Tema 7: Auditul ciclului procurari de stocuri și a datoriilor și platilor comerciale.

1. Auditul ciclului procurări de stocuri

2. Auditul ciclului datorii și plaţi comerciale

1. Auditul ciclului procurări de stocuri

În componența stocurilor conform SNC „Stocuri” intra:
- materiale (contul 211);
- active biologice circulante (contul 212);
- o.m.v.s.d (conturile 213 şi 214);
- producţia în curs de execuţie (contul 215);
- produse (contul 216);
- mărfuri (contul 217);

Scopul auditului stocurilor se determină pe fiecare component separat şi reieşind din aspectele
calitative ale situațiilor financiare:
 Existenţa – presupune acumularea dovezilor pentru confirmarea precum că stocurile procurate
de entitate se află pe teritoriul entității şi sunt utilizate în scopurile pentru care au fost
procurate;
 Drepturi – entitatea dispune de documentele necesare ce confirmă dreptul la proprietate
asupra valorilor materiale reflectate în situațiile financiare;
 Plenitudine – toate tranzacţiile şi faptele economice legate de procurarea şi consumul valorilor
materiale au fost reflectate în evidenţa contabilă, precum şi sancţionarea acestora în modul
corespunzător;
 Evaluarea – stocurile sunt evaluate şi reflectate în contabilitatea entității în corespundere cu
cerinţelor S.N.C. sau S.I.C., S.I.R.F., în special utilizarea corectă a metodelor de evaluare
(FIFO, LIFO, cost mediu ponderat sau metoda identificării);
 Prezentarea şi dezvăluirea – presupune că entitatea a clasificat corect stocurile în Bilanţ.

În auditul stocurilor, este util să se clasifice testele în următoarele categorii:

1. Proceduri analitice
2. Proceduri ce ţin de esenţă
3.Verificarea cumpărărilor exerciţiului curent
4. Verificarea vânzărilor şi consumului în exerciţiului curent
5. Verificarea soldului final al conturilor de valori materiale

Auditul acestui compartiment include verificarea registrului procurărilor pentru aceasta auditorul
verifica furnizorii de materie primă și materiale, alte bunuri și servicii. De asemenea o mare importanta se
acorda taxei pe valoare adăugata, trecerii în cont a TVA, verificându-se Registrul Procurărilor.
Verificarea stocurilor începe cu examinarea corespunderii efective a acestora cu datele reflectate
în contabilitate. Pentru aceasta se organizează inventarierea lor. Auditorul, cu acordul conducătorului
entității, stabileşte perioada petrecerii inventarierii și comisia de inventariere. În componența comisiei vor
fi incluşi atit reprezentanţi din partea beneficiarului (agentului economic auditat), cît și a executorului
(firma de audit). În rezultatul inventarierii pot fi depistate lipsuri și plusuri de inventar. Auditorul e
obligat să verifice dacă au fost luate la evidentă plusurile, unii agenţi economici pot sa nu înregistreze
plusurile de inventar din următoarele considerente:

1
 - Conducerea entității le însuşeşte personal;
- pot fi vândute pe bani cash, care nu vor fi luaţi la evidentă;
- ar acoperi golurile/lipsurile viitoare;
Dacă se stabilesc minusuri de inventar auditorul trebuie să verifice daca a fost stabilita persoana
vinovata și ce sancţiune sau măsuri s-au întreprins. Tot la acest compartiment auditorul verifica lipsurile
de materiale în limita normelor de perisabilitate naturală. Se verifica normele întărite după acestea. Pe
parcursul efectuării inventarierii e necesara gruparea stocurilor în:
- stocuri ce necesita verificare totala;
- stocuri ce necesita verificare prin eşantion;
Drept surse de verificare a plenitudinii intrării stocurilor servesc registrele evidentei sintetice și
analitice privind conturile 211 – 217, „Rapoartele persoanelor gestionare” cu anexele respective a
documentelor primare, „Registrele decontărilor cu furnizorii” (Jurnal Order nr 6). La fel se verifica ce
metoda de evaluare a stocurilor folosesc agentii economici.

2. Auditul ciclului datorii și plaţi comerciale

Verificarea datoriilor începe cu stabilirea dacă corect au fost oglindite în articolele bilanţului
soldurile datoriilor. În acest scop se confruntă soldurile evidentei analitice cu soldul conturilor sintetice
521 , 522, 523, 544.
În continuare se verifica operaţiunile de decontare cu fiecare furnizor confruntându-se datele din
documente primare de decontare - plată, cu registrele în care se reflectă acumularea datoriei. Dacă
auditorul ia decizia de a exercita o verificare suplimentară, atunci se efectuează inventarierea materialelor
intrate cît și verificarea documentelor entității supuse controlului cu documente de la furnizor. La fel
auditorul va verifica daca la entitate se respectă condiţia de includere în componența veniturilor a sumelor
de datorii nereclamate și la care a expirat termenul de prescripţie prevăzut de legislaţie (3 ani). O atenţie
deosibita se acorda decontărilor cu nerezedentii, deoarece în aceste cazuri apar diferenţe de curs valutar,
cit pozitive atît și negative.