FIȘĂ DE DOCUMENTARE

2. Inventarierea generală a patrimoniului

Inventarierea reprezintă ansamblul operațiilor prin care se constată faptic, cantitativ-

valoric sau numai valoric, existența elementelor patrimoniale, pentru compararea acestora cu datele
înregistrate în contabilitate.
Scopul inventarierii – stabilirea situației reale a tuturor elementelor patrimoniale în
vederea întocmirii situațiilor financiare anuale.
Cadrul legal pentru inventariere:
o Ordinul ministrului Finanțelor Publice emis anual în acest scop;
o OMFP nr. 2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii;
o Ordinul nr. 1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare
anuale;
o Legea contabilității nr. 82/1991, actualizată.
Potrivit art. 7 din Legea contabilității nr. 82/1991, actualizată, toate persoanele juridice au
obligația efectuării inventarierii generale a patrimoniului.
Răspunderea pentru organizarea lucrărilor de inventariere revine administratorului,
ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării elementelor de activ și
pasiv.
Inventarierea se poate efectua:
- periodic – în cursul anului, la anumite intervale de timp (disponibilități bănești, mărfuri);
- anual – de regulă la sfârșitul anului, cu ocazia închiderii exercițiului financiar și a elaborării
Situațiilor financiare anuale.
Alte situații în care se desfășoară inventarierea generală:
- la cererea organelor de control;
- când sunt indicii de plusuri sau minusuri în gestiune;
- la predarea-primirea de gestiune;
- la reorganizarea gestiunilor;
- în urma calamităților naturale etc.

Etapele inventarierii:
1. Pregătirea inventarierii;
2. Desfășurarea propriu-zisă a inventarierii;
3. Înregistrarea rezultatelor inventarierii.
1. Pregătirea inventarierii – constă în emiterea unor documente în care se consemnează
elementele procesului de inventariere și luarea unor măsuri pregătitoare pentru facilitatea
inventarierii.
Pregătirea inventarierii presupune:
- emiterea deciziei de inventariere, semnată de administrator;
- informarea persoanelor care fac parte din comisia de inventariere;
- luarea de măsuri pregătitoare pentru buna desfășurare a inventarierii;
- pregătirea și predarea listelor de inventariere de către contabilitate;
- declarația gestionarului;
- sigilarea depozitelor și a căilor de acces;
- verificarea instrumentelor de măsurare și cântărire.
 Documentele utilizate pentru inventariere sunt:
- Decizia de inventariere – este un document obligatoriu ce conține: componența comisiei,
numele președintelui comisiei, metoda de inventariere, perioada și gestiunea inventariată.
- Declarația gestionarului înainte de inventariere – este un document obligatoriu, din care
trebuie să rezulte dacă: deține bunuri și în alte locuri de depozitare, are plusuri sau minusuri în
gestiune, are nerecepționate sau de expediat, sunt documente care nu au fost operate în
gestiune.
- Declarația gestionarului după inventariere – conține precizări cu privire la modul în care a
fost efectuată inventarierea și dacă există obiecții din partea acestuia;
- Lista de inventariere – conține stocurile faptice stabilite de comisia de inventariere prin
numărare, cântărire, măsurare sau cubare și permite stabilirea plusurilor și a minusurilor
valorice din gestiunile inventariate;
- Extrasul de cont – servește la comunicarea de către debitor a soldurilor conturilor privind
datoriile și creanțele în relațiile cu terții;
- Procesul-verbal de inventariere – este raportul în care se înscriu rezultatele inventarierii de
către comisia de inventariere.

2. Desfășurarea propriu-zisă a inventarierii

În cadrul inventarierii propriu-zise sunt luate unele măsuri organizatorice pentru a
facilita acest proces și se stabilesc stocurile faptice.
Printre măsurile organizatorice se numără și:
- afișarea vizibilă a programului și a perioadei inventarierii;
- sigilarea locurilor și a căilor de acces aferente gestiunii inventariate;
- semnarea fiecărei file a listelor de inventariere de toți membrii comisiei și de către gestionar.

Reguli de inventariere a elementelor patrimoniale:

Numerar în casă - compararea soldului din Registru de casă cu

monetarul și datele din contabilitate;
Titlurile de valoare - pe baza documentelor care dovedesc existența
acestora: Registrul acționarilor, documente de
achiziție etc.

Reguli de evaluare a activelor, datoriilor și a capitalurilor proprii

 Prin inventariere se constată mărimea fizică a elementelor patrimoniale, dar are loc
și evaluarea lor la nivelul valorii actuale.
La evaluarea elementelor patrimoniale se va ține cont de principiul permanenței
metodelor și principiul prudenței.
În listele de inventariere se va înscrie valoarea care rezultă din compararea valorii de
inventar cu valoarea înregistrată în contabilitate, din care se alege valoarea cea mai mică.

Valoarea de inventar > Valoarea contabilă Se înscrie valoarea contabilă

Valoarea de inventar < Valoarea contabilă Se înscrie valoarea de
inventar

Reguli de evaluare:
Elemente evaluate
Creanțe și datorii în lei
Creanțe și datorii în valută
Titluri pe termen scurt
Titlurile pe termen lung
Active constatate lipsă
Capitalurile proprii
Mod de evaluare
- la valoarea probabilă de încasat sau de plătit;
- la cursul de schimb BNR valabil la data încheierii exercițiului
financiar;
- la valoarea de piață din ultima zi de tranzacționare, respectiv la
costul istoric, dacă nu sunt tranzacționate pe piață;
- la costul istoric, din care se scad ajustările pentru pierderi de
valoare;
- la valoarea de înlocuire;
- la valoarea lor din contabilitate