III.

Citologia glandei mamare

Indicaţiile şi avantajele citologiei:

1. diagnostic precoce;
2. test de orientare rapidă (puncţie aspirativă, amprentare ganglionară), testele
negative nu exclud malignitatea;
3. orientarea terapiei (puncţia aspirativă a ganglionilor limfatici în cancerul mamar,
indicaţie pentru radioterapie în cancerul pulmonar, operabilitate);
4. metoda rapidă de diagnostic;
5. evită posibilele complicaţii ale altor proceduri diagnostice;
6. completează datele examenului extemporaneu.
Diagnosticul citologic se poate face prin puncţia aspirativă şi studiul citologic al
secreţiilor patologice mamare.
Aspectele cele mai frecvente întâlnite în studiul citologiei mamare sunt: (Raica M., 2002)
1. aspectul frotiului normal:
 ductele galactofore mari: plaje celulare;
 ducte terminale şi acini: rozete;
 sarcină şi lactaţie: celule diferenţiate secretor (vacuole citoplasmatice);
 celule mioepiteliale: la periferia placardelor epiteliale;
 celule apocrine ductale: citoplasmă fin granulară acidofilă.

2. leziunile benigne:
 chistele,  tumora phyllodes,
 mastitele,  papilomul intrachistic,
 citologia în sarcină,  papilomul intraductal,
 focare de necroză limfoidă,  hiperplaziile ductale,
 ginecomastia,  adenomul mamar.
 mastopatia,
3. leziunile maligne:
 carcinomul lobular,  carcinomul ductal: invaziv
sau noninvaziv,

1
  carcinomul intraductal:  carcinomul apocrin,
invaziv sau noninvaziv,  boala Paget,
 carcinomul tubular,  tumora phyllodes
 carcinomul medular, malignizată,
 carcinomul papilar,  sarcoame.
 carcinomul mucinos,
Examenul citologic nu poate specifica caracterul invaziv sau noninvaziov al unei tumori
mamare, pentru aceasta fiind necesar examenul histopatologic (H.E., completat de studii
imunohistochimice şi coloraţii speciale). (Raica M., 2002)

2
 4. leziuni postradioterapie:
 hipercromazia nucleară;
 cromatina dispusă în bande;
 vacuole nucleare;
 acidofilie difuză citoplasmatică sau bazofile slabă;
canibalism celular.