Tema 7.

AUDITUL COMPARTIMENTELOR SITUAȚIILOR FINANCIARE

Auditul imobilizărilor
Obiectivele vizate de auditor sunt :
 exhaustivitatea ( plenitudinea ) - se verifică dacă toate mijloacele fixe sunt înregistrate şi
toate activele care trebuie capitalizate au fost corect reflectate.
 exactitatea, adică soldurile conturilor de imobilizări au fost identificate, grupate şi
înregistrate corect.
 existenţa mijloacele fixe în contabilitate la data bilanţului.
 perioada corectă : intrările şi ieşirile de active imobilizate au fost înregistrate în perioada
corectă
 evaluarea : activele reevaluate sunt corect calculate şi corect reflectate în contabilitate
 corecta prezentare şi reflectare : toate soldurile mijloacelor fixe au fost corect reflectate.
Auditorul în mod obligatoriu va verifica corectitudinea :
a) calculării uzurii cu scopuri fiscale;
b) reflectări cheltuielilor ce ţin de reparaţia mijloacelor fixe tot în scopuri fiscale;
c) determinării veniturilor sau pierderilor din comercializarea mijloacelor fixe în scopuri
fiscale;
d) reflectării în declaraţia privind impozitele pe venit a pierderilor din urma lichidării
mijloacelor fixe;
e) determinarea bazei valorice a mijloacelor fixe la sfârşitul perioadei.
Controlul conturilor de imobilizări impune distincţia între diferitele categorii de imobilizări.
În cazul imobilizărilor necorporale trebuie verificată proprietatea întreprinderii asupra lor; modul
de evaluare; şi respectarea regimului de amortizare care este specific fiecăreia dintre acestea.

Principalele obiective în auditarea investiţiilor şi veniturilor asimilate investiţiilor sunt

acelea de a determina dacă:

 Toate investiţiile înregistrate în bilanţ sunt deţinute de entitate (Existenţa);

 Toate veniturile înregistrate din investiţii au fost realizate de entitate la data bilanţului
(Existenta);
 Toate investiţiile deţinute de entitate si toate veniturile acumulate din investiţii la data
bilanţului au fost înregistrate în contabilitate (Completitudine);
 Investiţiile şi veniturile din investiţii sunt înregistrate în bilanţ şi în contul de profit şi
pierdere la o sumă corespunzătoare (Evaluare);
 Entitatea deţine investiţiile înregistrate în bilanţ şi nu există nici o restricţie asupra lor
(Drepturi si obligaţii);
  Investiţiile şi veniturile asimilate sunt clasificate, descrise şi prezentate în mod
corespunzător în situaţiile financiare şi în notele explicative, în conformitate cu
principiile contabile (Prezentare)

Auditul ciclului “ Vînzări –creanţe – încasări ”

Obiectivul general al auditului vânzări-încasări constă în a determina dacă soldurile
conturilor afectate de operaţiunile ciclului sunt corect prezentate prin prisma principiilor
contabile general acceptate.
Conturile tipice incluse în ciclul vânzări-încasări sunt: conturile curente în valută
naţională şi străină; creanţe, provizioane privind creanţele dubioase (incerte); vânzări (venituri
din vânzări). Natura conturilor poate varia, bineînţeles, în funcţie de ramura economiei, de
clientul auditat.
În afară de vânzările cu plată imediată, orice operaţiune şi sumă se regăseşte, până la
urmă în unul din cele două conturi bilanţiere, fie în „creanţe-clienţi”,fie în „provizioane privind
creanţele dubioase”.
Ciclul vânzări-încasări cuprinde deciziile şi procesele necesare pentru transferul către
clienţi a dreptului de proprietate asupra bunurilor şi serviciilor după ce acestea devin
disponibile pentru vânzare. El începe cu o solicitare formulată de un cumpărător şi se încheie
cu transformarea bunului sau serviciului într-o creanţă comercială curentă şi, în sfârşit, în
mijloace băneşti.
Ciclul vânzări-încasări îndeplineşte opt funcţii economice:
1. Prelucrarea comenzilor clienţilor;
2. Acordarea creditului comercial;
3. Livrarea bunurilor;
4. Facturarea clienţilor şi înregistrarea vânzărilor;
5. Prelucrarea şi înregistrarea încasărilor;
6. Prelucrarea şi înregistrarea bunurilor restituite şi a rabaturilor acordate;
7. Scoaterea creanţelor dubioase, irecuperabile din gestiune (evidenţă);
8. Acoperirea cheltuielilor privind creanţele dubioase.
Este de menţionat faptul că anumite proceduri satisfac mai multe obiective:
 Vânzările înregistrate există.;
 Operaţiunile de vânzări existente sunt înregistrate;
 Vânzările sunt corect înregistrate;
 Vânzările înregistrate sunt corect clasificate;
 Vânzările sunt înregistrate la datele corecte;
  Operaţiunile de vânzări sunt corect transferate în fişierul sistematic si corect
sintetizate.

Testele utilizate în auditul gestionării creanţelor trebuie să verifice dacă creanţele

reprezintă toate sumele datorate entităţii la sfârşitul perioadei, auditorul trebuind sa verifice
corectitudinea înregistrării acestora, precum si modul de prezentare a informaţiilor cu privire la
creanţele entităţii. De asemenea, se verifică provizioanele pentru creanţe dubioase (compromise),
veniturile şi dacă reducerile de provizioane sunt calculate, descrise şi prezentate în mod corect si
adecvat, fără a fi supraevaluate sau subevaluate (in cazul provizioanelor).
Auditul ciclului “ procurări –stocuri – datorii ”
Obiectivul general al auditului ciclului procurări-plăţi constă în a evalua dacă toate
conturile afectate de cumpărările de bunuri şi servicii şi de plăţile în contul acestor procurări sunt
corect prezentate în conformitate cu principiile contabile general acceptate. În acest ciclu sunt
incluse trei categorii de operaţiuni:
 cumpărări de bunuri şi servicii;
 plăţi;
 procurări restituite şi rabaturi şi reduceri directe obţinute.
Cele trei categorii de operaţiuni ale ciclului procurări-plăţi sunt reprezentate de patru funcţii
economice:
 prelucrarea comenzilor de procurare;
 recepţia bunurilor şi serviciilor;
 constatarea (înregistrarea) datoriei;
 prelucrarea şi înregistrarea plăţilor.
În contabilitate şi rapoartele financiare, datoriile se clasifică după diferite criterii, astfel în
funcţie de conţinutul economic avem – datorii financiare; datorii comerciale; datorii calculate
Obiectivele de audit referitor la operaţiunile şi mecanismele-cheie ale controlului intern
pentru procurări sunt :
procurările înregistrate corespund bunurilor şi serviciilor primite şi corespund cu
interesele clientului (existenţă)
operaţiunile de procurare existente sunt înregistrate (plenitudinea);
operaţiunile de procurare înregistrate sunt corecte (exactitate);
operaţiunile de procurare sunt corect clasificate (clasificare);
operaţiunile de procurare sunt înregistrate la datele corecte (cronologie);
operaţiunile de procurare sunt corect transferate în fişierele sistematice ale
datoriilor-furnizori , stocurilor, şi sunt corect sintetizate (sistematizare şi sintetizare).
 Obiectivele de audit referitor la operaţiunile şi mecanismele-cheie ale controlului intern
pentru plăţi:
 plăţile înregistrate corespund unor bunuri şi servicii realmente primite
(existenţa);
 operaţiunile de plată existente sunt înregistrate (plenitudinea) ;
 operaţiunile de plată înregistrate sunt corecte (exactitate);
 operaţiunile de plată sunt corect clasificate (clasificarea);
 operaţiunile de plată sunt înregistrate la datele corecte (cronologie)
 operaţiunile de plată sunt corect transferate în fişierul sistematic al datoriilor-
furnizori şi corect sintetizate (sistematizare şi sintetizare).

Obiectivele de audit referitoare la solduri şi procedurile testelor tipice ale detaliilor

soldurilor în cazul datoriilor-furnizori:
 datoriile-furnizori din lista datoriilor-furnizori concordă cu fişierul sistematic
corespunzător, iar totalul este corect calculat şi concordă cu cartea mare (concordanţa
detaliilor) (recalcularea totalului listei datoriilor-furnizori; confruntarea totalului cu
cartea mare; confruntarea facturilor individuale ale furnizorilor cu fişierul sistematic,
verificând denumirile şi sumele.);
 datoriile-furnizori din lista datoriilor-furnizori există (existenţa) (confruntarea
sumelor pornind de la lista datoriilor-furnizori spre facturile şi situaţiile recapitulative
ale furnizorilor; confirmarea datoriilor-furnizori, punând accentul pe sumele mari,
neobişnuite.);
 datoriile-furnizori existente sunt incluse în lista datoriilor-furnizori
(plenitudinea) (efectuarea testelor privind datoriile din afara exerciţiului.);
 datoriile-furnizori din lista datoriilor-furnizori sunt corecte (exactitate)
(efectuarea procedurilor similare ca şi cele folosite pentru obiectivul existenţei şi
pentru testarea datoriilor din afara exerciţiului.);
 datoriile-furnizori din lista datoriilor-furnizori sunt corect clasificate
(clasificarea) (se verifică lista şi fişierul sistematic pentru a detecta datoriile faţă de
părţile afiliate, efectele comerciale sau alte datorii purtătoare de dobânzi, datoriile pe
termen lung şi soldurile debitoare.);
 operaţiunile din ciclul procurări-plăţi sunt înregistrate în exerciţiul contabil
corespunzător (se efectuează testele privind datoriile din afara exerciţiului; teste
detaliate ca parte a observării fizice a stocurilor; teste privind stocurile în tranzit.);
  compania are o obligaţie de a achita datoriile incluse în lista datoriilor-furnizori
(obligaţii) (se examinează situaţiile recapitulative remise de furnizori pentru
confirmarea datoriilor-furnizori.);
 conturile din ciclul procurări-plăţi sunt corect prezentate şi dezvăluite
(prezentare şi dezvăluire) (se verifică situaţiile recapitulative pentru a se asigura că
datoriile semnificative legate de părţile afiliate, pe termen lung şi purtătoare de dobânzi
sunt prezentate separat.).

În cazul stocurilor auditorul verifică dacă:

 toate stocurile au fost identificate şi incluse în activul bilanţier ( criteriul
plenitudinii);
 toate stocurile au fost corect reflectate;
 costul stocurilor a fost corect calculat;
 stocurile cu mişcare lentă sau fără mişcare au fost corect evaluate ( la cea mai
mică valoare dintre valoarea de bilanţ şi valoarea realizabilă netă - aici este vorba
despre exactitate , despre valoare ).
 aceste stocuri incluse în activul bilanţier există şi fizic ( este vorba despre
existenţă);
 stocurile au fost înregistrate în perioada corespunzătoare ( aspectul perioada
corectă).

În scopul determinării venitului impozabil, a sumei scutirilor şi numărului de luni de la

începutul perioadei de când lucrătorul se consideră angajat, precum şi calculării impozitului pe
venit, ce urmează a fi reţinut la sursă din plăţile salariale, întreprinderea deschide pentru fiecare
angajat Fişa personală de evidenţă a veniturilor sub formă de salariu şi alte plăţi efectuate de
către patron în folosul angajatului pe anul gestionar, precum şi a impozitului pe venit din aceste
plăţi.
La auditul salariilor, auditorii pun accente pe testele mecanismelor de control, testele
substanţiale ale operaţiunilor şi procedurile analitice.
Obiectivele de audit referitor la operaţiunile şi mecanismele-cheie ale controlului intern
pentru ciclul salarii-personal:
 plăţile salariale înregistrate corespund unei munci realmente prestate de angajaţii
existenţi (existenţa) (fişele de pontaj sunt aprobate de un superior; se ţin evidenţe
adecvate ale resurselor umane; munca este autorizată; există o separare a sarcinilor între
gestiunea resurselor umane, evidenţa timpului de muncă şi plata salariilor; se acceptă
 introducerea de date în sistem numai pentru angajaţii înscrişi în fişierele informatice de
date; cecurile sunt autorizate până la emitere);
 operaţiunile salariale existente sunt înregistrate (plenitudine) (cecurile de salarii sunt
prenumerotate şi se ţine o evidenţă a succesiunii lor numerice; soldurile conturilor
bancare sunt confruntate independent cu evidenţele interne);
 operaţiunile salariale înregistrate corespund timpului efectiv lucrat şi sunt calculate la
tarifele salariale adecvate, reţinerile salariale sunt corect calculate (exactitate) (calculele
şi sumele rezultate sunt verificate pe plan intern; totalurile pe pachete de date sunt
comparate cu rapoartele sintetice; tarifele orare, salariile fixe sau ratele comisioanelor
sunt corect autorizate; reţinerile salariale, alte reţineri sunt corect autorizate);
 operaţiunile salariale sunt corect clasificate (clasificare) (se foloseşte un plan de conturi
adecvat; clasificările în conturi sunt verificate pe plan intern);
 operaţiunile salariale sunt înregistrate la datele corecte (cronologie) (procedurile impun
înregistrarea operaţiunilor cât mai curând posibil după plata salariilor, datele sunt
verificate pe plan intern);
 operaţiunile salariale sunt corect transferate în fişierul sistematic al salariilor şi corect
sintetizate (sistematizare şi sintetizare) (conţinutul fişierului sistematic al salariilor este
verificat pe plan intern; totalurile fişierului sistematic al salariilor sunt comparate cu
totalurile cărţii mari).
Auditul capitalului propriu și a datoriilor financiare
Auditul capitalului propriu are ca obiectiv:
1. plenitudinea: toate modificările aprobate de adunarea Generală a acţionarilor cu privire la
repartiţia beneficiului, la capitalul statutar, toate reevaluările activelor pe termen lung au fost
înregistrate corespunzător în contabilitate.
2. exactitatea: creşterile sau diminuările de sume de capital propriu sunt reale şi corespund cu
deciziile conducerii sau cu documentele corespunzătoare
3. existenţa: capitalul statutar modificat e în concordanţă cu statutul şi contractul de constituire
înregistrate la Camera Înregistrării de Stat.
4. evaluarea: mişcările de rezerve au fost corect înregistrate în contabilitate, rezervele de
reevaluare au fost corect calculate, înregistrate şi evidenţiate în contabilitate. Dividendele au fost
calculate corect, înregistrate corespunzător în contabilitate, au fost aprobate de Adunarea
Generală a Acţionarilor sau asociaţilor, au fost corect impozitate.
5. imputarea corectă şi perioada corectă. Modificările capitalului propriu au fost înregistrate în
perioada corespunzătoare producerii evenimentului de creştere sau micşorare a lor.
6. elementele capitalului propriu (capitalul statutar, rezerve, rezultatul din reevaluare, dividende,
fonduri pentru dezvoltare, profituri/pierdere anului de gestiune) au fost corect clasificate,
reflectate şi prezentate.
Datoriile reprezintă destinaţii viitoare probabile ale beneficiilor economice, rezultând din
obligaţiile actuale ale unei anumite entităţi de a transfera bunuri sau de a presta servicii altor
entităţi în viitor, generate de operaţiuni sau evenimente din trecut.
Obiectivele auditului datoriilor financiare constau în a determina dacă următoarele
afirmaţii sunt aplicabile:
* Mecanismele de control intern vizând datoriilor financiare sunt adecvate;
* Operaţiunile legate de capital şi de dobânzile aferente datoriilor financiare sunt corect
autorizate şi înregistrate prin prisma definiţiilor celor şase obiective de audit referitoare la
operaţiuni (existenţa, exhaustivitatea, exactitatea, clasificarea, cronologia, sistematizarea şi
sintetizarea);
* Datoriile legate de efectele emise, cheltuielile conexe privind dobânzile şi datoriile
angajate aferente acestor efecte sunt corect prezentate, conform prevederilor a opt din cele nouă
obiective de audit referitoare la solduri (existenţa, plenitudinea, exactitatea , concordanţa
detaliilor, drepturi şi obligaţii, prezentare şi dezvăluire ). Valoarea realizabilă nu este aplicabilă
conturilor de datorii.
Există patru mecanisme de control importante vizând datoriile financiare:
1. Autorizarea corespunzătoare a emisiunii de noi efecte. Răspunderea privind emisiunea
de noi efecte este încredinţată membrilor de la cel mai înalt nivel al conducerii. În general, pentru
toate acordurile de împrumut sunt obligatorii semnăturile responsabililor împuterniciţi. Suma
împrumutului, rata dobânzii, termenii de rambursare şi activele depuse ca garanţie fac deopotrivă
parte din acordul de împrumut, creditare. Când efectele sunt reînnoite, este important ca ele să fie
supuse aceloraşi proceduri de autorizare ca şi cele aplicate în cazul emisiunii de noi efecte.
2. Mecanisme de control adecvate privind rambursarea capitalului atras şi plata dobânzilor.
Plăţile periodice de dobânzi şi rambursările de capital ar trebui controlate în cadrul ciclului
cumpărări-plăţi.
3. Documente şi evidenţe contabile adecvate. Ţinerea unor evidenţe analitice şi controlul
formularelor de efecte şi al efectelor achitate, exercitat de o persoană responsabilă.
4. Verificarea independentă periodică. Periodic, evidenţa analitică se confruntă cu Cartea
mare şi comparate cu evidenţele deţinătorului efectului. Este necesară recalcularea cheltuielilor
privind dobânzile corespunzătoare efectelor, în scopul de a testa exactitatea şi caracterul adecvat
al ţinerii evidenţelor analitice.