saNica Mihaela-Elena

Anul III
Nursing în oncologie

Cancerul ovarian

Cancerul ovarian este o afecțiune gravă care apare atunci când stroma
ovariană sau celulele epiteliale încep să se dividă haotic și dobândesc caracter
malign. De cele mai multe ori, boala este nedetectată, până când se răspândește
în pelvis și abdomen. Dacă este descoperit timpuriu, cancerul ovarian poate fi
tratat cu succes.

Cauze ale cancerului ovarian

Doctorii nu știu cu exactitate ce cauzează cancerul ovarian, însă cred că

apare în momentul în care o celulă dezvoltă mutații la nivel de ADN. Aceste
mutații ii „spun” celulei să se multiplice rapid și se creează o masă (tumoră) de
celule anormale. Acestea pot infecta țesuturile din apropiere și se pot întinde
până în alte zone ale corpului, fenomenul purtând numele de metastazare.

Factori de risc

Deși nu există o cauză precisă a bolii, medicii au determinat o serie de factori de

risc, ce cresc probabilitatea de apariție a cancerului ovarian. Aceștia includ:

 Vârsta - riscul de cancer ovarian crește odată cu înaintarea în vârstă, iar

majoritatea cazurilor apar după menopauza. Se crede ca aproximativ 8
din 10 femei sunt diagnosticate după vârsta de 50 de ani. Totuși, unele
forme rare de cancer ovarian pot apărea la tinere;

 Istoricul familial (factorul genetic) - există un risc mai mare de cancer

ovarian dacă o rudă apropiată, soră sau mamă, are sau a avut boala.
Uneori, acest lucru apare deoarece s-a moștenit o versiune mutantă a
genei BRCA1 sau BRCA2. Prezența acestor gene mutante crește riscul
atât de cancer ovarian, cât și de cancer de sân. Aproximativ 10% dintre
cazuri apar pe fondul prezenței acestor gene. Dacă te temi că ai putea
moșteni gena, poți vorbi cu un genetician, pentru a te testa;
  Terapia de substituție hormonală - există rezultate contrare în privința
legăturii dintre terapia de substituție hormonală și cancerul ovarian.
Cercetătorii cred că, dacă există o legătură între cele două, aceasta este
nesemnificativă. De asemenea, se crede că, odată cu renunțarea la
hormoni, riscul este diminuat și mai mult;
 Endometrioza - cercetările au arătat ca femeile cu endometrioza au un
risc mai mare de a dezvolta cancer ovarian. În cazul endometriozei,
celulele care căptușesc uterul cresc în afara sa, în special în ovare sau în
zona abdominală. Aceste celule, însă, au un comportament similar celor
din uter, inclusiv în ceea ce privește sângerările din timpul menstruației.
Însă, cum acest sânge nu are cum sa fie eliminat din corp, se acumulează
și poate provoca durere și infecție.

Alți factori ce cresc riscul de cancer ovarian, însă într-o mai mică măsură
decât cei de mai sus, includ:

 Excesul ponderal sau obezitatea - pierderea în greutate, prin exerciții și

alimentație sănătoasă, poate reduce riscul;
 Fumatul - la fel, încetarea fumatului poate reduce probabilitatea de
apariție a cancerului ovarian;
 Expunerea la azbest;
 Folosirea pudrei de talc - unele studii au descoperit o legătură între
folosirea pudrei de talc în zona intimă și un risc mai mare de cancer
ovarian. Rezultatele sunt inconclusive, iar dacă există o creștere a riscului
de apariție a bolii, acesta este redus;
 Vârsta de începere și încheiere a menstruației - menstruația la o vârstă
fragedă sau menopauză timpurie pot crește riscul de cancer ovarian.

Simptome

Cancerul ovarian în stadiu incipient manifestă rareori simptome. În stadiu

avansat, cancerul ovarian poate cauza câteva simptome și semne nespecifice,
care ar putea fi confundate cu alte afecțiuni benigne. Printre simptomele
cancerului ovarian se află:

 Balonarea sau umflarea abdomenului;

 Senzația de plin în timpul mesei, chiar și după câteva înghițituri;
 Pierdere inexplicabilă în greutate;
 Disconfort în zona pelviana;
  Schimbări ale tranzitului intestinal, prin apariția frecventă a constipației;
 O senzație imperioasă de urinare;
 Indigestie sau dureri stomacale frecvente;
 Durere în timpul actului sexual;
 Dureri de spate;
 Oboseala cronică.

Stadiile bolii
Cancerul ovarian are patru stadii: primele două compun faza incipientă a
bolii, iar ultimele, faza avansată.

Stadiul I

 În primul stadiu al bolii, cancerul este localizat doar în zona ovarelor.

 Stadiul IA constă în apariția bolii doar la unul dintre ovare.
 În stadiul IB, cancerul s-a întins și la celălalt ovar.
 Stadiul IC înseamnă un avans al bolii. Astfel, pe lângă celulele anormale
apărute la ambele ovare, capsula externă a fost distrusă, celulele
canceroase au început să se întindă în afara ovarelor sau sunt prezente în
fluidele din zona abdominală.

Stadiul II

Stadiul II înseamnă creșterea cancerului în afara ovarului sau ovarelor, în

zona delimitată de șolduri (pelvis). Așadar, cancerul în stadiul II poate fi:

 II A – cancerul s-a extins în trompele uterine sau uter;

 II B – cancerul a crescut în alte țesuturi ale pelvisului, spre exemplu în
vezica urinară, colon sigmoid sau rect;
 II C – cancerul a crescut în alte țesuturi ale pelvisului și există celule
canceroase în lichidul extras din abdomen (lichid de ascită);

Stadiul III

Stadiul III înseamnă răspândirea cancerului în afara zonei pelviene

mărginite de șolduri, în cavitatea abdominală. Cancerul este, de asemenea, în
stadiul III dacă sunt afectați ganglioni limfatici în partea superioară a
abdomenului, zona inghinală și în spatele uterului.
  În stadiul IIIA, cancerul se extinde microscopic la niveluri perineului,
membranelor peritoneale și intestinului subțire, nu există afectare
ganglionară.
 Stadiul IIIB se caracterizează prin excrescențe tumorale macroscopice,
sub 2 cm, vizibile în peritoneu, extrapelvin, dar fără ca ganglionii
limfatici să fie afectați.
 In stadiul IIIC, există excrescente tumorale mai mari de 2 cm în peritoneu
sau extrapelvin, cu sau fără prindere de noduli limfatici în partea
superioară a abdomenului, zona inghinală sau în spatele uterului, posibil
sunt prezente depozite semnificative de celule canceroase la exteriorul
splinei sau al ficatului;

Stadiul IV

Stadiul IV este faza cea mai avansată a bolii. Constă în răspândirea acesteia
până în zone îndepărtate de ovare, la țesuturi, noduli limfatici și organe. În
stadiul IVA, cancerul a ajuns până la fluidul din jurul plămânilor. Stadiul IVB
înseamnă răspândirea cancerului în interiorul ficatului sau al splinei, la nodulii
limfatici aflați la distanțe mari de ovare sau la organe precum plămânii, pielea
ori creierul.

Tipuri de cancer ovarian

Cancerul ovarian este de trei tipuri:

 Tumora epitelială - debutează în stratul subțire, care acoperă exteriorul

ovarelor. Aproximativ 90% dintre cazurile de cancer ovarian au natura
epiteliala;
 Tumora stromală - apare în țesuturile ovariene care conțin celule ce
produc hormoni. Acest tip de cancer ovarian este diagnosticat mai
devreme decât alte forme. Aproximativ 7% dintre tumorile ovariene sunt
stromele;
 Tumora celulelor germinale - este o formă rară de cancer ovarian, care
afectează mai ales femeile tinere și adolescentele. Este agresivă, însă are
o rată bună de succes, dacă este depistată timpuriu.

Diagnostic
 În general, diagnosticul este pus de un ginecolog, pe baza simptomelor, a
istoricului medical și a investigațiilor. Mai jos sunt principalele analize
recomandate în diagnosticarea cancerului ovarian.

Medicul va recomanda testarea sângelui, pentru o substanță numită CA125.

Aceasta este produsă de unele forme de cancer ovarian. Un nivel crescut al
CA125 în sânge poate fi semnul prezenței cancerului ovarian. Uneori, CA125
are un nivel normal în primele stadii ale bolii. Pe de altă parte, nivelul crescut al
acestei substanțe poate indica o afecțiune precum endometrioza, fibromul
ovarian sau chiar sarcina, motiv pentru care este nevoie de investigații
suplimentare.

Daca medicul bănuiește prezența cancerului, poate sugera realizarea unor teste
de imagistică. Există investigații abdominale, care oferă o imagine 3D a
conținutului abdomenului și ovarelor, și analize transvaginale. În cazul acestora
din urmă, medicul introduce un dispozitiv în vagin, pentru o imagine clară
asupra ovarelor.

Schimbările ovariene, dacă există, pot apărea atât pe fondul cancerului,

cât și al endometriozei sau acumulării de fluide. Dacă exista anomalii, medicul
iți va recomanda teste suplimentare pentru a confirma diagnosticul. Acestea pot
include:

 CT (computer tomograf) - constă în scanarea abdomenului cu raze X,

pentru a observa ovarele din mai multe unghiuri și pentru a oferi o
imagine cât mai exactă;
 Radiografia plămânilor - pentru a vedea dacă boala a ajuns pană în
această zonă;
 Biopsie - medicul folosește un ac pentru a lua o probă din ovare sau din
fluidul din jurul acestora, pentru a vedea dacă este vorba de cancer
ovarian;
 Laparoscopie - doctorul realizează o mică incizie în abdomen și
introduce un tub subțire, prevăzut cu o cameră video, pentru a examina
ovarele și/sau pentru a preleva o probă pentru testare.

Tratament

Tratamentul pentru cancerul ovarian depinde de stadiul bolii, de starea

generală de sănătate și dacă dorești să (mai) ai copii. Majoritatea pacientelor
urmează o combinație de intervenție chirurgicală și chimioterapie. Obiectivul
tratamentului este să vindece cancerul, dacă este posibil. Dacă boala este într-un
stadiu mult prea avansat, tratamentul ajută la reducerea simptomelor și
încetinește progresul cancerului.

Intervenția chirurgicala

Intervențiile chirurgicale in cancerul ovarian sunt folosite pentru:

 A îndepărta unul dintre ovare - se recomandă în primele stadii ale bolii,

când cancerul nu a depășit un ovar. Operația poate implica îndepărtarea
ovarului afectat și a tubelor săi filonieni. Intervenția nu afectează
capacitatea de a avea copii;
 A îndepărta ambele ovare - se indică în cazul în care boala s-a răspândit
la ambele ovare și nu există dovezi că ar fi ajuns și în alte zone. Chirurgul
îndepărtează ovarele si tubii falopieni. Procedura nu afectează uterul, deci
există șanse de a rămâne însărcinată, prin criogenarea ovulelor sau a
embrionului ori prin ovule primite de la un donator;
 A îndepărta ovarele și uterul - dacă boala este într-un stadiu avansat,
poate fi nevoie sa fie îndepărtate aceste organe. Doctorul va îndepărta
ovarele, tubii falopieni, uterul și nodulii limfatici afectați. Nu vei mai
putea avea copii.

Operația pentru a trata cancerul ovarian este o intervenție complexă, iar

recuperarea poate dura până la trei luni. Vei avea nevoie de odihnă cel puțin în
primele săptămâni, iar după aceea, va trebui sa eviți sa petreci mult timp in
picioare. După primele 3-4 săptămâni, vei putea reveni treptat la activitățile
normale, însă nu sunt indicate cele care presupun mult efort fizic.

Chimioterapia

Chimioterapia constă în administrarea unor medicamente, pentru a

distruge celulele canceroase. Doctorii recomandă, de cele mai multe ori,
chimioterapia alături de intervenția chirurgicală.

Această formă de tratament este folosită după operație, pentru a elimina celulele
canceroase rămase înainte de operație, a reduce cancerul, spre a fi mai ușor de
îndepărtat prin intervenția chirurgicala, dar și pentru a elimina cancerul, dacă
acesta revine după tratamentul inițial.
În general, chimioterapia este introdusă în organism prin venă, însă exista și sub
formă de tablete. Tratamentul se administrează la spital, însă poți reveni acasă
in aceeași zi. De regulă, chimioterapia se administrează în cicluri cu perioade de
pauză, pentru a permite corpului să se refacă. Majoritatea pacienților au șase
cicluri de chimioterapie, fiecare a câte trei săptămâni.

Prin administrarea chimioterapiei, pot apărea efecte secundare precum:

 Oboseala;
 Starea generala de rău;
 Pierderea apetitului;
 Pierderea parului;
 Diareea;
 Un risc mai mare de infecții.

Aceste efecte secundare pot fi ținute sub control prin luarea medicamentelor
recomandate de medic, iar după încheierea tratamentului, ar trebui sa dispară.

Terapia țintită

Terapia țintită folosește medicamente care acționează asupra zonelor

vulnerabile ale celulelor canceroase, utilizate mai ales pentru a trata cancerul
recurent sau care rezistă altor forme de tratament. Pentru a folosi terapia țintită,
doctorul va testa celulele canceroase, pentru a se asigura că tratamentul va avea
efect asupra cancerului. Cele mai comune forme de terapie țintită sunt olaparib
si niraparib.

In general, pacienta v-a trebui să își ia 1-3 luni liber de la locul de muncă, să
evite condusul timp de cel puțin o lună după intervenție și să amâne exercițiile
fizice timp de cel puțin trei luni. Doctorul poate recomanda fizioterapie, pentru
a ajuta la recuperare.

Dacă medicul a îndepărtat ambele ovare și pacienta are mai puțin de 45-50 de
ani, după intervenție, va trece prin menopauză. Pentru a controla simptomele
asociate menopauzei, medicul va recomanda terapia de substituție hormonala,
cel puțin până pacienta ajunge la vârstă naturala pentru menopauză (45-55 de
ani).

Printre efectele secundare ale terapiei țintite se numără:

  Dificultățile respiratorii;
 Senzația generala de rău;
 Pierderea apetitului;
 Oboseala cronică;
 Diareea.

Radioterapia

Radioterapia constă în folosirea radiațiilor, pentru a elimina celulele

canceroase. Este utilizată în cazuri rare și ajută la îndepărtarea celulelor ramase
după intervenția chirurgicală sau reduce dimensiunile tumorilor, dacă boala s-a
răspândit în alte regiuni ale corpului. Radioterapia are efecte secundare precum
oboseala, pierderea părului în zona tratată și sensibilitatea pielii.

Evoluția bolii

Majoritatea femeilor diagnosticate în stadiul I al cancerului ovarian au o

evoluție pozitivă. Pacientele au o rată de supraviețuire la cinci ani de peste 90%.
In ciuda acestor date, corpul uman reacționează diferit la tratament, iar
rezultatele depind și de starea de sănătate a pacientei.

Pacientele diagnosticate în stadiul II al cancerului au o rată de

supraviețuire la cinci ani de aproximativ 70%. Femeile mai tinere de 65 de ani
au un prognostic mai bun decât persoanele în vârstă.

În cazul diagnosticării în stadiul III al bolii, rata de supraviețuire la cinci

ani este de aproximativ 39%.

Diagnosticarea în stadiul IV al cancerului ovarian face ca rata de

supraviețuire la cinci ani să fie de aproximativ 17%.

Prevenția bolii

Nu există o modalitate sigură de prevenire a cancerului ovarian. Tot ce

poate face este să reduce riscul de apariție a bolii. În acest sens, se pot urma
recomandările de mai jos:
  Luarea contraceptivelor – se va discuta cu medicul pentru a recomanda
contraceptive orale. Acestea ajută la reducerea riscului de cancer ovarian;
 Discutatul cu medicul despre factorii de risc - dacă pacienta are o rudă
apropiată care are cancer ovarian sau de sân, medicul de familie poate
recomanda testarea genetică. Dacă se descoperă că este prezentă o gena
cu probleme, se poate solicita îndepărtarea ovarelor, pentru a preveni
apariția cancerului;
 Adoptarea un stil de viață sănătos – se vor consuma alimente sănătoase și
se va introduce activitatea fizică în programul zilnic.

Cancerul ovarian are șanse mari de vindecare, dacă este diagnosticat și

tratat în fazele incipiente, însă boala este frecvent identificată abia în momentul
în care s-a răspândit la alte organe din cavitatea abdominală. Chiar și în cazul
unui tratament eficient, există șanse mari ca afecțiunea să revină după câțiva
ani. Recurența bolii poate însemna imposibilitatea de a o vindeca. Totuși,
chimioterapia poate ajuta la reducerea simptomelor și la ținerea sub control a
bolii, pentru câțiva ani.

Din studiile existente, aproximativ 50% dintre paciente vor trăi timp de
cel puțin cinci ani după diagnosticare și 33%, cel puțin 10 ani. În ciuda acestui
prognostic, noi modalități de tratament sunt dezvoltate în fiecare an, iar
statisticile din ultimii 30 de ani arată o îmbunătățire a stării de sănătate a
pacientelor și o creștere a ratei de supraviețuire.
 Plan de îngrijire al pacientei cu cancer ovarian

Diagnostic de Obiective Intervenții autonome Evaluare

nursing și delegate
Stare de rău Pacienta să aibă o  Asigur Pacienta se simte
general datorată stare de bine, repausul la pat mai bine, este
tratamentului cu ameliorată al pacientei și hidratată și nu mai
chimioterapice un climat are grețuri
manifestată prin corespunzător
grețuri și vărsături  Administrez
lichide reci în
cantități mici
 La indicația
medicului
administrez
antiemetice
( Granesis 1
mg comp.
film. ,
Zondaron 2
mg/ml sol
inj./perf. )
Tulburări de somn Pacienta să fie  Să creez un Pacienta este
datorită anxietății liniștită, să aibă un mediu plăcut liniștită, a avut un
și depresiei somn liniștitor și un climat somn liniștit,
manifestate prin corespunzător odihnitor
insomnii , să aerisesc
salonul
 Să discut cu
pacienta
încercând o
ameliorare a
stării de
anxietate și
depresie, să
încurajez
pacienta
 La indicația
medicului să
administrez
tranchilizante
 (Diazepam
Terapia 5
mg/ml sol.
Inj. Sau
Diazepam 10
mg comp. )
Stres emoțional Pacienta să poată  Să îndrum Pacienta este mai
datorită impactului să suporte mai pacienta să liniștită, iar în
emoțional al ușor diagnosticul apeleze la urma discuțiilor a
cancerului grupuri de afirmat că va apela
manifestat prin suport pentru la ajutorul unui
sentimente de paciente care specialist
negare, de revoltă se află în
și în final de aceeași
acceptare situație
 Să discut cu
aparținătorii
să fie lângă
ea, să o
susțină, astfel
o să treacă
mai ușor peste
această
perioadă
 Să îndrum
pacienta să
apeleze la
ajutor unui
psiholog.
Explic
pacientei că
apelarea la
ajutorul unui
specialist nu
trebuie privită
ca un semn de
slăbiciune, ci
de dorință de
a face față
acestei
afecțiuni din
toate punctele
de vedere