Evoluția profesiei contabile

Profesia contabilă din România are o istorie de aproape 100 de ani (mai exact, 98 de
ani
în 2019). În tot acest interval a cunoscut o serie se transformări sub influența variabilității
unor factori politici, legislativi, economici, socio-culturali, tehnologici. În prezent profesia
contabilă din România (dar nu numai) este, din nou, în fața unor schimbări profunde,
catalizate în principal de evoluțiile tehnologice.
Pe acest fundal, studiul modului în care profesia contabilă din România evoluează și va
evolua sub impactul acestor tendințe, modul în care se încadrează această evoluție în
tendințele manifeste pe plan mondial constituie, în opinia noastră, o temă de actualitate.

Organismul care se auto-proclamă gestionarul profesiei contabile în România este

CECCAR. Acest organism are ca membri două categorii de profesioniști: contabili autorizați
și experți contabili. În 1999 a apărut în cadrul profesiei contabile din România un nou
organism profesional, Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR), și o nouă
categorie de profesioniști contabili, auditorii.
În anul 2007 s-a produs o nouă segmentare a profesiei contabile din România, astfel
apărând Camera Consultanților Fiscali (CCF) și o nouă profesie liberală, în cadrul profesiei
contabile, cea de consultant fiscal. Fiecare dintre aceste segmentări a produs tensiuni și
conflicte între organizațiile nou-apărute și CECCAR. ”Securea războiului” a fost îngropată
treptat și cele trei organisme profesionale CAFR, CECCAR și CCF au semnat mai multe
acorduri bilaterale pentru recunoașterea reciprocă a cursurilor de pregătire profesională
continuă.
În România aceasta se face într-o proporție dominantă de către stat, prin anumite
entități ale sale. În ultimii ani, însă, organizațiile profesionale au un rol tot mai activ în acest
proces. Pe măsură ce acestea se vor consolida este de așteptat (și de dorit) ca dozajul între
auto-reglementare și reglementarea guvernamentală a profesiei contabile să devină unul mai
echilibrat.
Rolul profesiei contabile și a profesioniștilor contabil în context românesc a fost
ultima
piesă în circumscrierea exactă a profesiei contabile. La nivel general, profesioniștii contabili
contribuie la crearea de valoare în organizații și comunități, respectiv la stabilitatea
economică, iar profesioniștii contabili din mediul academic au un rol deosebit în formarea
inițială și continuă a tinerei generații de profesioniști contabili.

Organismele internaționale în domeniul profesiei contabile au, în esență, cam aceleași

obiective. Instrumentele, acțiunile concrete, impactul
diferă, însă, de la o organizație la alta. În general, putem vorbi despre organizații care se
transformă în ”tribune”, ”forumuri” pentru schimbul de idei și cunoștințe și despre organizații
care dezvoltă și își propun implementarea anumitor standarde la nivel regional sau global. În
cadrul acestor organizații, din România, sunt implicate, de regulă, atât Corpul Experților
Contabili și Contabililor Autorizați, cât și Camera Auditorilor Financiari.
Evoluția doctrinei și organizării profesiei contabile la nivel internațional în ultimii 30-
40 de ani au fost jalonate de organizațiile profesionale regionale și internaționale și de
reglementările emise de către acestea. Cea mai importantă, prin impactul său, a fost IFAC,
care a acordat sprijin, asistență, orientare, îndrumare organismelor profesionale locale, pentru
dezvoltarea și consolidarea profesiei contabile.

Importanţa contabilităţii în economia modernă este evidentă. Aşa se face că organisme

din Uniunea Europeană şi de pretutindeni se ocupă de organizarea şi funcţionarea
contabilităţii ca o componentă fundamentală a afacerilor.
Profesionistul contabil este definit ca fiind specialistul care a absolvit intru-un stat
membru cel mai inalt nivel de pregătire si formare cerut in acea țară pentru activitatea de
profesionist contabil și care are acces fără restrucții la toate serviciile și activitățile component
ale profesiei contabile, inclusiv, odata autorizat, la activitatea de audit statutar.
Acesti profesionisti contabili au studii universitare, un stagiu practic de cel putin trei
ani si au sustinut si promovat un test de aptitudini, iar calitatea profesionala obtinuta are
diferite denumiri, dar cu continut echivalent, cele mai des intalnite fiind cea de "expert
contabil" (mai frecvent in tarile latino-continentale), "chartered accountant" ( in zona anglo-
saxona), "contabil public autorizat" CPA in Statele Unite etc.
Profesia contabila se distinge de celelalte profesii, intre altele, prin asumarea
responsabilitatii fata de interesul public, respectiv fata de toate partile interesate in activitatile
desfasurate de intreprindere: actionari, salariati, furnizori-creditori, banci, buget, investitori,
stat si organismele sale, salariati, public etc.
Daca in piata serviciilor orice alt profesionist presteaza servicii pentru un client
determinat si care este, in general, consumatorul final al serviciului respectiv, profesionistul
contabil, fie ca elaboreaza, fie ca auditeaza situatiile financiare ale intreprinderii se adreseaza
unui numar mai mare de utilizatori (consumatori) ale caror interese pot diferi de cele ale
contactorului dar care trebuie aparate.
Regulile contabile ca si profesionistii contabili sunt indispensabile bunului mers al
economiei. Avem in vedere masurarea activitatilor economice, intocmirea bugetelor ,
impartirea roadelor activitatilor economice intre proprietari si angajati, intre muncasi capital.
Rolul social al profesionistului contabil e dovedit de ponderea insemnata pe
care o are in activitatile salariale si de stabilire a veniturilor tuturor membrilor societatii ,
precum si prin calitatea serviciilor prestate, care poate avea un impact asupra vietii cetatenilor
unei tari. Toti profesionsitii contabili au misiunea de a actiona peste tot in interes public, iar
aceasta misiune trebuie indeplinita indiferent de locul in care isi desfasoara activitatea : in
institutii, in afaceri, in educatie sau in practica libera.

Toate evenimentele din viata unei intreprinderi trec prin mana profesionsitului
contabil , ei sunt implicati in toate domeniile vietii economice si sociale , ei lucreaza in firme
mari , mijlocii, mici sau ca practicienti individuali , in intreprinderi comerciale, industrie ,
ong, in sector public si alte institutii si se vede ca prin calitatea prestatiilor acestora efectele
se rasfrang asupra vietii sociale
Situatiile financiare constituie cea mai buna carte de vizita a unei intreprinderi
iar profesionsitul contabil este artizanul acestei intreprinderi.

ROLUL PROFESIEI CONTABILE

Profesia contabilă se distinge de celelalte profesii, între altele, prin asumarea

responsabilităţii faţă de interesul public, respectiv faţă de toate părţile interesate în activităţile
desfăşurate de întreprindere: acţionari, salariaţi, furnizori-creditori, bănci, buget, investitori,
stat şi organismele sale, salariaţi, public etc.
Dacă în piaţa serviciilor orice alt profesionist prestează servicii pentru un client
determinat şi care este, în general, consumatorul final al serviciului respectiv, profesionistul
contabil , fie că elaborează, fie că auditează situaţiile financiare ale întreprinderii se adresează
unui număr mai mare de utilizatori (consumatori) ale căror interese pot diferi de cele ale
contactorului dar care trebuie apărate.
 Federatia Internationala a Contabililor (IFAC) s-a infiintat in anul 1977 cu 63 de
membri fondatori din 51 de tari. Astazi cuprinde 164 de organizatii membre si asociate din
119 tari, reprezentand peste 2,5 milioane de specialisti.
IFAC este organizatia globala pentru profesia contabila care acopera toate sectoarele si
toate specializarile proesiei: contabilitate de afaceri, consultanta fiscala, audit, tehnologia
informatiei, insolvabiliate.
IFAC are misiunea de a intarii profesia contabila capabila sa contribuie la dezvoltarea
economiilor internationale prin promovarea aderarii la standardele profesionale de inalta
calitate.
IFAC colaboreaza cu alte organizatii si normalizatori internationali precum
Organizatia Internationala a Comisiilor Titlurilor de Valori, Comitetul Basel rivind
supravegherea Bancara, Asociatia Internationala de Supraveghere a Sistemului de Asigurari si
Banca Mondiala. IFAC elaboreaza standardele, cu aplicabilitate la nivel global, in domeniile:
educatie, etica, calitatea serviciilor, audit, contabilitate publica .

Organismul profesional solicitant, pentru a devenii membru IFAC, trebuie:

 sa contribuie sau sa participe la procesul de normalizare profesionala

 sa fie solvabil financiar si operational
 sa fie recunsocut printr-o lege, fie prin consens general ca fiind un organism
national profesional major care isi desfasoara activitatea in jurisdictie
 sa aiba o structura operationala interna care furnizeaza sprijin si reglementari
pentru membrii sai
 sa se oblige sa participe in ifac si sa romoveze importanta ifac si a programelor,
activitatilor si hotararilor luate de iasb
 sa furnizeze standarde si orientari privind comportamentul si practicile
profesionale persoanelor carora li s-a acordat o functie
 sa demonstreze ca acorda o atentie deosebita atunci cand isi selectioneaza
membrii

Organizatiile regionale reprezinta profesia din regiunea respectiva in fata organismelor

guvernamentale si de dezvoltare din acea regiune si, in anumite cazuri,in fata organizatiilor
internationale care sunt importante din punct de vedere regional.
 Pentru a fi recunoscuta de catre IFAC organizatia regionala trebuie sa demonstreze ca:
 va sbuscrie obiectivelor ifac si va fi de acord sa promoveze activ aceste
obiective, si se va asigura ca prin intermediul propriilor organisme membre sunt promovate in
regiune reglementarile si standardele ifac si iasc;
 are ca obiectiv dezvoltarea si intarirea unei profesii contabile pe baza larga in
regiunea respectiva;
 constituie o regiune de tari definita corespunzator si care este general
reprezentativa pentru profesia contabila;
 contine un numar suficient de organisme contabile care sunt deja membre ale
IFAC.
Principalele organnizatii si grupari regionale care functioneaza in Europa sunt:

Federatia Expertilor Contabil Europeni(FEE) este o organizatie recunoscuta de IFAC

care gestioneaza profesia contabila la nivelul Uniunii Europene. Cuprinde organisme
profesionale, admise conform principiului de tara, din cele 27 de tari membre ale Uniunii
Europene. CECCAR este membru FEE din anul 1996. FEE are ca obiectiv intarirea profesiei
contabile la nivelul Uniunii Europene si aplicare standardelor internationale in domeniul
contabilitatii si auditului.
Organizatia regionala si IFAC isi asuma anumite angajamente si responsabilitati
reciproce.
Organizatiei regioanalize i se va cere:
 sa asiste ifac in relatiile si comunicarea cu organismele membre
 sa furnizeze periodic secretariatului ifac rapoarte de activitate
 sa contnue sa sustina activ ifac si sa asigure diseminarea pe scara larga a
reglementarilor tehnice
 sa furnizeze informatii si sa participe la activitatile tehnice ifac
 sa pemita presedintelui ifac sau reprezentantului sau sa participe la intalnirile
consiliului
 sa mentina o comunicare directa, adecvata cu alte organizatii regionale
recunsocute
 sa informeze secretariatului ifac despre orice schimbari propuse in constitutia
sau in randul membrilor organizatiei regionale

IFAC va trebui:
  sa se sfatuiasca si sa se consulte cu organizatia regionala asupra oricaror
modificari propuse pentru constututia ifac si privind orice modofocari in randul membrilor
 sa furnizeze vorbitori sau alti reprezentanti la conferinte regionale si seminarii
pentru a promova coeziunea ifac si organizatia regionala
Gruparea regionala pentru a fi recunoscuta IFAC trebuie sa demonstreze ca:
-exista o grupare sau o organizatie infiintata si sustinuta
-gruparea sustine obiectivele si reglemetarile IFAC si IASB
-gruparea are potential sa indeplineasca eventual criteriile pentru recunoasterea
oficiala de catre IFAC.

Pentru ca un organism profesional dintr-o tara sa devina membru FEE este necesar:

 sa nu fie organism guvernamental;

 sa fie un organism stabil in cadrul profesiei contabile;
 sa fie recunoscut prin lege sau prin consens general;
 sa provina dintr-o tara europeana.

Organisme membre FEE:

 Federatia Expertilor Contabili Francofoni (FIDEF);

 Federatia Expertilor Contabili Mediteranieni (FCM);
 Comitetul de Integrare Latina Europa-America (CILEA);
 Parteneriatul Sud-Est European pentru Dezvoltarea Contabilitatii (SEEPAD).

Sistemul de supraveghere publica trebuie sa aiba o finantare sigura si libera de orice

influenta negativa a auditorilor statutari sau a firmelor de audit.
Interesul public este afectat ori de cate ori profesia contabila este excesiv reglementata,
aceasta impiedicand competitia si concureanta, sau cand reglementarea este discriminatorie
sau netransparenta.

Sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX reprezintă cristalizarea relaţiilor

capitaliste în România. Structurarea instituţiilor statului şi dezvoltarea societăţilor comerciale
impuneau organizarea unui sistem de contabilitate atât la nivel de întreprindere, cât şi la nivel
de administraţie publică. Din cauza inexistenţei unui cadru legal, cei care se ocupau cu ţinerea
registrelor şi cu înregistrarea şi prelucrarea datelor contabile erau, de cele mai multe ori,
persoane necalificate. Necesitatea numirii unor persoane competente care să se ocupe în
special cu efectuarea expertizelor judiciare a grăbit procesul de cristalizare şi de organizare a
profesiei contabile.

Înfiinţarea Corpului

În anul 1888, un grup de absolvenţi ai şcolilor comerciale, în majoritate funcţionari

superiori ai Băncii Naţionale a României, înfiinţează Cercul Absolvenţilor Şcoalelor
Comerciale şi Financiare, al cărui preşedinte este ales profesorul Theodor Ştefănescu. Scopul
declarat al Cercului era de “organizare şi legiferare a unei asociaţii de experţi contabili”.

În anul 1898, Cercul absolvenţilor se transformă în Asociaţia Absolvenţilor Şcoalelor

Superioare de Comerţ, sub preşedinţia aceluiaşi Theodor Ştefănescu şi avându-l ca secretar pe
domnul Nicolae Butculescu.

După trei ani, la 22 aprilie 1901, cei mai reprezentativi absolvenţi ai şcolilor de comerţ
din toată ţara se reunesc în Capitală, unde, în saloanele societăţii Liedertafel, aniversează
împlinirea a 30 de ani de activitate profesorală a lui Theodor Ştefănescu şi retragerea acestuia
la pensie. Aici se reiau discuţiile despre reglementarea profesiei contabile şi despre paşii de
întreprins în acest sens. Astfel încât, în acelaşi an, este înaintat un memoriu preşedintelui
Camerei de Comerţ din Bucureşti în care se solicită reglementarea exerciţiului de expertiză, în
materie de contabilitate, de pe lângă tribunalele din ţară. Din păcate, Camera de Comerţ,
discutând acest memoriu, nu a găsit cu cale să facă niciun demers spre realizarea cerinţelor
exprimate.

În anul 1906, pe 29 octombrie, cu ocazia Expoziţiei naţionale din Parcul Carol I,

profesorul Spiridon Iacobescu organizează cel dintâi Congres al Asociaţiei Absolvenţilor
Şcoalelor Superioare de Comerţ, unde ca prim punct din program figura “necesitatea
legiferării profesiei de contabil”, dar mai ales stăvilirea erorii grave ce se comitea prin
încredinţarea expertizelor de natură contabilă persoanelor cu totul străine de această profesie.
 Din oarecare ambiţii personale, se produce o dezbinare în sânul acestei asociaţii şi, în
anul 1907, o parte din membrii săi înfiinţează Uniunea Absolvenţilor Şcoalelor Comerciale,
sub preşedinţia lui I.Şt. Rasidescu.

În aprilie 1910, cele două organizaţii ale absolvenţilor se unesc, sub denumirea de
Corpul Absolvenţilor Şcolilor Superioare de Comerţ, avându-i ca preşedinte pe Nicolae
Butculescu, subadministratorul Casei Regale, şi ca vicepreşedinţi pe Vasile M. Ioachim,
director la Societatea Gospodăriile Ţărăneşti, şi pe Nicolae Arghir, director la Ministerul
Refacerei şi Aprovizionărei. Dar va trebui să treacă şase ani până când Corpul absolvenţilor
va căpăta personalitate juridică, prin Legea din 17 februarie 1916.

Izbucnirea Primului Război Mondial a făcut ca din 1914 până în 1918 mişcarea
absolvenţilor şcolilor de comerţ să fie stânjenită, fiind reluată abia după terminarea războiului.

În anul 1918 se constituie Cercul de Studii Comerciale şi, în urma apelului domnului
Nicolae Butculescu, comercianţii din toată ţara îşi strâng rândurile, iar lupta pentru
constituirea unui Corp al contabililor se reia cu şi mai mare perseverenţă.

Pe 5 mai 1919, Cercul de Studii Comerciale îşi inaugurează activitatea, în Palatul

Camerei de Comerţ, prin conferinţa organizată de Petru Drăgănescu-Brateş având drept
subiect “chestiunea experţilor contabili din România”.

Strădaniile înaintaşilor noştri de a-şi vedea înfiinţat Corpul contabililor continuă pe

toată perioada anilor 1919-1921.

După mai multe discuţii contradictorii asupra acestei chestiuni şi pentru a se da o

formă practică şi mai uşor realizabilă acestui deziderat, domnii Vasile M. Ioachim şi Petru
Drăgănescu-Brateş au redactat un proiect pentru organizarea unui Corp de experţi contabili,
care a fost prezentat Cercului de Studii Comerciale spre studiere. În urma propunerii
domnului Butculescu, proiectul a fost completat şi cu reglementarea profesiei de contabil în
general, nu numai a experţilor contabili.

În iulie 1920, proiectul cu modificările ce îi fuseseră aduse a fost înmânat personal

domnului Grigore Trancu-Iaşi, ministrul muncii, cu rugămintea de a-l însuşi pe seama
ministerului Domniei sale. Aşa se face că preşedintele Comisiei a 9-a, domnul D.R.
Ioaniţescu, şi-a luat sarcina de a fi raportorul legii în Cameră; a redactat raportul, a obţinut
aprobarea să fie luat în discuţie de urgenţă, fără să treacă prin secţiuni, şi astfel proiectul a
fost votat de Camera Deputaţilor în şedinţa din 18 iunie 1921, iar în şedinţa din 1 iulie 1921
a avut loc votarea sa şi la Senat.

În sfârşit, la 13 iulie 1921, regele Ferdinand a aprobat legea, prin Decretul Regal nr.
3.036, textul fiind contrasemnat şi de Grigore Trancu-Iaşi, în calitate de ministru al muncii şi
ocrotirilor sociale. Legea a fost publicată apoi în Monitorul Oficial nr. 80 din 15 iulie 1921.

Sub acest titlu revista “Le Commerce” din Paris scrie: “După mai bine de 40 de ani de
muncă covârşitoare, camerile de comerţ şi chiar câţiva parlamentari cer reglementarea
profesiunei de expert-contabil.

Până acum, nimic nu s-a făcut în Franţa; în celelalte ţări, ca Anglia, Italia, Germania,
există societăţi de contabili oficial recunoscute şi profesiunea de expert-contabil este
reglementată. La rândul său, România vine, printr-o lege din 13 iulie trecut, şi creează Corpul
Contabililor Autorizaţi şi Experţilor Contabili”.

Data de 29 octombrie 1921 constituie, pentru cea de-a doua etapă a mişcării
profesioniştilor contabili din România, cea mai însemnată zi. În această zi, în prezenţa a peste
400 de membri, s-a făcut primul pas pentru aplicarea Legii Corpului, prin alegerea
Comitetului celei dintâi secţiuni din ţară, Secţiunea Ilfov, compus din următoarele persoane:
C.D. Staicovici – preşedinte, V.M. Ioachim, N. Arghir, P. Drăgănescu-Brateş, Gh. Leonte,
T.A. Teodoru şi D. Constantinescu – membri. În acea perioadă, ceea ce noi numim astăzi
filiale se numeau secţiuni, iar Secţiunea Ilfov includea şi Bucureştii.

La scurt timp s-a constituit filiala din Prahova şi apoi altele, astfel încât la sfârşitul
anului 1921 erau deja formate 42 de secţiuni, cu un număr total de aproape 3.000 de membri.

În ziua de 6 noiembrie 1921 a avut loc solemnitatea constituirii primului Consiliu

Superior al Corpului. Au fost prezenţi domnii G. Eremia – director la Banca Naţională, S.
Cihoski – rectorul Academiei de Înalte Studii Comerciale, E. Ionescu – vicepreşedinte al
Camerei de Comerţ, N. Butculescu – preşedintele Corpului Absolvenţilor Şcolilor Superioare
de Comerţ, E. Paşcanu – director al Şcolii Superioare de Comerţ, C.D. Staicovici –
preşedintele Secţiunii Ilfov a Corpului Contabililor Autorizaţi şi Experţilor Contabili, şi
domnii D. Contantinescu, P. Drăgănescu-Brateş şi Gh. Leonte – ca delegaţi ai acestui Corp. A
asistat şi ministrul muncii, Gr. Trancu-Iaşi. Procedându-se la vot, s-a ales în unanimitate
Biroul Permanent al Consiliului Superior.

În anul 1923, cu ocazia alegerii noului Consiliu Superior al Corpului, componenţa

Biroului Permanent a rămas neschimbată, cu o singură excepţie – domnul Petru Drăgănescu-
Brateş a fost ales secretar general în locul domnului Gheorghe Leonte.

Timp de 10 ani, această componenţă a Biroului Permanent a rămas neschimbată,

membrii săi fiind realeşi de fiecare dată la alegerile din 1925, 1927, 1929 şi 1931.

Abia la alegerile din 1933 intervine o mică modificare în componenţa Biroului

Permanent, de fapt o completare, prin înfiinţarea unei funcţii noi – cea de prodecan, care îi
revine domnului prof. univ. Spiridon Iacobescu. Acum, la 12 ani de la primele alegeri,
componenţa Biroului Permanent arăta astfel:

Grigore Trancu-Iaşi – preşedinte de onoare

Nicolae Butculescu – preşedinte, cu titlul de decan al Corpului
Spiridon Iacobescu, prof. univ. – prodecan
Petru Drăgănescu-Brateş – secretar general
Vasile M. Ioachim – director

În această componenţă Biroul Permanent avea să-şi desfăşoare activitatea până în

1939, fiind reales şi în 1935, şi în 1937.

În toată această perioadă, numărul secţiunilor înfiinţate, precum şi numărul membrilor

Corpului au crescut constant. Anual, Consiliul Superior prezenta o situaţie privind numărul şi
structura membrilor săi pe secţiuni. Astfel, în anul 1926, Corpul avea constituite 56 de
secţiuni şi era alcătuit din 6.565 de specialişti, din care 1.932 experţi contabili, 4.076 contabili
autorizaţi şi 557 contabili stagiari. Patru ani mai târziu, în anul 1930, asistăm la o creştere
spectaculoasă, existând 62 de secţiuni judeţene şi 11.130 de membri, din care 2.302 experţi
contabili, 7.468 contabili autorizaţi şi 1.360 contabili stagiari. Perioada de vârf în ceea ce
priveşte organizarea în teritoriu şi numărul de membri s-a înregistrat în intervalul 1938-1939.
Atunci, Corpul dispunea de 70 de secţiuni, iar numărul membrilor ajunsese la aproape 15.000.

Pe data de 5 noiembrie 1939, domnul Nicolae Butculescu demisionează din funcţia de

decan al Corpului, funcţie pe care a deţinut-o timp de 18 ani. La propunerea sa, în locul lui a
fost ales domnul profesor Spiridon Iacobescu, care devine astfel al doilea decan al Corpului.
Domnul Nicolae Butculescu este ales decan de onoare al Corpului, funcţie special creată
pentru a omagia astfel activitatea şi rolul său în crearea şi dezvoltarea Corpului.

Al Doilea Război Mondial a avut consecinţe nefaste şi pentru ţara noastră, iar pentru
Corpul contabililor, dar şi pentru profesia contabilă în general a reprezentat începutul
declinului.

Instaurarea regimului militar, îngrădirea unor drepturi cetăţeneşti, precum şi

concentrările masive au făcut aproape imposibilă ţinerea de alegeri, astfel încât consiliile
secţiilor, precum şi Consiliul Superior al Corpului au fost înlocuite prin comisii interimare de
conducere, numite prin decizii ministeriale.

Deoarece mandatele consiliilor secţiunilor Corpului au expirat la 31 decembrie 1939,

iar majoritatea membrilor Corpului au fost concentraţi şi nu au putut participa la alegeri,
Ministerul Muncii, sub semnătura domnului Mihai Ralea, titularul postului de ministru, a emis
Decizia nr. 70.988 din 16 ianuarie 1940, prin care sunt numite comisiile interimare de
conducere ale secţiunilor Corpului.

Dar numirile prin decizii ministeriale nu se opresc doar la nivelul secţiilor teritoriale,
ci se răsfrâng şi asupra conducerii Consiliului Superior al Corpului. Astfel, prin Decizia
Ministerului Muncii nr. 95.080, în data de 25 martie 1941, în prezenţa domnului general
Voiculescu, subsecretar de stat, are loc numirea unei comisii interimare a Consiliului Superior
al Corpului, care îşi va alege Biroul Permanent în următoarea componenţă:

Spiridon Iacobescu, prof. – decan

Ion Evian, prof. – prodecan
Ion Popescu-Severin – secretar general
 În data de 20 martie 1941, din iniţiativa ministrului N. Dragomir, s-a constituit un
Corp special de experţi contabili pe lângă Ministerul Coordonării, în vederea aplicării politicii
de control şi de îndrumare a preţurilor. În acest Corp au fost numiţi 30 de experţi dintre
personalităţile cele mai distinse ale Corpului.

Din cauza pierderilor de teritorii, numărul membrilor Corpului pe care se putea conta
s-a redus semnificativ începând cu anul 1939, patrimoniile secţiilor Corpului din teritoriile
ocupate au fost puse sub sechestru, iar situaţia arhivelor era mai mult decât incertă. În
teritoriile ocupate, situaţia secţiunilor Corpului era dramatică, despre multe dintre ele
neştiindu-se nimic. Periodic, conducerea Consiliului Superior dădea anunţuri, mai ales prin
revista Corpului.

După numai patru luni de la instalarea comisiei interimare a Consiliului Superior, pe

data de 19 iulie 1941, prin Decizia Ministerului Muncii nr. 59.316 a fost numită o nouă
comisia interimară, care a decis următoarea componenţă a Biroului Permanent:

Gheorghe Badea, director general al Direcţiei Alcoolului – decan

Cezar Miron, prof. univ. – prodecan
Nicolae Tripcovici – secretar general
Constantin Pristăvescu – director

Deoarece comisiile interimare ale Consiliului Superior şi ale Secţiunii Ilfov numite în
1941 au demisionat, prin Decizia Ministerului Muncii publicată în Monitorul Oficial nr. 205
din 2 septembrie 1943 a fost numită o altă comisie interimară a Secţiunii Ilfov, precum şi cea
a Consiliului Superior. Biroul Permanent al Corpului astfel numit avea următoarea
componenţă:

Ion Evian, prof. – decan

Ion Popescu-Severin – secretar general
Constantin Pristăvescu – director

După instaurarea regimului comunist, libera iniţiativă este înlocuită de economia

dirijată, lucru care se răsfrânge, inevitabil, şi asupra profesiei contabile, o profesie liberală
prin excelenţă.
 În anul 1947 s-a înfiinţat Consiliul permanent al normării contabilităţii, iar Ministerul
Finanţelor va coordona de acum înainte întreaga metodologie a normării contabile.

În anul 1948 are loc naţionalizarea principalelor mijloace de producţie, astfel încât
centralizarea tuturor comenzilor economice devine operantă sută la sută. În aceste condiţii,
existenţa unui Corp al contabililor independenţi devenea aproape imposibilă.

Într-adevăr, peste numai trei ani, în urma Hotărârii Consiliului de Miniştri (condus de
dr. Petru Groza) nr. 201 din 8 martie 1951, Marea Adunare Naţională (sub preşedinţia lui C.I.
Parhon) emite Decretul nr. 40 din 10 martie 1951, prin care se desfiinţează Corpul
Contabililor Autorizaţi şi Experţilor Contabili.

La 13 iulie 1921, regele Ferdinand I al României a aprobat legea, prin Decretul Regal
nr. 3.063, textul fiind contrasemnat și de Grigore Trancu-Iași, în calitate de ministru al muncii
și ocrotirilor sociale. Legea a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 80 din 15 iulie 1921.
Astfel a luat ființă Corpul Contabililor Autorizați și Experților Contabili.

După instaurarea regimului comunist, libera inițiativă a fost înlocuită de economia

dirijată, lucru care s-a răsfrânt, inevitabil, și asupra profesiei contabile, o profesie liberală prin
excelență. În anul 1947 s-a înființat Consiliul permanent al normării contabilității, iar
Ministerul Finanțelor va coordona de acum înainte întreaga metodologie a normării contabile.

În anul 1948 are loc naționalizarea principalelor mijloace de producție, astfel încât
centralizarea tuturor comenzilor economice devine operantă sută la sută. În aceste condiții,
existența unui Corp al contabililor independenți devenea aproape imposibilă.

Peste numai trei ani, în urma Hotărârii Consiliului de Miniștri (condus de dr. Petru
Groza) nr. 201 din 8 martie 1951, Marea Adunare Națională (sub președinția lui Constantin
Ion Parhon) emite Decretul nr. 40 din 10 martie 1951, prin care se desființează Corpul
Contabililor Autorizați și Experților Contabili.

Imediat după înlăturarea regimului comunist, în anul 1992, a fost înființată asociația
Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, președinte fiind Gheorghe
Butnariu. În anul 1994, în timpul mandatului ministrului finanțelor din acea perioadă, prof.
univ. dr. Florin Georgescu, în baza Ordonanței Guvernului nr. 65 din 19 august 1994 a fost
reînființat Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, ca persoană
juridică autonomă și de utilitate publică.

Imediat după înlăturarea regimului comunist, în anul 1992, a fost înființată asociația
Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, președinte fiind domnul
Gheorghe Butnariu. În anul 1994, în timpul mandatului ministrului finanțelor din acea
perioadă, prof. univ. dr. Florin Georgescu, în baza Ordonanței Guvernului nr. 65 din 19
august 1994, a fost reînființat Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din
România, ca persoană juridică de utilitate publică şi autonomă, cu rol esențial în gestionarea
profesiei și în pregătirea profesioniștilor contabili. La Conferința Națională din noiembrie
1994, prima organizată în baza noilor reglementări, a fost ales președinte al CECCAR prof.
univ. dr. Marin Toma. Corpul, în calitate de organism profesional la scară națională, a avut un
rol esențial în reforma sistemului contabil din România, în condițiile tranziției la economia de
piață.

Odată cu reînfiinţarea CECCAR a fost reluată o valoroasă tradiție, aceea de a organiza,

o dată la doi ani, Congrese ale profesiei. Astfel, în anul 1994, cu ocazia primului Congres
desfășurat în perioada postcomunistă, s-a reluat dialogul, într-un cadru lărgit, între
profesioniștii contabili români și cei din străinătate privind reformele din domeniul
contabilității şi dezvoltarea profesiei.

Globalizarea, care a atras după sine şi dezvoltarea colaborărilor economice

internaţionale, a determinat aderarea CECCAR la Federația Internațională a Contabililor –
IFAC și la Federația Experților Contabili Europeni – FEE. Apartenența la aceste structuri a
creat o nouă înfățișare și o nouă menire a organismului profesional, conferind o substanță
calitativ superioară eforturilor îndreptate spre implicarea nemijlocită, responsabilă, a Corpului
în procesul de așezare a profesiei contabile românești pe norme și standarde profesionale
internaționale și de etică, asigurând platforma prin care CECCAR şi-a sporit continuu aportul
de competenţă la afirmarea şi dezvoltarea profesiei la nivel regional, european şi mondial.