RESURSE ȘI

DESTINAȚII TURISTICE
__________________________________________

Prof.univ.dr. GHEORGHE POPOVICI

g.popovici@uem.ro

Note de curs
 2018-2019

CUPRINS

Tematica disciplinei Pag.

Tema nr. 1. Conceptul de turism, particularități și tendințe

Tema nr. 2. Fundamentele privind resursele turistice
Tema nr. 3. Fundamentele asupra destinațiilor turistice
Tema nr. 4. Destinații turistice naționale. Turismul montan
Tema nr. 5. Destinații turistice naționale. Turismul de litoral
Tema nr. 6. Destinații turistice naționale. Turismul balnear
Tema nr. 7. Destinații turistice naționale. Turismul cultural
Tema nr. 8. Destinații turistice naționale. Turismul activ în arii protejate
Tema nr. 9. Destinații turistice internaționale. Turismul montan
Tema nr. 10. Destinații turistice internaționale. Turismul de litoral
Tema nr. 11. Destinații turistice internaționale. Turismul balnear
Tema nr. 12. Destinații turistice internaționale. Turismul cultural
Tema nr. 13. Destinații turistice internaționale. Turismul activ în arii protejate
Tema nr. 14. Destinații turistice naționale și internaționale. Turismul de nișă

Referințe bibliografice

1. Costa J., Rita P., Tendencias internacionais em turismo, Editora Lidel, Lisabona, 2004, 2018
2. Costencu M., Marketing turistic: siteze, cazuri, teste, Editura Eftimie Murgu, Reșița, 2008
3. Cristureanu C., Strategii și tranzacții în turismuln internațional, Editura Beck,Bucuresti, 2006
4. Erdeli G., Gheorghilaș A., Amenajări turistice, Editura Universitară, București, 2006,2016
5. Ielenicz M., Comănescu L., România – potențial turistic, Editura Universitară, București, 2016
6. Ignarra L.R., Fundamentos do turismo, Editora Thomson, Brasil, 2003, 2018
7. Neacșu N., Băltărețu A., Resurse și destinații turistice în România, Editura Universitară,
București, 2016
8. Neacșu N., Băltărețu A., Resurse și destinații turistice interne și internaționale, Editura
Universitară, București, 2011, 2018
9. Neacșu N., Băltărețu A., Turism internațional: Lucrări practice, statistici, reglementări,
legislație. Editura ProUniversitaria, București, 2006, 2017
10. Peyroutet C., Le tourisme en France, Editions Nathan, Paris, 1995
11. Petr C., Marketingul turismului, Editura C.H. Beck, București, 2011
12. Popovici G., Banatul Montan – ghid turistic, Editura TIM, Reșița, 2016
13. Popovici G., Valorificarea produsului turistic cultural din Banatul Montan prin marketing
electronic, Teza de doctorat, UVT, Timișoara, 2007
14. Popovici G., Resurse și destinații turistice – note de curs, UEM Reșița, 2018
15. Sabo M., Marketing turistic, Editura Irecson, București, 2006
16. Țigu G., Resurse și destinații turistice pe plan mondial, Editura Uranus, Bucureşti, 2011, 2018
17. Xxxhttp://ec.europa.eu/eurostat/statistics-
explained/index.php/Tourism_statistics/ro#Principalele_rezultate_statistice
18. Xxx www.insse.ro / Tempo_online 2018, 2019
2
 Tema 1
Conceptul de turism, particularități și tendințe

1.1. De la călătorie la turism

Evoluţia „în timp” a omenirii a fost mereu însoţită de deplasarea oamenilor în spaţiu în dorinţa de a
călători şi a cunoaşte ceea ce se află dincolo de locul în care trăiau. Se poate afirma că originea călătoriei
este în Comuna Primitivă. Atunci oamenii căutau la distanţă ceea ce nu puteau găsi în preajma locuinţei lor,
în special hrană şi un climat mai blând. Aceste călătorii nu pot fi identificate cu călătoriile în scop turistic, însă
ele au trezit dorinţa de deplasare şi curiozitatea oamenilor de a cunoaşte locuri noi.
Călătoria turistică apare în Antichitate. Astfel, în Grecia Antică, vechii greci încheiau contracte de
vizite prieteneşti având ca simbol („sumbolon”) un obiect care se împărţea în jumătate. Vizita prietenească
se putea moşteni din tată în fiu şi cel care pleca într-un alt stat grecesc se legitima cu partea sa din
„sumbolon”, asemenea unei vize de astăzi. Călătoriile erau făcute pentru vizitarea „locurilor sfinte”, pentru
băile curative şi jocurile festive organizate periodic.Evenimentele festive cu o mare participare erau Jocurile
Olimpice organizate la Olympia. Odată cu serbările olimpice apar şi primele acţiuni „promoţionale” prin care
data şi programul jocurilor erau anunţate în oraşele greceşti de trei mesageri călări.
Un alt impuls l-au dat călătoriilor marile descoperiri geografice1.
Cartea lui Marco Polo prin care a descris călătoria spre Asia a fost prima lucrare mai importantă din
care lumea din „Vest” a avut informaţii despre viaţa şi cultura din „Est”. Inventarea motorului cu abur şi
utilizarea lui la trenuri a însemnat un nou impuls în dezvoltarea turismului. Astfel, în Anglia, un tânăr nu era
considerat nici cult şi nici bine educat dacă nu a făcut măcar o călătorie pe „continent” . De aceea, în jurul
anului 1700 s-a format primul „Grand Tour” pentru tinerii englezi, cu o durată de 3 ani, şi cuprindea oraşele:
Paris – Torino – Florenţa – Roma – Neapole – Veneţia – Viena şi Regiunea Rinului – Germania.
Acum apar şi termenii „turism” şi „turist”.
Transformarea circulaţiei de călători în turism propriu-zis a început odată cu sfârşitul războaielor
napoleoniene. Marele scriitor francez Stendhal, în 1816, spunea că omul se simte în oraşele italiene de
parcă ar fi în Anglia, iar Heine satirizează această stare afirmând că „nu se poate închipui un lămâi italian
fără ca să nu aibă sub el o englezoaică care se minunează”2.
Un eveniment deosebit în istoria turismului a fost deschiderea primului birou de voiaj, în 1841,
înfiinţat de Thomas Cook în Anglia. A urmat apoi călătoria primului grup de turişti americani în Europa, în
1872. În cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, sportul a devenit un factor hotărâtor de stimulare a
circulaţiei turistice. Odată cu prima Olimpiadă de la Atena (1896), pe lângă sportivi, la Olimpiade veneau un
număr tot mai mare de turişti.

1
Cristina Cristureanu, Strategii şi tranzacţii în turismul internaţional, 2006, pag.6.

2
J.Costa, Tendencias Internacionais em Turismo, 2004, pag.25.
3
 Secolul al XX-lea este cel de dezvoltare explozivă a turismului, mai ales începând cu anii '60. În
1914 s-a înfiinţat, în Franţa, primul Oficiu Naţional de Turism.A urmat apoi legiferarea concediilor plătite
(Italia – 1928, Germania – 1934 şi Franţa – 1936) care a dus la noi oportunităţi de dezvoltare a turismului.
În 1975 se înfiinţează Organizaţia Mondială a Turismului (WTO).

1.2. Turism și turist

Astăzi, turismul este în perioada de maturitate. Prin trecerea de la turismul pasiv, sedentar la turismul
activ, sportiv sunt suficiente argumente de perenitate care pot convinge că activitatea de turism nu va ajunge
niciodată să-şi încheie ciclul de viaţă.
De-a lungul anilor, conţinutul noţiunii de „turism” s-a modificat şi s-a îmbunătăţit continuu.
Din punct de vedere etimologic, cuvântul „turism” provine din verbul englez:
to tour = a călători, a colinda,
având semnificaţia de excursie (voiaj) prin Europa a tinerilor englezi la începutul anilor 1700.
La rândul său, termenul englez „tour” derivă din cuvântul francez:
tour = mişcare în aer liber, plimbare,
fiind ulterior preluat de majoritatea limbilor europene cu sensul de „călătorie în scop de agrement, recreere,
destindere, plăcere”.Termenul francez are însă rădăcini şi mai adânci. El derivă din cuvântul grecesc
„toumos” şi respectiv cel latin „tumus” care înseamnă tot călătorie de descoperire, de recunoaştere şi de
explorare.
Sinteza definiţiilor este dată de Organizaţia Mondială a Turismului (WTO) prin formularea din 1983:
„Turismul se referă la activităţile desfăşurate de persoane, pe durata călătoriilor şi sejururilor de o
noapte sau mai multe, în locuri situate în afara reşedinţei obişnuite, pentru o perioadă consecutivă ce nu
depăşeşte un an (12 luni), cu scop de recreere (loisir), pentru afaceri sau alte motive”3.
Cele trei elemente de referinţă ale activităţii de turism sunt:
1. locul – în afara reşedinţei obişnuite;
2. perioada – consecutiv, să nu depăşească un an;
3. scopul – loisir (recreere, odihnă), afaceri sau alte motive.
Strâns legate de activitatea de turism sunt şi cele 3 noţiuni: vizitator, turist şi excursionist, care
definesc o persoană ce efectuează o călătorie pentru propria plăcere.
Vizitatorul este persoana care se deplasează spre un loc situat în afara reşedinţelor sale obişnuite,
pentru o perioadă mai mică de 12 luni şi ale cărei motive de călătorie sunt altele decât exercitarea unei
activităţi renumerate la locul vizitat. Turistul este vizitatorul care călătoreşte pentru propria plăcere şi petrece
cel puţin o noapte în locul vizitat.
Excursionistul este vizitatorul care călătoreşte pentru propria plăcere pentru un timp ce nu
depăşeşte 24 de ore şi nu petrece nicio noapte în locul vizitat.

În figura 1.1. se prezintă sugestiv cele 3 noţiuni de bază.

Nici o noapte = excursionist

1-3 nopţi = sejur scurt vizitator

turist

3
Jean-Louis Barma, Marketing du tourisme et de l’hôtellerie, 2004, pag.3.
4
 peste 3 nopţi până la 1 an = vacanţă

Fig. 1.1. Vizitator, turist şi excursionist, conform WTO

Se poate vedea că, în conformitate cu recomandările WTO, turistul este un vizitator cu cel puţin o
noapte de cazare în locul vizitat, în timp ce excursionistul este un vizitator de mai puţin de o zi şi care nu se
cazează peste noapte.
Europa este unică în turismul internaţional datorită geografiei. Majoritatea ţărilor sunt accesibile
pentru majoritatea cetăţenilor prin călătoriile cu maşina proprie sau cu trenul. Dacă distanţele sunt prea mari
pentru transportul la sol, atunci transportul aerian oferă alternativa unei călătorii scurte, un zbor depăşind rar
3 ore. Odată cu aderarea României în Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, turismul internaţional al ţării
în Europa va deveni treptat unul „comunitar”, cu regulile şi provocările aduse de integrare. Într-o Uniune
Europeană dezvoltată armonios, turismul european va deveni unul „intern”, la fel cum este în Statele Unite
ale Americii. Prin trecerea graniţelor celor 27 de ţări doar cu buletinul şi folosirea monedei unice – euro,
barierele tradiţionale (vize şi schimburi de valută) vor fi înlăturate.
Aşa cum se arată în raportul WTO, în cadrul Uniunii Europene rata de creştere a turismului între
2007 şi 2020 nu va fi uniform, existând diferenţe între regiuni. Primele trei destinaţii până în 2020 vor rămâne
aceleaşi, adică Franţa, Spania şi Italia. Va exista însă o puternică competiţie în industria turismului, atât între
ţările UE, cât şi între Uniunea Europeană şi celelalte regiuni. Din studiile realizate de Organizaţia Mondială
de Turism reiese că, la nivel mondial, tot mai multă lume călătoreşte cât mai departe de casă, însă, turismul
mai are mult până să ajungă la majoritatea populaţiei globului.

1.3. Particularitățile care diferențiază turismul de celelalte servicii

Astăzi, turismul a devenit un domeniu de activitate deosebit de dinamic, cu particularităţi, cerinţe

proprii și o „prestație turistică” care diferențiază turismul de celelalte servicii.
În primul rând, una din caracteristice turismului este sezonalitatea. Ea accentuează şi mai mult
dificultăţile de „racordare” a ofertei la cerere. Piaţa turistică devine piaţa vânzătorului în timpul sezonului
turistic, când cererea este mai mare decât oferta, şi piaţa cumpărătorului în extrasezon, când cererea este
mai mică decât oferta. Este nevoie de reducere a perioadelor de extrasezon din turism activ.
În al doilea rând, în turism sunt antrenate nu numai resursele materiale, umane, financiare şi
informaţionale, ci şi resursele naturale, culturale şi sociale. Fără a se identifica cu producţia turistică, oferta
turistică are aceeaşi caracteristică, şi anume, combinarea de elemente specifice activităţii turistice:
elemente naturale, cultură, mod de viaţă al oamenilor, infra-structură turistică şi produse/servicii turistice.
În al treilea rând, serviciile turistice prezintă o serie de trăsături comune serviciilor, dar şi unele
particulare, specifice:
Intangibilitatea. Spre deosebire de produse, serviciile turistice nu pot fi văzute, gustate, pipăite,
auzite sau mirosite, înainte de cumpărare. Pentru a diminua sentimentul de incertitudine, clienţii vor căuta
semne sau dovezi ale calităţii serviciului. Turiștii în calitate de consumatori potențiali pot fi însă sensibilizaţi
prin transformarea serviciilor intangibile în avantaje concrete prin preţ, facilităţi, ambianţă și personal: tarife
de nerefuzat, pachete atrăgătoare, loc bine conturat şi curat, personal activ şi ospitalier, mijloace de
comunicare interactivă, simboluri care să sugereze servirea promptă şi corectă.
Inseparabilitatea. Serviciilor turistice sunt inseparabile de consumul lor. Prestarea lor are loc
simultan cu consumul, justificând prezenţa în acelaşi loc a prestatorului şi a clientului. Prestaţia nu poate fi

5
expediată clientului (turistului). Turistul, pentru a „consuma” produsul turistic, trebuie să se deplaseze în zona
de activitate a prestatorului. Deoarece clientul este şi el prezent şi atunci interacţiunea personal-client este o
caracteristică definitorie în turism şi prin care sentimentul de încredere poate creşte sau nu. Mai mult,
calitatea serviciilor turistice va purta amprenta calităţii prestatorului.
Variabilitatea sau eterogenitatea. Serviciile turistice sunt variabile și chiar extrem de eterogene
deoarece depind de cine le furnizează, când şi unde. Clienţii sunt conştienţi de acest lucru şi în multe cazuri
cer sfatul altor persoane care au beneficiat de serviciul respectiv. În turism aproape niciodată nu există o
reproducere identică a prestației turistice, iar prestația este întotdeauna punctuală. De aceea, tot mai mult,
serviciilor turistice se personalizează la nivel de grup sau de persoană. Personalizarea este justificată de
motivaţiile foarte variate ale turiştilor şi de comportamentul lor diferit la locul prestaţiei.
Perisabilitatea. Serviciile nu pot fi stocate şi păstrate pentru un consum ulterior. Dacă cererea
este stabilă şi constantă, perisabilitatea nu e o problemă, însă când cererea este fluctuantă (sezon faţă de
extrasezon) atunci apar multe greutăți. Astfel, locurile neocupate în extrasezon nu pot fi stocate şi vândute
în sezon de vârf.
În al patrulea rând, în procesul de realizare a serviciilor turistice se produce o inversare a succesiunii
activităţilor, aşa cum se prezintă sintetic în tabelul 1.1. Se poate vedea că vânzarea devansează prestarea
serviciilor turistice, iar consumul are loc simultan cu prestarea.
Tab. 1.1
Produse (bunuri) Servicii turistice
1. Identificarea nevoilor de consum 1. Identificarea nevoilor de consum turistic
2. Producerea bunurilor materiale 2. Vânzarea
3. Vânzarea 3. Prestarea serviciilor turistice şi
4. Consumul Consumul simultan cu prestarea

Și nu în ultimul rând, turismul se diferențiază prin multi-servicii flexibile, de la cele de bază

(transport, cazare, masă și agrement), la servicii specifice complementare (informare, tratament, sport,
înfrumusețare și întreținere fizică) și suplimentare (excursii, videoconferințe s.a), până la servicii
nespecifice (de igienă, asistență medicală, reparații-întreținere, Internet s.a), totul având plasat în centru
activităților turistul, cu nevoile, dorințele și mai ales „mofturile” lui, la un nivel așteptat.

1.4. Provocările secolului XXI și implicațiile în turism

Într-o lume aflată permanent în schimbare, ca aceea în care trăim acum, turismul românesc trebuie
să facă faţă marilor provocări ale secolului XXI. Aceste provocări pot fi sintetizate astfel:
1) Globalizarea şi noua realitate economică
Aproape toate ţările din UE au descoperit turismul ca fiind un „promotor” de dezvoltare, fiind atrase
într-un „vârtej” de globalizare prin competiţie. Realitatea lumii afacerilor, la acest început de mileniu, arată că
există anumite limite de dezvoltare. Legea limitelor spune că trebuie să se ţină seama de faptul că există o
limită a productivităţii, a creşterii vânzărilor şi a câştigurilor. Pentru multe produse şi servicii s-a ajuns la
punctul maxim al capacităţii de a vinde, dar şi de a consuma. Această ambiţie şi această cultură a lui „ şi mai
mult” a generat o scădere a raportului calitate/preţ, pierderea nivelului de încredere al clienţilor, sufocarea în
faţa concurenţei mari şi, cel mai important, „a ucis cererea”. Aceasta a fost tendinţa unică şi cea mai
puternică în afaceri, în ultimii 10 ani. Firmele de turism trebuie să urmărească un nou model de afaceri în
care să accepte o rată de creştere a câştigurilor cu o singură cifră. În acest mod se poate crea „lanţul” unei

6
oferte de turism, într-un itinerar turistic sau la un pachet de servicii turistice, în care fiecare firmă de turism
este o „verigă” în oferirea serviciilor de bază (transposrt, cazare, masă și agrement) într-un raport
preţ/calitate așteptat de turiști.

2) Impactul tehnologiei şi vremea înnoirii

Fiecare tehnologie de astăzi deschide calea spre tehnologiile de mâine. Astfel, cele 3 mari invenţii
din ultimii 50 de ani:
 calculatorul personal (1981)
 Internetul (1991)
 telefonul inteligent (2007),
constituie „pilonii” de dezvoltare a Societăţii Informaţionale de astăzi, cu impact deosebit asupra economiei,
în general, și a turismului , în special 4. Astăzi, fiecare turist îşi poate cumpăra bilete de avion, îşi poate face
rezervări la hotel şi, totodată, poate compara mai multe oferte turistice pe Internet. În călătoria de plăcere,
Internetul permite turistului o plajă largă de alegeri pentru unde anume va merge şi ce va putea face când
ajunge acolo. În fiecare zi apar „site-uri inteligente” care oferă informaţii detaliate despre o staţiune
turistică, despre cazare, climă, cultură, limbă, monedă, imunizare şi vize.
Internetul are însă şi o parte rea pentru călătorii. Este posibil să vină ziua când folosirea unui telefon
mobil în public sau a laptop-ului să devină lipsită de gust, atât din punct de vedere social, cât şi medical, cum
este fumatul acum, astfel eliminându-se acest „beneficiu” al călătoriei.
3) Îmbătrânirea populaţiei din Europa
În Europa, populaţia îmbătrâneşte. În timp ce numărul celor tineri din Uniunea Europeană va scădea
simţitor în anii viitori, procentul cetăţenilor adulţi şi bătrâni va creşte cu 1% pe an. Vor fi din ce în ce mai
puţini tineri şi tot mai mulţi „bătrâni”. În acelaşi timp nostalgia reprezintă o influenţă puternică asupra lor. Mulţi
oameni în vârstă doresc să se dedea la acele activităţi şi distracţii de care nu s-au bucurat când au fost tineri
deoarece nu au avut bani şi au fost „vremuri grele”. Acum au venit mai mare pe care îl pot cheltui după bunul
plac. Industria turistică va fi nevoită să ţină cont de această schimbare demografică la populaţia europeană
şi nu va oferi servicii turistice numai pentru tineri, ci și pentru bătrâni deopotrivă. Având parte de o anumită
„bogăţie” şi destul timp liber, bătrânii pot reprezenta un segment important pe piaţa turistică. Foarte mulţi
dintre ei preferă să călătorească în extrasezon. Staţiunile turistice care combină confortul extra pentru cei în
vârstă cu o vacanţă în siguranţă, cu servicii bune de sănătate şi „surprize” de agrement vor fi foarte mult
căutate.
4) Timpul liber al celor care lucrează şi presiunea muncii
Pentru tot mai mulţi oameni care lucrează, timpul liber a devenit o problemă. În Europa, ca de altfel
şi-n America, presiunea muncii şi nesiguranţa locului de muncă încurajează tendinţa oamenilor de renunţare
la timpul liber. Iniţial, s-a estimat și s-a promis că introducerea calculatoarelor la locul de muncă va face
posibil ca timpul de lucru să fie mai mic, de la 8 ore la 6 ore sau chiar 4 ore pe zi, iar oamenii vor profita de
mai mult timp liber. S-a întâmplat însă exact invers. Timpul care înainte era folosit pentru cumpărături şi
gospodărie este acum petrecut la birou, în faţa calculatorului, până la 12 ore pe zi. Şi nu există niciun semn
că această tendinţă se va schimba în viitorul apropiat, deşi sunt destule voci în ţările dezvoltate (SUA,
Europa, şi Japonia) care susţin îmbunătăţirea echilibrului dintre timpul de muncă şi timpul liber şi
recunoaşterea faptului că standardele înalte de viaţă nu sunt neapărat însoţite de o înaltă calitate a vieţii.

4
K&J Laudon, Management Information System, 2004, pag.22.
7
 În aceste vremuri în care oamenii sunt obsedaţi de muncă şi de câştiguri, poate este nevoie de a
păstra în minte comentariul lui Oscar Wilde şi anume „prea multă muncă este refugiul celor care nu au ceva
mai bun de făcut”. În turism, există o tendinţă spre concedii mai scurte, mai frecvente şi mai ieftine de-a
lungul anilor: să fie vacanţele mai scurte, deoarece oamenii nu pot sau nu vor să fie prea mult plecaţi de la
lucru; mai frecvente, deoarece concediile sunt necesare pentru a uita de muncă şi pentru odihnă; mai
intense deoarece cu cât timpul liber este mai puţin cu atât este mai de preţ pentru oameni. Tot mai mulţi
adulţi afirmă că vieţile lor sunt învăluite de stres, astfel încât atmosfera relaxată este ceva foarte mult dorit.
De aceea, pentru furnizorii de servicii turistice este o ocazie de a oferi vacanţe mai multe şi mai scurte de-a
lungul anului cu experienţe unice şi relaxante. Aceste vacanţe vor înlocui vacanţa tradiţională de două
săptămâni. Ferestrele de timp liber trebuie vizate din toate unghiurile. De exemplu, cererile pentru turismul
de week-end vor creşte simţitor, cu destinaţii apropiate de locul de reşedinţă. Apoi, tot mai mulţi oameni sunt
angajaţi cu un contract cu durată limitată. Aceştia îşi iau timp liber între diferite angajări, iar oferta turistică
trebuie să fie una ad-hoc. Şi, nu în ultimul rând, sunt tot mai multe cereri pentru călătorii stimulent oferite
angajaţilor de către firme, ca răsplată pentru rezultatele obţinute. În acest caz, oferta trebuie să fie pentru „ o
cultură nepresată de timp”, în care timpul liber este valorificat prin activități total diferite de cele efectuate la
locul de muncă.
5) Stilul de viaţă al tinerei generaţii şi schimbarea valorilor
Societatea contemporană este una în care coeziunea socială a dispărut şi-n care lupta între
generaţii este mai evidentă ca oricând, fiecare generaţie pretinzând a fi cea reprezentativă. Fiecare din cele
6 generaţii – pentru un ecart convenţional de 18-20 ani de la o generaţie la alta – este profund influenţată de
vremurile în care se maturizează, de tehnologia, muzica, climatul politic şi evenimentele definitorii din
perioada respectivă. Valorile tinerei generaţii diferă de cele ale părinţilor şi ale celorlalte generaţii anterioare 5.
Generaţiile X (sensibile), Y (super) și Z (hyper) pot fi principalii clienţi pentru vacanţele pline de
aventuri, cu trăiri intense ale fiecărei clipe de timp liber. Tinerii de azi sunt foarte experimentali, doritori să
încerce noi produse, noi servicii, noi elemente şi noi atracţii, însă rareori sunt destul de răbdători să dea o a
doua şansă ofertelor turistice. De aceea, industria turistică trebuie să înveţe din mers să „scoată” pe piaţă noi
oferte turistice pentru a împlinii visele tinerilor turişti. Totodată, tinerii pot fi viitorii angajaţi ai industriei
turismului. Aceasta poate fi atât o veste bună, cât şi una mai puţin bună. Sunt foarte bine familiarizaţi cu
înalta tehnologie, însă nu prezintă nici un fel de loialitate faţă de slujba lor. Pleacă atunci când „ţi-e lumea
mai dragă”. Mai mult, ei dau dovadă de o dorinţă foarte puternică de independenţă. Mulţi afirmă că preferă
mai degrabă să aibă propria afacere decât să fie angajaţi la alţii.
6) Mobilitatea şi stresul aglomerărilor din trafic
Fără transport nu există, prin definiţie, turism. De aceea, viitorul transportului este esenţial pentru
viitorul societăţii, în general, şi pentru viitorul turismului, în special. Acum, la început de secol XXI, transportul
se află la un punct de răscruce. Se spune adesea simplist că transportul înseamnă a muta oamenii dintr-o
destinaţie în alta. Însă, în realitate, serviciul de transport este mai complex. Principalele trăsături, pe lângă
mutarea fizică, sunt: viteza, frecvenţa, confortul şi siguranţa, disponibilitatea, informaţiile şi facilităţile
de cumpărare şi prețul. Pentru cei mai mulţi oameni, ideală este călătoria instantanee, nu doar că va exista
mai mult timp pentru alte activităţi, ci şi pentru a îndura cât mai puţin anumite aspecte neplăcute ale
călătoriei. Aglomeraţiile din trafic au început să facă parte din „ritualul” unei vacanţe, iar călătorii sunt nevoiţi
să sufere de „stresul mobilităţii”. Aglomerația rutieră la orele de vârf în marile orașe şi-n destinaţiile turistice
căutate vor duce la întârzieri în călătorie şi chiar abandonarea călătoriei. Problema aglomerării nu poate fi

5
Ph. Kotler, Marketing Management, [109], 2006, pag.289.
8
gândită ca fiind doar o problemă din afara turismului. Este nevoie de a găsi un mix al mijloacelor de transport
de la avion până la transportul auto – care să asigure un acces rapid, comod şi în siguranţă la destinaţia
turistică, chiar şi prin mersul pe jos. Vor fi tot mai frecvente situaţiile când agenţiile de turism vor lua turiştii de
acasă şi îi vor duce la locaţia turistică dorită, iar la finalul sejurului, din nou acasă.
7) Schimbarea climei şi grija pentru problemele de mediu
O provocare deosebită pe care trebuie să o înfrunte turismul şi întreaga omenire este schimbarea
climei. După Conferinţa de la Paris din luna februarie 2007, comunitatea ştiinţifică a lansat un avertisment
fără precedent asupra amplorii schimbărilor de climă care vor răvăşi planeta ca urmare a fenomenului de
încălzire globală. Temperatura medie la nivel global va creşte anual cu 0,54 0C peste temperatura medie de
140C, din perioada 1961 – 1990. Schimbarea climei va duce la tendinţa care se simte deja de creştere a
frecvenţei şi intensităţii fenomenelor extreme în intervale scurte de 2-3 zile: secetă, valuri de căldură
insuportabilă, precipitaţii abundente, inundaţii rapide, furtuni şi vânturi mult mai puternice, precum şi
anotimpuri altfel decât ne-am obişnuit. Cu cât consecinţele schimbării climei devin tot mai vizibile şi mai
tangibile, dilema cu care se confruntă turismul este foarte mare. Pe de-o parte organizatorii vacanţelor sunt
conştienţi că turiştii sunt foarte sensibili la schimbările de climă, când vremea le strică plăcerea vacanţei lor.
Nu doar mai puţine zile de zăpadă sau de soare îi ţin departe pe potenţialii turişti, dar şi vremea din ce în ce
mai capricioasă. Pe de altă parte, este nevoie de conştientizarea oamenilor, în general, şi a turiştilor, în
special, pe teme de mediu care merită atenţie prin ecoturism. Ecoturismul va fi una din formele de turism cu
dezvoltarea cea mai rapidă. Pădurile răcoroase, zonele sălbatice, apele limpezi şi regiunile nepoluate
asigură o şansă unică şi necesară de a scăpa de calculator, TV, Internet şi telefon mobil.
8) Comunicarea şi necesitatea educării continue
Tehnologia şi comunicarea schimbă mereu modul de viaţă al oamenilor. La fiecare nouă „schimbare”
de tehnologie, vechile „meserii” devin demodate şi trebuie învăţat ceva nou. În industriile care folosesc înalta
tehnologie, acest lucru este deja la ordinea zilei: „avem un job şi ne pregătim pentru următorul”, care, de
multe ori, s-ar putea să nu mai aibă nicio legătură cu experienţa precedentă. În turism nu pot exista
„scurtături” în ceea ce priveşte aptitudinile personalului angajat. Industria turismului se va baza în viitor pe
generaţiile tinere. Ei se pot forma mai uşor şi mai rapid, fiind familiarizaţi de copii cu înalta tehnologie. În
acelaşi timp, însă, sub presiunea unui salariu prea mic faţă de nevoile şi dorinţele lor, tinerii angajaţi sunt mai
puţin loiali. Se spune că, astăzi, angajaţii tineri loiali şi dedicaţi sunt la fel de rari ca şi diamantele.
Aşteptările turiştilor cresc foarte mult, în special în furnizarea informaţiilor despre oferta turistică
într-un mod rapid, concis şi pe înţelesul tuturor. De aceea, comunicarea nu mai este suficient să se facă într-
o limbă de circulaţie internaţională, ci chiar în limba maternă a fiecărui turist.Turismul trebuie să devină mai
uman prin emoţia dialogului, căldura umană, empatia situaţiei, ospitalitate şi intuiţie între gazde și oaspeți.
Astfel de calităţi ar trebui mai mult încurajate şi atunci turistul va aştepta cu nerăbdare o nouă experienţă
dată de o vacanţă de neuitat. Turiștii vin ca necunoscuți într-o destinație turistică și trebuie să plece ca
prieteni ale acelui loc, pentru a reveni singuri sau însoțiți de un nou grup de prieteni.
9) Competiţia şi inevitabilul drum spre dezordine
Astăzi, satisfacerea nevoilor clienţilor este de la sine înţeleasă. Ca urmare, „focusul” se mută spre
modul în care fiecare firmă reuşeşte să se diferenţieze de celelalte care vând acelaşi serviciu, pentru
aceleaşi nevoi ale clienţilor. În aceste condiţii, firma de turism trebuie să ştii ce anume poate face și cum
poate fi altfel printr-o „strategie a jucătorului de șah”. Totodată, pentru a înţelege competiţia, este nevoie să
se înţeleagă schimbările din comportamentul clienţilor. După criza economică 2008-2013, clienții sunt tot mai
„mofturoși”, fac alegerile de călătorie impulsiv și în ultimul moment și nu au încredere în oferta promisă!

9
 După felul în care a început secolul al XXI-lea, se poate constata că firmele de renume nu numai că
„se sufocă” în faţa concurenţei, dar sunt victime ale succesului înregistrat chiar de produsele şi serviciile lor,
deoarece nici lumea afacerilor nu este scutită de entropie.
Deşi turismul a atins în Europa un înalt grad de dezvoltare, tendinţa, în esenţă, este spre o foarte
bună calitate, autenticitate şi convenienţă a serviciilor turistice: cazare „ca la mama acasă”, mese
proaspete, învăluite de dragoste, agrement plin de suspans şi răsfăţarea continuă a turiştilor. Şi toate la un
preţ care să nu-i facă pe turişti să se simtă „vinovaţi” că au cheltuit prea mulţi bani. Toţi sunt presaţi de timp
şi nu doresc să aibă parte de drumuri „cu gropi”, de o servire a mesei care nu este promptă, de o cazare cu
slabe legături de comunicare (semnal de telefonie mobilă, Internet). Mai mult, turiştii sunt din ce în ce mai
deschişi la vacanţe cu noi experienţe şi cu un anumit element educaţional de la participarea la evenimente
culturale şi etno-folclorice la practicarea unor meşteşuguri sau lucrări de la munca manuală a câmpului.
„Personalizarea ofertei” este noul cuvânt cheie în industria turismului, în care se vor oferi servicii turistice
potrivite pentru fiecare turist dintr-o anumită generaţie, pentru fiecare buzunar sau înclinaţie.
10) Percepţia riscului şi conştiinţa oportunităţii călătoriei
Comportamentul uman este dat mai puţin de riscul prezent şi mai mult de percepţia riscului, o
trăsătură care greu se poate evalua. Actele de terorism, tsunami, cutremurele sau alte pericole în privinţa
sănătăţii sunt văzute ca evenimente din afară, cu condiţia să nu apară cu regularitate în acelaşi loc. Pentru
astfel de evenimente, oamenii îşi fac griji. Pe lângă percepţia riscului, există şi conştiinţa oportunităţii de timp
liber şi călătorie. Industria turistică trebuie să ofere vacanţe tentante pentru a întări motivaţia pentru turism a
oamenilor. Teama turistului de „necunoscutul” călătoriei va fi atenuată se oferă servicii turistice într-un mediu
sigur. Este importantă liniştea sufletească a turistului şi de aceea el trebuie protejat de la sosirea la destinaţie
până la plecare. Într-o lume de mâine tot mai instabilă, cu furtuni şi inundaţii mari, cu un terorism nevăzut,
industria de turism trebuie să conştientizeze înţelegerea riscului fără să fie văzută că este îngrijorată. Pentru
a înlătura îndoiala dacă este sau nu oportună o călătorie, în promovarea unei oferte turistice mesajul central
ar trebui să fie „Prin călătorie, turistul se redescoperă pe el însuşi”.

1.5. Tendințe în schimbarea obiceiurilor legate de vacanţe şi călătorii

Provocările din turism prezentate afectează obiceiurile de vacanţă şi călătorie 6. Astfel, se poate
descrie „vacanţa viitorului” prin următoarele tendinţe:
1) Tendinţa spre vacanţe în locuri naturale, atractive şi cu peisaje curate, cu o presiune
crescândă asupra rezervaţiilor naturale, încă existente.
2) Tendinţa spre saltul vacanţelor: „azi aici – mâine acolo”.
3) Tendinţa spre vacanţe de aventură, prin căutarea unor experienţe mai intense şi cât mai
exotice de petrecere a timpului liber, cu atracţii ieşite din comun.
4) Tendinţa spre destinaţii turistice însorite, oamenii vor continua să caute marea cu plajă şi
soare pe timpul verii, dar şi muntele cu zăpadă şi soare pe timpul iernii.
5) Tendinţa spre „a doua casă”, prin căutarea unei cazări confortabile pe perioada vacanţei ca
refugiu asemănător unui cămin primitor.
6) Tendinţa spre „o mâncare sănătoasă”, prin preferinţa pentru alimente naturale ca şi cum ar fi
„din propria grădină”.
7) Tendinţa spre o relaxare holistică de îngrijire permanentă a corpului şi a frumuseţii printr-o
gamă variată de terapii.

6
A. Lockwood, Tourism and hospitality in the 21st Century, 2001, pag. 23.
10
 8) Tendinţa spre călătorii mai scurte, mai frecvente şi mai ieftine, prin căutarea de produse /
servicii turistice care să reprezintă valoarea banului plătit.
9) Tendinţa spre decizii spontane de călătorie, prin căutarea de oferte diverse şi rezervare în
ultimul minut, care nu numai că sunt doar ieftine, ci au şi elemente de surpriză.
10) Tendinţe spre „circuite turistice” cu schimbări frecvente de locaţie, călătoria fiind principala
atracţie.

Tema 2
Fundamentele privind resursele turistice

2.1. Potențial turistic și patrimoniu turistic

Turismul este în esență acțiunea de a călătorii în timp și spațiu în scop fizic și/sau intelectual
pentru delectarea sufletului și sănătatea fizică a trupului, pentru voie bună și cultură, fără niciun interes
material.
Dezvoltarea turismului presupune o primă condiție necesară, dar nu și suficientă, existența unui
potențial turistic care, prin frumusețile sale naturale și antropice (create de mâna omului) atrage turiști pentru
recreere, odihnă, vizitare și întâniri de afaceri sau alte motive profesionale.
Prin potențial turistic se înțelege totalitatea resurselor naturale și antropice (culturale și istorice)
dintr-un anumit loc care crează premisele devoltării turismului prin amenajări turistice și forme de turism
(figura 2.1).

POTENȚIAL TURISTIC

RESURSE NATURALE
(existente de la natură)
RESURSE ANTROPICE
(create de mâna omului)

Fig.2.1. Potențial turistic

Prin loc se definește un spațiu geografic bine delimitat, un anumit teritoriu dat: localitate, oraș, județ,
zonă, regiune, țară, continent.
Potențialul turistic poate fi:
 potențial turistic latent, atunci când există elemente, dar sunt puțin cunoscute;
 potențialul turistic cunoscut, dacă elementele sunt cunoscute și promovate.

Patrimoniul turistic al unui loc este dat de potențialul turistic prin componentele sale naturale și
antropice care împreună cu structurile turistice (baza tehnico materială de acces pentru transport, de cazare,
masă, agrement și tratament) realizate în scopul valorificării acestor resurse în activități de turism, cu ajutorul
lucrătorilor din turism (forța de muncă) și a facilităților turistice (prețuri, tarife, agenții de turism s.a), totul fiind
întregit de infrastructura locului (mijloace de transport, servicii Internet și telefonie mobilă, servicii bancare,

11
servicii de sănătate, servicii auto, servicii de siguranță, centre comerciale (inclusiv super și hyper market-uri,
case de schimb valutar, bancomate, farmacii, taxi s.a) (figura 2.2).
Se poate constata că potențialul turistic este parte a patrimoniului turistic. Componentele naturale și
antropice sunt privite în literatura de specialitate ca: resurse turistice, obiective turistice sau atracții turistice.
Dacă potențialul turistic al unui loc este oferta turistică potențială, patrimoniul turistic reprezintă
oferta turistică reală (efectivă).

PATRIMONIUL
TURISTIC

POTENȚIALUL
TURISTIC NATURAL
ȘI ANTROPIC

STRUCTURI INFRASTRUCTURA
LUCRĂTORII DIN
TURISTICE LOCULUI
TURISM
(cazare, masă, agrement (Internet, telefonie
(forța de muncă)
și/sau tratament) mobilă, transport s.a.)

Fig.2.2. Patrimoniul turistic

2.2. Resurse turistice naturale și resurse turistice antropice (culturale)

Resursele turistice constituie „materia primă” a activitățiilor turistice fără de care n-ar exista turiști și nici
forme de turim. Ele pot fi date de la natură (resurse naturale) sau create de mâna omului (resurse antropice).
În figura 2.3. sunt date resursele naturale din care se definesc formele de turism (turism montan, turism
de litoral, turism balnear ș.a) și se realizează produsele turistice.

12
 RESURSE TURISTICE NATURALE

Așezare geografică

Relief (câmpie, deal, munte)

Climă (temperatura aerului, precipitații, vânt,

strat de zăpadă, durata de strălucire a soarelui etc.)

Hidrografie (ape, lacuri, izbucuri, chei,

cascade, peșteri s.a)

Vegetație (păduri, floră, munumente ale naturii)

Faună (fond cinegetic, fond piscicol, specii s.a)

Arii protejate (rezervații, parcuri naționale s.a)

Fig.2.3. Resurse turistice naturale

Resursele turistice antropice se constituie din tot ce a fost creat în timp de mâna omului, iar în
figura 2.4 sunt grupate principalele resurse antropice numite și resurse umane sau resurse culturale.
Resursele culturale generează noi forme de turism cultural: turism cultural-istoric, turism cultural-industrial,
turismul cultural-muzeistic, turism cultural-etnografic, turism cultural-religios etc.

RESURSE TURISTICE ANTROPICE

Cultural istorice (urme de așezări, vestigii istorice,

cetăți, monumente, situri arheologice s.a)

Cultural arhitectonice (palate, castele, clădiri și

ansambluri cu diferite stiluri arhitecturale etc.)

Cultural tehnico-industriale (poduri, căi ferate, tunele,

baraje, viaducte, faruri, instalații tehnice s.a)

Cultural muzeistice (muzee, colecții,

case memoriale s.a.)

Cultural religioase (catedrale, mănăstiri, biserici,

schituri, temple s.a)

Cultural artistice (festivaluri, evenimente s.a)

Cutural etno-folclorice (așezări rurale, artă populară,

instalații tradiționale, sărbători populare, port s.a)

13
 Fig.2.3. Resurse turistice naturale

2.3. Obiective turistice și atracții turistice

Resursele turistice pot devenii în timp obiective turistice și atractii turistice, în funcție de nivelul de
atractivitate pe care îl ating în timp după modelul AIDE: atrage atenția (A), stârnește interesul (I), provoacă
dorința (D) și creează emoția (E) pe care turistul poate spera să o trăiască pe toată durata călătoriei
(figura 2.4).
Obiectivul turistic este resursa turistică care atrage atenția (A) prin frumusețe și măreție și
stârnește interesul (I) prin autenticitate și unicitate.
Un obiectiv turistic devine o atracție turistică dacă provoacă dorința (D) de călătorie prin
credibilitatea imaginii turistice și originalitatea mesajului din povestea de promovare și crează emoție (E)
prin experiența ce poate fi trăită și (re)descoperirea fiecărui turist ca om și regăsirea lui ca ființă, departe de
stres și aproape de natură și cultură.
Frumusețea și măreția unui obiectiv turistic sunt prezentate prin epitete de tipul „cel mai ...
cea mai ...”, fie că este vorba, de exemplu, de cea mai înaltă sculpură în stâncă (40,45 m) din Europa,
așa cum este Statuia lui Decebal de la Cazanele Dunării, fie că este cea mai veche staţiune balneară din
Europa, așa cum este cunoscută stațiunea Băile Herculane, ea fiind atestată prin inscripţia pe tabula votivă
din 153 d.Hr.

RESURSE TURISTICE

Atrage ATENȚIA
(A)
OBIECTIVE TURISTICE

Stârnește INTERESUL
(I)

Provoacă DORINȚA
(D)
ATRACȚII TURISTICE

Creează EMOȚIA
(E)

Fig.2.4. Obiective turistice și atracții turistice

După „cel mai” urmează valul al doilea de atribute privind frumusețea și măreția prin simpla
comparație „mai...decât ....”. Se are în vedere ceva mai frumos, mai măreț decât la ale obiective turistice de
același tip: naturale sau culturale. Cazanele Dunării sunt mai spectaculoase decât orice altă parte de
defileu de-a lungul cursului Dunării, de la izvorul din Munții Pădurea Neagră până la vărsare în Marea
Neagră. Uzinele reșițene (3 iulie 1771) sunt mai vechi decât Statele Unite ale Americii (4 iulie 1776) cu
5 ani și o zi!

14
 În cel de-al treilea val, atributele caută să pună obiectivul turistic la același nivel de frumusețe și
măreție cu alte obiective turistice cunoscute prin „tot atât de...” frumos, măreț, spectaculos etc. Cascada
Bigăr din Banat-România este tot atât de frumoasă ca și cele mai căutate cascade din lume.
Orice obiectiv turistic prezintă interes pentru un vizitator prin autenticitate și unicitate. Turiștii caută
autenticitatea pentru că, astăzi, ea este tot mai rar întâlnită.
Autenticitatea înseamnă un lucru adevărat, veritabil, nealterat. Turismul cultural din Banatul
Montan va căuta să stimuleze evenimentele culturale care au conţinut şi forme în care s-a păstrat filonul
tradiţional autentic. La faţa locului, turiştii vor fi descumpăniţi dacă în locul autenticului li se oferă kitsch-ul –
un lucru artificial, de mântuială - care a substituit originalul. La o sărbătoare folclorică, de exemplu, cu
dansatori şi solişti în haine sport-elegant se vor întreba:
Unde sunt costumele populare, cu adevărat autentice?
Unicitatea este o altă cerință prin care se poate identifica un obiectiv turistic, cu necesitatea de a
se menționa în fața vizitatorilor prin ce este unic un obiectiv turistic. Monumentul Turismului de la Rusca
Montană (1937) este singurul monument închinat turismului din întreaga lume şi cu cele mai frumoase
versuri pentru turişti, care sunt inscripţionate pe piatra de marmură albă de la Ruschiţa. Peștera cu Oase
este renumită în Europa prin descoperirea speologilor români din anul 2002 a rămășițelor primului om
modern din Europa – Homo sapiens Ion & Vasile – cu o vechime de 40 000 de ani. Muzeul în aer liber de
locomotive cu abur din Reşiţa (1972) este unic în Europa prin cele 16 locomotive expuse în aer liber sub
forma de piramidă (1-2-4-9). Unicitatea lui este dată de faptul că aproape toate exponatele sunt fabricate
în Reşiţa, locul unde este şi muzeul. Din cele 16 locomotive prezente în muzeu, 13 locomotive au fost
realizate în uzinele reșițene.

În turism imaginea convinge prin simpla ei prezență și face cât „o mie de cuvinte”. Imaginea turistică
pozitivă face de cele mai multe ori diferența dintre un obiectiv turistic și o atracție turistică. O imagine este
un set complet de convingeri, idei şi impresii pe care le au oamenii în legătură cu un loc și/sau un obiectiv
turistic. Pe de altă parte, nu este obligatoriu ca imaginile pe care şi le fac oamenii în legătură cu un loc
și/sau obiectiv turistic să le dezvăluie şi nici atitudinile lor în legătură cu acesta. Oameni diferiţi pot avea
atitudini diferite faţă de unul şi acelaşi loc. Dacă pentru localnici, oraşele judeţului Caraş-Severin sunt astăzi
locuri liniştite, pentru cei din „afară” , judeţul Caraş-Severin este „tot mai sărac”.

Dacă cineva şi-ar propune o călătorie peste hotare cu siguranţă ar alege Veneţia sau Atena, litoralul
de la Marea Mediterană sau Marea Adriatică, insulele Canare sau Maldive, Germania sau țările din
Peninsula Scandinavică. Şi mult mai puţin entuziasm s-ar manifesta faţă de opţiuni ca România sau alte țări
mai puțin cunoscute în turism.

Diferenţa este în primul rând, de imagine: ceea ce este cunoscut este din start mai atractiv. Oamenii
nu vor să „descopere” noi teritorii pe cont propriu, în timp ce altele sunt suficient „testate” şi sigure. Într-o
situaţie şi mai dificilă sunt locurile care au o imagine negativă („oraş al neputinţei”, „ţară care şi-a pierdut
identitatea”, etc.) Întrebarea care se poate pune este :Cum şi-au obţinut imaginea pozitivă ţările de succes ?

Există desigur mai multe căi. Pentru unele teritorii a „muncit” istoria şi generaţiile precedente
(Elveţia, Germania, Franţa, Italia, Spania), altele – au avut norocul să fie situate în vecinătate cu ţări
dezvoltate, astfel că, acestea din urmă le-au „descoperit” devreme şi le-au dus în scurt timp faima în lume.
Tot din categoria celor norocoşi sunt cei care au natural ceva deosebit: resurse naturale bogate (Kuweit,

15
Arabia Saudită, Republica Sud Africană), climă şi condiţii de vacanţă perfecte (zona Caraibilor), poziţie
geografică centrală (Anglia – nod de transfer din Europa în America) etc. Ca exemple de imagini (sau brand-
uri) de ţară care „funcţionează” în mod reuşit şi de mai mult timp, cunoscutul specialist în marketing, Wally
Olins, menţionează7:

 Germania (calitate si fiabilitate);

 Franta (calitatea vieţii şi lux);
 Anglia (moştenire si clasă);
 Italia (stil şi provocare);
 Elvetia (precizie si încredere);
 Japonia (miniaturizare şi avans tehnologic).

Cei îndreptăţiţi cu formarea imaginii turistice au trei instrumente de implementare a unei noi imagini
pentru ca un obiectiv turistic să devină atracție turistică: sloganul, simbolul vizual şi evenimentul.
Sloganul. Este formula de cuvinte cu priză la public care exprimă o viziune unitară, de ansamblu,
asupra locului: Timişoara - oraşul florilor; Reşiţa - cetatea de foc. Acest ultim slogan nu mai este potrivit
pentru municipiu. Este nevoie de o repoziţionare treptată a imaginii oraşului pe diferite teme. Cele mai
eficace teme sunt cele versatile şi flexibile, dar în acelaşi timp ancorate în realitate. Un slogan bun asigură o
bază pentru promovarea pe mai departe a imaginii. S-ar putea începe cu un slogan care stârneşte
curiozitatea despre judeţul Caraş-Severin, cum ar fi :
„ Caraş-Severinul cu fața spre natură!”

Simbolul vizual. Desigur, oricât de spiritual ar fi, mesajul trebuie să fie confirmat şi de realitate.
Pentru a avea succes, imaginea unui loc trebuie consolidată cu un simbol vizual care se va grava pentru
mult timp în memoria publicului, cum sunt cele mai cunoscute în lume: Turnul Eiffel (Paris), Big Ben
(Londra), Marele Zid (China), Piramidele (Egipt), Statuia Libertăţii (SUA). Pentru fiecare oraş din judeţul
Caraş—Severin se poate găsi un simbol de referinţă. De exemplu, pentru Reşiţa-capitala judeţului,
„Fântâna cinetică” din centrul oraşului, opera sculptorului Constantin Lucaci, poate fi un simbol al armoniei
dintre frumuseţile locurilor, talentul artistic al omului din zonă şi ştiinţa de a prelucra metalele.
Evenimentele au darul de a influenţa potențialii turiști pentru a vizita o atracție turistică.
Imaginea turistică trebuie însoțită de „o poveste” a obiectivului turistic care să fie credibilă, sinceră şi
împărtăşită de locuitori și vizitatori. Şi atunci, povestea va fi „țesută” cu un mesaj original și credibil.
Pentru a vizita atracțiile turistice ale Banatului, îndemnul poate fi:

„Călătorule de oriunde ai fi, dacă vrei să-ţi destinzi sufletul şi mintea şi să te apropii de natură, vino
în Banat, în România. Excursia nu va fi nici o clipă sub semnul grabei, ca să mai „bifezi” un nou obiectiv
turistic, ci totul îţi aparţine, prin mersul pe jos, cu privirile lăsate să-şi facă de cap şi timp de popas şi vreme
pentru un răsărit şi un apus de soare, pentru a te redescoperii pe tine însuţi.”

Se poate vorbi cu adevărat de o atracție turistică dacă, prin experiențele trăite, un turist simte
emoția pe întreaga durată a călătoriei. Vacanțele pentru turiști sunt noi experiențe, noi regăsiri și noi
descoperiri.

7
Schwark J., Nachhaltige Tourismusentwicklung in der Turkei – das Beispiel Alanya, 2004
16
 De aceea, emoția trăită de turiștii care vizitează atracțiile turistice din Banatul Montan poate fi
promovată prin îndemnul:

Plecând de la vorba bănăţenilor:

„Tot Banatu-i fruncea !”,
veniți în Banatul Montan,
„De dragul experienței!,
iar experiența trebuie trăită
„Departe de stres, aproape de natură!”

Dacă ați venit ca turist, de dragul experienței, și plecați ca prieten al acestor meleaguri, pentru noi este
o mulțumire. Dacă reveniți, nu singur, ci cu prietenii și cunoscuții dvs., atunci pentru noi va fi o împlinire.

Tema 3
Fundamentele asupra destinațiilor turistice

3.1. Produse turistice și destinații turistice

Produsul turistic reprezintă forma de comercializare a ofertei turistice, singular sau sub formă de
pachet, și se constituie ca un ansamblu / o constelație de elemente tangibile (bunuri, resurse, infrastructură
și echipamente) și intangibile (servicii, gestiune, imaginea de marcă și prețuri) oferite turiștilor de către o
firmă de turism, fie ca un prestator direct de turism (hotel, pesniune, restaurant etc), fie ca intermediar, așa
cum sunt turoperatorii și agentiile de turism (figura 3.1).

17
 PRODUSUL TURISTIC

BUNURI SERVICII

RESURSE IMAGINE

ECHIPAMENTE GESTIUNE

INFRASTRUCTURĂ PREȚURI

Fig.3.1. Produsul turistic

Noțiunile de obiectiv turistic, atracția turistică și produs turistic sunt diferite în conținut. Obiectivul
turistic generează nevoia de călătorie și stârnește curiozitatea de a călătorii. Atracțiile turistice provoacă
dorința de călătorie și creează motivația de călătorie prin emoția ce va fi trăită pe durata călătoriei, de la
plecare până la întoarecere în locul de reședință. Produsul turistic este ceea ce se oferă turiștilor pentru a le
satisface motivația de turism la nivelul așteptat de acesțtia. Turiștiil nu caută produsul turistic propiru-zis, ci
beneficiile pe care le oferă prin conținutulm său, atât prin serviciile de bază (transport, cazare, masă și
agrement), cât și prin serviciile complementare (de informare, de tratament, de organizare excursii, de
organizare evenimente cum sunt spectacole cultural-artistice, întreceri sportive s.a) și suplimentare.
Prestația turistică este definitorie: nu autocarul-ci serviciul de transport, nu hotelul sau pensiunea
turistică-ci cazarea, nu restaurantul-ci masa servită, nu plaja-ci agrementul pe care aceata îl oferă s.a. Unele
resurse sunt limitate, cum sunt cele naturale (apă, relief, faună și floră), de capital (public și privat) și de
muncă (lucrătorii din turism). Alte resurse sunt cele legate de traiul locului: climă, cultură, civilizație, tradiție și
mod de viață.

O destinație turistică este locul care atrage vizitatori pentru o anumită perioadă de timp prin
atracțiile turistice existente și facilitățile turistice asigurate în cadrul unui produs turistic oferit la nivelul
așteptat de turiști între nevoile și dorințele lor (figura 3.2.). Acest loc poate fi o țară, regiune turistică, zonă
turistică, stațiune turistică, localitate turistică, centru turistic și/sau punct turistic.

DESTINAȚIA TURISTICĂ

ATRACȚII TURISTICE
(naturale și culturale)
FACILITĂȚI TURISTICE
(structuri și amenajări turistice)

18
 Fig.3.2. Destinația turistică

Când vine vorba de plecarea în vacanță, prim întrebare care și-o pune un turist este cu privire la
destinația turistică: unde voi merge?
De aceea, pornind de la recomandările Organizației Mondiale de Turism (OMT sau UNWTO) se pot
definii:
 Punct turistic – locul în afara așezărilor sau în interiorul acestora în care există unul sau mai multe
obiective turistice ce pot vizitate în cadrul unor trasee turistice sau circuite turistice, într-o perioadă
limitate de timp (de regulă, între anumite ore!);
 Localitate turistică – așezarea geografică (oraș sau sat) în care există unul sau mai multe obiective
turistice și care permite desfășurarea activităților turistice de durată, dar cu amenajări turistice,
infrastructură, echipamente și dotări relativ reduse, așa cum sunt satele turistice;
 Centru turistic – parte dintr-o așezare urbană (oraș mare sau mic) și mai rar într-o așezare rurală în
care sunt concentrate o parte însemnată de obiective turistice, cu amenajări turistice, infrastructură,
echipamente și dotări suficiente pentru valorificarea diferitelor forme de turism, așa cum sunt
centrele istorice ale marilor orașe;
 Stațiune turistică – este o localitate sau parte dintr-o localitate care are anumite resurse naturale
specifice (ape minerale, ape termale, aer cu ionizare negativă, nămol, gaze terapeutice, saline s.a)
și dispune de amenajări, echipamente și dotări de valorificare a unor factori de cură (balneară,
climatică s.a) prin terapii recunoscute științific și medical care acționează benefic asupra sănătății
turiștilor, pentru odihnă activă, recreere și activități sportive. Se disting: statiuni turistice balneare -
unde predominant sunt resursele minerale balneare, stațiunile turistice climatice - care dispun de
factori climatici benefici, stațiuni balneoclimatice-care dispun atât de izvoare minerale terapeutice,
pentru cura blaneară, cât și de puritatea și ozonificarea aerului pentru cura climatică, stațiuni
turistice de litoral – care oferă cura marină și sunt amenajări, infrastructură, echipamente și dotări
pentru odihnă, recreere, agrement și tratamente specifice litoralului, stațiuni pentru practicarea
sporturilor de iarnă – unde sunt amenajări, infrastructură, echipamente și dotări pentru practicarea
sporturilor de iarnă, iar stratul de zăpadă este resursa specifică;
 Zona turistică – este un teritoriu bine delimitat pentru turism prin numărul însemnat de obiective
turistice, puncte turistice și localități turistice legate printr-o infrastrutură adecvată și în care există
unul sau mai multe centre turistice în jurul căruia polarizează majoritatea activităților turistice, iar
durata călătoriilor între punctele cele mai îndepărtate este cel mult de o zi;
 Regiunea turistică – este un teritoriu bine delimitat prin organizare administrativă care cuprinde una
sau mai multe zone turistice, iar durata călătoriilor pe un circuit turistic sau un traseu turistic între
punctele extreme este de 1-3 zile. Cele două noțiuni, regiune turistică și zonă turistică nu sunt
identice dar nici nu se exclud. Regiunea turistică de obicei se referă la un teritoriu mai mare decât o
zonă turistică. Regiunea de Vest Banat a României este formată din cele 4 județe: Arad, Timiș,
Caraș-Severin și Hunedoara.
Destinațiile turistice se clasifică după mai multe criterii, dintre care cele mai importante din punct de
vedere al vizitatorilor sunt:
1. Din perspectiva prețurilor / tarifelor practicate:
 Destinații turistice ieftine, undde turiștii cheltuiesc sume reduse;

19
  Destinații turistice de lux, unde turiștii cheltuiesc sume mari de bani.
2. Din perspectiva distanței față de reședința turiștilor:
 Destinații turistice apropiate, până la 100 km;
 Destinații turistice îndepărtate, la peste 100n km.
3. După modul de concetrare sezonieră:
 Destinații turistice permanente, care sunt vizitate de turiști pe toată durata anului
calendaristic;
 Destinații turistice sezoniere, care sunt vizitate în anumite perioade ale anului
calendaristic. Ele pot fi:
 cu un singur vârf de sezon, în iulie-august, așa cum este litoralul;
 cu două vârfuri de sezon, în iulie-august și decembrie-ianuarie, așa cum
este muntele în zilele foarte căduroase de vară și, respectiv, în zilele de
iarnă cu zăpadă și sărbători.
Liantul dintre cererea și oferta turistică, între resursele turistice și destinațiile turistice, între firmele de
turism și turiști este produsul turistic. Din acest motiv, sunt utile în prezentarea destinațiilor turistice atât
tipurile de produse turistice, cât și caracteristicile lor.
Principalele caracteristici ale unui produs turistic, conform UNWTO sunt:
 fiabilitatea: capacitatea de a fi consumat în condiții de siguranță;
 integrabilitatea: însușirea de a oferi turiștilor întreaga gamă de servicii din conținut;
 flexibilitatea: capacitatea de a fi ușor adaptat la cerințele turistului;
 eficacitatea: satisfacția creată pentru turiști prin raportul efect / efort.
În practica turismului se operează astăzi cu:
 produse turistice tip „la cheie” –când se oferă pachete de vacanță la un preț forfetar, altfel
spus la un preț global și invariabil. Un preț forfetar este un preț fix dinainte stabilit, de regulă,
mai mic decât suma prețurilor serviciilor componente;
 produse turistice tip „stațiune” – când oferta de pachetele de produse-servicii este a unui
centru de sejur: stațiune balneară, bază de agrement, bază sportivă etc.
 produse turistice tip „eveniment” – când totul se oferă turiștilor pe o durată relativ scurtă
sub forma unui eveniment recreativ, cultural, spoortiv s.a.
3.2. Rezidenți și călători

Este necesară o primă distincție între rezidenți și călători (figura 3.3). Călătorii sunt partea din
rezidenți care pleacă într-o călătorie în afara locului de reședință (localitate, oraș, județ, regiune, țară). Dacă
motivul principal al călătoriei este turismul, călătorii sunt vizitatori (turiști sau excursioniști). Există însă și ale
motive de călătorie decât turismul: studii, imigrare, refugiere, misiuni, la muncă (renumerată!) sau în tranzit.
Ca turiști sunt 4 motive principale de călătorie: pentru recreere, de afaceri, pentru vizitarea rudelor și
prietenilor și alte motive anume ( tratamente medicale, pelerinaje etc.).

20
 REZIDENȚI

CĂLĂTORI
NON-CĂLĂTORI

VIZITATORI
(Motivul de călătorie ALȚI CĂLĂTORI
este turismul)

TURIȘTI VIZITATORI DE O ZI Pentru alte motive

(Vizitatori cu una sau (fără înnoptări) de călătorie decât
mai multe înnnoptări) sau EXCURSIONIȘTI turismul

Principalele motive de
călătorie prin turism Studenți

Turism de recreere
(petrecere a timpului liber, Migranți
odihnă, sport s.a)

Turism de afaceri
(negocieri, congrese,
Refugiați
conferințe,motive profesionale)

Turism pentru vizitarea

Pasageri în tranzit
rudelor și prietenilor

Reprezentanți și
echipaje de misiuni
Turism pentru sănătate (diplomați, militari etc.)

Alte motive de turism: Lucrători temporari

pelerinaje, de tranzit etc. pentru activități
renumerate

Fig.3.3. Rezidenți și călători

3.3. Tipuri de turism și forme de turism

Tipurile de turism dintr-o țară sunt bine definite de Organizația Mondială de Turim (OMT sau
UNWTO) prin spațiul unde se desfășoară consumul turistic în raport cu locul de rezidență (figura 3.4)

21
 Fig.3.4. Tipuri de turism

La nivelul unei țări, după fluxul turiștilor, se disting:

1. Turismul domnestic - rezidenții unei țări care vizitează propria lor țară;
2. Turismul inbound (receptor) – vizitatorii nerezidenți (din afară) care vizitează o țară dată; este
importul de turiști străini în interiorul granițelor țării respective;
3. Turismul outbound (emitent) – rezidenții unei țări care vizitează alte țări; este exportul de turiști
proprii în afara granițelor țării de reședință.

Din combinarea celor 3 tipuri de turism se obțin alte 3 forme asociate:

4. Turismul interior al unei țări cuprinde turismul intern (1) și turismul inbound (2): 4=1+2 ;
5. Turismul național al unei țări este dat de turismul intern (1) și turismul outbound (3): 5=1+3 ;
6. Turismul internațional al unei țări constă din turismul inbound (2) și turismul outbound
(3):6=2+3.
În interiorul unei țări, turismul pentru rezidenți poate fi:
1) Turism local, în imprejurimile locului de rezidență până la 100 km;
2) Turismul regional, în regiune, la o distanță de 200-300 km de locul de rezidență;
3) Turismul domnestic, între regiuni, într-o anumită țară.
Dintre formele de turism, pentru analiza și sinteza resurselor și destinațiilor turistice se prezintă:
turismul montan, turismul balnear, turismul de litoral, turismul cultural, turismul activ în arii protejate și
turismul de nișă. După durata voiajului, turismul poate fi: de o zi fără înnoptare (excursii), de 1-3 zile cu
înnoptări (turism de week-ent sau sejur scurt) și de cel puțin 4 zile cu înnoptări (vacanțe sau de sejur lung).

3.4. Structuri turistice și indicatori turistici

Prin structură de primire turistică pentru cazare se înţelege orice construcţie sau amenajare,
care furnizează în mod permanent sau sezonier serviciul de cazare şi alte servicii specifice pentru turişti.
22
 În România sunt definite următoarele structuri de primire turistice pentru cazare:
Nr.crt. Denumire
1 Hotel
2 Hostel
3 Motel /Han
4 Pensiune turistică
5 Pensiune agroturistică
6 Vilă turistică
7 Cabană turistică
8 Popas turistic / Sat de
vacanță
Tab. 3.1
Caracteristici
Structură de primire turistică amenajată în clădiri sau corpuri de
clădiri, care pune la dispoziția turiștilor camere sau apartamente
dotate corespunzător, asigură prestări de servicii specifice și dispune
de hol de primire (recepție) și de spații de alimentație (masă).
Structură de primire turistică cu minim 3 camere dispuse în spații
amenajate, de regulă, în clădiri cu o altă destinație decât de cazare.
Este o structură de primire turitică de tip hotel situată, de regulă, în
afara localităților, în imediata apropiere a arterelor intens circulate,
dotată și amenajată atât pentru servicii de cazare și masă, cât și
pentru parcare în siguranță a mijloacelor de transport (tiruri,
autocare).Hanul este un local tradițional de ospăț unde se poate și
înnopta.
Structură de primire turistică cu o capacitate de cazare de până la 20
camere și maxim 60 locuri, funcționând fie în locuințele cetățenilor, fie
independente, care asigură în spații special amenajate cazarea
turiștilor și condiții pentru pregătirea și servirea mesei. Pot pensiuni
urbane și pensiuni rurale.
Structură de primire turistică cu o capacitate de cazare de până la 8
camere și maxim 30 locuri, funcționând fie în locuințele cetățenilor, fie
independente, care asigură în spații special amenajate cazarea
turiștilor și condiții pentru pregătirea și servirea mesei, precum și
posibilitatea participării la activități gospodărești sau meștesugărești.
Structură de primire turistică de capacitate relativ redusă, funcționând
în clădiri independente, cu arhitectură specifică, care asigură cazarea
și prestarea unor servicii specifice necesare turiștilor aflați în stațiuni
turistice sau în alte zone sau localități de interes turistic.
Structură de primire turistică de capacitate relativ redusă, funcționând
în clădiri independente, cu arhitectură specifică, care asigură cazarea
și prestarea unor servicii specifice necesare turiștilor aflați în drumeție
sau la odihnă în zone montane și rezervații naturale sau în
apropierea unor stațiuni balneare și climatice. Cabanele turistice pot
fi în locuri accesibile (sub 1000 m altitudine și acces auto) sau în
locuri greu accesibile (zone montane de creastă, fără acces auto).
Dacă sunt în locuri izolate, ele sunt considerate refugii turistice.
Structură de primire turistică de capacitate redusă, formată din căsuțe
și / sau bungalouri amplasate într-un perimetru bine delimitat, care
asigură turiștilor servicii de cazare și masă, precum și posibilități de
parcare auto. Dotarea și serviciile turistice de la popasurile turistice
sunt identice cu ale campingurilor, cu excepția că ele nu dispun de
teren pentru amplasarea corturilor și/sau rulotelor.
Satul de vacanță este un ansamblu de clădiri și bungalouri amplasat
într-un perimetru bine delimitat, care asigură turiștilor servicii de
23
 cazare, de masă și o gamă largă de prestații turistice suplimentare
(agrement, culturale, sportive etc.)
9 Bungalouri / Căsuțe Bungalourile sunt structuri de primire turistice de capacitate redusă,
realizate, de regulă, din lemn sau alte materiale similare și amplasate
în zone cu umiditate mare (munte, mare) care asigură cazarea
turiștilor, precum și serviciile prestate de unitatea de bază pe lângă
sau unde sunt amplasate: campinguri, sate de vacanță sau alte
unități independente. Ele au, de regulă, o activitate sezonieră.
Căsuțele sunt spații de cazare de dimensiuni reduse, realizate din
lemn sau alte materiale similare, compuse, de regulă, dintr-o cameră
și un antreu sau terasă și, uneori, dotate cu un grup sanitar propriu.
10 Campinguri Campingurile sunt structuri de primire turistice destinate să asigure
cazarea turiștilor în corturi sau rulote pe parcele de campare. Parcela
de campare este o suprafață de teren bine determminată și marcată,
unde se poate parca mijlocul de transport și instala cortul sau rulota,
asigurându-se spațiul de mișcare și odihnă pentru 4 turiști. Totalitatea
parcelelor de campare reprezintă suprafață de campare amenajată
iar numărul de locuri de campare se determină prin înmulțirea cu 4 a
numărulului parcelelor de campare.
11 Tabere pentru elevi Structuri de cazare turistice destinate cazării elevilor
12 Cabane de vânătoare Structuri de primire turistice, de capacitate redusă, amplasate în zone
și pescuit bogate în fond cinegetic și de pescuit, care asigură turistilor condiții
de cazare și servicii suplimentare specifice activității.

Structurile de primire turistice pentru alimentație (masă) destinate servirii turiștilor, în România, sunt:
Tab. 3.2
Nr.crt. Denumire Caracteristici
1 Restaurant Unitate care prin activitatea de producție și servire oferă o gamă diversificată de
preparate culinare și băuturi
2 Bar Unitate cu program de zi sau de noapte în care se servește un sortiment
diversificat de băuturi și o gamă restrânsă de produse culinare
3 Fast-food Unitate cu servire rapidă cu preparate culinare calde și reci (gustări, minuturi etc.)
4 Cofetărie Unitate specializată în desfacerea unui sortiment larg de prăjituri, torturi etc.
5 Patiserie, Unitate specializată în consumul pe loc sau la domiciliu de produse proprii în stare
simigerie caldă (plăcinte, covrigi, pateuri, gogoși, cornuri, ștrudele, merdenele s.a)
Dintre indicatorii turistici de analiză și sinteză a activității unei destinații turistice, în general, și
structurilor de primire turistice, în particular, se pot enumera:
1. Numărul unităților de cazare turistică
2. Capacitatea de cazare turistică existentă
3. Capacitatea de cazare turistică în funcţiune
4. Numărul de turişti
5. Înnoptări în structurile de primire turistică
6. Indicii de utilizare netă a capacităţii de cazare în funcţiune
7. Durata medie a sejurului
8. Rata de creștere ca medie aritmetică
9. Rata de creștere ca medie geometrică
10. Regresia liniară simplă
24
 1. Numărul unităților de cazare turistică. Sunt cuprinse unitățile existente la sfârșitul anului
respectiv (31 decembrie), pentru perioada până în anul 1993. Iar începând cu anul 1994, este
raportat numărul unităților existente la 31 iulie din anul respectiv. Nu sunt incluse unitățile a
căror activitate a fost întreruptă pentru o perioadă mai mare de timp în vederea realizării unor
reparații capitale sau pentru modificări însemnate a capacității de cazare.
2. Capacitatea de cazare turistică existentă (instalată) reprezintă numărul de locuri de cazare
de folosinţă turistică înscrise în ultimul act de recepţie, omologare, clasificare al unităţii de
cazare turistică, exclusiv paturile suplimentare care se pot instala în caz de necesitate.
3. Capacitatea de cazare turistică în funcţiune (exprimată în locuri-zile) reprezintă numărul de
locuri de cazare puse la dispoziţia turiştilor de către unităţile de cazare turistică, ţinând cont de
numărul de zile cât sunt deschise unităţile în perioada considerată. Se exclud locurile din
camerele sau unităţile închise temporar din lipsă de turişti, pentru reparaţii sau alte motive.
4. Numărul de turişti (T) în unitățile de cazare turistică cuprinde toate persoanele (români şi străini)
care călătoresc în afara localităţilor în care îşi au domiciliul stabil, pentru o perioadă mai mică de 12
luni şi stau cel puţin o noapte într-o unitate de cazare turistică în zonele vizitate din țară (România),
având ca motiv principal al călătoriei altul decât acela de a desfășura o activitate renumerată în
locurile vizitate.
5. Numărul de înnoptări (N) în structurile de primire turistice. Înnoptarea turistică este intervalul de
24 ore, începând cu ora hotelieră, pentru care o persoană este înregistrată în evidența unității și
beneficiază de găzduire (cazare) în contul unui tarif plătit, chiar dacă șederea efectivă este inferioară
intervalului menționat. Înregistrarea unui turist străin care este cazat într-o structură de primire
statistică se face după ţara sau zona geografică de reşedinţă a acestuia.
6. Indicile de utilizare netă a capacităţii de cazare turistică în funcţiune se calculează prin
raportarea numărului de înnoptări realizate, la capacitatea de cazare turistică în funcţiune,
dintr-o perioada dată.
7. Durata medie a sejurului se calculează prin raportarea numărului de înnoptări realizate, la
numărului de turişti cazaţi dintr-o perioadă dată.
8. Rata de creștere ca medie aritmetică se calculează din relația: Qn=Q0 (1+i x n) (3.1)
9. Rata de creștere ca medie geometrică se calculează din relația: Qn=Q0 (1+i)n (3.2)
10. Regresia liniară simplă este sub formă de funcție: Y=a+b (X-Ẋ) (3.3)

Tema 4
Destinații turistice naționale. Turism montan

4.1. Particularități și tendințe în turismul montan

Muntele a fost mereu și este și astăzi una din principalele destinații de vacanță. De la sfârșitul
secolului al XX-lea este asociat cu turismul verde sau ecoturismul, atât pentru protejarea naturii, cât și
pentru dezvoltarea durabilă a zonelor montane. La început de mileniu, turismul montan este tot mai mult
asimilat turismului pentru practicarea sporturilor de iarnă. Dacă în trecut, motivația „de a urca pe munte”
era aceea de a beneficia de condițiile climatice pentru odihnă și tratament sau pentru drumeție și cură

25
climaterică, astăzi numărul turiștilor care caută muntele pentru a schia a crescut exponențial, astfel încât
practicarea sporturilor de iarnă tinde să devină motivația principală în turismul montan.
O motivație care nu este nouă dar a fost redescoperită de turiști este întoarcerea la natură, prin
preferința pentru călătorie într-un „loc virgin” sau puțin transformat de mâna omului. Mulți turiști își aleg
destinațiile montane acolo unde simt că se pot recreea în perfecă armonie cu mediul înconjurător.
Oamenii trăiesc într-o vreme în care au nevoie de turism montan: nevoia de odihnă, de reface și
de relaxare și mai ales nevoia de evadare din oraș, departe de stres și aproape de natură.
Totodată, au apărut noi forme de turism montan, odată cu nevoile și evoluția modei: alpinism,
speoturism, cicloturism, enduroturism, turismul de vânătoare și pescuit sportiv, turismul de aventură s.a.
Ca practici noi de petrecere a timpului liber la munte și care au tot mai mulți adepți sunt: salturi cu
parapanta, raftingul sau coborârea cu barca pe ape învolburate, escalada, echitația, tiroliana, vilegiatură
lacustră, pescuit la copcă, birdwaching sau privirea păsărilor etc.
Stațiunile montane se confruntă tot mai mult cu lipsa zăpezii pe timp de iarnă și a turiștilor pe timp
de vară, în extrasezon. De aceea, administratorii de stațiuni, hoteluri, pensiuni, cabane și alte structuri de
primire turistice montane au început să-și întrepte eforturile spre servicii de agrement estival: trasee
turistice montane, terenuri de sport pe platourile de munte, piscine, spectacole în peșteri amenajate sau în
văi ademenitoare, programe de vânătoare și pescuit, golf, degustări de vinuri sau dulcețuri din fructe de
pădure, plimbări cu bicicleta pe teren accidentat (mountain-bike), plimbări ecvestre, sporturi nautice, schi
pe iarbă, festivaluri și spectacole în aer liber etc.
Această paletă de motivații și practici a generat anumite tipuri de iubitori ai muntelui: turistul
„curios” - care dorește să descopere muntele, turistul „contemplativ” – care apreciază natura, puritatea
aerului, liniștea și frumusețea peisajului, bogăția faunei și a florei, turismul „hoinar” – amator îndeosebi de
drumeție și trasee cu mii de ademeniri și turistul „împătimit” – dornic de aventură și adrenalină.
În același timp, prezența turiștilor înșiși este o sursă de perturbare a mediului atât de fragil cum
este muntele. Sentimentul de libertate și nevoia de descoperire pe care le-o dă muntele îi face pe unii
turiști să aibă un comportament nepotrivit față de natură: aruncarea peturilor în pădure, lacuri sau râuri cu
impact negativ prin care se creează „poteci de gunoi”, ruperea excesivă a florilor, ciupercilor și a fructelor
de pădure care duce la dispariția unor specii, numărul mare a „vetrelor de foc” sunt surse de incendii care
devastează vegetația, ruperea mugurilor și tăierea pădurilor cu „urmări de nevindecat” pentru natură s.a.
Amenajarea turistică a stațiunilor montane, astăzi, nu se poate limita la amenajarea pârtilor și
dotarea cu instalații de transport pe cablu, ci se va urmări dotarea atât cu echipamente moderne (cum sunt
tunurile de zăpadă artificială) pentru o calitate cât mai bună a zăpezii și o prelungire a sezonului de schi,
cât și cu echipamente de agrement pentru „apres-ski”: săli de sport, piscine acoperite sau în aer liber etc.
4.2. Resurse și destinații turistice ale turismului montan din România

România este situată în sud-estul Europei, în jurul arcului Munților Carpați, pe cursul inferior al
fluviului Dunărea (1075 km),cu ieșire la Marea Neagră, la intersecția paralelei 450 N cu meridianul 250 E,
având o suprafață de 238 391 km2 și o populație de aproape 19 milioane de locuitori (2011).
Turismul din România este definit de cele trei elemente naturale: munții Carpați, fluviul Dunărea
și Marea Neagră. Ca destinație turistică, România poate fi prezentată și analizată pe cele 8 regiuni de
dezvoltare economică.

26
 Fig.4.1. România – harta fizică Fig.4.2. Regiunile de dezvoltare a României

Munții Carpați, deși nu au sămeția Alpilor, formează un lanț muntos ademenitor ce se întinde pe
1500 km între Bazinul Vienei și Valea Timocului, trecând prin 6 țări (Cehia, Slovacia, Polonia, Ucraina,
România și Serbia) și așezându-și coroana „Corona Montium” de 910 km pe teritoriul României.
Carpații românești ocupă o treime (1/3) din teritoriul României și impresionează prin: altitudine
(1000-2500 m), forma crestelor și a vârfurilor montane (vârful Modoveanu-2544 m și vârful Omu-2507
m), pitorescul abrupturilor, bogăția de ape minerale, prezența formeleo de relief carstic (chei, defileuri,
ponoare, peșteri și avene), limpezimea apelor dulci curgătoare (râuri) și stătătoare (lacuri), varietatea
învelișului vegetal, de la păduri de foioase și conifere până la pajiști alpine, unicitatea faunei și a florei,
frumusețea și arhitectura caselor de la munte, autenticitatea tradițiilor culturale etc.
Totodată, relieful montan din România oferă mari oportunități de dezvoltare a unor întinse
domenii schiabile, ce pot fi amenajate pentru practicarea sporturilor de iarnă (schi, săniuș s.a). Domeniul
schiabil este principala preocupare în dezvoltarea turismului montan din România. Principalele facilități
turistice urmărite sunt:
 amenajarea pârtiilor de schi, săniuș, bob etc.
 dotarea cu mijloace de transport pe cablu;
 organizarea unor școli de schi pentru toate generațiile de vârstă;
 introducerea „skipass-ului” – a pașaportului de schi care oferă posibilitatea practicării schiului pe
o perioadă delimitată (o zi, un week-end, o săptămână s.a) contra unui tarif forfetar care este
mai mic decât suma tarifelor prevăzute pentru fiecare serviciu singular prevăzut în pachet:
cazare, transport, utilizarea instalațiilor de urcat, lecții de schi și alte facilități oferite, care diferă
de la stațiune la stațiune.
Totuși, într-un raport despre turismul montan european scris de un cunoscut specialist în domeniu,
Laurent Vanat face următoarele referințe despre domeniul schiabil din România:

„România este o destinație de vacanță de iarnă destul de necunoscută și nedescoperită. Aceasta

dispune de 44 de stațiuni de schi, cu aproximativ 150 de teleschiuri. Este o destinație atractivă pentru
vizitatorii străini, deoarece prețurile sunt relativ scăzute în comparație cu cea mai mare parte a Europei,
iar unele părtii de schi sunt iluminate și pe timp de noapte. Cu toate acestea, ski-lifturile nu sunt
considerate ieftine din cauza infrastructurii limitate și îngrijirea mediocră. Stațiunile de schi din România
sunt estimate a atrage aproximativ 1,2 milioane de schiori pe an”. 8
Ceea ce se cunoaște și de noi, românii, străinii confirmă cu ochiul aproape detașat: infrastructura
turistică pentru domeniile de schi lasă mult de dori, numărul de pârtii este foarte mic, lungimea pârtiilor
8
Varan L., Annual Report 2016, UNWTO_web_tourism_romania_2016
27
prea mică, amplasarea stațiunilor românești la altitudini mici în comparație cu alte țări, servicii de
agrement „după schi” aproape inexistente și tarife mari în raport cu calitatea prestațiilor turistice oferite.
Toate acestea au făcut nu numai să nu mai vină turiști străini la schi în România, ci chiar turiștii români
să caute să-și petreacă timpul liber pe schi în altă parte și dispuși să-și lase banii chiar la vecini:
Kopaonik (Serbia) și Bansko (Bulgaria).
În România domeniile de schi au o răspândire relativ restrânsă, cu 187 de pârtii de schi omologate
în cele peste 50 de stațiuni naționale și regionale / locale, care au o lungime totală de aproape
170 000 km. Principale stațiuni montane cu domenii de schi sunt date în tabelul 4.1.
Tab. 4.1
Nr. crt. Regiunea de dezvoltare economică Județul Stațiunile montane
1 Regiunea Nord-Est -Moldova Suceava Vatra Dornei–Gura Humorului
Bacău Slănic Moldova
Neamț Durău
2 Regiunea Sud-Est – Dobrogea - -
3 Regiunea Sud - Muntenia Prahova Sinaia – Bucegi / Azuga
4 Regiunea Centru - Transilvania Brașov Poiana Brașov – Predeal
Alba Arieșeni – Șureanu
Sibiu Păltiniș
Mureș Aluniș / Sovata
Covasna Sugaș / Covasna Băi
Harghita Praid / Harghita Băi
5 Regiunea Sud-Vest - Oltenia Vâlcea Transalpina Voineasa
Gorj Rânca
6 Regiunea Vest - Banat Caraș-Severin Semenic – Muntele Mic
Hunedoara Straja - Parâng
7 Regiunea Nord-Vest - Transilvania Maramureș Borșa - Cavnic
Cluj Băișoara
Bihor Hidișeul de Jos / Bihor
Bistrița-Năsăud Blazna / Rodnei
8 Regiunea București-Ilfov - -
TOTAL 6 18 25

4.3. Studiu de caz: Resurse și destinații turistice montane din Regiunea de Vest-Banat

Cele două stațiuni montane din Regiunea de Vest-Banat sunt în județul Caraș-Severin: Stațiunea
turistică Semenic și Stațiunea turistică Muntele Mic.

Muntele Semenic cu salba de lacuri: Secu, Breazova, Gozna și Trei Ape. Muntele Semenic este
singurul munte cu nume de floare – Floarea Semenic, soră bună cu Floarea de colţ. Acest munte este,
totodată, „castelul de apă” al Banatului, pentru că de aici izvorăsc cele mai importante râuri din Banat: Nera,
Timiş şi Bârzava. Pe salba de lacuri artificiale de pe Bârzava şi Timiş s-au dezvoltat staţiunile turistice
climaterice: Văliug-Crivaia, (650 m altitudine) Secu (320 m altitudine) şi Trei Ape (850 m altitudine).

28
 Stațiunea turistică Secu, pe malul lacuului Secu(1963), deși se află la o altitudine de numai 320 m,
este locul preferat pentru turismul de week-end, când la sfârșitul săptămânii se poate ieși în natură pentru
înot, pescuit, plimbări în aer liber, pe jos sau cu bicicleta și, nu în ultimul rând, în tabere tematice.

Satul turistic Văliug este între Lacul Breazova (1907-1909) și Laul Gozna (1948-1953) . În jurul lacului
Gozna este stațiunea turistică Văliug-Crivaia, situată la o altitudine medie de 650 m, care își schimbă
imaginea în bine de la un an la altul. Pontonul de la Casa Baraj asigură confortul așteptat de a avea în
același timp „munte și mare” prin plajă, baie și ...distracție. Vara, în fiecare zi, se poate privi de pe podul
suspendat umbra dealului Stupina în apa lacului, pentru a „prinde” tabloul pictat de natură. În nopțile cu lună
plină, pontonul Casa Baraj este locul magic de distracție pentru tineri, și nu numai, cu spectacole de vis și
iubiri de o vară, sub genericul Festivalul lacurilor din Banat. Iarna, turiștii pot schia pe noua pârtie Casa
Baraj-Văliug, de 800 m și o diferență de nivel de 110 m, fiind prevăzută cu telescaun, tun de zăpadă și
nocturnă.

Stațiunea turistică Trei Ape este pe malul lacului Trei Ape (1971) locul preferat de relaxare prin sporturi
nautice cu adrenalină. Totodată, nimic nu este mai liniștitor decât a sta la plajă pe pontonul hostelului cu
bungalouri „Trei Ape” și a te plimba cu barca prin cele 3 trei golfuri create la vărsarea celor trei ape în lac:
Grădiște, Semenic și Brebu. Lacul Trei Ape este locul de unde se înfiripează cel mai lung râu din Banat, râul
Timiş (339 km lungime), şi are barajul construit la cea mai mare altitudine (850 m) din Munţii Semenic.

Pe munte, la o altitudine de peste 1400 m, este Staţiunea turistică Semenic, situată între vârfurile
Piatra Goznei (1447 m), Semenic (1446 m) şi Piatra Nedeii (1437 m). Aici se pot vizita: Schitul „Sfântul Ilie”,
lacul crio-nival Baia Vulturilor și Crucea de Brazi.

Tot pe Semenic este satul turistic Gărâna (1000 m altitudine), un nume atât de cunoscut pentru iubitorii
de jazz, folk şi rock. Vara, iubitorii turismului verde pot face excursii plăcute și ușoare la Vila Klaus și la
Păstrăvăria Semenic, unde se poate pregăti și mânca un păstrăv indigen cu un gust de neuitat. Iarna,
iubitorii turismului alb sunt răsplătiți cu senzații unice de libertate și imagini mirifice pe cea mai lungă pârtie
din România, Semenic-Văliug (5800 m), pe care se coboară de la o altitudine de 1430 m (Semenic - Gozna)
până la 610 m în punctul de sosire de lângă Casa Baraj.

Pe timp de iarnă, turiştii pot schia pe noua pârtie Casa Baraj – Văliug, inaugurată în anul 2011.
Pârtia de schi are o lungime de 800 m, cu o diferenţă de nivel de 110 m, fiind prevăzută cu telescaun,
nocturnă şi tun de zăpadă:

Pârtie Caracteristici pârtie Instalaţie transport Tun Noc-

Văliug L Aplec Asos h p Tip D Q/p/h de turnă
(m) (m) (m) % (m) zăp.
(m)
Casa Baraj 800 720 610 110 18% Telescaun 2 635 1200 DA DA
loc

Mai mult, s-au unit pârtiile de pe Semenic cu cea de la Văliug prin noua pârtie Semenic-Văliug,
având o lungime de 5800 m, pe care turiştii care vor să coboare de pe Muntele Semenic, din zona cabanei
Asociaţiei „Prietenii Munţilor”, până pe malul lacului de la Văliug, o pot face fără nicio grijă.
Până la montarea unei instalaţii de transport pe cablu care să lege cele două staţiuni, administratorii
pârtiilor au introdus o linie de autobuz, unde accesul se face doar cu schi-pass-ul de la teleschi.
29
 Pe tot traseul pârtiei, de la o altitudine de 1430 m (la plecare de pe Semenic) până la 610 m (la
sosire lângă Casa Baraj), iubitorii turismului alb sunt răsplătiţi cu imagini mirifice în care „culoarea albă are
superlativ.” [Meilă M., 2012 ]:

Pârtie Caracteristici pârtie Instalaţie transport Tun Noc-

Văliug L Aplec Asos h p Tip D Q/p/h de turnă
(m) (m) (m) % (m) zăp.
(m)
Semenic – 5800 1430 610 820 23% NU - - NU NU
Văliug

Rămâne ca pe lângă sporturile de iarnă şi serviciile de cazare/masă oferite „jos la Văliug” să apară
iniţiative privind posibilităţile de agrement în orice anotimp, aşa cum este vara Festivalul lacurilor de pe
Bârzava, pe pontonul de la Casa Baraj, de pe malul lacului Gozna. Pe tot parcursul celor trei zile de festival,
ziua se desfăşoară concursuri de tricouri ude, fotografie, hidrobiciclete, înot, dotate cu numeroase premii, iar
seara spectacol, dans şi surprize.
Iarna, pantele nu prea abrupte ale muntelui devin pârtii de schi între culmile Gozna şi Semenic, numărul lor
crescând an de an, ajungând în anul 2011 la 6 pârtii:

Pârtie Caracteristici pârtie Instalaţie transport Tun Noc-

Semenic L Aplec Asos h p Tip D Q/p/h de turnă
(m) (m) (m) % (m) zăp.
(m)
1.Idioţilor 350 1370 1331 39 17% Teleschi 300 30 NU NU
monopost
2.Goznuţa 700 1430 1300 130 23% Teleschi 513 800 NU DA
monopost
3.Crucea 700 1435 1305 130 21% Teleschi 700 500 DA NU
de Brazi 1 monopost
4.Crucea 530 1435 1305 130 21% Teleschi 700 500 DA NU
de Brazi 2 monopost
5.Slalom 1250 1435 1169 266 17% Teleschi 900 1200 NU NU
Uriaş monopost
6.Slalom 800 1364 1246 118 34% Teleschi 500 800 NU NU
Special monopost

Pe lângă schi se mai pot practica şi alte sporturi de iarnă: săniuţă şi bob pe zăpadă. Ultimul sport la
modă este snowbroading-ul, alunecarea pe zăpadă cu placa.
Asociaţia „Prietenii Munţilor”, înfiinţată în anul 1977 de un grup de iubitori reşiţeni ai turismului,
organizează anual tabere pentru copii, pentru a desluşi tainele mersului pe schi şi frumoase „Serbări ale
zăpezii”.

30
 Fig.4.3. Pârtiile de pe domeniul de schi Semenic

Pe Semenic, toţi iubitorii muntelui sunt îndemnaţi să prindă cu ochii şi cu aparatele de fotografiat
sau filmat privelişti de neuitat. Iarna, în zilele senine, imaginea îndepărtată a munţilor Ţarcului este
încântătoare. Când zăpada aşternută prinde luciu de gheaţă, dificultăţile transportului sunt uitate în faţa
peisajului mirific. Brazii acoperiţi de nea întrec în frumuseţe orice pom de iarnă împodobit la sărbători de
mâna omului.

Muntele Mic și Poiana Mărului. Muntele Mic este „copilul” Munţilor Ţarcu, cu o înălţime de 1806 m.
Din acest munte izvorăşte râul Sebeş, care se varsă în Timiş, la confluenţa din Caransebeş. La altitudinea
de 1545 m este Stațiunea turistică Muntele Mic unde, pe calota sferică a muntelui, se poate schia aproape 6
luni din an. Aici se poate vizita Crucea Albă de la cota 1670 m altitudine, ca Monument al Eroilor Bănăţeni în
lupta pentru întregirea neamului din Primul Război Mondial. Un alt obiectiv turistic este Schitul „Sfântul Ilie”
de pe Muntele Mic.

31
 Muntele Mic a fost și este și astăzi cea mai înaltă și potrivită stațiune din România pentru
practicarea sporturilor de iarnă. Aici sunt trei pârtii de schi, dintre care una cu nocturnă. Vara, de la Șaua
Jigoriei a muntelui se pot face drumeții spre vârful Țarcu (2190 m - 4 ore) și spre Poiana Mărului (4 ore). Prin
„Transalpina bănăţeană”, ce trece pe Valea Şucului (12 km), se va lega Staţiunea Muntele Mic cu Staţiunea
Poiana Mărului (650 m altitudine).

Poiana Mărului aşezată la capătul Lacului de acumulare Poiana Mărului (1984-1992), pe malurile
râului Bistra Mărului, este renumită pentru cel mai bun aer din Banatul Montan, alături de staţiunea
balneoclimaterică Băile Herculane. Staţiunea este una dintre bijuteriile montane ale Banatului, așezată într-
un amfiteatru natural sub formă de „potcoavă” de un pitoresc aparte şi un mediu natural de vis, cu
încântătoare livezi de meri, fiind numită de localnici Mica Elveţie! Pe noul traseu turistic montan care leagă
Muntele Mic de Poiana Mărului, turiștii vor descoperi Pietrele lui Scorilo – un altar natural sub forma unui
perete drept situat la o altitudine de 1617 m. În acest vestigiu existent de pe vremea dacilor se spune că este
ascunsă comoara regelui dac Scorilo, tatăl lui Decebal. Tot în apropiere se află monumentul antic „La
Blide”, unic în România, sub forma unei lespezi din șist pe care sunt trei semisfere de forma unor blide de
dimensiuni diferite. Din centrul stațiunii Poiana Mărului se pot face drumeții pe jos sau cu bicicleta pe viitorul
domeniu de schi Nedeia (platou din Munții Țarcu la 2100 m). Se merge pe valea Bistra Mărului până la Șaua
Iepii (1727 m), unde este un loc de belvedere spre barajul Gura Apelor și un loc de intersecție a mai multor
trasee. Unul dintre trasee duce spre Culmea Nedeii – un platou alpin sub formă de lacrimă de zeu pe 12
km2, la înălțimi de 1750-2100 m.

Staţiunea Muntele Mic, situată la 1545 m altitudine, este un rai al schiorilor, intuit la prima vedere de
orice iubitor al sporturilor de iarnă. Ea are trei pârtii de schi, dintre care una cu nocturnă:

Pârtie Caracteristici pârtie Instalaţie transport Turn Noc-

Muntele Mic L Aplec Asos h p Tip D Q/p/h de turnă
(m) (m) (m) % (m) zăp.
(m)
Nordica 960 1780 1520 260 29% Teleschi 1200 700 NU DA
(Căldarea) monopost
Valea 1020 1700 1520 180 16% Teleschi 800 500 NU NU
Soarelui bipost
Sub 2200 1260 874 386 31% Telescaun 3360 140 NU NU
Telescaun cu 2 locuri

Obs. Sunt în curs de omologare alte două pârtii pe Muntele Mic.

Muntele Mic a fost şi este şi astăzi „cea mai înaltă şi potrivită staţiune din România pentru practicarea
sporturilor de iarnă” . [Hamat, C., 2004].
Iarna, zăpada pe muntele Mic este de un metru şi durează de cele mai multe ori peste 6 luni, din
noiembrie până la început de mai.
Istoria staţiunii ne dezvăluie momente de referinţă pentru turismul din zonă. La 29 august 1934, ia fiinţă
„Asociaţia Muntelui Mic” a funcţionarilor din municipiul Timişoara, cu denumirea prescurtată de AMIC. După 7
luni, la 8 aprilie 1935, ia fiinţă în Caransebeş „Clubul Turistic Bănăţean”, prescurtat CTB.
Inaugurarea staţiunii a avut loc în 11-12 iulie 1936, cu o prezenţă de peste 1500 de oameni din
Bucureşti, Timişoara, Lugoj, Caransebeş şi satele din jurul muntelui.
Anul 1936 este unul de referinţă pentru turismul românesc, fiind anul când a apărut şi a fost promulgată
de către regele Carol al II-lea, Legea organizării turismului în România.

32
 În 1972 se începe construirea actualului teleferic de 3 360 m lungime din Valea Craiului, cota staţiei
inferioare având 773 m şi cea a staţiei superioare 1531 m. La construirea telefericului s-a folosit elicopterul
pentru transportul pilonilor şi materialelor de fundaţii.
În ultimii ani, staţiunea a devenit atractivă pentru practicarea atât a turismului alb prin concursul de schi
„Cupa Muntele Mic”, cât şi prin turismului activ şi sportiv pe trasee noi de enduro şi ATV-uri.
Tot pe Muntele Mic se poate vizita Schitul „Sfântul Ilie” şi Crucea Albă de la cota 1670 m, ca
Monument al Eroilor Bănăţeni în lupta pentru reîntregirea neamului.
De pe Muntele Mic se va coborî în curând fie cu telegondola, fie pe noul drum „Transalpina
bănăţeană”, pe Valea Şucului, până în staţiunea Poiana Mărului.

Fig.4.4. Pârtiile de pe domeniul de schi Muntele Mic

Tema 5
Destinații turistice naționale. Turism de litoral

5.1. Particularități și tendințe în turismul de litoral

Turismul de litoral este forma de turism care face parte din prima grupă de călătorie „petrecerea
timpului liber, recreere și odihnă”. Moda „vacanței la mare”, cu plaja de nisip, soare și apa caldă nu a trecut,
33
deși turismul de litoral a cunoscut noi tendințe cum ar fi: practicarea sporturilor nautice și acvatice
(scufundări, schi-jet s.a), construirea unor parcuri acvatice de distracție, ecoturism etc.
Principala resursă naturală de la mare sau ocean este apa care, prin salinitatea ei, contrastul termic
apă-aer, prezența aerosolilor obținuți din spargerea valurilor, oferă factorii de cură helio-marină. Turismul de
litoral este văzut, totodată, ca turism cald, de soare și relaxare prin țărmul oferit ca suprafață de pământ la
contactul cu apa. Dintre tipurile de țărm se disting:
 țărmuri joase cu plajă întinsă de nisip, cu deltă, cu estuare, lagune, limanuri etc.
 țărmuri înalte cu faleze înalte și plaje mici, cu fiorduri etc.
Pentru litoral, clima este un element de referință de care turiștii țin foarte mult cont în alegerea
destinației turistice și a perioadei de vacanțe. Temperatura apei și a aerului la malul mării trebuie să fie peste
200C, în același timp indicele de confort temperatură-umiditate nu trebuie să depășească pragul de
disconfort de 80 ITU. Când valoare ITU este sub 80 de procente, aerul este plăcut și ușor respirabil, însă
când se depășește valoarea de 80 ITU, se simte un disconfort neplăcut, aerul fiind irespirabil. Aceasta se
întâmplă mai ales când temperaturile sunt ridicate și umiditatea din aer este foarte mare.
Un alt factor care face diferența între un litoral sau altul este durata de strălucire a soarelui pe zi, ce
trebuie asociată cu prezența norilor. Există zone de litoral unde soarele strălucește mai mult timp, însă
efectul său este redus de nori. Se recomnadă ca expunerea la soare să se facă în intervalele orare de
siguranță pentru a „prinde ultravioletele” într-un flux care să dea bronzul dorit, fără excese dăunătoare
sănătății.
Vântul, prin mișcarea maselor de aer, poate favoriza sau nu briza mării, dinspre apă în timpul zilei și
dinspre uscat în timpul nopții, pentru practicarea surfing-ului sau a yahting-ului.
În prezent a apărut noi probleme pe litoral:
 fragilitatea solului și eroziunea plajelor, ceea ce a dus chiar la dispariția lor;
 scăderea calității aerului și a apei datorită poluării prin urbanizarea zonei;
 prezența uraganelor în anumite zone cu cicloni tropicali și a unor tsunami sub forma unor
valuri gigantice care apar la suprafața oceanelor în urma unor cutremure submarine;
 protejarea unor ecosisteme de coastă prin dezvoltarea durabilă a zonei.
Pe lângă turismul de litoral pe țărm, o tot mai mare căutare o are turismul pe insule și peninsule care
prin unicitatea lor atrag din ce în ce mai mulți turiști.
O altă tendință este „împletirea” turismului de litoral cu turismul balnear prin care se dezvoltă noi
activități de turism pentru cure cu rol profilactic, așa cum sunt tratamentul cu nămol și talasoterapia –
tratamentul cu apă de mare. Așa cum afirmă Euripide „apa de mare vindecă bolile oamenilor.”9
Nu în ultimul rând, tendința de dezvoltare a conceptului de all inclusive spre ultra all inclusive.
5.2. Resurse și destinații turistice ale turismului de litoral din România

Litoralul românesc în competiția cu celelalte litorale însorite ale țărilor riverane de la Marea
Mediterană sau cu ieșire la Oceanul Atlantic sau Oceanul Pacific oferă la Marea Neagră câteva elemente
deosebit de atractive pentru turiști:
1. Litoralul românesc de la Marea Neagră rivalizează cu cel al Mării Mediterane, fiind renumit pentru
nisipul fin și alb;

9
Tigu G., Resurse și destinații turistice pe plan mondial, Editura Uranus, București, pag. 16.
34
 2. Plaja întinsă cu nisip este orientată spre răsărit, ceea ce asigură expunerea la soare pe tot parcursul
zilei, cu o luminozitate accentuată ca și pe coasta estică a Italiei la Marea Mediterană; țărmul
orientat spre est oferă turiștilor posibilitatea de a vedea și contempla un răsărit unic de soare;
3. Marea Neagră este lipsită de flux și reflux, iar valurile care se formează își pierd din forță în
apropiered e țărm datorită adâncimii reduse, favorizând talasoterapia;
4. Clima la litoralul românesc este rezultatul interferenței dintre clima maritimă și clima de stepă
dobrogeană ceea ce duce la o încălzire însemnată a aerului, umiditate și ploi rare;
5. Temperatura medie a sezonului estival (iunie-septembrie) este de 23-25 0C, ceea ce face ca pe
litoralul Mării Neagre să fie mai cald decât pe litoralul de la Marea Nordului, Marea Mânecii și Marea
Baltică, dar climatul este mai puțin torid decât pe litoralul de la Marea Mediterană;
6. Durata strălucirii soarelui este în medie de 10-12 ore de soare pe zi, ceea ce înseamnă că litoralul
românesc este tot așa de bine încălzit ca și cel mediteranean; intensitatea luminii solare este mărită
cu 10% prin razele reflectate de oglinda mării și lacurile din jur (Techirghiol, Siutghiol - Mamaia,
Agigea, Costinești, Neptun s.a), precum și de nisipul alb; puritatea aerului maritim face ca radiația
solară să ajungă întreagă la sol;
7. Apa Mării Negre are o salinitate redusă comparativ cu alte mări continentale (numai 17%), ceea ce
permite practicarea în bune condiții a sporturilor nautice și subacvatice; originală este și fauna
piscicolă prin prezența sturionilor producători de icre negre (nisetrul, păstruga, morunul, cega s.a),
spectacolul oferit de delfini și lipsa rechinilor sau a altor specii priculoase;
8. În majoritatea stațiunilor de pe litoralul românesc, panta de imersiune este lină, cu o înclinare de
5-150 și o adâncime a apei redusă (0,5-1 m), ce înaintează 50-100 m de la țărm în larg; această
caracteristică aparte a litoralului românesc facilitează baia în mare pentru copiii de orice vârstă și
pentru cei care nu știu să înnoate;
9. Tratamentul balnear la mare se poate face prin: baia de mare, cura de soare, plaja pe nisip, cura de
nămol s.a.
10. Un sejur pe litoralul românesc de la Marea Neagră, pe perioada estivală (care începe la 1 mai și se
termină la 1 octombie), asigură asupra organismului o îmbinare armonioasă a două acțiuni, aparent
contradictorii: una stimulatoare și excitantă datorită ultravioletelor, conținutului crescut de iod și
sărurilor din atmosferă, cealaltă de calmare, prin uniformitatea presiunii atmosferice (min 758 mmHg
și max 764 mmHg), prin variațiile foarte mici de temperatură de la o oră la alta și de la zi la noapte,
ceea ce determină o creștere a metabolismului, o irigare puternică a plămânilor și creierului, o
combinare mai ușoară a hemoglobinei din sânge cu oxigenul atmosferic și o scădere a frecvenței
respiratorii; această dublă acțiune se datorează faptului că aproape toate cele 12 stațiuni turistice de
pe litoralul românesc sunt situate între două întinderi mari de apă (marea și lacul), care ziua
înmagazinează o cantitate mare de căldură și o degajă lent în timpul nopții.

Litoralul românesc de la Marea Neagră, cunoscut în antichitate și sub numele de Pontus Euxinus,
are o lungime de 245 km și se întinde din nord, de la brațul Chilia al Dunării – frontiera României cu Ucraina,
până la Vama Veche situată în sud, la granița cu Bulgaria. Între Gura Chiliei și Sfântul Gheorghe, pe o
distanță de 40 km, țărmul maritim este reprezentat de Delta Dunării. În continuare se disting două sectoare
diferite ca natură:
 Litoralul de Nord ce se întinde până la portul Costanța, alcătuit din plaje joase, întinse și cu nisip
fin care atestă geneza fluvială a țărmului;

35
  Litoralul de Sud, de la Constanța la Vama Veche, alcătuit dintr-o succesiune de golfuri și întinderi
concave de coastă, cu faleză înaltă.

Fig.5.1. Litoralul românesc de la Marea Neagră

Riviera românească se întinde pe o lungime de 82 km și este constituită din cele 16 stațiuni ce

formează un adevărat lanț continuu de perle ale litoralului românesc la Marea Neagră: Năvodari, Mamaia,
Agigea, Eforie Nord, Eforie Sud, Techirghiol, Costinești, Olimp, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn,
Mangalia, 2Mai și Vama Veche.
Perla litoralului românesc este stațiunea Mamaia, situată în prelungirea orașului Constanța, pe
țărmul dintre Marea Neagră și Lacul Siutghiol.
Cele două stațiuni, Eforie Nord și Eforie Sud, sunt situate la 14 și respectiv 18 km sud de Constanța,
în vecinătatea lacului Techirghiol.
Aceste stațiuni sunt căutate îndeosebi pentru nămolul și apa lacului Techirghiol. Techirghiol, este cel
mai bogat lac cu nămol terapeutic din România și cel mai întins lac salin din țară (11.7 km 2).
În Eforie Nord sunt 4 (patru) baze de tratament renumite: Steaua de Mare, Grand, Traian și Europa-
Ana Aslan, în care sunt căutate tratamentele cu produse originale românesști: Gerovital, Aslavital, Pell Amar
și Boicil Forte.
Eforie Sud este cunoscută și sub numele de Carmen Sylva, după numele de poetă a Reginei
Elisabeta a României.
Costineștiul este cea mai cunoscută stațiune a tineretului cu multe oferte de agrement pentru
tinneri. Ea a fost amenajată din anul 1949 ca tabără de copii, apoi s-au construit căsuțe de lemn și din piatră
și, mai târziu, hotelurile Forum și Azur.
Stațiunea Neptun este o adevărată „grădină” a litoralului, cu o ambianță deosebită, dată pădurea
Comorova și cele două lacuri cu apă dulce.

36
 Stațiunile cu „nume de planete și zeități”, Olimp, Jupiter, Venus și Saturn, sunt căutate pentru
tratamentele SPA oferite pentru răsfățul turiștilor.
Stațiunea Cap Aurora, situată între Jupiter și Venus, se distinge prin arhitectura originală, „în trepte”
a celor 9 hoteluri cu nume de pietre prețioase: Safir, Diamant, Rubin, Topaz, Onix s.a. Frumoasele clădiri
„descresc” de pe țărm spre nivelul mării.
Mangalia este cel mai sudic oraș-stațiune de pe litoralul românesc și oferă avantajul unei perioade
estivale prelungite, cu primărveri timpurii și toamne prelungite.
Stațiunile 2 Mai și Vama Veche este „zona hippie” a litoralului românesc.
Principale stațiuni pe litoralul românesc sunt date în tabelul 5.1.
Tab. 5.1
Nr. crt. Regiunea de dezvoltare economică Județul Stațiunile de litoral
1 Regiunea Nord-Est -Moldova - -
2 Regiunea Sud-Est – Dobrogea Constanța 1. Năvodari
2. Mamaia
Principalele 3. Agigea
stațiuni de pe 4. Eforie Nord
litoralul 5. Eforie Sud
românesc sunt 6. Techirghiol
prezentate de la 7. Costinești
nord la sud 8. Olimp
9. Neptun
10. Jupiter
11. Cap Aurora
12. Venus
13. Saturn
14. Mangalia
15. 2 Mai
16. Vama Veche
3 Regiunea Sud - Muntenia - -
4 Regiunea Centru - Transilvania - -
5 Regiunea Sud-Vest - Oltenia - -
6 Regiunea Vest - Banat - -
7 Regiunea Nord-Vest - Transilvania - -
8 Regiunea București-Ilfov - -
TOTAL 1 1 16
5.3. Studiu de caz: Resurse și destinații turistice pe Clisura Dunării din Regiunea de Vest-Banat

Tema 6
Destinații turistice naționale. Turismul balnear

6.1. Particularități și tendințe în turismul balnear

Turismul balnear este privit și înțeles ca o formă specifică a turismului de odihnă, care, ”odată cu bolile
provocate de stresul vieții moderne, a cunoscut o dezvoltare însemnată.” (Stăncioiu, 2013, p.127). Această

37
percepție este dată și de faptul că turiștii vin în stațiunile balneo-climaterice ca pacienți care doresc să-și
vindece sau să-și amelioreze anumite afecțiuni care pot fi tratate cu procedurile din centrele de tratament-
spa din stațiune. Dacă în trecut produsul turistic al unei stațiuni balneare cuprindea cure de tratament în
prezența unui medic, astăzi, produsul oferit este completat cu proceduri și tratamente de înfrumusețare și
întreținere. Se caută în egală măsură sănătate și agrement.
Astăzi se vorbește tot mai mult despre turismul de sănătate, ca și o formă modernă de turism care
tinde să înlocuiască turismul balnear, sub accepțiunea clasică. Din matricea turismului de sănătate se poate
observa că acesta implică atât cure de recuperare medicală, cure balneo-climaterice și cure profilatice, cât și
tratamente balneare, tratamente de înfrumusețare, sport și turism (figura 6.1).

TURISM DE SĂNĂTATE
TURISM MEDICAL TURISM DE WELLNESS
(terapeutic, stomatologic s.a) (odihnă, relaxare, recreere s.a)

Cure profilactice TURISMUL BALNEAR Cure profilactice

secundare primare
Cure de Tratament și Cure Sport și fitnes Cure de
recuperare drumeție balneo-climatice înfrumusețare
medicală

Fig. 6.1. Turismul de sănătate

Turismul de sănătate cuprinde mai multe activități care implică sănătatea fie în mod indirect (soare și
distracție!), fie în mod direct prin activități de tratament medical, saună și masaj. Toate aceste activități au
”puncte de inflexiune” spre alte forme de turism cum ar fi: turism de agrement, de aventură, sportiv, medical,
wellnes s.a. La nivel de percepție colectivă, turismul de sănătate este înțeles sub două aspecte principale,
medical și caurativ și înseamnă ”vindecarea fizică, medicală, prin ape terapeutice și spa-uri” 10
Astăzi, turismul de sănătate cuprinde ”acțiunea unei persoane sau a unui grup de persoane de a călători
cu scopul de a-și îmbunătății sănătatea.”11 El cunoaște o dezvoltare tot mai largă prin procedurile cosmetice,
stomatologice, cardiologice, ortopedice, bariatice s.a. Motivația principală este accesibilitatea prețului
tratamentului medical într-o anumită țară, într-un anumit loc.. La aceasta se adaugă tot mai mult calitatea
tratamentului și rapiditatea prestării lui.
Astăzi, turismul balnear cunoaște o largă dezvoltare sub ”umbrela” conceptului de turism pentru
sănătate prin cele trei forme de nișă: balnear-medical-wellness (SPA). Pe plan internațional, standardele
stațiunilor balneare se îmbunățățesc continuu, urmârindu-se pachete turistice complete de servicii de
întreținere a sănătății. În Europa sunt câteva țări renumite pentru turismul balnear cum ar fi: Elveția, Austria,
Germania, Cehia, Slovacia, Polonia Ungaria și România.
Strâns legat de turismul balnear este turismul medical definit ca fiind „acțiunea de a călători cu
scopul de a-și îmbunătăți sănătatea”12 .(Bookman, 2007, citat de Stăncioiu s.a, 2013). În ultimul timp această
formă de turism se dezvoltă tot mai mult pentru procedurile medicale căutate, în principal cele: estetice,
stomatologice, ortopedice, cardiologice și situațiile de urgență.

10
Țigu G., Resurse și destinații turistice pe plan mondial, Editura URANUS, București, pag.85.
11
Reddy, Travel for tratament: Students’ perspective on medical tourism, IJRT, 12, 2010
12
Stăncioiu A., s.a. Aspecte conceptuale privind marketingul turismului balnear din România, ECT, vol.XX, nr.2,
pag.127.
38
 Deși, se afirmă că motivul principal al turismului medical pentru care pacienții călătoresc din țările
dezvoltate (SUA, Marea Britanie, Franța, Germania etc) către țările în curs de dezvoltare (cum este
România) îl constituie prețul tratamentului, totuși, se poate constata că după criza economică (2008-2013),
turiștii sunt tot interesați mai mult de calitatea și rapiditatea presării serviciilor medicale, în condițiile unei
oferte cu preț relativ scăzut.
De aceea, este necesar ca în oferta turismului medical balnear din România să se creeze pachete
turistice „rafinate” cu servicii turistice multiple care includ: rezervare, transport, cazare, masă, procedurile
medicale dar și tratamentele de relaxare/recreere.
Turismul medical are origini încă din Antichitate, când bolnavii-pelerini călătorea de-a lungul Mării
Mediterane pentru a ajunge în sudul Greciei, în Golful Saronic, locul cunoscut drept sanctuarul lui Asklepios
– zeul medicinei. Apoi, în secolele XVI-XIX, cei înstăriți din Europa mergeau în orașe-stațiuni precum St.
Moritz, pentru a se trata de boli ca: reumatismul, paralizia sau sifilismul.
Din secolul al XX-lea și până astăzi, tratamentele sau intervențiile chirurgicale s-au diversificat și
turiștii-pacienți se deplasează în altă țară pentru: operații estetice (mai ales implanturile de silicon), lucrări
stomatologice, înlocuirea ligamenetelor și tratamente oftamologice, cadriologice și oncologice (în ultimul
timp, pentru vindecarea cancerului). Cele mai noi tendințe de natură medicală în turism sunt: angajarea unei
mame-purtător, fecundarea în vitro, proceduri de fertilizare și terapii cu celule stem.
Rămâne ca motivație principală, în circulația turistică medicală, rezolvarea problemelor de sănătate,
la un preț scăzut, însă, tot mai mult sunt cereri pentru intervenții la un nivel calitativ superior în altă țară, chiar
dacă sunt mai costisitoare.
Complementar, turiștii medicali, pe perioada de covalescență caută să se bucure câteva zile de
ofertele din pachetul turistic. Astfel, în România și Ungaria după lucrările stomatologice se practică turismul
cultural, în Tunisia, după tratamentul de liposucție există posibilitatea de a face SPA și călătorii, în India și
Thailanda, după procedurile de fertilizare, se fac meditații s.a.
România atrage tot mai mulți clienți străini, care doresc servicii medicale din domeniul stomatologiei,
datorită prețurilor mult mai mici (cu cel puțin 40%) decât în țara de origine. Ar trebui însă investit mai mult în
rețele de clinici stomatologice moderne în orașele și în stațiunile balneoclimaterice din România, ale căror
ape dețin reale propietăți curative, renumite în toată Europa. Principalii turiști medicali care vin în România
sunt din: Germania, Franța, Austria, Italia și Serbia.
În schimb, majoritatea turiștilor români se tratează în țări precum Israel, Germania, Austria, Franța,
Italia și Ungaria, fie din motive de „ultima șansă” de a trăi (tratamentele oncologice), fie de a combina „utilul
cu plăcutul” - atunci când sunt în vizită la copii sau părinți, rude apropiate, prieteni și își tratează și
problemele medicale.

Turismul de wellness este definit ca fiind ”totalitatea călătoriilor cu scopul de menținere a stării de
bine și de binefacere pentru sănătate.” (Popovici, 2017). El poate fi descris într-un singur cuvânt: revigorare!
Astăzi, turismul de wellness este cea mai promițătoare formă de turism de nișă din România. Conceptul de
wellness are mai mult o valorare profilactică decât una curativă și are ca scop prevenția și nu vindecarea sau
recuperarea în urma unei boli, așa cum este situația în turismul medical.
Turiștii de wellnes sunt în căutarea „tinereții fără bătrânețe” prin tratamente de înfrumusețare și
printr-un stil de viață sănătos, spre deosebire de turiștii de cură care urmăresc vindecarea de o boală.
Turismul medical și turismul de binefacere deși sunt mereu discutate și oferite împreună, se disting
prin modul de comsum. Dacă turismul medical este căutat de cei care doresc să urmeze o cură pentru

39
vindecarea unei afecțiuni, fiind ca o „reacție” la apariția unei boli, turismul de binefacere a sănătății este
căutat de cei care doresc „să prevină” boala și eventual să-și schimbe stilul de viață nesănătos.
Conform studiilor de specialitate13, după natura motivațiilor, există trei tipuri de turiști de wellness:

 turiști care caută tratamente de înfrumusețare;

 turiști care caută un stil de viață sănătos, în strânsă legătura cu sănătatea lor;
 turiști care caută liniștea prin refugiu spiritual.

Tratamentele de înfrumusețare au ca scop îngrijirea corpului prin masaj, saună, relaxare în jacuzzi,
răsfăț prin băi și împachetări. Activitățile de sport și fitness încurajează importanța dietei personalizate și a
nutriției prin programe al căror scop este renunțarea la anumite obiceiuri dăunătoare și a stilului de viață,
cum ar fi fumatul. Vacanțele pentru eliberarea de stres și pentru a găsi liniștea dorită au ca activitatea
centrală meditația prin exerciții combinate cu jocuri.

Oferta europeană de profil s-a orientat spre curele de susţinere a sănătăţii, venind în întâmpinarea
clienţilor cu amenajări moderne de lux, ca piscine de agrement, jacuzzi-jet pool, saună, săli de gimnastică,
terenuri de sport, programe speciale, facilităţi turistice etc.

Stațiunile balneare reprezintă destinații turistice importante, în special pentru cei care caută în egală
măsură curele de tratament pentru sănătate și servicii de întinerire și înfrumusețare. Iar turismul balnear
modern se dezvoltă tot mai mult prin conceptul de SPA – sănătate prin apă!. Termenul de SPA provine din
limba latină prin expresia „sanitas per aquam” care înseamnă sănătate prin intermediul apei. Turismul
balnear prin centre SPA cuprinde servicii revitalizante la standarde ridicate, cu o gamă largă de proceduri și
tratamente, organizate și coordonate după principiile medicinei preventive și curative. De aceea, această
formă modernă de turism balnear se mai numește și turism pentru sănătate, revigorare și relaxare.

O stațiune balneară cu centre SPA este situată de regulă într-un loc care prin frumusețile naturale
și lucrurile iscusite create de mâna omului oferă turiștilor posibilitatea de a se deconecta de la stresul
cotidian și oferă un program complet de terapie prin apă, hrănire pe baza unor principii sănătoase,
tratamente de înfrumusețare și relaxare și practicarea unor sporturi atât pentru recuperare, cât și pentru
menținerea unei stări fizice dorite.

Infrastructura turistică într-o stațiune balneară de tip SPA se constituie din următoarele componente:

 Hoteluri SPA –care oferă pe lângă tratamente de îngrijire a corpului și saloane

cu proceduri noi de înfrumusețare și săli de sport și fitness, precum si specialiști
în dietă și nutriție;
 Centru SPA-agrement, este un centru SPA atașat unui hotel;
 Centru SPA – aventură, care asigură activități pentru escaladări, schi, caiac,
yoga și plimbări cu multe surprize inedite;
13
Hall, M., Medical Tourism –The etichs, regulation and marketing of health mobility, Routledge, London.
40
  Centru SPA – pentru zeități, care oferă tratamente unice de întinerire, așa cum
sunt produsele Gerovital create de Ana Aslan pentru curele profilactice primare
apartinând turismului de wellness.

Este tot mai evident că turismul balnear își revine în forță prin forma sa de nișă, turismul de tip SPA.
El este tot mai căutat datorită combinației ideale dintre călătorie și beneficiile pe care le oferă din punct de
vedere fizic dar și mental. Totodată, turismul balnear prin centre SPA este în continuă dezvoltare datorită
stresului cotidian, turiștii căutând să se relaxeze pri diverse tratamente oferite de către SPA-urile din întreaga
lume. Ca locații turistice, centrele SPA de astăzi își au originile în perioada romană, cum ar fi:

 BadenBaden din Germania, care a fost cunoscut sub numele de Aquae-Aureliae;

 Aix-les-Bains din Franța, numite în trecut Aquae-Allobrogum;
 Bath din Anglia, sau Aquae Sulis în perioada romană;
 Băile Herculane din România, sau Ad Aqua Herculi Sacras, în perioada stăpânirii romane a
Daciei.

Pe lângă cure și tratamente cu ape termale, nutriția, relaxarea și frumusețea sunt concepte ce devin
tot mai importante pentru turiști, în vacanțele lor. Principalele facilități oferite în stațiunile balneoclimaterice,
astăzi sunt:

 Balneoterapie, prin îmbăieri ăn ape termale, care nu numai că relaxează, dar au și calități
terapeutice;
 Talasoterapie, prin scăldat în apele mării, la o temperatură de peste 30 0C, la care porii se
deschid și corpul absoarbe elementele benefice conținute de apa marină;
 Saună umedă (haman) sau uscată, care relaxează corpul, aerul cald purifică corpul prin
eliminarea toxinelor din organism;
 Hidroterapia, kinetoterapia și fitoterapia;
 Aromo-terapia, cromo-terapia, cristalo-terapia și terapii pentru proaspetele mămici;
 Băi în piscine;
 Împachetări cu plante;
 Masaj și acupunctură;
 Sporturi de revitalizare;
 Tratamente de înfrumusețare și anti-îmbătrânire.

În fiecare stațiune balneară se urmărește asigurarea prin conceptul de SPA relaxarea și starea de
bine a clienților, ca într-o adevărată „fântână a tinereții”.

Este nevoie însă de a cunoaște detaliile conceptelor de SPA din cele mai renumite centre de relaxare
din Europa.

Astfel, în Italia, la Terme di SPA and Golf Resort, din Saturnia, în inima regiunii Toscana, clienții sunt
evaluați după studierea istoricului medical și a nivelului de stres măsurat în raport cu flexibilitatea pielii și a
corpului. În acest fel, fiecărui client i se oferă tratamentul pe care trebuie să-l aplice. Design-ul interioarelor

41
este unul bazat pe armonie, ce trebuie să inspire bunăstare, liniște și relaxare. Centrul SPA are o baie
romană, piscină cu apă minerală, saună , jacuzii și un teren de golf foarte apeciat de către clienți.

În Austria, centrul Mavida SPA din Salzburg, a câștigat în anul 2006, premiul Gala SPA, pentru cel
mai inovativ SPA. Aici există un tratament denumit IL-DO, care se referă la relaxarea corpului prin folosirea
unor lumânări aromate și care reduce durerea, anxietatea și insomnia. Locul așezat lângă un lac inspiră
liniște și armonie, ideal pentru relaxare și de ieșiere din cotidian. Fiecare cameră de cazare are o vedere
spectaculoasă către Munții Alpi.

În Germania este Brenner Park SPA, situat în stațiunea Baden-Baden care oferă tratamente
personalizate pentru fiecare turist în parte. Sunt renumite pachetele de tratament fizio-SPA, prin care se
practică masaje efectuate sub apă. Totul este decorat cu mobilă antică, iar băile sunt din marmură italiană.
Centrul SPA este astfel amenajat încât să ofere liniște, armonie și lux. De asemenea, se oferă meniuri pentru
diferite diete, iar clienții sunt rugați să închidă telefoanele mobile în timpul sejurului și să participe la diverse
meditații.

În Elveția, la Lausanne, pe malul lacului Geneva, este SPA-ul denumit Cinq Mondes SPA renumit
pentru cele 5 principii aplicate: fără silicon, fără uleiuri minerale, fără culori artificiale, fără terapii cu efecte
secundare, fără produse din grăsimi animale.

În Grecia, își desfășoară activitatea centrele SPA sub numele Elouda, care oferă beneficiile
talasoterapiei. Talasoterapia provine din cuvântul grecesc thalassa care înseamnă mare. Sarea din apa mării
și plantele marine sunt elementele de relaxare și de reducere a stresului și a greutății corporale.

În Spania, la Barcelona, sunt așa numitele day SPA-uri, adică SPA-uri de zi, unde, odată intrați în
centru, clienții trebuie să se dezbrace de hainele de stradă și să poarte capotul oferit de centru, fără a avea
telefonele la ei. Pe lângă tratamentele tradiționale se oferă și cele personalizate pentru fiecare client în parte.

De la toate aceste Centre SPA, stațiunile balneare din România se pot inspira și pot veni cu oferte
unice de tratament, relaxare și înfrumusețare.

6.2. Resurse și destinații turistice ale turismului balnear din România

România are un potenţial turistic însemnat și poate devenii o importantă destinaţie turistică în viitor.
Acest lucru se va realiza în condiţiile în care se vor aduce îmbunătăţiri substanţiale asupra produsului turistic
şi nivelului serviciilor din turism. Diversitatea ofertei turistice din staţiunile balneare este considerată ca fiind
unul dintre punctele forte ale României turistice.
Peste o treime din apele minerale ale Europei se găsesc în România. Unele dintre ele sunt ape
simple, altele fierbinți, multe radioactive. De altfel, prin statiunea Băile Herculane (se împlinesc 1.855 de ani

42
de la prima atestare pe o tabulă votivă a băilor -153 d.Ch.), România poate fi considerată, pe bună dreptate,
o țară fondatoare a turismului balnear.
Mai mult, România și-a cîstigat, în anii ’70 și ’80 ai secolului al XX-lea, și faima de țară a „tinereții
fără bătrânețe”, gratie terapiei cu produselor medicale concepute de savanta Ana Aslan, din gama Gerovital.
De binefacerile școlii românesti de gerontologie au beneficiat numeroase personalități ale lumii, de la
Charles de Gaule și J.F. Kennedy la Frank Sinatra și Claudia Cardinale.
De aceea, se impune o atestare a stațiunilor turistice din țară, pe criterii cât mai clare care să țină
seama de:
 amplasarea într-un cadru natural fără factori poluanți;
 valoarea factorilor naturali de cură;
 amenajările și dotările minim necesare;
 asistența medicală balneară;
 modul de utilizare și protecție a resurselor minerale terapeutice;
 echipamente pentru practicarea sporturilor pentru întreținerea sănătății;
 organizarea de evenimente turistice și cultural-sportive, etc.
În România, prin Hotărârea de Guvern nr. 852/2008 s-au aprobat normele și criterile de atestare a
stațiunilor turistice și acestea se clasifică în:
1. Stațiuni balneo-climaterice
2. Stațiuni climaterice,
iar prin Hotărârea de Guvern nr. 1016/2011 s-a acordat statutul de stațiune balneară sau stațiune
balneoclimatică la principalele stațiuni turistice din țară.
Unul din obiectivele de revitalizare a turismului balnear este acela a conştientizării la nivelul pieţelor
internaţionale că România este o destinaţie balneo-turistică de prestigiu în Europa.
Prin bogăția și varietatea resurselor balneare, așa cum se prezintă în Master Planul pentru
Dezvoltarea Turismului Național 2007-2026, România are în turismul balnear următoarele argumente:

1. O treime din izvoarele minerale naturale din Europa sunt în România;

2. Există peste 200 de locuri care dispun de factori naturali de cură, prin care se pot trata peste 15
tipuri de afecțiuni;
3. Resursele naturale sunt puse în valoare prin existența a peste 100 de stațiuni balneare dintre care
29 sunt desemnate stațiuni balneare de importanță națională, iar 32 sunt stațiuni de importanță
locală;
4. Aceste stațiuni sunt adevărate „oaze de sănătate” ce se întind de la litoralul Mării Negre până în
Munții Carpați.

Analiza SWOT a României ca destinație turistică balneară

Pentru o bună perspectivă a turismului balnear din România, s-a realizat o analiză SWOT pornind de
la realitățiile din stațiunile turistice balneare și evidențiind punctele tari, punctele slabe, oportunitățile și
amenințările din viitorul apropiat:
Punctele forte:
1. existența izvoarelor minerale naturale în stațiunile turistice din România, care pot fi folosite pentru
tratamentul unor boli, dar și a turismului de wellness;
43
 2. posibilitatea unor cure terapeutice și profilactice sub îndrumarea unor medici români cu multă
experiență și o bună pregătire;
3. gamă variată de proceduri de cură în fiecare stațiune baalneară;
4. prețuri relativ scăzute pentru servicii în unități de cazare de două stele, cum sunt majoritatea
hotelurile tradiționale;
5. posibilitatea de combinare a turismului balnear cu mai multe forme de turism, cum ar fi: turismul
montan și de drumeție, turismul cultural s.a.
Punctele slabe:
1. starea de degradare avansată a infrastructurii turistice de cazare, masă, tratament și agrement;
2. gradul redus de confort a spațiilor de cazare existente, care nu îndeplinesc standardele de calitate
la un nivel mai mare de 2 stele;
3. privatizări nereusite care au dus la un management în turism de slabă calitate care a generat
degradarea infrastructurii turistice din stațiunile balneare tradiționale și chiar la închiderea unor unități
hoteliere;
4. lipsa unor produse turistice diferențiate pe categorii de confort și tratament;
5. slaba dezvoltare a componentei moderne de tip SPA și wellness a turismului balnear și de cure
profilatice;
6. inexistența unor informații clare și relevante cu privire la indicatorii apelor termale existente și la ce
cură sunt recomandate;
7. accesul dificil de transport spre unele stațiuni balneare;
8. dezvoltarea foarte redusă a componentei de agrement în majoritatea stațiunilor balneare.
Oportunități:
1. schimbarea atitudinii și mentalității potențialilor consumatori din România și din întreaga lume față
de turismul de sănătate;
2. posibilitatea accesării unor fonduri europene pentru realizarea unor investiții în stațiunilor turistice
balneare;
3. realizarea cu succes a unor parteneriate cu operatori din turism care au experiență internațională
privind turismul, în general, și turismul balear modern pentru sănătate, în special.
Amenințări:
1. tendința unui număr tot mai mare de medici care aleg să-și practice meseria în străinătate;
2. implicarea tot mai redusă a comunității naționale și locale în dezvoltarea stațiunilor turistice
balneare;
3. dezvoltarea în mai multe țări din apropierea României (Bulgaria, Ungaria, Serbia) a turismului
modern balnear, cu centre SPA și wellness care oferă servicii mai bune la aceleași prețuri ca în România,
sau chiar mai scăzute.

Sinteza SMART a României ca destinație turistică balneară

Sinteza SMART urmărește o gândire strategică a „Jucătorului de șah” pentru dezvoltarea

turismului balnear modern în România. Stațiunile balneare sunt în general orientate către tratamente
medicale de moda veche și turism social. Desi acest turism balnear tradițional poate fi încă atrăgător pentru
români sau pentru unii dintre românii plecați din țară, este dificil să se identifice o piata internatională pentru
acest produs. Pentru a corecta aceasta situație este necesară o strategie inovativă și focalizată de investiții,
care poate fi construită și pe următoarele propuneri:
44
 1. Facilități de dezvoltare a produsului:

 reformularea produsului balnear de la termalism la turismul de sănătate. Costurile pe care

le implică acest proces vor fi considerabile, dar această strategie va atrage o piață
internatională cu o bază mai largă și se va adresa, de asemenea, turiștilor interni cu venituri
mari;
 introducerea de facilități de înaltă calitate și servicii de fitness și înfrumusetare,
modernizarea centrelor de tratament și dotarea cu echipament de nivel ridicat pentru saune,
piscine acoperite și în aer liber;
 promovarea resurselor naturale (nămoluri, ape minerale, etc.) atât pentru cure, cât și
pentru tratamente preventive și de înfrumusețare;
 recrutarea unui nou personal (de exemplu terapeuti pentru înfrumusețare)
și calificarea personalului existent;
 unități de cazare de calitate superioară, legate de centrele de tratamente pentru sănătate,
fitness și înfrumusețare;
 unități de cazare pentru tineri la prețuri accesibile și la care nu modernizarea și confortul
superior constituie prioritate;
 diversificarea meniurilor și dezvoltarea unor servicii de cafenele si restaurante mici, de
calitate superioară;
 facilitati auxiliare, cum ar fi cele pentru sporturi, piscine, comerț și alte dotări de agrement;
 joint ventures cu tour operatori care aduc turisti străini sau cu companii de asigurări
medicale;
 sistem international computerizat de rezervări.

2. Facilitati complementare, servicii si atractii:

 organizarea de festivaluri, evenimente și programe de animație in fiecare stațiune.

 centre de informare, hărti și pliante;
 amenajarea peisagistică a terenurilor și parcurilor fiecărei stațiuni;
 mijloace de securitate corespunzatoare prin tehnologii IT moderne;
 servicii bancare în concordanță cu nevoile vizitatorilor;
 excursii și informatii asupra atracțiilor din zonele înconjurătoare;
 acces ușor și rapid la Internet;
 organizarea transportului de la punctele majore de intrare în țară sau de la aeroporturile
regionale.

Pentru revitalizarea și modernizarea produsului turistic balnear, ar trebui avută în vedere atragerea
unor noi segmente de clienți, în conditiile în care se introduc elemente de inedit în cura balneară, tipuri noi
de cure răspunzând unor cerințe ce țin seama de "moda" balneară semnalată în primul capitol al lucrării și
noi tehnici și metode de vânzare a produsului balnear, de achizitionare a acestuia.

Oferta balneoturistică se va adresa tuturor categoriilor de vârstă, astfel vârsta medie a turiștiilor care
își petrec sejurul în stațiunile balneare va continua să scadă. Având în vedere că, în prezent, cura balneară
devine din ce în ce mai mult o opțiune de sănătate și pentru oamenii sănătoși, ca modalitate de petrecere a
45
timpului liber, este momentul optim pentru modernizarea produsului balneo-turistic românesc, pentru
lansarea și acceptarea pe piața internă și internațională a unor tipuri și tehnici noi de cure cum ar fi: profilaxia
stresului, repunerea în formă, talasoterapia, fitness, cure pentru prevenirea imbatranirii etc

Din punct de vedere psihic, se pot obține rezultate foarte bune dacă se realizeaza o "rupere" de
obișnuință, de ritm, de cotidian, de habitatul obișnuit prin oferirea unor programe - pachet care să includă nu
numai cazare, transport și masă, dar și seturi de cure destinate repunerii în forma atât sub aspect fizic, cât și
psihic.

3. Propuneri de asocieri de cure:

 talasoterapie, diagnostic cosmetic, sfaturi de nutriție și machiaj. Durata curei poate fi de o

săptămână sau poate fi oferit un program mai scurt pe durata unui week-end;
 fitness și opțiune estetică. Durata va fi de 10 zile sau un week-end;
 program de regenerare celulară pentru piele, în care sunt incluse programe speciale
specifice (antiacnee, vitaleft, tonibust), nămol, masaj, talasoterapie. Durata unei cure este de
6 zile;
 gimnastică acvatică, talasoterapie, consultații dietetice, cosmetică. Durata unei cure este
de 6 zile;
 masaj acvatic, băi cu ultrasunete, ultraviolete, plante medicinale, dușuri, jet și multijet,
gimnastică. Durata unei cure este de 6 zile;

Programul de dezvoltare a turismului balnear la nivel național va cuprinde:

1. Reintegrarea în activitatea turistică de tip balnear a tuturor activelor care contribuie la

realizarea produsului turistic de profil și totodată eliminarea din patrimoniul societatilor
comerciale balneare a activelor nerentabile;
2. Reglementări de ordin legislativ care să permită și să impună agenților economici cu
profil balnear realizarea în conditii optime a produsului specific
3. Promovarea unei legi privind asigurarile sociale de sănătate care să includă acoperirea
activității de tratament balnear, pentru încurajarea fluxului de turism intern pentru
stațiuni;
4. Menținerea produsului turistic balnear ca un tot unitar, atât pe piața externă, cât și pe
piața internă, în scopul unei promovări, comercializări și exploatări eficiente;
5. Diversificarea și imbunătătirea serviciilor din domeniul balnear, în primul rând, prin
pregătirea managerială corespunzatoare administratorilor ;
6. Trecerea de la conceptul de structuri pentru turism balnear de masă la structuri
diversificate după cerere (externă și internă), prin remodelarea complexelor balneare
existente;
7. Crearea unor "obiective pilot" în fiecare stațiune prin ridicarea clasei de confort. Este
nevoie să apară unități cu servicii complexe (hotel + alimentație + tratament) în general
de tip autonom la nivel de 3 si 4 stele, care vor reprezenta elemente etalon în aceasta
activitate;

46
 8. Recâstigarea și extinderea piețelor externe reprezintă obiectivul permanent al
segmentului de turism balnear, obiectiv realizabil cu prioritate, daca se îndeplinește și
condiția obligatorie a schimbării mentalității, respectiv a lărgirii considerabile a orizontului
managerial și informational al celor care decid în societățile comerciale balneare;
9. Produsul turistic balnear va fi unul rafinat și complex, în același timp, turiștii dorind să
se implice deopotrivă în mai multe activități: de odihnă, loisir etc. Acest lucru se poate
concretiza prin pachete turistice și evenimente, cum sunt:
- ”O săptămână de refacere”, un pachet de 6 nopți de cazare, două proceduri
pe zi, cinci zile de tratament și o consultație medicală;
- ”Hai la băi !” , un pachet de 6 nopți de cazare cu pensiune completă, două
proceduri pe zi, cinci zile de tratament și o consultație medicală;
- ”Decada balneară” , un pachet cu zece zile de sejur cu pensiune completă,
minim 7 zile de tratament, două proceduri de tratament, două proceduri pe zi și
o consultație medicală, cu servicii de cazare, masă și tratament în hoteluri de
două, trei și patru stele;
- ”Wellness balnear”, un pachet cu trei nopți de cazare, două zile cu
demipensiune, o masă festivă, acces la piscine, saună, săli de sport și două
proceduri de tip wellness.
10. Rebranduire. Este nevoie și de ofertă turistică balneară ce va fi inclusă într-un ”brand
al formei de turism”, în care să se regăsească toate resursele cele mai importante ale
destinației balneare din România.

6.3. Studiu de caz: Resurse și destinații turistice balneare din Regiunea de Vest-Banat

Pentru studiu individual se va face o analiză SWOT și o sinteză SMART asupra stațiunilor
balneare din Regiunea de Vest-Banat (Tabelul 6.1).

Tab.6.1.
Nr. crt. Regiunea de dezvoltare economică Județul Stațiunile balneare
6 Regiunea Vest - Banat Arad Moneasa
Caraș-Severin Băile Herculane
Hunedoara Geoagiu Băi
Timiș Buziaș
TOTAL 1 4 4

Tema 7
Destinații turistice naționale. Turismul cultural

7.1. Particularități și tendințe în turismul cultural

47
 Ca formă principală de turism – alături de turismul montan, turismul de litoral și turismul balnear –
turismul cultural este motivat de nevoia vizitatorilor de a-și îmbogăți cunoștințele, de a trăi noi și variate
experiențe.
Organizația Mondială a Turismului a definit conceptul de turism cultural, în anul 1982, astfel:
„Turismul cultural cuprinde toate aspectele călătoriei prin care oamenii învață despre mentalitățile
și stilurile de viață ale celor cu care vin în contact”.14

Fig. 7.1. Website-ul http://www2.unwto.org/

Cultura – componentă de bază a turismului cultural – constă din „valori de apreciere” și „moduri
de convețuire” prin care se diferențiază:
1. O așezare de alta;
2. Un grup de oameni;
3. O comunitate în interacțiunea ei cu trecutul și prezentul.
Prin stilul de viață, sistemul de valori, mentalități, tradiții și credințe se definește identitatea
culturală a locurilor și oamenilor, într-o anumită perioadă dată de timp.
Terapia turistică este astăzi tot mai mult căutată. Stresul, depresia şi atâtea boli mai mult şi mai
puţin vizibile se diminuează simţitor ori chiar se disipează ca din senin prin vizitele la obiectivele culturale.

Într-o perioadă în care omul secolului al XXI-lea este tot mai mult supus unor griji reale și virtuale, este
necesar tot mai mult să ne întoarcem cu fața spre istorie și cultură.
Astăzi, cuvântul „cultură” este tot mai frecvent folosit, de la cultura unui om, a unui grup, la cultura
unei organizaţii), încât se dă impresia că şi înţelesurile ei sunt bine cunoscute. În realitate, cultura este
polisemantică, cu multe semnificaţii, de la cultura unui om, la cultura colectivă. În acest context, consider că
este semnificativă reflexia despre cultură a lui E.Heriot ca fiind „este ceea ce rămâne în timp după ce s-a

14
http://www2.unwto.org/
48
uitat totul” şi, respectiv a lui Abraham Moles prin care cultura este definită ca „o mobilare a creierului
fiecăruia, în fiecare clipă”. 15
După delimitările conceptuale deosebit de interesante ale specialiştilor (filologi, etnologi, istorici s.a) să
surprindem și alte „unghiuri de vedere” şi anume, din prisma „privitorului” care caută pentru recreere
componentele culturii tradiţionale dintr-un loc şi vrea să trăiască „emoţia” oamenilor care duc mai departe
cultura tradiţională „ca un fenomen viu” (Ada Cruceanu, Nedeia, nr.1/2014, pag.8).
Prinşi în „intersecţia cercurilor –cultura populară şi cultura tradiţională” (Marcu Mihail Deleanu, Nedeia,
nr.1/2014, pag.19), este necesar să ne întoarcem cu faţa spre cultura tradiţională ca „temelie” de reînnoire a
culturii unei comunităţi (grup social, etnie, popor ) printr-o „memorie mobilă” (Ionel Bota, Nedeia, nr.2/2014,
pag.25) transmisă de la o generaţie la alta, pentru a nu prinşi „captivi în labirintul multiculturalităţii” (Ionel
Bota, Nedeia, nr.2/2014, pag.24)
Pornind de la aceste reflexii, se poate spune că, mereu, cultura tradiţională creează „un conflict” între
generaţii; cea care a creat şi s-a modelat în tradiţiile, obiceiurile, datinile, credinţele, regulile morale şi valorile
unui anumit timp şi noua generaţie care a crescut într-un alt stil de viaţă şi, astfel, caută alte valori.
Astfel, o parte din valori se pierd, cele „îngheţate în timp” (Ioan Kaleve, Nedeia, nr.2/2014, pag.23) şi
sunt piedici în evoluţia comunităţii (ca o dogmă !), iar cultura unei comunităţi se îmbogăţeşte cu valori noi,
date de creaţie şi nu de tradiţie.
Cultura este urmarea unei educații bine făcute nu doar acasă, nici măcar la școală, ci întreaga viață.
Una din modalitățile de întregire a culturii unui om în timpul vieții este călătoria în locuri pline de istorie, așa
cum este și Banatul – ca destinație de turism cultural istoric.
Pentru ca o călătorie să fie inclusă în sfera turismului cultural, este necesar să se îndeplinească 3 (trei)
cerințe:
1. Să aibă ca motivație dorința de cunoaștere, de cultivare;
2. Să fie determinată de consumul unui produsul turistic cu o anumită semnificație culturală
care creează curiozitate, satisfacție și mulțumire pentru vizitatori;
3. Să există un ghid care prin informațiile date, fie pe o aplicație online, fie pe un suport offline
(document scris sau prezentare audio-vizuală) să spună vizitatorilor „povestea și istoria locului”.

În acest sens, a vizita Parisul înseamnă doar turism, realizarea unui tur însoțit de o persoană ghid-
turistic este cu adevărat turism cultural. Închirierea unui vapor pentru a vedea insulele grecești înseamnă
turism. A face o croazieră „Pe urmele lui Ulysse” cu ghizi și discuții tematice, este turism cultural.
Este nevoie însă ca turismul cultural să nu se desfăşoare ca o simplă excursie de destindere şi nici
ca o excursie „în fugă” pentru „a se bifa” într-o zi cât mai multe obiective culturale.
Totodată, se va căuta un răspuns sau mai multe, la întrebarea:
„Mai este oare timp să ne recreăm sufletul şi mintea în parfumul atât de distinct şi atrăgător al culturii?”

Oricât ar fi de motivaţi din punct de vedere cultural, turiştii nu trebuie să aleagă un pachet turistic cu mai
mult de două trasee pe zi. Dacă nu va fi aşa, călătoria va fi un eşec, pentru că oboseala îşi spune cuvântul la
un moment dat, puterea de a percepe şi de a înţelege s-ar diminua considerabil ori chiar ar dispărea. Grupul
turistic, fie el chiar ghidat, va fi suprasolicitat şi nu va mai simţi nicio plăcere pentru atracţiile culturale.
În Banat nu se urmăreşte un turism cultural modern, aşa cum este acum la „modă” în societatea de
consum, prin care călătorul e dus de colo până colo într-un iureş ameţitor. Programul nu e unul al sufletului,

15
Popovici G., Valorificarea produsului turistic cultural din Banatul Montan prin marketing electronic, UVT,
Timișoara, 2007, pag.115.
49
ci e stabilit de calculator, de cele mai multe ori, pentru un om sub semnul grabei: să nu piardă autocarul, să
nu piardă masa, să vadă tot ce scrie în ghid că trebuie vizitat.
De aceea, pledoaria în lucrare va fi pentru un turism cultural în Banatul Montan în care totul să
aparţină călătorului: „mersul pe jos, privirile lăsate să-şi facă de cap, timp de popas şi vreme pentru un
răsărit şi un apus de soare.”16 Este nevoie însă de „ochiul magic” al cercetătorului de a îndruma şi a urmării,
pe de-o parte, păstrarea filonului tradiţional autentic, şi pe de altă parte, de a genera înnoirea prin creaţia
artistică. Înnoirea este dată de creaţie, nu de tradiţie. Totodată, este nevoie de empatie şi comunicare „în viu
grai” şi online. Empatie, ca şi capacitate de a te identifica cu ceva specific locului unde te-ai născut sau cu
alte valori acceptate de comunitate, din alte locuri unde trăieşti, şi cu semnificaţie culturală. Comunicare
„virală” pentru că, oricât de frumoase ar fi sărbătorile din satele bănăţene, dacă NU sunt cunoscute nu pot fi
apreciate la adevărata lor valoare, fiind mereu cele patru bariere: de timp, de spaţiu, de limbă şi de cultură.
Totul într-o piramidă a autenticităţii şi înnoirii a culturii tradiţionale.

7.2. Resurse și destinații turistice ale turismului cultural din România

Atracțiile turistice sunt motivația principală a călătoriilor și totodată esența produsului turistic și ele
pot fi:
 Locuri culturale amenajate fie pentru un scop anume (situri arheologice, situri religioase, situri
industriale, case memoriale, clădiri istorice s.a), fie pentru a atrage vizitatori (muzee, expoziții,
galerii de artă, parcuri de distracții s.a);
 Evenimente culturale organizate temporar sau periodic: festivaluri, evenimente artistice,
folclorice, religioase, muzicale, sportive etc.
Produsul turistic cultural are o specificaţie aparte. El este, de foarte multe ori, un eveniment: un
spectacol, un simpozion, un festival, o sărbătoare, o reprezentaţie în direct etc., destinate să satisfacă
necesităţi de ordin spiritual, moral, artistic, estetic, prin valoarea pe care o simt turiştii.
De aceea se naşte întrebarea: Cât de mult din ce sărbătorim e cu adevărat autentic şi cât e
divertisment ?
Pentru promovarea produsului turistic cultural din Banatul Montan, un element deosebit de important
e autenticitatea, însemnând un lucru adevărat, veritabil, nealterat .
McCannell, în lucrările sale, sugera că: „ turiştii caută autenticitatea tocmai pentru că ea este
întâlnită aşa de rar.”17
Un eveniment autentic din Banatul Montan este ilustrat piramidal din trei perspective:
 Acceptare comunitate;
 Însemnătatea culturală;
 Perspectiva turiştilor.
În vîrful piramidei, un festival tradiţional – Festivalul Intenţional de Folclor „Hercules” de la Băile
Herculane din luna iulie– este un festival acceptat din partea comunităţii.
La mijlocul piramidei, evenimentele „inventate” sau orientate către turişti pot avea la început o mică
semnificaţie culturală, dar aceasta se schimbă de-a lungul timpului.
Prin convergenţa semnificaţiilor Festivalul de jazz de la Gărâna, din luna iulie, a devenit cel mai
cunoscut festival din Caraş-Severin, atât în ţară, cât şi-n afara graniţelor.

16
Popovici Gh.1, Banatul Montan – Ghid turistic, Editura TIM Reşiţa, 2014
17
M. Costencu, Autenticitatea produsului turistic cultural-eveniment:drumul romanilor , 2006.
50
 La baza piramidei stă evenimentul care, din perspectiva variabilă şi imprevizibilă a turistului, este
unul de divertisment. El poate avea mai puţină autenticitate şi acceptare din partea comunităţii, dar totuşi să
atragă mulţi turişti.
Aşa va fi și prima ediţie a festivalului de rock „Customer Reșița” care se va desfăşura în luna iulie
2019 și la care va veni un număr însemnat de tineri turişti din ţară, pentru a se distra pe Platoul „Poiana
Golului”.
Zestrea istoriei şi a culturii a stârnit mereu interes pentru contemporani. Prin ele se celebrează
tradiţiile, obiceiurile şi valorile unei comunităţi. Evenimentele pot avea o temă explicită legată de moştenire,
de comemorare, aşa cum a fost şi iniţiativa „Ligii culturale pentru unitatea românilor de pretutindeni” de a fi
sărbătorit în 2006 aniversarea celor 1900 de ani de la intrarea armatelor romane în Dacia în cele mai
semnificative locuri din Europa.
Pentru acest eveniment s-a propus şi s-a realizat produsul turistic cultural „Drumul roman 1900”18,
ca un produs multinaţional „desfăşurat” pe teritoriul Europei, aducând autenticitatea unei zestre istorice cu
reverberaţii deosebite pentru toţi turiştii de pe bătrânul continent. Pe teritoriul Banatului Montan, modulul
turistic cultural „Drumul Roman - 1900” este ilustrat de traseul de intrare a trupelor romane în Dacia, de la
Drobeta Turnu Severin - podul lui Traian, pe culoarul Timiş – Cerna până la Sarmisegetuza, autentificat de
multitudinea de castre şi fortificaţii romane moştenite din anul 106 d.Hr.
În păstrarea tradiţiilor şi obiceiurilor din fiecare zonă etnografică, România trebuie să ţină cont de
manifestarea a trei mari tendinţe pe plan european cu impact asupra vieţii rurale:
 Asimilarea rapidă de către sat a noilor valori culturale împrumutate de la oraş sau din
alte ţări dezvoltate, prin libera circulaţie a persoanelor;
 Pierderea exponenţială din obiceiurile culturii tradiţionale, de la port până la sărbători;
 Revinimentul lent de valorificare şi păstrare a valorilor autentice.
Turismul cultural este forma de turism care, aşa cum s-a prezentat, plasează atracţia culturală în
centrul ofertei. El are mai multe subtipuri în funcţie de principalele categorii de obiective turistice culturale:

 Turismul cultural – istoric;

 Turismul cultural – arhitectonic;
 Turismul cultural – muzeistic;
 Turismul cultural – ştiinţific;
 Turismul cultural - religios
 Turismul cultural – industrial şi tehnic;
 Turismul cultural – etnografic şi folcloric;
 Turismul cultural – artistic;
 Turismul cultural – etnic;
 Turismul cultural – itinerant.

Fiecare formă de turism cultural se constituie din bunurile culturale ale patrimoniului cultural şi
evenimentele culturale:
1.Turismul cultural – istoric constă în vizitarea unor monumente şi ansambluri istorice, precum şi
a unor situri arheologice din Banatul Montan, cum sunt: Castrul Tibiscum de la Jupa – Caransebeş, Băile

18
Victor Crăciun, Ilie Cristescu, Drumul romanilor , 2006, pag.24.
51
romane de la Băile Herculane, Tabula Traiana de la Cazanele Dunării, Vestigiile Villae Rustica de la Gornea
(com. Sicheviţa) etc.
2.Turismul cultural – arhitectonic urmăreşte vizitarea unor monumente şi ansambluri de
arhitectură din Banatul Montan, cum sunt: Clădirea Teatrului Vechi „Mihai Eminescu” din Oraviţa, Palatul
Cultural din Reşiţa, Palatul Comunităţii de Avere din Caransebeş, Centrul istoric în stil baroc al staţiunii Băile
Herculane, Gara din Oraviţa, Gara în stil baroc din Băile Herculane, Clădirea Primăriei din Caransebeş etc.
3.Turismul cultural – muzeistic înseamnă vizitarea muzeelor istorice, etnografice, de artă, de
arheologie, de ştiinţele naturii, de ştiinţă şi tehnică, memoriale şi săteşti din Banatul Montan, cum sunt:
Muzeul Banatului Montan din Reşiţa, Muzeul Judeţean de Etnografie şi a Regimentului de Graniţă din
Caransebeş, Muzeul Culturii Cărăşene din Oraviţa, Muzeul Staţiunii din Băile Herculane, Muzeul
Locomotivelor cu Abur, în aer liber, din Reşiţa, Colecţia de Mineralogie Estetică a Fierului „Constantin
Gruescu” de la Ocna de Fier, Muzeul Memorial „Pamfil Şeicaru” de la Orşova şi muzeele săteşti din Bănia,
Cornea, Gornea, Mehadica şi Răcăşdia.
4.Turismul cultural – ştiinţific presupune explorarea şi descoperirea ştiinţifică în Banatul Montan,
vizând: trecutul (vizitarea şantierele arheologice), prezentul ( vizitarea unor întreprinderi în activitate şi a
parcurilor naturale) şi viitorul (vizitarea unor laboratoare de cercetare).
5.Turismul cultural - religios vizează pelerinajul şi vizitarea mănăstirilor, schiturilor, bisericilor şi a
catedralelor din Banatul Montan, cum sunt: Mânăstirea Călugăra de la Ciclova Montană, Mănăstirea Piatra
Scrisă de la Armeniş, Mănăstirea Vasiova –Izvor de la Bocşa, Mănăstirea Teiuş de la Caransebeş,
Mănăstirea Sfânta Ana de la Orşova, Mănăstirea Mraconia de la Dubova, Mănăstirea Brebu de la Brebu-
Soceni, Mănăstirea Slatina Nera de la Sasca Montană, Mănăstirea Almăj – Putna de la Putna-Prigor,
Mănăstirea Baziaş, Schitul „Sf. Ilie” de pe Muntele Semenic, Schitul „Sf. Ilie” de pe Muntele Mic, Schitul
Poiana Mărului, Biserica translatată din Reşiţa, Biserica catolică „Neprihănita Zămislire” din Orşova,
Sinagoga în stil gotic de la Caransebeş, Catedrala „Sf. Gheorghe” din Caransebeş, Colecţia de artă
religioasă din Clădirea Episcopiei Caransebeşului.
6. Turismul cultural – industrial şi tehnic este legat de vizitarea unor obietive industriale şi tehnice
unice din Banatul Montan: Prima cale ferată din România Oraviţa - Iam – Baziaş, Prima cale ferată
montană din România Oraviţa – Anina, Muzeul în aer liber al locomotivelor cu abur de la Reşiţa, Salba de
lacuri artificiale de pe Bârzava şi Timiş (Secu, Breazova-Văliug, Gozna-Crivaia, Trei Ape ), Primul puţ al celei
mai adânci mine (1000 m) din Europa de la Anina, Cariera de marmură de la Ruschiţa, Morile de apă cu
roată orizontală de pe Valea Rudăriei, Furnalul şi Funicularul din Reşiţa etc.
7. Turismul cultural – etnografic şi folcloric se poate practica cu prilejul manifestărilor folclorice
originale şi autentice din Banatul Montan, precum şi nedeile care de primăvara până toamna târziu se ţin în
toate satele bănăţene, cu tradiţii şi obiceiuri specifice.
8. Turismul cultural – artistic axat pe festivaluri şi evenimente cultural - artistice pe toată perioada
anului în Banatul Montan, cum sunt: Zilele „Mihai Eminescu” de la Oraviţa, Festivalul „7 zile – 7 arte” de la
Reşiţa, Festivalul „Pinul Negru din Banat” de la Băile Herculane, Festivalul de jazz de la Gărâna, Festivalul
de muzică uşoară „Ritmuri pentru Mileniul III” de la Berzasca, Colonia de pictură „Paleta de Cristal” de la
Gărâna, Tabăra de sculptură din parcul Teiuş de la Caransebeş, Manifestarea „Reşiţa în 10 dimensiuni” de
la Reşiţa, Festivalul de muzică rock „White River Rock Fest” de la Râul Alb, Festivalul „Alo, Semenic !”
Manifestarea „Decada Culturii Germane”, Festivalul gastronomic „Ceaunul de Aur” de la Moldova Nouă,
Festivalul Răchiei din Banat de la Zorlenţu Mare etc. La acestea se adaugă „Zilele Culturii” din fiecare oraş al
Banatului Montan.

52
 9. Turismul cultural – etnic se poate practica prin multiculturalitatea spaţiului montan bănăţean pe
trasee turistice specifice fiecărui folclor etnic: ruta folclorului şvăbesc, ruta folclorului croat, ruta folclorului
sârbesc, ruta folclorului ceh, ruta folclorului ucrainean, ruta folclorului maghiar etc.
10. Turismul cultural – itinerant care se poate desfăşura sub forma unor circuite tematice prin mai
multe localităţi din Banatul Montan, cum ar fi: Calea fierului sau Drumul romanilor, ş.a. Vacanţele tematice,
una din denumirile uzuale ale produselor turistice culturale fructifică avantajele pe care le oferă această
formă de turism cultural itinerant: independenţa faţă de un anumit sezon, posibilitatea dezvoltării ofertei în
diferite zone din Banatul Montan şi o largă adresabilitate. Are însă şi dezavantaje, între care şi faptul că este
mai scump comparativ cu turismul de agrement şi că se adresează unui public avizat, cu un anumit nivel de
educaţie şi cultură.
Turismul cultural în Banatul Montan, prin natura motivaţiei, prin locul de desfăşurare şi modul de
organizare, se poate integra celui urban şi se poate interfera atât cu turismul de vacanţă, cât şi cu turismul
de afaceri.
Produsele turistice culturale pot fi oferite sub formă de „parcuri tematice”, când sunt bine fixate în
spaţiul bănăţean, fie sub forma de „circuite tematice”, cu deplasarea turiştilor pe unul sau mai multe inele
turistice ce se pot constitui, așa cum pot fi „Drumurile romane din Banat”.
Drumurile romane din Banat pot deveni cu adevărat o atracție turistică autentică pentru vizitatorii
români sau străini dacă este cunoscută istoria Banatului în perioada stăpânirii romane (101-271 d.Ch.)
Banatul este un teritoriu plin de farmec natural, dar și de istorie. Povestea istoriei Banatului cuprinde zece
perioade distincte și șapte stăpâniri, dintre care cea romană a fost timp de aproape 165 ani (106-271 d. Ch.).
Tot în Banat a trăit primul om modern din Europa, în urmă cu 40 000 de ani. Sunt mărturie fragmentele de
mandibulă și craniu (Ion și Vasile) descoperite în anul 2002, în Peștera cu Oase de pe Valea Minișului, în
apropiere de Anina.
Banatul istoric este „ţara dintre râuri”, fiind delimitat de cele patru râuri (Mureș, Tisa, Dunăre și
Cerna) și lanțul de munți din Carpații (Țarcu – Godeanu) închis de Porțile de Fier ale Transilvaniei, este
primul teritoriu din Dacia cucerit de romani și ultimul din care au plecat după anul 271.
„Toate drumurile duc la Roma” este vorba de cugetare cu mult adevăr pentru perioada de înflorire
romană. Pe oriunde au învins, romanii au căutat să lege provinciile cucerite cu Roma prin drumuri militare şi
comerciale pe care aduceau din inima imperiului cultura şi civilizaţia latină, reuşind să facă din regiuni
sălbatice ţinuturi înfloritoare, pline de castre romane şi cetăţi despre care Banatul Montan oferă turiştilor cele
mai frumoase dovezi.
Totodată, „în ţinuturile pe care le-au cucerit, romanii au şi locuit”; coloniştii aventurieri îşi schimbau
bucuroşi vetrele vechi cu ţările nou cucerite, pentru că aşa urmăreau să-şi înlesnească traiul, ducând acolo
o viaţă mai tihnită. (Simu T., 1924).
După cele două războaie cu dacii (101 -102 şi 105-106 d. Hr.), împăratul Traian aşează în Dacia o
mulţime de colonişti din Illiria şi Pannonia care, contopindu-se îndeosebi cu femeile dacice, au transformat
provincia înzestrată de la natură cu toate bogăţiile în „Dacia Felix” – o provincie roditoare în care era „raiul pe
pământ”. Aşa s-a petrecut şi-n Banat, unde se pot vedea şi astăzi vestigii trainice.
Aproape întreaga zonă a Banatului Montan fost strânsă ca într-un cleşte prin centura de drumuri
romane militare construite în timpul celor două războaie dintre daci şi romani. De la Dunăre, s-au deschis
cele două drumuri: un drum de la Lederata (Ram-Baziaş), la apus, şi altul de la Dierna (Orşova), la răsărit.
Răscrucea drumurilor era Tibiscum (Caransebeş-Jupa), de unde se continua pe cel de-al treilea drum, care
ducea pe Valea Bistrei până la noua capitală a provinciei – Sarmizegetusa Ulpia Traiana Augusta.

53
 „Orice drum începe cu primul pas” spune un proverb vechi şi reprezintă totodată un îndemn pentru
turiştii care vin în România. Venind în Banat, călătorii vor căuta urmele paşilor romanilor în siturile
arheologice, vestigiile villae rusticae, valurile şi ruinele castrelor romane, pe care le vor întâlni în cale pe
cele trei mari drumuri imperiale romane din Banat:
Drumul Imperial I Lederata - Tibiscum:
Lederata (la vărsarea Caraşului în Dunăre, in Serbia) – Arcidava (Vărădia)
Centum Putea (Surduc)-Bersobis (Berzovia)–Aizizis (Ezeriş-Fârliug)
Caput Bubalis (Păltiniş- Banat) - Tibiscum (Jupa-Caransebeş)
Drumul Imperial II Dierna - Tibiscum:
Dierna (Orşova) – Ad Mediam (Băile Herculane) – Praetorium (Mehadia)
Ad Pannonios (Domaşnea-Teregova) –Gaganis (Armeniș) –
Masclianis (Slatina Timiş –Bucoşniţa) - Tibiscum (Jupa-Caransebeş)
Drumul Imperial III Tibiscum - Sarmizegetusa:
Tibiscum (Jupa-Caransebeş) – Traianu (Iaz)
Agmonia (Zăvoi) – Pons Augusti (Marga)
Tapae (Bucova) – Sarmizegetusa Ulpia Traiana Augusta

Călătoria pe cele trei drumuri imperiale romane se va realiza pe 3 (trei) trasee turistice tematice
prezentate în figura 7.2:

Fig.7.2. Harta drumurilor romane

7.3. Studiu de caz: Resurse și destinații turistice culturale din Regiunea de Vest-Banat

Turismul cultural din Banatul Montan va căuta să stimuleze evenimentele culturale care au conţinut
şi forme în care s-a păstrat filonul tradiţional autentic.
În Banatul Montan, se disting următoarele zone etnografice:

54
 Valea Timișului / Ţara Gugulanilor;
Valea Nerei / Ţara Almăjului;
Clisura Dunării;
Valea Caraşului;
Valea Bârzavei;
Valea Bistrei;
Valea Cernei;

Principalele elemente ale potenţialului turistic etno-cultural din Banatul Montan sunt:

1. Aşezarea rurală a localităţilor bănăţene de munte, construcţia şi ornamentul caselor

ţărăneşti: în zona montană sunt prezente localităţile de vale, aşezate pe firul unei ape şi de-a
lungul drumurilor ; Cornereva (Caraş-Severin) este cea mai întinsă localitate din România, cu
36 de cătune;
2. Instalaţiile tehnice tradiţionale: un loc aparte îl ocupă „morile de apă” cu roată orizontală (cu
ciutură !), de la Rudăria, Topleţ şi Sicheviţa;
3. Costumul popular: este o adevărată „carte de vizită” a neamului românesc, fiind un ansamblu
vestimentar cu piese de îmbrăcăminte şi podoabe distincte, de mare valoare artistică, aşa cum
sunt costumele gugulanilor, almăjenilor şi caraşovenilor ; o atracţie deosebită o are costumul
specific de sărbătoare, care cuprinde multe elemente decorative şi cromatice;
4. Arta populară a prelucrării lemnului: utilizarea lemnului şi prelucrarea sa în forme variate s-
a făcut în funcţie de nevoile gospodăriei şi de simţul artistic al meşterilor popular; „leagănul de
lemn” pentru purtat copiii în spate poate fi considerat pe drept cuvânt una dintre cele mai
interesante şi mai frumoase creaţii ale meşterilor din Valea Nerei şi Clisura Dunării;
5. Arta populară a prelucrării marmurei: existenţa carierei de marmură de la Ruschiţa a
favorizat prelucrarea artistică a marmurei şi prezenţa unor elemente în construcţia
caselor(stâlpi, scări, mese de marmură, pardoseli)şi a pieselor funerare ;
6. Arta populară a prelucrării metalului: se remarcă broderiile din oţel şi fontă de la podurile de
peste Cerna, la Băile Herculane şi în construcţia gardurilor de case din Rusca Montană
(meşter Ilie Nicoară), precum şi la piese funerare;
7. Arta populară a prelucrării pieilor: există tot mai puţini meşteri care se mai ocupă cu
cojocăritul şi cizmăria (Vălişoara, Cornea, Cuptoare); se confecţionează îndeosebi: cojoace,
jachete, căciuli, pieptare şi opinci ; ele impresionează prin croială şi decorare;
8. Arta ţesăturilor, cusăturilor şi broderiilor: sunt deosebite traista, poneava, peşchirul, faţa de
masă, fereangul cu cipcă şi ciupagul bănăţean ;
9. Arta olăritului: singurul centru de olărit din judeţul Caraş-Severin mai există la Biniş (meşter
Ionică Stepan); din ceramica de Biniş se distinge „cârceagul” de apă;
10. Arta împletiturilor: împletiturile din nuiele se mai realizează la Caraşova.

Tema 8
Destinații turistice naționale. Turismul activ în arii protejate

8.1. Particularități și tendințe în turismul activ în arii protejate

Astăzi, există tot mai mult o relație de simbioză între turism și dezvoltarea durabilă a unor arii
55
protejate din natură. Așa s-a născut turismul activ în parcurile naționale și ariile protejate cu o
semnificație mai profundă și mai cuprinzătoare, prin care se urmărește realizarea unui dublu obiectiv: pe
de o parte protecția naturii față de influențele negative ale omului, iar pe de altă parte, conservarea
aceluiași cadru natural în folosul omului, pentru odihnă și recreere.
Promotorii turismului în natură recunosc însă faptul că promovarea turismului durabil nu se
poate face decât cu oameni și pentru oameni, prin educarea continuă a turiștilor.
Prin dezvoltarea unui turism durabil se asigură atât integritatea peisajului, a cadrului natural și a
tracțiilor turistice, cât și nevoia și dorința turiștilor pentru o vacanță în care să vadă ceva diferit, să trăiască
o experiență unică. Pasionații de turism activ doresc aventuri multiple și posibilitatea de a învăța ceva nou
prin activitățile din timpul liber. Această dorință poate fi împlinită prin pachete turistice care combină în mod
diferit mai multe interese motivaționale:
1. observarea vieții sălbatice, a păsărilor;
2. cunoașterea tradițiilor locale;
3. fotografierea sau pictarea unor scene spectaculoase din natură (peisaje, fenomene etc);
4. studierea naturii, florei și faunei;
5. drumeții montane, alpinism și speologie;
6. plimbări pe jos, pe cal și cu bicicleta, vara, sau cu schiurile, iarna;
7. practicarea raftingului, canotajului sau a scufundărilor;
8. vizitarea unor situri naturale, istorice, sau industriale, inclusiv, din patrimoniu UNESCO;
9. învățarea unor meșteșuguri tradiționale;
10. gustarea unor mâncăruri din gastronomia locală.

Ariile protejate

8.2. Resurse și destinații turistice ale turismului activ în arii protejate din România
8.3. Studiu de caz: Resurse și destinații turistice în parcurile naționale din Regiunea de
Vest-Banat

56
57
 TEMA 9

CERCETĂRI DE MARKETING

ASUPRA DESTINAȚIILOR TURISTICE

9.1. Studii şi cercetări în marketingul locurilor

Activitatea de cercetare de marketing are drept scop obţinerea informaţiilor privind nevoile unei
pieţe, comportamentul cumpărătorilor potenţiali, reacţia concurenţei, precum şi alte scopuri şi obiective
stabilite în prealabil.

Există diferenţe între noţiunea de cercetare de marketing si respectiv cea de studiu de marketing.
Se consideră o cercetare de marketing dacă se obţin rezultate care duc la o nouă teorie în
activitatea de marketing (ceva nou).
Prin studiu de marketing se aplică doar metode, tehnici şi instrumente cunoscute şi folosite în
marketing.
Există mai multe criterii de clasificare a studiilor de marketing. Din punct de vedere al marketingului
electronic sunt importante anchetele (sondajele) pe baza unui chestionar fie pe un eşantion reprezentativ
(sondaje ad-hoc), fie pe un panel adică pe un grup de subiecţi care periodic sunt chestionaţi.

Cea mai folosită metodă este ancheta pe baza unui chestionar (formular), pe un eşantion
reprezentativ. În acest caz MTI-urile folosite sunt redate în tabelul 9.1:

Tabelul 9.1

58
 M T I
Ancheta T interviului faţă în faţă Chestionar
(sondajul) T interviului prin telefon (formular)
T interviului pe Internet

9.2. Etapele de cercetare

Pentru realizarea unei cercetări de marketing se parcurg următoarele etape:

1. Stabilirea scopului şi a obiectivelor
2. Alegerea criteriilor de segmentare
3. Stabilirea ipotezelor de cercetare
4. Identificarea populaţiei
5. Proiectarea eşantionului ca mărime şi ca reprezentativitate
6. Elaborarea chestionarului
7. Testarea chestionarului
8. Culegerea informaţiilor prin una dintre tehnicile de interviu (faţă în faţă, telefon, Internet);
9. Prelucrarea informaţiilor;
10. Raportul de sinteză al analizei informaţiilor

1. Stabilirea obiectivelor cercetării:

1. Stabilirea gradului de cunoaştere a … de către locuitori;

2. Evaluarea nivelului de satisfacţie faţă … oferite;
3. Oferirea de informaţii privind promovarea pe Internet a ….

2.Alegerea criteriilor de segmentare. Pentru a atinge obiectivele urmărite, prin întrebările de

identificare din chestionar, iniţial, se stabileşte profilului potenţialilor consumatori după criteriile de
segmentare, cum ar fi:
1. Genul (masculin sau feminin);
2. Nivelul de vârstă;
3. Nivelul de educaţie atins;
4. Ocupaţia şi locul de muncă.

După efectuarea cercetării calitative pe 50-100 de persoane – se poate introduce ca şi criteriul

fundamental de segmentare a persoanelor care au fost intervievate:

5. Generaţia de vârstă a subiecţilor

Aplicarea testului hi pătrat a arătat că segmentarea este relevantă după criteriul generaţiilor,
identificându-se 5 segmente importante de subiecţi:

1. Generația hipersensibilă (Z), a celor născuți începând din anul 2001;

2. Generaţia supersensibilă (Y), a celor năspcuți între anii 1981-2000;
3. Generaţia sensibilă (X), a celor născuți între anii 1961-1980;
4. Generaţia oscilantă (W), a celor născuți între anii 1941-1960;
59
 5. Generaţia interbelică (V), a celor născuți între anii 1921-1940;
Cei născuți între anii 1901-1920 fac parte din generația unioniștilor.

Stilul de viaţă a generaţiei interbelice ( sau V) a fost modelat pe optimismul şi prosperitatea epocii
interbelice. Această generație pune preţ pe stabilitate şi aşteaptă mereu ca perioada de prosperitate să
continue.
Generaţia sensibilă (sau W), de avangardă, numită şi generaţia „în blugi”, este una modelată de o
societate românească care susţinea în trecut că „merge şi aşa”. Cartea și radioul a avut o influență importantă
asupra acestei generații. Această generaţie este mai puţin optimistă şi este mereu indulgentă cu propriile
slăbiciuni.
Generaţia sensibilă (sau X) este generația care a fost mult influențată de televiziune și de apariția
primelor calculatoare personale. Ea pune mai mult preţ pe satisfacţia imediată „azi nu mâine” şi nu preferă să
lucreze în echipă.
Generaţia super-sensibilă (sau Y ) este generaţia calculatoarelor personale (1981) și a Internetului
(1991), fiind mai idealistă şi mai puţin cinică decât generaţia „X”. Este generaţia care nu acceptă „jumătăţi de
măsură” şi nici nu acordă o a doua şansă.
Generaţia hiper-sensibilă (sau Z ) este generaţia Internetului (1981) și a telefoanelor mobile
inteligente (2007), fiind deosebit de critică și mult ancorată în realitatea virtuală. Este generaţia la care stilul
de viață și modul de comportament sunt marcate de amprentam vitezei și evadării în lume.
Fiecare din cele 5 generaţii este profund influenţată de vremurile în care se maturizează, de
tehnologia, muzica, climatul politic şi evenimentele definitorii din perioada respectivă.
Valorile tinerei generaţii diferă de cele ale părinţilor şi ale celorlalte generaţii anterioare.
Astfel, generaţia „X” este generaţia care a crescut cu mass media (TV şi radio) şi primele
calculatoare personale PC – compatibile IBM.
Ea se identifică printr-o atitudine narcisistă (divertisment şi dorinţă de a-şi trăi viaţa), care merge însă
mână în mână cu un anumit pesimism când e vorba de viitor.
Aşa numita „sensibilă” se face clar auzită prin valorile ei de afirmare:
1. Cereri materiale substanţiale, cu o mare dorinţă de a face bani cu orice preţ: „ai bani, ai parte!”;
2. Lipsa aproape în totalitate a dorinţei de a face ceva special pentru a merita toate ce li se cuvin;
3. Accent pe satisfacţie imediată: „azi, nu mâine”;
4. Dorinţa de libertate în toate ariile vieţii;
5. Inexistenţa acceptării de a primi ordine de la alţii;
6. Adaptaţi rapid la noua tehnologie IT;
7. Program încărcat;
8. Niveluri mai ridicate de stres;
9. Nu sunt oameni de echipă;
10. Mai puţine inhibiţii.

Generaţia „Y” numită şi „generaţia super-sensibilă” este generaţia Internetului şi a

calculatoarelor, fiind mai idealistă şi mai puţin cinică decât generaţia „X”.
Următoarele trăsături sunt adesea atribuite generaţiei „Y”:
1. Optimism şi mari speranţe de viitor;
2. Obsesia realizării, însă nu cu orice preţ, ci doar prin revenirea la valorile morale ale unui joc
cinstit;
60
 3. Capacitate sporită de asumare a mai multor sarcini în paralel;
4. Bine familiarizaţi cu Internetul şi tehnologia IT;
5. Dorinţa de a face rapid bani, dar cu nevoia de a dărui înapoi;
6. Adaptare rapidă la presiunea timpului („timpul costă bani”), însă o hipersensibilitate faţă de
ordinele primite de la alţii;
7. Fără jumătăţi de măsură şi o a doua şansă;
8. Fuga de realitate tot mai mare şi închiderea în virtual;
9. Un sentiment de renaştere pentru lucrul în echipă, însă prin munca la distanţă;
10. Fără inhibiţii, dar cu o suspiciune mare faţă de publicitate şi mass media.

Schimbarea de bază a valorilor din timpurile de astăzi se poate descrie prin înlocuirea viziunii de tip
„pendul” cu viziunea „spirală”, după cum urmează:
Faza „miracolului economic” al „generaţiei în blugi” cu valorile de îndeplinire, sarcină, disciplină,
familie, este înlocuit de:
Faza „ego-ului” a generaţiei „X”, cu valori de aventură, performanţă, dorinţă, numărul unu, eros,
materialism, distracţie, care este urmată de:
Faza „individualismului blând / uşor” a generaţiei „Y”, cu valorile de angajament, inteligenţă,
prietenie, sinceritate, spiritualitate, responsabilitate şi onestitate, iar cum este tot mai prezentă:
Faza „spiralei evadării” generației „Z”, cu valori critice la tot ce a fost în trecut și dorință de evadare
în lumea virtuală și chiar autism virtual față de tot ce este în jur, viteză „cosmică” de reacție și „zbor” spre alte
zări pentru a se împlini.

3. Ipoteze de cercetare:

(H1) Generaţiile „X” şi „Y” sunt principalii utilizatori ai Net-ului;

(H2) Tinerii de azi sunt foarte experimentali, doritori să încerce noi produse, noi servicii, noi elemente şi
noi atracţii, însă rareori sunt destul de răbdători să dea o a doua şansă ofertelor online.

4. Stabilirea populaţiei. În realizarea unei cercetări de marketing, prin populaţie se înţelege grupul
de oameni la care se face referinţa în sondajul realizat . În tabelul 7.2. se prezintă segmentarea populaţiei
pe generaţii de vârstă la nivelul judeţului Caraş-Severin, plecând de la premisa că fiecare generaţie este
limitată convenţional la un interval închis de 18 ani.

Tab.7.2
Din totalul populaţiei judeţului Caraş–Severin de 331 876 locuitori, sunt născuţi:
după 2000 între 1981 şi între 1961 şi între 1941 şi între 1921 şi înainte de
2000 1980 1960 1940 1921
< 8 ani 8 – 25 ani 25 -42 ani 42 -59 ani 59 – 75 ani >75 ani
31 409 69 032 85 816 80 768 46 980 17 871

5. Proiectarea eşantionului. Cerinţa de bază care s-a pus pentru realizarea cercetării este
reprezentativitatea eşalonului în raport cu populaţia. Considerându-se că proporţiile de la judeţul Caraş-
Severin se păstrează şi la nivelul cercetării, s-a aplicat metoda proporţiilor în asigurarea reprezentativităţii
eşantionului aşa cum se arată în tabelul 7.3.
Tab. 7.3

61
 Total populaţie a judeţului Caraş–Severin: 331 876 locuitori
Generaţia Generaţia Generaţia Generaţia Generaţia Generaţia
viitoare hiper super de avangardă interbelică unioniștilor
(Z) (Y) (X) (W) (V) (U)
n. după anul între 1981 şi între 1961 şi între 1941 şi între 1921 şi n. înainte de
2000 2000 1980 1960 1940 1921
< 8 ani 8 – 25 ani 25 -42 ani 42 -59 ani 59 – 75 ani >75 ani
31 409 69 032 85 816 80 768 46 980 17 871
9,4% 20,8 % 25,8 % 24,3% 14,1% 5,3%
Eşantionul pentru cercetarea calitativă n 0 = 100
10 21 26 24 14 5
Eşantionul pentru cercetarea cantitativă n1 = 625
62 131 163 150 88 31

Ţinând seama de faptul că potenţialul uman antrenat în colectarea informaţiilor este relativ redus, se
alege o marjă de eroare de ± 4,% şi un prag de încredere de 95%. Aferent pragului de încredere ales,
valoarea coeficientului „t” din distribuţia Student este t = 2.

Aplicând formula de calcul a mărimii eşantionului:

t2  pq
n1  (7.1)
e2
unde:
t = 2, din distribuţia Student;
p = q = 0,5;
e = 4 % (marja de eroare),
s-a obţinut: n1= 22 × 0,5 (1-0,5) / 0,042 = 625 persoane

6.Elaborarea chestionarului. Pentru elaborarea chestionarului nu există reţete unice însă se va ţine
seama de următoarele recomandări:
 Chestionarul va avea o parte introductivă referitoare la instituţia care efectuează studiul, modul de
marcare a răspunsurilor şi confidenţialitatea acestora;
 Succesiunea întrebărilor va urmări de regulă tehnica de la general la particular primele întrebări vor
fi de introducere a subiectului în tema studiului, apoi vor urma întrebările filtru pentru a constata
dacă la întrebările de conţinut subiectul poate sau nu să răspundă. Urmează apoi întrebările de
conţinut pe tema abordată, iar în final se pun întrebările de control privind sinceritatea
răspunsurilor şi respectiv întrebările de identificare care constituie totodată şi criterii de
segmentare în studiul respectiv;
 Chestionarul cuprinde un număr relativ mic de întrebări cu răspunsuri libere numite întrebări
deschise, iar cele mai multe întrebări sunt cu răspunsuri date numite întrebări închise;
 Răspunsurile date pot fi alternative, răspunsuri multiple din care se alege unul singur, răspunsuri
multiple din care se pot alege două sau mai multe răspunsuri, răspunsuri multiple cu scări de
evaluare.

62
 7. Testarea chestionarului. Chestionarul elaborat se testează în rândul specialiştilor şi se corectează
întrebările din chestionar care ar putea duce la răspunsuri needificatoare.
8. Realizarea interviului. Tehnica interviului pe baza unui chestionar elaborat atât în format tipărit, cât şi
în format electronic pe site-ul web este frecvent folosită în cercetările de marketing.
9. Prelucrarea informaţiilor. Pentru prelucrarea datelor se utilizează un programul informatic specializat
(aplicaţie software) SPSS dezvoltat în baza chestionarului. Pentru introducerea datelor din chestionare şi
controlul logic al acestora pe baza corelaţiilor din programul informatic sunt implicaţi mai mulţi operatori.
După introducerea datelor se trece la verificarea acestora, urmată de controlul logic al datelor din
chestionare, verificarea erorilor şi validarea datelor.
10.Raportul de sinteză al analizei informaţiilor. În raport sunt prezentate concluziile cercetării în urma
analizei rezultatelor.

CERCETARE 2019 - model

CHESTIONAR

Stimate domn / Stimată doamnă,

Facultatea de ________________________________, în colaborare cu _____________, realizează

un studiu privind gradul de satisfacție al DVS. privind cazarea la hotelul / pensiunea ___________________
Vă rugăm să marcaţi cu „X” răspunsurile dvs. la întrebările (închise)cu răspunsuri date.

Q01. Ați călătorit pentru:

recreere
afaceri

Q02. Ați ales să stați la hotelul / pensiunea _____________________________deoarece ?

A avut referințe bune de la prietenii /cunoscuții dvs.
Ați fost încântat de oferta prezentată pe website-ul hotelului /pensiunii
Ați trăit o experiență anterioară la nivelul așteptat la acest hotel /pensiune
Ați văzut o reclamă de promovare convingătoare în mass-media
Alt motiv: _______________________________________________

Q03. Cât de mulțumiți ați fost de serviciile oferite la hotel / pensiune?

Nemulțumit Mulțumit Foarte
mulțumit
A1 Curățenia în cameră
A2 Decorul din cameră
A3 Confortul din cameră
A4 Atitudinea personalului
A5 Calitatea serviciilor de masă

Q04. Comentarii și sugestii:

63
Q05. Câte nopți ați stat în hotel / pensiune?
O noapte
2-3 nopți
4-7 nopți
peste 7 nopți

Perioada în care ați stat: CHECK IN ______________________ / CHECK OUT ____________________

VĂ MULŢUMIM !

TEMA 10
FORME DE TURISM DE NIȘĂ

10.1. Forma tradiţionale de turism

Turismul cultural în Banatul Montan nu poate fi o activitate insulară. El poate fi valorificat numai prin
integrarea lui cu celelalte forme de turism ce se practică în zonă.
Astăzi, în lume, unele forme de turism dispar şi altele noi le iau locul.
De aceea, turismul în Banatul Montan trebuie gândit prin prisma celor patru componente naturale de
bază: Munţii Banatului şi Muntele Mic, defileul Dunării, apele termominerale de la Băile Herculane şi
salba de lacuri antropice (Secu, Breazova-Văliug, Gozna-Crivaia, Trei Ape, Poiana Mărului, Buhui,
Mărghitaş, Lacul Mare şi Lacul Mic (cu nuferi) de la Dognecea, Valea Cernei şi Rusca-Teregova) şi naturale
(Lacul Ochiul Bei, Lacul Dracului şi Lacul crionival „Băile Vulturilor”) existente pe râurile ce străbat tot
teritoriul Banatului.
La acestea se poate adauga componenta culturală deosebită a Banatului Montan, axată îndeosebi
pe latura religioasă, etnografică, cultural-industrială şi muzeală.
Pentru cele 5 zone turistice din Banatul Montan, sunt potrivite şi cu şanse de succes următoarele
forme tradiţionale de turism:
1. Turismul montan, practicat de cei care iubesc drumeţiile, caută odihna şi recreerea
(destinderea), preferă pescuitul şi vânătoarea, încearcă alpinismul şi, mai ales, sunt pasionaţi
de practicarea schiului de agrement sau sportiv. Banatul Montan oferă un cadru natural de o
frumuseţe unică: peisaje încântătoare, chei, cascade, peşteri, avenuri, numeroase puncte de
belvedere şi un important domeniu schiabil pe Semenic şi pe Muntele Mic; Turismului montan i
se poate circumscrie mai multe forme de turism practicabile pe munte: turismul de drumeţie
montană, turismul de odihnă şi recreere (destindere), turismul de vânătoare şi pescuit sportiv,
turismul de escaladă (alpinism), speoturism, cicloturism şi enduroturism;
2. Turismul balnear este forma de turism care îmbină destinderea cu diferite forme de cură şi
tratament şi se practică în staţiuni balneoclimaterice şi climaterice, situate în zone cu un
microclimat specific, adecvat pentru tratarea unor afecţiuni. Este principala formă de turism
practicată în Banatul Montan, datorită calităţilor multiple ale izvoarelor termominerale din
staţiunea balneoclimaterică Băile Herculane, precum şi a factorilor de cură din staţiunilor
climaterice Crivaia şi Poiana Mărului. Totodată, în aceste staţiuni se poate practica: turismul

64
 de drumeţie, turismul de odihnă şi agrement, alpinismul, speoturismul, cicloturismul, turismul
de întruniri, turismul medical şi turismul de aventură;
3. Turismul de agrement este turismul practicat la sfârşit de săptămână (de week-end) în jurul
oglinzilor de apă ale lacurilor antropice şi naturale de lângă oraşele din Banatul Montan:
Reşiţa (Lacul Secu, Lacul Breazova-Văliug, Lacul Gozna-Crivalia ), Anina (Lacul Buhui şi
Lacul Mărghitaş), Băile Herculane (Lacul Valea Cernei), Bocşa (Lacul Mare şi Lacul cu nuferi
de la Dognecea), Caransebeş (Lacul Trei Ape şi Lacul Rusca-Teregova), Moldova Nouă
(Lacul Porţile de Fier – Clisura Dunării), Orşova (Lacul Porţile de Fier-Golful Dunării), Oţelu
Roşu (Lacul Poiana Mărului), Oraviţa (Lacul Ochiul Bei şi Lacul Dracului);
10.2. Forme noi de turism de nișă

În urma cercetărilor efectuate în perioada 2007-2009, s-au identificat încă 17 forme noi de turism:

1. Turismul urban este o formă nouă de turism axată mai ales pe descoperirea patrimoniului
cultural din centrele istorice vechi. Cele nouă oraşe din Banatul Montan (8 oraşe în judeţul
Caraş-Severin plus Orşova din judeţul Mehedinţi ) au apărut şi s-au dezvoltat în timp şi spaţiu
pe vechi vetre de locuire umană. Pentru fiecare oraş bănăţean există mărturii de civilizaţie şi
de dezvoltare istorică şi industrială, specifice fiecărei perioade de stăpânire, de la romani, turci
şi austrieci, până la cele de astăzi. Este nevoie doar de punerea lor în valoare ca atracţii
turistice.
2. Turism rural şi agroturismul se practică dintotdeauna în Banatul Montan, dar se practică
spontan, întâmplător şi neorganizat prin cazarea vizitatorilor ocazionali a unui sat la oameni
acasă, în „soba de la drum”. Mediul rural bănăţean constituie o alternativă de vacanţă la
existenţa cotidiană, vacanţă motivată de dorinţa de întoarcere la natură, la vechile tradiţii şi
obiceiuri de la ţară. Turismul rural poate îmbrăca mai multe forme cum ar fi agroturismul, care
presupune şederea în gospodăria ţărănească - organizată tot mai mult ca o pensiune
agroturistică, consumul unor produse din gospodăria gazdei şi participarea în mai mare sau
mai mică măsură la anumite activităţi agricole specifice sezonului. Acum, agroturismul este
practicat în localităţile: Gărâna, Brebu Nou, Văliug, Marga, Borlova, Turnu Ruieni,
Caraşova, Sasca Montană, Baziaş, Dognecea, Dalboşeţ, Măceşti şi Coronini.
3. Turismul de vânătoare şi pescuit sportiv are o veche tradiţie în Banatul Montan, fiind
favorizat de existenţa unui bogat fond cinegetic (urs, mistreţ, vulpe, iepure, căprior, cocoş de
munte etc.) şi un atractiv fond piscicol (păstrăv, clean, cegă, lipan, şalău, somn etc.). Ocoalele
silvice pot organiza partide de vânătoare, iar turiştii amatori de vânat se pot caza la cabanele
de vânătoare din zonă. Pescuitul sportiv este practicabil pe Dunăre, de la Baziaş până la
Orşova, pe cursurile râurilor de munte şi în lacurile naturale şi antropice din spaţiul montan
bănăţean;
4. Turismul de întruniri (de afaceri) este legat de călătoriile organizate de firme şi instituţii
pentru participarea la MICE ( meetings, incentives, conventions and expositions), altfel spus,
la întruniri, stimulare, conferinţe şi expoziţii. Este o formă de turism mult neglijată până
acum în această parte de ţară. Există însă locaţii care pot fi aduse la cerinţele impuse la nivel
european de către Asociaţia Internaţională de Congrese şi Întruniri (IACC – International
Association of Congresses and Conventions);

65
5. Turismul de sănătate este o nouă formă de turism care oferă posibilitatea de îngrijire şi de
ameliorare a stării de sănătate. Cele trei forme ale turismului de sănătate sunt: turismul
medical, motivat de un tratament medical natural, intervenţii cirurgicale sau lucrări dentare;
turismul de întreţinere a frumuseţii şi a condiţiei fizice (fitness şi wellness); turismul de
recuperare fizică şi/sau psihică;
6. Turismul educaţional este forma de turism care oferă un program concret de studiu. Cele
mai cunoscute forme de turism educaţional sunt circuitele turistice de studii pentru elevi şi
studenţi. Ele sunt conduse de către un profesor care oferă participanţilor explicaţii şi materiale
de studiu (cărţi, lucrări, hărţi, video CD-uri etc.) şi accesul la locuri şi situri importante pentru
domeniul de studiu al circuitului.
7. Turismul sportiv este o formă a turismului de agrement, motivat de dorinţa de a învăţa şi de a
practica anumite sporturi. Ponderea cea mai mare în turismul sportiv din Banatul Montan o au
sporturile de iarnă (schi, snowboard, snowmobil ş.a), practicate pe Semenic şi pe Muntele Mic.
Se mai pot practica sporturile nautice de vară (canotaj, schi nautic etc. ) pe lacurile de
acumulare şi pe Dunăre, la Orşova şi la Moldova Nouă; Un loc aparte îl are concursul de
automobilism „Raliul Banatului Montan UCM Reşiţa”, de pe Valea Domanului –Anina –
Bozovici – Oraviţa, la care se adaugă etapele Campionatului naţional de viteză în coastă şi
de viteză în circuit, pe inele de circuite din Munţii Banatului.
8. Turismul fluvial şi de croazieră se poate practica pe Dunăre, pe apele lacului de acumulare
Porţile de Fier, prin porturile Orşova şi Moldova Veche şi prin reamenajarea portului de la
Baziaş. Traseul parcurs este deosebit de spectaculos, deorece străbate Defileul Dunării cu
Clisura şi Cazanele Mari şi Mici, oferind privelişti unice. Două activităţi caracterizează această
formă de turism: plimbările scurte de la una la câteva ore, chiar pentru o zi, şi croazierele
fluviale de mai multe zile la bordul vapoarelor-hotel; Prin extensie, se consideră că pot face
parte din turismul fluvial şi activităţile din timpul liber practicate de-a lungul apelor: plimbări,
vizitare locuri şi practicarea sporturilor nautice cum ar fi pescuitul în barcă sau surfingul. Oferta
de croazieră trebuie însă să fie cuprinsă într-un program turistic comun cu ţările din baziunul
dunărean, în care oferta românească să fie integrată în turismul european;
9. Turismul de escaladă (alpinism) este formă distinctă a turismului montan care atrage tot mai
mulţi practicanţi. Căţărătorii vizează o siguranţă foarte bună a traseelor de escaladă şi un
acces uşor către acestea. Valea Cernei şi Cheile Nerei constituie zone calcaroase de o
factură aparte pentru alpinism. Climatul din cele două zone din Banatul Montan împreună cu
relieful uşor accesibil şi vegetaţia bogată şi diversificată, la care se adaugă versanţii abrupţi -
în poziţie verticală – grefaţi pe rocile calcaroase sunt doar câteva din elementele de atracţie
pentru turiştii şi alpiniştii din ţara noastră şi din străinătate. În pofida acestor tentaţii, există
impedimentul neamenajării zonei la cerinţele unui alpinism modern, precum şi o lipsă de
informare asupra potenţialului turistic din Banatul Montan.
10. Speoturismul este forma de turism mult căutată de iubitorii arhitecturii subterane, care ne
arată geniul de neegalat al naturii. Picătură cu picătură, în peşteri, s-au format ţurţurii de
calcit, cu denumirea de stalactite, şi turnurile de pe sol, numite stalagmite. Turismul subteran
are avantajul că nu depinde prea mult de sezon. Plouă, ninge, e caniculă sau ger, peşterile din
Banatul Montan îşi aşteaptă vizitatorii cu aceeaşi temperatură răcoroasă, dar plăcută, în
medie 8-10 0C. Aşa este în Peştera Comarnic, Peştera Popovăţ, Peştera Racoviţă, Peştera lui
Adam, Peştera Hoţilor, Peştera Ţolosu, Peştera Liliecilor, Peştera cu Oase, Peştera Buhui,
66
 Peştera Gaura cu Muscă şi Peştera Ponicova. Va fi însă mult mai cald în peşterile termale de
la Herculane.
11. Ecoturismul (Turismul în parcuri naturale protejate) este forma de turism care oferă
posibilitatea de a trăi o experienţă direct legată de un spaţiu protejat ale cărui calităţi naturale
şi culturale şi-au păstrat autenticitatea. El oferă informaţii educative care permit vizitatorilor să
aprecieze calităţile unice ale unui teritoriu şi, totodată, induce vizitatorilor un comportament
protector şi etic faţă de acest teritoriu. În Bantul Montan sunt 5 arii protejate: Parcul Naţional
Semenic – Cheile Caraşului, Parcul Naţional Cheile Nerei – Beuşniţa, Parcul Naţional
Domogled – Valea Cernei, Parcul Natural Porţile de Fier şi o parte din Parcul Naţional Retezat.
Ecoturismul se adresează însă unui grup relativ restrâns de turişti, bine educat, responsabil,
conştient şi apreciativ şi implică căi de acces şi mijloace de transport astfel alese pentru a
minimiza impacturile negative asupra mediului.
12. Cicloturismul este forma de turism care promovează bicicleta ca mijloc de deplasare.
Banatul Montan oferă multiple trasee de cicloturism, integrate în trasee europene consacrate,
iar Reşiţa trebuie să devină un nod de atracţie pentru acest tip de turism şi în acelaşi timp, un
centru de dispersie din care să pornească trasee cu diverse tematici turistice: Calea fierului,
Drumul romanilor, Traseul lacurilor de acumulare, Ruta parcurilor naţionale ş.a. Unul din cele
mai atractive concursuri pe biciclete pe teren accidentat este concursul anual „Banat Montain
Bike Maraton”, de la Reşiţa, cu trasee de munte atât pentru amatori, cât şi pentru avansaţi;
13. Enduroturismul este forma de turism practicată pentru prima oară în România în staţiunea
Muntele Mic (1995). Întregul spaţiu al Munţilor Banatului oferă un cadru adecvat de practicare
a noului tip de turism, adică drumeţia pe motocicletă. Astfel, denivelările şi gropile drumurilor
de ţară din neajunsuri devin avantaje în dezvoltarea acestei forme de turism după sloganul din
occident „a savura în loc de a goni”. EnduRoMania este acum concursul de motociclete pe
teren accidentat cel mai căutat. El se desfăşoară anual la Brebu Nou (luna iulie), Slatina
Timiş (luna august) şi Borlova (luna septembrie);
14. Turismul de tranzit este forma dinamică de turism prin care călătorii care sunt în trecere prin
Banat pot fi reţinuţi în zonă pentru o zi sau mai multe, asigurându-le o ofertă cât mai variată şi
mai inedită şi servicii care să poată satisface exigenţele acestora. Acest tip de turism poate fi
practicat: de-a lungul drumului european E70 - Timişoara – Caransebeş – Orşova de pe
culoarul Timiş-Cerna, pe Clisura Dunării de la Moldova Nouă la Orşova, cu punct de intrare
fie pe la Naidăş, fie pe la Moraviţa de pe ruta Belgrad – Bucureşti;
15. Turismul de aventură este noua formă de turism care are ca motivaţie atracţia pentru pericol
sau situaţii de risc a turistului modern, ca dorinţă de a se individualiza într-o eră dominată de
calculator, de Internet şi de globalizare. Aventura în sine presupune efecuarea unor activităţi
care îi oferă o experienţă intensă, o provocare pentru depăşirea limitelor fizice, un prilej de
evadare din mediul confortabil al existenţei moderne. Escaladarea pereţilor verticali de piatră
ai munţilor, coborârea cu barca pe ape repezi, saltul cu parapanta de pe vârfuri de munte,
scufundări în ape adânci, parcurgerea unor galerii pline de apă din interiorul peşterilor,
coborârea cu schiurile pe pante abrupte şi acoperite cu zăpadă gata să pornească avalanşe
etc. sunt tot atâtea activităţi asociate acestei forme de turism. Căutătorii de andrenalină pură
pot găsi în reliful din Banatul Montan destule oportunităţi de desfăşurare. Căţărarea sportivă
se poate practica cu scces în zona Băile Herculane, dar şi în Cheile Nerei şi Cheile
Caraşului. Pe Valea Cernei şi pe Valea Nerei se poate practica raftingul sau coborârea cu
67
 barca pe ape învolburate. Aventuri în costum de scafandru pot fi făcute în Dunăre, pentru a
vedea lângă Orşova ceea ce a mai rămas din insula Ada – Kaleh. Se mai pot face scufundări
în peşteri sau în Lacul Dracului, un lac carstic situat în malul stâng al Nerei. Salturi cu
parapanta se pot face atât iarna, cât şi vara, de pe vârful Muntele Mic. Escaladarea pe teren
accidentat cu autoturisme (ATV-uri) sau cu motociclete (Enduro) se poate face pe Muntele
Semenic. Speologii de la Clubul Exploratorii Reşiţa ajung la performanţe tot mai mari în
peşterile din zonă, iar parapantiştii din Caransebeş execută salturi tot mai periculoase de pe
vârfurile munţilor. Turismul de aventură prezintă interes îndeosebi pentru tinerii din ţările vest-
europene din nordul continentului.

TEMELE 11-12
PREZENTAREA ZONELOR TURISTICE DIN BANATUL MONTAN

Banatul istoric este „ţara dintre râuri”, fiind delimitat la nord de Mureş, la vest de Tisa, la sud de
Dunăre, iar la răsărit de râul Cerna şi lanţul de munţi (Munţii Godeanu şi Munţii Ţarcu) care trece prin vârful
Gugu (2291 m) şi se închide la Porţile de Fier ale Transilvaniei din Munţii Retezat. El se întinde pe o
suprafaţă de 28 526 kmp, un spaţiu comparabil cu al Belgiei, din care, astăzi, două treimi (18 966 kmp)
aparţin României, o treime, cea vestică, Serbiei (9 276 kmp), şi un mic colţ din jurul oraşului Szeged, este în
Ungaria (284 kmp).
Banatul Montan se identifică, în cea mai mare parte, cu judeţul Caraş-Severin, fiind „întregit” cu zona
Orşova - Cazanele Dunării din județul Mehedinți, având o suprafață de 9 015 kmp și o populație de 292 850
locuitori, 9 orașe și 72 de comune.
Judeţul Caraş-Severin este situat în partea de sud-vest a României, învecinându-se cu Serbia (la
sud-vest) şi judeţele Timiş, Hunedoara, Gorj şi Mehedinţi.
Cu o suprafaţă de 8520 km 2 şi o populaţie de 274 277 locuitori (2011), 8 orașe și 69 de comune,
Caraş-Severinul face parte din Regiunea de Vest a României, alături de judeţele Timiş, Arad şi Hunedoara.
Acest ţinut binecuvântat merită să fie văzut pentru munţii şi dealurile multicolore de o frumuseţe
uimitoare, cu ape curgătoare limpezi, ape termominerale tămăduitoare, lacuri naturale şi artificiale, cascade
impresionante, peşteri misterioase şi păduri neatinse încă de piciorul omului, pentru cele 4 parcuri
naţionale cu floră şi faună unice, pentru cele 8 oraşe renumite cândva (Reşiţa, Caransebeş, Anina, Băile
Herculane, Bocşa, Oraviţa, Oţelu Roşu şi Moldova Nouă), iar pe deasupra un munte cu nume de floare
(Semenic) şi un fluviu cu nume de vals (Dunărea).

Traversat de Paralela 45 şi aflat sub binefacerile reconfortante ale unei clime submediteraneene,
judeţul Caraş-Severin se distinge prin 5 zone turistice atractive:
1.Zona turistică „Semenic”, cu oraşele Reşiţa şi Bocşa;
2.Zona turistică „Aurora Banatului: Anina-Oravița-Almăj”, cu oraşele Oraviţa şi Anina;
3.Zona turistică „Scorilo: Muntele Mic – Poiana Mărului”, cu oraşele Caransebeş şi Oţelu Roşu;
4.Zona turistică „Băile Herculane”, cu renumita staţiune balneoclimaterică Băile Herculane;
5.Zona turistică „Clisura Dunării”, cu oraşele-port Moldova Nouă(Caraş-Severin) şi Orşova (Mehedinţi).

68
 ZONA TURISTICĂ SEMENIC

Zona turistică SEMENIC este „inima” turismului din Banat care cuprinde staţiunile turistice: Semenic,
Văliug-Crivaia, Trei Ape şi Secu.
Cele două oraşe din zonă, Reşiţa şi Bocşa, renumite în trecut ca importante centre industriale,
delimitează „Calea Fierului din Banat” şi renasc ca viitoare centre turistice. Municipiul Reşiţa, reşedinţa
judeţului Caraş-Severin, este amplasat la poalele Munţilor Semenic, pe cursul mijlociu al râului Bârzava, la o
altitudine de 235 m. Oraşul Bocşa, aflat la 18 km de Reşiţa - spre nord-vest, este nodul de unde se pot face
excursii spre Ocna de Fier, Dognecea şi localitatea Biniş, recunoscută prin meşterii-olari care produc
ceramică ţărănească de un deosebit gust artistic. La hotarul dintre Bocşa şi Biniş, pe o distanţă de 5 km, se
păstrează aproape intact o parte din „Drumul Roman” Lederata – Tibiscum, iar la Berzovia se pot vedea
ruinele castrului roman Berzobis.
Staţiunea turistică Semenic este situată la peste 1400 m altitudine, între vârfurile Piatra Goznei
(1447), Semenic (1446 m) şi Piatra Nedei (1437 m). Pe Semenic există 5 pârtii de schi cu grade diferite de
dificultate, prevăzute cu teleschi. De la pârtia de schi „Semenic”, cu un grad uşor de dificultate şi lungime de
300 m, la pârtia „Goznuţa” (600 m lungime), până la pârtia „Slalom uriaş” cu un nivel greu de dificultate şi o
lungime de 1200 m, turiştii au posibilităţi multiple de alegere.
Staţiunea turistică Văliug-Crivaia se întinde de-a lungul lacului Gozna şi pe versantul muntelui, la o
altitudine de 600 m. Pe malul lacului sunt 4 pontoane pentru plajă şi înot cu echipamente pentru practicarea
sporturilor nautice.
Staţiunea turistică Trei Ape se află la o altitudine de 850 m, lângă lacul de acumulare cu acelaşi
nume, unde se unesc cele trei ape: Semenic, Grădişte şi Brebu care izvorăsc din „Castelul de apă” al
Banatului - Munţii Semenic, pentru a forma izvoarele râului Timiş. Staţiunea este vestită pentru peisajele
splendide oferite în fiecare anotimp.

În această zonă, se pot vizita 10 obiective turistice deosebite prin unicitatea lor:

1. Muzeul în aer liber de locomotive cu abur din Reşiţa (1972), unde sunt expuse 16
locomotive ;
2. Muzeul Banatului Montan din Reşiţa;
3. Colecţia de mineralogie estetică a fierului „Constantin Gruiescu” de la Ocna de Fier, cu
peste 2000 de „flori de mină” culese din minele din Banat, aşa cum este macla „Gruiescu”
unică în lume ;
4. Fântâna cinetică de o frumuseţe şi creaţie tehnică unică, realizată în 1984 de cunoscutul
sculptor Constantin Lucaci, în centrul Reşiţei;
5. Furnalul şi funicularul din Reşiţa;
6. Biserica ortotoxă- translatată din centrul Reşiţei – mărturie unică a ingineriei şi tehnicii
bănăţene pentru salvare de la demolare a bisericilor din Banat;
7. Parcul Naţional „Semenic-Cheile Caraşului”, în care se pot vizita Cheile Caraşului (19 km)
între Valea Comarnicului şi localitatea Caraşova, Peştera Comarnic (6,2 km) una din cele
mai mari şi mai frumoase peşteri din Banat, vestită prin grandoara formaţiunilor stalactite şi

69
 stalagmite, Peştera Popovăţ (1,2 km), Peştera Liliecilor şi Izbucul Caraş - unic în România prin
debitul său;
8. Salba de lacuri artificiale de pe râul Bârzava: Gozna-Crivaia, Breazova-Văliug, Secu, şi
Lacul artificial de agrement Trei Ape, , Lacul crio-nival Baia Vulturilor de pe Semenic,
precum şi Lacul cu Nuferi de la Dognecea,care oferă ocazia unor plimbări în mijlocul naturi
într-un loc feeric asemenea unui„colţ de rai”;
9. Satul turistic Gărâna cunoscută mai ales prin „Festivalul Internaţional de Jazz”, ce se
desfăşoară în fiecare an, în luna iulie, în locul numit„Valea Lupului” şi Parcul de sculptură ;
10. Mănăstirea „Sfântul Ilie” de la Izvorul Tămăduitor-Bocşa Vasiova, Mănăstirea
„Acoperământul Maicii Domnului” între localităţile Brebu şi Soceni, precum şi Schitul
„Sfântul Ilie” de pe Semenic.

ZONA TURISTICĂ AURORA BANATULUI

Zona turistică AURORA BANATULUI este „perla” turismului din Banat de o frumuseţe neasemuită
încât turistul care a descoperit-o este cuprins de dorinţa unei permanente „redescoperiri”.
Triunghiul turistic Anina – Oraviţa – Bozovici găzduieşte cele mai pitoreşti şi unice locuri din Banat.
În această zonă, în anul 2002, în grota numită „Peştera cu oase”, au fost găsite cele mai vechi rămăşiţe ale
omului modern european (cu 40 000 de ani în urmă) cunoscut sub numele de „Ion de la Anina”.
Totodată, între Oraviţa şi Anina, pe site-ul de şisturile bituminoase de la Crivina, s-a descoperit
lumea împietrită a dinozaurilor de dimensiuni mici care au trăit aici. Este singurul site de acest fel din Europa
în care se poate vedea imaginea unei păduri de ferigi arborescente din Jurasic.
Tot în această zonă, este Ţara Almăjului care se impune vizitatorului cu frumuseţea sa calmă şi cu
mozaic cultural interesant şi ademenitor.
În această zonă, se pot vizita 10 obiective turistice cu frumuseţi şi priorităţi româneşti:
1. Teatrul Vechi Mihai Eminescu din Oraviţa, construit în 1817, fiind primul teatru din România şi
din estul Europei. El este o copie fidelă a teatrului „Burgtheater” din Viena, având o arhitectură
deosebită, în stilul barocului vienez. De-a lungul timpului aici au susţinut spectacole personalităţi
ca Mihai Eminescu (în calitate de sufleor), Ciprian Porumbescu, George Enescu sau Constantin
Tănase;
2. Prima cale ferată de câmpie din România Oraviţa - Iam - prin Serbia - Baziaş (1854-62,5 km)
numită şi „Calea Cărbunelui” , cu prima gară din România, construită în 1849, la Oraviţa, fiind
totodată şi prima gară în care accesul pasagerilor pe peronul situat mai sus de nivelul străzii este
cu ajutorul unui pasaj-lift;
3. Prima cale ferată de munte din România Oraviţa-Anina (1863), cu o lungime de 33,4 km şi o
diferenţă de nivel de 338 m, numită „Semmeringul Bănăţean”- prin comparaţie cu vestita cale
Semmering din Austria (1845-1854), fiind formată din 14 tunele săpate în stânca dură de
calcar şi 10 viaducte peste văile adânci;
4. Complexul mulinologic al morilor de apă cu ciutură de la Rudăria (acum localitatea Eftimie-
Murgu) cu cele 22 mori în funcţiune pe Cheile Rudăriei;
5. Puţul nr. 1 de intrare de intrare în cea mai adâncă mină (1200 m) din Anina;
6. Izbucul, peştera şi cascada Bigăr de pe Cheile Minişului la Paralela 45;

70
 7. Parcul Naţional „Cheile Nerei-Beuşniţa”, în care Cheile Nerei (22 km) sunt unice în România ca
frumuseţe şi măreţie. Traseul turistic de la Şopotul Nou la Sasca Montană este unul fantastic pe
care pot fi văzute lacurile naturale Ochiul Bei şi Lacul Dracului ce amintesc - prin variaţia de
culori - de Grotta Azzura (Capri) de pe însoritele meleaguri ale Mării Mediterane şi Cascadele
Beuşniţei;
8. Lacurile artificiale Buhui şi Mărghitaş din apropierea Aninei şi de Steierdorf, pe cursul râului
Buhui. La jumătatea distanţei dintre lacuri se află Peştera Buhui, cu o lungime de 3,1 km, prin care
trece cel mai lung râu subteran din România, apa Buhuiului străbătând-o pe mai bine de 2 km. În
1893, zona a fost declarată staţiune climaterică cu denumirea „Aurora Banatului”.
9. Avenul din Poiana Gropii, în Munţii Aninei, fiind cel mai adânc aven din România (236 m);
10. Mănăstirea ortodoxă „Călugăra” de la Ciclova Montană, Mănăstirea romano-catolică „Sfânta
Maria” de la Ciclova Română, Mănăstirea „Slatina –Nera” de la Sasca Montană şi Mănăstirea
„Almăj-Putna” de la Putna-Prigor.

ZONA TURISTICĂ SCORILO

Zona turistică SCORILO este „enigma” turismului din Banat şi cuprinde staţiunile turistice: Muntele
Mic şi Poiana Mărului. Aici există singurul Monument al Turismului (1936) din lume, la intrarea în Rusca-
Montană, cu cele mai frumoase versuri pentru un imn adevărat al turismului românesc:
În această zonă turistică, se delimitează Ţara Gugulanilor sub forma unui triunghi cu o suprafaţă de
2000 kmp, care începe de la Bucova, pe Valea Bistrei până la Caransebeş şi de aici pe Valea Timişului
până la „Poarta de Intrare” situată între Teregova şi Domaşnea. Cea de-a treia latură este convenţională şi
poate fi imaginată peste crestele vârfurilor Godeanu (2229), Ţarcu şi Gugu (2291), ultimul fiind muntele
sacru al dacilor.
Zona cuprinde cele două oraşe Caransebeş şi Oţelu Roşu, 13 comune şi 33 de sate.
Municipiul Caransebeş este cel mai important nod de comunicaţie din Banatul Montan, fiind aşezat la
încrucişarea a 4 drumuri principale care duc spre Timişoara, Orşova, Reşiţa şi Haţeg. Geografic, oraşul este
situat la confluenţa a trei ape, Timiş, Sebeş şi Bistra, la o altitudine de 280 m. Totodată se află la jumătatea
distanţei dintre Orşova şi Timişoara ( la 100 km distanţă de fiecare oraş) pe drumul european E 70. În timpul
Daciei Romane, la 6 km de actuala vatră a oraşului, se găsea castrul roman Tibiscum (Jupa - Caransebeş).
Staţiunea Poiana Mărului se află la 25 km de oraşul Oţelu Roşu (via Zăvoi) şi este aşezată într-un
cadru natural deosebit de pitoresc pe malurile râului Bistra Mărului şi ale afluenţilor acesteia: Scorilo şi Şucu,
între cotele de 500 şi 700 m altitudine.
Iarna, staţiunea Muntele Mic - aflată la altitudinea de 1531 m, oferă un peisaj mirific, încântător şi
bicolor dat de albul strălucitor al zăpezii şi verdele închis al pădurilor de brad. Pe munte se ajunge de la
Caransebeş, pe drumul asfaltat (25 km) ce trece prin Zerveşti, Turnu Ruieni şi Borlova, până la staţia
telefericului. De aici, cel mai plăcut şi sigur mod de a ajunge pe munte este telefericul, dat în folosinţă în
anul 1976, pe cel mai lung traseu din ţară (3,36 km) şi care urcă de la 773 m la 1531 m, unde sunt 3 pârtii
de schi, dintre care una iluminată pe timp de noapte..
În această zonă, se pot vizita 10 obiective turistice care înnobilează sufletul turistului:
1.Monumentul Turismului de la Rusca Montană, unic în lume;
2.Muzeul Judeţean de Etnografie şi a Regimentului de Graniţă din Caransebeş;
3.Site-ul arheologic al Castrului roman Tibiscum de la Jupa-Caransebeş;

71
 4.Drumul romanilor Dierna (Orşova)- Tibiscum (Jupa Caransebeş) –cu vestigiile castrelor romane
Tibiscum, Gaganis(Slatina Timiş) şi Ad Pannonis (Teregova) ;
5.Parcul de Sculptură Teiuş din Caransebeş, cu cele 33 de piese sculptate în lemn;
6.Monumentul „Eroilor bănăţeni” – Crucea Albă de pe Muntele Mic;
7.Parcul Naţional Retezat, doar cu o mică parte pe teritoriu judeţului Caraş-Severin; Marmura de la
Ruschiţa - un calcar cristalin de culoare albă, comparabilă cu marmura de Carara, , Pietrele lui
Scorilo de la Poiana Mărului şi Poiana de narcise de la Zerveşti;
8.Lacurile artificiale Rusca-Teregova şi Poiana Mărului;
9.Satul turistic Marga cunoscută pentru „Sărbătoarea sânzienelor” şi „Monumentul cântecului” ;
10. Mănăstirea „Piatra Scrisă” de la Armeniş, Mănăstirea „Teiuş” de la Caransebeş, Schitul „Sfântul
Ilie” de pe Muntele Mic, Schitul „Înălţarea Domnului” de la Poiana Mărului şi Biserica „Voroneţul
de Banat” (Glimboca).

ZONA TURISTICĂ BĂILE HERCULANE

Zona turistică BĂILE HERCULANE este „emblema” turismului din Banat fiind cea mai cunoscută
datorită staţiunii balneoclimaterice Băile Herculane cu renume european şi a Parcului Naţional „Domogled-
Valea Cernei”.
Băile Herculane este cea mai veche staţiune din România, fiind atestată documentar în anul 153.
Actul de atestare a staţiunii îl reprezintă o inscripţie gravată pe un altar de calcar alb şi care se află
acum la Muzeul Staţiunii. În cei peste 1855 de ani ai săi, staţiunea a avut momente de vârf şi de decădere.
De aproape două milenii, staţiunea Băile Herculane de pe râul Cerna duce lumii faima izvoarelor sale
termale şi a eroului Hercule.
Deşi se află la altitudinea de 168 m, în Băile Herculane se respiră aer ionizat ca la 1500-2000 de
metri, comparabil cu cel din Alpii elveţieni din staţiunea Davos sau cu aerul de la cascada Niagara. Acest aer
ionizat negativ (între 2000 şi 6400 de ioni negativi pe cm 2) este generat de cele 20 de izvoare termominerale,
de cascadele Cernei dar mai ales de pădurea de fag, de pin negru şi vegetaţia de ferigă din zonă.
Staţiunea Băile Herculane a fost vizitată de-a lungul timpului de mari personalităţi, între care împăratul
Iosif al II-lea, împăratul Francisc I şi împărăteasa Charlotte, împăratul Franz Iosef şi împărăteasa Elisabeta,
Carol I al României sau scriitori români ca:

În această zonă, se pot vizita 10 obiective turistice de mare atractivitate:

1. Centrul istoric al staţiunii Băile Herculane cu Statuia lui Hercule;

2. Muzeul Staţiunii „Nicolae Cerna” din fosta clădire a Cazinoului;
3. Băile romane de la Hotelul Roman din staţiunea Băile Herculane;
4. Drumul romanilor Dierna (Orşova)- Tibiscum (Jupa Caransebeş) cu vestigiile castrului roman, Ad
Mediam, la Mehadia. Denumirea vine de la faptul că era aşezat la jumătatea drumului dintre Drobeta
(Turnu Severin) şi Tibiscum (Caransebeş-Jupa).
5. Gara în stil baroc a staţiunii Băile Herculane;
6. Sfinxul bănăţean din Topleţ, stânca al cărei profil se aseamănă cu celebru sfix egiptean;
7. Parcul Naţional „Domogled-Valea Cernei” unde se găsesc: Peştera lui Adam (160m) cu stalactite
şi stalagmite flexibile, unice în lume, Grota Haiducilor (143 m) cu urme din paleolitic, Peştera cu

72
 Aburi (14 m) din care ies aburi fierbinţi la 52-56 0, Cheile Corcoaiei (300 m), sub forma unui tunel şi
Pinul Negru din Banat din Rezervaţia Domogled, cu coroana sub formă de umbrelă;
8. Lacurile artificiale Iovanu şi Prisaca şi cele „Şapte Izvoare Calde”;
9. Arborii seculari din Parcul Central Dendrologic al Staţiunii: Welligtonia Gigantea şi Tisa de peste
100 de ani plasaţi în faţa fostei clădiri a Cazinoului din Băile Herculane.
10. Biserica romano-catolică şi Biserica ortodoxă-română aflate la cele două extreme ale Centrului
istoric al staţiunii Băile Herculane, precum şi Biserica catolică „Neprihănita Zămislire” de la
Orşova,respectiv Mănăstirea de la Băile Herculane şi Mănăstirea „Sfânta Ana” de la Orşova,

ZONA TURISTICĂ CLISURA DUNĂRII

Zona turistică CLISURA DUNĂRII este „vestitorul” turismului din Banat şi cuprinde cel mai lung şi mai
frumos defileu din Europa –Defileul Dunării (144 km), de la Baziaş şi până la barajul Lacului de acumulare
„Porţile de Fier” (Gura Văii), construit în perioada 1964-1971.
După ce îşi adună apele din 6 ţări (Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croaţia şi Serbia) şi trece
prin 4 capitale (Viena, Bratislava, Budapesta şi Belgrad), dornică de a povesti tot ceea ce a văzut, fluviul
Dunărea intră în ţară pe teritoriul judeţului Caraş-Severin, la Baziaş, şi parcurge 60 de km în judeţ la hotarul
cu Serbia, pentru a-şi continua drumul prin Banatul Montan (120 km) spre Orşova, formând defileul care
îi poartă numele.
Acest ţinut de un farmec aparte, delimitat la vest de râul Nera şi la est de Cazanele Dunării, este numit
de localnici „Clisura Dunării”.
Zona cuprinde cele două oraşe-port, Moldova Nouă şi Orşova, şi se întinde în vest până la punctul
de trecere a frontierei România - Serbia, de la Naidăş.
Apele fluviului au săpat în granit şi calcar acest spectaculos defileu cu bazine depresionare şi sectoare
înguste care se succed. Astfel, imediat după localitatea Coronini, malurile fluviul se apropie foarte mult, la
500 m, iar pereţii laterali se ridică la peste 100 m. În dreptul Munţilor Almăjului, în apropierea localităţii
Dubova, sunt Cazanele Mari unde lăţimea Dunării ajunge la 200-250 m, iar pereţii ce o străjuiesc depăşesc
200 m în înălţime. După Dubova, Dunărea curge prin Cazanele Mici pe o lungime de aprox. 5 km. Peisajul
este fascinant pe tot acest parcurs, iar zona Cazanelor Dunării a fost declarată monument unic al naturii în
Europa
Dacă se vizitează zona, fie cu maşina, fie cu vaporul, sunt 10 obiective turistice minunate de văzut:
1. Stânca Baba Caia de la Coronini cu legendele sale ţesute de-a lungul timpului;
2. Statuia lui Decebal din Golful Mraconia, cea mai înaltă sculptură în stâncă din Europa (40 m);
3.Cazanele Mari şi Cazanele Mici ale Dunării (judeţul Mehedinţi);
4. Vestigii medievale: „Cetatea Tricule” de la Sviniţa (judeţul Mehedinţi)şi „Cetatea Cula” de la Coronini;
5. Vestigiile „Villae Rustica” şi muzeul sătesc de la Gornea – Sicheviţa;
6. Tabula Traiana de pe malul sârbesc la ieşirea fluviului din Cazane, ca mărturie a drumurilor romane
construite în timpul împăraţilor Tiberius, Domiţian şi Traian;
7.Parcul Natural „Porţile de Fier” unde se găsesc: Peştera „Gaura cu Muscă”, Peştera „Gaura
Ghindiei” cu fragmente de artă rupestă, din paleolitic şi neolitic, Peştera Ponicova, Peştera

73
 Veterani despre care se spune că a fost sactuarul celui mai important zeu al dacilor Zamolxis,
Microdelta Balta Nerei la vărsarea în Dunăre şi Râpa cu lăstuni de la Pojejena;
8. Lacul de acumulare Porţile de Fier, care se întinde pe fluviul Dunărea în sudul Banatului Montan. A
fost construit între anii 1964-1971, în colaborare cu Serbia (Yugoslavia de atunci), având adâncimea
maximă de 60 m la Cazanele Dunării;
9. Rezervaţia botanică şi forestieră Valea Mare de lângă Moldova Nouă cu specii floristice
mediteraneene şi submediteraneene unice precum iedera albă, teiul alb, păducelul negru, ghimpele
şi Daphne laurela;
10. Mănăstirea ortodoxă sârbă „Sfântul Sava” de la Baziaş, Mănăstirea „Mraconia” de la Dubova
(Mehedinţi), Mănăstirea „Sfânta Ana” de la Orşova (Mehedinţi) şi Biserica „Sf. Arhangheli” ,
monument de arhitectură şi pictură bisericească bizantină de la Berzasca.

74