CANCERUL OVARIAN

Referat-cancere ginecologice

1
Autor-Hliza Cristina 3C
BRAȘOV

2
 Cancerul Ovarian
Cauza exactă de apariție a cancerului
ovarian nu este deocamdată cunoscută în
totalitate. Ca în cazul multor astfel de afecțiuni,
s-au putut identifica factori de risc si factori
asociați apariției lui, însa factorul etiologic
principal rămâne necunoscut. Ereditatea are un
rol controversat, deoarece datele prezentate de
studiile clinice sunt împărțite: unele sugerează
ca un astfel de cancer are tendința la agregare
familiala, în timp ce alte studii infirma această
ipoteza. Printre factorii de risc identificați până
în prezent și corelați mai frecvent cu apariția
acestui tip de cancer se numară: statusul
postmenopauza, nuliparitatea (femei care nu au
fost însărcinate).
Motivul principal pentru care un astfel de
cancer are o mortalitate atat de mare este faptul
ca mult timp evolueaza insidios, nu determina
un tablou clinic agresiv, care sa alerteze pacienta
si sa o determine sa se prezinte cat mai grabnic

3
la medic. Cancerul ovarian se manifesta doar in
putine cazuri printr- o stare generala alterata,
prin aparitia modificarilor de tranzit intestinal,
aparitia senzatiei de balonare, a flatulentei. In
unele situatii astfel de simptome sunt resimtite
pentru o perioada de 6- 12 luni anterior
diagnosticarii de certitudine a cancerului.
Doar în cazuri rare diagnosticul de cancer de
ovar este stabilit încă de la prima prezentare a
femeii la doctor. Datorită nespecificității
simptomelor, medicul este înclinat mai degrabă
să investigheze probleme de tract digestiv și nu
o neoplazie genitală. Investigarea pacientelor
trebuie făcută, din acest motiv, cu foarte mare
seriozitate și cat mai complet posibil.
Uneori, pot fi obținute date foarte importante
chiar la examenul fizic general, examinarea
regiunii pelvine evidentiind o masa tumorala in
una din fosele iliace. Aceste mase tumorale vor
fi ulterior investigate suplimentar, atat radiologic
cat si ecografic, pentru a se stabili dimensiunile,
localizarea si aspectelul lor. Ulterior masa
tumorala va fi biopsiata, examenul
anatomopatologic fiind cel care poate stabili cu
precizie diagnosticul de certitudine. Fragmentul

4
tisular poate fi extras in timpul unei interventii
chirurgicale mai laborioase, in care se
inspecteaza intreaga cavitate pelvina in vederea
stabilirii exacte a extensiei cancerului sau prin
biopsie percutana ghidata ecografic.
În cazul pacientelor cu risc crescut pentru
cancer ovarian specialistii pot recomanda
efectuarea unei investigatii suplimentare, prin
care se determina existenta sau nu a antigenului
neoplazic 125. Desi inca nu s- a stabilit daca o
astfel de testare poate fi inclusa in testele pentru
screeningul cancerului ovarian, el poate avea
valoare importanta daca exista si alte semne si
simptome sugestive pentru cancerul ovarian.
Totusi, el apare pozitiv si in endometrioza, in
diverse faze ale ciclului menstrual, in fibroza
uterina sau in alte tipuri de cancer.
Cancerul ovarian se prefera a fi rezolvat,
daca situatia o permite, prin interventie
chirurgicala. Adesea interventia este radicala si
implica excizia tumorii dar si a celor doua ovare.
Daca neoplazia este extinsa, medicul poate
considera necesară și îndepartarea tubelor
uterine si a uterului. O astfel de variantă
terapeutică trebuie intotdeauna discutata cu

5
pacienta iar chirurgul trebuie să aibă
consimțământul acesteia anterior efectuării
procedurii.
Pacientei trebuie sa îi fie explicat în
amanunt ce presupune o astfel de intervenție și
care va fi prognosticul dar și evoluția ulterioară.
Tratamentul trebuie adaptat și dorințelor de
procreere ale pacientei, nu doar situatiei clinice,
daca neoplazia apare la o femeie aflata la varsta
reproductiva. Tratamentul chirurgical este
adesea urmat de un tratament de consolidare a
rezultatelor obținute. Acesta presupune
radioterapie sau/si chimioterapie.
Din pacate, în ciuda terapiei, cancerul de
ovar are tendința la recurenta in foarte multe
dintre cazuri. De aceea pacienta va fi nevoita sa
se prezinte regulat la controale pentru a se stabili
care este evolutia dupa tratament si daca exista
riscul de reaparitie al cancerului. Dacă neoplazia
reapare, tratamentul nu isi mai propune sa
vindece afecțiunea, ci doar sa amelioreze
calitatea vietii pacientei si sa ii prelungeasca
supravietuirea.
Cancerul ovarian apare în special la femeile
care au trecut în menopauză, specialiștii fiind de

6
părere că dereglările hormonale care
caracterizează aceasta perioadă au un important
rol în promovarea carcinogenezei. În cazul în
care în antecedentele familiale exista astfel de
afecțiuni, șansele de apariție a cancerului sunt și
ele mult mai crescute comparativ cu populatia
generală. Se pare că și cancerul de sân poate
influența apariția consecutivă a cancerului
ovarian, aceasta agregare neoplazica fiind
observata la din ce in ce mai multe paciente.
Alti factori de risc importanti, de care
specialiștii insistă să ținem cont sunt: 
- Nuliparitatea;
- Aparitia menarhai la o varsta mai mica de 12
ani si intrarea la menopauza dupa 50 de ani;
- Imposibilitatea de a ramane însarcinata sau de
a duce o sarcina la bun sfârșit;
- Administrarea de terapie hormonală de
substituție pentru simptome ale menopauzei.
Cancerul ovarin se poate extinde si
metastaza atat pe căile clasice hematogene și
limfatice, cât și prin diseminare peritoneală sau
pasaj transdiafragmatic. Diseminarea
intraperitoneala reprezintă una din cele mai
caracteristice căi de extindere a cancerului

7
ovarian. O dată ce au rupt capsula ovarului,
celulele sunt preluate de lichidul peritoneal și se
pot implanta ulterior oriunde în interiorul
cavitații abdominale, ducând la apariția
multiplelor metastaze. Cel mai adesea zonele
predilecte de implantare sunt cele aflate pe
traiectul fluxului lichidului peritoneal, acest
fluid urmand o anume directie în cavitate, el
necirculând haotic.
Ulterior, indiferent unde au ajuns, celulele
vor da naștere unor alte tumori. În cazurile
avansate, cancerul poate infiltra si ganglionii
locoregionali. Metastazele abdominale sunt
deosebit de periculoase deoarece pot influența
foarte mult șansele de vindecare ale pacientei.
Simptomele induse de existența lor afectează și
scad semnificativ calitatea vieții și pot fi
răspunzătoare de afecțiuni renale, intestinale,
hepatice. Datorita faptului ca nu exista o
inchidere etansa intre cavitatea abdominala si
cea toracica, riscul ca un cancer diseminat in
peritoneu sa ajunga in torace este foarte crescut.
Exista numeroase orificii prin care celulele
neoplazice vehiculate prin fluidul peritoneal pot

8
sa strabata diafragma si sa contamineze
plamânii, mediastinul.
Ovarele pot fi locul inițial de apariție a
cancerului însă pot sa fie și locuri în care
metastazează alte neoplazii. Cele mai frecvente
metastaze cu o astfel de localizare aparțin
cancerelor de san, colon, stomac, endometru.
Diagnosticarea rapida a cancerului ovarian este
destul de rară, acesta neoplazie fiind foarte mult
timp muta din punct de vedre clinic. Când
simptomele apar, ele sunt foarte nespecifice. În
vederea stabilirii cu exactitate a diagnosticului,
medicul poate alege efectuarea unei interventii
exploratorii numite laparotomie. În cadrul
acesteia pot fi recoltate si fragmente tisulare si
se pot exciza ganglioni pentru realizarea
biopsiilor, pot fi recoltate mostre din fluidul
peritoneal. Prognosticul pe termen lung depinde
de stadiul în care a fost diagnosticat cancerul.

Cauze
In mod clasic, se considera că
malignitatile ovariene au origine în celulele din
seroasa ovarului. Totusi, unii autori sugerează și
alte origini ale acestui cancer. Cauzele exacte ale

9
cancerului ovarian raman deocamdata
insuficient cunoscute. Desi unele femei au cazuri
de cancer ovarian in familie, factorul genetic nu
este constant asociat cu aparitia cancerului
ovarian. Se pare ca doar 10- 20% dintre paciente
au un istoric familial pozitiv de cancer de ovar.
Specialistii aproximeaza ca 2 din 100 femei au
risc de a dezvolta cancer de ovar pe durata vieții.
Acest risc creste însă la 5 din 100 daca există
istoric pozitiv (un caz) și la 7 din 100 daca există
mai mult de două cazuri ca cancer ovarian in
familie. Daca însă pacienta are o rudă de gradul
întâi cu cancer ovarian (indiferent că este vorba
de mama, fiica, sora), riscul de apariție a
cancerului este între 25- 50%.
Femeile care moștenesc o mutatie
genetica în genele BRCA1 si BRCA2 au un risc
mult mai crescut de apariție a cancerului ovarian
și mamar. Pacientele cu mutații în gena BRCA1
au un risc de 20- 60% de a face cancer, în timp
ce pacientele cu mutatie pe gena BRCA2 au un
risc de 10- 35%. Totusi, trebuie precizat faptul
că mai puțin de 5% din femeile din populația
generală au o predispoziție ereditară pentru
cancerul ovarian.

10
Pe langă factorii genetici, există și alți factori
care influențează riscul de apariție a cancerului
de ovar, printre care: 
- Infertilitatea;
- Nuliparitatea;
- Neutilizarea unei metode contraceptive
hormonale.
Factorii reproductivi par a fi importanți,
deoarece s-a observat ca femeile care au avut o
sarcina, au un risc de 50% mai scazut de a face
cancer de ovar comparativ cu femeile nulipare
(care nu au avut o sarcina). Sarcinile multiple
ofera un rol protector suplimentar. De asemenea,
utilizarea contraceptivelor orale poate sa
descreasca semnificativ riscul de apariție a
cancerului de ovar. Influența acestor factori și
importanța lor susține teoria conform careia
riscul de apariție a cancerului ovarian este
corelat cu ovulația și orice stimul care suprima
ciclul ovulator pare a avea un rol protector.
Cancerul de ovar apare si in cadrul unui sindrom
genetic, numit Lynch II sau cancerul colorectal
nonpolipos ereditar. Astfel de afecțiuni au
agregare familială iar membrii au un risc crescut
de apariție a mai multor neoplazii, printre care:

11
cancer colorectal, endometrial, gastric, de
intestin subtire, de san, de pancreas si de ovar.
În cazul în care aveți un istoric familial
de cancere multiple, în special de colon și sân, ar
fi bine să discutați cu medicul o posibila
investigare a profilului genetic pentru a se stabili
daca exista mutatii ale genelor BRCA1 sau 2. În
cazul in care astfel de mutatii sunt prezente, veti
putea fi inclusă în programe de screening pentru
diagnosticarea rapidă, precoce a unui eventual
cancer. Prognosticul cancerului, chiar si al celui
de ovar, este cu atat mai favorabil cu cât
afecțiunea este diagnosticată cât mai timpuriu.
Factori de risc
Desi cauzele exacte nu sunt încă
stabilite, specialiștii au reușit să identifice o
parte dintre factorii de risc care conduc la
apariția acestei afecțiuni. Cei mai importanți
factori de risc ai cancerului de ovar sunt: 
- Antecedentele familiale: intre 10- 20% dintre
femeile cu cancer ovarian au o ruda de grad
apropiat care a fost diagnosticată cu cancer
mamar sau cancer de ovar. Femeile cu istoric
familial pozitiv au un risc mai crescut de a
dezvolta cancer ovarian la varste mai tinere, sub

12
40 de ani, ceea ce este totusi neobișnuit pentru
epidemiologia acestui tip de cancer (el aparând
de obicei la femeile trecute de 50 de ani). În
plus, ereditatea poate si ea sa influențeze riscul,
fiind demonstrat faptul ca mutatiile genelor
BRCA 1 si 2 se coreleaza in mod direct cu un
risc mult crescut de aparitie a cancerelor mamare
si ovariene. Femeile cu astfel de mutatii genice
au un risc de 16- 60% de a fi diagnosticate cu
cancer ovarian;
- Varsta înaintata: cancerul de ovar apare mai
frecvent la femeile trecute de 50 ani, aflate la
menopauza;
- Nuliparitatea;
- Debutul precoce al menarhai (sub 12 ani) si
instalarea tardivă a menopauzei. Cu cat femeia
are mai multe cicluri menstruale, cu atat si riscul
creste semnificativ;
- Infertilitatea: femeile active sexual, care nu
folosesc metode contraceptive dar care nu ramân
însarcinate au un risc crescut de a fi
diagnosticate cu cancer de ovar;
- Administrarea terapiei hormonale de substituție
sau a estrogenilor: există studii care au
demonstrat că femeile aflate în tratament de

13
substitutie hormonală au un risc mai crescut de
cancer ovarian, însă rezultatele acestea par a fi
contrazise de alte date clinice. Rolul unor astfel
de terapii rămâne deci controversat si din acest
motiv si specialiștii recomanda femeilor care
trebuie sa primeasca hormoni dupa menopauză
sa ia dozele minim active si eficiente, pentru a
nu se spori reacțiile neplăcute ale unui astfel de
tratament.
Terapia hormonală ar trebui administrată în
doze cât mai scazute și pe perioade cat mai
scurte;
- Sindromul ovarelor polichistice: poate fi un
factor de risc prin secreția crescută de hormoni
androgeni care caracterizează această afecțiune;
- Antecedente familiale de cancer mamar:
antecedentele pot fi un risc pentru cancerul de
ovar, atât daca respectivul cancer a aparut în
familie sau chiar la pacienta respectivă.
În prezent specialistii investighează și
alți factori care pot influența negativ riscul de
apariție al cancerului ovarian, printre acestia
aflandu-se:
- Expunerea la azbest;
- Istoric personal de endometrioza si chisturi

14
ovariene;
- Fumatul;
- Dieta alimentară bogata în lactoză.

25.07.2021

15