în ara primitoare.
Raporturile dintre num rul plec rilor i num rul sosirilor de turi ti în/din
str in tate determin clasificarea unei ri într-o categorie sau alta, iar acest raport
influen eaz aportul încas rilor în valut al activit ilor turistice i echilibrul balan ei de
pl i.

30
 II. În func ie de modalit ile de comercializare a vacan elor (de comercializare
a presta iilor turistice), deosebim urmatoarele forme:
-turism organizat;
-turism pe cont propriu;
-turism semiorganizat sau mixt.

• Turismul organizat – se caracterizeaz prin angajarea anticipat a presta iei, a

tuturor serviciilor sau a principalelor servicii legate de deplasare i sejur. Aceast
angajare se realizeaz prin intermediul unor contracte (bilet de odihn , tratament,
voucher) sau alte tipuri de în elegeri, convenite între turist i agen iile de voiaj sau
al i organizatori de vacan e (hoteluri, companii aeriene).
În cadrul acestor în elegeri, sunt înscrise, în documentele respective: condi iile de
plat , serviciile solicitate i oferite, precum i alte obliga ii ale p r ilor.
• Turismul pe cont propriu (denumit, uneori, în mod impropriu, i turism
neorganizat).
-este organizat de turist i nu presupune angajarea prealabil a unor presta ii
turistice;
-turistul hot r te singur asupra destina iei, duratei de deplasare, perioadei de
realizare, mijloacelor de realizare.
Turistul apeleaz direct, pe parcursul c l toriei i sejurului, la serviciile unor
unit i prestatoare de servicii din zona/ ara respectiv . Este o form de turism practicat
în special de turi tii cu mai mult experien , automobili ti, persoane cu venituri mai
mari, deoarece costurile aferente sunt mai mari, decât în cazul turismului organizat.
În rile cu tradi ie turistic bogat , unde exist o dotare superioar cu
echipamente turistice i informarea turi tilor este mai adecvat . În rile vest-europene,
ponderea turismului pe cont propriu este de peste 70% din totalul fluxurilor turistice.
• Turismul mixt( semiorganizat)
Acesta a ap rut mai recent i îmbin avantajele c l toriei individuale cu cele ale
siguran ei. Turismul semiorganizat îmbin tr s turile specifice celor dou forme
men ionate mai sus, astfel încât, o parte a serviciilor (de regul , cazarea i demipensiunea
sau pensiunea complet ) se angajeaz în prealabil, iar cealalt parte se ob ine pe m sura
derul rii c l toriei. Aceast form de turism se adreseaz persoanelor individuale i
grupurilor de turi ti. La începutul c l toriei, turismul este practicat în forma sa pe cont
propriu, de c tre persoane cu disponibilit i financiare mai ridicate i de c tre cei dornici
de aventur , dar, pe m sura intensific rii c l toriilor, au ap rut i forme organizate de
turism, consacrate ulterior, odat cu afirmarea turismului de mas .
Dezvoltarea i diversificarea transporturilor i în special a automobilismului, au
stimulat dorin a turi tilor de a c l torii pe cont propriu.

Avantajele i limitele turismului organizat i semiorganizat.

Aceste forme ofer posibilitatea planific rii prealabile a ac iunilor, asigurând o
utilizare ra ional a capacit ii de cazare i a mijloacelor de transport, dar presupun o
anumit incertitudine a încas rilor. Prin facilit ile de pre acordate turi tilor, se
stimuleaz mi carea turistic , în ansamblu i se atenueaz caracterul sezonier al
manifest rii cererii.

31
 Din punct de vedere al turi tilor, formele organizate i semiorganizate prezint
garan ia realiz rii vacan elor, a primirii serviciilor în condi ii de confort convenite,
eliberarea de grija organiz rii c l toriei i concentrarea pentru petrecerea cât mai pl cut
a timpului liber.

Dezavantajele turismului organizat i semiorganizat.

-pentru organizatorul vacan ei (prestatorul de servicii): încas ri mai mici pe zi
turistic , datorit facilit ilor de pre practicate i obligativitatea respect rii riguroase a
condi iilor contractuale;
-în privin a turistului, aceste forme conduc la îngr direa libert ii de mi care, în
sensul c este nevoit s participe la un program ce nu corespunde, în totalitate, dorin elor
sale.
Avantajele turismului pe cont propriu
-avantaje pentru prestator: încas ri mai mari pe zi turistic i asigur o
valorificare superioar a bazei tehnico-materiale;
-pentru turi ti: sunt create condi ii de organizare a vacan elor dup propria voin ,
se asigur o mobilitate mai mare i posibilit i de a vizita mai multe obiective turistice
într-un timp scurt.
Dezavantajele turismului pe cont propriu:
-decurg din sezonalitatea accentuat a manifest rii cererii i exprim rii ofertei;
-se înregistreaz o suprasolicitare a bazei materiale a turismului, în perioadele de
vârf de sezon (în special a capacit ilor de cazare, alimenta ie, transport, agrement) i
folosirea incomplet a acestora, în extrasezon.
Din punct de vedere al turi tilor, exist riscul imposibilit ii satisfacerii cererii sau
a satisfacerii ei la parametrii inferiori dorin elor, datorit capacit ii limitate a ofertei de
spa ii de cazare, de mijloace de transport, agrement, dar i a condi iilor naturale: suprafa a
plajelor, a pârtiilor de schi, etc.
Cu toate aceste dezavantaje, la care se adaug pre ul mai ridicat, turismul pe cont
propriu este tot mai solicitat, datorit dorin ei turi tilor de a- i organiza singuri voiajul, de
a nu fi obliga i s respecte un program prestabilit. În sporirea ponderii acestor forme de
turism un rol important l-a avut cre terea gradului de dotare cu autoturisme, cu
echipamente pentru turi ti (rulote, corturi), dar i cre terea experien ei turi tilor.
Organizatorii de vacan e ac ioneaz pentru diversificarea ofertei de programe, prin
acordarea de noi facilit i, pentru a cre te interesul fa de formele organizate de turism.
Turismul organizat continu s fie solicitat de turi tii cu mai pu in experien si
cu venituri mai mici. Turismul organizat se reg se te îndeosebi în cazul deplas rilor în
str in tate, ce presupun unele riscuri pe care turi tii nu i le pot asuma u or.
Formele turismului organizat i semiorganizat se particularizeaz în func ie de
mijlocul de transport utilizat, luând na tere, astfel, o serie de angajamente:

-voiaj forfetar sau angajament INCLUSIVE TOURS (IT);

-c l toriile CHARTER;
-forme combinate de transport: FLY&DRIVE, RAIL&ROUTE.

32
 III. În func ie de gradul de mobilitate a turi tilor, deosebim urm toarele forme:
a) turism itinerant (de circula ie) – se caracterizeaz printr-un grad ridicat de
mobilitate; programul cuprinde vizitarea mai multor locuri, cu edere de scurt durat , în
aceea i localitate sau zon ;
b) turismul de sejur – cu grad redus de mobilitate, ce presupune petrecerea
vacan elor în aceea i sta iune, indiferent de durat , respectiv:
-sejur scurt: evenimente ocazionale (culturale, sportive), de 1-3 zile;
-sejur mediu, de 4-15 zile;
-sejur lung (reziden ial) – atunci când dep e te 15 zile (turism de tratament
balneo-medical, turism pentru cei cu venituri mari i disponibilit i mari de timp).
Turismul de sejur, indiferent de durat , r spunde motiva iilor de c l torie ale
persoanelor mature i ale celor de vârsta a III-a, care prefer zonele lini tite, vacan ele de
odihn . Turismul itinerant este specific popula iei tinere, dornic de a cunoa te cât mai
multe locuri; practicarea sa depinde de existen a unor mijloace proprii de deplasare.
Este important faptul c turismul itinerant, nefiind legat de un anumit sezon, se
poate practica i în afra perioadelor de maxim concentrare a activit ii turistice, ceea ce
favorizeaz exploatarea superioar a bazei materiale.
IV. În func ie de frecven a de manifestare a cererii, exist dou forme de
turism:
-turism continuu (permanent) - se desf oar pe întreaga perioad a anului:
turism balnear, cultural, de afaceri;
-turism sezonier – este legat de existen a anumitor condi ii naturale sau a unor
evenimente culturale, artistice, sportive.
Sezonalitatea activit ii turistice are cauze multiple: existen a unor condi ii
naturale adecvate pentru practicarea unor sporturi (alpinism, schi), de organizare a unor
manifest ri (târguri, expozi ii, s rb tori, tradi ii);
-turism de iarn – deplas rile sunt motivate de practicarea unor sporturi specifice
sau pentru a beneficia de cure helio-terapeutice montane;
-turism de var – specific zonelor de litoral i motivat de cura helio-marin ;
-turism de circumstan (ocazional) – este determinat de participarea la diferite
evenimente/manifest ri.

V. În func ie de tipul mijloacelor de transport utilizate în efectuarea c l toriei:

-drume ia – cuprinde deplas rile pedestre în zone nepoluate (alpinismul);
-turismul ecvestru;
-turismul rutier (ciclism, motociclism, automobilism);
-turismul feroviar;
-turismul naval, nautic sportiv;
-turismul aerian (pe distan e lungi i foarte lungi, datorit vitezei mari de
deplasare i confortului).

VI. În func ie de motiva ia c l toriei.

Categorii de motiva ii turistice:
- loisir (petrecerea pl cut a timpului liber, inclusiv odihn );
- vizite la rude, prieteni;
- afaceri i vizite profesionale;

33
 - s n tate;
- religie (în special pelerinaje);
- alte motive;
VII. Formele de turism se grupeaz i dup caracteristicile socio-economice ale
cererii (ale clientului):
-turism privat (particular):
• Cei care c l toresc pe cont propriu, fiind specific celor cu venituri mai
mari, cu experien în domeniul c l toriilor, dispu i s - i asume riscuri.
Exist turi ti care manifest exigen sporit fa de calitatea serviciilor,
rezultând unele forme de turism privat ce se identific cu cele ale
turismului de lux.
-turism social:
• Este specific turismului de mas ;
• Se adreseaz acelor categorii de popula ie cu posibilit i financiare
modeste, în general tineri, studen i, omeri, persoane de vârsta a III-a,
locuitori ai satelor;
• Serviciile la care se apeleaz sunt de nivel mediu sau sub mediu, în
privin a calit ii, i care se g sesc într-o varietate redus ;
• Presupune existen a facilit ilor: subven ii, sc derea tarifelor, astfel încât
s asigure accesul la vacan e al unor categorii defavorizate ale popula iei,
având, astfel, rolul de protec ie social .
O form particular o constituie turismul de tineret, care încurajeaz dezvoltarea
c l toriilor turi tilor tineri, prin unele facilit i acordate acestora.

3.2. Forme moderne de turism

În ultima perioad , în turismul interna ional s-au produs o serie de muta ii

importante, în sensul diversific rii obiectivelor c l toriilor i al modific rii priorit ilor în
preferin ele turi tilor. Astfel de transform ri au condus la apari ia unor noi forme de
petrecere a vacan ei i a îmbog irii con inutului pentru formele clasice de turism. Dintre
acestea, o apreciere deosebit din partea turi tilor se bucur de urm toarele forme:
1) Turismul de afaceri;
2) Turismul cultural – principala component a turismului urban;
3) Turismul rural.

1) Turismul de afaceri.
Se refer la c l toriile oamenilor pentru scopuri legate de munca lor.Este vorba de
deplas rile în interes oficial, comercial sau de alt natur , participarea la diverse
manifest ri, organizate de firme sau organiza ii, pentru salaria ii lor. De i asemenea
c l torii presupun desf urarea altor activit i specifice, ele sunt asimilate turismului,
întrucât organizarea i desf urarea lor implic utilizarea dot rilor turistice de cazare,
alimenta ie, agrement i consumul unor servicii furnizate de organizatorii de vacan e.
În prezent, turismul de afaceri de ine, în lume, peste 20% din totalul c l toriilor
interna ionale i aproape ¼ din totalul încas rilor turistice, cu diferen e însemnate, de la o
ar , la alta. Turismul de afaceri reprezint una din componentele cele mai dinamice (cu
cele mai mari ritmuri de cre tere) ale activit ii turistice. Ca urmare a intensific rii

34
rela iilor interna ionale, în special al celor economice, asist m la cre terea cererilor
pentru c l toriile de afaceri, având loc i o diversificare a formelor acestor c l torii.
Astfel, c l toriile de afaceri pot avea un caracter intern sau extern, în func ie de
beneficiarul i rezultatele acestora.
De formele turismului de afaceri cu caracter intern beneficiaz salaria ii unei
firme i au ca obiectiv motivarea acestora, în vederea cre terii productivit ii muncii lor i
îmbun t irea performan elor. Astfel de ac iuni se concretizeaz în participarea la
seminarii sau la întâlniri ale conducerii firmei cu unii dintre salaria i, pentru o mai bun
cunoa tere, împ rt irea experien ei, rezolvarea problemelor specifice, prin ac iuni de
formare a personalului sau de actualizare a preg tirii acestora, prin ac iuni desf urate în
afara întreprinderii, fie în firme specializate, de tipul centrelor de preg tire profesional ,
institu ii de cercetare sau universitare, fie în cadrul unor unit i hoteliere cu dot ri
adecvate, fie în cadrul pur turistic. Tot în categoria ac iunilor cu caracter intern intr i
a a-zisele c l torii-recompens sau stimulent ( incentives).
Ac iunile cu caracter extern au drept obiectiv buna desf urare a activit ilor
companiilor i constau în deplas ri cu caracter profesional. Este vorba de:
-supravegherea sau administrarea unor lucr ri;
-acordarea de asisten tehnic ;
-lucrul pe antiere;
-ac iuni de prospectare a pie ei;
-participarea la diverse târguri, expozi ii, congrese, conferinte, ale tipuri de
reuniuni profesionale.
În func ie de con inutul lor, formele turismului de afaceri sunt:
a) Turism general de afaceri, cunoscut sub expresia de „deplas ri în delega ie”;
b) Reuniuni sau întruniri;
c) Târguri i expozi ii;
d) C l torii-stimulent.

a) Deplas rile „în delega ie” – sunt activit ile persoanelor care lucreaz , într-o
perioad limitat de timp, în afara locului de munc (reprezentan i de vânz ri, ziari ti,
etc.).
b) Reuniuni i întruniri – aceast form este legat de participarea la
evenimente de tip întâlniri, conferin e, simpozioane, congrese, colocvii. Este considerat
una dintre cele mai obi nuite forme de turism de afaceri. Datorit acutiz rii nevoii de
schimburi de informa ii din toate domeniile, turismul de reuniuni se afl în plin
expansiune.
În cadrul turismului de reuniuni se eviden iaz turismul de congrese, care, anual
atrage zeci de milioane de participan i. Cele mai multe astfel de ac iuni se concentreaz
în Europa (cca 60% din totalul mondial). Pe ri, cele mai multe ac iuni se organizeaz în
SUA, Fran a, Marea Britanie, Germania, Olanda, Italia, Elve ia, Belgia, Spania, Japonia.
Ca ora e, Parisul are cca. 380-400 de manifest ri pe an, având dot ri deosebite (peste
100000 locuri, multe dintre acestea în a a-numitele „Palate ale Congreselor”) .
c) Târgurile i expozi iile sunt prezent ri de produse i servicii destinate unui
public invitat, cu scopul de a determina o vânzare sau de a informa vizitatorul. Aceast
form de turism stimuleaz c l toriile a dou mari categorii de persoane:

35
 -expozan ii, care sunt salaria i ai unor firme, ai Camerelor de Comer , ai unor
institu ii cultural-artistice;
-vizitatorii, care se împart în speciali ti (publicul avizat, a c ror deplasare este
motivat de interese profesionale) i publicul larg (a c ror motiva ie este curiozitatea).
Participarea la târguri i expozi ii se poate include atât în sfera turismului de
afaceri, cât i a turismului de agrement. Ca form de agrement, târgurile i expozi iile
ofer publicului larg un mod pl cut de petrecere a timpului liber, de informare cu privire
la realiz rile din diverse domenii.
Tematica târgurilor i expozi iilor este foarte variat , de la realiz ri industriale,
generale sau specializate, pân la expozi ii de art , cultur , de bunuri de larg consum etc.
Aceste manifest ri se concretizeaz printr-un num r mare de vizitatori i volumul
ridicat al încas rilor. Anual, în Europa, volumul încas rilor din târguri, expozi ii i
saloane interna ionale dep e te 20 mld. , cumulând peste 3,5 mil. expozan i i peste
500 000 angaja i. În ierarhia celor mai renumite evenimente i a principalelor ora e
gazde, pe primul loc se afl Parisul (peste 6,5 milioane de vizitatori pe an), urmat de
Milano, Bruxelles, Hanovra, Madrid, Barcelona, Amsterdam, München, Geneva, etc.
d) C l toriile-stimulent sunt vacan e scurte, dar cu nivel ridicat de confort, chiar
de lux, uneori, ce sunt oferite unor categorii de angaja i, adesea i pentru familiile
acestora, accentul fiind pus pe distrac ie, relaxare. Ele sunt, de fapt, recompense pentru
activitatea i rezultatele deosebite ob inute de unii salaria i.
C l toriile-stimulent sunt folosite pentru motivarea angaja ilor, dar i ca o form
de turism. În privin a acestui tip de c l torii, cea mai mare cot de pia o are SUA, dar
pia a european se afl în plin ascensiune. Dintre rile europene, pe primele locuri se
afl : Germania, Anglia, Spania, Suedia, Belgia, Fran a.
Indiferent de forma prin care se manifest , turismul de afaceri s-a impus, în
ultimele decenii, ca una din formele cele mai dinamice i mai profitabile ale industriei
turismului.
Avantajele turismului de afaceri sunt:
-profituri mari, ob inute de organizatorii de astfel de ac iuni i de prestatorii de de
servicii specializa i;
-contribuie la atenuarea sezonalit ii, independent de condi iile materiale;
-se utilizeaz dot rile existente;
-impactul asupra mediului este redus.
Avantaje sunt i pentru economiile zonelor de primire turistic .
În România, turismul de afaceri, atât cel intern, cât i cel interna ional, ocup un
loc modest, în structura circula iei turistice, de i, în ultimii ani, au ap rut unit i noi i
dot ri deosebite în cadrul unit ilor de profil. Dintre cele mai reprezentative men ion m:
Centrul Interna ional de Conferin e din cadrul Palatului Parlamentului, World Trade
Center, Centrul de conferin e din Complexul Romexpo, Centrul de conferin e Snagov,
Complex Palace Sinaia, Centrul Interna ional de Conferin e Neptun – Mangalia.

2) Turismul urban.
Se refer la petrecerea timpului liber, a vacan elor, în ora e pentru vizitarea
acestora i desf urarea altor activit i foarte diverse, printre care: vizite la rude, întâlniri
cu prietenii, vizionarea de spectacole, expozi ii, efectuarea de cump r turi.

36
 Turismul urban are o sfer larg de cuprindere, ceea ce a determinat dificult i în
m surarea dimensiunilor acestor tipuri de turism.
Din punct de vedere turistic, elementul urban presupune atât deplas ri de o zi
(excursii), cât i turismul de sejur. Exist p reri conform c rora aspectul urban al unor
localit i presupune ca popula ia acestora s fie de cel pu in 20.000 de locuitori, i s aib
o atrac ie deosebit , din punct de vedere arhitectural.
În privin a motivelor c l toriilor, pe primul loc se situeaz agrementul,
programele cu con inut cultural (35-40%), urmate de întâlniri cu familia i prietenii
(20%), afaceri i alte motive profesionale, la care se adaug vizitele cu con inut
gastronomic, cump r turi, participarea la evenimente culturale, artistice etc.
Prin motiva ia sa foarte divers , turismul urban de ine o pondere important în
structura circula iei turistice. În majoritatea rilor europene, deplas rile în ora e
reprezint peste 1/3 din totalul c l toriilor, ponderile fiind variate, de la o ar , la alta i
diferen iate, de la turism intern, la turism interna ional. Propor ia turismului urban intern
este superioar celui interna ional. rile cu cea mai mare cot de pia sunt: Fran a,
Marea Britanie, Germania, Suedia i mai pu in rile cu turism de litoral: Grecia, Spania,
Portugalia etc.
Circa 80% din vizitele în ora e reprezint turism pur (motiva ia este exclusiv ),
iar cca 20% reprezint turism complementar. Vizitarea acestor a ez ri urbane este
asociat cu alte forme de petrecere a vacan ei: litoral, circuite, etc.
Turismul urban este una dintre cele mai dinamice forme de turism. În rile Vest-
Europene, cre terea acestei forme s-a realizat în ritmuri anuale superioare circula iei de
ansamblu (peste medie).
Dinamica turismului urban se datoreaz sporirii mobilit ii de scurt durat a
popula iei; este influen at de reducerea sejururilor i frac ion rii concediilor, argumentate
cu dorin a vizit rii i cunoa terii a mai multor locuri, dar i ca rezultat al perfec ion rilor
din domeniul transportului (cre terea vitezei, confortului, reducerea costurilor).
Turismul urban beneficiaz de ac iunea unor factori favorabili:
-cre terea interesului pentru vizitarea unor obiective culturale;
-dezvoltarea turismului de afaceri.
Turismul cultural, component a turismului urban, de ine o pondere mare în
structura motiva ional a c l toriilor urbane (cca. 40%). Pentru ca o c l torie s fie
inclus în sfera turismului cultural, ea trebuie s îndeplineasc trei condi ii:
a) s fie determinat de dorin a de cunoa tere, de cultivare;
b) s aib loc consumul unui produs turistic cu semnifica ie cultural ;
c) s presupun interven ia unui mediator (persoan sau document scris sau
audio-vizual) care s pun în valoare produsul cultural.
Dezvoltarea turismului cultural este stimulat de curiozitatea oamenilor i de
cre terea nivelului de civiliza ie, de instruire. Un alt factor favorizant este transformarea
ideii de cultur , în sens larg, care înglobeaz modul de via , sistemul de valori, tradi ii,
credin e.
Diversificarea aspectelor ce dau con inut vie ii culturale se reflect în
multitudinea formelor turismului cultural. Cele mai importante se concretizeaz în:
-vizitarea unor obiective din patrimoniul istoric: monumente, castele, edificii
religioase, parcuri, gr dini, ansambluri arhitectonice;
-vizitarea muzeelor;

37
 -participarea la evenimente culturale, spectacole de oper , balet, teatru, concerte,
festivaluri (muzic , dans, film, folclorice), târguri, etc.
Turismul industrial i tehnic se situeaz între turismul cultural i cel de afaceri i
se concretizeaz în:
-vizitarea unor obiective economice, culturale, industriale;
-vizitarea unor construc ii specifice: baraje, tunele, canale, poduri;
-vizitarea unor ansambluri arhitectonice, moderne sau tradi ionale.
Turismul cultural, prin natura motivelor sale, prin locul de desf urare i modul
de organizare se integreaz celui urban, interferându-se cu cel de agrement i cu cel de
afaceri. Produsul turistic cultural se ob ine prin sinteza a dou grupe distincte de
elemente:
-cele culturale, reprezentate de dorin a vizit rii, de obiectiv turistic, de ghid;
-cele turistice, reprezentate de structurile de primire turistic de cazare,
alimenta ie, de mijloacele de transport.
Organizatorii de a a-numite vacan e tematice trebuie s g seasc solu ii pentru
armonizarea acestor componente i adaptarea lor la cerin ele consumatorilor.

3) Turismul rural.
Reprezint una din cele mai eficiente solu ii de armonizare a cerin elor turismului
cu exigen ele protej rii mediului i ale dezvolt rii durabile. El nu este o form nou de
turism, dar, dup anii 1970 a avut loc o afirmare deosebit a cererii pentru aceast form
de turism.
Turismul rural, motivat de dorin a întoarcerii la natur , la via a i obiectivele
tradi ionale, se caracterizeaz prin petrecerea vacan ei în spa iul rural. În practica uzual ,
pentru desemnarea vacan elor petrecute în mediul rural, se folosesc dou no iuni
distincte:
-turism rural;
-agroturism.
Aceste dou concepte se suprapun într-o anumit propor ie, dar au i elemente
particulare. Sfera de cuprindere a turismului rural este mai larg , iar con inutul activit ii
este definit în termeni mai vagi. Turismul rural se refer la toate activit ile ocazionate de
petrecerea unei perioade de timp determinate în mediul rural, mijloc de g zduire putând fi
gospod riile r ne ti, de tipul pensiunilor sau fermele agroturistice, cât i echipamentele
turistice de factur mai general (hanuri, popasuri, hoteluri rustice, etc.).
Agroturismul presupune o delimitare mai strict , în privin a condi iilor vacan ei i
ia în calcul anumite aspecte legate de efectele economice asupra gospod riilor r ne ti i
asupra locurilor rurale, în ansamblul lor. Agroturismul presupune ederea în gospod riile
r ne ti (pensiuni, ferme), consumul de produse agricole din gospod ria respectiv ,
precum i participarea la unele activit i specifice.
Indiferent dac este vorba de agroturism sau turism rural, condi iile sunt:
- spa iul rural: g zduirea trebuie s se desf oare în spa iul rural;
- locuitorii: p str torii de tradi ii, obiceiuri, dar i de de inerea spa iilor de
g zduire i ofertan ii de servicii pentru turi ti;
-produsele: agroalimente, consumate de turist pe parcursul sejurului în
gospod ria lor; activit i turistice, care s pun în valoare atrac iile ce motiveaz
deplasarea turistului.

38
 Satul turistic este o a ezare rural , pitoreasc , situat într-un cadru natural,
nepoluat, p str toare de tradi ii i cu un bogat trecut istoric i care îndepline te, temporar,
func ia de primire i g zduire a turi tilor pe perioada unui sejur.
Satul turistic se grupeaz , în func ie de caracteristicile biografice ale zonelor unde
sunt amplasate i de specificul activit ii economice desf urate, în:
-sate purt toare ale tradi iilor i obiceiurilor tradi ionale;
-sate de crea ie artistic i artizanal ;
-sate peisagistice sau climatice;
-satele vi ei de vie, pomicole;
-sate pesc re ti sau de interes vân toresc;
-sat pastoral;
-sate pentru practicarea sporturilor de iarn .
În concordan cu tipul satului, se dezvolt i dot rile turistice, precum i
activit ile cu caracter distractiv-recreativ.
Turismul rural are o baz motiva ional larg , reprezentat prin:
a) reîntoarcerea la natur ;
b) cunoa terea tradi iei, culturii, crea iei unor colectivit i;
c) îngrijirea s n t ii;
d) consumul de alimente proaspete, naturale, ceea ce genereaz o multitudine de
forme de manifestare.
Turismul rural r spunde, astfel, unei diversit i de gusturi i preferin e,
adresându-se unor segmente largi de consumatori. Acestor caracteristici li se adaug
numeroase avantaje, atât pentru clien i, cât i pentru comunit ile locale:
-costuri mai mici, comparativ cu alte forme de vacan ;
-sezonalitate mai redus ;
-ineditul i originalitatea c l toriilor;
-absen a aglomera iei, precum i stimularea economic a zonelor rurale, prin
crearea unor noi locuri de munc ;
-ob inerea de venituri din valorificarea excedentului de produse agricole;
-protejarea mediului i conservarea tradi iilor populare.
Toate acestea ac ioneaz ca factori favorizan i, situând turismul rural printre
op iunile de vacan ale unor segmente tot mai numeroase de consumatori. Astfel, în
1985, potrivit OMT, turismul rural de inea numai 3% din totalul cererilor de vacan , în
prezent de inând cca 20%, cu pondere mai ridicat în rile cu tradi ie în domeniu: Fran a,
Germania, Elve ia, Austria, Belgia etc. Pentru viitor, se apreciaz o cre tere a interesului
fa de turismul rural, sub ac iunea unor factori, precum:
-sporirea nivelului de educa ie;
-cre terea dimensiunilor timpului liber;
-dezvoltarea transporturilor i comunica iilor;
-consecin e pozitive asupra s n t ii;
-cre terea interesului pentru tradi iile i facilit ile oferite.
Turismul rural este una dintre cele mai institu ionalizate forme de turism, mai ales
la nivelul european, ceea ce se reflect pozitiv, prin dezvoltarea acestuia. Astfel de
organisme interna ionale i interegionale, în domeniul rural sunt: ECOVAST,
EUROTER, EUROGITES, organiza ii na ionale i chiar tur-operatori i agen iile de voiaj
specializate, ce ofer un vast program de voiaje turistice – în mediul rural.

39
 Comparativ cu alte forme de turism, turismul rural este bine conturat i în ara
noastr . Astfel, exist nu numai un poten ial turistic ridicat, ci i o bogat tradi ie i o
experien în domeniu, primele sate turistice fiind organizate în anii 1967 – 1968.
Activitatea în cadrul turismului rural s-a restrâns în anii 1980, fiind relansat, dup
1990 i încurajat prin reglement ri interne i asisten interna ional . Exist un sistem
organizatoric adecvat, reprezentat, la nivel na ional, de asocia ii profesionale precum:
Asocia ia Na ional pentru Turism Rural, Ecologic i Cultural (ANTREC), Agen ia
Român pentru Agroturism, Opera iunea „satele române ti”, etc.
Exist o legisla ie stimulativ , ce vizeaz acordarea unor facilit i pentru
dezvoltarea sistemului de turism rural din zona montan , din Delta Dun rii, i de pe
Litoralul M rii Negre.
Cu toate acestea, turismul rural detine, deocamdat , în ara noastr , o pondere
modest , dar în continu cre tere, din totalul circula iei turistice, atât pentru turi ti str ini,
cât i pentru cei na ionali.

3.3. Forme ale turismului durabil

Cre terea fluxurilor turistice nu antreneaz , în mod spontan, dezvoltarea

economic a zonelor de destina ie turistic , a a cum nu asigur , în mod automat, o reglare
corespunz toare a impacturilor asupra mediului înconjur tor. Turismul durabil este strâns
legat de no iunea de dezvoltare durabil , adic acea dezvoltare care nu pune în pericol
durabilitatea mediului natural i social1.

3.3.1. Conceptul de turism durabil

Conceptul de turism durabil se refer la o activitate global – benefic , ce

presupune respectul fa de mediul înconjur tor i fa de genera iile viitoare.
Turismul durabil reprezint forma de turism care, în opozi ie cu turismul de mas ,
favorizeaz gestionarea, pe termen lung, a ansamblului resurselor, astfel ca nevoile
economice i sociale ale oamenilor s poat fi satisf cute, men inând integritatea culturii,
procesele ecologice esen iale i biodiversitatea2.
Termenul de turism durabil, utilizat de O.M.T., este conceput ca fiind3 o manier
de a gestiona „toate resursele ce permit satisfacerea nevoilor economice, estetice i
sociale i prezervarea integrit ii culturale, a ecosistemelor, a biodiversit ii i a
sistemelor care sus in via a”. Acest concept acoper i no iunile de responsabilitate,
echilibru i etic , iar demersul turismului durabil se sprijin pe ideea c efectele nedorite,
generate de activitatea turistic , sunt susceptibile de a afecta, pe termen lung ( i chiar pe
termen mediu) cererea turistic i profiturile ob inute din turism.
No iunea de turism durabil, a a cum este prezentat în publica ia OMT intitulat
„Turismul în anul 2010”, se refer la faptul c aceast form de turism „dezvolt ideea
satisfacerii nevoilor turi tilor actuali i a industriei turistice i, în acela i timp, a protej rii

1
Jug naru, Ion D nu , Politici i strategii în turismul mondial, Editura Expert, Bucure ti, 2007
2
Barlet, Sandra i Collombon, Jean-Marie, „Aproches de quelques definitions”, în : Tourisme solidaire et
developpement durable, Les Editions du Gret, Paris, 2004, p. 19
3
www.world-tourism.org

40
mediului i a oportunit ilor pentru viitor. Astfel, se are în vedere satisfacerea tuturor
nevoilor economice, sociale, estetice etc. ale „actorilor” din turism, men inându-se
integritatea cultural , ecologic , diversitatea biologic i toate sistemele ce sus in via a”1.
Conceptul de turism durabil încearc s împace obiectivele economice ale
dezvolt rii turistice cu men inerea bazei de resurse indispensabile pentru existen a sa.
Este vorba, mai exact, de un turism ce asigur o dezvoltare economic durabil , pe
termen lung, respectuoas atât cu resursele de mediu i cu cele socioculturale, dar i
respectoas fa de oameni (vizitatori, salaria i ai sectorului turism, popula iile din zonele
de primire turistic ).
No iunea de dezvoltare durabil , aplicat turismului, conduce la formularea
anumitor reguli, referitoare la caracterul echitabil, viabil i durabil al proiectelor
turistice2:
• Caracterul echitabil
Dezvoltarea turistic este considerat a fi durabil , în condi iile în care repartizarea
încas rilor din turism este echilibrat , între diferitele categorii sociale implicate. Aceasta
presupune, de exemplu, o bun gestionare a fenomenului turistic, la nivel local, în
condi iile în care locuitorii permanen i ai zonelor de primire turistic s fie implica i i s
aib responsabilit i reale, în cadrul programelor de dezvoltare turistic . În acest sens, de
rezultatele economice ob inute din turism trebuie s beneficieze cea mai mare parte a
popula iei locale. Astfel, activitatea de turism trebuie s fie tratat i condus ca pe o
activitate ce particip la dinamica de ansamblu a comunit ii umane respective, ceea ce
presupune, de exemplu, ca aceast activitate s sprijine i/sau s stimuleze apari ia i/sau
dezvoltarea altor activit i economice, precum artizanatul sau agricultura etc.
• Caracterul viabil
Adeseori, se afirm c economia i mediul se afl în opozi ie. Cu toate acestea,
turismul reprezint , probabil, acel domeniu al economiei în cadrul c ruia,
compatibilitatea cu mediul este cea mai accesibil . De altfel, este recunoscut faptul c ,
principalele atú-uri ale activit ilor turistice sunt reprezentate de calitatea peisajului,
puritatea apelor, a aerului i a ecosistemelor, în general, motiv pentru care este necesar
acordarea unei aten ii deosebite prezerv rii acestor resurse. Iar resursele naturale
respective nu sunt ve nice i sunt necesare atât pentru desf urarea activit ilor turistice,
cât i pentru via a i nevoile vitale ale popula iilor rezidente din zonele de destina ie
turistic .
Un turism durabil trebuie, deci, s gestioneze, în mod ra ional, aceste resurse
naturale.
• Caracterul durabil
Capacitatea de primire turistic trebuie s aib în vedere i dimensiunea uman a
activit ii, atunci când se inten ioneaz implementarea unui proiect turistic într-o
comunitate. Un turism cu adev rat durabil se poate instala doar în conformitate cu
prevederile Cartei europene a turismului durabil, pornind de la nevoile popula iei
permanente din zon .

1
WTO, WTTC, The Earth Council Agenda 21 for The Travel and Tourism Industry : Towards
Environmentally Sustainable Development, 1995
2
*** Ministère délégué au Tourisme ; Conseil national du tourisme, Le tourisme, outil de revitalisation des
territories ruraux et de développement durable ?, Rapport de la section ”Politiques territoriales
touristiques”, La documentation Française, Paris, 2004, pp. 46-47

41
 De altfel, Comisia European a adoptat propria defini ie a turismului durabil:
„Turismul durabil reprezint orice form de dezvoltare, de amenajare, de activitate
turistic ce respect mediul, prezerv pe termen lung, resursele naturale i culturale i
este durabil i echitabil din punct de vedere social i economic”.
În anul 1995 (27-28 aprilie), în Insulele Canare (Spania), în cadrul Conferin ei
Mondiale privind turismul durabil, a fost adoptat „Carta turismului durabil”, ale c rei
principii i obiective (cuprinse în Declara ia adoptat cu prilejul acestei Conferin e) au
fost, în principal1, urm toarele:
- Dezvoltarea turistic trebuie s se bazeze pe criterii de durabilitate, s fie
suportabil pe termen lung, pe plan economic i echitabil , pe plan etic i
social, pentru popula iile locale […].
- Turismul trebuie s contribuie la dezvoltarea durabil integrându-se în
mediul natural, cultural i uman, el trebuie s respecte echilibrele fragile ce
caracterizeaz numeroasele destina ii turistice, în special micile insule i
zonele ecologice fragile […].
- Activitatea turistic trebuie s ia în considerare efectele sale incluse asupra
patriotismului cultural i asupra elementelor, activit ilor i dinamicilor
tradi ionale ale fiec rei popula ii locale. Recunoa terea acestor factori locali
i sus inerea identit ii lor, a culturii i interesul lor, trebuie s reprezinte
puncte de referin , care s nu lipseasc , în cadrul conceperii strategiilor
turistice […].
- Orice op iune privind dezvoltarea turistic trebuie s aib o inciden
efectiv asupra îmbun t irii calit ii vie ii popula iei locale i s contribuie
la îmbog irea social-cultural a acesteia.
- […] Urgent, trebuie s se aplice m suri care s permit o împ r ire
echitabil a beneficiilor i încas rilor (taxe, impozite) din turism. Aceasta
implic o schimbare în modelele de consum i introducerea unor metode de
fixare a pre urilor care s permit integrarea costurilor de mediu […].
- Guvernele, industria (turistic ), autorit ile i ONG-urile competente în
materie de turism trebuie s încurajeze i s participe la crearea re elelor
accesibile pentru cercetare, pentru difuzarea informa iilor i pentru
transferul de cuno tin e i tehnologii corespunz toare în materie de turism
durabil.
- Rolul i efectele transportului turistic asupra mediului înconjur tor trebuie
s fac obiectul unei aten ii speciale. În acest sens, trebuie luate m suri în
scopul reducerii propor iei de energii i resurse neregenerabile utilizate i al
încuraj rii m surilor ce vizeaz reciclarea i reducerea cantit ilor de
de euri produse de instala iile turistice.
În anul 1999, Comisia European a constituit un grup de lucru intitulat
„Promovarea protec iei mediului înconjur tor i a dezvolt rii durabile în materie de
turism”. Acest grup avea ca mandat definirea durabilit ii în privin a turismului,
identificarea strategiilor pertinente la diferite niveluri, pentru promovarea dezvolt rii
durabile a turismului, evaluarea contribu iei actuale i existen e i poten iale, inând de
politicile i programele comunitare, precum i pentru propunerea unor recomand ri în
vederea unei mai bune utiliz ri a instrumentelor i programelor comunitare.
1
www.insula.org/tourism/version.htm

42
 Grupul respectiv a propus punerea în practic a unei Agende 21 pentru sectorul
turismului la nivel european, în m sura în care acesta ar urma s participe la adoptarea
institu ional a politicii pentru încorporarea obiectivelor privind mediul, dar i a celor
economice i sociale.
Principiile generale ale Agendei 21 europene a turismului sunt1 urm toarele:
- Adaptarea turismului la conceptul de dezvoltare durabil
- Înt rirea rolului Uniunii Europene, în respectul principiului subsidiarit ii
- Punerea în practic a Agendei 21, adaptat la fiecare ar membr
- Contribu ia turismului la durabilitate.
Propunerile acestui grup de lucru au început s se concretizeze în crearea re elei
europene a teritoriilor – pilot de turism durabil, la nivel local, na ional, regional i la
nivelul Uniunii Europene.

3.3.2. Formele turismului durabil

Turismul durabil permite dezvoltarea activit ilor de turism i a celor recreative

într-o ar , regiune sau destina ie turistic , inând seama de principiile de baz ale
dezvolt rii durabile, ar tând respect pentru mediu, pentru oameni i pentru economia i
cultura local a zonei de primire turistic .
Din punct de vedere ecologic, practicarea unui turism durabil înseamn
multiplicarea ini iativelor responsabile, grija permanent pentru prezervarea planetei pe
care tr im, precum i difuzarea (r spândirea) exemplelor de bun practic în domeniu.
Din punct de vedere social, turismul durabil presupune încercarea de a se axa, pe
cât posibil, pe universul uman local, pentru în elegerea preocup rilor localnicilor,
aprecierea valorilor locale i a profunzimii obiceiurilor i tradi iilor din zonele respective.
Dezvoltarea durabil înseamn i descoperirea unei culturi str ine, iar pentru
aceasta turi tii ar trebui2:
- s r mân curio i, dar aten i cu mediile naturale (s priveasc plantele, f r a le
rupe i s priveasc , în lini te, animalele, f r a le deranja);
- s aleag hotelurile dup criteriul respectului pentru mediu; s acorde o aten ie
privilegiat a ez rilor rurale i caz rii în casele (pensiunile) rurale;
- s respecte modul de via al gazdelor, interesându-se de cultura i limba acestora,
iar înainte de a pleca spre o asemenea destina ie s se documenteze, pentru a ti
câte ceva despre obiectivele ce pot fi vizitate în zon ;
- s - i adapteze, pe cât posibil, comportamentul alimentar la tradi iile locale.
Bazele turismului durabil pleac de la refuzul de a accepta „dublul standard” („eu fac
la tine ceea ce nu a face acas la mine”). Atunci când plec m undeva, ar trebui s
adopt m, în acel loc, acelea i reguli de via ca i în mediul nostru obi nuit, cu condi ia
ca acest mod de via s nu contravin regulilor locale de via .
Turismul durabil este considerat a fi acea form de turism care privilegiaz
gestionarea, pe termen lung, a ansamblului resurselor, într-o asemenea manier încât
nevoile economice i sociale s poat fi satisf cute, men inând integritatea culturii,

1
*** Tourisme durable, Tourisme de la A-Z – Direction du tourisme, p. 237, www.tourisme.gouv.fr
2
Balddache, Farid, Le développement durable au quotidien, Éditions Eyrolles, Paris, 2006, pp. 101-102

43
procesele ecologice esen iale, biodiversitatea i sistemele de r spuns la nevoile vitale1.
Produsele turismului durabil func ioneaz , la nivel local, în armonie cu mediul, cu
comunitatea i culturile locale.
Exist mai multe forme ale turismului durabil: turismul ecologic (ecoturismul),
turismul verde, turismul „dulce”, turismul rural i agro-turismul, turismul comunitar,
turismul echitabil, turismul solidar i responsabil, etc.
Turismul ecologic reprezint denumirea generic pentru exploatarea
(comercializarea) resurselor naturale, sub form de produse turistice, în mod durabil2.
Exist opinii ale unor speciali ti potrivit c rora doar turismul desf urat în
rezerva ii naturale i în parcurile na ionale este considerat a fi un turism ecologic sau eco-
turism.
No iunea de ecoturism a fost definit pentru prima dat în 1983, de mexicanul
Hector Céballos-Lascurain (devenit, ulterior, director al Comisiei pentru ecoturism al
UICN – Uniunea Interna ional pentru Conservarea Naturii). A fost vorba, de fapt, de un
concept creat pentru a descrie o c l torie turistic având motiva ie de cunoa tere, de
descoperire, într-un cadru natural protejat, accentul fiind pus pe educa ie i pe
sensibilizare a turistului fa de mediul înconjur tor.
Ecoturismul sau turismul verde este3 un turism ecologic al c rui obiectiv principal
este acela de a proteja natura sau de apropiere fa de unele specii deosebite. Activitatea
ecoturistic presupune o component important de educa ie i de interpretare, precum i
sprijinul în vederea con tientiz rii privind necesitatea de prezervare a capitalului natural
i al celui cultural. Ecoturismul trebuie s aib consecin e minime asupra mediului i
trebuie, de asemenea, s contribuie la bun starea popula iilor locale.
Ecoturismul a devenit mai cunoscut la începutul anilor 1990, în America de Nord,
ca o reac ie de r spuns la cre terea interesului pentru natura s lbatic i reprezint o
form de c l torie responsabil , desf urat în spa iile naturale, ce contribuie la
protejarea mediului i la îmbun t irea condi iilor de via ale popula iilor locale4.
Produsele ecoturistice sunt concepute cu o aten ie deosebit acordat naturii, în zone
pu in perturbate de oameni. Ecoturismul implic respectul pentru siturile i culturile
locale, într-o optic a dezvolt rii durabile.
Societatea Interna ional a Ecoturismului consider c ecoturismul reprezint 5 „o
c l torie responsabil în areale naturale, care au drept scop conservarea popula iei
gazd ”.
Potrivit aceleia i organiza ii, conceperea i practicarea activit ilor ecoturistice
presupune respectarea urm toarelor principii:
1. Minimizarea efectelor asupra resurselor naturale i asupra popula iei gazd .
2. Con tientizarea i respectul pentru mediu i pentru cultura zonei vizitate (din
partea turistului).
3. Prevederea unor efecte pozitive, atât pentru vizitatori, cât i pentru popula ia
gazd .

1
Barlet, Sandra i Collombon, Jean-Marie, “Apoches de quelques définitions “, în Tourisme solidaire et
développement durable, Les Éditions du Gret, Paris, 2004, p.19
2
Rojanschi, V. i Bran, Florina, Politici i strategii de mediu, Ed. Economic , Bucure ti, 2002, p. 256
3
http://fr.wikipédia.org
4
Barlet, Sandra i Collombon, Jean-Marie, op. cit., p. 19
5
www.ecoturism.org

44
 4. Prevederea unor beneficii financiare i a unor oportunit i pentru popula ia
local .
5. Prevederea unor resurse financiare alocate pentru conservarea mediului.
6. Cre terea sensibilit ii rilor gazd cu privire la climatul politic, social i de
mediu.
În cadrul Reuniunii mondiale la vârf privind ecoturismul, din mai 2002, de la
Quebec (Canada), s-a insistat în mod deosebit asupra dimensiunilor solidare i umane,
inerente, a acestei forme de turism. Cu acela i prilej, a fost adoptat Declara ia privind
ecoturismul, în cadrul c reia este apreciat faptul c aceast form de turism înglobeaz
principiile turismului durabil, în privin a efectelor acestei activit i, în plan economic,
social i asupra mediului i au fost adoptate, de asemenea, Principiile particulare ale
ecoturismului.
Pe de alt parte, Alian a Mondial pentru Natur a precizat finalitatea
ecoturismului: ”a admira, a studia, a aprecia peisajul, vegeta ia, animalele s lbatice i
orice caracteristic de natur cultural , a respectivei regiuni”.
Conferin a Interna ional privind utilizarea durabil a resurselor biologice,
desf urat la Budapesta, în 1996, a definit ecoturismul astfel: „formele de turism prin
care resursele naturale sunt utilizate în mod durabil, în limitele capacit ii de
suportabilitate a ecosistemelor”. Aceste forme pot fi: vizitarea parcurilor na ionale,
pescuitul sportiv, vân toarea, echita ia, sporturile nautice nemotorizate, schiatul, turismul
rural etc.
Pentru unele ri, ecoturismul nu este doar o activitate marginal , destinat s
finan eze ac iunile de protec ia mediului, ci un sector se reprezint motorul economiei
na ionale, precum i un mijloc de generare a unor importante venituri. De exemplu, în ri
precum Kenia, Ecuador, Nepal, Costa Rica i Madagascar, ecoturismul reprezint
principala surs de încas ri valutare.
Exist , înc , destule persoane care nu au în eles semnifica iile ecoturismului i
care consider c acesta const doar în construirea unui hotel în mijlocul naturii, în cadrul
unui peisaj natural splendid, ignorând faptul c aceast investi ie d uneaz ecosistemului
local. Dup p rerea unor asemenea persoane, ecoturismul trebuie ca, înainte de toate, s -i
sensibilizeze pe oameni, în privin a frumuse ii i fragilit ii naturii, dar nu sunt con tien i
de faptul c ei în i i contribuie la degradarea mediului natural, prin utilizarea instala iilor
de aer condi ionat sau a piscinelor etc. Asemenea activit i sunt denumite de unii
profesioni ti din sectorul turistic „sp l torie verde” („lavage vert”) i se consider c
acest gen de activit i ascund, de fapt, un turism de mas , conven ional, considerat , a fi,
îns , un turism „verde”.
Pe plan mondial, SUA constituie principalul rezervor de ecoturi ti (peste 5 mil. de
persoane/an), majoritatea celorlal i ecoturi ti provenind din Europa i dintre elitele
câtorva ri din Sud.
Turismul verde este reprezentat de totalitatea formelor particulare ale circula iei
turistice, a c ror dezvoltare se afl în perfect armonie cu mediul natural i socio-cultural
al zonei receptoare. De asemenea, mai este definit ca ansamblul formelor de turism
promovate în scopul îmbun t irii impactului turismului din punct de vedere social,
cultural i al mediului înconjur tor1.

1
St nciulescu, Gabriela, Lupu, N., igu, Gabriela, Dic ionar poliglot explicativ de termini utiliza i în
turism, Ed. All Educational, 1998, p. 184

45
 Turismul „dulce” sau „blând”1. În afara scopului de protejare a naturii, care
reprezint un numitor comun pentru toate formele de turism ce urm resc compatibilitatea
cu mediul, precum i a celui de protejare a s n t ii oamenilor, acest tip de turism are i
alte scopuri: pe de o parte, cele de ordin social, respectul pentru obiceiuri, tradi ii,
structurile sociale i familiale ale popula iei locale), iar pe de alt parte, cele de ordin
economic (reparti ia echitabil a veniturilor, diversificarea ofertei turistice).
Turismul rural reprezint una dintre cele mai eficiente solu ii de armonizare a
cerin elor turismului cu exigen ele protej rii mediului i ale dezvolt rii durabile2.
În sens larg, prin turism rural se în elege petrecerea vacan ei în spa iul rural3, dar
aceast defini ie s-a dovedit a fi imprecis , generând opinii foarte diverse privind
con inutul i caracteristicile turismului rural, de la simpla edere a turistului în zonele
rurale, pân la respectarea strict a unor criterii legate de comportamentul
consumatorilor-turi ti, cum ar fi: consumul de produse agroalimentare din gospod ria
gazdei i participarea turi tilor la unele activit i economice specifice fermei sau
gospod riei r ne ti etc.
În contextul actual, al economiei globale, turismul rural se define te4 ca
„valorificarea turistic :
- a spa iilor rurale, resurselor naturale, patrimoniului cultural, construc iilor rurale,
tradi iilor s te ti, produselor p mântului;
- prin produse de marc , ilustrative pentru identitatea regional , acoperind nevoile
consumatorilor pentru cazare, alimenta ie, activit i de agrement, anima ie i
servicii diverse;
- în scopul dezvolt rii locale durabile i pentru a r spunde, în mod adecvat,
nevoilor de relaxare în societatea modern , într-o nou solidaritate social ora -
sat”.
Produc ia turistic rural presupune desf urarea urm toarelor categorii de servicii i
activit i5:
- cazare (la ferm , în pensiunea rural , castel, sat de vacan , la m n stire, în hotel
sau camping) i alimenta ie (la restaurant, în han, la ferm sau pensiune);
- activit i de relaxare în aer liber (drume ie, escalad , speologie, echita ie, pescuit,
vân toare, tenis, golf, înot, caiac-canoe, schi fond etc.);
- anima ie local cu caracter cultural (eco-muzee, tradi ii populare, situri i
monumente, vizitarea atelierelor artizanale), religios (mân stiri i schituri,
pelerinaje rurale) i ludic (serb ri locale, spectacole folclorice etc.);
- facilitarea sejurului la ar (prin prezen a unit ilor comerciale i a serviciilor
necesare);
- informare turistic (puncte i oficii de informare, asocia ii i agen ii locale).

1
Rojanschi, V i Bran, Florina, op. cit., p. 258
2
Minciu, Rodica, Economia turismului, edi ia a III-a, rev zut i ad ugat , Ed. Uranus, Bucure ti, 2005,
p.88
3
OECD, Tourism Policy and International Tourism în OECD Countries, 1991-1992, Special Feature :
Tourism Strategies
4
O.M.T., Le tourisme rural : Une solution pour l’emploi, le développement local et l’environment, OMT,
Madrid, 1997, p. 26
5
Conseil de l’Europe, Tourisme et environment : les enjeux naturels, culturels et socio-economiques du
tourisme durable, 2000, pp. 60-61

46
 Dac sfera de cuprindere a conceptului de turism rural este mai larg , referindu-
se la toate activit ile ocazionate de petrecerea unui sejur în mediul rural, indiferent de
tipul unit ii de g zduire la care se apeleaz , agroturismul reprezint o form de turism
rural mai strict în privin a respect rii unor condi ii ale vacan ei, având în vedere unele
aspecte privind efectele economice ale turismului asupra gospod riilor r ne ti i ale
localit ilor rurale în zonele de primire turistic .
Astfel, agroturismul presupune1 sejurul în gospod ria r neasc (pensiune,
ferm ), consumul de produse agricole provenind din respectiva gospod rie, precum i
participarea, într-o anumit m sur , la unele activit i agricole specifice.
Pentru a r spunde la cererea mereu crescând pentru formele participative ale
turismului rural, ofertele de cazare în mediul rural s-au îmbog it cu sejururi cu tem ,
care propun oaspe ilor s descopere natura (plimb ri c lare sau pedestre), cursuri de
gastronomie local sau regional , degust ri de vinuri i de preparate culinare specifice
etc.
Turismul comunitar este centrat pe implicarea popula iilor locale într-o dezvoltare
turistic localizat i în profitul acestora: ele construiesc i gestioneaz structurile de
primire turistic , precum i serviciile oferite turi tilor pe plan local. Popula iile locale
exercit un control complet asupra veniturilor ob inute din turism, o parte important a
acestora fiind destinat îmbun t irii condi iilor de via ale comunit ii, acordându-se o
aten ie deosebit respectului pentru natur i pentru tradi iile popula iei locale. Aceast
form de dezvoltare a turismului este combinat , adesea, cu dezvoltarea unor activit i de
produc ie, cum ar fi atelierele de transformare a produselor agricole sau de artizanat, ale
c ror produse sunt vândute, cu prioritate, turi tilor.
Turismul echitabil
Acesta reprezint 2 o concep ie a turismului interna ional ce const în aplicarea, în
cadrul acestui sector, a principiilor comer ului echitabil. De i înc mult mai pu in
dezvoltat decât comer ul echitabil, turismul echitabil este practicat de un num r în
cre tere de diverse asocia ii i chiar întreprinderi de turism, a c ror ambi ie este aceea de
a asigura comunit ilor care tr iesc în locurile de destina ie turistic o parte echitabil a
veniturilor generate din activit ile de turism, practicate în acele locuri, precum i de
împ care (conciliere) a turismului cu dezvoltarea durabil a acestor comunit i.
În mod concret, turismul echitabil se refer la o serie de criterii ce vizeaz
respectarea locuitorilor i a mediului lor de via , întâlnirile dintre turi ti i localnici,
precum i durabilitatea progreselor aduse de turism pentru comunit ile locale.
Astfel, proiectele turistice sunt elaborate de c tre comunit ile de care apar in
destina iile turistice sau m car în parteneriat cu acestea. Comunit ile respective particip
într-un mod efectiv la evolu ia activit ilor desf urate de vizitatori în cadrul destina iilor
turistice, având posibilitatea de a le modifica, de a le reorienta sau chiar de a le stopa.
Turismul solidar i responsabil.
Conform defini iei dat în cadrul Forumului interna ional privind turismul solidar,
desf urat la Marsilia (Fran a), în anul 2003, turismul solidar i responsabil reprezint o
mi care social , care caut s in sub control i s valorizeze economia turistic în
beneficiile comunit ilor de primire (receptoare de turi ti), înscriindu-se într-un demers
de dezvoltare teritorial . Acest demers este construit, în întregime, pornind de la resursele

1
Minciu, Rodica, op. cit., p. 89
2
http://fr.wikipédia.org

47
umane ale societ ii, de la resursele culturale, economice i de mediu, ce formeaz spa iul
de via al comunit ilor de primire turistic 1.
Aceast form de turism angajeaz responsabilitatea ansamblului actorilor
implica i: popula ia – gazd , intermediarii i turi tii, responsabilitatea respectiv
bazându-se, în primul rând, pe respectul obiceiurilor i valorilor locuitorilor i pe mediul
acestora, precum i pe o anumit redistribuire, echitabil , a veniturilor ob inute din
aceast activitate.
A adar, turismul echitabil pune accent pe aspectul remunera iei corecte pentru
diversele entit i ce intervin pe filiera produc iei i comercializ rii produselor turistice, în
mod deosebit, a popula iilor locale. Turistul (se presupune c ) va accepta s pl teasc mai
scump presta ia respectiv , tiind c diferen a de pre (tarif) va permite o mai bun
remunera ie pentru prestatorii serviciilor turistice de baz . Ca i în cazul bunurilor de
consum, i serviciile turismului durabil tind s se bazeze pe o marc , prin care s fie
certificat calitatea acestora.
Turismul solidar stabile te, mai precis, o rela ie de dialog, de concertare, de
solidaritate i de ajutor reciproc între turi ti (originari, în general, din rile dezvoltate),
pe de o parte i gazdele lor, din rile în curs de dezvoltare, pe de alt parte. În cazul
turismului solidar, organiza iile neguvernamentale din rile dezvoltate se implic în
rela ii de parteneriat cu alte ONG-uri din rile în curs de dezvoltare, care, la rândul lor,
se bazeaz pe rela ia cu comunit ile locale.
Principalele tr s turi ale conceptului de turism solidar i responsabil pot fi
considerate a fi2 urm toarele:
- acest tip de turism se realizeaz în profitul rela iilor locale i cu întreaga
participare a acestora;
- sunt sprijinite societ ile de turism locale, care sunt ajutate s se organizeze,
c rora le sunt furnizate mijloacele umane i financiare necesare, accentul fiind pus
pe capitalul uman;
- faciliteaz sinergiile între actorii locali ai dezvolt rii: sectorul privat, organiza iile
de afaceri, administra iile locale, serviciile desconcentrate ale statului, ONG-urile;
- minimizeaz impactul ecologic i cultural asupra mediului înconjur tor;
- joac un rol important, de educa ie privind dezvoltarea, pentru popula iile rilor
dezvoltate;
- se înscrie în demersul dezvolt rii locale durabile.
Demersurile turismului „echitabil i social” se sprijin , astfel, pe dou elemente
strategice:
1) Popula iile rilor de Sud implicate constituie veriga slab a filierei turistice, în
fa a altor „actori”, care caut s - i maximizeze profitul, în timp ce concuren a î i
diminueaz , dramatic, beneficiile.
2) O parte crescând a turi tilor provenind din rile din Nord, dar i multe ONG-
uri, precum i anumite întreprinderi „cet ene ti” sunt preg tite s sprijine acest
proces de consolidare a societ ilor locale i s maximizeze rezultatele economice
în beneficiul direct al acestor popula ii, favorizând „descoperirea celuilalt”, în
respectul identit ii i al valorilor sale.

1
Laurent, Alain, „Le tourisme solidaire et responsable, facteur de développement durable”, în Tourisme
solidaire et développement durable, Les Éditions du Gret, Paris, 2004, p.25
2
Collombon, Jean-Marie, op. cit., p. 17

48
 Turismul responsabil dovede te c , de i se desf oar pe baze comerciale, de
pia , este posibil o alternativ la consumul produselor turistice de mas . Fiind un câmp
de experimentare pentru turismul viitorului, turismul responsabil pune în valoare
specificitatea locurilor, a patrimoniului i culturilor locale i testeaz practicile
transfrontaliere (bunele practici), cum ar fi reparti ia beneficiilor în rândul popula iilor
din zonele de primire turistic .
Turismul responsabil acoper forme ale turismului alternativ sau avansat, integrat
i difuz, respectiv, în principal: ecoturismul, turismul solidar, turismul comunitar i
turismul „în favoarea s racilor”.
Un punct comun al acestor forme de turism îl reprezint contribu ia lor la
dezvoltarea popula iilor din zonele de primire. Celelalte se refer la strategie, la modurile
de operare, la eficacitate, ni e de pia , mijloace umane i financiare variabile afectate
ac iunilor de dezvoltare1.
Turismul conven ional (clasic) face obiectul unor numeroase critici. De exemplu,
rile în curs de dezvoltare nu pot ine sub control fluxurile turistice, controlate, in
general, de grupurile interna ionale din rile industrializate, iar soldurile conturilor
balan ei de pl i externe sunt, adesea, negative, în aceste ri în curs de dezvoltare,
deoarece intr rile de valut forte sunt grevate de nevoia crescând de produse din import.
Din punct de vedere social, locurile de munc din turism sunt pl tite, adeseori, cu
salarii mici, i sunt, în majoritate, sezoniere i cu pu ine posibilit i de a ob ine calific ri
reale. Se spune chiar c turismul „fragilizeaz esutul social”2, zdruncin bazele culturale
i adânce te disparit ile sociale, introducând modele de consum nedurabile. De
asemenea, prin efectuarea transporturilor, se emit gazele cu efect de ser , contribuind,
astfel, la sporirea dezechilibrului planetar iar prin impacturile asupra p mântului, are loc
o poluare, o supra-exploatare, o degradare i o artificializare a peisajelor.

Puncte slabe ale turismului responsabil

Din perspectiva constrângerilor locale i interna ionale, a dependen ei sale fa de
opinia public , de mod , de tipurile de consum etc., oferta actual de turism responsabil
prezint o serie de puncte slabe.
Astfel, unul dintre pericolele ce pândesc turismul responsabil îl reprezint
satura ia siturilor, a locurilor, comunit ilor i persoanelor responsabile cu primirea
turi tilor, prin efect mecanic al unei cre teri deosebite a frecvent rii. Un alt pericol const
în tenta ia de a crea ni e, închideri, protec ii, segmente foarte înguste de clientel precum,
i aceea de a practica un elitism al destina iilor, al produselor, teritoriilor sau clien ilor.

1
Laurent, Alain, op. cit., p.26
2
Idem, pp. 22-23

49
 Capitolul IV - No iuni i concepte de baz privind patrimoniul turistic

4.1. No iunea de patrimoniu turistic

Un anumit spa iu geografic prezint interes, din punct de vedere turistic, în

m sura în care de ine resurse turistice naturale i/sau antropice, ce pot fi puse în valoare
prin amenaj ri specifice, astfel încât s intre în circuitul turistic.
Unele componente ale mediului natural sau ale celui antropizat, prin valoarea lor
estetic sau cognitiv , pot deveni atrac ii turistice, constituindu-se, astfel, în importante
resurse pentru activit ile turistice.1
No iunile de atrac ie turistic i de resurs turistic au semnifica ii apropiate, dar
diferite. Astfel, termenul de atrac ie turistic se refer , cu prec dere, la latura efectiv ,
cognitiv-estetic , a diferitelor elemente componente ale poten ialului turistic, acestea
putând sa provoace impresii de o puternic intensitate din partea vizitatorilor i s
influen eze cererea turistic .
Spre deosebire de atrac iile turistice, conceptul de resurse turistice este mai
complex, mai cuprinz tor, incluzând, pe lâng atrac iile turistice vizitabile, i alte
elemente naturale sau antropice, valorificabile în diferite activit i turistice, constituind,
“materia prim ” pentru pentru acestea i generând, astfel, diferite forme de turism.
Asemenea categorii de resurse sunt, de exemplu: izvoarele minerale, n molurile
terapeutice, ce favorizeaz practicarea turismului balnear, bioclimatul, ce favorizeaz
turismul climateric, z pada, ce face posibil practicarea sporturilor de iarn , apa m rilor,
oceanelor, lacurilor, ce favorizeaz practicarea agrementului nautic.
În literatura de specialitate se mai utilizeaz i conceptul de “fond turistic”, ce
exprim totalitatea resurselor naturale, socio-culturale i istorice destinate valorific rii
turistice ce alc tuiesc baza ofertei poten iale a unui teritoriu.
Poten ialul turistic al unei ri constituie ceea ce poate fi denumit oferta turistic
primar (poten ial ), care, împreun cu structurile de primire turistic existente i cu
infrastructura specific turistic alc tuiesc oferta turistic real sau patrimoniul turistic.2
In conformitate cu prevederile Ordonan ei nr. 58/1998 privind organizarea i desf urarea
activit ii de turism în România, patrimoniul turistic se define te ca fiind “resursele
turistice i structurile realizate în scopul valorific rii lor prin activit ile de turism”.
Conform prevederilor aceleia i Ordonan e a Guvernului, patrimoniul turistic este
constituit din bunuri proprietate public i privat i este valorificat i protejat, în
condi iile legii. In scopul protej rii i valorific rii resurselor turistice cuprinse în zonele i
sta iunile turistice, acestea pot fi declarate zone protejate, în condi iile legii.

4.2. Conceptele de poten ial turistic i resurse turistice

Poten ialul turistic constituie premisa esen ial pentru organizarea turistic a unui
spa iu geografic i pentru dezvoltarea unor forme de turism i cuprinde totalitatea
componentelor naturale i antropice (cultural-istorice i social-economice) din acel spa iu

1
Melinda Cândea (Coordonator), Poten ialul turistic al României i amenajarea turistic a spa iului,
Editura Universitar , Bucure ti, 2003, pag. 9
2
Melina Cândea (Coordonator), op. cit., pag. 10

50
geografic, componente ce pot deveni, în anumite condi ii, elemente de polarizare a
fluxurilor turistice.1
Se consider c , în general, componenta natural a poten ialului turistic constituie
principalul factor de atrac ie pentru turism.
Poten ialul turistic natural este alc tuit din totalitatea resurselor turistice
naturale ale unui spa iu geografic: unit i, tipuri i forme de relief, climat, hidrografie,
flor , faun .
Atractivitatea cadrului natural este dat de acele tr s turi ce individualizeaz
componentele acestuia, printre care, cele mai importante sunt considerate a fi
urm toarele2:
- valoarea peisagistic a unit ilor de relief existente în teritoriu;
- varietatea formelor de relief;
- caracteristicile terapeutice ale unor factori climatici, ce se identific prin tipurile
de bioclimat;
- calitatea, reparti ia i densitatea componentelor biosferei;
- biodiversitatea floristic i faunistic , ce poate avea valoare estetic , cinegetic ,
piscicol sau tiin ific .
Poten ialul turistic antropic reune te crea iile omului, acumulate de-a lungul
timpului, concretizate în elemente de cultur , istorie, art i civiliza ie, tehnico-
economice i socio-demografice, care, prin caracteristicile lor, îndeplinesc condi iile
necesare pentru a fi valorificate în scop turistic.3
Atractivitatea componentelor turistice antropice este dat de o serie de
caracteristici ale acestora4, între care:
- unicitatea, singularitatea lor (ex: Turnul Eiffel, Sfinxul, etc.);
- dimensiunea neobi nuit , ie it din comun, a unora dintre acestea (ex: cl direa
Palatului Parlamentului din Bucure ti, România);
- vechimea unor obiecte sau construc ii;
- ineditul, rezultat din natura materialului sau culoarea unor obiecte ;
- func ia sau func iile îndeplinite de anumite edificii (ex: Casa Alb , la Washington
DC);
Interesul turi tilor pentru diferitele componente ale poten ialului turistic natural i
antropic este dat de valoarea estetic , cognitiv i recreativ-distractiv a acestora, de
calitatea factorilor naturali, de posibilitatea practic rii unor sporturi i de aportul lor
formativ i instructiv-educativ5. O importan deosebit o are i accesibilitatea acestora
pentru turi ti.

4.2.1. Poten ialul turistic natural

Principalele componente ale poten ialului turistic natural sunt: relieful,

hidrografia, clima, flora, fauna i zonele (ariile) naturale protejate.

1
Melinda Cândea (Coordonator), op. cit., pag. 49
2
Idem, pag. 51
3
Rodica Minciu, op. cit., pag. 169
4
Melinda Cândea (Coordonator), op. cit., pag. 225-226
5
Vasile Gl van, Geografia turismului în România, Editura Institutului de Management-Tursitic EDEN,
Bucure ti, 1996, pag. 9

51
 4.2.1.1. Poten ialul turistic al reliefului

În structura poten ialului turistic al oric rui teritoriu, relieful reprezint un

element deosebit de important, acesta fiind suportul material al desf ur rii activit ilor
turistice. Relieful poate fi considerat o adev rat “vitrin a naturii”1, iar ac iunea
factorilor interni i externi influen eaz , în timp i spa iu, valoarea peisagistic a tuturor
unit ilor de relief, de la cele înalte, montane, pân la cele joase, de câmpie.
Atractivitatea, pentru turism, a componentelor reliefului este dat de o serie de
criterii, precum:
- dispunerea treptelor de relief;
- gradul de complexitate a unit ilor de relief i tipurile de relief (glaciar, vulcanic,
carstic, eolian);
- prezen a unor forme de relief deosebite, cum ar fi punctele de « belvedere »,
abrupturi, stânc rii, defilee, chei, pasuri, pe teri, etc.;
- gradul de accesibilitate la aceste obiective;
- aspectul general al microformelor de relief (creste, vârfuri ascu ite, rotunjite sau
plate, etc.);
- gradul de fragmentare i modul de concentrare sau dispersie al formelor de relief;
- dispunerea i valoarea pantelor, etc.

Principalele tipuri de relief, având func ie turistic deosebit , în Carpa ii

Române ti, sunt urm toarele2:
- relieful modelat pe isturi cristaline;
- relieful glaciar;
- relieful vulcanic i pseudovulcanic;
- relieful modelat pe calcare, dolomite, conglomerate;
- carstul subteran (pe terile).
Cele mai importante atrac ii turistice specifice zonei montane, în ara noastr ,
sunt:
- v ile în chei i defileele;
- cascadele;
- abrupturile, crestele i piscurile;
- pasurile i trec torile;
- versan ii desp duri i ai Carpa ilor.
Poten ialul turistic al unit ilor de deal i podi din România, caracterizate prin
atenuarea contrastelor i a fragment rii, fa de cele montane, precum i prin reducerea
variet ii, este mai modest, de complexitate medie.
Valen ele turistice ale acestor forme de relief sunt date de:
- alternan a zonelor deluroase cu zonele depresionare i culoarele v ilor;
- bioclimatul sedativ, de cru are, specific zonelor deluroase;
- existen a unor resurse bogate i atractive de origine hidrologic (lacuri cu valoare
terapeutic , iazuri, etc.);

1
Melinda Cândea (Coordonator), op. cit., pag. 51
2
Idem, pag. 53-69

52
 - existen a unor locuri cu fenomene geologice bizare sau structuri geologice
neobi nuite, care atrag un num r important de turi ti („vulcanii noroio i”, focurile
„nestinse”, etc.).
Câmpiile i luncile, inuturile cele mai joase ale României, aflate la periferia
zonelor colinare i de podi , cu suprafe e predominant plane, dau o evident not de
monotonie a peisajului, ceea ce determin valen e turistice mai reduse.
Aceast monotonie este „spart ” de existen a, în anumite zone de câmpie, a unor
lacuri, unele dintre acestea având valoare terapeutic , precum i a unor izvoare termo-
minerale.
Litoralul românesc al M rii Negre i Delta Dun rii sunt dou dintre zonele de
câmpie având cel mai mare grad de atractivitate pentru turi ti.

4.2.1.2. Poten ialul turistic al apelor

Prin multiplele forme în care exist (ape subterane, izvoare, re ele hidrografice,
lacuri, m ri i oceane etc.), prin compozi ia sa i prin valoarea peisagistic deosebit , apa
reprezint o component deosebit de important a atractivit ii pentru turi ti. Astfel, apa a
generat apari ia i dezvoltarea turismului balnear, a celui de recreare i a turismului
sportiv etc.
Apele subterane (în special cele minerale i termale) sunt deosebit de importante
pentru turismul balnear, constituind „materia prim ” pentru activit ile turistice.
Apele minerale i termale reprezint principalul factor de cur din România. Se
apreciaz c circa o treime din totalul apelor minerale din Europa se g sesc în ara
noastr .
Apele curg toare confer o atractivitate deosebit , îndeosebi în sectoarele înguste
ale acestora, unde formeaz chei sau defilee, iar în zonele montane înalte formeaz
cascade, uneori deosebit de spectaculoase.
Lacurile pot fi clasificate, din punct de vedere al importan ei pentru turism, în
dou categorii:
a) – lacuri cu func ii recreative;
b) – lacuri terapeutice.
Lacurile naturale pot fi: glaciare, vulcanice, carstice. Lacurile s rate sunt cele
care au valoare terapeutic deosebit . Lacurile antropice, îndeosebi cele de baraj (de
acumulare), nu au doar importan economic (producerea energiei electrice, utilizarea
apei pentru iriga ii etc.), dar sunt utilizate i pentru agrement nautic.
Litoralul românesc al M rii Negre este valorificat, din punct de vedere turistic, în
por iunea cuprins între N vodari i localitatea Vama Veche, la Sud. Principalele resurse
terapeutice ale litoralului sunt: apa s rat a m rii (cu o salinitate de 17-18 mg/l), ac iunea
valurilor (thalazoterapie), cu efect de înt rire a organismului, plaja, cu nisipul ei (mai fin,
în Mamaia i cu o granulozitate mai ridicat , în Sud), bioclimatul marin, precum i apele
minerale sau mineralizate, lacurile s rate (Techirghiol) i n molurile sapropelice sau de
turb .
Orientarea spre Est a plajelor de pe litoralul românesc favorizeaz expunerea la
soare pe tot parcursul zilei (peste 10 ore/zi), iar plajele coboar în pant lin spre mare,
ceea ce favorizeaz „mersul pe ap ”.

53
 Pe de alt parte, lipsa mareelor permite o folosire optim a plajelor, iar salinitatea
redus a apei m rii favorizeaz practicarea sporturilor nautice, inclusiv a celor
subacvative.
Dun rea i Delta sa reprezint alte componente deosebit de atractive ale
poten ialului turistic românesc. Dun rea este cel mai important fluviu interna ional al
Europei. Pe teritoriul României, pe o lungime de 1075 km, între Buzia i Marea Neagr ,
se disting patru sectoare ale Dun rii, cu tr s turi peisagistice i turistice distincte1:
- Buzia – Por ile de Fier (unde se afl cel mai lung i mai grandios defileu din
Europa, lung de 144 km);
- Por ile de Fier – C l ra i;
- C l ra i – Br ila (zon în care Dun rea cunoa te o dubl despletire);
- Br ila – Marea Neagr (sector al „Dun rii maritime”).
Delta Dun rii, împreun cu sistemul lagunar Razelm, se întinde pe o suprafa de
4340 km2, constituind o câmpie terminal joas , în curs de aluvionare. Din puct de vedere
morfohidrografic, în zona Deltei se disting grindurile (13-16% din suprafa a total ) i
zonele acoperite, temporar sau permanent, de ap (bra ele Dun rii, canalele, gârlele,
lacurile, mla tinile).

4.2.1.3. Poten ialul turistic al climei

În România, condi iile de clim reprezint un important factor de cur .

Climatoterapia este un mijloc terapeutic bazat pe elementele climato-geografice.
Unele elemente climatice sunt indispensabile practic rii sporturilor de iarn
(stratul de z pad i temperatura aerului). Dac în zona litoralului durata perioadei cu
strat de z pad este, în medie, de mai pu in de 25 de zile/an, la câmpie este de 50-70 de
zile/an, acesta cre te la peste 100 zile/an, în zonele dealurilor subcarpatice i poate dep i
200 zile/an în mun i, la altitudini de peste 1500 m.
În zona litoralului este important durata perioadei de str lucire a soarelui, care
permite efectuarea curei heliomarine.
Bioclimatul reprezint 2 suma caracteristicilor factorilor climatici din cadrul unei
zone climatice (etaj climatic) care, prin parametrii elementelor componente poate
influen a organismul s n tos sau bolnav. Între anumite limite ale parametrilor, ace ti
factori nu influen eaz starea organismului, dar, atunci când dep esc anumite limite,
factorii climatici creeaz fie o stare de confort i relaxare, fie o stare de suprasolicitare,
puternic stimulativ i chiar de stres.
Pe teritoriul României sunt prezente urm toarele tipuri de bioclimat:
- Bioclimatul excitant-solicitant, de step i de litoral, cu un grad de însorire ridicat
(pân la 2400 ore/an), nebulozitate redus , temperaturi medii anuale ridicate (10-11º
i chiar peste 11º) i precipita ii mai reduse (400-600 mm/an i chiar sub 400 mm/an).
Exist o diferen iere între bioclimatul de câmpie propriu-zis, caracteristic unor
sta iuni precum Amara, Lacul S rat, B ile Felix, 1 Mai, Buzia ) i bioclimatul
excitant-solicitant, de litoral.

1
Florina Bran, Dinu Marin, Tamara Simon, Economia turismului i mediul înconjur tor, Editura
Economic , Bucure ti, 1998, pp. 135-136
2
Melinda Cândea (coord.), op. cit., pp. 121-124

54
 - Bioclimatul sedativ-indiferent (sau de cru are) este prezent în zonele de deal, de
podi , precum i în depresiunile intramontane. Acest tip de bioclimat este indicat în
toate anotimpurile, fiind recomandat, în special, pentru curele de odihn , pentru
neurastenii i st ri de convalescen .
Aceste condi ii bioclimatice specifice, asociate cu num rul mare i cu varietatea
deosebit , au favorizat apari ia i dezvoltarea unor sta iuni balneoclimaterice, precum:
B ile Ol ne ti, Govora, C lim ne ti-C ciulata, Sovata, Pucioasa, Sl nic Prahova .a.
- Bioclimatul tonic-stimulant, de munte, caracteristic Carpa ilor române ti, solicit mai
mult func iile organismului, în condi iile unei presiuni sc zute, ale unei concentra ii
reduse de oxigen i ale radia iei ultraviolete mai intense, dar cu o mare puritate a
aerului. Odat cu cre terea altitudinii, acest bioclimat devine i mai solicitant pentru
organismul uman, ducând la cre terea ventila iei pulmonare, a ritmului cardiac, la
activarea mai intens a sistemului nervos central i a metabolismului renal.
Acest tip de bioclimat are influen benefic asupra organismului, iar prin asocierea cu
alte elemente atractive de poten ial turistic a dus la dezvoltarea unui num r mare de
sta iuni turistice, printre care: Predeal, Sinaia, Poiana Bra ov, P ltini , Lacu Ro u,
Dur u, Stâna de Vale, Soveja, Rânca .a.
- Climatul de ad post este prezent în depresiunile intramontane, unde circula ia
atmosferic este mult schimbat datorit condi iilor specifice de ad post. De regul ,
condi iile bioclimatice, în aceste zone, sunt tonice-stimulative, u or relaxante,
asem n toare climatului din zonele de deal i podi . În astfel de condi ii de bioclimat
s-au dezvoltat sta iuni precum: Vatra Dornei, Borsec, Sângeorz-B i, Covasna, B ile
Tu nad .a.
- Bioclimatul de salin i al golurilor subterane. Prin bioclimatul specific, salinele
constituie un important element al poten ialului balnear. În România a fost
experimentat, pentru prima oar , la Praid, în 1961, tratamentul bron itei acute i al
astmului bron ic, în acest bioclimat. Ulterior, au fost introduse în circuitul terapeutic
balnear sanatoriul subteran de la Sl nic Prahova, o parte a Salinei de la Târgu-Ocna
.a.

4.2.1.4. Poten ialul turistic al florei

Poten ialul turistic al vegeta iei este deosebit de complex, generând, în multe
locuri, peisaje geografice deosebit de atractive. De asemenea, obiective turistice
deosebite sunt: fenomenul de înflorire al liliacului, în partea de Sud-Vest a rii, aflat
sub influen a climatului submediteranean (de altfel, la Eftimie Murgu, în Jud. Cara –
Severin i zona Ponoare – Jud. Mehedin i, se organizeaz , anual, “serbarea liliacului”),
precum i fenomenul de înflorire a bujorului de câmpie, din Fâne ele Clujului sau
înflorirea narciselor, în Poiana Narciselor de la Negrileasa (Mun ii Apuseni) sau de la
Dumbrava Narciselor, de lâng Serc i a.
Vegeta ia luxuriant specific , deosebit de variat , din Delta Dun rii, prezint , de
asemenea, o atrac ie turistic deosebit , ca i diferitele plante relicte (nuf rul egiptean, de
la B ile Felix i 1 Mai), strugurii ursului (din Rezerva ia Masivului Bihor), precum i
plantele endemice rare (precum floarea de col , din masivele calcaroase i stânc riile din
Bucegi, Piatra Craiului, F g ra i Retezet etc.).

55
 Înveli ul vegetal al României este foarte divers sub aspectul asocierii
componentelor, generând o diversitate peisagistic deosebit . Dintre toate forma iunile
vegetale, p durea pare s concentreze cele mai numeroase î importante valen e
turistice, indiferent c sunt situate în proximitatea ora elor, în jurul sta iunilor climaterice
i balneare, în lungul râurilor, respectiv în jurul lacurilor sau îmbrac versan ii mun ilor i
dealurilor.
Considerat cel mai complex sistem natural, cu func ii bine definite i esen iale
pentru existen a omului, p durea devine, în prezent, odat cu urbanizarea galopant , un
important factor de destindere i agrement, o parte din p duri servind exclusiv func ia
turistic , stimulând drume iile i excursiile, locurile de recreare i popas, etc., fiind reale
oaze de lini te. P durea este ecosistemul natural dominant, în cadrul înveli ului vegetal,
care ocup suprafe e întinse, din zona de câmpie, pân în zona montan ( 1.600 –
1.800m) are caracter peren prelungit sau permanent, iar în altitudine este dispus pe trei
etaje:
- în reparti ia pe vertical a vegeta iei de p dure, gorunetele au cea mai puternic
extensiune, având limita superioar între 600 – 700m altitudine, iar cea inferioar coboar
la 200 – 300m. Al turi de goruni, se întâlnesc i alte specii: cer, gârni , stejar
pedunculat, carpen, ar ar, paltin, jugastru, tei, salcie, frasin, iar pe alocuri, fagul i
castanul brun. Stratul arbustiv este alc tuit din: alun, mojdrean, c rpini , p ducel etc.
Speciile ierboase sunt foarte numeroase, unele ap rând i în spa iul f getelor: viorele,
ghiocei, brebenei, l cr mioare, piciorul coco ului, mierea ursului, asociate i cu unele
graminee;
- etajul p durilor de fag se desf oar de la partea inferioar a regiunii montane
(500 – 600m) i pân la 1.200 – 1.400m, dar coboar î în zona dealurilor înalte
din Subcarpa i, Podi ul Getic, Podi ul Sucevei. Un fenomen interesant îl
constituie apari ia insular a unor inversiuni de vegeta ie, când molidi urile
coboar spre fundul v ilor, iar p durile de amestec pot urca în altitudine.
Predominant este fagul comun, lâng care mai apar i alte specii de fag: Fagus
taurica pe Valea Nerei – Bozovici, Cozia, Ni cov-Buz u, Valea Cernei –Herculane,
Luncavi a- Dobrogea, sau Fagul balcanic, în apropierea Craiovei –P durea Bucov .
Al turi de fag se întâlnesc numeroase alte specii: gorunul, ulmul, mesteac nul, frasinul,
jugastrul, m rul i p rul p dure , paltinul, ar arul, etc.
- etajul p durilor de conifere – se desf oar între 1.200 i 1.600 – 1.800m
altitudine, fiind prezent în toate masivele montane române ti.
Predominant este molidul, asociat, in multe locuri, cu bradul, pinul, uneori cu
fagul, paltinul de munte, mesteac nul, zada, laricele, zâmbrul, tisa (relict). Vegeta ia
secundar este reprezentat de zmeur, afin, coac z de munte, caprifoi. Stratul ierbaceu
este mult mai redus, fiind format de ferigi, m cri ul iepurelui, p iu ul ro u, epo ica .a.
Pe lâng func ia economic , p durile îndeplinesc i alte func ii, func ia social-
turistic (social-recreativ ) ocupând un loc din ce în ce mai important.
P durea constituie, pentru turism, un mediu ambiant cu evident valoare
recreativ , chiar terapeutic , exercitând o puternic atrac ie – care este direct
propor ional cu masivitatea acesteia, componen a specific , vârsta arboretului etc. De
aceea, cea mai mare parte a fondului forestier se înscrie poten ialului turistic.
- etajul subalpin – ce se caracterizeaz prin alternan a dintre jnepeni uri i paji tile
alpine, cu extindere între 1.600 – 1.900m. Spre limita inferioar , apare zona

56
 coniferelor, unde, datorit pozi iei de interferen altitudinal , arborii au
modific ri de în l ime i coronament. Vegeta ia ierboas cuprinde mai multe
specii, ce apar in gramineelor: piru ca, iarba vântului, epo ica, asociate cu alte
specii de ericacee, meri or, afin.
Elementul predominant este jneap nul, ce apare pe unele platforme structurale din
Mun ii Maramure ului, Rodnei, C limani, Ceahl u i, pe areale mai reduse, în Mun ii
Bârg ului, Bistri a, Penteleu, Ciuca , Bucegi, F g ra , Retezat, Godeanu, Tarcu. Pe
suprafe e foarte reduse, se mai întâlne te în Mun ii Apuseni i Semenic.
Vegeta ia este completat i de apari ia, singular sau sub form de pâlcuri, a unor
specii lemnoase, precum: molidul, bradul, zâmbrul, mesteac nul, iar pe v i, anini de
munte. Pe versan ii însori i i pietro i apare bujorul de munte (smârdar), care, prin
coloritul viu al florilor, de un roz intens, puncteaz verdele paji tilor;
- etajul alpin este situat la altitudini între 1.900 – 2.500m. Aici se întâlnesc s lcii
pitice, tuf ri uri de afini, azaleea, jnepeni uri, unele plante ierboase ( epo ica,
iarba coarn , iarba stâncilor, rogozul de munte, p iu ul etc), urmate de asocia ii de
mu chi i licheni xerofili sau mu chi hidrofili, în spa iile turboase. Prezen a unor
specii cu flori viu colorate formeaz un covor împestri at, plin de pitoresc i
frumuse e, care sporesc atractivitatea locurilor.

4.2.1.5. Poten ialul turistic al faunei

Fauna, ca i vegeta ia, se impune prin varietate, densitate i valoarea trofeelor, din
punct de vedere turistic prezentând importan prin valoarea sa estetic , recreativ-
cinegetic i tiin ific . De i are o mobilitate accentuat în spa iu, fauna se structureaz ,
la rândul s u, altitudinal, contribuind la individualizarea unor asocia ii faunistice
deosebite, cu numeroase elemente de interes cinegetic.
- Fauna de step i silvostep cuprinde, în special, roz toare (popând u, hârciog,
orbete, oarecele de câmp), urmate de câteva mamifere cu valoare cinegetic precum
iepurele de câmp i de vizuin , dihorul de step i dihorul p tat, bizamul, lupul,
vulpea, viezurele. P s rile sunt mai numerose: potârnichi, prepeli e, fazani, grauri,
cioc nitori, dumbr venci, ciocârlii, privighetori, mierle, oimul rândunelelor,
orecarul mare. Pe cale de dispari ie sunt: dropia, spurcaciul, declarate monumente
ale naturii. Reptilele sunt reprezentate prin erpi, opârle, broasc estoas de uscat.
Pe cursurile inferioare ale râurilor tr iesc numeroase specii de pe ti, valoroase pentru
pescuitul sportiv, precum: somnul, crapul, bibanul, linul, tiuca, babu ca, pl tica,
iparul, carasul; în domeniul apelor st t toare naturale sau amenajate, predomin
crapul indigen i chinezesc.
- Etajul faunistic al p durilor de stejar - Fauna specific acestui areal, unele
extinderi c tre zona montan mijlocie, cuprinde: veveri a, iepurele, lupul, vulpea,
pisica s lbatic , mistre ul. P s rile sunt reprezentate de: gai , pi igoi, sturzul de vâsc,
gaia ro ie, mierla, viesparul, cioc nitoarea, bot - grosul s.a, iar reptilele cuprind, în
principal, arpele orb, opârla de câmp, gu terul.
Cursul mijlociu al râurilor include o flor acvatic specific (mu chiul de ap ,
piciorul coco ului de ap , brosc ri a, ciuma apelor), iar fauna piscicol cuprinde:
grindelul, lipanul, mreana, scobarul etc.

57
 - etajul faunistic al f getelor se caracterizeaz printr-o baz trofic abundent i
variat : carnivor de talie mic i mijlocie (lup, vulpe, viezure, pisic s lbatic ),
roz toare (veveri i iepure), p s ri cânt toare, faun acvatic bogat (clean, mrean ,
zl voac , etc);
- fauna p durilor de conifere, sau amestec fag cu conifere, este mult mai bogat în
faun cinegetic de talie mare: urs, cerb, jder, dar i p s ri: coco ul de munte (prezent
doar în nordul rii, în Mun ii Maramure ului i Rodnei, la izvoarele Bistri ei),
coco ul de mesteac n (protejat de lege, ca i coco ul de munte, în prezent în câteva
areale în Mun ii C limani i Cearc nu–Maramure , unde se afl i o rezerva ie
specializat în ocrotirea acestei specii: Cornedei –Ciungii B l inii), ierunca, g inu a
de alun, etc. Acvifauna este dominat de p str vi, lipani, lostri (pe Bistri a Aurie,
Vi eu, în aval de Vi eul de Jos i chiar pe Some ul Cald, regenerat în cresc toria de
la Gil u);
- etajul faunistic al zonelor alpine i subalpine - În aceste spa ii alpine, num rul
speciilor faunistice este mai redus, datorit condi iilor climaterice mai aspre i
formelor de vegeta ie mai modest . Se remarc câteva specii: capra neagr , marmota,
vulturul b rbos, vulturul ple uv brun, acvila de munte, vânturelul ro u, etc. În golurile
alpine însorite apar: vipera comun , opârla de munte, broasca de munte.
În concluzie, din punct de vedere turistic, etajul forestier este acela care
concentrez cea mai mare varietate de specii de interes cinegetic, din categoria vânatului
cu blan i cu o valoare a trofeelor remarcabil , chiar pe plan interna ional. Se
contureaz chiar areale ce ofer condi ii deosebit de favorabile habit rii ursidelor (Rodna,
C limani, Gurghiu, Harghita, Vrancea, Sureanu); cervideelor (Occinele Bucovinene,
Mun ii Bistri ei, Harghita, Vrancei, Buz ului, etc), caprelor negre (ocrotite de lege) (în
zona alpin a Carpa ilor Meridionali i Mun ii Rodnei), care, în cazul turismului
cinegetic, de vân toare, ofer trofee deosebit de valoroase.
Prezen a unei faune bogate a favorizat, în cadrul activit ilor turistice, dezvoltarea
unor forme recreative specifice: vân toarea i pescuitul. Cu toate acestea, din fauna
României doar o mic parte prezint interes cinegetic (40%), cele mai reprezentative
fiind: coco ul de munte i de mesteac n, fazanul, ierunca, gâsca i ra a s lbatic ,
potârnichea, prepeli a, sitarul, bizamul, nurca, vidra, marmota, jderul, capra neagr ,
c priorul, cerbul, ursul, mistre ul, iepurele, lupul, vulpea, pisica s lbatic etc.

Zone cinegetice

În func ie de diversitatea formelor de relief, de oferta trofic i cerin ele ecologice

ale fiec rei specii, reparti ia vânatului este inegal . La nivelul teritoriului na ional exist
mai multe zone cinegetice, ce se deta eaz prin specii cinegetice caracteristice fiec reia:
- zona I – ce cuprinde arealele de paji ti i p uni alpine din Mun ii Rodnei,
C limani, Ceahl u, Ciuca , Bucegi, F g ra , Lotru-Cindel, Parâng, Retezat, fiind
cunoscute pentru capra neagr , marmot , coco de mesteac n, etc;
- Zona II – include spa iul montan cu p duri de conifere i de amestec conifere cu
fag, cunoscute pentru: urs, cerb, râs, mistre , c prior, jder, ierunca, coco de
munte, etc;

58
 - Zona III – înglobeaz arealele colinare înalte i de podi , cu p duri de foioase în
principal, unde dominante sunt: mistre ul, c priorul, cerbul, lupul, vulpea,
iepurele, etc;
- Zona IV – cuprinde spa iul câmpiilor, unde speciile de interes cinegetic sunt
reprezentate prin: iepure, vulpe, prepeli , potârniche, fazan, etc;
- Zona V – ocup , în special, b l ile i teritoriul luncilor, cu variate specii de balt :
ra e i gâ te s lbatice, li i e, etc.
În cadrul acestor zone de interes major s-au constituit (pentru o mai bun
gestionare i valorificare a fondului cinegetic), la nivelul fiec rui jude , fondurile de
vân toare. Exist jude e cu num r mare de asemenea fonduri, i anume: 40-50 fonduri în
Maramure , Suceava, Nam , Vâlcea, Gorj, Cara -Severin, Arge ; 20-40 unit i în
Covasna, Harghita, Bra ov, Sibiu, Buz u, Alba; iar cu fonduri reduse, jude ele Br ila,
Gala i, Constan a, Ialomi a, C l ra i, etc.
Dup bog ia, varietatea i num rul de exemplare ce se pot vâna, pe primele
locuri se afl jude ele care au inuturi colinare i de podi , dar valoarea economic a
vânatului este mai mic . Fauna montan , în schimb, are o valoare mult mai mare, ea
oferind cele mai renumite trofee.
Pe teritoriul României, vân toarea are vechi tradi ii, reglementarea acesteia prin
lege, realizându-se înc din 1853, în Transilvania i din anul 1886, în T rile Române.
Num rul exemplarelor ce pot fi vânate se stabile te anual, de Inspectoratele Silvice,
vânarea speciilor deosebite: urs, capr neagr , râs, lup fiind posibil doar pe baza unor
aprob ri. În prezent, Asocia ia General a Vân torilor i Pescarilor Sportivi din România,
i nu numai, se ocup de între inerea fonsurilor de vân toare i pescuit, de buna
gospod rire a vânatului, de organizarea partidelor i competi iilor interne i interna ionale
i este membr a organismelor de profil.
Împreun cu Romsilva, AGVPSS dispune de 119 cabane de vân toare i de
drumuri de acces la fondurile de vân toare. De re inut c un num r de 25 de cabane de
vân toare , situate în zona montan i apar inând S.N. Romsilva, sunt în prezent destinate
turismului interna ional de vân toare, fiind deservite de personal silvic specializat în
vân toarea i ocrotirea vânatului (ele nu sunt incluse în circuitul turistic general).
Dup cum este cunoscut, acest segment al ofertei turistice se adreseaz mai ales
celor cu venituri “peste medie” i necesit o capacitate specific de organizare, informare
i educare.
Raportat la poten ialul cinegetic românesc, turismul de vân toare ar putea evolua
într-un segment semnificativ al pie ei turistice, sub raport financiar i ca imagine a rii
naotre, ca destina ie turistic .

4.2.2. Poten ialul turistic antropic

Obiectivele turistice antropice, existente în prezent, au fost create de om în alte
scopuri, dar au ajuns s devin atrac ii turistice pe m sur ce ele au devenit reprezentative
pentru o anumit etap istoric , social , cultural , tehnic sau tiin ific .
Societatea modern se confrunt cu o cre tere numeric f r precedent a fondului
turistic antropic i o diversificare pe unitatea de suprafa mult mai mare decât în cazul
poten ialului natural, datorit progresului tehnologic i cre terii apetitului pentru nou i
inedit.

59
 Atractivitatea componentelor antropice este determinat de o serie de propriet i:
unicitatea (singularitatea) este o însu ire a obiectivelor antropice care spore te
atractivitatea turistic , fie c este vorba despre un „produs unicat”, fie despre un
obiectiv ajuns unicat datorit men inerii în timp;
dimensiunea ie it din comun a obiectivelor antropice este un atribut care
polarizeaz aten ia i interesul turi tilor. De dimensiuni foarte mari (Palatul
Parlamentului) sau foarte mici (obiecte de art , c r i etc.), anumite componente
antropice ale poten ialului sunt admirate de mii i zeci de mii de turi ti, participan i la
diferite forme de turism;
ineditul reprezint i el o surs de atrac ie care rezult din natura materialului de
construc ie (ex.: Crucea de pe Caraiman), culoarea specific (pictura exterioar a unor
mân stiri din Moldova), amplasarea obiectivelor în locuri insolite (Castelul Bran, al
Huniazilor, Cetatea Devei .a.), arhitectura deosebit (Castelul Pele , Palatul
Parlamentului Muzeul Satului etc);
vechimea unor obiective treze te, de asemenea, interesul turi tilor, fie c este
vorba de obiective prezente în muzee (obiecte antice, podoabe foarte vechi, c r i
vechi, etc.), fie c sunt obiective cu rezonan istoric (Biserica Densu , Mân stirea
Vodi a), dispersate în spa iul geografic;
func iile sau func ia îndeplinit de anumite edificii poate deveni, adeseori, o surs
de interes turistic (Cl direa Guvernului, Opera Român , Teatrul Na ional etc.).
Fondul turistic antropic din România reune te o gam foarte larg i variat de
componente, care pot fi grupate în:
obiective cultural-istorice;
obiective etnoculturale i etnofolclorice.

4.2.2.1. Patrimoniul turistic cultural-istoric

Patrimoniul cultural-istoric na ional cuprinde monumente, ansambluri i situri cu

valoare excep ional , din punct de vedere istoric, artistic, estetic, tiin ific, antropologic,
cât i peisaje culturale reprezentative pentru ar sau pentru o regiune geo-cultural clar
definit . În cadrul acestui patrimoniu sunt incluse bunuri imobile i mobile. Bunurile
imobile prezint valoare din punct de vedere arheologic, istoric, arhitectural, religios,
urbanistic, artistic, peisagistic, tehnico- tiin ific. Bunurile mobile includ obiecte cu
semnifica ie istoric i documentar , cu valoare artistic i etnologic , tiin ific i
tehnic .
Patrimoniul cultural na ional cuprinde peste 760.000 de bunuri culturale mobile,
dintre care peste 20.000 de monumente, 5.200 de situri arheologice i 474 monumente i
ansambluri de arhitectur cu valoare excep ional .

Tipologia obiectivelor cultural-istorice

În baza prevederilor Ordonan ei Guvernului României nr. 68/1994, aprobat prin

Legea nr. 41/1995, au fost stabilite urm toarele categorii de obiective cultural-istorice:
monumente i situri arheologice;
monumente i ansambluri de arhitectur ;

60
 rezerva ii de arhitectur i urbanism, cl diri, monumente i ansambluri
memoriale;
monumente de art plastic i comemorativ ;
monumente tehnice;
locuri istorice;
parcuri i gr dini.

4.2.2.2. Monumente i situri arheologice

Prin cercet rile arheologice de peste 100 de ani, au fost aduse la lumin multe
obiective i bunuri culturale antice, care, în parte, s-au p strat in situri, iar altele au fost
conservate prin intermediul unor muzee i colec ii de arheologie. Oferta turistic , în acest
domeniu, nu este foarte divers , dar este deosebit de valoroas .
Situarea României în spa iul central-european, marcat de prezen a arcului
carpatic, a Dun rii Inferioare, a rmului M rii Negre, a condus la interferen a
influen elor unor puternice civiliza ii euro-asiatice, care i-au pus amprenta asupra
primelor construc ii civile i militare i asupra artei str vechi române ti. Astfel, pe
teritoriul românesc, se g sesc vestigii ce apar in unor cet i grece ti (pe litoral), cet i
dacice, castre, fortifica ii, ora e daco-romane. La nivelul teritoriului na ional exist un
num r de peste 28.400 de monumente, dintre care peste 5.200 de situri arheologice.
Valen ele turistice rezult , în principal, din vechimea, valoarea lor artistic ,
istoric , prin accesibilitate, fiind reprezentative pentru civiliza ia i cultura româneasc .
Locuirea preistoric a p mântului românesc a l sat numeroase urme, ce
reprezint , în majoritatea cazurilor, elemente de atrac ie turistic . Descoperirile
paleolitice cele mai reprezentative sunt: Valea Dârjovului (Olt), Ohaba Ponor
(Hunedoara), Cioclovina (Hunedoara), Ios el (Bihor), Ceahl u, etc.
Reprezentative pentru civiliza ia neolitic sunt siturile arheologice de la T rt ria,
Hamangia, Cucuteni, etc.
Descoperiri semnificative din epoca bronzului s-au înregistrat la: Sighi oara,
S rata Monteoru, Periam, Pecica, Media , etc.
Vestigii din epoca fierului au fost descoperite la: Bucure ti, Basarabi, Poiana,
Bârse ti, Cotnari, Blaj, Agighiol, etc.
Urme ale culturii i civiliza iei Greciei antice au fost descoperite pe rmul M rii
Negre, în coloniile Histria (întemeiat de ionienii veni i din ora ul Milet, care o numesc
Istros), Callatis (întemeiat de coloni tii dorieni din Heracleea Pontica, în locul unde se
afl actualul ora Mangalia), Tomis (întemeiat de milesieni, pe locul unde se afl
actualul ora Constan a).
Edificatoare r mân vestigiile i siturile arheologice dacice i romane, descoperite
la: Ciume ti (Satu Mare), Apahida (Cluj), Media , Zimnicea, Sighi oara, Coste ti,
Blidaru, Piatra Ro ie, C pâlna (Alba), Pope ti (Arge ), C lim ne ti-C ciulata, satele
Topalu i Adamclisi (Constan a), Geoagiu, Sarmizegetusa (Hunedoara), Mahmudia
(Tulcea), etc.
În patrimoniul mondial UNESCO au intrat numeroase fort re e dacice din Mun ii
Or tiei: Sarmizegetusa Regia - Gr di tea de Munte, Coste ti - Cet uia, Coste ti -
Blidaru, Luncani - Piatra Ro ie, B ni a i C pâlna.

61
 Aceast ofert turistic româneasc poate fi pus în eviden prin câteva programe
turistice: „Sud-vestul Transilvaniei – leag n al latinit ii române ti”, „Dobrogea – t râm
al istoriei i civiliza iei daco-romane”, „Vestigii daco-romane pe malurile Dun rii”, etc.

4.2.2.3. Monumente i ansambluri de arhitectur

În aceast categorie se înscrie num rul cel mai mare de bunuri culturale, care
reprezint diferite perioade istorice i mai multe curente artistice. Cele mai reprezentative
apar in evului mediu i perioadei premoderne i care s-au p strat cel mai bine. Ele includ
bunuri de factur religioas sau civil , m rturii ale modului de evolu ie a culturii î
civiliza iei române ti.

Monumente i ansambluri de arhitectur de factur religioas

La nivelul teritoriului na ional, num rul cel mai mare de monumente de

arhitectur este reprezentat de cele de cult, fie mari ansambluri monahale, fie temple,
biserici, catedrale i mân stiri. Pu ine sunt ora ele i satele care s nu de in un astfel de
monument. Exist jude e care concentreaz un mare num r de astfel de bunuri culturale:
Suceava, Neam , Bra ov, Prahova, Vâlcea, Gorj etc.
Bisericile cre tin - ortodoxe sunt cele mai numeroase i mai interesante obiective,
repartizate uniform pe teritoriul rii. În România exist peste 3.800 de monumente
apar inând patrimoniului cre tin ortodox.
Se remarc bisericile ortodoxe ce au fost incluse pe lista monumentelor din
patrimoniul universal: bisericile T ierea capului Sf. Ioan Botez torul (satul Arbore), Sf.
Cruce (satul P tr u i), Sf. Gheorghe (Suceava) etc.
Biserica reformat este reprezentat , în România, de peste 300 de obiective.
Remarcabile prin arhitectur i istorie sunt bisericile Reteg (sec. XV), S sarm (sec. XVI),
ig u (sec. XVI), Strugureni (sec. XVIII).
Patrimoniul romano-catolic este reprezentat de 253 de biserici, dintre care cele
mai cunoscute sunt cele de la Boda, Vit ne ti, R d u i i Sibiu.
Patrimoniul unitarian este reprezentat de 61 de biserici. O importan deosebit
se acord urm toarelor: Herpea, Mitre ti (Mure ), Ozun, Poian (Covasna), Suatu,
S ndule ti (Cluj), Sâmbenedic (Alba), etc.
Patrimoniul evanghelic este reprezentat de 219 biserici. Reprezentative sunt
bisericile din Alba Iulia (1691), Boz (1523), Câlnic (sec. XIII, în patrimoniul UNESCO),
Meti (Sibiu) etc.
Patrimoniul greco-catolic este reprezentat de 9 biserici, cele mai cunoscute fiind
în: Timi oara, Carei, Cam na de Jos (Bra ov), Noroieni, Livada etc.
Biserica armeano-catolic este reprezentat de bisericile din Gherla i
Dumbr veni.
Patrimoniul armeano-gregorian cuprinde 2 biserici situate în Suceava (1521) i
Boto ani (sec. XVIII).
Patrimoniul ortodox-armenesc cuprinde 3 obiective. Cele mai cunoscute sunt în
Bucure ti (1911) i Pite ti (1852).
Biserica ortodox-rutean este reprezentat de biserica din Oradea, construit în
anul 1692.

62
 De un renume deosebit se bucur bisericile de piatr , specifice Depresiunii Ha eg
(Densu , Clopotiva, Pe teana). Bisericile cu zid, fortificate în stil gotic, din Sudul i Estul
Transilvaniei, în arealele colonizate cu sa i. Aceste „colonii regale”, întemeiate de sa i,
au fost localizate pe o arie destul de îngust , de-a lungul arcului carpatic, în Sud-Vestul
Transilvaniei, unde au construit în jur de 150 de biserici fortificate. Între acestea, se
remarc cele incluse în patrimoniul mondial UNESCO: Câlnic, Prejmer, Viscri, Dârjiu
.a.
Bisericile din lemn din România ocup un loc frunta între regiunile principale ale
arhitecturii lemnului: Scandinavia, rile Baltice, Silezia, estul continentului european.
Aceste biserici reprezint adev rate m rturii ale arhitecturii populare i ale artei de
prelucrare a lemnului, capodopere ale civiliza iei europene a lemnului, care
impresioneaz prin caracteristicile constructive (în l ime i baza de sus inere relativ
redus ).
România este cea mai sudic zon compact a arhitecturii de lemn, biserici de
lemn de valoarea artistic a celor române ti neîntâlnindu-se la sud de Dun re. Sunt
asem n toare casei r ne ti: sunt construite din aceea i materie prim , lemnul, folosind
acelea i tehnici – cununi orizontale de bârne, cu dimensiuni apropiate de cele ale unei
case (4 x 7 m l ime, 5 x 10 m lungime).
Bisericile de lemn sunt specifice Maramure ului (Ieud, Bârsana, Vi eul de Mijloc,
Botiza, etc.), zonei L pu -Chioar (în Surde ti se afl a doua biseric de lemn ca în l ime
din Europa – 54 m), S lajului i Mun ilor Apuseni (Vidra, Gârda de Sus, etc.). renumite
sunt i bisericile de lemn din: oimu , Troa , Gro ii Noi, Lunc oara, Tei, Adâncata,
Cârtojanca, Corbi, Cânde ti Deal .a.
Jude ul Maramure num r peste 90 de biserici de lemn, catalogate drept
monumente istorice. Dintre acestea, opt fac parte din patrimoniul universal UNESCO:
Bârsana, Dese ti, Bude ti, Plopi , Surde ti, Poienile Izei, Ieud Deal, Rogoz etc.
Biserici renumite se înal i în centrele urbane cu o rezonan istoric deosebit ,
cum ar fi Suceava (Sf. Dumitru), Alba Iulia (Biserica Reformat i cea Evanghelic ),
Bucure ti (Sf. Gheorghe Nou, Stavropoleos, Antim), Bra ov (Sf. Nicolae din chei),
Bistri a (Biserica Minorit ilor), etc.
În marile ora e, puncte de atrac ie importante constituie i marile catedrale: Sf.
Mihail din Cluj, Catedrala romano-catolic i Catedrala Reîntregirii Neamului din Alba
Iulia, etc.
Din spa iul cultural românesc nu pot fi omise unele obiective religioase ce apar in
altor culte i minorit i, având statut de monumente de interes na ional: sinagogile din
Bucure ti (Templul Coral), Dej, Cluj-Napoca; moscheile (din Constan a, Mangalia) etc.
Impresioneaz , prin faima i vechimea edificiilor, prin stilurile constructive,
valoarea frescelor, culoare, mân stirile r spândite în tot spa iul etnic românesc, dar cu o
concentrare evident în Bucovina (Vorone – capodoper na ional i interna ional ,
renumit pentru albastrul de Vorone al picturilor exterioare, Moldovi a, Sucevi a,
Humor, Putna, Dragomirna, etc.) i în Subcarpa ii Getici (Mân stirea Curtea de Arge ,
Cozia, Tismana, Polovragi, Horez, etc.), la care se adaug gruparea de mân stiri din
Bucure ti i zona sa periurban (Cernica, Snagov, Pas rea, Plumbuita, etc.). În
patrimoniul universal au fost incluse mân stirile: Vorone , Probota, Moldovi a i Humor.

63
 Monumente i ansambluri de arhitectur de natur civil

Din aceast categorie fac parte toate cl dirile care au multiple func ionalit i:
locuin e, structuri de cazare i alimenta ie public , tratament, sedii ale administra iilor
publice or ene ti sau comunale, sedii de institu ii de stat sau private, b nci, tribunale,
coli i licee, gr dini e, muzee i colec ii diverse, palate de cultur , castele i conace,
unit i comerciale .a. Multe cl diri valoroase au disp rut în urma ac iunii de sistemizare,
brutal i for at , ce a avut loc înainte de anul 1990. Cele mai multe sunt concentrate la
nivelul centrelor urbane, îndeosebi în municipii i ora ele mai mari.
Al turi de acestea se înscriu i elemente de factur popular : case, anexe
gospod re ti construite de me teri populari, cu elemente de stil diferite, de la o zon
etnografic , la alta.
Simboluri ale evolu iei a ez rilor din ara noastr , aceste monumente reprezint
stiluri tradi ionale, în interferen cu cele europene i exprim originalitatea sistemului de
construc ii arhitectonice din România, dând m sura gradului de dezvoltare cultural i
socio-economic .
Un loc aparte, în aceast categorie, este ocupat de castele i palate, care au o
putere deosebit de polarizare a fluxurilor turistice. Edificii de marc , sub acest aspect,
sunt: Castelul Bran, ridicat în sec XIV, la cap tul nordic al culoarului Ruc r-Bran;
Castelul Pele – construit în stilul rena terii germane de influen gotic , la Sinaia, este
cel mai important castel de vân toare din ar , cu importante colec ii de picturi i
sculpturi, mobilier, arme, etc.; Castelul Corvine tilor, de la Hunedoara, unde stilul gotic
se împlete te cu barocul.
Din categoria palatelor, se impun, prin monumentalism i arhitectur : palatele
Cotroceni, Mitropoliei, Mogo oaia, Ghica Tei, Palatul Telefoanelor, iar mai recent,
Palatul Parlamentului, a doua construc ie de lume, ca dimensiune, dup Pentagon. Toate
aceste palate îmbog esc poten ialul antropic al Bucure tiului. Se mai remarc Palatul
Principilor, din Alba Iulia, Palatul Banffy din Cluj-Napoca, etc.
Muzeele reprezint institu ii de cultur intens vizitate, ce func ioneaz , în general,
în ansambluri de arhitectur valoroase i sunt importante prin valen ele lor tiin ifice,
artistice i culturale. Re eaua muzeal din România subliniaz marea diversitate
tipologic a muzeelor, care num r 571 de unit i. Potrivit Institutului de Memorie
Cultural se disting mai multe tipuri de muzee:
• Muzee de istorie (peste 100): Muzeul de Istorie a României, din Bucure ti, Muzeul
Unirii, din Alba Iulia, Muzeul de Istorie a Transilvaniei, din Cluj-Napoca,
Complexul Muzeal Bucovina, Muzeul de Istorie i Arheologie din Constan a,
Muzeul primei coli Române ti, din Scheii Bra ovului, etc.;
• Muzeele etnografice (peste 80), create ca unit i de cercetare i conservare a unor
valori tradi ionale de excep ie, sunt l ca e de cultur deschise unui public larg,
eterogen. Ca obiective turistice, acestea pot fi puse în valoare prin circuite, tururi
de ora e, excursii tematice. Deosebit de atractive sunt muzeele etnografice în aer
liber, prin faptul c bunurile culturale se afl expuse într-un mediu natural, iar
exponatele sunt prezentate în forma lui original , având, de multe ori, valoare de
document ori valoare tehnic , tiin ific , artistic , fiind m rturii ale patrimoniului
muzeal na ional.

64
 Reprezentative sunt: Muzeul ranului Român (Bucure ti), Parcul Etnografic
„Romulus Vuia” (Cluj-Napoca), Muzeul Viei i Vinului (Mini -Arad), Rezerva ia
de Arhitectur Vrâncean (Foc ani) .a.;
• Muzee de art (137): Muzeul de Art al României (Bucure ti), Muzeul Literaturii
Române (Bucure ti), Colec ia Muzeal de Argint rie (Bra ov), Casa
Personalit ilor (Lugoj), etc.;
• Muzee de arheologie (56): Rezerva ia Arheologic Cucuteni (Ia i), Ansamblul
Monumental Potlogi (Potlogi-Dâmbovi a), Cetatea de Scaun a Sucevei, Cetatea
Devei, etc.;
• Muzee de tiin ele naturii (65): Muzeul M rii (Constan a), Muzeul de Istorie
Natural „Grigore Antipa” (Bucure ti), Muzeul Mineralogic Baia Mare, Muzeul
Aurului -Brad, Parcul Dendrologic Simeria, Parcul Zoologic Piatra Neam , Pe tera
i Ghe arul de la Sc ri oara, etc.;
• Muzee de tiin i tehnic (22): Colec ia de Istorie a Farmaciei (Cluj-Napoca),
Muzeul Avia iei (Bucure ti), Muzeul Fierului (Hunedoara), Muzeul S rii, din
Sl nic Prahova, Muzeul Tiparului, din Târgovi te, etc.;
• Muzeele satului reconstituie sate de alt dat în 110 localit i: Bucure ti, Cristian
(Sibiu), Irime ti (Vâlcea), T rcaia (Bihor), Boto ana (Suceava), Bârca (Dolj), etc.;
• Muzeul Numismatic Bucure ti ofer o imagine complex a istoriei numismaticii
române ti;
• Muzeele (casele) memoriale (128) sunt, în prezent, foarte pu in valorificate prin
turism. Dintre acestea, cele mai cunoscute sunt: C. Brâncu i (Hobi a), Muzeul
Memorial „Ioan Slavici i Emil Mon ia” ( iria-Arad), Muzeul Memorial „Liviu
Rebreanu” (N s ud), Ion Creang (Tg. Neam ), George Co buc (Hordou, azi
Co buc), Gh. Marinescu, etc.
Atragerea lor în circuitul turistic presupune ac iuni concertate de amenajare,
conservare i ac iuni de achizi ionare de noi valori, care au apar inut unor
personalit i tiin ifice i culturale.

4.2.2.4. Rezerva ii de arhitectur i urbanism

Num rul acestora este cu mult mai mic i se refer , în mod deosebit, la vechile
centre istorice, prezente în ora e i în unele a ez ri rurale române ti: Bra ov, Sighi oara,
Timi oara, Sibiu, Arad, Cluj, Bucure ti, Vaideeni (Vâlcea), Bran (Bra ov), Slatina etc.
Bra ovul este un important centru turistic, contruc iile medievale, bine p strate,
exercitând o atrac ie deosebit .
Ora ul Sibiu are un farmec aparte, deoarece este un „ora muzeu”, ce evoc , prin
zidurile turnului de ap rare, bastioanele fostei cet i a Sibiului, vremurile unei frumoase
istorii. Dintre obiectivele de mare valoare arhitectural se remarc : Pia a Mare, Turnul
Sfatului, Muzeul „Brukental”, Biserica Evanghelic , Biserica Catolic , Mitropolia
Ortodox , Pasajul Sc rilor, Zidul cet ii i turnurile de ap rare.
Zona central a ora ului Alba-Iulia ne ofer câteva construc ii monumetale:
muzeul Bathyaneum (sec. XVIII), biserica romanic (XIII – XV), fostul palat episcopal
(sec. XV – XVIII).

65
 Centrul ora ului Oradea, de i a fost reconstruit, aproape în întregime, în secolele
XIX i XX, are un farmec aparte, oferit de construc iile de secol XIX, de cetatea din
secolul al XVI-lea i de câteva construc ii din secolul al XVII-lea.
Ora ul Sighi oara se remarc printr-un num r mare de cl diri declarate
monumente istorice. Centrul istoric al Sighi oarei este format din „Citadel ” – o a ezare
fortificat , situat pe dealul care domin Valea Târnavei i din „Ora ul de Jos” – situat la
poalele acestuia. În patrimoniul UNESCO sunt incluse dou zone: Dealul Cet ii
(inclusiv cimitirul Bisericii Dealului i gr dinile adiacente, cu propriet i situate la
poalele colinei) i Ora ului de Jos.

Monumente de art plastic i comemorative

Acestea ilustreaz momente din istoria na ional sau sunt dedicate unor eroi,
oameni de marc ai culturii i istoriei na ionale. Ele cinstesc evenimente i personalit i
intrate în nemurire, fiind reprezentate prin ansambluri monumentale, monumente,
obeliscuri, pl ci comemorative, care se integreaz în peisajul localit ilor
române ti.Multe dintre acestea poart pecetea talentului unor mari me teri ai sculpturii
române ti: C. Brâncu i, Oscar Han, Cornel Medrea, Frederik Storck, Ion Jalea, Ion
Irimescu, Ion Vlasiu, Romulus Ladea, Teodor Burc .a.
Cele mai multe, îns , apar in unor me teri anonimi, dar toate sunt un prilej de
aducere aminte pentru valorile istoriei i culturii na ionale, în l ate în ora e, pe câmpii, la
poalele sau pe culmile dealurilor, mun ilor, la r scruce de drumuri, pe malurile apelor sau
pe marginea unor drumuri. Din multitudinea lor, pot fi men ionate statuile: Bustul lui
Horea (Albac), statuia ecvestr a lui Mihai Viteazul (Alba Iulia), statuia ecvestr a lui
Avram Iancu (Câmpeni), monumentul eroilor din primul r zboi mondial (Dragoslavele –
Arge , statuia ecvestr a lui Matei Corvin (Cluj-Napoca), statuia ecvestr a lui tefan cel
Mare (Ia i), etc.
Un loc aparte este de inut de cele peste 150 de monumente de for public din
Bucure ti. Printre cele mai reprezentative, se remarc : Monumentul „1907”, Monumentul
„Lupoaica Romei”, Monumentul „Aerului”, Monumentul „Constantin Brâncu i”,
Monumentul „Km 0” .a.
O parte dintre aceste monumente ale unor mari personalit i, conduc tori politici,
a fost complet distrus în perioada regimului comunist.
O semnifica ie aparte prezint grupurile statuare, dedicate unor evenimente:
Monumentul Aviatorilor – Bucure ti, coala Ardelean – Cluj-Napoca, grupul statuar
Horea, Clo ca i Cri an – Alba Iulia, monumentele de la Carei, Moise, Oarba de la
Mure , Bobâlna, etc.

4.3. Valorificarea poten ialului turistic al României

România dispune de un poten ial bogat i variat din punctul de vedere al atrac iilor,
de mare valoare, cu multe elemente originale,unele chiar unicate i competitive în raport

66
cu alte ri1.Existen a acestui poten ial a stimulat i stimuleaz interesul i preocuparea
pentru exploatarea i valorificarea lui, pentru dezvoltarea turismului intern i
interna ional.
Evaluarea gradului de valorificare a poten ialului turistic este o problem dificil ,
necesitând luarea în calcul, pe lâng elementele obiective, i a unor aspecte subiective,
greu de cuantificat i exprimat cantitativ. O imagine concludent se poate ob ine
comparând atrac iile existente cu dot rile turistice i intensitatea cererii. În aceste
condi ii, majoritatea speciali tilor sunt de acord c , apelând la indicatorii de caracterizare
a dimensiunilor i structurii echipamentelor i ai circula iei turistice, se poate determina,
în mare m sur , gradul de valorificare.
O privire de ansamblu asupra modului i gradului de valorificare a poten ialului
turistic în ara noastr eviden iaz eforturile f cute de-a lungul timpului în domeniul
investi ional i realizarea unor zone turistice de valoare, recunoscute i apreciate pe plan
interna ional, dar i ramânerea în afara circuitului turistic a unor perimetre de mare
atrac ie, ceea ce impune, pentru perspectiv , o nou concep ie în valorificarea
poten ialului turistic.
Întrucât formele de relief reprezint componenta central a atrac iilor i genereaz
forme specifice de turism, aprecierea gradului de valorificare urm re te principalele
areale turistice: litoralul i Delta Dun rii; dealurile i podi urile; zona montan ;
principalele localit i i zonele limitrofe ale acestora.

Valorificarea resurselor turistice

Valorificarea resurselor turistice, elemente ale cadrului natural sau cultural-istoric,

în turism, s-a realizat înc din cele mai vechi timpuri, fie c ne referim chiar i numai la
apele minerale sau a ez mintele religioase din antichitate i evul mediu, care generau
anumite fluxuri de vizitatori.
În condi iile prezente i viitoare ale dezvolt rii României, valorificarea superioar
a resurselor turistice se impune, cu pregnan , ca în orice domeniu economic.Aceasta
presupune atât o valorificare complet i eficient , în contextul unui turism intensiv, cât
i o protejare i conservare a valorilor turistice, multe dintre ele epuizabile într-un interval
de timp redus.
Valorificarea resurselor turistice i dezvoltarea turismului trebuie s fie organic
corelate cu prevederile generale ale sistematiz rii complexe a teritoriului, care asigur o
dezvoltare armonioas a tuturor sectoarelor economice i o îmbinare a criteriilor de
eficien economic cu cele de ordin social.
Practica a dovedit c turismul românesc a cunoscut, pân în prezent, o dezvoltare
conjunctural i extensiv , f r o concep ie unitar , care s cuprind toate categoriile de
resurse turistice i care s se adreseze, în aceea i m sur în turismul intern i
interna ional.Aceast concep ie a condus, pe de-o parte, la f r mi area investi iilor la
nivel teritorial, realizându-se, totodat , ,,produse turistice’’(montane, balneo-turistice,
culturale) incomplete i, mai ales, necompetitive, pe pia a extern , iar pe de alt parte, au
fost l sate în afara turismului obiective turistice i zone cu un poten ial turistic
reprezentativ sau cu valoare de unicat.

1
Minciu Rodica, Economia turismului, Edi ia a III-a rev zut i ad ugit , Editura Uranus, Bucure ti, 2004,
p.173

67
 4.4. Baza tehnico-material a turismului

Într-o accep iune general a conceptului, baza tehnico-material a turismului este

reprezentat de ansamblul mijloacelor tehnice de produc ie utilizate în acest domeniu, în
scopul ob inerii de bunuri i servicii specifice, destinate consumului turistic1.
Desf urarea în condi ii corespunz toare a activit ii turistice presupune existen a, al turi
de elemente de atrac ie, a unor mijloace materiale adecvate, capabile s asigure
satisfacerea cerin elor i a tept rilor turi tilor pe durata derul rii voiajelor. Aceste
mijloace se prezint într-o structur divers , sub forma unit ilor de cazare (g zduire), de
alimenta ie, a mijloacelor de transport, a echipamentelor de agrement, de tratatament
balneo-medical etc. fiind cunoscute i sub denumirea de capital tehnic.
Baza tehnico-material a turismului, în calitate de component a ofertei turistice,
prezint o importan deosebit în organizarea i dezvoltarea turismului, determinând, în
mod nemijlocit, accesul i prezen a turi tilor într-o anumit zon sau sta iune turistic ,
amploarea fluxurilor de turi ti i gradul de satisfac ie al acestora.
În literatura de specialitate sunt utilizate mai multe modalit i de structurare a
componentelor bazei tehnico-materiale a turismului. Cele mai importante dintre acestea
utilizeaz drept criteriu de clasificare con inutul acestor mijloace sau destina ia lor.
Astfel, din punct de vedere al destina iei principale, se pot eviden ia2 dou mari categorii
ale bazei tehnico-materiale:
- a) baza tehnico-material specific turistic ;
- b) baza tehnico-material general (infrastructura).

În categoria componentelor ce alc tuiesc baza tehnico-material specific turistic se

includ resursele materiale destinate exclusiv turi tilor i care î i datoreaz existen a
tocmai activit ilor turistice, iar în cadrul infrastructurii generale sunt cuprinse dot rile
existente cu statut independent de domeniul turismului, dar care sunt utilizate i pentru
necesit ile acestuia (cele utilizate, deopotriv , de c tre reziden i, dar i de c tre turi ti).
Dot rile sau facilit ile* specific turistice sunt reprezentate de re eaua unit ilor de
cazare (g zduire), o parte din re eaua unit ilor de alimenta ie, mijloacele de transport
specifice turismului – îndeosebi cele rutiere i pe cablu; instala iile de agrement, cele de
tratament balneo-medical, precum i satele turistice i satele de vacan . În cadrul
infrastructurii sunt cuprinse: c ile de comunica ie, mijloacele de transport în comun,
urban i interurban, re elele de telecomunica ii, echipamentele tehnico-edilitare (re elele
de alimentare cu ap , gaze, energie electric i termic , cele de canalizare etc.), unit ile
comerciale, sanitare, cele prestatoare de alte servicii etc.

1
Minciu, Rodica, Economia turismului, edi ia a II-a, rev zut , Editura Uranus, Bucure ti, 2001, p. 175
2
Idem, p. 178
*
Termenul de “facilit i” este utilizat de unii autori (vezi Snak, O., Baron P., i Neac u N., Economia
Turismului, Ed. Expert, Bucure ti, 2001, p. 194) în accep iunea de elemente materiale ce întregesc oferta
turistic , asigurând condi iile necesare pentru prestarea serviciilor, termen ce include, îns , i mijloacele
umane necesare pentru organizarea activit ilor turistice i prestarea serviciilor solicitate de turi ti, ceea ce
înseamn c are o sfer de cuprindere mai extins decât cea a “dot rilor”

68
 Capitolul V – Organizarea activit ii de turism
Turismul este un sector de activitate cu profil complex, un agregat de servicii i
activit i cu implica ii multiple în toate ramurile economiei na ionale. Apare evident, în
acest caz, c turismul, ca sector de activitate social- economic , nu poate fi limitat
exclusiv la activitatea aflat în coordonarea unui singur departament sau organism
guvernamental. De aceea, în turism, mai mult ca în alte sectoare de activitate, trebuie s
se consolideze o strâns coordonare între diversele departamente guvernamentale i
organiza ii care se ocup cu activitatea turistic . În consecin , în afara coordon rii
centrale a activit ii turistice, la nivelul economiei na ionale, trebuie s existe o
coordonare i între reprezentan ii organismelor guvernamentale de turism la nivel zonal
(regional, jude ean) i, respectiv, local.

5.1. Structuri organizatorice in turism

Func ia de coordonare a întregului ansamblu de m suri de promovare a turismului

se realizeaz prin intermediul organismelor na ionale de turism. Organismele na ionale de
turism sunt menite s coordoneze politica turistic na ional , constituind, totodat , i
instrumentul de executare, îndrumare i control al activit ii turistice na ionale.

5.1.1. Organismele na ionale de turism

Organiza ia Mondial a Turismului (O.M.T.), a c rei membr este i ara noastr ,

a identificat urm toarea tipologie a organismelor na ionale de turism:
- ministere de sine st t toare (ex: Ministerul Turismului);
- ministere mixte sau combinate (ex.: Ministerul Comer ului i Turismului, Ministerul
Turismului i Transporturilor Aeriene, Ministerul Turismului i Culturii sau
Spectacolelor, Ministerul Turismului i Sporturilor etc.);
- secretariate de stat pentru turism, organisme de sine st t toare sau în cadrul unor
ministere mixte sau combinate;
- departamente în cadrul unor ministere mixte;
- comitete de stat sau comisariate pentru turism;
- oficii na ionale de turism (guvernamentale);
- autorit i na ionale de turism;
- direc ii generale de turism, în cadrul unor ministere mixte sau al unor departamente etc.

Organismele na ionale de turism sunt menite s coordoneze politica turistic

na ional , constituind totodat i instrumentul de executare, îndrumare i control al
activit ii turistice na ionale.
Organismele turistice care func ioneaz ca intermediare între operatorii economici
angrena i în industria turismului sau care îndeplinesc, pe plan teritorial, un rol de
coordonare a activit ii turistice desf urate în companiile din domeniul turismului, pot fi
clasificate, în sens orizontal i vertical, în urm torul mod:
1. Organiza ii orizontale (organiza ii profesionale):
1.1. Organiza ii na ionale:
1.1.1. organiza ii private (de transport, de hotel rie, agen ii de voiaj etc);

69
1.1.2. organiza ii publice.
1.2. Organiza ii interna ionale:
1.2.1. organiza ii private;
1.2.2. organiza ii publice.
2. Organiza ii verticale:
2.1. Organiza ii na ionale:
2.1.1. Organiza ii private
2.1.1.1. cu caracter local ( societ i de dezvoltare, sindicate de ini iativ , asocia ii de
interes);
2.1.1.2. cu caracter regional (oficii i asocia ii regionale);
2.1.1.3. cu caracter na ional (asocia ii i oficii na ionale)
2.1.2. organiza ii publice:
2.1.2.1. cu caracter na ional (direc ii, Oficii Na ionale de Turism, Comisariate, Ministere
ale Turismului);
2.1.2.2. cu caracter regional (oficii i administra ii regionale de turism);
2.1.2.3. cu caracter local (oficii i administra ii turistice)
2.2. Organiza ii interna ionale:
2.2.1. organiza ii private (de exemplu: F.I.T.E.C., B.I.T.S.).
2.2.2. organiza ii publice (de exemplu: O.M.T., O.C.D.E.).
3. Asocia ii ale agen iilor de turism, veriga de baz a organiza iilor ce activeaz în
industria c l toriilor i turismului.
Aceste firme turistice pot îmbr ca, dup caz, cele mai diverse forme
Una dintre clasific rile mai des întâlnite în literatura turistic de specialitate
împarte întreprinderile economice ce activeaz în turism, în func ie de presta iile oferite,
în dou categorii principale:
- companii turistice primare, ce se consacr exclusiv sau preponderent activit ii
de turism i, în consecin , existen a lor este direct dependent de rezultatele economice
ale acestei activit i. Printre companiile turistice primare, pot fi amintite: structurile de
primire turistica ce ofer servicii de cazare, alimenta ie i servicii speciale (ghizi,
instructori de sport, interpre i etc), sanatoriile i bazele de tratament din sta iunile turistice
care ofer servicii de tratament balneomedical, companiile specializate în transporturi
turistice (carreers), firmele produc toare de m rfuri pentru necesit ile turi tilor (cadouri,
amintiri etc), firmele prestatoare de servicii de agrement etc.
- companii secundare sau indirecte, a c ror activitate principal de prest ri de
servicii are un caracter general, subordonat intereselor i cerin elor popula iei locale, dar
care într-o anumit m sur presteaz i servicii turistice.
Practic, în aceast categorie pot fi inclu i to i prestatorii de servicii generale, care,
dintr-un considerent sau altul, nu au fost cuprin i ca fiind companii turistice primare.
Agen iile de voiaj(te turism) îndeplinesc, indiferent de formele lor de proprietate
i de volumul tor de activitate, urm toarele func ii de coordonare a activit ii turistice:
- de crea ie: agen iile de voiaj tur-operatoare promoveaz i organizeaz , pentru public,
noi produse turistice, c tre noi destina ii; unele din aceste ac iuni pot fi comandate de unii
clien i, fiind doar executate de agen ia de voiaj;
- de promovare: agen iile de voiaj trezesc interesul publicului pentru vizitarea unor ri,
zone, sta iuni etc, prin intermediul diferitelor forme de promovare, publicitate i
informare turistic ;

70
- de informare; agen iile de voiaj acord toate informa iile turistice solicitate de clien ii
poten iali, la sediul acestora, precum si pe site-urile proprii de web;
- de distribuire; agen iile de voiaj vând c l torii i servicii ale prestatorilor: bilete de
transport, la unele spectacole culturale, manifest ri sportive etc;
- de realizare; agen iile de voiaj organizeaz aranjamente (programe) special comandate
pentru turi ti individuali i pentru grupuri organizate.
Pornind de la specificul activit ii turistice desf urate, responsabilitatea
agen iilor de voiaj poate fi:
- limitat la atribu iile unui simplu intermediar (mandatar), în cazul în care toate
serviciile sunt oferite în numele prestatorilor de servicii turistice;
- sporit (extins ), pentru activitatea desf urat , în situa ia în care cre te rolul de
organizator al agen iilor de voiaj pentru serviciile contractate, ca de exemplu în cazul
voiajelor forfetare practicate la un pre global (în cazul "I.T' -urilor i al "Package-Tour"-
urilor) i în cazul activit ii desf urate direct (pentru mijloacele de transport sau unit ile
de cazare închiriate de agen iile de voiaj în sistemul pau al).

5.1.2.Organisme interna ionale de turism

Organiza iile interna ionale de turism au un caracter permanent, iar modul de

func ionare a lor este stabilit prin intermediul unor tratate multilaterale. Principalele
obiective ale activit ii lor se refer la promovarea turismului, reglementarea unitar a
raporturilor juridice i economice dintre organiza iile de turism, preg tirea personalului
ce activeaz în acest sector, înl turarea piedicilor ce stau în calea dezvolt rii turismului,
facilitarea schimbului de experien în oricare din domeniile de servire turistic mondial
etc.
Organiza iile interna ionale de turism au un caracter permanent, iar modul de
func ionare a lor este stabilit prin intermediul unor tratate multilaterale. Principalele
obiective ale activit ii lor se refer la promovarea turismului, reglementarea unitar a
raporturilor juridice i economice dintre organiza iile de turism, preg tirea personalului
ce activeaz în acest sector, înl turarea piedicilor ce stau în calea dezvolt rii turismului,
facilitarea schimbului de experien în oricare din domeniile de servire turistic mondial .
Una dintre cele mai mari organiza ii interna ionale de turism cu caracter
interguvernamental este Organiza ia Mondial a Turismului (O.M.T.), care a fost
înfiin at în 1975 (prima adunare general a avut loc în mai 1975, la Madrid).
O.M.T. are rolul de centru mondial al informa iilor turistice, prin schimbul de date asupra
turismului na ional i interna ional, în special sub form de culegeri de date statistice,
prin schimbul de informa ii privind legisla ia i reglement rile în vigoare în domeniul
turismului în statele membre sau în leg tur cu evenimente din domeniul turismului.
Organiza ia este un instrument de ini iativ în mâna statelor membre, pentru organizarea
de cooper ri în domeniul turismului, în special în domeniul form rii i perfec ion rii
cadrelor (O.M.T. dispune de un centru interna ional specializat în acest domeniu), în
sectorul concep iei produsului turistic, organiz rii i promov rii ofertei turistice (prin
cooper ri cu P.N.U.D. sunt organizate diverse misiuni de sprijin sectorial). Organiza ia
furnizeaz membrilor s i studii, rapoarte, analize, manuale i alte materiale de referin în
domeniul economiei, finan elor i turismului.

71
 ara noastr , ca membru fondator al O.M.T., a fost prezent în toate fazele
impuse de procesul de organizare i de delimitare programatic a noii organiza ii,
începând din anul 1979, România a fost aleas , pentru un mandat de patru ani, în
Consiliul Executiv al O.M.T., candidând din partea grupului rilor europene, iar în 1981
a fost aleas vicepre edinte al acestui organ de conducere.
Dintre organiza iile cu caracter neguvernamental (la care particip i România,
prin intermediul asocia iilor profesionale, men ion m: Federa ia Universal a Asocia iilor
Agen iilor de Voiaj (F.U.A.A.V. / U.F.T.A.A.), care este cea mai reprezentativ organiza-
ie interna ional neguvernamental cu profil turistic, Alian a Interna ional de Turism
(A.I.T.) i Federa ia Automobilistic Interna ional (F.I.A.), Federa ia Interna ional de
Termalism i Climatologie (F.I.T.E.C.), Federa ia Interna ional a Scriitorilor i
Ziari tilor din Turism (F.I.J.E.T.), Academia Interna ional de Turism, Federa ia
Mondial a Buc tarilor i Cofetarilor, Organiza ia Interna ional a Transportatorilor pe
Cablu (O.I.T.A.F.), Biroul Interna ional de Turism Social (B.I.T.S.) etc.

5.2. Rolul i func iile statului în turism

Turismul este un fenomen al societ ii contemporane, cu efecte ce nu pot fi

neglijate, pe plan na ional i interna ional. Pentru multe ri, turismul reprezint o
adev rat pârghie economic . Din acest motiv, statul organizeaz administrarea
turismului la nivel na ional i regional, dezvolt campanii de promovare, acestea fiind
ac iuni ce fac parte integrant din politicile turismului.
Diferitele curente ale gândirii economice sunt destul de diferite, chiar uneori
contradictorii, în privin a rolului pe care ar trebui s îl joace statul în activitatea
economic a unei ri.

5.2.1. Rolul statului în economie

Începând din anii 1990, influen a curentului liberal s-a f cut resim it mai mult în
gândirea economic european , sus inându-se o interven ie tot mai redus a statului,
îndeosebi odat cu extinderea Uniunii Europene. Astfel, au fost aplicate politici de
dereglementare i de privatizare, menite s lase un rol tot mai important mecanismelor
pie ei.
În privin a rolului statului în economie exist dou mari curente de gândire
economic : viziunea liberal i cea keynesist 1.
• Viziunea liberal
Conform acestei viziuni, rolul statului este diminuat la minimum, deoarece orice
interven ie din partea acestuia în economie este ineficace i chiar poate produce
prejudicii. Pia a trebuie s se autoregleze, trebuie l sat liber jocul concuren ei între
ofert i cerere, urmând ca pre urile s se stabileasc în mod liber.
Ac iunea statului se limiteaz , în aceste condi ii, la garantarea bunei func ion ri a
pie ei i, în consecin , el trebuie s asigure func iile tradi ionale, de ap rare, ordine
intern i justi ie. Rolul statului ar trebui s fie neutru pentru politica bugetar . Este
vorba despre a a-numitul „stat-jandarm”.

1
Dubois, Annie, Economie du tourisme, Editions Castella, Paris, 2005, pp. 78-79

72
 • Viziunea keynesist
Economia capitalist a dovedit, îns , c nu poate, întotdeauna, s se autoregleze.
De aceea, statul trebuie s intervin , ac ionând, în special, asupra cererii globale, prin
intermediul bugetului de stat. Politica bugetar va juca, potrivit acestei viziuni, un rol
important în economie. În situa ii de recesiune, pentru relansarea cererii efective,
statul poate s recurg chiar la un anumit deficit bugetar. Astfel, statul va spori
cheltuielile publice, f r a reduce cererea din partea gospod riilor (a popula iei) i a
întreprinderilor. În acest caz, deficitul va fi doar temporar, pentru c va putea fi
absorbit prin încas rile suplimentare, pe termen scurt. Cre terea cheltuielilor bugetare
va induce, astfel, o cre tere a produc iei na ionale, dar i o cre tere a cererii.
Reparti ia primar a veniturilor fiind inegal , statul va c uta s reduc aceast
inegalitate, distribuind a a-numitele venituri de substitu ie. inând seama de
înclina ia marginal pentru consum, distribu ia veniturilor suplimentare va determina
o cerere suplimentar i, deci, o produc ie suplimentar , pentru acoperirea acestei
cereri. Este vorba, în acest caz, de a a-numitul „stat providen ial”.

5.2.2. Politicile de reglare i limitele acestora

Politicile de reglare sunt politici conjuncturale, care corecteaz unul sau mai
multe dezechilibre. În func ie de op iunile politice, va fi acordat prioritate luptei
împotriva infla iei sau favoriz rii cre terii economice i cre rii de noi locuri de munc .
Cele mai importante categorii de politici de reglare la care apeleaz statul sunt:
politica bugetar , politica monetar i politica privind for a de munc .
A. Politica bugetar
Politica bugetar reprezint 1 ansamblul m surilor luate de stat pentru a determina
volumul i structura bugetului. În mod evident, obiectivul statului este, de regul , s
realizeze un echilibru bugetar, adic încas rile s fie egale cu cheltuielile, dar este posibil
ca, fie veniturile s fie superioare cheltuielilor, ceea ce determin existen a unui sold
bugetar excedentar (situa ie ce se reg se te destul de rar, în realitate), putând vorbi, astfel,
de o politic restrictiv din partea statului, fie situa ia în care încas rile s fie inferioare
cheltuielilor, determinând un sold bugetar deficitar, când pozi ia statului este considerat
a fi expansiv .
B. Politica monetar
Politica monetar are ca obiectiv asigurarea stabilit ii monedei na ionale, atât
stabilitatea la nivelul general al pre urilor, cât i stabilitatea ratei de schimb valutar a
monedei na ionale fa de alte valute.
Miza politicii monetare este de a ine sub control cre terea pre urilor, pentru a
evita un dezechilibru care s afecteze activitatea economic . Practic, o cre tere a
pre urilor antreneaz i o cre tere a salariilor, pentru a putea men ine puterea de
cump rare a gospod riilor, ceea ce se repercuteaz , imediat, asupra pre urilor de vânzare
a bunurilor i serviciilor produse de întreprinderi. Astfel, un nou puseu infla ionist va
ap rea i va antrena o nou cre tere a salariilor. Atunci, va avea loc o sc dere a
competitivit ii întreprinderilor, ceea ce va afecta negativ activitatea economic general .
De fapt, cre terea pre urilor produselor na ionale va avea ca efect cre terea importurilor i

1
Dubois, Annie, op. cit., p. 79

73
reducerea exporturilor, ceea ce va determina o inciden negativ asupra balan ei
activit ii de comer exterior i asupra balan ei de pl i externe a rii respective.
C. Politica privind for a de munc
Politica privind for a de munc ac ioneaz asupra ofertei i a cererii de munc , în
scopul reducerii omajului.
Op iunea pentru anumite politici privind for a de munc implic , mai întâi,
studierea pie ei muncii, care este locul de confruntare între ofertele de locuri de munc ,
din partea întreprinderilor, pe de o parte i cererile pentru aceste locuri de munc , din
partea indivizilor, pe de alt parte. Atunci când ofertele de locuri de munc sunt egale
(coincid) cu cererile pentru acestea, pia a se afl într-o situa ie de angajare deplin a
for ei de munc , ceea ce înseamn c întreprinderile î i pot satisface pe deplin nevoile lor
de for de munc i c popula ia activ este angajat în totalitatea sa. În mod evident, o
asemenea situa ie este ideal , ipotetic .
Politica for ei de munc încearc , pe cât posibil, s determine ca oferta i cererea
de for de munc fie cât mai apropiate, iar, dac s-ar putea, chiar s coincid .
Analiza pie ei muncii se poate realiza sub dou aspecte:
- sub aspect cantitativ, omajul având drept cauz o insuficien a ofertelor
de locuri de munc , în raport cu cererile exprimate de indivizi;
- sub aspect calitativ, aducând în discu ie no iunea de poten ial de angajare
a for ei de munc , considerându-se c omajul provine, par ial, din
neadecvarea dintre ofertele de locuri de munc i cererea pentru acestea
(provenind din calitatea neadecvat cu cererea de pia ). Este, în special,
situa ia întâlnit în domeniul hotelier i al restaurantelor.
Din punct de vedere general, statul intervine în economie prin politicile
economice pe care le aplic , în vederea asigur rii i men inerii unei cre teri durabile i
echilibrate. Astfel, statul dispune de anumite mijloace, pentru a ac iona, în mod direct sau
indirect, asupra pie ei muncii:
- prin intermediul politicii bugetare, adoptând o politic de relansare a
cererii globale;
- prin intermediul politicii legisla iei fiscale, favorizând utilizarea factorului
for ei de munc , în detrimentul capitalului (de exemplu, prin sc derea
contribu iilor asupra salariilor);
- prin intermediul educa iei, ac ionând asupra îmbun t irii form rii
profesionale a indivizilor, pentru a le spori ansele ca ace tia s poat fi
angaja i.
Dintre instrumentele de politic economic , în afara politicilor bugetare, monetare
i a celor privind for a de munc , aflate la îndemâna statului, mai pot fi men ionate1:
- politica în domeniul concuren ei, ce vizeaz reglementarea practicilor ce
distorsioneaz jocul liber al concuren ei pe pia , condamnând practicile
anti-concuren iale i abuzul de pozi ie dominant ;
- politica reparti iei veniturilor, care se exercit de c tre stat asupra
distribu iei valorii ad ugate, sprijinind, cu prioritate, ob inerea de venituri
suplimentare pentru gospod rii (prin salarii) sau pentru întreprinderi (sub
forma profiturilor).

1
Beatrice de la Rochefoucauld, Economie du tourisme, Bréal editions, Rosny, 2002, p. 126

74
 În materie de politic economic trebuie f cut distinc ia între politicile
conjuncturale i cele structurale1.
• Politicile conjuncturale sunt politici de macroeconomie, ce constau în ac ionarea
asupra mecanismelor pe termen scurt (pre uri, venituri, moned na ional ,
cheltuieli publice) i în restabilirea echilibrelor, fie pentru a ie i dintr-o criza
temporar , fie pentru a modera o „supraînc lzire” temporar a economiei.
Tendin a actual a politicilor conjuncturale este cea de liberalizare a pre urilor, de
dereglementare monetar i de introducere a unei mai mari flexibilit i a pie ei
munci.
• Politicile structurale sunt politici ce pun în aplicare reformele profunde, ale c ror
efecte nu vor fi perceptibile decât pe termen mediu i lung (pe pia a monetar , a
for ei de munc , dereglementarea monetar i financiar , dereglementarea i
flexibilitatea timpului de munc , sc derea costului for ei de munc etc.)

5.2.3. Limitele interven iei statului

Criza din anii 1970 a coincis cu revizuirea profund a concep iilor statelor fa de
pierderile de eficacitate i a instrumentelor utilizate, care nu mai pot împiedica cre terea
omajului i încetinirea cre terii economice.
Politicile de tip keynesist i modelul statului interven ionist sunt profund criticate
de economi tii liberali (care accentueaz superioritatea mecanismelor de pia i caren ele
statului). În acela i timp, mondializarea economiei pune problema eficacit ii politicilor
economice na ionale.
Practic, constrângerile privind mediul economic interna ional, în special cel din
Europa, s-au amplificat. Corelarea politicii bugetare a statelor na ionale, membre ale
Uniunii Europene, cu politica bugetar la nivelul comunitar este recunoscut , deja, ca o
necesitate. Odat cu semnarea, în anul 1991, a Tratatului de la Maastricht, UE a impus
marje de manevr foarte limitate rilor semnatare, în special pe cea de men inere a
deficitului public sub limita de 3% din PIB.
Pe de alt parte, politica monetar dus de Banca Central European se
concentreaz pe inerea sub control a infla iei, pentru a putea men ine marile echilibre
macroeconomice. Dar, inând seama de aprecierea monedei euro fa de dolarul
american, iner ia politicilor economice duce la pierderi însemnate pentru rile membre
ale UE. O cre tere a puterii monedei unice europene încetine te cre terea economic
european , în principal, datorit sc derii exporturilor.

5.2.4. Sectorul public i politicile în turism

Termenul de « sector public » se refer , în sens larg, la toate organismele statului,

atât cele centrale, cât i administra iile regionale i locale. Sunt utiliza i o serie de al i
termeni asocia i conceptului de sector public: servicii publice, administra ie public ,
guvern sau stat.
Alocarea puterii formale i a resurselor necesare unor agen ii publice este
reglementat printr-un sistem complex de legi, conven ii i institu ii. Preocup rile acestor
agen ii publice s-au extins de-a lungul timpului, odat cu sporirea sarcinilor
1
Idem, pp. 131-132

75
guvernamentale. Turismul se num r printre acele domenii în care implicarea statului a
crescut.
Politica public reprezint esen a activit ii guvernamentale. Realizarea politicii
publice, inclusiv cea din turism, reprezint , în primul rând, o activitate politic . Pe de alt
parte, politica public este influen at de caracteristicile economice, sociale i culturale
ale societ ii, precum i de structurile formale ale societ ii, precum i de structurile
formale ale guvernului1.
De i exist diferen e importante între politicile din turism aplicate în diferitele ri
ale lumii, pot fi identificate, totu i, câteva tr s turi comune ale acestora. Astfel, politicile
turismului interna ional în rândul rilor dezvoltate ar putea fi împ r ite în patru etape
distincte (vezi tabelul nr. 5.1).
Implicarea direct a guvernului, reglementarea politicilor de mediu i de
marketing în turism prezint o importan deosebit în dezvoltarea regional , de i
implicarea direct a guvernului în infrastructura turistic s-a diminuat foarte mult, în
ultima perioad , punându-se accentul mai mult pe dezvoltarea parteneriatelor de tip
public-privat i pe auto-reglementarea industriei turismului.

Tabelul nr.5.1 :Politicile interna ionale în turism, din anul 1945 i pân în prezent
Perioada Caracteristici
1945-1955 Desfiin area sau îmbun t irea unor reglement ri privind vama,
poli ia, moneda na ional , s n tatea, în perioada de dup cel de
al doilea R zboi Mondial
1955-1970 Implicarea guvernului în marketingul turismului, în scopul
cre terii încas rilor poten iale
1970-1985 Implicarea guvernului în realizarea infrastructurii turistice i
utilizarea turismului ca instrument de dezvoltare regional
1985-prezent Utilizarea continu a turismului ca instrument de dezvoltare
regional , fiind acordat o aten ie sporit problemelor de mediu,
limit rii implic rii directe a guvernului în formarea
infrastructurii turistice i accentul pus pe dezvoltarea
parteneriatului public – privat i pe autoreglementarea industriei
Sfâr itul anilor 1990- Pe lâng tr s turile perioadei 1985 - pân în prezent, începând
prezent din anii ’90 ne afl m într-un stadiu al politicii turismului
interna ional marcat de normative i întelegeri interna ionale
referitoare la mediu, la comer ul cu m rfuri i servicii la
investi ii i la transportul de persoane
Surse : OECD, Government Policy in the Development of Tourism, Paris, 1974;
Hall, C.M., Tourism Planning: Policies, Process and Relationships, Prentice Hill,
Harlow, 2000 i Hall, C.M. and Jenkis, J., Tourism and Public Policy, Routlege,
Londra, 1995.

Guvernele din întreaga lume, indiferent de ideologia lor, consider turismul ca

fiind un fenomen pozitiv, majoritatea politicilor fiind destinate dezvolt rii acestei

1
Hall, C.M., The role of government in the management of tourism: the public sector and tourism policies,
în “The Management of Tourism”, Sage Publications, editat de Lesley Pender i Richard Sharpley,
Londra, 2005, p. 218

76
industrii. De i turismul este privit, adesea (pe bun dreptate), ca un sector cvasiprivat de
activitate, agen iile guvernamentale, ca i administra iile publice regionale i locale, au
utilizat, tot mai mult, turismul ca pe un instrument de dezvoltare regional , îndeosebi în
zonele cu omaj ridicat i în zonele defavorizate din punct de vedere economic.
Guvernele creeaz climatul economic favorabil dezvolt rii industriei turismului,
asigur infrastructura general necesar i cadrul educa ional pentru preg tirea for ei de
munc în turism, stabilesc cadrul normativ în limitele c ruia s î i desf oare activit ile
operatorii economici i au un rol activ în marketing i în promovarea turistic , în special.
Fiecare guvern trebuie s - i conceap propria politic în domeniul turismului, atât
la nivel na ional, cât i pe plan regional. Adoptarea unei filozofii de tip „laissez faire” i
neimplicarea guvernului înseamn , de fapt, favorizarea unui climat nefavorabil în rela iile
dintre gazde (prestatorii de servicii turistice) i oaspe i (turi ti), precum i un lobby anti-
turism. Numai turi tii extrem de hot râ i i aventurierii vor vizita locuri unde tiu c ar
putea s nu fie bine primi i i unde nu se vor afla în siguran .

5.2.5. Principalele roluri i func ii ale statului în turism

Accep iunea în care va fi utilizat, în continuare, termenul de „stat” înglobeaz

întregul aparat prin intermediul c ruia, guvernul, ca putere executiv , î i exercit puterea.
El cuprinde politicienii ale i, cei afla i in func ii de demnitari ai statului, func ionarii
publici din ministere, agen ii guvernamentale i alte institu ii ale statului, precum i
numeroase reglement ri referitoare la func ionarea acestora.
Func iile statului influen eaz turismul în propor ii diferite, de la o ar la alta.
Gradul în care fiecare func ie în parte este legat de anumite politici în turism depinde de
obiectivele specifice ale institu iilor, grupurilor de interese i indivizilor implica i,
precum i de jurisdic ia aplicabil politicii respective. Uneori, statul reu e te s ac ioneze
ca un bun coordonator, dar frecvent, unele dintre deciziile sale pot produce confuzie
pentru mul i dintre operatorii din turism. De exemplu, în timp ce o parte a unui guvern
(anumite ministere) promoveaz ac iuni de conservare a mediului, într-o anumit zon , o
alt parte poate încerca s încurajeze dezvoltarea turismului de mas , pentru a atrage
investi ii i a spori num rul locurilor de munc .
Func iile statului influen eaz , într-o anumit m sur , dezvoltarea turismului.
Guvernele creeaz cadrul de desf urare a activit ii turistice, reglementând, de exemplu,
ratele de schimb valutar, ratele dobânzilor i influen ând, astfel, încrederea investitorilor.
De asemenea guvernul asigur infrastructura general i necesarul educa ional pentru
turism, stabile te cadrul legislativ i normativ pentru desf urarea activit ii i joac un
rol activ în promovare i marketing. În plus, turismul este atractiv pentru guverne
deoarece poate crea aparen a ob inerii unor rezultate pe termen scurt ale ini iativelor
politice, de exemplu, cre terea num rului de vizitatori (turi ti) i crearea de noi locuri de
munc .
În general, statul îndepline te urm toarele func ii1:
- Ini iator i produc tor
- Protector i factor de sprijin
- Autoritate de reglementare

1
Davis, G., Wanna, J. Warhurst, J. i Weller, P., Public Policy în Australia, Allan and Unwin, St.
Leonards, 1993

77
 - Arbitru i distribuitor de resurse
- Organizator.
Fiecare dintre aceste func ii afecteaz diferite aspecte (laturi) ale turismului, cum
ar fi dezvoltarea, marketingul, politica, planificarea i dezvoltarea.
Conform altor opinii1, au fost identificate 7 func ii (sau roluri) ale guvernului,
legate de turism: coordonarea, planificarea, legiferarea i reglementarea, rolul de
antrepenor (întreprinz tor) i de manager, stimularea, rolul social al turismului i rolul
mai cuprinz tor, de protector al interesului public.
a) Coordonarea
Func ia de coordonare se refer la rela iile oficiale, institu ionalizate, existente
între re elele de organiza ii, interese i indivizi. Datorit naturii dispersate a turismului în
cadrul economiei i a sistemului guvernamental, coordonarea, în cazul turismului, are loc
atât în plan orizontal, de exemplu între diferite agen ii guvernamentale responsabile de
diferite activit i legate de turism, aflate la acela i nivel (na ional, regional sau local), cât
i între diferitele niveluri de administra ie (de la cel na ional, pân la cel regional,
jude ean i local).
Probabil c , dintre toate func iile guvernului, coordonarea poate fi considerat a fi
cea mai important . Implementarea cu succes a tuturor celorlalte roluri este, în linii mari,
dependent de abilitatea guvernului de a coordona i echilibra diferitele sale roluri în
procesul de dezvoltare a turismului.
Necesitatea unei strategii de coordonare a turismului a devenit un adev rat truism
al marketingului, politicii i planific rii în turism.
Coordonarea se refer , în principal, la func ionarea, în strâns corelare, a
diferitelor agen ii sau institu ii cu atribu ii în domeniul turismului, pentru ca eforturile lor
s fie coerente i convergente. În statele federale, precum Austria, Germania, SUA,
Canada, India, coordonarea devine i mai important (dar i mai complicat ), datorit
existen ei unor for e politice puternice, atât la nivel na ional, cât i la nivelul statelor
componente.
Coordonarea se realizeaz în privin a a dou aspecte distincte: cel administrativ i
cel al politicilor. Necesitatea coordon rii administrative apare ca rezultat al acordului
asupra dezideratelor obiectivelor i politicilor ce urmeaz a fi aplicate, p r ile nefiind
hot râte, adeseori, asupra mecanismului care s stea la baza coordon rii sau atunci când
exist inconsisten e ale implement rii.
Necesitatea coordon rii politicilor apare atunci când exist conflicte între
obiectivele politicii ce trebuie coordonate i implementate. Cele dou tipuri de
coordonare sunt, uneori, greu de deosebit între ele, coordonarea însemnând c , la un
moment dat, o politic sau o decizie este dominant fa de celelalte.
Coordonarea reprezint o activitate politic i, din aceast cauz , poate fi extrem
de dificil de realizat, mai ales în cazul turismului, unde sunt implicate mai multe p r i în
procesul decizional. Probabil c nu exist o alt industrie, în cadrul economiei, care s fie
legat de produse i servicii atât de diverse i diferite, a a cum este cea a turismului2.
Necesitatea coordon rii devine stringent tocmai atunci când se constat c ea nu
se realizeaz , c nu exist . În majoritatea cazurilor, coordonarea are loc într-o manier

1
Hall, C.M., The role of government in the management of tourism: the public sector and tourism policies,
în “The Management of Tourism”, editat de Lesley Pender i Richard Sharpley
2
Edgell, D.L., International Tourism Policy, Van Nostrand Reinhold, New York, 1990, p. 7

78
relaxat , ce nu necesit aranjamente formale. Dar, pe de alt parte, o situa ie conflictual
se poate dovedi la fel de productiv în privin a formul rii noilor idei sau strategii de
rezolvare a problemelor. Mai mult, modalitatea coordon rii va fi specific pentru fiecare
problem în parte. O strategie coordonat pentru dezvoltarea turismului tinde s indice
existen a unor divergen e de opinie asupra direc iei de evolu ie a acestuia i poate
necesita atât m suri administrative, cât i politice.
Rela ia dintre industria turismului i agen iile guvernamentale din acest domeniu
na te, frecvent, întreb ri referitoare la m sura în care rezultatele politicilor stabilite
conduc la efecte în interesul public, na ional sau regional (local) sau dac nu cumva
servesc unor interese înguste, sectoriale ori unor grupuri de interese private.
Posibilitatea creerii unei re ele de politici a unor eforturi conjugate între agen iile
din sectorul public i industria turistic pia a scade, atunci când politicienii ale i nu
acord o importan deosebit dezvolt rii turismului i î i îndreapt aten ia, în schimb,
asupra unor aspecte precum nivelul omajului, infrac ionalitate, securitate na ional i
mediu înconjur tor.
Un rol deosebit îi revine statului în coordonarea proiectelor de amenajare a
teritoriului1, A a cum regiunile (în România, în special jude ele) au responsabilit i în
privin a amenaj rii teritoriului, i statul are obliga ia de a fixa priorit ile teritoriale, în
func ie de obiectivele pe care i le fixeaz în privin a amenaj rii teritoriului i, evident, în
finan area acestor lucr ri. Acest rol, de coordonare a activit ilor de planificare turistic a
teritoriului îi revine guvernului, prin ministerul sau autoritatea na ional de resort, care
trebuie s colaboreze cu autorit ile regionale i locale în aceast privin .
Rolul de coordonator al statului trebuie în eles i prin prisma elabor rii
reglement rilor necesare pentru asigurarea cadrului optim de desf urare a activit ii
turistice, precum i a exercit rii controlului asupra modului în care organizatorii de
turism i prestatorii de servicii turistice respect aceste reglement ri, i, în general,
legisla ia în vigoare2.
b) Planificarea
Func ia de planificare se refer la procesul de preg tire a unui set de decizii pentru
o ac iune viitoare, menit s realizeze dezideratele urm rite, prin utilizarea mijloacelor
necesare.
Planificarea public în turism se realizeaz sub diferite forme (de exemplu:
programe de dezvoltare, de infrastructur , amenajare a teritoriului, promovare, marketing
etc.) i implic institu ii sau agen ii ale statului, la diferite niveluri (na ional, regional,
local, sectorial)3.
c) Legiferarea i reglementarea
Guvernul de ine o serie de competen e i prerogative în vederea legifer rii i
reglement rii, în baza c rora influen eaz , în mod direct i indirect, turismul. Este vorba
despre ini ierea unor legi, ce urmeaz a fi supuse aprob rii parlamentului, sau de
adoptarea unor ordonan e sau hot râri ale guvernului, ce vizeaz turismul, în mod direct
sau indirect.

1
Goureaux, P., Economie Touristique, editions B.P.I, Clichy, 1997, p. 59
2
Minciu, Rodica, Economia turismului, edi ia a III a, rev zut i ad ugit , Editura Uranus, Bucure ti, 2004,
p. 112
3
Hall, C.M., Tourism and Politics: Policy, Power and Place, John Wiley & Sons, Chichester, 1994

79
 Nivelul i sfera reglement rilor guvernamentale în turism tind s se extind i s
aib o importan sporit pentru întreprinz torii din turism, întrucât asemenea
reglement ri pot determina costuri pentru industria de profil sau pentru vizitatori (turi ti),
fiind amenin at , astfel, fie profitabilitatea activit ii, fie atractivitatea produselor turistice
oferite.
d) Func ia de produc tor (antreprenor) i de manager
De-a lungul timpului, statul a avut o func ie antreprenorial cu impact substan ial
în domeniul turismului. Astfel, guvernele i administra iile regionale i locale nu
realizeaz doar infrastructura necesar (c ile de acces, sistemele de canalizare i
alimentare cu ap , cu energie i alte utilit i), ci de in i administreaz societ i
comerciale sau regii de transport, precum companiile aeriene sau cele de c i ferate.
De asemenea1, statul îndepline te i func ia de produc tor de servicii turistice i,
implicit, de manager al unor societ i comerciale, precum i al activit ii de turism, în
general.
Asigurarea infrastructurii generale este considerat 2 o îndatorire a autorit ilor
publice, pentru facilitarea dezvolt rii turistice, iar guvernul poate direc iona, cu prioritate,
astfel de investi ii, c tre anumite zone ale rii respective.
Prin sistemul institu iilor sale, statul poart r spunderea organiz rii i bunei
func ion ri a unor servicii publice, de interes general, cum sunt cele de protec ie a
mediului, s n tate, înv mânt, cultur , toate acestea având impact direct asupra
turismului, precum i pe aceea de a realiza i administra rezerva ii naturale i parcuri
na ionale, de amenajare a unor porturi de agrement, aeroporturi, exploatarea unor izvoare
termale sau balneare, dar i de administrare a unor elemente ale patrimoniului cultural.
În domeniul turismului, rolul statului, de produc tor de servicii publice, se
diminueaz treptat, impunându-se, tot mai mult, rolul acestuia, de manager, care este
preocupat, într-o m sur sporit , de promovarea produselor respective, dar i de
competitivitatea acestora.
e) Stimularea
Ac iunile întreprinse de guvernul unei ri pentru stimularea dezvolt rii turismului
pot fi clasificate3 în cel pu in trei categorii:
1. – acordare de stimulente financiare, cum ar fi dobânzile sc zute la credite sau
amortizarea cheltuielilor cu infrastructura turistic (în special, pentru unit ile de
g zduire i pentru echipamentele de transport turistic);
2. – finan area cercet rii publice în domeniul turismului, ale c rei rezultate pot
conduce la dezvoltarea acestui sector;
3. – ac iuni i activit i de promovare, menite fie s genereze cererea turistic , fie
s promoveze unele investi ii, având ca scop încurajarea investi iilor majore în
atrac iile i facilit ile turistice.

Întrucât rolul guvernului în promovare este major în domeniul turismului, aceasta

este considerat a fi o func ie separat .

1
Minciu, Rodica, op. cit., p. 112
2
Pearce, D., Tourist Organizations, Longman Scientific and Technical, Harlow, 1992, p. 11
3
Mill, R. i Morrison, A.M., The Tourism System: An Introductory Text, Pretince-Hall International,
Englewood Clifs, New Jersey, 1985

80
 f) Guvernul i turismul social
Turismul social presupune sprijinirea grupurilor sociale defavorizate din punct de
vedere economic ( omeri, pensionari, familii monoparentale, persoane cu dizabilit i etc.)
pentru a avea acces la practicarea unor forme de turism, în special cele de odihn i
tratament balnear.
Încurajarea i sprijinirea, de c tre stat, a turismului social, se justific prin faptul
c obiectivele sale individuale i colective corespund percep iei c toate m surile
întreprinse de societatea modern trebuie s asigure mai mult echitate, dreptate,
demnitate i o calitate îmbun t it pentru to i cet enii1.
Dezvoltarea ideologiei conservatoare, în societatea vestic , având ca scop
reducerea interven iei guvernului în via a economic i privat i concentrarea asupra
interesului privat, nu asupra celui public, a condus la un declin substan ial al sprijinului
acordat turismului social, în ultimii ani, de i, în m suri diferite, astfel de m suri de sprijin
din partea guvernului, pentru turismul social, se p streaz , înc , în multe ri.
g) Guvernul, ca protector al interesului public
Guvernul are, între altele, i rolul de a proteja interesul public i nu de a r spunde
nevoilor unor sectoare, ale unei industrii specifice, precum cea a turismului. De-a lungul
timpului, planificarea public a fost realizat , în mare parte, pentru echilibrarea unor
interese concurente, din cadrul unei economii na ionale.
Protejarea intereselor locale sau minoritare, precum cele ale unor grupuri etnice,
culturale sau religioase, a reprezentat i reprezint o preocupare continu a guvernelor2.
Ca atare, politica turistic trebuie considerat ca fiind subordonat politicilor
guvernamentale mai ample, din domeniul economic, social i al mediului, pentru a
r spunde intereselor na ionale sau publice mai generale.

Cel pu in alte dou func ii ale statului, altele decât cele men ionate anterior, au o
importan tot mai mare pentru turism, respectiv cea de stimulare i cea de reglare, la
care se mai poate ad uga i atribu ia de control, adesea înglobat în func ia de
coordonare i supraveghere3.

1) Func ia de promovare
Statul are i responsabilitatea de a asigura promovarea rii respective, a
regiunilor i zonelor sale, ca destina ii turistice, atât pe pia a intern , cât, mai ales, pe
pie ele str ine. Promovarea trebuie s se realizeze în mod unitar, în cooperarea cu
asocia iile profesionale i cu patronatele din turism, precum i cu autorit ile regionale i
locale, care ar trebui s cofinan eze, de altfel, ac iunile, activit ile i materialele de
promovare turistic .
Func ia de promovare, încredin at , de regul , unor organisme guvernamentale
specializate, const în antrenarea statului, din punct de vedere administrativ i financiar în
ac iuni (campanii) de marketing i promovare destinate stimul rii cererii interna ionale
sau interne, iar, în unele cazuri, atragerii de investi ii.

1
Haulot, A., Social Tourism: current dimensions and future developments, în “Tourism Management”,
edi ia a doua, 1981, p. 212
2
Hall, C.M., op. cit., (2005), p. 228
3
Minciu, Rodica, op. cit., p.112

81
 Chiar dac sus in torii economiei liberale de pia pledeaz , tot mai mult, pentru
libertatea de op iune a consumatorului i nu pentru promovarea firmelor de c tre guverne,
urmând ca decizia consumatorului s fie suveran în alocarea resurselor na ionale1, nu
trebuie sc pat din vedere necesitatea realiz rii unei ac iuni unitare de promovare
turistic a unei ri ca destina ie turistic , iar rolul de coordonare, în acest scop, nu poate
s i-l asume decât guvernul acelei ri. Campaniile promo ionale de mare anvergur nu
pot fi suportate (datorit costurilor ridicate) de c tre firmele de mici dimensiuni, ce
ac ioneaz în turism, iar pe pia a interna ional conteaz , în primul rând, imaginea unei
ri, ca destina ie, înainte de a se putea pune problema promov rii acesteia, ca destina ie
turistic , a unei regiuni sau sta iuni turistice apar inând rii respective.
2) Func ia de reglare
Orice stat care încearc s - i sus in economia na ional se confrunt cu anumite
riscuri, legate de dezechilibre bugetare, de deficitele balan elor de pl i externe, de
deprecierea monedei na ionale etc.
De asemenea, orice politic de reglare, menit s stimuleze turismul sau orice alt
activitate economic , nu poate fi aplicat f r a ine seama de anumite constrângeri2.
Aceste politici se refer , îndeosebi, la m surile monetare i bugetare susceptibile
s dinamizeze oferta i/sau cererea turistic , f r a afecta marile echilibre macro-
economice.
A. Politica monetar i turismul
Ansamblul rela iilor ce pot fi stabilite între politica monetar i turism sunt
prezentate în tabelul nr.5.2.

Tabelul nr.5.2.: Rela iile dintre politica monetar i turism

Obiective
Stimularea ofertei Stimularea cererii Limite
Mijloace
Politica monetara Sc derea ratei Sc derea ratei Tensiuni infla ioniste
Controlul dobânzilor dobânzilor • Varia ii în jos:
evolu iei masei - Facilit i pentru - cre terea cererii -scumpirea
monetare pentru împrumuturi i pentru credite importurilor
evitarea infla iei, credite Varia ia ratei de -deficit al balan ei
f r a compromite - Cre terea schimb valutar comer ului exterior
cre terea investi iilor -Deprecierea monedei • Varia ii în sus:
economic Varia ia ratei de na ionale(subevaluare) -dificult i în
schimb valutar -cre terea consumului realizarea
- Aprecierea din partea str inilor exporturilor+cre terea
monedei na ionale -cre terea consumului valorii importurilor
stimuleaz na ional, deoarece -deficit al balan ei
investi iile în schimbul se face în comer ului exterior
str in tate defavoarea monedei
- Deprecierea na ionale
monedei na ionale
– cre terea
perspectivelor unei

1
Durand, Huguette, Gouirand, P., Spinder, J., Economie et politique du tourisme, Paris, 1994, p. 15-17
2
Idem

82
 cereri turistice
importante pe
teritoriul na ional
(cerere intern i
extern )

Sursa: Amare, F.M., Le tourisme à l’heure du désengagement?, în „Les Cahiers

d’Espaces, nr. 21, decembrie 1990, p. 9.

În afara consecin elor posibile asupra turismului, datorate varia iei ratei dobânzii i a
ratei de schimb valutar, este deosebit de dificil de apreciat impactul real al politicii
monetare asupra turismului.
De altfel, în afara facilit ilor privind creditarea, ce vizeaz stimularea ofertei, aceast
politic este rareori aplicat în sprijinul turismului, chiar dac evolu iile monetare au o
inciden incontestabil asupra fluxurilor turistice1.
Astfel, de exemplu, turismul interna ional s-a dezvoltat, adeseori, prin mijloace
bugetare, pentru a face fa problemelor create de o penurie de valut forte.

B. Politica bugetar i turismul

Dup cum se poate observa i din tabelul nr.5.3., mijloacele bugetare pot fi
utilizate, într-un mod mai direct, pentru modelarea ofertei i a cererii turistice:

Tabelul nr.5.3.: Rela iile dintre politica bugetar i turism

Obiective
Stimularea ofertei Stimularea cererii Limite
Mijloace
Politica bugetar La nivelul La nivelul Cheltuielile statului
Stabilirea volumului cheltuielilor cheltuielilor -Deficit bugetar
cheltuielilor statului - Împrumuturi -cre terea Încas rile statului
i reparti ia acestor bonificate credite ajutoarelor -Deficit bugetar
cheltuieli speciale financiare (de
- Ajutoare pentru exemplu:
exporturi promovarea
La nivelul cecurilor de
încas rilor vacan )
- Sc derea -cre terea
impozitelor i veniturilor
taxelor popula iei
- Exoner ri, La nivelul
deduceri fiscale încas rilor
-Sc derea
impozitelor i
taxelor
-Diminuarea
contribu iilor sociale

1
Idem, p. 16

83
 Sursa: Amare, F.M., Le tourisme à l’héure du désangagement, în „Les Cahiers
d’Éspaces”, nr. 21, decembrie 1990, p. 9

Efortul financiar al statului, în favoarea turismului, este dificil de cuantificat. De

fapt, nu numai bugetul administra iei na ionale a turismului trebuie luat în calcul, ci i,
par ial, bugetele altor ministere, precum cel al Agriculturii, al Transporturilor, al
Amenaj rii teritoriului, al Economiei, al Culturii, al Educa iei, al Mediului etc. La
acestea, se adaug eforturile financiare ale colectivit ilor locale.

84
 Capitolul VI – Resursele umane în turism
Al turi de poten ialul turistic natural i antropic i de echipamente, respectiv baza
tehnico-material , un rol esen ial în realizarea activit ii turistice îl au resursele umane
care asigur func ionalitatea celorlalte componente ale ofertei.
Atrac iile i dot rile au o existen poten ial i devin produse turistice, putând fi
consumate numai ca rezultat al ac iunii factorului uman. Acesta transform resursele
naturale i antropice, din poten iale, în efective. Pe de alt parte, volumul i calitatea
activit ii turistice depind, în mod esen ial, de încadrarea cu personal, respectiv de
num rul i nivelul de calificare al lucr torilor, de profesionalismul i promptitudinea lor.
Evolu ia turismului se afl într-o corela ie direct cu dinamismul i structura
personalului care lucreaz în turism. Mai mult, rolul factorului uman cre te, pe m sura
sporirii exigen elor consumatorilor fa de calitatea serviciilor, pe m sur ce segmente tot
mai largi i mai diverse ale popula iei particip la mi carea turistic , iar în interiorul
fenomenului turistic au loc o serie de transform ri, dintre care, mai ales deplasarea
accentului spre formele activit ii turistice.
La rândul s u, dezvoltarea turismului are consecin e asupra utiliz rii resurselor
umane, în sensul cre rii de noi locuri de munc , determinarea unui nivel relativ ridicat de
instruire i a unei anumite structuri profesionale i pe func ii.

6.1. Particularit ile muncii în turism

Rela ia dintre turism i capitalul uman este complex , o rela ie de

intercondi ionalitate, pentru c fiecare dintre aceste elemente au, deopotriv , rolul de
cauz i de efect. De aceea, orice politic în domeniul resurselor umane trebuie
fundamentat pe cunoa terea caracteristicilor muncii din turism, pe evaluarea intensit ii
i a modului specific de ac iune a for ei de munc asupra produc iei turistice i a
rezultatelor activit ii.
Datorit marii diversit i a activit ilor pe care le înglobeaz , turismul imprim
muncii prestate în acest sector o serie de caracteristici, ce se reflect , îndeosebi, asupra
nevoii de for de munc i a efectelor folosirii acesteia.
Dintre cele mai importante astfel de tr s turi, putem aminti:
-consumul mare de for de munc vie;
-o r spundere material i moral superioar ;
-un nivel relativ ridicat i complex de preg tire;
-existen a unor rela ii directe între lucr tori i turi ti;
-sezonalitate accentuat a activit ii;
-utilizarea muncii cu timp par ial.
1) În domeniul turismului, consumul de munc vie este superior, fa de alte
ramuri ale economiei. Din acest punct de vedere, turismul se încadreaz în tr s turile
fundamentale ale componentelor sectorului ter iar. Necesarul de munc pentru unitatea de
produs este printre cele mai ridicate, în turism, ceea ce presupune un necesar m rit de
lucr tori i conduce la o productivitate mai redus .

85
 Aceast situa ie se datoreaz i faptului c mecanizarea i automatizarea au o
sfer mai limitat de aplicare în turism. Pe de alt parte, chiar dac introducerea
progresului tehnic este posibil , ea nu se recomand în toate cazurile. Înlocuirea omului
cu o ma in nu este solu ia cea mai indicat în domeniul unor servicii, cum ar fi cel de
recep ie, ori în conducerea grupurilor de turi ti (ghid), ace tia dorind ca, m car pe
perioada de vacan , s „evadeze” din lumea ma inilor i s fie servi i de personalul
specializat.
2) R spunderea material i moral decurge din implicarea nemijlocit a unui
num r important dintre lucr torii din turism în procesul servirii consumatorilor i are o
semnifica ie deosebit în selec ionarea i preg tirea personalului.
R spunderea material este determinat de valorile materiale avute în grij pe
care le gestioneaz i le manipuleaz lucr torii din turism: mobilier, echipamente, utilaje,
instala ii, materii prime. La aceste valori se adaug pentru unele categorii de persoane i
responsabilitatea fa de bunurile turi tilor afla i în structurile de primire turistic .
În privin a r spunderii morale se pleac de la premisa c între lucr torii din
turism i consumatori intervin raporturi de natur participativ , diferite de cele din alte
ramuri. Astfel, munca lucr torilor presupune nu numai realizarea unor elemente de ordin
cantitativ (un anumit volum de servicii prestate), dar i îndeplinirea unor cerin e de ordin
calitativ, legate de nivelul servirii sau de gradul de satisfacere a nevoilor consumatorilor.
În aceste condi ii, lucr torii din turism au un rol important în stimularea cererii; în
crearea unei atmosfere de destindere; în formularea deciziei de cump rare; în formarea i
men inerea interesului, din partea turi tilor, pentru un anumit produs turistic, pentru o
anumit destina ie, unitate de cazare, de transport, determinând, de asemenea, revenirea
turistului în acel loc.
Dezvoltarea turismului i sporirea exigen elor consumatorilor antreneaz i o
cre tere a r spunderii materiale i morale a personalului. De aceea, în procesul de
selec ionare a lucr torilor, trebuie s se in seama atât de preg tirea lor profesional , cât
i de anumite calit i morale ale lucr torilor: corectitudine, solicitudine, r bdare,
capacitate de a anticipa nevoile turi tilor.
3) Desf urarea activit ii turistice presupune i un nivel relativ ridicat i complex
de preg tire.
În turism exist un num r important de func ii ce nu necesit o calificare
deosebit , ci una redus : îngrijitoare de cur enie (cameriste), liftier, ajutor de osp tar,
bagajist. În afara acestora, turismul reclam , pe lâng cuno tin ele tehnice specifice
fiec rui sector i un nivel general de instruire i cultur ridicat, care a trebuit s fie
apropiat de cel al turistului.
Lucr torul în turism trebuie s cunoasc una sau mai multe limbi de circula ie
interna ional , s fie în m sur s prezinte i atrac iile din zon ; s poat oferi informa ii
utile privind orarul mijloacelor de transport, despre probleme legate de viz , de
formalit ile la frontier , etc.
De asemenea, lucr torul din turism trebuie s aib un comportament civilizat,
egal fa de to i turi tii; s fie conving tor; s aib capacitatea de adaptare la starea
psihic a turi tilor; s poat promova i între ine un climat relaxant.
La acestea se adaug i faptul c , de multe ori, îndeosebi în perioadele de vârf,
lucr torii trebuie s fac fa unor solicit ri complexe, conexe celor ale func iei pe care o
exercit , ceea ce necesit nu doar o preg tire profesional , dar i o condi ie fizic

86
adecvat . Însu irile fizice, precum i inuta, de i aspecte aparent minore, sunt deosebit de
importante, în rela ia cu consumatorii.
4) Munca în turism se mai caracterizeaz i prin contactul direct între lucr tori i
consumatori i chiar, uneori, într-o anumit propor ie, prin participarea turi tilor la
realizarea serviciului propriu-zis.
Aceast tr s tur solicit un efort continuu, de adaptare a lucr torilor la cerin ele
i personalitatea fiec rui client, precum i un sistem adecvat de comunicare între cei doi
„parteneri”. Participarea nemijlocit a turistului la realizarea presta iei are o serie de
implica ii asupra organiz rii produc iei, consumului, necesarului de personal, etc.
Este nevoie de specializarea unor angaja i pentru astfel de activit i i de anumite
calit i ale lucr torilor, iar pe de alt parte, aceast caracteristic determin o
productivitate a muncii mai sc zut a lucr torilor.
5) Ocuparea sezonier sau temporar (grad înalt de sezonalitate) reprezint o
fluctua ie mare a personalului, fa de alte sectoare de activitate. Atât condi iile naturale,
cât i organizarea vie ii economice i sociale, determin varia ii sezoniere ale intensit ii
circula iei turistice, de la o perioad la alta.
La rândul lor, aceste varia ii determin oscila ii în ocuparea for ei de munc ,
având efecte negative asupra angaja ilor i asupra rezultatelor muncii lor.
Apare, astfel, necesitatea unui num r sporit de lucr tori, chema i s fac fa
cerin elor în perioadele de maxim activitate, i de aici, o reducere a exigen elor în
procesul de selec ie a acestora. Angajarea temporar nu stimuleaz eforturile de cre tere a
nivelului de preg tire, nici din partea agen ilor economici i nici din partea lucr torilor,
rezultatul fiind o calitate mai slab a serviciilor i o productivitate a muncii mai sc zut ,
specificitatea activit ii turistice generând, practic, într-o m sur mai mare decât în alte
sectoare, utiliz ri ale muncii cu timp par ial, i unele modele flexibile ale ocup rii
personalului: angaj ri în perioada de week-end, cu prilejul unor evenimente sau s rb tori,
sau pentru anumite activit i: ghizi, instructori sportivi, etc.
Aceste formule, tot mai r spândite, r spund atât nevoilor proprii ale turismului,
cât i celor ale unor anumite segmente ale popula iei: femei casnice, studen i, pensionari.
Ele creeaz i dificultatea recolt rii for ei de munc , mai ales în situa ia muncii în
„contra-timp”.
La aceste caracteristici ale for ei de munc din turism mai pot fi ad ugate:
-un grad ridicat de feminizare a for ei de munc ;
-mobilitatea ridicat , datorit altor cauze decât sezonalitatea;
În ansamblul lor, particularit ile for ei de munc în turism influen eaz , în mod
nemijlocit, num rul i dinamica lucr torilor, structura acestora, productivitatea muncii,
sistemele de cointeresare i, în mod corespunz tor, politicile de selec ie, de recrutare i
organizarea preg tirii profesionale.

6.2. Productivitatea muncii lucr torilor în turism

Productivitatea muncii constituie, i pentru domeniul turismului, unul din

principalii indicatori ai calit ii activit ii i ai eficacit ii utiliz rii resurselor umane. În
turism, productivitatea muncii prezint o serie de particularit i în privin a tehnicilor de
calcul i a modalit ilor de exprimare.

87
 În primul rând, este vorba de dificultatea determin rii, în termeni reali, a
produc iei de bunuri i servicii turistice i de exprimare a acesteia în unit i specifice.
De asemenea, chiar i atunci când efectele muncii pot fi redate prin informa ii
tehnice, acestea nu sunt suficient de concludente i nu reflect aceea i cantitate de munc .
Pe de alt parte, eterogenitatea activit ii turistice, diferen ele majore între
componentele aceluia i produs turistic, fac dificil g sirea unor indicatori fizici comuni
pentru munca tuturor categoriilor de lucr tori.
Exprimarea valoric – reprezint modalitatea cea mai potrivit de caracterizare
a productivit ii muncii. Ea asigur comparativitate între procese, verigi organizatorice i
ramuri. Aceast modalitate de caracterizare prezint i inconveniente, rezultate din faptul
c nu se eviden iaz consumul de munc , ci doar efectele, care sunt influen ate i de al i
factori extra-umani, cum sunt:
-amplasarea unit ii;
-gradul de înzestrare tehnic ;
-nivelul tarifelor;
-structura turi tilor.
Exprimarea valoric a productivit ii muncii impune anumite rezerve, atunci când
se urm re te dinamica indicatorilor. În acest caz, volumul valoric al serviciilor turistice
trebuie determinat în pre uri comparabile, deoarece cre terea pre urilor nu este rezultatul
exclusiv al infla iei, ci i al îmbun t irii calit ii serviciilor.
Deoarece exprimarea valoric a muncii nu oglinde te, per total, efectul economic
i social al muncii cheltuite, este necesar utilizarea combinat a indicatorilor fizici cu cei
valorici.
Productivitatea muncii în turism ia valori mai mici decât în alte ramuri ale
economiei, datorit consumului mare de munc vie i posibilit ile reduse de introducere
a progresului tehnic. De asemenea, dac se iau în calcul doar efectele directe, imediate,
productivitatea muncii în turism are o evolu ie foarte lent .
Productivitatea muncii în turism este influen at de numero i factori, printre care:

I. Din punct de vedere al importan ei i modului de influen asupra rezultatelor

muncii, deosebim:
-factori direc i;
-factori indirec i.
1) Factorii direc i:
a) nivelul preg tirii profesionale;
b) organizarea muncii;
c) gradul de înzestrare tehnic .

2) Factori indirec i:
a) nivelul pre urilor i tarifelor;
b) structura turi tilor;
c) categoria de confort a unit ilor;
d) amplasarea, în spa iu, a unit ilor;
e) sezonalitatea activit ii.

88
1) Factorii direc i
a) nivelul de preg tire profesional .
Fiecare func ie din domeniul turismului necesit o anumit calificare, ceea ce
permite executarea corespunz toare i într-un timp optim, a atribu iilor aferente acesteia.
Astfel, un nivel mai înalt de preg tire, permite exercitarea, în mai bune condi ii, a
func iilor i ob inerea unor performan e superioare. Orice neconcordan între cerin ele
func iei i preg tirea profesional a angaja ilor se reflect negativ asupra rezultatelor
muncii i, implicit, asupra lucr torului.
b) modul de organizare al muncii.
Rolul acestuia decurge din consumul mare de munc vie i din complexitatea
proceselor economice proprii turismului. Apare, astfel, necesitatea organiz rii tiin ifice a
muncii în scopul reducerii consumului de munc i fluidiz rii activit ii turistice.
Influen a organiz rii muncii se manifest la nivel micro i macroeconomic:
la nivelul turismului, ca ramur a economiei na ionale, organizarea tiin ific
a muncii se concretizeaz în:
-simplificarea structurii organizatorice;
-reducerea num rului de intermediari;
-dezvoltarea i organizarea re elei de unit i, pentru a asigura o mai bun
acoperire a pie ei;
-perfec ionarea sistemului informa ional.
La nivel microeconomic, organizarea muncii const în:
-ra ionalizarea forma iilor de personal;
-îmbun t irea sistemului de normare a muncii;
-organizarea fiec rui loc de munc , astfel încât randamentul s fie maxim;
-simplificarea circuitului informa ional.
c) gradul de înzestrare tehnic
O înzestrare tehnic superioar , cu aparatur de înalt performan , permite
ob inerea unor rezultate mai bune sub aspect cantitativ, concomitent cu servirea mai
rapid i de calitate, a turi tilor.
Gradul de înzestrare tehnic difer sensibil, între compartimente, activit i
turistice, unele fiind, prin specificul lor, mai receptive la progresul tehnic, iar altele mai
pu in receptive. Drept urmare, cre terea gradului de dotare tehnic , ca premis a sporirii
productivit ii muncii, necesit eforturi investi ionale mari.

2) Factori indirec i
Se caracterizeaz prin faptul c ac iunea lor nu este legat în mod nemijlocit de
cantitatea i calitatea muncii cheltuite, ci se exercit asupra condi iilor de desf urare a
activit ii turistice. Ei se manifest în mod aleatoriu, dar influen a lor poate atinge chiar
intensitatea factorilor direc i.
a)nivelul pre urilor i tarifelor i modificarea acestora în timp determin volumul
valoric al activit ii i, în mod implicit, rezultatele muncii cheltuite. Astfel, cre terea
pre urilor i tarifelor, materializat în sporirea volumului încas rilor, conduce la o
anumit cre tere a productivit ii muncii. În realitate, îns , majorarea pre urilor i
tarifelor este un efect al ac iunii conjugate al mai multor cauze, printre care i
îmbun t irea calit ii serviciilor, un rol important revenind infla iei.

89
 De aceea, pentru o caracterizare a nivelului i dinamicii reale a productivit ii
muncii este necesar recalcularea volumului încas rilor în pre uri comparabile. Varia ia
pre urilor i tarifelor este, pe de alt parte, rezultatul structurii tipologice i pe categorii de
confort, ale unit ilor de profil.
Unit ile de categorie superioar de clasificare vor înregistra niveluri mai ridicate
ale productivit ii muncii, de i, în condi iile tehnice egale, efortul lucr torilor i consumul
de munc vie al acestora sunt acelea i cu cele ale angaja ilor din unit ile de categorie
inferioar .
b)sezonalitatea activit ii turistice influen eaz i ea productivitatea muncii.
În principal, sezonalitatea se exprim printr-o concentrare a cererii în anumite
perioade i reducerea, pân la stoparea activit ii, în alte perioade ale anului, influen ând
volumul activit ii, consumul de munc i rezultatele activit ii.
Pentru zonele puternic afectate de sezonalitate, productivitatea muncii va fi, pe
ansamblu, mai mic decât cea înregistrat în alte zone i va avea oscila ii mai ample, de
la un sezon al altul. Absen a imprevizibil a unor condi ii naturale favorabile (zile
însorite, z pad , temperaturi adecvate) poate genera modific ri ale volumului de
activitate, influen ând i rezultatele muncii.
c)structura turi tilor.
Este vorba, în principal, de implica iile distribu iei turi tilor pe cele dou categorii
majore (turism intern i interna ional, turistii str ini, apelând, de regul , la servicii de
categorie superioar , mai scumpe decât media). Rezultatele muncii sunt influen ate i de
structura turi tilor, în func ie de tipul de aranjament solicitat. În cadrul aranjamentelor
organizate, tarifele practicate sunt mai mici.
În categoria factorilor determinan i ai productivit ii muncii în turism pot fi
inclu i:
amplasarea unit ilor fa de principalele orient ri ale fluxurilor de
c l tori;
for ele de atrac ie ale diferitelor zone;
renumele destina iilor de vacan , în rândul turi tilor.
Ace ti factori influen eaz cererea i volumul activit ii desf urate.

Cointeresarea personalului
Remunerarea muncii este considerat a fi o tranzac ie, un schimb între indivizi i
entit i economico-sociale, în calitate de angajatori, aceast tranzac ie având un con inut
economic exprimat de pre ul pl tit de angajator pentru utilizarea for ei de munc .
În realitate, implica iile remuner rii îmbrac i aspecte psihologice, sociale, etice,
decurgând i din contextul în care se desf oar tranzac ia.
Pentru angajat, remunerarea reprezint o surs de venit, prin care acesta î i
asigur existen a, dar care îi ofer i o anumit siguran , interdependen i un anumit
statut social. Ca atare, salariatul va urm rii s ob in un nivel ridicat al veniturilor i
cre terea periodic a acestora.
Pentru angajator, remunera ia reprezint un cost, o cheltuial , care este cea mai
important i care afecteaz rezultatele financiare. Este privit ca o pârghie de dezvoltare,
de atragere i fidelizare a lucr torilor. Orice firm î i are, între obiectivele sale, reducerea
costurilor salariale, în vederea maximiz rii rezultatelor .

90
 Armonizarea intereselor dintre cele dou categorii de parteneri se realizeaz prin
sistemul de remunerare.
Sistemul de remunerare reprezint ansamblul de metode, tehnici, reguli i
principii pe baza c rora se stabile te leg tura dintre dimensiunea rezultatelor ob inute
prin munca depus de angaja i i m rimea p r ii din aceste rezultate distribuit
angaja ilor.
Sistemul de remunerare trebuie s asigure o r splat corect , echitabil , a muncii
depuse de fiecare lucr tor, o recompens pentru performan ele individuale i colective ale
salaria ilor, trebuind s in seama i de realizarea obiectivelor spec ifice oric rei
organiza ii.
Remunera ia îmbrac forma salariului, la care se adaug diferite sporuri, premii i
bonusuri, precum i alte avantaje (participarea salaria ilor la profit) i facilit i (asigurarea
locuin ei, punerea la dispozi ie a unor ma ini, telefoane mobile,etc.).
Sub aspect social i etic, remunera ia înglobeaz i elemente referitoare la carier ,
la perspective de dezvoltare profesional , la statutul social al acestuia, la satisfac ia sa, la
interesul fa de activitatea desf urat .
În stabilirea formelor de remunerare i a nivelului recompenselor este necesar
respectarea unor principii, concentrate pe dou direc ii majore:
1. echitatea;
2. performan a în munc .

1. Echitatea. Se urm re te atât echitatea intern , respectiv realizarea unui

echilibru între nivelul recompenselor, între locurile de munc având cerin e i
responsabilit i apropriate, cât i cele situate în pozi ie radical diferit ; dar i de echitatea
extern , rezultat din compara iile cu oferta altor organiza ii similare sau a altor domenii
de activitate.
Din acest punct de vedere, nivelul salariilor în domeniul hotel rie – restaura ie se
situeaz , în România, printre cele mai reduse, fa de celelalte activit i, ceea ce nu
încurajeaz dezvoltarea turismului i nu-i încurajeaz pe salaria i s abordeze aceste
ocupa ii.
Respectarea principiului echit ii are menirea de a atrage i fideliza personalul, de
a asigura satisfac ia material i psihologic a acestuia. Prin nivelul remunera iei se poate
r spunde cerin elor de competitivitate i de stimulare a activit ii.

2. Performan a în munc – trebuie avute în vedere atât realiz rile personale, cât
i cele de grup, respectiv p strarea unui echilibru între contribu ia lor i rezultatele
economice (profit, productivitate) ob inute în organiza ia respectiv . O activitate
eficient în domeniului turismului (ca i în oricare alt domeniu) presupune o cre tere mai
rapid a productivit ii muncii, fa de cre terea salariului mediu (W1/W0 > S1/S0).
Al turi de criteriul productivit ii muncii, mai sunt avute în vedere i altele, ce decurg din
caracteristicile pie ei muncii, din legisla ia în domeniul salariz rii, importan a domeniului
respectiv în structura ramurilor economice ale unei ri, strategiile privind dezvoltarea
acestora, etc.

91
 Capitolul VII – Serviciile turistice
Serviciile turistice se prezint ca un ansamblu de activit i ce au ca obiect
satisfacerea tuturor nevoilor turistului în perioada în care se deplaseaz i în leg tur cu
aceasta. O parte a activit ilor ce dau con inut presta iei turistice vizeaz , deci, acoperirea
unor necesit i obi nuite, cotidiene, (odihn , hran ), altele prezint caracteristici specifice
turismului i respectiv formelor particulare de manifestare a acestuia.
Prin natura lui, serviciul turistic trebuie s asigure condi ii pentru refacerea
capacit ii de munc , simultan cu petrecerea pl cut i instructiv a timpului liber; de
asemenea, el trebuie astfel conceput, încât, în urma efectu rii consumului turistic,
individul s dobândeasc un plus de informa ii, cuno tin e, chiar deprinderi noi. Numai
astfel se poate vorbi de un con inut al presta iei turistice în concordan cu cerin ele
epocii moderne, cu exigen ele turismului contemporan.
O alt cerin a consumului turistic, la care serviciul turistic, prin con inutul s u,
este chemat s contribuie efectiv, o constituie asigurarea unei odihne active a turistului.
Ca rezultat al cre terii productivit ii muncii i progresului tiin ific i tehnic, se reduce
s pt mâna de lucru, se m resc dimensiunile timpului liber, zilnic i s pt mânal. Acesta
are drept consecin transformarea într-o constant , a timpului de odihn pasiv i,
implicit, sporirea solicit rilor fa de formele odihnei active, stimulate i de efectele
negative ale concentr rii urbane, între care poluarea, stresul etc. Odihna activ tinde,
astfel, s devin o component tot mai important a serviciului turistic, ea reprezint ,
totodat , un procedeu modern, eficient de deconectare, de tratament, ameliorarea
consecin elor nefavorabile ale suprasolicit rii nervoase. Pornind de la aceste premise,
organizatorilor de turism le revine sarcina conceperii unor vacan e, respectiv aranjamente
turistice, cu posibilit i multiple de desf urare a unor activit i recreative: culturale,
artistice, sportive, deprinderea i practicarea unor meserii artizanale, stimularea unor
pasiuni („hobby-uri”) etc., menite s diversifice agrementul tradi ional i s sporeasc
atractivitatea manifest rilor turistice, s r spund criteriilor odihnei active. Aceste
preocup ri sporesc în intensitate, odat cu transformarea turismului în fenomen de mas ,
cu cre terea frecven ei de petrecere a timpului liber în afara re edin ei permanente.
În perioada contemporan se manifest un proces continuu de îmbog ire a
con inutului presta iei turistice, cu noi tipuri de activit i – procese specifice i turismului
românesc – ca expresie a receptivit ii i adaptabilit ii turismului la schimb rile
intervenite în structura nevoilor de consum, a cre terii rolului în formarea i educarea
oamenilor. Ele se pot clasifica în grupe relativ omogene, operând cu mai multe criterii.
Astfel, activit ile înglobate în con inutul presta iei turistice se pot structura în:
servicii legate de organizarea voiajului i servicii determinate de sejur. Serviciile care
asigur voiajul sunt constituite, în cea mai mare parte, din presta iile oferite de
companiile de transport- ele privesc facilit ile i comodit ile de organizare a c l toriei,
calitatea lor determinând op iunea turistului pentru un anumit mijloc de transport sau tip
de aranjament. Tot în aceast categorie sunt incluse serviciile de publicitate turistic ,
precum i alte servicii prestate de agen iile de voiaj. Serviciile de sejur sunt mai
complexe, ele vizeaz satisfacerea necesit ilor cotidiene ale turistului i asigurarea
condi iilor de agrement. Dar, acestora li se mai pot ad uga serviciile cu caractere special,
determinate de unele forme particulare de turism (tratament – în cazul turismului
balneomedical – traduceri, servicii de secretariat, în cazul turismului de congrese etc).

92
 În raport cu importan a fa de mobilul c l toriei i motiva ia cererii, serviciile
turistice pot fi: de baz (transport, cazare, alimenta ie, tratament sau orice alt activitate
ce reprezint motiva ia de baz a c l toriei ca: vân toarea, pescuit, schi, yachting etc., i
complementare ori suplimentare (informa ii, activit i culturale – sportive, închirieri de
obiecte s.a). În general, ponderea cea mai mare o de in serviciile de cazare i alimenta ie,
urmate de cele de transport i de agrement. Raportul dintre serviciile de baz i celelalte
servicii, ca i în interiorul subgrupelor, între diferite presta ii, este diferit, în func ie de
con inutul formelor de turism practicate; astfel, pentru turi tii automobili ti serviciul de
transport nu este inclus în presta ie, ace tia deplasându-se cu mijloace proprii; dar, în
cazul turi tilor care se deplaseaz cu cortul sau rulota, aranjamentele pentru cazare sunt
lipsite de importan .a.m.d.
O alt posibilitate de clasificare a serviciilor folose te drept criteriu natura i
forma de manifestare a cererii. Din acest punct de vedere se întâlnesc servicii ferme
(transport, cazare, programe cultural – artistice etc.), angajate anterior desf ur rii
consumului turistic, prin intermediul agen iilor de specialitate i servicii spontane,
solicitate în momentul în care turistul ia contact cu oferta. Caracterul spontan este
specific presta iilor suplimentare, dar se poate întâlni i pentru presta iile de baz , în
situa ia turistului pe cont propriu. Cunoa terea con inutului acestor categorii de servicii
furnizeaz informa ii privind distribuirea cererii i preferin elor turi tilor, favorizând
organizarea i planificarea unor ac iuni i orienteaz dezvoltarea serviciilor, în vederea
stimul rii cererii.
În func ie de modalit ile de plat sau de rela iile financiare angajate între
prestatori i beneficiari, serviciile pot fi cu plat (majoritatea serviciilor), aceasta
realizându-se anterior presta iei, simultan sau posterior acesteia i gratuite sau sub forma
unor facilit i, costul lor fiind suportat din cheltuielile generale ale organizatorilor de
turism (servicii de publicitate, de intermediere, comision) i având drept scop stimularea
circula iei turistice, asigurarea accesului larg la turism a unor categorii de solicitan i.
Dup natura lor, se poate face o delimitare între serviciile specifice, generate de
desf urarea propriu-zis a activit ii turistice i servicii nespecifice, rezultat al existen ei
unei infrastructuri economico-sociale generale, care se adreseaz , în egal m sur ,
turi tilor i reziden ilor (transport în comun, telecomunica ii, repara ii - între inere,
cultural-artistice etc.)
Serviciile turistice se mai pot structura dup aria de localizare a prest rii lor,
dup forma de prezentare (global sau în activit i independente), dup caracterul lor,
dup formele de turism i modalit ile angaj rii presta iei, în raport cu natura
prestatorilor etc. Toate acestea completeaz imaginea bog iei i variet ii structurale a
presta iei turistice (vezi figura de mai jos) i sugereaz totodat i direc ii i posibilit i de
dezvoltare.

93
 SERVICII TURISTICE

SPECIFICE NESPECIFICE

-TRANSPORT ÎN
INFORMARE
DE BAZ COMUN
INTERMEDIERE -TELECOMUNICA II
TRANSPORT
CULTURAL-ARTISTICE -REPARA II-
CAZARE
ÎNTRE INERE
SPORTIVE
ALIMENTA IE -GOSPOD RIE
RECREATIVE
TRATAMENT COMUNAL I

SPECIALE LOCAL

-FRIZERIE – COAFUR
DIVERSE
-ALTE SERVICII

7.1. Serviciile turistice de baz

Dintre serviciile turistice de baz , vor fi prezentate, in continuare, serviciile de

cazare turistica, serviciile de alimentatie public si cele de agrement.

7.1.1. Serviciile de cazare turistic

În derularea presta iei turistice, cazarea este etapa urm toare transportului,
întrunind, îns , atributele unei componente cu existen de sine st t toare. Serviciul de
cazare, vizeaz , prin con inutul s u, crearea condi iilor i confortului pentru ad postirea i
odihna c l torului. El este produsul a ceea ce se nume te industria hotelier – sector
care, în accep iunea actual , înglobeaz ansamblul activit ilor desf urate în spa iile de
cazare. Serviciul de cazare se prezint ca o activitate complex , decurgând din
exploatarea capacit ilor de cazare, fiind alc tuit dintr-un grupaj de presta ii oferite
turistului pe timpul i în leg tur cu r mânerea lui în unit ile hoteliere.
Dezvoltarea i calitatea serviciului de cazare sunt dependente, în primul rând, de
existen a unei baze tehnico-materiale de cazare (hoteluri, moteluri, hanuri, case de
odihn , cabane, popasuri turistice etc) adecvate, cu dot ri corespunz toare, care s ofere
turi tilor condi ii optime i care s îndeplineasc , dup caz, i alte func ii. În al doilea

94
rând, serviciul de cazare este influen at de dotarea cu personal a capacit ilor de
cazare, de nivelul de calificare a lucr rilor, de organizarea muncii în unit ile
hoteliere. În acest context, insuficien a spa iilor de cazare, echiparea lor
necorespunz toare, neconcordan a între nivelul confortului oferit i exigen ele turi tilor,
ca i num rul mic al lucr torilor sau slaba lor preg tire, influen eaz negativ calitatea
presta iei turistice i, prin intermediul acestora, dimensiunile circula iei turistice i
posibilit ile de valorificare a patrimoniului.

7.1.1.1. Con inutul serviciului de cazare hotelier

Serviciul de cazare hotelier reprezint , al turi de serviciile de transport,

alimenta ie i agrement, una dintre presta iile de baz solicitate de turist pe durata
c l toriei sale i, totodat , un factor important de stimulare a cererii turistice. Con inutul
acestui serviciu este determinat de faptul c obiectivul de cazare îndepline te, pentru
turist, rolul de domiciliu temporar, trebuind, deci, s aib o func ionalitate complex ; de
asemenea, în organizarea serviciilor de cazare se va ine seama c aproape jum tate din
timpul efectiv de vacan este cheltuit de turist în incinta unit ii hoteliere.
În condi iile diversific rii i integr rii obiectivelor de cazare, serviciul hotelier nu
se mai limiteaz la cazarea propriu-zis ; el este completat de o serie de presta ii
suplimentare fiind, în fapt, rezultatul îmbin rii unei variet i de activit i. Gama acestor
presta ii este foarte larg i greu de delimitat în raport cu func ia de baz . Varietatea lor
este dependent de condi iile pe care le ofer baza tehnico-material , sub aspectul tipului
de construc ie, categoriei de confort, gradului de dotare etc.
Printre principalele activit i ce dau con inut serviciului hotelier, conceput în
ideea satisfacerii complexe a cererii turi tilor i c l torilor, se num r :
a. cazarea propriu-zis i activit ile complementare ei;
b. alimenta ia i serviciile produc toare legate de asigurarea acesteia;
c. activit ile cultural-artistice i de agrement;
d. serviciile de informare i intermediere;
e. activit ile comerciale;
f. activit i cu caracter special.
Între aceste servicii (unii autori le numesc func ii ) exist rela ii de interferen ,
iar circuitele lor economice se interfereaz . În raport cu specificul fiec rei unit i
hoteliere, unele dintre aceste activit i pot fi mai dezvoltate, altele mai pu in, unele pot s
lipseasc , dup cum pot s apar i altele, suplimentare. În totalitatea lor, aceasta îns
concur la acoperirea nevoilor consumatorilor, caracterizând activitatea desf urat în
sectorul hotelier.
Cazarea este func ia principal a unit ilor hoteliere, indiferent de m rimea, tipul,
categoria de confort, gradul de dotare al acestora, etc. Ea presupune existen a unui spa iu
i a echipamentului necesar asigur rii condi iilor de odihn i de igien ale turistului.
Odihna turi tilor, în spa iile de cazare, este condi ionat de amplasarea acestora, de
insonorizarea camerelor în raport cu zonele de mare circual ie (sc ri, lifturi, culuoare de
trecere, holuri de sta ionare) din interiorul unit ii, de mi carea personalului etc.
Condi iile de igien sunt dependente de calitatea echipamentului sanitar, de buna
func ionare i între inere a acestora, de existen a obiectelor de inventar destinate igienei
personale i de frecven a înlocuirii lor. Pe lâng acestea, realizarea serviciului de cazare

95
vizeaz crearea condi iilor pentru desf urarea unor rela ii sociale, este necesar existen a
unor spa ii speciale, amenajate pentru primirea turi tilor, desf urarea unor întâlniri cu
prietenii sau cu partenerii de afaceri, organizarea unor manifest ri tiin ifice s.a.
Din categoria serviciilor hoteliere complementare, care întregesc func ia de
cazare, se pot men iona: primirea i distribuirea, în hotel, a coresponden ei turi tilor,
servicii de schimb valutar, p strarea obiectelor de valoare, sp latul i c lcatul lenjeriei,
cur irea hainelor i a înc l mintei, repararea unor obiecte din dotarea turistului,
manipularea bagajelor, asigurarea parc rii autoturismelor etc. Tot în aceast grup se
cuprinde dotarea camerelor, la cererea clien ilor, cu inventar suplimentar (perne, p turi,
paturi, televizoare, frigider, aparatur de gimnastic .a.).
Serviciul de alimenta ie public , de i îndepline te o func ie de baz , nu este
prezent, în mod obligatoriu, în toate unit ile de cazare. Acolo unde func ioneaz , el
presupune existen a unei variet i de compartimente i tipuri de unit i, care s satisfac ,
pentru to i turi tii i în orice moment, atât nevoia de hran , cât i pe cea de agrement.
Prezen a serviciului propriu de alimenta ie public în unit ile hoteliere este tot mai
frecvent . Mai mult, chiar i în cazul obiectivelor de cazare ce nu au unit i proprii de
alimenta ie public se asigur , de regul , m car servirea micului dejun în camer (room-
service), ca serviciu suplimentar.
Activit ile cultural-artistice i de agrement se întâlnesc, cu prec dere, în
cadrul unit ilor destinate în special turistului. Realizarea acestor activit i presupune
existen a unor dot ri adecvate pentru petrecerea timpului i divertismentul turistului:
terenuri de sport, piscine, s li de gimnastic etc., precum i un personal cu calificare de
specialitate, care s asigure instruirea sau supravegherea turi tilor. Tot în categoria
acestor activit i se cuprind i ac iunile ini iate cu turi tii, de natura serilor distractive,
concursurilor .a., pentru care dot rile i personalul nu ridic probleme deosebite. Unele
unit i hoteliere îndeplinesc i func ii cultural-artistice, organizând manifest ri de acest
gen: festivaluri folclorice, de cântece, de dansuri, reuniuni, întâlniri cu oameni de art sau
de cultur , expozi ii, spectacole .a.
Activit ile de informare faciliteaz turistului cunoa terea variet ii ofertei
turistice, a posibilit ilor de petrecere cât mai agreabil a vacan ei. Aceste servicii sunt
asigurate de compartimente de recep ie ale unit ilor hoteliere i sunt oferite verbal, la
cererea turi tilor sau sub forma unor anun uri, pliante, afi e etc., aflate la îndemâna
turi tilor sau amplasate în locurile de trecere. Cu caracter de exemplu, orice unitate
hotelier trebuie s informeze clientela în leg tur cu: programul ac iunilor de agrement
organizate în unitate sau localitate de c tre unit ile specializate (momentul, durata,
pre ul), programul manifest rilor cultural-artistice i sportive, orarul de func ionare a
diverselor unit i prestatoare de servicii, orarele curselor mijloacelor de transport etc.
Serviciul de informare realizat de unit ile hoteliere, este, de fapt, o component a
activit ii de promovare turistic i folose te, de regul , materialele documentare i
informa iile vehiculate cu prilejul campaniilor promo ionale.
Activit ile de intermediere, la fel ca i celelalte servicii suplimentare, au ca
scop satisfacerea cât mai deplin a cerin elor turi tilor. Unit ile hoteliere – în sensul
acestei atribu ii- mijlocesc între turi tii proprii i prestatorii de servicii specializa i:
închirieri de obiecte de uz personal pentru agrement, repararea sau între inerea unor
obiecte din dotarea turistului, rezerv ri de locuri în mijloacele de transport sau în alte
unit i de cazare .a. Între serviciile de intermediere, de o apreciere deosebit se bucur ,

96
din partea turi tilor, mijlocirea închirierii de autoturisme (rent–a-car) de la unit ile
specializate, ca i mijlocirea unor activit i cu caracter special: personal pentru
supravegherea copiilor sau a persoanelor cu dizabilit i, servicii de stenografiere i
traducere, organizarea de congrese, conferin e, simpozioane i ac iunile conexe acestora.
Unit ile hoteliere mai ofer i servicii comerciale, de vânzare a unor produse
necesare turistului pe perioada sejurului, prin magazine sau prin recep ia hotelului.
În afara grupelor de servicii men ionate, unit ile hoteliere pot oferi i alte
categorii de presta ii. Cu cât unitatea beneficiaz de o încadrare superioar , cu atât ea
trebuie s ofere turi tilor o gam mai bogat de astfel de servicii. Se remarc , în general,
preocuparea spre diversificarea serviciilor hoteliere complementare func iei de cazare, ca
urmare a cre terii exigen elor turi tilor, pe de o parte, asigur rii func ion rii permanente a
bazei materiale de cazare i, implicit, a sporirii eficien ei acesteia, pe de alt parte.

7.1.1.2. Hotelurile si serviciile lor

Destinat satisfacerii nevoilor generate de ederea în afara re edin ei permanente,

serviciul de cazare hotelier are un con inut complex, ca rezultat al multitudinii i
diversit ii nevoilor pe care turi tii le manifest cu aceast ocazie, dar i datorit variet ii
formelor de turism c tora trebuie s se adapteze. De asemenea, în identificarea
componentelor serviciului de cazare trebuie avut în vedere faptul c unitatea hotelier
îndepline te, pentru turist, func ia unui domiciliu temporar i c , potrivit unor studii de
specialitate, turistul cheltuie te mai mult de jum tate din timpul de vacan în aceste
spa ii (8-9 ore de odihn pasiv , 2-3 ore de odihn activ , 1-2 ore pentru igien corporal ,
schimbarea inutei etc.).

Câteva criterii de clasificare a hotelurilor

Hotelurile reprezint forma tradi ional de cazare turistic , devenit , în zilele

noastre, o activitate economic integrat , creatoare de numeroase locuri de munc directe
i indirecte i care reprezint i o important surs de venituri valutare (în cazul
turismului interna ional).
De i, în rile cu industrie turistic dezvoltat , hotelurile de in principala pondere
în structura unit ilor de cazare turistic , totu i, ponderea acestora, în ansamblul
categoriilor de mijloace de cazare, se afl în sc dere i cunoa te transform ri profunde, în
ultimii ani. Astfel, hotelurile mici, independente, cu gestiune familial , sunt în sc dere, ca
pondere, în timp ce lan urile hoteliere se afl în plin expansiune1.
Exist mai multe tipuri (categorii) de hoteluri, clasific rile acestora putând fi
realizate în func ie de diverse criterii, precum: func ia (destina ia) de exploatare,
segmentul specific de pia c ruia i se adreseaz etc.
• Astfel, din punctul de vedere al formei de exploatare, de-a lungul timpului, pe plan
mondial s-au consacrat dou forme fundamentale de exploatare (operare) în domeniul
hotelier: hotelurile independente i lan urile hoteliere integrate. Independen a acestora

1
Jug naru I.-D., Managementul restructur rii în turismul românesc de litoral, Tez de Doctorat, ASE,
Bucure ti, 2004, p. 229

97
 se refer la autonomia juridic , financiar i patrimonial a întreprinderii hoteliere, ca
entitate de sine st t toare1.
Exist dou categorii principale de lan uri hoteliere:
a) lan urile voluntare, care grupeaz hoteluri independente;
b) lan urile integrate, constituite din unit i omogene.
Hotelurile independente, nevoite s se adapteze la dinamismul cererii i pentru a
contracara extinderea lan urilor hoteliere integrate (care încheie contracte de franciz sau
de management chiar cu unele hoteluri independente), ajung s se asocieze în lan uri
hoteliere voluntare sau prefer s r mân într-o form de exploatare individual .

Începând cu cel de-al 8-lea deceniu al secolului XX s-a înregistrat un avânt

deosebit în privin a apari iei de noi lan uri voluntare (asocia ii de hoteluri independente)
i de dezvoltare a celor deja existente, ca reac ie la extinderea lan urilor hoteliere
integrate. Un astfel de lan reprezint o uniune benevol de hotelieri independen i, care
promoveaz i dezvolt o marc unic a grupului, de i produsul hotelier oferit poate fi
diferen iat din punct de vedere al arhitecturii i al amenaj rii, dar este relativ omogen din
punctul de vedere al confortului i al serviciului.
Aderen ii unui lan voluntar î i p streaz independen a juridic i financiar , dar
sunt adoptate i aplicate strategii promo ionale i comerciale comune, motiv pentru care
lan urile hoteliere voluntare au mai fost denumite i lan uri de publicitate.
Lan urile hoteliere integrate au drept scop dezvoltarea i comercializarea unor
produse hoteliere coerente i omogene, existând un control direct sau indirect asupra
hotelurilor ce poart firmele (m rcile) lan urilor, fie prin proprietatea total asupra
hotelurilor componente, fie prin contracte de gestiune sau prin contracte de franciz .
O coordonat de baz a strategiilor comerciale adoptate de marile grupuri
hoteliere o reprezint segmentarea ofertei, prin care se urm re te satisfacerea mai multor
segmente de clientel . Segmentarea ofertei unui astfel de grup se materializeaz , practic,
în dezvoltarea mai multor lan uri hoteliere integrate, distincte, ce propun produse proprii.
În func ie de specificul lor, precum i de num rul de hoteluri de inute, grupurile
hoteliere pot fi clasificate în trei mari categorii:
a) grupuri hoteliere ce reunesc mai multe lan uri;
b) grupuri hoteliere ce reunesc un singur lan independent;
c) grupuri ce i-au creat o re ea de unit i cu activitate hotelier de tip „club” (cel
mai important i mai cunoscut fiind Club Méditerranée).
Dac lan urile voluntare constituie „simple” în elegeri între proprietarii
independen i de hoteluri, lan urile integrate ofer un produs coerent i omogen, sub
conducerea unui „stat major” unic, care elaboreaz strategia de extindere a acestuia, prin
înfiin area de noi hoteluri, planific structura organizatoric , asigur un sistem comun de
gestiune i coordoneaz angajarea i preg tirea profesional a personalului.
Una dintre diferen ele importante, ce distinge activitatea hotelier din SUA de cea
din Europa, este reprezentat de ponderea diferit a hotelurilor independente fa de cea a
hotelurilor apar inând lan urilor integrate. De exemplu2, între 1987 i 1997 numai 12%

1
Lupu N., Strategia de concentrare a întreprinderilor de turism, Ed. Economic , Bucure ti, 2003, p. 135
2
Powers Tom, Barrows Clayton W., Introduction to management in the hospitality industry, 8th ed., Editura
John Wiley & Sons, Hobuken, New Jersey (SUA), 2004, p. 262

98
dintre hotelurile nou deschise în SUA, în acea perioad , erau hoteluri independente, în
timp ce în Europa, numai cca 20% dintre hoteluri care apar ineau unui lan hotelier.
Prezen a tot mai puternic a lan urilor de unit i de cazare în Europa a determinat
schimb ri în oferta tradi ional de cazare hotelier , reprezentat , îndeosebi, din unit i
modeste, demodate, dar i din propriet i scumpe, gen palat, în timp ce segmentul de
mijloc al pie ei de cazare era aproape inexistent. Unele grupuri hoteliere dintre cele mai
mari, precum ACCOR, CHOICE Hotels Europe sau NH Hotels SA Spania, i-au deschis
unit i hoteliere apar inând lan urilor lor, în cadrul c rora tariful pe camer este de cca
100 Euro. S-a putut remarca, astfel, c hotelurile europene se orienteaz fie spre unit i
pentru pia a turismului de mas , care asigur servicii atât pentru c l toriile în scop de
afaceri, cât i pentru c l toriile de pl cere, dar i spre hoteluri de ni , care asigur un
segment de pia int îngust i bine definit.
Turistul care c l tore te în scop de afaceri a devenit tot mai preten ios (în special
în privin a unor facilit i precum conexiunile internet) i prefer hotelurile de lan , pe care
tie c se poate baza, în detrimentul unit ilor de cazare independente. De asemenea, s-a
mai putut observa c hotelierii care au trecut de la statutul de independen i, la includerea
unit ilor lor în lan uri de marc , au înregistrat cre teri semnificative ale gradului de
ocupare. Performan ele mai slabe ale hotelurilor independente se datoreaz , în mare
m sur , performan elor moderate în vânz ri, rezultate din lipsa unui nume de marc
recunoscut, dar i faptului c nu st pânesc bine nivelul costurilor, înregistrând cheltuieli
mai mari pe camer , raportate la nivelul veniturilor. Cheltuielile de marketing, mai reduse
cu cca 10%, în cazul unit ilor independente, fa de hotelurile de lan , nu fac decât s
agraveze situa ia independen ilor.
• O clasificare a hotelurilor se poate realiza în func ie de nivelul pre urilor (tarifelor)
practicate de acestea1.
• Dup acest criteriu, deosebim:
a)Hotelurile cu servicii limitate i pre uri mai joase, care ofer , de obicei, doar camere de
cazare, f r spa ii func ionale pentru întâlniri i cu posibilit i limitate în privin a
serviciilor de alimenta ie pentru turi ti. Astfel de unit i mai sunt clasificate ca hoteluri
„economice” sau „pentru un buget redus”.
b)Hotelurile cu servicii complete („full service”)
Acestea ofer o gam larg de facilit i i atrac ii, având mai mult spa iu pentru
public, s li pentru întâlniri i facilit i pentru serviciile de alimenta ie.
c)Hotelurile de lux
Acestea au, de obicei, între 150 i 400 de camere, decoruri i finisaje de calitate
ridicat , de clas superioar , care pot fi unicat, în cazul unor hoteluri independente i
ofer o gam foarte divers de servicii i facilit i. Dintre aceste facilit i nu lipsesc cele
recreative, s lile pentru reuniuni i serviciu complet în camer (room-service), timp de 24
de ore.
• O alt clasificare important a hotelurilor se poate realiza dup func ia acestora. Din
acest punct de vedere, deosebim urm toarele categorii2:
a) Hotelurile pentru întruniri (reuniuni)
Acestea sunt unit i de mari dimensiuni, cu cca 500 de camere i chiar mai mult.
Ele ofer numeroase s li pentru reuniuni, atât pentru întrunirile în plen, cât i s li de mici
1
Powers Tom, Barrows Clayton W., op. cit., p. 261-263
2
Idem, p. 264-265

99
dimensiuni, pentru întrunirile pe sec iuni ale unor congrese, conferin e etc., iar unele
dintre acestea de in chiar i spa ii expozi ionale proprii. De regul , aceste hoteluri sunt
amplasate în imediata apropiere a unor Centre de Conferin e sau de Congrese
(„Convention Centers”), furnizând facilit i pentru reuniunile de mare amploare sau
manifest rile expozi ionale organizate în localitatea respectiv .
b) Hotelurile comerciale
Comparativ cu hotelurile pentru reuniuni, hotelurile comerciale sunt de
dimensiuni mai mici, având, de regul , între 100 i 500 de camere, având capacitati medii
mai mari in SUA, fata de cele din Europa. În cazul acestora, spa iul pentru public, spa iile
pentru întruniri sunt mai mici, facilit ile de recreare sunt limitate, iar oferta serviciilor de
alimenta ie este mai redus . Astfel de hoteluri sunt amplasate în apropierea unor cl diri
mari de birouri i a unor magazine de vânzare cu am nuntul, precum i lâng centrele de
distrac ie aflate în marile ora e. Se poate constata c hotelurile centrale practic tarife mai
ridicate, pentru a putea amortiza investi iile cu terenurile i a acoperi costurile facilit ilor
pe care le ofer .
• Un alt criteriu de clasificare a hotelurilor îl constituie localizarea acestora. În
func ie de loca ie, putem distinge: hotelurile centrale, amplasate în suburbii,
situate de-a lungul unor autostr zi i lâng aeroporturi. Hotelurile de la
periferiile ora elor au capacit i ceva mai mici decât cele centrale (de regul ,
între 200 i 350 de camere), au în l imi medii sau mici, coridoare interioare i
facilit i pentru reuniuni. Hotelurile amplasate în apropierea autostr zilor au
dimensiuni i mai reduse (între 100 i 250 de camere) cu num r redus de etaje,
spa ii minimale pentru reuniuni i anumite facilit i pentru serviciile de
alimenta ie.
În anii `50 i `60 ai secolului XX, odat cu cre terea, în ritmuri înalte, a num rului
zborurilor pentru pasageri, a ap rut i s-a dezvoltat un nou tip de hoteluri, cel destinat
caz rii pasagerilor. Hotelurile din apropierea aeroporturilor variaz ca dimensiuni, în
func ie de loca ia i dimensiunea aeroportului lâng care sunt amplasate, oferind diverse
facilit i i spa ii recreative. De obicei, capacitatea acestor hoteluri este de 250-550
camere. Unul dintre serviciile suplimentare importante oferite este punerea la dispozi ia
clien ilor a microbuzelor, ce realizeaz transferul clien ilor c tre i de la aeroport
(shuttle).
• Hotelurile se mai pot clasifica i dup segmentul de pia c ruia i se
adreseaz 1. Astfel, putem deosebi:
a) Hotelurile de vacan („resorts”)
Acestea sunt localizate, de obicei, într-un decor pitoresc, atractiv i au între 200 i
500 de camere. Ele asigur o gam complet de facilit i recreative, în func ie de
localizarea geografic . Exist , de asemenea, o varietate de restaurante unde se poate lua
masa, de la localuri obi nuite, pân la altele specializate, mai rafinate. Multe dintre
hoteluri sunt amplasate în loca ii mai izolate, p r sirea acestora pentru a servi masa
nefiind întotdeauna la îndemâna clien ilor, ceea ce înseamn c oferta unit ilor
respective trebuie s fie cât se poate de divers i complet , în privin a serviciilor de
alimenta ie.
Unele dintre aceste hoteluri se afl în sta iuni turistice considerate a fi destina ii
de vacan („destination resorts”), amplasate în loca ii exotice (în cazul Americii – cele
1
Powers Tom, Barrows Clayton W., op. cit., p. 265-269

100
din Caraibe, Hawaii sau Mexic). Pentru a ajunge la o asemenea destina ie, oaspe ii
hotelului trebuie s c l toreasc cel pu in câteva sute de kilometri, iar transportul acestora
se realizeaz , de obicei, cu avionul. Hotelurile de vacan care nu se afl în astfel de
destina ii turistice presupun, i ele, o c l torie de 2-3 ore, care, îns , se poate efectua cu
autoturismul. Vizitele clien ilor în aceste loca ii sunt mai frecvente (de dou sau chiar mai
multe ori într-un an), îns , pentru perioade mai scurte de sejur, comparativ cu hotelurile
de vacan amplasate în sta iunile de destina ie turistic .
Un segment distinct i relativ mai recent ap rut al hotelurilor de vacan îl
reprezint cele axate pe ecoturism. Aceste structuri de cazare, aflate în zone izolate, sunt
amplasate, de regul , în zone cu peisaj natural deosebit, iar elementele de arhitectur ale
unit ilor respective se armonizeaz cu împrejurimile i protejeaz ecosistemul.
Asemenea unit i de cazare sunt amplasate în locuri diverse, de la Marea Barier de
corali, din Australia, pân la mun ii abrup i din Tasmania sau junglele din Costa Rica.
Multe dintre aceste unit i acord o importan deosebit confortului, având camere
luxoase i oferte generoase de servicii de alimenta ie.
b)Hotelurile pentru reuniuni („Executive Conference Centers”)
Acestea sunt, adesea, izolate sau amplasate în suburbiile marilor ora e i au mai
pu in de 300 de camere fiecare. Facilit ile pe care le de in permit organizarea de întruniri
de dimensiuni mai reduse, în diferite spa ii, inclusiv s li de conferin e dotate cu
echipamente complete audio-vizuale i tehnologice. În mod frecvent, mesele i utilizarea
facilit ilor recreative sunt incluse în tariful zilnic pe camer practicat de aceste unit i.
c) Hotelurile-cazino. Diferen a semnificativ între hotelurile-cazino i cele de
vacan const în faptul c , pentru cele din prima categorie, jocurile de noroc reprezint
centre majore aduc toare de venituri. În SUA, majoritatea acestora se afl în Las Vegas i
în Atlantic City.
Oferta de anima ie a Las Vegas-ului este foarte divers : spectacole de
divertisment, de cabaret, concerte, curse de c l rie, explozii ale unui vulcan (artificial)
lâng hotelul Mirage, fântânile din Complexul Bellagio (spectacol de sunet i lumin ),
reprezenta ii de circ, restaurante cu tem , la care se adaug numeroase turnee de golf,
terenuri de tenis sau pentru practicarea altor sporturi.
Tarifele hotelurilor din Las Vegas sunt destul de sc zute, ajungând chiar i la 29$/
noapte, în cursul s pt mânii, în hoteluri de patru stele. Aceast politic tarifar a
hotelurilor, mâncarea ieftin , precum i toate ofertele de anima ie nu fac decât s -l
determine pe turist s se opreasc în cazinouri, pe care le poate întâlni la tot pasul,
îndemnându-l s joace.
Suplimentar ofertei de anima ie, trebuie men ionat c , în Las Vegas exist i
numeroase Centre de Conferin e („Convention Centers”), care g zduiesc cca 4.000 de
reuniuni pe an.
Atlantic City se poate spune c a fost, întotdeauna, un ora turistic, înc de la
na terea sa. Acesta a fost primul ora -sta iune de pe Coasta de Est a SUA, destinat, în
principal, reprezentan ilor de frunte ai clasei mijlocii americane.
Odat cu apari ia i cre terea num rului de automobile, a motelurilor, a
c l toriilor mai ieftine i cu schimbarea gusturilor în materie de agrement turistic, a
început declinul acestei destina ii. Astfel, între 1960 i 1975, popula ia ora ului s-a redus
la doar 15.000 de locuitori, iar num rul vizitatorilor a sc zut la 2 milioane1. Astfel, s-a
1
Idem, p. 460

101
ajuns s se spun c Atlantic City a ajuns s fie o sta iune turistic f r turi ti, devenind
un adev rat studiu de caz în privin a dificult ii de a revigora o sta iune, dup ce aceasta a
dec zut într-o asemenea m sur .
În anul 1978 s-a deschis aici primul cazino i, de atunci, dezvoltarea sa ca
destina ie turistic a cunoscut un nou avânt, ajungându-se la cca 33 milioane de
vizitatori/an, devenind una dintre cele mai importante destina ii turistice a SUA. Un rol
important l-au avut i reglement rile locale, care au obligat cazinourile din Atlantic City
s reinvesteasc anual câte 1,25% din veniturile încasate din jocurile de noroc în folosul
comunit ii. În acest mod, milioane de dolari au fost investi i în infrastructura ora ului i
în capacitatea de cazare.
Eforturile organizatorilor de turism se îndreapt , în prezent, spre încurajarea
sejururilor mai lungi ale vizitatorilor, în principal pentru a cre te încas rile din cazarea
turi tilor.
d) Hotelurile balneare („Health Spas”)
Acestea sunt localizate, adesea, în sta iuni balneare, asigurând dot ri
suplimentare, axându-se pe nevoi speciale ale clien ilor, care variaz de la sc derea în
greutate, la reducerea stresului i chiar la r sf ul personal, dar pot s se adreseze i unor
persoane care au nevoie de tratamente balneare mai complicate. Centrele Spa au personal
profesionist, format din terapeu i, maseuri, psihologi, dieteticieni i, bineîn eles, medici.
Exist mai multe categorii de astfel de baze de tratament, inclusiv cele din zonele unde se
afl izvoare minerale termale: centre de înfrumuse are, centre pentru fitness, centre
pentru modificarea comportamentului, centre geriatrice i centre în cadrul unor hoteluri
de vacan .
• Clasificarea hotelurilor se poate realiza i în func ie de sezon, respectiv
hotelurile deschise vara, cele deschise în perioada iernilor reci (sta iuni de
schi) sau în iernile c lduroase (de exemplu, în Florida de Sud sau Arizona de
Sud).
• Propriet ile de vacan , denumite i propriet i de inute în comun, prin
împ r irea timpului / a intervalelor de vacan („time-sharing”) constituie un
alt tip de unit i de cazare. Acesta este segmentul cu cea mai rapid cre tere
înregistrat din industria turismului i a c l toriilor. Astfel de mari companii
hoteliere sunt: Marriott, Ritz-Carlton, Four Seasons, Hyatt, Accor, Carlson,
Starwood etc.
• Sunt principalii operatori pe pia a propriet ilor de vacan . Exist , în prezent,
peste 5.000 de sta iuni cu propriet i de vacan , aflate în peste 150 de ri,
pentru peste 5 milioane de familii din întreaga lume, care de in, pentru o
anumit perioad de timp, proprietatea de vacan 1.
SUA este liderul de mondial pe aceast pia , având peste 1.600 de sta iuni i
peste 2 milioane de proprietari ai unor asemenea propriet i de vacan .
• Exist i alte categorii de hoteluri, între care cele alc tuite numai din
apartamente, cl dirile istorice transformate în hoteluri, hotelurile de tranzit,
propriet ile pentru edere îndelungat i pensiunile turistice sau agro-
2
turistice .

1
Powers Tom, Barrows Clayton W., op. cit., p. 268-269
2
Idem, p. 270

102
a) Hotelurile-apartament sunt formate exclusiv din apartamente. Fiecare dintre acestea
are un dormitor, camer de zi, baie, iar unele dintre ele i spa ii cu dot rile minime pentru
buc t rie. Aceste hoteluri sunt amplasate în loca ii urbane, suburbane (periferice) sau
chiar reziden iale. Dot rile i serviciile oferite de acestea pot varia i constau, de obicei,
în oferta unor restaurante, a unor spa ii pentru întruniri i a unor facilit i recreative.
b) Hotelurile pentru sejururi lungi asigur dot ri similare celor alc tuite numai din
apartamente, incluzând aragaz i/sau cuptor cu microunde, frigider, vesel i echipamente
de buc t rie, precum i servicii de cur enie, deosebirea fiind c , pentru hotelurile de
folosin îndelungat , tarifele practicate sunt mai mici, calculate atât ca tarife pentru o zi,
cât i pentru o s pt mân sau o lun de zile. De regul , nu exist restaurante, în cadrul
unor astfel de hoteluri, dar ele sunt amplasate în apropiere.
c) Cl dirile istorice transformate în hoteluri sunt hoteluri clasice; cl dirile respective au
o anumit semnifica ie istoric i au fost renovate pentru a li se reda str lucirea original .
Clien ii acestor hoteluri sunt atra i de dorin a de cunoa tere a grandorii i elegan ei
perioadelor mai îndep rtate, beneficiind îns i de facilit ile moderne, cum este cazul
m rcii Mercure, ce apar ine lan ului Accor.
d) Pensiunile urbane i cele rurale (agroturistice). Aceste unit i de cazare au capacit i
reduse, respectiv între 5 i 10 camere, unele fiind ceva mai mari. Micul dejun este inclus
în tariful de cazare. De obicei, nu exist un restaurant, în cadrul pensiunii sau în
apropierea acesteia. O pensiune rural mai mare, având între 10 i 20 de camere, va avea
i propriul restaurant. O pensiune agroturistic se deosebe te de pensiunea rural prin
faptul c , o mare parte dintre alimentele oferite turi tilor provine din gospod rirea proprie
a proprietarilor pensiunii, iar oaspe ii au posibilitatea de a participa la unele dintre
activit ile specifice ale gospod riei respective: munci ale câmpului, îngrijirea
animalelor, sacrificarea acestora etc.

7.1.2. Serviciile de alimenta ie public

Alimenta ia public reprezint una din laturile importante ale servirii turistice,
încadrându-se, a a cum s-a ar tat, în categoria serviciilor de baz . De i, ca activitate
economic , alimenta ia public nu este destinat s satisfac în exclusivitate nevoia
consumatorului turist, ea se asociaz , tot mai frecvent, activit ilor de turism, iar
dinamica ei este din ce în ce mai mult influen at de evolu ia circula iei turistice.
Dependen a strâns dintre alimenta ia public i activitatea turistic este eviden iat ,
printre altele, de asocierea lor într-un sector de sine st t tor, în rile consacrate pe plan
turistic. O astfel de tendin este prezent i în ara noastr , în contextul rea ez rii i
moderniz rii structurilor organizatorice din turism. De asemenea, raporturile de
intercondi ionare sunt eviden iate i de efortul permanent al alimenta iei publice de a se
alinia muta iilor intervenite în volumul, structura i exigen ele cererii, ca rezultat al
dezvolt rii turismului intern i interna ional, al diversific rii i multiplic rii formelor de
turism.

7.1.2.1. Alimenta ia public – component de baz a presta iei turistice

Privit prin prisma calit ii sale de component al produsului turistic, respectiv a

serviciilor de baz , alimenta ia public determin calitatea presta iei turistice în

103
ansamblul ei, inluen eaz con inutul i atractivitatea ofertei turistice, cu multiple
implica ii asupra dimensiunilor i orient rii fluxurilor turistice.
Totodat , ea trebuie s întrunesc i câteva tr s turi specifice. În primul rând,
este necesar s fie prezent în toate momentele –cheie ale consumului turistic: puncte
de îmbarcare, mijloace de transport, locuri de distrac ie i sejur, de agrement. Numai
astfel, serviciul de alimenta ie public va r spunde sarcinii de a asigura ansamblul
condi iilor pentru ca turistul, aflat temporar în afara re edin ei permanente, s - i poat
procura hrana necesar . Aceasta cu atât mai mult, cu cât el reprezint principala cale de
satisfacere a nevoii cotidiene de hran pentru toate categoriile de turi ti, indiferent de
modul în care au angajat presta ia turistic i de particularit ile acesteia.
O alt tr s tur ( i cerin în acela i timp) este dat de necesitatea prezen ei unei
tipologii largi de unit i de alimenta ie public , capabile s satisfac o palet
diversificat de trebuin e. În afara unei adapt ri a re elei de unit i la momentul i locul
desf ur rii programului turistic, structura tipologic a acesteia trebuie s r spund ,
deopotriv , nevoilor de hran i divertisment, s -l poat servi pe turist în orice
împrejurare (se au în vedere, în mod deosebit, ac iunile cu caracter special).
Cerin e aparte stau în fa a serviciului de alimenta ie public , în cazul turismului
balneo-medical. El este chemat s contribuie nemijlocit la reu ita tratamentului, reu it
adeseori dependent de calit ile i rigurozitatea regimului de hran (de pild , tratamente
ale aparatului digestiv, cardiovascular etc).
O alt caracteristic a serviciului de alimenta ie public decurge din necesitatea de
a r spunde, în egal m sur , cerin elor turi tilor autohtoni i str ini. Astfel, în
structura produselor comercializate trebuie s fie prezente preparate din buc t ria
na ional i interna ional , din cea specific anumitor ri i zone. Propor ia elementelor
specifice, promovarea anumitor produse etc., se definesc în raport cu formele de turism,
cu locul i momentul de desf urare a activit ii.
Leg tura dintre serviciile de alimenta ie public i oferta turistic este profund ,
de intercondi ionare reciproc , de dezvoltare concomitent . Ea dovede te noi valen e, în
condi iile în care gastronomia devine un element de selec ie a destina iilor turistice, când
celelalte componente ale ofertei turistice sunt sensibil apropiate i comparabile. De altfel,
produsul turistic având drept principal motiva ie gastronomia este o realitate din ce în ce
mai prezent i a generat o form nou de vacan , cunoscut sub denumirea de „vacan
gastronomic ” (pesc reasc , vân toreasc etc.), cu atractivitate recunoscut .
Diversitatea i originalitatea gastronomic se constituie, prin urmare, ca element
de atrac ie principal sau complementar , fapt ce se explic i justific aten ia acordat
acestui domeniu de servire turistic .
Component de prim ordin în structura unei oferte turistice elevate, alimenta ia
public se recomand , pe zi ce trece, ca un sector cu multiple i noi posibilit i în ce
prive te ridicarea calit ii servirii turistice, în condi ii de eficien ridicat . Se tinde, din
ce în ce mai mult, ca alimenta ia public , pe lâng func ia fiziologic propriu-zis , s
îndeplineasc i unele func ii de agrement, odihn , recreare – în general, de petrecere a
timpului liber. inând seama de faptul c turistul cheltuie te o parte însemnat din
bugetul s u de timp (dup unele calcule, 20-25%) în unit ile de alimenta ie public , o
aten ie sporit se acord atrac iei pe care acestea o exercit , contactelor sociale ce se pot
realiza în cadrul lor.

104
 Cunoa terea tuturor aspectelor ce eviden iaz rela ia alimenta ie public - turism
reprezint o cerin important pentru orientarea eforturilor de perspectiv , menite s
direc ioneze dezvoltarea sectorului respectiv, cu atât mai mult cu cât este tiut faptul c ,
nivelul dezvolt rii alimenta iei publice se num r printre indicatorii de apreciere a
m surii în care pot fi satisf cute cerin ele turi tilor.

7.1.2.2. Dezvoltarea i perfec ionarea serviciilor de alimenta ie public

Analizat în globalitatea lui, respectiv având ca obiectiv satisfacerea, deopotriv , a

nevoilor popula iei rezidente i ale turi tilor, sectorul alimenta ie public a înregistrat un
curs ascendent. Aceast evolu ie, rezultat al ac iunii unui complex de factori, atest rolul
tot mai important pe care alimenta ia public îl îndepline te în via a economic i social ,
multiplicarea func iilor sale.
În acest context, dezvoltarea i perfec ionarea activit ii de alimenta ie public
reprezint una din coordonatele definitorii ale prezentului i viitorului, constituindu-se
într-o preocupare permanent a agen ilor economici în sfera comer ului i turismului, a
celor care gestioneaz acest sector de activitate. Integrat organic procesului
transform rilor înnoitoare din economia noastr , alimenta ia public va cunoa te
importante muta ii calitative i cantitative.
În privin a evolu iei cantitative, se poate vorbi de o cre tere semnificativ a
volumului activit ii, pe seama sporirii cererii reziden ilor. In acest sens se anticipeaz o
apropiere fa de nivelul solicit rilor din alte ri – i a intensific rii circula iei turistice,
dublat de repozi ionarea diferitelor grupe de m rfuri. Pe plan calitativ, modific rile,
vizând adaptarea la exigen ele i tendin ele cererii, se desf oar în direc ia moderniz rii
i perfec ion rii produc iei, a îmbun t irii i diversific rii formelor de comercializare i
servire.
În domeniul produc iei se manifest o accentuat preocupare pentru concentrarea
i industrializarea procesului de preg tire a preparatelor culinare. Satisfacerea cererii,
aflate în continu cre tere, folosirea ra ional a resurselor materiale i umane, sporirea
activit ii sunt, f r îndoial , condi ionate de modul de organizare a produc iei culinare,
de nivelul industrializ rii acesteia. Preluarea, de c tre unit i specializate, a produc iei de
preparate culinare, tendin reg sit în aproape toate rile dezvoltate, prezint numeroase
avantaje, dar presupune i rezolvarea unor probleme de natur tehnic i organizatoric .
Una din formele moderne de industrializare a produc iei culinare o reprezint „sistemul
catering”, extins pentru o gam de sortimente i în ara noastr . Acest sistem propune
separarea func iilor de aprovizionare i prelucrare, de cele legate de comercializarea i
servirea preparatelor. Se asigur , astfel, mecanizarea sau chiar automatizarea procesului
de fabrica ie,utilizarea unor tehnologii elaborate pe baze tiin ifice, controlul permanent
al produc iei, cu efecte benefice asupra propriet ilor nutritive ale alimentelor. Dintre
avantajele cateringului pot fi men ionate: l rgirea sortimentului i relativa independen
fa de sezonalitatea materiilor prime; calitatea constant i superioar a preparatelor, sub
aspect nutri ional, igienico-sanitar, organoleptic, folosirea ra ional i permanent a for ei
de munc ; reducerea pierderilor generate de fluctua ia cererii; economisirea de spa ii de
produc ie la unit ile comerciale i satisfacerea, în condi ii mai bune, a cererii, în perioada
de vârf.

105
 Perfec ionarea activit ii de alimenta ie public vizeaz , de asemenea,
componenta sa comercial . În aceast direc ie se înregistreaz modernizarea re elei
comerciale, din punct de vedere structural i al distribuirii în teritoriu, precum i
diversificarea formelor de servire. Astfel, în ce prive te structura re elei, se remarc
tendin a de realizare a unor unit i cu func ii complexe, care s r spund unor cerin e
variate (de exemplu, în sta iunile turistice s satisfac nevoia de hran i agrement). De
asemenea, apar noi tipuri de unit i – cafeteria, snack – barul, bistro-ul, drugstore,
restoroute etc. – mai bine adaptate particularit ilor diferitelor segmente de clientel .
În cadrul sistemelor moderne de comercializare, în alimenta ia public se reg sesc
unit ile de autoservire i „fast food”, caracterizate prin posibilitatea servirii rapide.
Sistemul „fast food”, foarte r spândit ast zi, în lume, (se practic în trei variante de
organizare: drive-in, eat-in, take-home) reprezint o formul de adaptare la cerin ele
automobili tilor, unit ile oferind, de regul , un sortiment limitat, dar la pre uri accesibile,
caracterizate prin viteza mare de rota ie a clientelei i confortul relativ redus.
In paralel cu modernizarea formelor de comercializare i servire are loc i o
diversificare a presta iilor cu caracter complementar oferite de unit ile de alimenta ie
public , servicii diferen iate structural, în func ie de beneficiari (turi ti sau popula ie
rezident )
Materializarea acestor obiective va asigura participarea sporit a alimenta iei
publice la satisfacerea nevoilor consumatorilor, cre terea rolului s u economic i social.

7.1.3. Serviciile de agrement

Intensificarea preocup rilor pentru realizarea dezideratului de odihn activ ,

caracteristic esen ial a vacan elor în societatea contemporan , stimuleaz eforturile de
dezvoltare a acelor activit i (servicii) care s contribuie la satisfacerea nevoilor fizice i
psihice ale turistului, creând cadrul necesar petrecerii pl cute i instructive a timpului
liber. Aceste activit i sunt cunoscute sub denumirea generic de agrement – domeniu ce
poate fi definit prin ansamblul mijloacelor i formelor capabile s asigure individului sau
unei grup ri sociale o stare de bun dispozi ie, de pl cere, s dea senza ia unei satisfac ii,
a unei împliniri, s lase o impresie i o amintire pl cute. Aceast accep iune, eviden iaz ,
pe de o parte, varietatea activit ilor de agrement i multitudinea planurilor pe care
ac ioneaz , iar pe de alt parte, faptul c agrementul se constituie ca un element
fundamental pentru satisfacerea nevoilor turi tilor, ceea ce îi confer statutul de
component de baz a presta iei turistice. De astfel, acest punct de vedere este frecvent
argumentat în literatura de specialitate i întâlnit în limbajul organizatorilor de turism din
rile cu tradi ie în acest domeniu.
Privit în calitate de component de baz a serviciului turistic, al turi de transport,
cazare, alimenta ie, agrementul îndepline te o serie de func ii, particularizate în raport cu
nevoile turistului sau ale organizatorilor.
Astfel, în concordan cu cerin ele turistului, agrementul vizeaz destinderea i
reconfortarea fizic a acestuia, divertismentul i dezvoltarea capacit ilor sale. În cazul
acoperirii nevoilor fizice, activit ile sportive, cele care pun în mi care organismul – de la
simpla plimbare pân la realizarea unor performan e – de in un loc important. În ceea ce
prive te latura psihic , activit ilor cultural-distractive i celor instructiv-educative le
revine un rol hot râtor: ele au ca obiectiv crearea unei atmosfere de destindere,

106
amuzament i comunicare, contribuind la îmbog irea bagajului de cuno tin e ale
turistului.
Pe plan economic, dezvoltarea agrementului r spunde exigen elor de cre tere a
atractivit ii sta iunilor turistice. Totodat , agrementul reprezint mijlocul principal de
individualizare a ofertei turistice, de diversificare a produselor. În consecin , el
stimuleaz circula ia turistic , fiind o surs important de încas ri, de cre tere a eficien ei
economice a activit ii. De asemenea, dezvoltarea agrementului reprezint un mijloc de
asigurare a competivit ii sta iunilor turistice. Cre terea rolului agrementului în
caracterizarea localit ilor turistice, în satisfacerea nevoilor turi tilor a determinat
transformarea sa în motiva ie turistic propriu-zis , conducând la apari ia unor noi tipuri
de vacan e: vacan de schi, alpinism, yachting, tenis, pescuit, vân toare, turism cultural
etc.
Pe alt plan, agrementul reprezint un element important, de care trebuie s se in
seama în amenajarea zonelor turistice.Este nevoie, în procesul de amenajare – de o
strategie a agrementului, care s valorifice componenta economic a fiec rei zone, s
realizeze o planificare a ansamblu i pe termen lung a raporturilor om-natur , s asigure o
dimensionare ponderat –ra ional a dot rilor, o adaptare a acestora la configura ia
spa iilor i peisajelor.
Recunoscute ca o component de baz a serviciilor turistice, activit ile de
agrement se structureaz în func ie de locul unde se desf oar , de nivelul de organizare
(unitate de cazare i alimenta ie public , sta iune, sau de c tre ter i pentru întreaga
activitatea turistic ), de forma de participare a turi tilor etc. Cel mai frecvent, organizarea
agrementului se particularizeaz pe forme de turism: de litoral, montan de var i/sau de
iarn , balnear .a.m.d., iar mijloacele i formele de agrementare se diferen iaz în
interiorul acestora, dup numeroase caracteristici, dependente de specificul zonei sau
grupurilor de turi ti. De exemplu, în cazul turismului de litoral – a c rui motiva ie o
reprezint cura helio-marin i/sau practicarea sporturilor nautice – organizarea
agrementului înseamn : amenajarea plajelor, pentru o cur activ (topogane, jocuri,
concursuri); existen a unor centre de ini iere în practicarea sporturilor nautice i puncte de
închiriere a materialului sportiv (b rci, hidrobiciclete, schiuri, surf-uri etc.); realizarea
unor porturi de agrement, cluburi de vacan s.a. Aceste componente se întâlnesc i în
dotarea litoralului românesc, iar acestora li se mai pot ad uga alte mijloace de agrement,
precum: parcuri de distrac ii, s li de spectacol, terenuri de sport etc.
O form particular de agrement i corespunz tor, de vacan , în care ara noastr
are vechi tradi ii i care se bucur de aprecierea turi tilor, o reprezint c l ria; existen a
unor herghelii renumite – cum sunt cele din Mangalia, Izvin, Lucina etc – favorizeaz
dezvoltarea acestei forme de agrement, c reia i se asociaz plimb rile cu tr sura, sania i
alte mijloace hipo.
În general, strategia de dezvoltare a agrementului va ine seama, pe de o parte, de
motiva iile, aspira iile i a tept rile turi tilor iar, pe de alt parte, de profilul, structura i
specificul sta iunilor. Corespunz tor, desf urarea activit ii de agrement presupune
existen a unor echipamente adecvate (porturi de agrement, puncte de închiriere, mijloace
de transport pe cablu, piscine, centre de achizi ie, terenuri i s li de sport etc.), personal
cu preg tire de specialitate (animatori), programe (excursii, concursuri, expozi ii,
festivaluri, activitate artizanal .a). Un alt aspect, ce trebuie avut în vedere în elaborarea
concep iei de organizare a agrementului, este asigurarea implic rii efective a turistului în

107
desf urarea programelor de divertisment. Are loc, astfel, o trecere a acestuia de la
calitatea de „spectator”, la cea de „participant activ”, aceasta constituind o caracteristic a
concep iei moderne de agrementare a sta iunilor turistice.
În concluzie, se poate afirma c dezvoltarea activit ilor de agrement influen eaz
direct orientarea fluxurilor turistice i implicit desf urarea unei activit i eficiente.

7.1.3.1. Conceptul de agrement

Turismul prezint o complexitate în continu cre tere, în plan psiho-social,

constituindu-se ca modalitate superioar de organizare a timpului liber, în care se
recupereaz energiile cheltuite în procesul muncii de orice fel; are loc, de asemenea,
dezvoltarea personalit ii umane, sporirea capacit ii sale creative1.
Printre motiva iile care îl determin pe un turist s accepte o anumit form de turism, o
anumit variant de aranjamente turistice, o anumit destina ie a c l toriei, se num r i
factorul de atractivitate, denumit generic ,,agrement”, respectiv pl cerea, destinderea,
divertismentul, care înso esc odihna activ a turistului, atât de mult solicitat în
petrecerea agreabil a timpului liber în perioada concediilor sau vacan elor2.
Considerarea vacan elor, de c tre o parte tot mai mare din categoria de turi ti
poten iali, ca o form de recreare prin, activit i opuse preocup rilor cotidiene, respectiv
ca o posibilitate de continuare a unor activit i preferen iale de timp liber, explic mobilul
procesului de intensificare a cererii pentru unele forme de odihn legate de destinderea
fizic i intelectual urm rit în vacan .
Sfera serviciilor turistice înglobate în con inutul produsului turistic este ampl ,
îns , în acest capitol, ne vom opri, în special, asupra serviciilor de agrement. În raport cu
importan a în consum i motiva ia cererii, serviciile de agrement, al turi de serviciile de
transport, cazare i alimenta ie, reprezint serviciile turistice de baz 3. Serviciile de
informare, organizare i comercializare a voiajelor, de intermediere, sportive-recreative,
cultural-artistice, financiare, fac parte din serviciile suplimentare.
În cadrul serviciilor de baz , ponderea cea mai mare o de in serviciile de cazare i
mas , urmate de cele de transport i agrement. Îns , aceast delimitare între serviciile de
baz i cele suplimentare nu este riguroas , deoarece unul i acela i serviciu poate fi
prezent în ambele situa ii; de exemplu, activit ile cultural-artistice, cele sportive sau
distractive; au rolul motiva iei de baz a c l toriei sau statutul unei motiva ii auxiliare. În
oricare din aceste dou categorii de servicii am încadra agrementul, cert este c buna
organizare i desf urare a serviciilor de agrement reprezint un mijloc important de
atragere a fluxurilor turistice, de stimulare a c l toriilor.

Etimologic, cuvântul agrement este preluat din limba francez însemnând pl cere,
distrac ie. A adar, distrac ia i divertismentul pot fi considerate, într-un sens larg, drept
sinonime cu agrementul4.

1
Ionescu I., Turismul, fenomen social-economic i cultural, Editura Oscar Print, Bucure ti, 2000
2
Snak O., Economia i organizarea turismului, Editura Sport-Turism, Bucure ti, 1976
3
Minciu R., Economia turismului, Editura Uranus, Bucure ti, 2004
3
St nciulescu G, Jug naru I.D., Anima ia i animatorul, Editura Uranus, Bucure ti, 2006

108
 Denumirea generic de agrement se refer la ansamblul mijloacelor,
echipamentelor, evenimentelor etc. puse la dispozi ia turi tilor sau unei unit i de cazare,
sta iuni sau zone turistice, pentru pl cere, distrac ie sau relaxare1.
Agrement = agrément, loisir, plaisir, divertisment (fr.) = placer, diversión,
entretenimiento (sp.) = divertismento (it.) = leisure, entertainment (engl.)
1) Agrementul mai poate fi definit ca activitatea uman care se desf oar în natur sau în
spa ii amenajate corespunz tor, în scopul refacerii tonusului fizic i psihic, iar loisir-ul se
define te prin timpul liber de care individul poate dispune dup dorin a sa, el având un rol
tot mai mare, pe m sura reducerii s pt mânii de lucru2.
2) Agrementul (agrément fr.) este definit în dic ionarul limbii franceze astfel: calitatea
care-i confer unui lucru s fie agreabil, s fie pl cut, agrementul fiind sinonim cu
pl cerea (plaisir), loisir-ul, divertismentul, amuzamentul. Plaisir (pl cere) adic ceea ce
place i face ca un lucru s fie amuzant; lucruri care se vând pentru agrementul lor3.
Loisir-ul define te timpul de care dispune cineva în afara ocupa iilor sale cotidiene sau a
muncii sale, pentru a se distra, pentru a se odihni, pentru a nu face nimic; la plural
(loisirs) reprezint distrac iile livrate în timpul momentelor scutite de orice munc ; les
loisirs dirigés (loisir-uri dirijate) difinesc activit ile non-intelectuale organizate pentru
elevi; avoir le loisir de (a avea timp s ) înseamn a avea timp disponibil, f r a fi presat,
de a face ceva pe plac; loisir-ul mai poate fi definit ca timp în care nu e ti supus la nicio
îns rcinare4.
Agrementul este un element important în satisfacerea nevoilor turi tilor, indiferent
de motiva ia principal de vacan sau forma de turism practicat (odihn , cur balnear ,
circuit turistic etc.). Mai mult chiar, indiferent de vârsta sau profilul socio-profesional al
turi tilor, cererea pentru agrement în perioada vacan ei a devenit atât de mare, încât
aceasta a c p tat statut de motiva ie turistic propriu-zis 5.
În turism, în cazul serviciilor de baz (cazare, alimenta ie etc.), rolul turistului este
cel al unui consumator pasiv al acestor servicii, ele fiind prestate de un volum
impresionant de personal specializat. În cazul serviciilor de agrement, turistul particip
activ, aceasta fiind condi ia pentru consumarea produsului turistic, turistul preluând,
involuntar, o bun parte din func iile prestatorilor de servicii6. Prin participarea activ a
turistului la consumarea vacan ei sale cre te i gradul de satisfacere a acestuia, în urma
unor asemenea presta ii.
Astfel realizarea odihnei active a turistului a devenit o preocupare prioritar în
cre terea calit ii produsului turistic. În armonie cu motiva ia turistului, agrementul
vizeaz destindere i reconfortare fizic a acestuia, divertisment i dezvoltarea
capacit ilor sale. De exemplu, în cazul interesului pentru acoperirea nevoilor fizice,
activit ile sportive ocup un loc important. În ceea ce prive te satisfac ia psihic ,
activit ilor cultural-distractive i celor instructiv-educative le revine un rol hot râtor.

4
St nciulescu G., Lupu N., igu G., Dic ionar poliglot explicativ de termeni utiliza i în turism, Editura All,
Bucure ti, 1998
5
Erdeli G., Elenicz M. (coord.), Dic ionar de geografie uman , Editura Corint, Bucure ti, 1999
3
*** Larousse de la langue française, Ed. Librairie Larousse, Paris, 1997
4
*** Hachette, les dictionnaires de français, Ed. Hachette, Paris, 1989
5
Luca C., Chiriac A. C., Manualul ghidului de turism, Editura Gemma Print, Bucure ti, 2002
6
Cosmescu I., Economia serviciilor, Editura Universit ii Lucian Blaga, Sibiu, 1998

109
Prin atmosfera de destindere, amuzament i comunicare, acestea amplific cantitativ-
calitativ volumul de cuno tinte ale turistului.
Din perspectiva economico-social , dezvoltarea agrementului vine în
întâmpinarea exigen elor de cre tere a atractivit ii sta iunilor turistice.
Agrementul constituie mijlocul principal de individualizare a ofertei turistice, de
diversificare a produselor firmelor i destina iilor aflate într-o permanent competi ie,
devenind o important surs de încas ri, de cre tere a eficien ei economice.
Cre terea rolului agrementului în caracterizarea localit ilor turistice, în
asigurarea competitivit ii sta iunilor turistice i în satisfacerea nevoilor turi tilor a
determinat transformarea sa în motiva ie turistic propriu-zis , conducând la apari ia unor
noi tipuri de vacan e: vacan a de schi, alpinism, tenis, yachting, hipism, vân toare, turism
cultural etc.
Speciali tii în domeniul turismului consider c una din c ile eficiente de reducere
a perioadelor de minim solicitare în turism este agrementul.
Pentru distrac ie, destindere, amuzament nu exist , de fapt, sezon sau extrasezon.
Agrementul turistic reprezint un complex eterogen de activit i, ce vizeaz domeniile
cultural-sportive, de distrac ii, recreare etc. i care sunt menite s asigure condi ii de
odihn , refacere fizic , practicarea unor sporturi, a unor hobby-uri.
Diversitatea i originalitatea ofertei de agrement pot constitui elemente
hot râtoare în atragerea fluxurilor turistice i o baz de apreciere a unei sta iuni de odihn
sau balneo-climaterice, a unei cabane turistice, a unui circuit cultural etc.
Principala dimensiune a conceptului de agrement este distrac ia, pl cerea, iar
orice activitate turistic sau preocupare capabile s -l deconecteze pe individ se încadreaz
în sfera larg a activit ii de agrement.
În general, strategia de dezvoltare a agrementului trebuie s aib în vedere, pe de
o parte, motiva iile, aspira iile i a tept rile turi tilor, iar pe de alt parte, profilul,
structura i specificul sta iunilor.

Concluzionând, agrementul reprezint :

• pentru turist:
o destindere i reconfortare fizic ;
o divertisment i dezvoltarea capacit ilor acestuia;
o satisfac ie psihic , prin activit i cultural distractive i instructiv-
educative;
o amuzament, comunicare i sporirea volumului de cuno tinte.
• pentru prestatorii de servicii turistice:
o surs important de încas ri, de cre tere a eficien ei economice a activit ii
de turism;
o mijloc de creare a clien ilor fideli;
o mijloc de individualizare a produselor i de personalizare a destina iilor.
Se poate conchide c agrementul constituie un element fundamental pentru reu ita
actului turistic, ceea ce îl plaseaz în compomentele de baz ale serviciilor turistice.

110
 Agrementul este legat de unii factori, precum vârsta turi tilor, sexul, categoria
socio-profesional , preocup rile turi tilor, starea de s n tate, mediul din care vin turi tii-
profilul lor psihologic, obiceiurile i tradi iile popoarelor din care provin.
Organizarea agrementului se particularizeaz pe formele de turism cunoscute1:
• montan de var i/sau iarn ,
• de litoral,
• balnear,
• în ora e.
În turismul montan, între dot rile de agrement, o importan deosebit pentru
asigurarea activit ii corespunz toare îl are transportul pe cablu prin telecabine,
telegondole, telescaune i teleschiuri. Sta iunile montane de pe Valea Prahovei i din
zona Bra ovului (Poiana Bra ov, Predeal, Bu teni, Sinaia) dispun de o dotare
comparabil cu cea a altor sta iuni montane din Europa.
Mijloacele i echipamentele de agrement în zonele montane2:
• cluburi de alpinism, delta-plan;
• mijloace de transport pe cablu (telescaun, telecabin , teleschi);
• motoscutere pe z pad , tir cu arcul, tir cu aer comprimat etc.;
• pârtii de schi sau pentru s nii;
• patinoare artificiale, în spa ii deschise i/sau în spa ii închise;
• poteci i puncte de belvedere;
• saune, piscine acoperite;
• s li cu dot ri pentru fitness;
• s li cu jocuri mecanice, bowling, biliard, popic rii, cazinouri;
• s li de sport, s li polivalente, s li de gimnastic i aerobic ;
• stadioane, cinematografe, biblioteci;
• coli de schi i patinaj;
• terenuri de fotbal, de tenis, de baschet;
• terenuri de minigolf;
• trambuline;
• unit i de alimenta ie cu specific, cluburi, baruri de noapte;
• discoteci, s li de fitness, de biliard etc.

În turismul de litoral î i desf oar activitatea unit i de agrement în cadrul c rora

se practic : yachting, windsurfing, schi nautic, plimb ri cu hidrobicicleta sau cu vapora e
de agrement pe Marea Neagr .
În rândul copiilor i tineretului, de o mare popularitate se bucur parcurile de
distrac ii, localizate în sta iunile de pe litoral, dar i în unele sta iuni de munte i de
tratament.
Pe litoralul românesc, deosebit de benefic este situarea plajei în partea estic ,
ceea ce o face s fie expus radia iei solare diurne între 10 i 14 ore în sezonul estival.
Situa ia se repet pe coastele estice ale Italiei, în estul Floridei (SUA), pe sectoare mai

1
Snak O., Baron P., Neac u N., Economia turismului, Editura Expert, Bucure ti, 2001
2
Snak O., Baron P., Neac u N., op. cit., p. 357

111
mici, în Brazilia (Copacabana la Rio de Janeiro) sau în Asia de Est i Sud-Est (Taipei,
Macao, Hong-Kong)1.
De asemenea, multe sta iuni i centre turistice sunt dotate cu s li de jocuri
mecanice, distractive i cu instala ii video cu circuit intern, în multe hoteluri de confort
ridicat.

Mijloacele i echipamentele de agrement de pe litoral2:

• plaje amenajate i dot ri aferente;
• debarcadere, alupe, yole, b rci cu motor;
• nave de agrement;
• teleschi nautic, hidrobiciclete, surfing;
• parcuri de distrac ii;
• minicare, piste de karting, trenule e;
• piscine acoperite i în aer liber;
• terenuri de minigolf;
• s li de gimnastic i aerobic;
• stadioane, cinematografe;
• teatre de var ;
• terenuri de sport;
• acvariu, delfinariu, planetariu;
• cluburi, baruri de noapte;
• echita ie i manej pentru copii;
• plimb ri cu elicopterul, lans ri cu para uta;
• s li de conferin e.
Turismul balneoclimateric a cunoscut o mare dezvoltare, îndeosebi în ultimele
decenii, odat cu cre terea num rulului bolilor profesionale i a stresului vie ii moderne.
România, ar cu veche tradi ie balnear , dispune de cca 160 de sta iuni i localit i
balneoclimaterice, cu un poten ial în masur s asigure tratamente pentru toate maladiile
cunoscute. O treime din izvoarele minerale i termale din Europa – cca 3000 în total – se
g sesc în ara noastr 3.

Mijloacele i echipamentele de agrement în sta iunile balneare:

• alei amenajate pentru cura de teren;
• muzee, discoteci, s li de spectacole;
• parcuri de agrement, distrac ii;
• piscine acoperite saune;
• piste de atletism, teren pentru cros;
• terenuri de sport;
• s li de audi ii muzicale;
• tranduri termale în aer liber.

1
Cocean P., Vl sceanu G., Negoescu B., Geografia general a turismului, Editura Meteor Press, Bucure ti,
2002
2
Snak O., Baron P., Neac u N., op. cit., p. 358
3
*** Revista Turism Club, anul IV, nr. 45, mai 2001

112
 În privin a mofetelor i a solfatarelor – cu efecte deosebite în tratamentul
afec iunilor cardiovasculare – România nu are mul i concuren i în lume. Principalele
sta iuni sunt: B ile Felix, B ile Herculane, C lim ne ti – C ciulata, Eforie Nord, Sovata,
Sângeorz B i, Vatra Dornei, Covasna, B ile Tu nad, Mangalia i Geoagiu B i.
Ora ul turistic pune în valoare, în general, pozi ia geografic pe care o ocup , i
care, prin pitorescul ei, se înscrie ca un element principal în conturarea func iei turistice.
Condi iile de clim (de exemplu pentru ora e cum sunt cele din zona Alpilor, Crimeea
sau a Coastei de Azur) confer acestora pozi ii importante în privin a fluxurilor turistice.
Tot în categoria ora elor turistice sunt incluse ora ele muzeu, ora e vechi, cu o
arhitectonic i un inventar cultural bine conservate: Bruges (Belgia), Vene ia i Floren a
(Italia), Weimar (Germania), Cordoba (Spania) etc.
Printre ora ele renumite pentru turismul festivalier, consacrate pentru organizarea
unor manifest ri culturale i interna ionale amintim: Cannes, Monte Carlo, Vene ia, Las
Vegas, Londra, San Remo, Bra ov etc.; de asemenea, ora e pentru pelerinaj, spre care se
îndreapt fluxuri mari de persoane, cu prilejul unor s rb tori religioase: Mecca, Medina,
Fatima – Arabia Saudit , Montserrat, Sevilla – Spania, Ierusalim – Israel, Efes – Turcia.
Mijloacele i echipamentele de agrement în centrele urbane:
• ansambluri folclorice;
• bazine de înot, patinoare artificiale;
• bazine sportive, stadioane;
• discoteci, jocuri mecanice;
• echita ie, curse de cai;
• gr dini zoologice i botanice;
• lacuri amenajate;
• muzee, expozi ii, teatre, cinematografe, case de cultur , piscine acoperite;
• parcuri de distrac ii pentru copii;
• parcuri i gr dini publice;
• restaurante cu specific;
• s li de sport, s li polivalente;
• tranduri amenajate.
Teatrul, cinematograful, opera, sala de concert, stadionul, piscina sau sala de sport
sunt tot atâtea locuri unde turistul vine s se relaxeze sau, pur i simplu, s se elibereze de
problemele cotidiene, în timpul unui sejur turistic sau într-o excursie.
De asemenea, festivalurile de muzic u oar , serb rile folclorice, serb rile z pezii
cu spectacolele specifice, concursurilele artistice sau sportive, spectacole de circ,
concursurile de dansuri moderne sau clasice, vizitarea expozi iilor de pictur sau
sculptur , a muzeelor, vizitarea unor competi ii sau demonstra ii sportive sunt tot atâtea
modalit i pl cute i instructive de petrecere a vacan ei.

7.2. Serviciile turistice suplimentare (complementare)

Al turi de serviciile de baz , o contribu ie din ce în ce mai important la succesul

ac iunilor turistice ce au serviciile complementare (suplimentare). Acestea cuprind, în
principal, activit ile ce au ca obiect stimularea odihnei active, a distrac iei, a petrecerii
pl cute a timpuliui liber – f r a se substitui serviciilor de agrement. Unele dintre aceste
servicii sunt cunoscute, cu anticipa ie, de c tre turist, intrând în costul ini ial al

113
programului; cu cele mai multe îns , turistul ia contact numai la destina ie, consumul
acestora r mânând numai la latitudinea lui, plata efectuându-se separat, pe m sura
solicit rii i ob inerii lor. Serviciile complementare reprezint o surs important de
încas ri (încas ri suplimentare în valut , în cazul turismului interna ional), fapt pentru
care organizatorii de turism trebuie s asigure o bun preg tire a lor, în vederea stimul rii
cererii.
Serviciile complementare se caracterizeaz prin varietate, ele asociindu-se unor
servicii de baz sau având o existen independent . Pentru aceste considerente,
delimitarea dintre presta ia propriu-zis i facilit ile suplimentare este greu de realizat.
Astfel, a a cum s-a ar tat în paragrafele anterioare, unit ile de cazare ofer servicii de
între inere i cur ire a unor obiecte de uz personal, de închiriere a unor materiale
sportive sau agrement, servicii de informare s.a.; de asemenea, unit ile de alimenta ie
public pot organiza, la cererea expres a turi tilor, mese festive, seri distractive etc.
Indiferent de modul cum sunt organizate, cele mai importante servicii
suplimentare sunt:
- servicii de informare a clientelei turistice;
- servicii de intermediere (închirieri, rezerv ri etc);
- servicii i activit i turistice cu caracter special (organizare de congrese,
simpozioane, festivaluri, expozi ii etc)
- servicii i activit i turistice cu caracter sportiv;
- servicii de tratamente balneo-medicale;
- servicii diverse.
Serviciile de informare intervin în perioada de preg tire i angajare a presta iei
turistice, dar i pe parcursul desf ur rii c l toriei. Pe lâng informarea propriu-zis , care
trebuie s fie rapid i de calitate, aceste servicii îndeplinesc i func ia de sf tuitor al
turistului. Informarea trebuie s fie complex , s priveasc atât programele manifest rilor
turistice cât i elemente generale solicitate de turi ti.
Dintre serviciile de intermediere, cel mai frecvent se întâlnesc serviciile de
rezervare de locuri pentru mijloacele de transport, la manifest ri cultural-artistice, în alte
spa ii de cazare etc., i cele de închiriere a unor obiecte pentru practicarea diferitelor
jocuri sau sporturi. În aceast categorie, un serviciu care se bucur de aprecierile unui
mare num r de turi ti este închirierea de autoturisme, cu sau f r ofer. Sistemele de
închiriere practicate sunt în general comune, în toate rile, condi iile i tarifele
diferen iindu-se în func ie de capacitatea i marca autoturismului, de modul de utilizare
etc.
Serviciile cu caracter special sunt prilejuite de forme particulare ale turismului –
de afaceri, de congrese etc. – i se adreseaz unor segmente bine determinate: servicii de
secretariat, traduceri, dactilografiere etc., pentru oameni de afaceri; programe de
vân toare i pescuit sportiv – pentru persoanele autorizate; programe i servicii speciale
pentru copiii mici – supraveghere, unit i de alimenta ie public specifice, terenuri de
joac cu dot rile adecvate, programe artistice; asisten medical i îngrijirea persoanelor
cu dezabilita i; asisten medico-veterinar pentru animalele turi tilor .a. În aceast
categorie se cuprinde de asemenea, serviciul de ghid înso itor, interpret, dispecer. Ghizii
reprezint factorul de leg tur între serviciile propriu-zise i turist; ei trebuie s se
dovedeasc cunosc tori ai zonelor vizitate, ai obiectivelor turistice, ai obiceiurilor locale,
s fie oameni de cultur , instrui i, gazde amabile, buni organizatori.

114
 Dintre serviciile turistice cu caracter cultural-educativ i recreativ se pot
men iona: participarea la spectacole i manifest ri folclorice, vizitarea de muzee,
expozi ii, case memoriale, întâlniri cu personalit i din domeniul culturii, artei, tiin ei,
organizarea unor concursuri pe diferite teme sau de îndemânare etc. Un rol cultural –
educativ i recreativ de mare importan îl au excursiile. Ele favorizeaz îmbog irea
cuno tin elor, prin contactul cu locuri i oameni, stimuleaz nevoia de informare i
indirect dezvoltarea circula iei turistice. Excursiile reprezint servicii suplimentare numai
în cazul turismului de sejur (odihn , tratament balneo-medical).
Serviciile cu caracter sportiv vin, de regul , în completarea formulelor obi nuite
de agrement. Ele îmbrac forme mai speciale, atunci când se adreseaz unor turi ti
experimenta i. Organizarea acestor activit i presupune existen a unui personal de
specialitate, care s asigure ini ierea, îndrumarea i supravegherea desf ur rii ac iunilor;
de asemenea, sunt necesare dot ri adecvate – s li de sport, terenuri, piscine, pârtii de schi,
alte obiective cu destina ie sportiv – i a unor puncte de închiriere a materialelor
sportive.
Serviciile de cur i de tratament balneo-medical pot fi considerate
suplimentare, în situa iile în care turistul î i completeaz sejurul într-o sta iune, cu
efectuarea unor tratamente (b i de n mol, cure de ape minerale, aerosoli etc.) cu caracter
preventiv. De asemenea, serviciile de asisten medical prilejuite de astfel de situa ii fac
parte tot din aceast categorie.
În afara serviciilor enumerate, organizatorii mai pot oferi i alte tipuri de presta ii
independente – schimb valutar, servicii bancare, CEC, servicii de asigur ri etc. – sau
facilit i de plat ori de alt natur , menite s stimuleze activitatea turistic : reduceri de
tarife, posibilitatea achit rii costului sejurului în rate, vânzarea anticipat , cu reducerea
tarifelor unor servicii, pe baz de abonament, simplificarea formalit ilor vamale etc.
L rgirea gamei serviciilor de baz i complementare oferite turi tilor i cre terea
calit ii lor se reflect pozitiv în cre terea circula iei turistice, în mai buna folosire a bazei
tehnico-materiale i a for ei de munc , în cre terea eficien ei întregii activit i turistice.
Se impune sublinierea c serviciile complementare aduc o contribu ie deosebit , în acest
sens, prin prelungirea sejurului i a sezonului, prin cre terea încas rilor medii pe zi-turist.
În majoritatea rilor cu activitate turistic dezvoltat , ponderea încas rilor din servicii
complementare se ridic la cca 40%; în ara noastr , ponderea lor în totalul încas rilor
este mai redus , de numai de 20-25%, demonstrând existen a unor mari rezerve de
diversificare a lor i implicit de sporire a aportului la dezvoltarea turistic .

115
 Capitolul VIII – Aspecte privind eficien a economic în domeniul
turismului
8.1. Eficien a activit ii de cazare

Cazarea ocup , în actuala structur a presta iei turistice, cel mai important loc, cu
o pondere de circa 40%. Al turi de aceast aspect, cazarea are numeroase implica ii asupra
celorlante elemente ale produsului turistic, constituindu-se ca suport material al
desf ur rii activit ii turistice. Ca atare, calitatea i eficien a acestui serviciu se dore te
hot râtoare, pentru determinarea rezultatelor întregii activit i turistice.
Eficien a serviciului de cazare poate fi apreciat i evaluat prin intermediul
criteriilor i indicatorilor generali, precum i pe baza unor elemente ce in de specificul
acestei activit i. Astfel, se opereaz cu indicatori de efort ca: num rul mediu al
personalului, valoarea medie a activelor fixe, cheltuielile activit ii de cazare, capacitatea
disponibil exprimat în locuri-zile etc., i indicatori de efect: încas ri din presta ii
hoteliere, încas ri(veniturile) din presta ii suplimentare, profitul etc.
Veniturile sunt date de m rimea încas rilor din presta iile hoteliere, aflându-se în
corela ie direct cu volumul activit ii exprimat prin num rul turi tilor, cu calitatea
serviciilor (surprins prin categoria de confort a unit ii de cazare i nivelul tarifelor), cu
gama presta iilor suplimentare oferite (închirieri, cur irea hainelor, servicii speciale etc).
Cheltuielile reflect , prin con inutul i structura lor, specificul activit ii:
cheltuielile cu salariile reprezint aproximativ 40% din totalul cheltuielilor, cheltuielile
cu chiriile la mijloacele de cazare de in o pondere de cca10-15%, cheltuielile generale
aproximativ 10%, cheltuielile de între inere 5%, amortiz rile 5% etc., în timp ce
cheltuielile cu transportul, depozitarea lipsesc sau sunt neînsemnate ca pondere.
În activitatea hotelier propriu-zis (numai servicii de cazare) cheltuielile
reprezint cca 60-69% din volumul încas rilor, ceea ce se reflect corespunz tor în rata
rentabilit ii. Fa de acest nivel mediu, exist abateri semnificative, determinate de
categoria de confort, ocuparea cu turi ti români sau str ini, amplasarea unit ii într-o zon
de mare circula ie turistic sau dimpotriv .
În sistemul indicatorilor de eficien a activit ii de cazare, cei mai utiliza i, în
practica economic , sunt:
1). Productivitatea muncii (W), exprimat valoric (WV) prin raportarea volumului
încas rilor (I) la num rul personalului (Np), sau fizic (Wf) prin raportarea num rului de
înnopt ri anual (N) la num rul personalului:
I N
WV = ;W f =
Np Np
2). Încasarea medie pe unitatea de presta ie (im) este un indicator specific acestei
activit i, rezultat prin raportarea încas rilor la capacitatea de cazare, exprimat în locuri
sau locuri-zile:
I I
im = ..sau..im = ;
NLc Lc Z
3). Cheltuielile medii pe unitatea de presta ie (cm), reprezint un indicator specific
ce reflect consumul de resurse pe loc sau loc-zi.

116
 3’). Nivelul relativ al costurilor (n) exprim cheltuielile la 1000 lei cifr de afaceri
( CA).
ch
n= ⋅ 100
CA
ch ch
cm = ..sau..c m =
NLc Lc Z
4). Rata rentabilit ii (r) este unul dintre indicatorii sintetici de eficien . În
func ie de baza de raportare, rata rentabilit ii pate fi:
- rata rentabilit ii comerciale:
P
Rc = ⋅ 100
CA
- rata rentabilit ii economice:
P
Re = ⋅ 100 , unde At = active totale
At
- rata rentabilit ii financiare:
p p
n= sau r = ⋅ 100 , unde
K Kp
K = capitalul iar K p = capitalul propriu
5). Coeficientul de utilizare a capacit ii de cazare (Cuc) este un indicator
important de apreciere a eficien ei caz rii. El se calculeaz ca raport între capacitatea de
cazare efectiv utilizat într-o perioad dat (num rul de înnopt ri sau num rul de zile-
turist) Nzt i capacitatea maxim posibil , teoretic Cm ( Num r locuri x 365 zile, 90
zile, 120 zile..., în func ie de perioada de func ionare a unit ii):
Nzt
Cuc = ⋅ 100
Cm

8.2. Eficien a activit ii de alimenta ie public

Eficien a activit ii de alimenta ie public se poate aprecia atât cu ajutorul unui

indicator sintetic (rata rentabilit ii), cât i prin intermediul unor elemente ce in de
specificul acestui serviciu. Ca indicatori ai eforturilor putem utiliza: volumul cheltuielilor
totale, volumul cheltuielilor de circula ie, num rul mediu al personalului operativ, fondul
de salarii etc., iar ca indicatori ce reflect efectele: volumul desfacerilor de m rfuri prin
unit ile de alimenta ie public , produc ia culinar , profitul etc.
Cheltuielile în alimenta ia public au un con inut complex, determinat de
varietatea proceselor din acest domeniu. Între principalele elemente, se remarc :
cheltuielile cu salariile (cca 60%), cheltuielile cu repara iile i între inerea unit ii (15%),
cheltuielile cu transportul, depozitarea i preg tirea desfacerii m rfurilor (15%),
cheltuielile speciale de servire etc.
Rata profitului în alimenta ia public este în medie de cca 15%, mai mic decât în
activitatea de cazare, dar mai mare de cât cel înregistrat în comer ul cu am nuntul.
Cei mai semnificativi indicatori de eficien sunt:
1). Productivitatea muncii (W), exprimat valoric prin raportul volumului
desfacerilor de m rfuri (D) la num rul personalului (Np):

117
 D
W= ;
Np
2). Valoarea desfacerilor pe loc la mas :
D
Vd = ;
N loc
3). Încasarea medie pe consumator:
D
ic = ;
N cons
4) Afluxul de consumatori la mas :
N
A = cons ;
N loc
5) Num rul consumatorilor ce revin unui lucr tor operativ:
N
C = cons ;
N lucr
6). Profitul mediu pe lucr tor:
P
p= ;
Np
7). Rata rentabilit ii, calculat în mai multe variante
P
r = ⋅ 100;
D
P
r= ⋅ 100
Ch
P
r= ⋅ 100. unde Fp = fonduri proprii
Fp
Trebuie men ionat c ace ti indicatori se calculeaz i servesc determin rii
eficien ei activit ii de alimenta ie public , indiferent c este privit ca un serviciu de
sine- st t tor, adresându-se consumatorilor reziden i sau în calitate de component a
presta iei turistice.

8.3. Eficien a activit ii de transport turistic

Component a presta iei turistice, transporturile influen eaz , prin calitatea lor,
rezultatele întregii activit i turistice.
Mijloacele de transport utilizate în turism se afl fie în administrarea unor
companii specializate în transporturi, în acest caz exploatarea realizându-se prin
intermediul închirierilor(este vorba de mijloacele rutiere – autocare, microbuze,
autoturisme) fie a fiec rei unit i prestatoare de servicii turistice (parcul propriu).
Sistemul de indicatori, eviden a lor i mai ales determinarea se diferen iaz pe
forme de exploatare.
- În cazul parcului propriu, se utilizeaz urm torii indicatori:
1). Coeficientul de utilizare a parcului (Cup) determinat ca raport procentual între
num rul zile-active-ma in (Za) i num rul zile -calendaristice-ma in (Zc):

118
 Za
C up = ⋅ 100
Zc
Trebuie precizat c num rul de zile-calendaristice-ma in se stabile te ca
diferen a între num rul de zile –calendaristice ale perioadei (lun , an) i num rul de zile
destinate repara iilor, reviziilor etc.
2). Coeficientul de utilizare a capacit ii de transport (Cup) se determin ca raport
procentual între num rul de c l tori/km (Ckm), ce exprim capacitatea efectiv folosit i
num rul de locuri-km (Lkm), ca expresie a capacit ii teoretice:
C
C uc = km ⋅ 100
Lkm
3). Parcursul mediu zilnic (Pmz) se calculeaz ca raport între parcursul total (Pt)
efectuat într-o perioad de toate mijloacele de transport ale parcului i num rul ma ini-
zile în activitate (Mza):
P
Pmz = t .
M za

În cazul mijloacelor destinate închirierii (autoturisme în sistemul „rent-a-car”), pe

lâng indicatorii men iona i se mai urm re te i încasarea medie pe automobil, pe zi-
ma in -inventar (în valut sau în lei);

Particularit i apar în cazul exploat rii vaselor sau garniturilor feroviare în sistem
charter. În aceste condi ii, organizatorul de turism pl te te un tarif global de închiriere,
indiferent de modul i indicele de folosire. Ca urmare, realizarea unei eficien e cât mai
ridicate înseamn utilizarea capacit ii cât mai aproape de nivelul ei maxim.

119
 ! "
# $%%&

$ ' " "( ) " # $%%*

+ ), - (. /' " $% +

0 ), - (. /' 1 2 3 " " 45 # $%%6

* / 7 / " # ' 8 ( - 5
, ' 2 - 2 ( " 1 ! # $%%&

& ), - (. /' / ( 3 "

# $%%&

120