FUNCŢIUNEA FINANCIAR-CONTABILĂ A ÎNTREPRINDERII

Funcţia financiar-contabilă

Funcţia financiar-contabilă reflectă sintetic în unităţi băneşti, modul în care

sunt derulate celelalte funcţii ale întreprinderii (producţie, aprovizionare, desfacere),
precum şi activitatea economică a întregii întreprinderi.
Funcţia financiar-contabilă cuprinde o serie de activităţi efectuate într-un
departament specializat care realizează în principal următoarele acţiuni:
1. stabileşte necesarul de mijloace băneşti pentru realizarea planului de
activităţi al întreprinderii;
2. stabileşte natura resurselor băneşti (de unde se iau creditele sau alte
venituri) şi alocă aceste resurse pe activităţile propuse în plan;
3. ţine evidenţa datoriilor (creditelor) care trebuie plătite băncilor şi
furnizorilor de materii prime şi a veniturilor (debitelor) pe care trebuia să le
primească pentru bunurile şi serviciile prestate;
4. ţine evidenţa salariilor şi a cheltuielilor salariale;
5. ţine evidenţa datoriilor ca impozite şi taxe pe venituri, pe cheltuielile
salariale şi pe mărfurile livrate;
6. stabileşte preţurile cu care produsele vor fi vândute, ţinându-se cont de
cheltuielile efectuate şi de profitul previzionat;
7. efectuează bilanţul financiar-contabil care reprezintă un document
cumulativ în care se evidenţiază pentru o perioadă de timp cum au fost cheltuite
mijloacele băneşti şi ce valori au fost încasate în urma produselor şi a activităţilor
prestate;
8. întocmeşte documentele de evidenţă a tuturor mijloacelor fixe sau
circulante din cadrul unei întreprinderi;
9. realizează controlul financiar intern prin care periodic se fac verificări
asupra existenţei sau inexistenţei mijloacelor băneşti (din casă) sau a mijloacelor
materiale achiziţionate de întreprindere. Controlul financiar intern are şi sarcina
 de a stabili dacă în perioada analizată fondurile alocate pentru diferite acţiuni au
fost cheltuite corect, conform aprobărilor prealabile.
Activităţile financiare şi contabile sunt ambele de natură economică, dar ele
diferă ca structură şi obiective.
Activităţile financiare sunt canalizate spre asigurarea în bune condiţii a
circuitului marfă-bani-marfă, în esenţă relaţiile financiare cu exteriorul. Deci, prin
activităţi financiare se înţeleg acele acţiuni prin care întreprinderea face rost de
resurse financiare pentru a cumpăra materia primă, a achiziţiona utilaje, a plăti
salariile muncitorilor, şi ţine evidenţa debitorilor (datori faţă de întreprindere) care
trebuie să plătească întreprinderii pentru marfa sau serviciile prestate.
Activităţile contabile se realizează pentru activităţile din interiorul
întreprinderii şi ele reflectă schimbările economice permanente a valorii mijloacelor
fixe şi circulante ale procesului productiv, denumite global patrimoniul întreprinderii.
Tot ce intră, ce se transformă şi ce iese din întreprindere trebuie evaluat în monedă şi
preluat în evidenţă, astfel încât să se reflecte toate cheltuielile efectuate pentru
realizarea unei activităţi sau a unui produs. Activităţile contabile se desfăşoară cu
ajutorul unui plan de conturi care reflectă într-o evidenţă corect întocmită, sintetic şi
analitic, modul în care au fost cheltuite mijloacele băneşti şi în funcţie de profitul
realizat.
Activitatea financiar-contabilă pentru o întreprindere industrială este
dimensionată în funcţie de mărimea întreprinderii: cu cât întreprinderea este mai mare
şi producţia mai diversificată, cu atât numărul angajaţilor în domeniul financiar-
contabil creşte. În orice întreprindere există compartimente sau persoane specializate
pe anumite activităţi economice:
- compartimentul de planificare financiară care stabileşte un buget de venituri şi
cheltuieli, un document prin care obiectivelor planului întreprinderii li se alocă
resursele materiale necesare şi se specifică originea acestora, se identifică sursele
de finanţare ale activităţii întreprinderii;
- compartimentul de decontări în care se ţine evidenţa datoriilor firmei (credite,
împrumuturi) şi a veniturilor pe care întreprinderea trebuie să le încaseze (se ţine
evidenţa casei întreprinderii, a cheltuielilor de deplasare, etc.);

2
- compartimentul preţuri în care cadre specializate determină preţul unui produs în
funcţie de cheltuielile efectuate, a datoriilor şi a beneficiului previzionat;
- compartimentul salarizare: calculul salariului şi a altor drepturi aparţine serviciului
de retribuire a muncii, dar sursele de finanţare şi plata impozitelor pe salarii
reprezintă activităţi din domeniul salarial al departamentului financiar, iar
evidenţa cheltuielilor salariale în cheltuielile totale ale întreprinderii aparţine
compartimentului contabilitate;
- compartimentul de contabilitate cuprinde activităţi prin care se evidenţiază toate
acţiunile care consumă bani în trei stadii principale:
 întreprinderea achiziţionează materia primă, cumpără utilaje şi rezervă un
fond pentru salarizarea muncitorilor; în această etapă contabilitatea ţine
evidenţa cheltuielilor cu materiile prime, a amortismentelor pentru utilajele
achiziţionate şi a cheltuielilor cu salariile muncitorilor;
 întreprinderea prelucrează materia primă şi o trimite la beneficiar ca produs
finit. În această etapă contabilitatea ţine evidenţa costurilor de producţie, a
producţiei neterminate;
 marfa trimisă beneficiarului este plătită de către aceasta, contabilitatea ţinând
evidenţa conturilor de debit pe care le are de încasat de la clienţii săi.
Funcţia financiar-contabilă este o funcţie de repartiţie şi de control pentru că ea
repartizează resursele materiale ale întreprinderii şi totodată controlează modul în
care aceste resurse au fost cheltuite. Sistemele de control financiar-contabile cele mai
moderne caută să exercite controlul pe funcţiuni şi nu pe activităţi globale sau pe
proiecte bine determinate.
În aceste condiţii funcţiunile întreprinderii se consideră fiecare ca sisteme de
control financiar şi ele sunt analizate detaşat de celelalte funcţiuni cărora le-ar putea
perturba buna activitate.
Controlul financiar se realizează prin anumite metode, tehnici şi analize
specifice de tip bilanţ financiar, analiza profitului, analiza proporţiilor, analiza
pragului de rentabilitate.

3
 Funcţiunea financiar-contabilă are importanţă strategică reflectată în
participarea la deciziile de politică generală (achiziţii, cesionări, utilizarea resurselor
financiare, definirea politicilor financiare).
La un nivel mai operaţional, funcţiunea grupează activităţile de gestiune
financiară, corespunzând finanţării funcţionării întreprinderii. În final, ansamblul
datelor şi fluxurilor financiare se regăseşte în contabilitatea întreprinderii (bilanţ,
calculul rezultatelor, diferite tablouri de finanţare) pentru a furniza informaţiile
necesare gestiunii şi/sau cerute de conducere.