Concepte, definitii si notiuni de baza ale turismului international

Primele incercari de definire a turismului, ca fenomen economic si social, dateaza  de la jumatatea secolului al XIX-
lea. Intre timp, activitatea de turism a cunoscut evolutii mai lente sau mai spectaculoase, indeosebi incepand din
anii ’60 ai secolului XX, transformandu-se intr-un adevarat „fenomen specific lumii moderne” si care a devenit, prin
amploarea activitatilor desfasurate, prin contributia la crearea produsului brut mondial si la crearea de locuri de
munca, prima „industrie” a lumii.

Desi termenul de „turism” a aparut doar in secolul XIX, activitatile de turism dateaza inca din antichitate. Astfel,
calatoriile de studii ale romanilor, in Grecia sau calatoriile pentru propria placere, pe care acestia le efectuau in
Egipt ori frecventarea locurilor unde se gaseau izvoare termale, mai mult pentru motive ludice, decat
sanitare[1] sunt doar cateva exemple ale formelor incipiente ale turismului, din perioada antichitatii.

Au urmat, in perioada Evului Mediu, alte activitati ce pot fi considerate a fi „turistice”, precum calatoriile de studii la
scoli si universitati de prestigiu din Anglia sau Franta, organizarea de mari targuri si chiar pelerinaje (in perioada
anilor 1500). La acestea, se adauga, in perioada Renasterii, calatoriile de placere si cele motivate de curiozitatea
intelectuala.

Cuvantul „turism”, aparut la inceputul secolului XIX in Marea Britanie, venea din frantuzescul „tour” si se referea, la
acea vreme, la calatoriile efectuate de tinerii englezi, pentru propria lor placere si agrement, in Franta, unde
parcurgeau „Marele tur”, incluzand Parisul, zona de Sud-Vest a Frantei, cea de Sud (Midi), de Sud-Est si regiunea
Bourgogne.

Secolul XIX nu a adus, insa, omenirii, doar acest nou cuvant (turism), ci si unele elemente importante de tehnologie
care au contribuit, in mod esential, la dezvoltarea activitatii turistice, in primul rand utilizarea caii ferate, a
trenurilor de pasageri, in scopul deplasarilor turistice.

In data de 5 iunie 1841, Thomas Cook avea sa organizeze prima calatorie cu trenul – o excursie colectiva,
transportand un grup important de militanti, la o manifestare dedicata moderatiei, cumpatarii si sobrietatii. Zece
ani mai tarziu, el avea sa si devina primul mare tur-operator european.

FLORENCE- A 4k Aerial Film of Italy

00:00
PreviousPauseNext

01:00 / 02:02

Unmute

SettingsFullscreen
Copy video url

Play / Pause

Mute / Unmute

Report a problem

Language

Share

Vidverto Player

Daca la jumatatea secolului XIX, aveau sa apara si sa se dezvolte, tot in Marea Britanie, primele agentii de turism si
primele calatorii organizate la preturi ieftine, catre sfarsitul secolului si-au facut aparitia si primele hoteluri de lux,
sub impulsul lui Charles Ritz, dar si hotelaria de categorie medie si „mica hotelarie”[2].

Secolul XX avea sa devina, insa, „Epoca de Aur” a turismului, cand acesta a cunoscut o dezvoltare de-a dreptul
exploziva, pe fondul evolutiei profunde, economice, sociale, tehnologice si politice, a umanitatii. Sporirea puterii de
cumparare a populatiei si a dimensiunilor timpului liber au facut posibila aparitia turismului de masa, care a ajuns la
dimensiuni incredibile, in special dupa cel de-al doilea Razboi Mondial.

Cresterea nivelului de trai a permis ca sumele pentru cheltuielile pentru turism si pentru petrecerea placuta a
timpului liber sa fie introduse in bugetele unui numar tot mai mare de familii, iar dezvoltarea spectaculoasa a
echipamentelor si mijloacelor de transport a condus la crearea unei oferte turistice capabile sa raspunda, cat mai
bine, cererii si chiar sa stimuleze cresterea acesteia.

1.1. Principalele notiuni si definitii utilizate in turismul international

Calatoriile in afara granitelor tarii au cunoscut cresteri anuale superioare evolutiei altor indicatori ai dezvoltarii
economice si comerciale, datorita progreselor inregistrate, indeosebi in tehnologiile si echipamentele utilizate in
transporturi, in infrastructura de acces, dar si ca urmare a extinderii, in ritmuri rapide, a infrastructurilor turistice, a
echipamentelor de cazare, alimentatie, agrement etc.

O analiza pertinenta si eficace a turismului international, ca fenomen economic, trebuie sa se bazeze pe definitii cat
mai clare, precise si, pe cat posibil, unanim recunoscute. Din acest motiv, in continuare, sunt prezentate cateva
dintre cele mai importante definitii utilizate in acest domeniu.

1.Conceptele de turism si turist

Conceptul de turism a aparut dupa cel de turist. Notiunea de turism vine de la transcriptia in limba engleza a
cuvantului francez „tour”, utilizat in Anglia in secolul al XVIII-lea. „Marele Tour” („The Tour”) evoca, in acea
perioada, calatoria de studii, dezinteresata, pentru descoperiri culturale, cu precadere, pe care o efectua, in
Europa, tanarul aristocrat englez. Aceasta calatorie initiatica, menita sa permita cunoasterea unor culturi straine,
avea ca finalitate perfectionarea educatiei respectivilor tineri.

Efectuarea acestui „tur” il consacra, de fapt, pe respectivul tanar, ca „Gentleman”. Asadar, in acea perioada,
cuvantul „turist” era aplicabil, indeosebi, calatorilor englezi si abia in secolul al XIX-lea avea sa fie extinsa si pentru
calatorii francezi, in buna masura datorita publicarii operei lui Stendhal, intitulata Memoriile unui turist (1838)[3].

La sfarsitul secolului al XIX-lea s-a ajuns la o anumita uniformizare a terminologiei privind turismul, astfel ca, puteau
fi regasite, in multe limbi, cuvinte precum turism si turist.

Organizatia Mondiala a Turismului (OMT) defineste turistul ca fiind „orice persoana care se afla intr-o alta tara sau
in alt loc, situat in tara sa de resedinta, altul decat cel ce corespunde domiciliului sau obisnuit si pentru care motivul
principal al vizitei este altul decat acela de a exercita o activitate remunerata la locul vizitei sale”.

La randul sau, OECD (Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica), referindu-se la turistii straini, ii
defineste pe acestia ca fiind persoane care nu isi au resedinta in tara de destinatie si sunt admisi in acea tara pe
baza unei vize (daca aceasta este ceruta), pentru motive de petrecere a timpului liber (agrement), recreare,
vacanta, vizite la prieteni si rude, sanatate sau tratament medical sau pentru pelerinaje religioase. Turistii trebuie
sa petreaca cel putin o noapte (sa innopteze) intr-o unitate de cazare colectiva sau privata, in tara de destinatie, iar
durata sejurului lor nu poate depasi 12 luni[4].

In privinta turismului, OECD a formulat propria sa definitie, respectiv: „activitatile persoanelor care calatoresc catre
sau isi petrec sejururile in afara mediului lor obisnuit, pentru o perioada consecutiva de mai putin de un an, pentru
placere, afaceri sau alte motive, cu nu au legatura cu exercitarea unei activitati remunerate la locul vizitat”[5].

Definitia data notiunii de turism, de Organizatia Mondiala a Turismului (OMT) este urmatoarea[6]: Activitatile
desfasurate de persoane, pe durata calatoriilor si sejururilor, in locuri situate in afara resedintei lor obisnuite,
pentru o perioada consecutiva ce nu depaseste un an (12 luni), cu scop de loisir*, pentru afaceri sau alte motive.

Turismul reprezinta o componenta a calatoriei, prin calatorie intelegand, in sens larg, deplasare, de la o localitate, la
alta. Turismul inseamna activitatea de a calatori in afara mediului obisnuit al unei persoane, in orice scop (cu cateva
exceptii, in primul rand atunci cand persoana respectiva urmeaza sa desfasoare, in locul in care calatoreste, o
activitate remunerata sau se afla in situatii precum efectuarea de tratamente clinice, arest, inchisoare, etc.).

1.1.2. Categorii de turisti

In majoritatea statelor lumii sunt acceptate si utilizare clasificarile de baza ale OMT privind categoriile de turisti,
realizate in 1963, respectiv 1968, clasificari vizand doua criterii principale: motivele calatoriei (sejurului) si durata
voiajului (sejurului).

Motivul principal al calatoriei (vizitei) este acel motiv in absenta caruia calatoria sau vizita nu ar mai fi fost
efectuata.

Motivul calatoriei este criteriul prin care se face distinctia dintre turisti si ceilalti calatori.

In anul 1963, OMT a propus clasificarea in sase grupe a motivelor pentru care oamenii fac turism:

timp liber, odihna, vacante;

vizite la rude si prieteni;

afaceri, motive profesionale;

tratament medical;

pelerinaje si alte motivatii religioase;

alte motive.

In 1968, OMT a propus o clasificare a turistilor in trei categorii:

a)     – turistii propriu-zisi, care calatoresc de placere, in timpul lor liber;

b)     – turistii de afaceri, carora le sunt asimilati toti cei care calatoresc din motive profesionale;

c)      alte categorii de turisti.

Dupa durata sejurului pot fi identificate doua categorii de vizitatori:

a)     excursionistii (vizitatori de o zi, care nu innopteaza in locul vizitat)

b)     turistii propriu-zisi (adica acei vizitatori care stau cel putin o noapte in locul vizitat).

Document online: Facilitarea emotionala a gandirii -

intelegerea si analizarea emotiilor

Referat: Lucrare - proiect - metode de invatare a

driblingului

1.1.3. Definitii utilizate in turismul international

Definitia data de Organizatia Mondiala a Turismului[7] (O.M.T.), in privinta notiunii de turism este urmatoarea:

„Activitatile desfasurate de persoane, pe durata calatoriilor si sejururilor, in locuri situate in afara resedintei
obisnuite, pentru o perioada consecutiva ce nu depaseste un an (12 luni), cu scop de loisir , pentru afaceri sau alte
motive”.

Turismul reprezinta o componenta a calatoriei, intelegand, prin calatorie, in sens larg, deplasarea dintr-o localitate
in alta. Turismul inseamna activitatea de a calatori in afara mediului obisnuit al unei persoane, in orice scop (cu
cateva exceptii, in primul rand cand persoana respectiva urmeaza sa desfasoare in locul in care calatoreste, o
activitate remunerata sau se afla in situatii precum efectuarea de tratamente clinice, arest, inchisoare s.a.).

In functie de o tara data, conform definitiilor EUROSTAT[8], se pot distinge trei forme elementare ale turismului:

1) Turismul intern, cuprinzand activitatile rezidentilor unei tari care calatoresc doar in interiorul acelei tari, dar in
afara resedintei lor obisnuite.
2) Turismul receptor, cuprinzand activitatile non-rezidentilor care calatoresc intr-o tara data, alta decat cea unde isi
au resedinta obisnuita.

3) Turismul emitator (emitent), cuprinzand activitatile rezidentilor unei tari date, care calatoresc si isi petrec
sejururile intr-o alta tara decat cea in care isi au resedinta lor obisnuita.

Aceste forme elementare ale turismului pot fi combinate intre ele, in mai multe moduri, rezultand
urmatoarele categorii ale turismului:

a) Turismul interior, format din turismul intern si turismul receptor;

b) Turismul national, format din turismul intern si turismul emitator (emitent)

c) Turismul international (al unei tari), format din turismul emitator si turismul receptor.

O definitie oficiala a turismului international a fost adoptata, la solicitarea O.M.T., in cadrul Conferintei
internationale privind statisticile si sondajele, in iulie 1991. Aceasta definitie porneste de la notiunea de „vizitator”
si face distinctia dintre „turist” si „vizitator de o zi” sau „excursionist”.

Clasificarea calatorilor internationali, realizata de Organizatia Mondiala a Turismului, este prezentata in figura nr.
1.1.

Figura nr. 1.1.: Clasificarea calatorilor internationali

Sursa: Organizatia Mondiala a Turismului (OMT)

Vizitatorul international

Orice persoana aflata intr-o calatorie intre doua sau mai multe tari reprezinta un calator international. Daca
respectiva calatorie prezinta interes pentru turism, atunci ne referim la „vizitator”, care reprezinta conceptul de
baza in ansamblul statisticilor turismului. Conform definitiei oficiale a O.M.T., nu toti calatorii sunt vizitatori. Astfel,
in cadrul statisticilor, termenul de „vizitator international” desemneaza „orice persoana care viziteaza o tara, alta
decat cea in care aceasta isi are resedinta sa obisnuita, pentru o perioada care sa nu depaseasca 12 luni si al carei
motiv principal al vizitei este altul decat cel de a exercita o activitate remunerata in tara vizitata”.

Cele doua criterii avute in vedere pentru a face distinctia dintre vizitatori si ceilalti calatori internationali
sunt[9]: resedinta si motivatia calatoriei.

Criteriul resedintei (al rezidentei) indica faptul ca se refera la toate persoanele care nu isi au locul lor de resedinta in
tara vizitata, inclusiv cetatenii unei tari care locuiesc in mod permanent (isi au domiciliul permanent) in strainatate.
Astfel, un cetatean al unei tari A, avand resedinta in tara B si care viziteaza tara C, cheltuie banii pe care i-a castigat
in tara B si este influentat, in decizia de alegere a destinatiei turistice, de eforturile de promovare turistica a tarii C,
vizand tara B. Astfel, este normal ca acest turist sa fie inregistrat, in statisticile oficiale, dupa tara sa de resedinta si
nu dupa nationalitatea sa, in scopul de a putea cunoaste cat mai precis diferitele piete turistice si transferurile de
valuta efectuate.
Criteriul motivatiei calatoriei stabileste o distinctie clara intre vizitatori si persoanele care se deplaseaza intr-o tara
pentru a munci acolo si pentru a fi retribuit pentru munca sa.

La aceste doua criterii ar mai trebui adaugat si un al treilea, respectiv ca perioada de sedere in tara vizitata, sa nu
depaseasca 12 luni consecutive, depasirea acestei perioade transformandu-l pe vizitator (din punct de vedere
statistic) in rezident al acelei tari.

Asadar, vizitatorul international reprezinta orice persoana care calatoreste intr-o alta tara decat cea in care isi are
resedinta, pentru mai putin de 12 luni si al carui principal scop al calatoriei este diferit de exercitarea unei activitati
remunerate in locul vizitat.

Turistul international

Turistii internationali constituie una dintre cele doua categorii de vizitatori internationali, alaturi de excursionisti.
Atunci cand durata deplasarii atinge sau depaseste 24 de ore, respectiv cand vizitatorii petrec o noapte in tara
vizitata, acestia sunt considerati a fi „turisti”, in timp ce aceia a caror deplasare dureaza mai putin de 24 ore, deci
fara a comporta o innoptare, sunt considerati a fi „vizitatori de o zi” sau „excursionisti”.

Urmatoarele categorii de calatori nu trebuie inclusi in categoria de vizitatori internationali[10]:

a) Persoanele care intra sau ies dintr-o tara ca imigranti, inclusiv persoane care ii insotesc sau li se alatura;

b) Persoanele cunoscute sub denumirea de „lucratori la granita”, care locuiesc in apropierea granitei si lucreaza in
tara invecinata;

c) Diplomatii, personalul consular si membrii fortelor armate care calatoresc, din tara lor de origine, catre tara in
care au fost repartizati, inclusiv personalul casnic care li se alatura sau ii insotesc;

d) Persoanele care calatoresc ca refugiati sau nomazi;

e) Persoanele aflate in tranzit, care nu intra formal intr-o tara, prin controlul pasaportului, precum pasagerii aflati in
tranzit aerian, care raman, pentru o scurta perioada, intr-o anumita zona a terminalului sau pasagerii transferati
direct intre aeroporturi sau terminale, ori pasagerii unei nave carora nu li permite sa debarce.

Definitia turistilor internationali este, deci, urmatoarea: Turistii internationali sunt vizitatori temporari, care se afla

pentru cel putin 24 de ore, dar pentru mai putin de 12 luni, in tara vizitata si pentru care motivele principale ale
calatorie pot fi grupate in:

loisir (petrecerea timpului liber), vacanta, sanatate, religie, sport;

afaceri, familie, deplasari profesionale.

Din aceasta definitie se poate remarca faptul ca, termenul de turist nu se aplica doar „vacantierilor”, adica
persoanelor plecate in vacanta, incluzand, de exemplu, si persoanele aflate in calatorii de afaceri.

Vizitatorul de o zi (excursionistul)
Vizitatorul de o zi sau excursionistul este acel vizitator (international, in acest caz) care nu petrece nicio noapte intr-
o unitate de cazare, colectiva sau individuala, in locul, respectiv tara vizitata.

In turismul international, importanta economica a excursionistilor poate sa fie foarte mare, indeosebi pentru micile
tari insulare, care primesc pasagerii navelor de croaziera. Atat timp cat respectivii vizitatori innopteaza la bordul
navei, acestia sunt inregistrati, in principiu, in localitatea unde acosteaza navele, la rubrica „vizitatori de o zi” si nu
la „turisti”.

Pentru o destinatie turistica (localitate, statiune, tara), mai importanti decat vizitatorii de o zi sau excursionistii sunt
turistii, care „consuma” mai multe servicii turistice, inclusiv cele de cazare, pentru cel putin o noapte.

1.2. Principalii indicatori utilizati in

cuantificarea dimensiunilor turismului international

Indicatorii principali de cuantificare a circulatiei turistice cuprind si redau, intr-o exprimare sintetica, matematica,
informatii privind diferite aspecte ale activitatii turistice, informatii privind diferite aspecte ale activitatii turistice,
informatii ce sunt utile pentru masurarea fenomenului si a efectelor sale, pentru anticiparea tendintelor de evolutie
si pentru fundamentarea politicii de dezvoltare turistica .

Acesti indicatori furnizeaza si cuantifica informatiile necesare actiunilor de politica turistica, permitand, totodata,
masurarea ulterioara a efectelor respectivelor actiuni[12].

Paleta indicatorilor utilizati in turism este foarte larga. Astfel, acestia pot fi directi (rezultati in mod nemijlocit din
sursele de inregistrare) sau indirecti (prelucrati), pot
fi simpli sau agregati, cantitativi sau valorici, globali sau potentiali, principali sau derivati etc.

Indicatorii simpli pot fi, la randul lor, economici sau sociali, cu referire la marimi si variabile turistice, la distributia,
evolutia si interactiunea acestora, atat in timp, cat si in spatiu sau pot fi indicatori (indici) sintetici, ce cuantifica
relatiile dintre mai multe variabile, simultan, verificand, in prealabil, calitatea legaturii lor cu fenomenul turistic
analizat.

Pentru elaborarea sistemului de indicatori sintetici s-a convenit ca toate tarile membre ale Organizatiei Mondiale a
Turismului (OMT) sa-si armonizeze metodologia evidentei statistice a turismului international, iar unitatea de
masura de baza, ce da dimensiunea fizica a consumului turistic, sa fie considerat turistul, adica insusi consumatorul
de servicii turistice.

Volumul fizic al fluxurilor turistice internationale este urmarit prin indicatorii „numar de sosiri” ale turistilor straini,
respectiv „numar de plecari” ale turistilor nationali, la frontiera tarii emitatoare.

Cei mai importanti indicatori ai turismului international pot fi clasificati[13] astfel:

a)     indicatori de baza, referitori la cei doi factori corelativi ai pietei (cererea si oferta) si care au scopul de a urmari
repartitia, evolutia si modificarea in tendinte a acestor marimi, precum si modificarea structurii lor in timp si spatiu
(indicatori ai cererii reale, respectiv ai circulatiei turistice si ai cererii potentiale si indicatori ai ofertei, in principal
cei privind baza tehnico-materiala a turismului);

b)     indicatori ai corelatiei dintre cerere si oferta (capacitatea pietei, gradul de ocupare a capacitatii etc.);

c)      indicatori ai efectelor economice directe ale turismului asupra economiei, in ansamblul sau ori asupra
anumitor sectoare ale acestora;

d)     indicatori ai utilizarii fortei de munca, ce reflecta situatia, repartitia si evolutia ocuparii fortei de munca, pe
ramuri de activitate, pe niveluri profesionale si dupa alte criterii.

Comisia de statistica a OMT a propus urmatorul sistem de indicatori ai turismului:

A.     Indicatori ai cererii turistice globale, interne si externe;

B.     Indicatorii ofertei turistice: hoteluri, alte unitati de cazare turistica, agentii de voiaj si alte intreprinderi din
sectorul turistic;

C.     Indicatori ai relatiei cerere-oferta si oferta-cerere;

D.     Indicatorii efectelor economice;

E.     Indicatorii densitatii turistice, la nivel teritorial si al popualtiei;

F.      Indicatorii potentialului turistic al pietelor;

G.    Indicatorii ocuparii fortei de munca.

Dintre indicatorii circulatiei turistice internationale, cei mai importanti pot fi considerati urmatorii:

numarul turistilor sau numarul de sosiri ale turistilor internationali;

numarul de innoptari (sau de zile-turist) ale turistilor internationali;

durata medie a sejurului;

densitatea circulatiei turistice;

preferinta relativa pentru turism;

volumul incasarilor din turismul international;

volumul cheltuielilor pentru turismul international.

Calculul principalilor indicatori ai circulatiei turistice

Printre indicatorii cei mai reprezentativi pentru caracterizarea circulatiei turistice se folosesc: numarul turistilor,
numarul mediu de turisti, numar zile-turist; durata medie a sejurului, incasarile din turism, densitatea circulatiei
turistice, preferinta relativa a turistilor etc. O parte din acesti indicatori (numar turisti, numar zile turist, incasarile
din turism) se obtin direct din informatiile furnizate de sursele amintite.Alti indicatori se pot calcula in baza unor
formule.

Indicatorul numar de turisti se obtine din cumularea informatiilor cuprinse in diferite documente statistice,
calculandu-se efectiv la sfarsitul anului calendaristic, dar si pe perioade mai mici, in functie de nevoile utilizatorului.
Acest indicator se poate determina pe total circulatie turistica sau pe tipuri de actiuni, zone turistice etc.

Indicatorul numar mediu de turisti se obtine prin punerea in relatie a numarului de turisti cu un aspect economic,
putem obtine astfel: numar mediu de turisti pe zi, luna sau pe litoral, la munte etc. Acest indicator arata
intensitatea circulatiei turistice intr-un anumit interval (calendaristic sau sezon turistic):

unde: ST – suma turistilor inregistrati intr-o perioada data

n – numarul zilelor din perioada respectiva

Numarul inoptari sau numarul zile-turist se obtine din inregistrarile in spatiile de cazare, prin insumarea numarului
de zile de sedere al fiecarui turist; se poate determina pe tipuri de unitati de cazare, pe tipuri de actiuni, pe zone
provenienta a turistilor etc.

Durata medie a sejurului se calculeaza ca raport intre total zile –turist (SNZT) si numarul de turisti (T):

Acest indicator arata timpul mediu (zile) de ramanere a turistilor in spatiile de cazare si reflecta astfel posibilitatea
ofertei de a retine turistul intr-o anumita zona, regiune etc.

Densitatea circulatiei turistice pune in legatura directa circulatia turistica cu populatia rezidenta a tarii (zonei,
regiunii) receptoare. Acest indicator se calculeaza ca raport intre numarul turistilor sositi in zona X (T) si populatia
rezidenta a zonei X (P):

De regula, acest indicator are valoare subunitara, dar exista si zone (jud. Constanta, in perioada de sezon turistic
estival atinge nivelul de 2,12 la densitatea circulatiei turistice) sau tari (Spania, Austria) in care valoarea este
supraunitara.

Preferinta relativa a turistilor ofera informatii privind orientarea geografica a fluxurilor turistice emise de un bazin
de cerere (zona, tara etc); se calculeaza ca raport intre numarul de turisti dintr-o tara Y care se indreapta spre o
tara X (T1) si populatia rezidenta a tarii de origine Y (P):
O alta metoda de obtinere a preferintei relative a turistilor o reprezinta punerea in relatie a numarului de turisti
dintr-o tara A care viziteaza o tara B (ST1) si totalul emisiunii turistice a tarii respective A (T). Aceasta metoda este
insa mai putin practica datorita faptului ca nu toate tarile urmaresc fluxul de turisti (emisia turistica):

Dintre indicatorii valorici, cei mai des utilizati sunt: volumul total al incasarilor din turism, care se urmareste pe
zone turistice, pe tipuri de actiuni, pe societati comerciale, etc. si incasarea medie pe zi –turist (turist), care se
calculeaza ca raport intre volumul incasarilor si numarul zile-turist (turisti).

Statisticile interne ale fiecarei tari pot crea conditii pentru calcularea altor indicatori, continutul si valoarea lor
informationala fiind expresia acuratetei metodelor utilizate.

Indicatorii fizici si valorici ai circulatiei turistice se folosesc in practica interna si internationala si fac obiectul darilor
de seama statistice ale organismelor internationale (OMT, GATT, OECD, etc)

Py, Pierre, Le tourisme, un phénomène économique, Nouvelle édition, La documentation Française, Paris,
2002, p. 7

Idem, p. 8

Idem

Recommendations on Statistics of International Migration, Revision 1, Statistical papers, Series M, Nr. 58,
United Nations, New York, 1998 (Glossary)

Tourism Satellite Account: Recommended Methological Framework, Eurostat, EECD, WTO, UNSD, 2001

O.M.T., Recommandations sur les statistiques du tourisme, Nations Unies, New York, 1993, p. 5

* Notiunea de loisir semnifica timp liber, respectiv “timpul liber de care poate dispune o persoana in afara
ocupatiilor sale obisnuite . ”, ca factor de influenta a cererii turistice [vezi Gabriela Stanciulescu
(Coordonator), Lexicon de termini turistici, Ed. Oscar Print, Bucuresti, 2002, p. 177].

O.M.T. Recommandations sur les statistiques du tourisme, Nations Unies, New York, 1993, p. 5
 Prin notiunea de loisir intelegem timp liber, respectiv “timpul liber de care poate dispune o persoana in afara
ocupatiilor sale obisnuite . ”, ca factor de influenta a cererii turistice [vezi Gabriela Stanciulescu (coordonator),
Lexicon de termeni turistici, Ed. Oscar Print, Bucuresti, 2002, p. 177]

www.ec.europa.eu/eurostat

Vellas, François, Economie et Politique du Tourisme International, 2e édition, Economica, Paris, 2007, pp. 8-9

***Eurostat, Newcronos, www.ec.europa.eu/eurostat

Minciu, Rodica, Economia turismului, Editia a III-a revazuta si adaugita, Editura Uranus, Bucuresti, 2005, p. 96

Cristureanu, Cristiana, Strategii si tranzactii in turismul international, Editura C.H. Beck, Bucuresti,

2006, p. 35

Idem, p. 38

Pachetele de servicii de călătorie – mai multe tipuri de pachete, aceleași drepturi

Când cumpărați un pachet de servicii turistice, cumpărați o combinație de două sau mai multe tipuri de
servicii de călătorie pentru aceeași deplasare sau vacanță. Aceste servicii pot include transportul, cazarea,
închirierea de mașini sau, în anumite condiții, alte servicii turistice. Pachetul de servicii poate fi prestabilit,
fiind format dintr-o serie de servicii combinate de un operator de turism sau de un agent de voiaj, sau
poate fi personalizat, adică format din servicii pe care le-ați ales chiar dumneavoastră înainte de
încheierea contractului. În ambele cazuri se aplică normele UE, atâta timp cât pachetul de servicii de
călătorie a fost achiziționat într-un anumit mod.

Ce este un pachet de servicii de călătorie?

Vorbim despre un pachet de servicii de călătorie atunci când:

1. Rezervați servicii de călătorie combinate de un comerciant sau cu ajutorul unui comerciant (operator sau

agenție de voiaj on-line sau off-line), în baza unui contract unic
sau
2. Rezervați servicii de călătorie de la furnizori diferiți, în baza unor contracte separate, dar se întrunește
cel puțin una din următoarele condiții:
 cumpărați serviciile de călătorie dintr-un singur punct de vânzare (agenție de voiaj, call centre, site) și selectați
serviciile înainte de a accepta să plătiți, adică înainte de a încheia primul contract. Este cazul, de exemplu, atunci
când diferite servicii de călătorie sunt adăugate într-un coș de cumpărături sau sunt selectate în alt mod înainte de
încheierea unui contract.

 serviciile sunt vândute la un preț global.

 serviciile au fost promovate/vândute ca „pachet" sau sub o denumire similară

 serviciile de călătorie sunt combinate după încheierea unui contract în baza căruia aveți dreptul de a alege dintr-o
selecție de diverse servicii de călătorie, de exemplu un pachet de călătorie-cadou

 Pachetele de tip „click-through": achiziționați servicii de la companii diferite în cadrul unui singur proces de
rezervare on-line în care prima companie transmite numele dumneavoastră, adresa de e-mail și detaliile de plată către
următoarea companie, iar al doilea contract este încheiat în termen de 24 de ore de la încheierea primului

O combinație între un serviciu de călătorie, cum ar fi cazarea și alt serviciu turistic (tur ghidat, intrare la un
concert sau la un eveniment sportiv, închirierea de echipament sportiv etc.) poate fi considerată pachet de
servicii de călătorie doar dacă serviciul adițional reprezintă cel puțin 25 % din valoarea totală a călătoriei
sau este o componentă esențială a călătoriei.
Exemplu

Achiziționarea unui pachet de servicii turistice

Michel din Belgia a hotărât să își organizeze vacanța de vară prin intermediul unei agenții de voiaj on-line. Pachetul
pe care l-a selectat – o vacanță de două săptămâni în Italia – includea biletele de avion, cazarea la hotel și mai multe
excursii. Întrucât prețul pentru întregul pachet era foarte atractiv, Michel a decis să facă rezervarea. După ce a
finalizat procesul, a semnat contractul și a plătit prin intermediul agenției de voiaj on-line.

Pachetul de servicii de călătorie – dreptul la informații clare și corecte

Înainte de a rezerva un pachet, punctul de vânzare (de exemplu, site sau aplicație) sau agentul de voiaj
trebuie să vă ofere toate informațiile standard despre pachet, precum:
 destinația călătoriei (itinerarul, datele și durata șederii, detaliile privind eventuale transferuri, vizite sau excursii) și
lista serviciilor incluse

 numele și datele de contact ale organizatorului pachetului de servicii și ale comerciantului cu amănuntul, în cazul în
care pachetul este vândut de un astfel de comerciant

 prețul total, inclusiv toate taxele și comisioanele adiționale, dacă este cazul, precum și modalitățile de plată

 informații cu privire la modul de reziliere a contractului înainte ca pachetul să intre în vigoare, prin achitarea unei
taxe de reziliere corespunzătoare

 informații privind cerințele în materie de pașapoarte și vize

 informații privind procedurile de tratare a plângerilor, mecanismele de soluționare alternativă a litigiilor (SAL) și,
dacă este cazul, entitatea SAL și platforma de soluționare on-line a litigiilor
De asemenea, trebuie să primiți informații clare despre drepturile dumneavoastră, pe baza unui formular
UE standardizat, care vă explică faptul că vi s-a oferit un pachet de servicii și vă prezintă drepturile care
vă revin.

Pachetul de servicii de călătorie – modificarea sau rezilierea contractului

Majorarea de preț:Organizatorul poate majora prețul pachetului doar dacă se modifică anumite costuri (de
exemplu, prețul combustibilului). Acest lucru trebuie însă indicat în mod clar în contract și nu poate fi
aplicat cu mai puțin de 20 de zile înainte de data la care începeți să beneficiați de serviciile incluse în
 pachet. Dacă majorarea de preț depășește 8 % din prețul total al pachetului, puteți să reziliați contractul
fără a plăti vreo taxă de reziliere.
Dacă nu mai puteți călători, aveți două opțiuni:
 să transferați pachetul unei alte persoane: în anumite condiții, puteți transfera pachetul unei alte persoane, plătind o
taxă rezonabilă care nu trebuie să fie mai mare decât costul real pe care îl suportă organizatorul pentru a transfera
contractul privind pachetul de servicii de călătorie.

 să reziliați contractul: organizatorul poate totuși să scadă o taxă rezonabilă din suma pe care v-o restituie, valoarea
acestei taxe depinzând, în special, de momentul rezilierii.

Aceste drepturi sunt independente de orice alte drepturi pe care le-ați putea avea în eventualitatea în care
încheiați o poliță de asigurare în caz de anulare.

Anularea de către organizator: în condiții normale, dacă organizatorul anulează vânzarea înainte de
începutul serviciilor din pachet, aveți dreptul la rambursare și, dacă este cazul, la despăgubire.
Anularea în circumstanțe excepționale: în caz de dezastru natural sau de probleme grave de securitate în
locul de destinație, susceptibile să afecteze pachetul de servicii, organizatorul poate anula pachetul
respectiv. În calitate de turist, aveți libertatea de a anula pachetul gratuit, din aceleași motive. În astfel de
cazuri, aveți dreptul la rambursarea totală a sumelor pe care le-ați plătit deja, dar nu puteți solicita
despăgubiri.
Avertisment

Din cauza pandemiei de coronavirus, organizatorii oferă vouchere pe care le puteți folosi ulterior ca alternativă la
rambursare. Totuși, dacă această variantă nu vi se pare acceptabilă, puteți solicita rambursarea în numerar.

Pachetele de servicii de călătorie – răspunderea pentru funcționarea corespunzătoare a serviciilor

Organizatorul are obligația de a garanta buna funcționare a tuturor serviciilor de călătorie incluse în
pachet.

Dacă un serviciu asupra căruia s-a convenit nu poate fi furnizat sau este furnizat în altă formă decât cea
agreată (transport către și de la destinație, tip de cazare, tur ghidat etc.), organizatorul trebuie să rezolve
problema fără să vă perceapă taxe suplimentare.
Dacă este imposibil să se furnizeze servicii alternative sau dacă respingeți, din motive rezonabile,
alternativele care vi s-au oferit, iar pachetul include transportul (de exemplu, cu avionul), organizatorul
trebuie să se ofere să vă repatrieze. Dacă serviciile de călătorie nu ating standardele convenite, iar
această problemă nu poate fi soluționată la fața locului, puteți avea dreptul și la o despăgubire.

Pachetele de servicii de călătorie – asistență pentru clienți

Dacă întâmpinați probleme pe durata vacanței, de exemplu dacă vă îmbolnăviți sau vă pierdeți
pașaportul, organizatorul trebuie să vă ofere asistență (informații despre serviciile medicale sau consulare
etc.) și să vă ajute să găsiți alte modalități de călătorie, dacă este necesar.

Servicii de călătorie asociate

Serviciile de călătorie asociate sunt două sau mai multe servicii de călătorie pe care le achiziționați de la
furnizori diferiți, în baza unor contracte separate, dar care sunt interconectate. În astfel de cazuri, un
 comerciant facilitează rezervarea serviciilor ulterioare, acestea fiind achiziționate în scopul aceleiași
călătorii sau vacanțe.
Noțiunea de „servicii de călătorie asociate" se referă doar la combinațiile dintre servicii de călătorie care
nu constituie un pachet, în sensul descris mai sus. În cazul serviciilor de călătorie asociate, comerciantul
facilitează:

 rezervarea pe baza unei singure vizite sau a unui singur contact cu punctul său de vânzare, de exemplu pe durata
unei vizite la o agenție turistică ori pe un site
sau
 o rezervare suplimentară pentru un al doilea serviciu de călătorie, ca răspuns la o invitație specifică, de exemplu
pe e-mail sau prin accesarea unui link, și încheierea contractului pentru acest serviciu cu un alt furnizor, în termen
de 24 de ore de la confirmarea rezervării primului serviciu de călătorie.
Combinația dintre un serviciu de călătorie cum ar fi cazarea și un alt serviciu turistic (tur ghidat, intrarea la
un concert etc.) poate fi inclusă în categoria „servicii de călătorie asociate" dacă serviciul adițional
reprezintă cel puțin 25 % din valoarea totală a călătoriei sau este o componentă esențială a acesteia.
Exemplu

Rezervarea serviciilor de călătorie asociate

Laura este din Italia și merge în vacanță în Irlanda. Rezervă un bilet de avion și plătește direct pe site-ul companiei
aeriene. După e-mailul de confirmare a zborului, ea mai primește un mesaj cu un link către site-ul unui lanț hotelier
din Irlanda care îi propune o variantă atractivă de cazare. Laura decide să accepte oferta și încheie un contract cu
lanțul hotelier în aceeași zi.

Servicii de călătorie asociate – informații clare și precise

Comerciantul care facilitează achiziționarea de servicii de călătorie asociate trebuie să vă ofere informații
clare cu privire la drepturile dumneavoastră, pe baza unui formular UE standardizat, care să vă explice că
vi s-au oferit servicii asociate de călătorie (nu un pachet) și să evidențieze drepturile care vă revin.

Răspunderea pentru erorile de rezervare

Aceste norme vizează pachetele și serviciile de călătorie asociate.
Când rezervați o vacanță, comerciantul (agentul de turism sau agenția on-line) este răspunzător pentru
următoarele probleme care ar putea surveni pe durata rezervării:

 defecte tehnice în sistemul de rezervare

 erori făcute comerciant când acesta răspunde de rezervarea pachetului sau a serviciilor de călătorie care fac parte din
serviciile de călătorie asociate.

Comerciantul nu este răspunzător pentru erorile dumneavoastră de rezervare sau pentru problemele

cauzate de circumstanțe inevitabile ori extraordinare.

Protecția în caz de faliment

Aceste norme vizează pachetele de servicii de călătorie și serviciile de călătorie asociate.
În cazul în care comerciantul de la care ați rezervat vacanța dă faliment, beneficiați de protecția în materie
de insolvență. Ar putea fi vorba despre un fond, o asigurare sau orice alt mecanism aflat în vigoare în
statul dumneavoastră membru. În baza acestei protecții, vi se vor restitui toate plățile efectuate și la
nevoie veți fi repatriat, dacă transportul este inclus în pachet.

AMENAJAREA IN SCOPURI TURISTICE A UNEI ZONE

Turism

AMENAJAREA IN SCOPURI TURISTICE A UNEI ZONE

In scopul amenajarii turistice a unei zone din Romania se alege un areal cunoscut
care sa aiba o suprafata cuprinsa intre 20-50 ha. Este de preferat ca teritoriul
respectiv sa beneficieze de resurse turistice naturale si/sau antropice care sa justifice
alegerea facuta, urmand, ca, prin intermediul proiectului sa fie propusa spre
implantare o serie de echipamente si dotari dintre cele mai diverse. Este indicat
ca amenajarea sa se faca pe un "loc gol" de structuri materiale.

In cazul in care in zona res 838g61i pectiva exista deja unitati de cazare, de
alimentatie, de agrement etc. (constructii in general) proiectul se va numi "de
reamenajare", situatie in care trebuie specificat ce se va intampla cu acestea si se
va face legatura si armonizarea intre ele si cele noi, propuse spre implantare.

Continutul proiectului se refera la urmatoarele aspecte:

Cap. I Optiunea pentru tipul de amenajare

     motivatia alegerii zonei respective

     tipul de amenajare (se alege din modelele consacrate in functie de tipul zonei ce urmeaza a fi
amenajata utilizandu-se cele trei criterii de clasificare consacrate si categoriile aferente)

Cap. II Selectia zonei

2.1. Localizarea zonei; Cai de acces

2.2. Potentialul turistic al zonei

2.2.1. Resursele naturale ( relief, clima,

flora, fauna, hidrografie, rezervatii,

protectia mediului)

2.2.2. Resursele antropice ( cetati,

ansambluri, curti, domenii ruinate,

biserici fortificate - cetati, castele,

conace, palate, cule, cladiri civile

urbane (primarii, teatre etc.),

ansambluri urbane (centre istorice

ale oraselor), biserici din lemn,

muzee , case memoriale, muzee

etnografice in aer liber, biserici

rupestre, biserici si ansambluri

manastiresti, arhitectura industriala,

amenajari ale cailor de comunicatie,

monumente de arhitectura populara

(locuinte satesti), ansambluri

traditionale rurale, monumente si

situri arheologice, etnografie, folclor.

2.2.3. Cadrul socio-economic

     principalele asezari umane

     numarul de locuitori

     clasificarea populatiei pe sexe, nationalitati, religii)

     principalele ramuri economice

     indeletnicirea populatiei

2.2.4. Infrastructura
      existenta sau nu a retelei de canalizare, de alimentare cu apa,
energie, gaze etc.

     existenta sau nu a retelei comerciale

     reteaua de drumuri

2.2.5. Echipamentul de cultura si odihna

     unitatile de cazare

     unitatile de alimentatie

     instalatiile si echipamentele de agrement

     instalatiile si echipamentele de tratament

Se precizeaza distributia in teritoriu a acestora, numarul lor, capacitatea,

clasificarea pe tipuri si categorii de confort.

2.2.6. Legislatia in vigoare si protectia

zonei

Se precizeaza statutul zonei respective, tipul de proprietate ca si

existenta/inexistenta unor restrictii cu privire la constructia unor echipamente.

Cap. III Determinarea indicelui de atractivitate al zonei

In acest scop va fi utilizat un tabel dupa cum urmeaza:

Componentele Pondere Nivel Indice de

ofertei turistice calitativ atractivitate
(qi)
(ci) (I)
I Resurse naturale

- peisaj

- clima

-retea

hidrografica
- lacuri

- cascade

- iazuri

- ape minerale
terapeutice
- fauna de interes
cigenetic
- paduri

- vegetatie de
interes turistic
- rezervatii

- monumente ale
naturii
- domeniu

schiabil
II Resurse

Antropice
- cetati

- ansambluri, curti,
domenii ruinate
-biserici fortificate-
cetati
-castele, conace,
palate
- cule

- cladiri civile
urbane (primarii,
teatre)
- ansambluri
urbane (centre
istorice ale
oraselor)
- biserici din lemn

- muzee

- case memoriale

- muzee etnografice
in aer liber

- biserici rupestre

- biserici si
ansambluri
manastiresti
- arhitectura
industriala;
amenajari ale cailor
de comunicatie
- monumente de
arhitectura populara
(locuinte satesti)
- ansambluri
traditionale rurale
- monumente si situri
arheologice
 - etnografie

- folclor

III
Poluarea mediului
IV Accesul

- rutier

- feroviar

- aerian

- naval (maritim)

V Distanta fata de:

- capitala judetului

- alte centre
emitente
VI Forme de turism
practicate
- picnic

- vanatoare

TOTAL 

Instructiuni de completare a tabelului:

in prima coloana sunt evidentiate principalele elemente de atractie ale zonei. La

capitolul VI vor fi trecute doar formele de turism ce urmeaza a fi propuse spre
practicare;

la baza urmatoarelor trei coloane sta coeficientul (indicele) de atractivitate

(I) care are urmatoarea formula de calcul:

I =  qi x ci unde:

q = ponderea fiecarui element (resursa) in total

c = nivelul calitativ al acestor elemente (nota)

i = 1, 2, .., n = numarul elementelor

 qi = 1

Nivelul calitativ al elementelor (c) este reprezentat de o nota cuprinsa in

intervalul , fiecare dintre ele avand urmatoarea semnificatie privind atractivitatea
lor:

1 - insuficient

2 - suficient
 3 - bine

4 - foarte bine

Nota se acorda doar elementelor componente ale capitolelor I, II, III, IV, V, VI.

Elementele ofertei care sunt inexistente in arealul ce urmeaza a fi amenajat vor fi

ponderate si notate cu zero.

In consecinta, indicele de atractivitate total va trebui sa fie cuprins in intervalul

in tabelul de mai sus, vor fi trecute cateva exemple de calcul in scopul intelegerii
algoritmului pentru ca, ulterior, sa apara edificarea prin intermediul unor studii de
caz.
 Cap. IV Determinarea ariei de atractie

         se vor face aprecieri asupra pietei potentiale

         se va evalua si previziona cererea potentiala pentru zona ce urmeaza sa fie
amenajata.
Cap. V Determinarea capacitatii optime de primire si a necesarului de
construit

In acest scop se va alcatui un nou tabel:

Forme de Suprafata Coeficient Suprafata Capacitatea

turism zonei (S) de corectie normata pentru optima de
practicate (k) consum primire
(ha) turistic (N)
(Co )
Picnic 1/50-100 10x1/1/50 =
pers./ha 500
Pescuit .. 10 m liniari/pers.

sau

100 m2/pers.
Plimbari in 1/200 pers./ha 20x1,25/1//20
padure 0=
amenajata
5 000
Plimbari in 1/100 pers./ha
padure
neamenajata

Sporturi de 1/150-200
vara pers./ha
Plaja 2 m2 nisip 8
m2 teren pentru
un loc de cazare
Plimbari in parc 1/100 pers./ha

Echitatie 1/3 vizitatori/ha

Caiac si 1 km fluviu/10
canotaj fluvial pers.
Vanatoare 1/0,1
vanatori/ha
Distractii in 1/150
spatii acoperite vizitatori/ha
Vizitare gradini 1/150 pers./ha
botanice
Vizitare gradini 1/500 pers./ha
zoologice
Sporturi  de 1/1100
iarna pers./ha
Strand-vestiare 1/1000
pers./ha
Baze sportive 1/100
simple: participanti/ha

- pentru sport 1/200

de performanta participanti/ha

- pentru sport
amator
Baze sportive 1/50
complexe: participanti/ha
 - pentru 1/165
sporturi participanti/ha
turistice

- pentru
sporturi
acvatice
Camping 1/100
vizitatori/ha
Case de 1/150
vacanta vizitatori/ha
Oglinzi de apa: 10
participanti/ha
- pentru apa
sporturi nautice
3 ambarcatiuni/
- numar
ambarcatiuni ha apa

- agrement 35
acvatic participanti/ha
apa
Sporturi de
iarna
(schi, freeride)
Sanius 1100 pers/ha

Paraseiling 10 pers/ha

TOTAL  

Sursa: Institutul "Proiect" Bucuresti

Instructiuni de completare a tabelului:

in prima coloana vor fi trecute doar formele de turism ce urmeaza a fi practicate in

mod concret in zona aleasa spre amenajare;

celelalte patru coloane au la baza formula capacitatii optime de primire:

Co = Sxk/N unde:

S = suprafata zonei

K = coeficient de corectie cu valori cuprinse in intervalul

N = suprafata normata pentru consum turistic

k si N sunt tabelate pe forme de turism asa cum rezulta din tabelul de mai sus.

in ceea ce priveste coloana doi, suprafata ce urmeaza sa fie amenajata (sa spunem
ca are 40 de ha) va fi impartita in suprafete mai mici adecvate fiecarei forme de
turism ce urmeaza a fi practicata;
 in ultima coloana, va fi calculata capacitatea optima de primire pe fiecare forma de
turism in parte, urmand, ca, in final, sa se insumeze toate acestea, obtinandu-se in
acest fel capacitatea optima de primire totala a zonei respective, ceea ce reprezinta
numarul de locuri de cazare ce trebuie construit sau numarul optim de turisti care
vin sa viziteze zona. Acest indicator va fi diminuat sau crescut in functie de
sezonalitate, de populatia zonei, de tranzit si de formele de turism practicate. Vor fi
date doua exemple de calcul, pentru ca in studiile de caz ce urmeaza sa fie inteles pe
deplin algoritmul de calcul.

Cap. VI Conceptia de amenajare a zonei

6.1. Amenajarea echipamentelor de cazare, alimentatie, agrement, tratament

6.2. Amenajarea resurselor: partii de schi, puncte de belvedere etc.

6.3. Infrastructura

6.4. Alte dotari si servicii oferite

6.5. Amplasarea in teritoriu

     schita amplasarilor

     harta zonei inconjuratoare

     harta zonei propriu-zise