Serban Viorel Florin

Anul III F AMG

Referat la disciplina ,, Ginecologie si nursing in ginecologie ”

CANCERUL DE COL UTERIN

Colul uterin este porţiunea cea mai accesibilă ginecologului-obstetrician pentru

diagnostic şi tratament; acest lucru explică faptul că neoplasmul de col uterin reprezintă
o patologie în regresie în ţările dezvoltate. Frecvenţa de apariţie a cancerului cervical
diferă de la o zonă la alta, de la o ţară la alta în funcţie de buna funcţionare a
programelor de screening, de gradul de educaţie a femeilor şi mai ales în funcţie de
nivelul socio-economic, cancerul de col uterin fiind în continuare o boală a populaţiei
sărace.
Etiologie
Ca toate neoplasmele, etiologia cancerului de col nu este cunoscută. Totuşi,
accesibilitatea organului, precum şi studii epidemiologice efectuate pe loturi
populaţionale cu mare valabilitate statistică au evidenţiat o serie de factori favorizanţi ai
apariţiei afecţiunii:
• activitatea sexuală a femeii - debutul la vârsta tânără, mai ales în adolescenţă, parteneri
sexuali multipli, prima sarcină la vârstă foarte tânără, cresc riscul de 8 până la 14 ori;
• partenerul sexual are un rol important, observându-se un risc crescut de îmbolnăvire la
femeile care, deşi au un singur partener, acesta are multiple partenere;
• fumatul creşte riscul de 3-4 ori;
• statusul socio-economic arată incidenţa mai mare la populaţia săracă, atât datorită
deficienţelor de igienă intimă, cât şi celor de dietă, femeile care au dezvoltat cancer de
col uterin având nivele plasmatice scăzute de vitamina A, caroten şi acid folic.
• herpes simplex virus tip 2 (HSV-2);
• human papiloma virus (HPV) deşi relaţia cauză efect este greu de dovedit.
Clasificarea histologică a cancerului de col uterin
I. TUMORI EPITELIALE MALIGNE
A. Carcinom scuamos
1. Carcinom epidermoid microinvaziv
2. Carcinom epidermoid cu celule mari cheratinizate (epiteliom pavimentos cu tendinţă
spinocelulară)
3. Carcinom epidermoid cu celule mari necheratinizate (epiteliom pavimentos
nediferenţiat cu tendinţă spinocelulară)
4. Carcinom epidermoid cu celule mici necheratinizate (epiteliom pavimentos
nediferenţiat)
1
5. Carcinom epidermoid cu celule fuziforme
6. Carcinom bazocelular
7. Carcinom verucos sau papilar al epiteliului scuamos
B. Adenocarcinoame
1. Comun
2. Papilar
3. Mucos
4. Endometrioid
5. Cu celule clare (mezonefroid)
6. Adenoid chistic
C. Carcinom adenoscuamos
D. „Glassy cell carcinoma"
II. TUMORI NONEPITELIALE MALIGNE
1. Sarcom stromal adenocervical
2. Carcinosarcom
3. Adenosarcom
4. Leiomiosarcom
III. TUMORI SECUNDARE
Caile de extensie în ordinea frecvenţei:
I. Din aproape în aproape, cea mai „folosită", neoplasmul întinzându-se ca o „pată de
ulei", la epiteliul vaginal, endocol, corp uterin, ţesutul celulo-grăsos din baza
ligamentelor largi, parametre, vezica urinară şi rect.
II. Calea limfatică
A. Grupul ganglionar primar:
1. ganglioni paracervicali
2. ganglionii parametrului
3. ganglioni obturatori
4. ganglioni hipogastrici
5. ganglioni iliaci externi
6. ganglioni presacraţi
B. Grupul ganglionar secundar:
1. ganglioni iliaci comuni
2. ganglioni periaortici
3. ganglioni femurali profunzi şi superficiali
C. Calea hematogenă - determinând metastaze la distanţă - osoase, pulmonare, cerebrale
etc.
Semne si simptome
Din nefericire sunt tardive, apărând în fazele avansate, şi cu curabilitate redusă.
Cancerul microinvaziv este complet asimptomatic. In fazele incipiente de obicei apare o
secreţie apoasă, subţire, neluată în seamă de pacientă.
Primul semn caracteristic este o scurgere redusă, nemirositoare, de obicei cu
striuri sangvine, care apare de regulă după microtraumatisme (contact sexual, irigaţii
vaginale).
2
Pe măsură ce boala avansează sângerarea devine abundentă, uneori mirositoare,
amestecată cu puroi şi/sau detritusuri tisulare.
Tardiv, în fazele avansate se adaugă durerea în flancuri sau membrele inferioare,
disurie, hematurie, sângerări rectale etc.
Stadializare
In literatură sunt folosite două stadializări:
- TNM- utilizată mai ales de oncologi şi
- FIGO – folosită cu predilecţie de ginecologi şi radioterapeuţi care se realizează mai
uşor şi are marele avantaj de a permite o foarte corectă codificare terapeutică.
Pentru stadializarea corectă a cancerului de col uterin sunt obligatorii:
• examenul genital complet (examenul cu valve, tact vaginal şi tact rectal, de preferabil
cu bolnava adormită pentru a elimina aprecieri false în plus sau în minus);
• examene paraclinice - (urografie intravenoasă, cistoscopie şi rectoscopie).
Stadializarea FIGO a cancerului de col uterin:
STADIUL 0 - Carcinom „in situ" (carcinom intraepitelial)
STADIUL I - carcinom localizat strict la cervix
STADIUL II - Invazia vaginului, dar nu a treimii caudale, şi/sau infiltraţia parametrelor,
dar nu până la peretele excavaţiei
STADIUL III - Invazia vaginului în treimea inferioară sau invazia parametrelor până la
peretele excavaţiei; vor fi incluse toate cazurile cu ureterohidronefroză sau rinichi
nefuncţional (mut)
STADIUL IV - Extensia în afara aparatului genital
Tratament
Tratamentul cancerului de col uterin este complex folosind multiple mijloace
terapeutice, care trebuie să se succeadă şi să se combine:
- iradiere - în care sursa de iradiere este în contact cu tumora si constituie în foarte
multe cazuri primul act terapeutic;
- chirurgie - urmăreşte în primul rând prognosticul vital, sacrificând funcţionalitatea în
favoarea radicalităţii oncologice;
- chimioterapie - se realizează cu citostatice. Indicaţia chimioterapiei se face în urma
unei investigaţii complete a cazului: vârstă, stare generală, boli asociate, indici
hematologici, funcţii renale, starea cardiovasculară.
- tratament adjuvant.
Momentul aplicării fiecărei secvenţe terapeutice ţine de analiza amănunţită a
fiecărui caz, de stadiul bolii, de starea locală şi generală a pacientei, astfel încât aspectul
capătă forma unei adevărate strategii terapeutice. Decizia trebuie luată în comun de
către o echipă complexă formată din ginecolog, anatomopatolog, radioterapeut, oncolog
şi chimioterapeut.
Inainte stabilirii strategiei terapeutice este necesar un bilanţ general ce cuprinde
examen genital complet (cu stadializarea clinică); examen clinic general, radiografie
pulmonară, ECG, hemoleucogramă cu trombocite, probele sferei hepatice, ale sferei
urinare, VSH, glicemie, ecografie, test de sarcină la bolnavele tinere, iar pentru stadiile
avansate urografie iv, cistoscopie, rectoscopie şi limfografie.
3