1.3.

INDIVIDUL CA ÎNTREPRINZĂTOR
Întrprinzatorul este acea persoana care isi asuma riscul inceperii propriei afaceri, în scopul realizării unor
scopuri personale.
Din literatura de specialitate se pot extrage câteva din accepţiunile termenului „întreprinzător”:
Întreprinzătorul este cel care îşi asumă riscuri, pregătind inovaţia; el “întreprinde”. Această
caracteristică este esenţa întreprinzătorului; el inovează în funcţie de oportunităţile ivite, procură şi
organizează utilizarea resurselor, pentru a produce şi a comercializa produse şi/sau servicii cerute pe
piaţă (K. Mill).
Întreprinzătorul este cel care organizează şi coordonează făcând să funcţioneze o firmă în vederea
realizării unui câştig personal. El plăteşte materiile prime consumate, terenul pe care-l utilizează,
angajaţii, asigură tot capitalul necesar. În plus, “aduce” iniţiativa personală, talentul, abilitatea sa,
planificând, organizând şi administrând firma. De asemenea, îşi asumă eventualitatea de a câştiga sau de
a pierde în funcţie de circumstanţe neprevăzute de el sau de situaţii necontrolabile. Ca atare, foloseşte în
scop propriu tot ceea ce rămâne din încasări după plata diverselor obligaţii
Întreprinzătorul este cel care dezvoltă un tip particular de comportament, înglobând iniţiativă,
organizarea şi manipularea mecanismelor economice şi sociale în scopul “exploatării” resurselor şi
oportunităţilor, acceptării riscului şi eşecului
Întreprinzătorul este cel care combină resurse (umane, materii prime, informaţii) pentru a le da valoare
sau cel care introduce schimbări, inovaţii, o nouă ordine în mediul său de activitate

Motive pentru a deveni întreprinzator:

1. faci mai multi bani

Prima si cea mai importanta diferenta intre a lucra ca angajat si a avea propria ta firma se refera la bani. Ca
angajat ai un salariu fix care va creste doar in situatii de exceptie (promovare, greve s.a.). Propria ta
afacere iti ofera posibilitatea de a obtine din ce in ce mai multi bani pe masura ce te vei dezvolta.
2. Eşti propriul tau şef
Stii bine ce inseamna un sef incapabil si stresant. Daca faci parte dintr-o generatie care este pregatita sa-si
asume propriile idei si actiuni, vei aprecia cu siguranta libertatea si flexibilitatea pe care ti-o va acorda
propria ta afacere.
3. Iti stabileşti singur programul de lucru Ca angajat ti se impune un orar strict si nu de putine ori esti
obligat sa faci ore suplimentare care nu sunt platite la adevarata valoare a efortului depus. A fi
întreprinzător inseamna si a-ti gestiona timpul de munca dupa propriile nevoi si asteptari de la afacerea ta.
4. Iei singur deciziile Libertatea ta este atacata in momentul in care altcineva gandeste, vorbeste si
actioneaza in numele tau, interzicandu-ti sa-ti exprimi ideile valoroase; confortul oferit de statutul de
"condus", care te scuteste de responsabilitate, nu poate concura cu satisfactia pe care o ai cand realizezi
ceva prin propriile tale eforturi.
5. Vei lucra cu oameni pe care tu insuti i-ai angajat Ca angajat esti de multe ori fortat sa muncesti alaturi
de oameni cu care nu ai nimic in comun sau care nu se ridica la nivelul tau, desi aveti aceeasi functie.
Lucrand cu oameni pe care ti i-ai ales dupa propriile tale criterii iti va fi mai usor sa iti organizezi afacerea si
vei avea o idee mai clara despre calitatile si defectele acestora. Mai mult, ai posibilitatea sa apelezi la
ajutorul apropiatilor tai, ceea ce iti va inlesni munca.
6. Vei progresa datorita provocarii concurentei Daca te simti bine atunci cand inveti ceva si te auto-
depasesti, stii bine ca lucrand ca angajat ai niste sarcini monotone si nu esti incurajat sa progresezi. In
schimb, pentru a-ti dezvolta afacerea si pentru a-ti depasi concurentii, vei invata in fiecare zi ceva nou.
7. Te vei bucura de aprecierea celorlalti Cel care se lanseaza intr-o afacere nu urmareste exclusiv
avantajul material; isi propune de asemenea sa iasa din anonimatul in care se afla in mod obisnuit angajatii
unei firme sau ai unei institutii. Daca vrei sa te faci cunoscut si apreciat pentru munca si calitatile tale, va
trebui sa fii diferit de ceilalti, sa ai initiativa.
8. Vei crea noi locuri de munca Si tu si prietenii tai stiti ca locurile de munca sunt putine, prost platite, si
nu de putine ori se intampla ca valoarea unui candidat sa nu fie principalul criteriu de selectie. Propria ta
afacere este in primul rand o solutie pentru tine, pentru ca te va scuti de nesfarsitele cautari si interviuri fara
rezultat, insa cea mai mare satisfactie o vei obtine atunci cand le vei oferi tu altora o sursa de venit, poate

1
 chiar apropiatilor tai.

Riscurile întreprenoriatului
In paralel cu aceste avantaje exista si riscuri pe care un întreprenor si le asuma cand incepe o afacere.
 Unul ar fi renuntarea la ideea unui loc de munca stabil ca angajat pentru un loc de munca nesigur
(cel putin in faza de inceput a afacerii);
 de asemenea, se poate ca in afacere sa investesti bani din propriul tau buzunar, pe care, in caz de
esec, sa nu ii mai poti recupera; mai mult, este posibil sa te inglodezi in datorii pe care sa-ti fie greu
sa le restitui,
 s-ar putea ca pe sectorul de piata pe care ti l-ai ales concurenta sa fie prea puternica, sau sa ai
probleme cu gasirea si angajarea unor oameni cu adevarat competenti.

Avantajele intreprinzatorului

A. Independenta
Intreprinzatorul ia toate deciziile fundamentale privind propria afacere si o indreapta pe drumul stabilit de el.
Pentru unele persoane, libertatea conferita de activitatea de intreprinzator este mai degraba o necesitate decat
un lux. Acesti oameni pun mare pret pe controlul propriului destin, pe libertatea de decizie si de actiune.

B. Exprimarea neingradita a calitatilor personale

Majoritatea angajatilor au deseori tendinta de a acuza mediul intern al organizatiei pentru randamentul redus al
propriei activitati. Din acest punct de vedere, intreprinzatorul este limitat numai de propriile abilitati in drumul
sau catre succes.
Un exemplu de intreprinzator care a stiut cum sa faca fata cu succes ostilitatilor din jurul sau este Constantin
Popeci din Craiova. in 1989 Popeci era director general al IUG – intreprinderea de Utilaj Greu din Craiova, la
care lucra de cand a fost fondata intreprinderea, in 1976. Imediat dupa revolutie, sefii au hotarat ca nu-l mai
vor ca director, iar salariatii strigau il intampinau cu strigate de genul „Nu avem nevoie de capitalisti!”.
Dezamagit si putin debusolat, a reactionat totusi rapid si hotarat. Cu 300.000 de lei si cu un credit bancar de
1.000 – 2.000 USD, a achizitionat o hala de la fosta intreprindere de Masini Agricole si Tractoare, practic un
strung stricat si o presa, vechi. Demersurile de cumparare au fost dificile, trebuind chiar sa inventeze un
investitor german bogat, pentru a putea convinge factorii decizionali. Cand, la 21 mai 1990, a primit cheile
halei, a gasit un nou mesaj de intampinare: „Popeci, pleaca acasa! N-avem nevoie de capitalisti!”; asa se face
ca timp de 46 de luni a lucrat singur la strung.

C. Cunoasterea mai buna a capacitatilor si limitelor proprii

Multitudinea problemelor la care intreprinzatorul este obligat sa gaseasca solutii duce la o mai buna auto-
evaluare. in plus, pentru dezvoltarea afacerii si pentru a depasi concurenta, intreprinzatorul este obligat sa
invete in fiecare zi ceva nou.
Bogdan Chiritoiu a fost comentator de fotbal American Discutand cu Raluca Andor, a realizat ca o firma care
isi propune sa presteze orice tip de serviciu are un succes aproape garantat, bazat pe comoditatea celor mai
multi dintre oameni. Practic, firma urma sa faca orice solicita clientul: de la cumparaturi pentru cei care nu au
timp de asa ceva si pana la identificarea unor firme care produc cele mai ciudate marfuri sau plata lunara a
facturilor.
Investitia totala in primul an de functionare s-a ridicat la 10.000 EUR, o mare parte fiind profitul reinvestit.
Firma a fost denumita „James Butler”, pentru a impune respect si a da senzatia ca este vorba de o firma
serioasa, aspect esential in domeniul serviciilor. Firma a inceput sa functioneze la sfarsitul lunii martie 2002, iar
primele comenzi au aparut in aprilie. in prima luna au fost peste 100 de comenzi, aproximativ 50% fiind cereri
de aprovizionare la domiciliu. Sistemul este urmatorul: clientul vrea sa i se faca piata, firma trimite un om care
face acest lucru contra unei sume de bani, in functie de suma cheltuita - pentru cumparaturi intre 500.000 si
1.000.000 de lei comisionul firmei este de 160.000 de lei.
O alta parte importanta din comenzi se refera la obtinerea de acte. in timp, au inceput sa apara si alte servicii:

2
catering, dar si situatii in care o persoana vrea ca masina sa-i fie dusa la service. Uneori trebuie duse diferite
pachete dintr-o zona in alta a Bucurestiului, sau trebuie scos un caine la plimbare, sau trebuie gasita o
menajera, sau trebuie identificate firma care se ocupa de cele mai variate probleme. Printre cele mai
neobisnuite solicitari s-au numarat plantarea unei livezi, construirea unui gard folosind un tip bine precizat de
material de constructie, dar si amenajarea unui apartament in perioada cand proprietarul era plecat in Canada.

D. sansa unui castig ridicat

Intreprinzatorul de succes castiga mai mult decat ar putea castiga in calitate de angajati intr-o alta organizatie.
Acest supliment de venituri este considerat, de regula, o recompensa pentru riscul asumat si eforturile
suplimentare depuse pe parcursul derularii afacerii.

E. Siguranta locului de munca

Intreprinzatorul isi creeaza propriul sau loc de munca, a carui durata depinde numai de propria sa abilitate de a
mentine afacerea in viata. Nu exista riscul concedierii si nici cel al pensionarii fortate.

F. Posibilitatea de a ajuta familia

Intreprinzatorul poate asigura locuri de munca membrilor familiei sau de a realiza diferite lucrari sau servicii in
conditii avantajoase si in folosul familiei. in cazul angajarii membrilor familiei, etica mediului intern a
organizatiei poate cunoaste o imbunatatire semnificativa.
Afacerile pot fi continuate de unii membri ai familiei.

G. Libertatea de a decide singur modul de utilizare a resurselor acumulate

Resursele acumulate pot fi investite in afacerile altora, pot fi depuse la banci sau investite in propria afacere.
Aceasta din urma varianta constituie alegerea intreprinzatorul.

H. Obtinerea recunoasterii publice

Posibilitatea de a sprijini comunitatea ii ofera intreprinzatorului ii ofera recunoastere in mediul sau de activitate.
Acest sprijin se concretizeaza in oferirea, prin intermediul pietei, de produse sau servicii utile comunitatii,
precum si in diferite initiative filantropice.

I. Putere si influenta in cadrul organizatiei

Salariatii firmei trebuie sa respecte indicatiile intreprinzatorului, ceea ce ofera acestuia satisfactii de ordin
psihologic, situatia fiind asemanatoarea celei din armata sau din domeniul politic.
in plus, intreprinzatorul are posibilitatea de a selecta intreaga echipa de colaboratori, functie de abilitatile si
nivelul sau de instruire, ceea ce va facilita organizarea si controlul afacerii.

J. Diminuarea muncii monotone

intreprinzatorul desfasoara, prin natura demersului sau economic, o varietate de activitati. in plus, are puterea
de a transfera angajatilor realizarea unor asemenea activitati.

Dezavantajele intreprinzatorului

A. Riscul de a nu obtine veniturile asteptate

Evolutia oricarei firme este fluctuanta, inducand variatii importante ale veniturilor. Acest lucru implica, firesc,
variatii ale profitului si, deseori, ale salariilor. in plus, intreprinzatorul acorda prioritate, de regula, altor obligatii
financiare in defavoarea venitului imediat.

B. Riscul pierderii capitalului investit

Sunt foarte frecvente situatiile in care, atunci cand afacerea da faliment, intreprinzatorul pierde resursele
investite si inregistreaza o deteriorare a reputatiei.

C. Responsabilitatea foarte mare asumata

Intreprinzatorul isi asuma singur eventualul esec al afacerii. El este responsabil de gestiunea resurselor
investite. Deciziile pe care le ia el au efect asupra salariatilor, clientilor, familiei si comunitatii.
In acest context, este esentiala puterea de a lua decizii dificile in momente importante pentru afacere,
mentinandu-si o atitudine pozitiva chiar si in momentele defavorabile, de criza si, in plus, dezvoltarea
3
capacitatii de a invata din greseli (care trebuie considerate oportunitati prin se poate invata cum se poate
actiona mai eficient si nu doar simple obstacole in calea reusitei).

D. Consum foarte mare de resurse personale

Conducerea unei afaceri – si, mai ales, a unei afaceri incipiente – impune un program de lucru foarte incarcat,
iar odata cu succesul si dezvoltarea afacerii exista o tendinta de crestere a efortului care trebuie depus de
intreprinzator.
in acelasi timp, recompensa – sub forma profitului – se poate lasa asteptata un timp indelungat.

E. Riscul neglijarii familiei

Consumul foarte ridicat de resurse (timp, bani) pe care il impune conducerea unei afaceri duce, frecvent, la
tensiuni in cadrul familiei. De multe ori, intreprinzatorii sunt luati pe nepregatite de aparitia acestor situatii, care
le afecteaza performantele si ii poate chiar decide sa abandoneze o afacere ale carei roade intarzie sa apara.

F. Deteriorarea sanatatii
Unul din cele mai importante riscuri pentru un intreprinzator este reprezentat de deteriorarea propriei sanatati,
ca efect al efortului foarte mare depus sau al lipsei de satisfactii; cele mai dificile situatii necesita tratamente
psihologice de specialitate.

G. Dependenta de experti externi in probleme cheie

Pentru realizarea activitatilor variate si complexe ale firmei, intreprinzatorul trebuie sa apeleze la experti (juristi,
contabili, consultanti marketing etc.), ale caror activitati si decizii nu le poate controla.

H. „Frustrarea parentala” in cazul dezvoltarii puternice a firmei

in cazul unei afaceri care creste foarte mult, apare in mod obiectiv necesitatea delegarii unor responsabilitati
salariatilor, ceea ce diminueaza controlul intreprinzatorul asupra activitatilor propriei firme.

I. Aparitia unor conflicte de ordin etic

intreprinzatorul este confruntat deseori cu tentatia de a incalca unele norme etice pentru a inregistra succese
cu afacerea sa. Alteori, poate aparea sentimentul ca o anumita situatie dificila poate fi depasita numai daca
sunt ocolite niste norme etice.

J. Pierderea fostului loc de munca

Atunci cand intreprinzatorul renunta la un loc de munca si initiaza o afacere apare, in cazul insuccesului
acesteia, riscul imposibilitatii de re-angajare in vechiul loc de munca sau, chiar, de incadrare intr-o organizatie
condusa de altcineva.

Cele mai bine conturate şi mai extinse tipuri de întreprinzători care se întâlnesc în prezent în economiile ţărilor
dezvoltate dar şi în România sunt :
1. clasic
2. tehnic
3. din necesitate
4. femeia conducător
5. franşizorul
6. intraprenorul

1.Întreprinzătorul clasic, centrat pe obţinerea de profit, reprezintă categoria de întreprinzător cea mai
reprezentativă, iar din punctul de vedere al rezultatelor activităţii sale, prezintă maximum de performanţă.
Scopul în care acesta iniţiază o afacere este, întotdeauna, desfăşurarea unei activităţi profitabile care să-i
permită, în timp, realizarea mai multor categorii de aspiraţii. Asigurarea independenţei economice, prin
obţinerea unor profituri care să-i asigure un standard de viaţă corespunzător pregătirii şi efortului depus,
precum şi nevoilor sale, este o primă asemenea aspiraţie.
O altă aspiraţie posibilă, care îl determină pe întreprinzător la iniţierea unei afaceri este realizarea profesională
şi socială, în corelaţie cu pregătirea sa profesională. Este menită să asigure întreprinzătorului un anumit loc în
societate sau în comunitatea de afaceri căreia îi aparţine.

4
Valorificarea unor oportunităţi din mediul de afaceri, rămase nesesizate sau insuficient fructificate este, de
asemenea, un imbold în demararea unei afaceri. De multe ori, întreprinzătorii din această categorie îşi iniţiază
afacerea în paralel cu menţinerea activităţii desfăşurată anterior, cel puţin până când noua firmă ajunge la
maturitate. Ea devine astfel o afacere de familie, iar cu timpul se poate transmite unuia dintre membrii
acesteia. Crearea, dezvoltarea şi cultivarea unui sistem de relaţii de afaceri, care poate asigura condiţii
favorabile pentru o activitate rentabilă de durată poate fi un al aspect la care se aspiră prin demararea unei
afaceri.

2. Întreprinzătorul “tehnic” posedă, în general, cel puţin o diplomă universitară, în mod obişnuit de inginer. El
este tânăr (circa 35-40 ani), înarmat cu o puternică dorinţă de a reuşi, iar talentul lui antreprenorial este adesea
moştenit. Nivelul de pregătire al acestui întreprinzător nu este suficient pentru reuşita ideii. Cunoştinţele şi
formaţia sa trebuie completate de experienţa propriu-zisă. De fapt, competenţele creatorilor de firme din
domeniul înaltei tehnologii provin mai ales din experienţă şi nu din pregătirea universitară.
Întreprinzătorul “tehnic” este strâns legat de inovaţie (comercializarea unor produse noi, tehnologie avansată,
schimbări organizaţionale sau manageriale).

3. Şomajul în creştere, transformările în structura economiei, transferurile sociale, insuficienţa ajutoarelor de

şomaj, stau la originea apariţiei activităţilor independente, a firmelor mici, ca iniţiativă a şomerilor sau a
persoanelor cu venituri reduse. Apariţia acestui tip de întreprinzător “din necesitate” în ţările dezvoltate a
rezultat direct din politicile consecvente de combatere a şomajului încă de la începutul anilor ’90. În România,
în dezvoltarea activităţilor antreprenoriale, urmare cărora au apărut mulţi întreprinzători “din necesitate” sunt
implicate şi organisme guvernamentale sau neguvernamentale, care finanţează programe derulate pe baza
unor fonduri primite de la organisme internaţionale.

4. În general, femeile care devin întreprinzători au fost înainte salariate, adesea deţinând chiar şi posturi de
decizie. Altele hotărăsc să-şi înfiinţeze propria firmă utilizând competenţele şi contactele de care pot dispune
imediat, pentru a evita să depindă de asigurările sociale sau pentru că nu se pot integra pe piaţa forţei de
muncă datorită lipsei de calificare sau absenţei debuşeelor (mai ales în zonele rurale). Ele pot face parte şi din
categoria întreprinzătorilor “din necesitate”. Tendinţa actuală este de creştere a numărului firmelor create şi
conduse de femei (33% în Canada, 25% în SUA, 20% în Franţa, circa 10% în România). Dacă multe firme
sunt create de femei, totuşi, cele care cunosc o creştere rapidă sunt firmele pe care le-au fondat acele femei
care au făcut anterior carieră în marile firme. Un număr crescând de femei instruite se întorc spre o activitate
independentă şi pentru că nu obţin avansarea în firmele mari. Un alt argument îl reprezintă supleţea pe care
această activitate de intreprenoriat o conferă în raport cu munca salariată, element important pentru acele
femei care îşi asumă esenţialul sarcinilor familiale. Femeile predomină în funcţii de management în firmele din
domeniul serviciilor, în timp ce bărbaţii în firmele de producţie.

5. Franşizorul, cel care valorifică o inovaţie organizatorică apărută şi dezvoltată mai ales în sfera comerţului,
prin care proprietarul unei organizaţii sau deţinătorul unei inovaţii comerciale autorizează, prin contract, o altă
persoană care deţine o organizaţie - să vândă produsele sale într-o zonă determinată din punct de vedere
geografic, în schimbul unei plăţi iniţiale şi a unui procent din totalul vânzărilor ( 5-10 % ).

6. Intraprenorul, adică întrepinzătorul intraprenor capabil să reorganizeze subdiviziuni din firmă, să introducă
elemente din managementul organizaţiilor private, mici sau mijlocii, în managementul intraprenorial, să adopte
o nouă viziune strategică, să valorifice caracterul participativ al managementului.