DEPISTAREA PRECOCE A CANCERELOR GENITALE

Cancerul genital este al doilea ca frecven la femei, dup cel de sn.

n funcie de localizare, poate fi ovarian sau uterin. n timp ce pentru
cancerul ovarian nu exist metode de descoperire n faz incipient, n cel
uterin, depistarea precoce poate salva viaa femeii. Cancerul la san
reprezinta principala cauza de mortalitate prin cancer in randul femeilor, la
fiecare 3 minute o femeie este diagnosticata cu cancer la san. In randul
femeilor din intreaga lume mortalitatea prin cancer de col uterin reprezinta a
doua cauza de mortalitate prin cancer, dupa cancerul de san. Statistic, in
fiecare zi mor 40 de femei din intreaga luma de aceasta patologie, iar in tara
noastra 4 femei pe zi decedeaza prin complicatiile acestui cancer.
Cele mai multe dintre femeile care nu se prezinta la teste stiu ca ar trebui sa
o faca, dar spera ca nu sunt inca purtatoarele unui cancer si ca mai au timp sa
isi faca testarile.
Mai mult, daca ar avea un cancer, doresc sa afle cat mai tarziu acest lucru.
Pentru a schimba aceasta situatie trebuie schimbata mentalitatea.
Aceasta se poate realiza printr-o informare eficienta.

Consultul genital si mamar (senologic). Cand trebuie

efectuat?
Varsta primei consultatii nu este o varsta standard. Depinde de data
aparitiei menstruatiei si de data inceperii vietii sexuale.
Aparitia devreme (sub 12 ani) sau tarziu (peste 16 ani) a menstrei
necesita prezentarea la medic.

Inceperea vietii sexuale necesita iarasi sfatul medical (prevenirea

sarcinii, prevenirea bolilor cu transmitere sexuala, comportamentul sexual).
Consultul este bine sa fie facut de catre medicul ginecolog, fie adresandu-va
direct, fie la indrumarea medicului de familie, o data pe an sau la aparitia
oricarui semn de boala.Idealul ar fi atins prin realizarea controalelor la
fiecare femeie dupa 35 de ani (col uterin), 45 ani (san), 55 de ani (ovar,
endometru).
Pentru depistarea precoce a cancerului genitor-mamar sunt necesare unele
investigatii, dar primul pas este consultul de specialitate.
Consultul de specialitate
In mod obisnuit, o femeie trebuie sa mearga la primul control
ginecologic imediat dupa ce si-a inceput viata sexuala, indiferent la ce
varsta se intampla aceasta.
Unii medici sustin ca este bine ca un control ginecologic sa fie facut
daca a ajuns la varsta de 18 ani, dar, tinand cont de scaderea varstei aparitiei
primei sangerari menstruale (menarha), varsta acestui prim control a scazut
la 16 ani.
Cel mai bun moment pentru vizita la medic este cat mai curand dupa
terminarea sangerarii menstruale. Sanii si ovarele nu sunt sensibile la
palpare si nu exista sange menstrual care sa modifice eventualul examen
Papanicolau sau alte analize facute pentru diagnosticarea unor infectii sau
anomalii.
Nu iti face o toaleta excesiva inainte de examenul ginecologic.
Starea si felul secretiilor vaginale ii da medicului foarte multe informatii
despre starea de sanatate a zonei vaginale. De aceea este foarte important ca
24 de ore inaintea prezentarii la medicul specialist ginecolog sa nu faci nici
un fel de spalaturi vaginale, sa nu introduci nimic in vagin (gen ovule,

creme speciale, tampoane vaginale, etc.) si (daca este cazul) sa te abtii de la

contactul sexual, fiindca toate acestea pot altera rezultatele unor eventuale
teste, ingreunand astfel stabilirea unui diagnostic precis.
Daca urmezi un tratament care implica folosirea unor substante ce
trebuie introduse in vagin cel mai bun lucru este sa intrebi inainte medicul
care este cel mai bun comportament.
Medicul va examina zona genitala externa si interna. Nu este placut,
dar daca ne relaxam, nu va fi nici dureros. Pentru a putea observa cat mai
bine eventuale inflamatii ale colului uterin sau orice alte probleme, medicul
va folosi un dilatator vaginal (instrument cu ajutorul caruia se dilata
vaginul). De asemenea, medicul va introduce unul sau doua degete in vagin
pentru a verifica organele genitale interne- ovare, uter, trompe uterine.
Examinarea sanilor se face la fiecare consult ginecologic si are ca
scop depistarea precoce a unor eventuale probleme in aceasta zona.

Cancerul ovarian
Cancerul ovarian afecteaz femeile de orice vrst, dar
frecvent pe cele trecute de 40 de ani. Cancerul de ovar este o afectiune
depistata tardiv (avand o simptomatologie nespecifica), cu o evolutie
naturala rapida si reaparitia frecventa a unei recidive dupa un tratament
considerat radical. Din aceste motive, cancerul ovarian reprezinta a patra
cauza de mortalitate prin cancer la femei, iar in tara noastra a doua dupa
cancerul de col uterin, fiind cea mai grava forma dintre procesele maligne
ale aparatului reproductiv. De aceea, se incearca gasirea unor noi metode
pentru depistarea cat mai precoce a acestei neoplazii.

Prognosticul este in legatura stransa cu stadiul, de multe ori

avansat in momentul diagnosticului.
Screening-ul pentru cancerul ovarian in populatia generala nu s-a
dovedit eficient, insa pare mult mai convingator pentru femeile ce au un risc
crescut.
Exista o serie de factori de risc de care ar trebui tinut cont cind se
suspicioneaza o malignitate ovariana.
Factorii de risc confirmati:
- varsta incidenta creste exponential cu varsta. in perioada 50-55 ani
se observa un platou al frecventelor. Pacientele varstnice sunt mai
frecvent diagnosticate in stadii avansate. Varsta medie pentru toate
stadiile este de 63 ani; inainte de 45 ani, leziunea maligna ovariana
este relativ rara.
- riscul genetic- cazurile familiale sau ereditare detin mai putin de 5%
din toate cancerele ovariene. Riscul genetic se poate manifesta in 3
circumstante:
- cancer ovarian familial
- sindromul de cancer familial glanda mamara/ovar
- sindromul de cancer de colon nepolipos ereditar
(sindromul Lynch II grupeaza multiple adenocarcinoame precum si
alte procese maligne gastrointestinale si genito-urinare)
Factori de risc discutabili:
- terapia hormonala de substitutie (THS) relatia intre cancerul ovarian si
acest tip de tratament este controversata; datele curente nu evidentiaza o
crestere a riscului in relatie cu durata THS
- lactatia influenta acestui factor nu este clarificata desi se sugereaza un

oarecare grad de protectie comparativ cu femeile care nu alapteaza.

- Infertilitatea si tratamentul infertilitatii in general se considera ca
scaderea fertilitatii se asociaza cresterii riscului cancerului ovarian si ca
infertilitatea este un factor de risc independent; unele femei tratate cu
inductori de ovulatie pot fi predispuse riscului cancerului ovarian prin
disfunctia ovariana preexistenta tratamentului cu aceste substante mai mult
decat prin terapia insasi.
- starea sociala si economica riscul este mai mare in randul
categoriilor sociale privilegiate
Factorii protectori
- fertilitatea/paritatea asocierea intre numarul mare de nasteri si
scaderea riscului cancerului ovarian este stabilita cu claritate.
- contraceptia orala contraceptia orala mimeaza sarcina prin suprimarea
ovulatiei si prin reducerea secretiei gonadotrofinelor hipofizare; utilizarea
contraceptivelor orale reduce riscul cancerului ovarian
- ovariectomia, histerectomia, sterilizarea
De asemenea, femeile care au antecedente n familie sau care nu au
nscut sunt expuse unui risc mai mare de mbolnvire. Cele care au avut
cancer de sn, cancer de colon sau care au urmat o terapie cu hormoni dup
menopauz pot, de asemenea, s se mbolnveasc.
Cancerul ovarian este greu de depistat n timp util. Femeile care sufer
de aceast boal pot avea foarte puine simptome sau deloc. Fiind localizate
profund, chiar si cresteri moderate ale volumului ovarelor nu determina
simptome caracteristice.

Manifestarile precoce sunt insidoase si pot fi explicate prin actiunea

bolii in afara pelvisului. Cele mai frecvente semne din aceasta categorie
sunt:
- disconfort abdominal
- balonari
- senzatie de plenitudine
- eructatii
- diminuarea apetitului
Mai mult, nu exist metode de depistare n faz incipient. Aceste
manifestari nespecifice sunt totusi in masura sa sugereze cancerul ovarian
atunci cand nu au alta explicatie. Stabilirea cauzei acestor manifestari este
obligatorie iar la femeile trecute de 40 ani nu trebuie exclusa relatia cu
neoplazia ovariana. Dirijarea acestor cazuri catre explorarile pelvine se
impune mai ales atunci cand sunt prezenti factorii de risc precum varsta
peste 40 ani, istoric de patologie ovariana organica sau functionala,
persistenta simptomelor digestive fara explicatie.

Screening si detectare precoce:

- examenul pelvin- ca instrument de screening , are o valoare

limitata. Avantajele examenului bimanual constau in economicitate, usurinta
realizarii, lipsa obligativitatii echipamentelor speciale. Sindromul ovarelor
palpabile in postmenopauza argumeteaza recomandarea ca fiecare femeie
cu ovare palpabile dupa instalarea menopauzei sa fie evaluata chirurgical.
Acest sindrom este strict clinic si se bazeaza pe faptul ca ovarul normal,
palpabil in premnenopauza este tumoral in postmenopauza.

- teste biochimice- antigenul asociat cancerului ovarian, CA 125,

este cel mai intens studiat; CA 125 are valori mai mari de 35U/ml in peste
85% din femeile cu cancer ovarian; cazurile cu valori mai mari sau egale cu
30-35U/ml pot fi dirijate pentru explorarea ecografica. Pentru cresterea
valorii markerului tumoral CA 125 mai ales in depistarea precoce a
cancerului ovarian se impune asocierea determinarii sale cu examenul
ginecologic si sonografia pelvina dupa un anume algoritm: dupa 35 ani la 3
ani; dupa 40 ani la 2 ani sau dupa alti autori la 2 ani, dupa varsta de 25 de
ani.
- ultrasonografia- sonografia transvaginala (STV), realizata in
conditii bune este cea mai buna metoda de screening.In diagnosticul
cancerului de ovar un aport deosebit il are imagistica si anume:
1. Ecografia conventionala transabdominala - permite un
diagnostic precoce.
2. Ecografia endovaginala - permite un diagnostic mai precoce si
mai precis.
3. Ecografia tridimensionala (eco-3D), metoda cea mai
performanta, masoara in special volumul tumorii, localizeaza topografic
tumora in raport cu celelalte structuri din vecinatate.
4. Dopplerul color si Power doppler - permit si ele un diagnostic
cat mai precoce si mai precis in asociere cu ecografia traditionala.
5. Punctia eco-ghidata - practicata sub ghidajul ecosondei
traditionale transabdominale sau al celei endovaginale. In privinta tumorilor
de ovar ecografia a devenit astazi explorarea complementara obligatorie
datorita inocuitatii, accesibilitatii tot mai largi, ameliorarii tehnice recente
(eco-3D, Doppler color, Power doppler).

Criteriile care constituie suspiciunea de malignitate sunt:

formatiuni mai mari de 50 mm, ecostructura solida sau mixta cu
predominanta solida, perete neregulat si gros, septuri groase; ascita;
metastaze; varsta > 40 ani (4/5 din cancerele de ovar sunt gasite la femei
peste 40 ani); in perimenopauza - cresterea de volum a unui ovar la
supraveghere ecografica sistematica.

Cancerul endometrial
Cancerul endometrial este cresterea rapida si necontrolata a
celulelor endometriale care captusesc uterul. Cancerul endometrial este
cel mai comun tip al cancerului corpului uterin si constituie circa 95% din
toate leziunile maligne ale acestui segment anatomic.Cancerul endometrial
apare de obicei la femei ce au depasit varsta de 50 de ani. Din fericire, este
curabil (vindecabil) daca e detectat intr-o faza precoce, cand cancerul e
limitat la uter. Majoritatea femeilor cu cancer endometrial sunt diagnosticate
intr-o faza incipienta si pana la 93% din acestea sunt declarate vindecate la 5
ani dupa tratament.
Profilul unei paciente cu cancer endometrial este cel al unei femei
obeze, cu diabet zaharat si hipertensiune, aflata in postmenopauza si care
este nulipara, cu menarha precoce si menopauza tardiva. Acest tip de
cancer este inclus in categoria cu prognostic relativ favorabil pentru ca intrun numar mare de cazuri diagnosticul este pus in stadii precoce
Cauzele cancerului endometrial sunt necunoscute. Totusi, expunerea
pe durata mai multor ani la hormonul estrogen, fara destul hormon
progesteron care sa-l echilibreze pe primul, se asociaza frecvent cu cancerul
endometrial.

Sunt descrise doua tipuri diferite de cancer endometrial.

1. Cel mai comun se dezvolta in perioada perimenopauzala, la
femei cu istoric de expunere la estrogeni, endogeni sau exogeni. In aceste
cazuri, procesul debuteaza ca hiperplazie endometriala si progreseaza spre
carcinom. Aceste tumori estrogeni-dependente sunt mai bine diferentiate si
au un prognostic mai favorabil.
2. Celalalt tip se dezvolta in cazuri unde nu se manifesta o sursa
estrogenica de stimulatre endometriala. Aceste cancere spontane nu se
asociaza cu hiperplazia, mai mult se pot dezvolta pe endometru atrofic. Sunt
mai putin diferentiate si au un prognostic mai rezervat. Cancerele nonestrogen dependente sunt mai frecvente la femei in varsta
(postmenopauza).
Factori de risc :
Expunerea pe o durata lunga de timp, la estrogen fara progesteron
administrat concomitent, pare sa fie factorul cu riscul cel mai crescut de a
determina cancer endometrial.
O astfel de expunere poate apare la:
- femei care au avut prima menstruatie inainte de varsta de 12 ani sau au
intrat la menopauza dupa varsta de 55 de ani
- femei care nu au nascut niciodata (nulipare) sau care nu au ramas niciodata
insarcinate
- femei care nu au alaptat niciodata
- femei care au folosit terapie de substitutie hormonala cu estrogen si fara
progesteron
- obezitatea: celulele adipoase din organismul femeilor obeze cresc rata de
producere a estrogenului.

Factorii aditionali care cresc riscul includ:

- varsta de peste 50 de ani: cancerul endometrial este mai frecvent la femei
de peste 50 de ani
- un istoric de cancer de san, de ovar sau de colon
- un istoric familial de cancer endometrial sau de cancer de colon nonpolipozic ereditar (HNPCC) (Asociatia Americana Impotriva Cancerului
recomanda ca femeile care au un risc crescut de HNPCC, sa faca teste de
screening anuale cu biopsii endometriale, incepand cu varsta de 35 de ani)
- tratamentele cu tamoxifen, un medicament anticanceros care se comporta
ca un estrogen asupra uterului: daca se face terapie cu tamoxifen,
tratamentul trebuie continuat dupa prescriptia medicului oncolog, dar trebuie
efectuate exemene anuale ale pelvisului (riscul aparitiei cancerului
endometrial e mai mic in comparatie cu riscul recurentei cancerului de san)
- hiperplazia endometriala
- diabetul
- hipertensiunea
- sindromul ovarului polichistic
- radioterapia pelvina in antecedente
- rasa: cancerul endometrial apare mai frecvent la femeile albe.
Reducerea riscului
Exista unele masuri care pot fi luate pentru a scadea riscul de cancer
endometrial:
- daca e nevoie de pilule anticonceptionale, trebuie folosite
anticonceptionale care sa contina atat estrogeni cat si progesteron pe o
perioada mai lunga de 1 an
- similar, o combinatie de estrogeni si progesteron pentru a reduce
simptomele menopauzei, scade riscul de cancer endometrial

- nu exista risc pentru dezvoltarea cancerului endometrial daca nu mai exista

uter (la femeile histerectomizate)
- mentinerea unei diete santoase
- activitatea fizica
- dietele bogate in fructe, vegetale, fibre si fitoestrogeni, care se afla in soia
- scaderea aportului de grasimi animale.
Asadar,desi posibilitatile de depistare precoce in masa sunt mult mai reduse,
totusi simptomatologia precoce permite diagnosticul tempestiv si cu
prognostic relativ bun.
POPULATIA CU RISC CRESCUT PENTRU CANCERUL DE
ENDOMETRU
Intrucat cancerul de endometru este endocrino-dependent (estrogenodependent), toate situatile care determina o hiperestrogenie relativa sau
absoluta pot fi incriminate ca factori de risc:
Inainte de 40 de ani :
ovarul micropolichistic
disgenezia gonadica tratata cu estrogeni
antecedente de hiperplazie sau polip endometrial
estrogeno-terapie prelungita
Dupa 40 de ani, pana la menopauza :
antecedente familiaale de cancer de endometru
obezitate, diabet, hipertensiune arteriala
nuligestele
sindrom premenstrual, dismenoree, cicluri menstruale neregulate

Postmenopauza:
menopauza tardiva
secretie estrogenica persistenta
estrogeno-terapie in menopauza
Simptome:
Cel mai frecvent simptom al cancerului endometrial este sangerarea
vaginala anormala. METRORAGIA domina simptomatologia
( cvasipatognomonica dupa menopauza) - capricioasa, putin abundenta, cu
sange negricios si cheaguri .Pana la 20% dintre femeile care prezinta
sangerari anormale dupa menopauza sunt pasibile sa dezvolte cancer.
Sangerarile anormale sau perioade indelungate de sangerari vaginale, intre
menstruatii la femeile ce au depasit varsta de 35 de ani si nu au intrat inca la
menopauza, pot fi de asemenea simptome ale cancerului endometrial, desi
aceasta apare mai putin frecvent. In cazuri rare, o scurgere vaginala
inexplicabila poate fi un simptom precoce al cancerului sau LEUCOREEA
asociata metroragiei in special la femeile in varsta, de obicei este amestecata
cu sange urat mirositoare. De obicei, simptomele de mai sus sunt prezente
inca din stadiile incipiente ale bolii, rar acest tip de cancer putand ajunge in
stadii avansate fara ca simptomele sa-si faca aparitia. Desigur, nu orice
persoana cu aceste simptome are obligatoriu cancer, exista si alte boli care se
manifesta prin aceleasi semne.
Consult de specialitate
Trebuie programata o consultatie medicala daca apar:
- sangerari vaginale anormale sau o scurgere, mai ales daca femeia e la
menopauza
- urinari dificile sau dureroase

- dureri la contactul sexual

- dureri in regiunea pelvina
- sangerari neregulate care continua timp de trei luni sau mai mult, in cursul
terapiei hormonale de substitutie (HRT).
.

Investigatii
Majoritatea cazurilor de cancer endometrial sunt diagnosticate intr-un stadiu
precoce, atunci cand femeile solicita o consultatie datorita sangerarilor postmenopauza. Daca se suspecteaza cancerul endometrial, medicul va face un
istoric medical si un examen fizic, inclusiv un examen al regiunii pelvine si
un test papanicolau.
O biopsie endometriala e necesara pentru a confirma diagnosticul de
cancer endometrial. Se ia pentru biopsiere un fragment mic de tesut
endometrial (tesutul care captuseste uterul) si se examineaza la microscop.
Biopsia endometrului este metoda de electie in realizarea diagnosticului
cancerului endometrial. Orice femeie cu sangerare in postmenopauza sau
orice femeie peste 40 de ani care prezinta factori de risc sau sangerari uterine
neregulate trebuie sa beneficieze de biopsia endometrului in scopul
excluderii hiperplaziilor sau cancerului endometrial.
Teste aditionale pot include:
- ecografia pelvina transvaginala, care foloseste ultrasunetele pentru a crea o
imagine a uterului; aceasta imagine poate ajuta la determinarea grosimii
endometrului, care poate fi un indicator al cancerului endometrial la femeile
dupa menopauza; ecografia poate sa determine de asemenea daca s-a extins
si la miometru (muschiul uterin) . Sonografia vaginala este o tehnica utila
pentru evaluarea endometrului si un mijloc pentru realizarea diagnosticului

precoce in adenocarcinom. Masurarea grosimii endometrului este, deci, o

metoda de diagnostic in anomaliile endometriale. Grosimile de 8 mm
(premenopauza) au fost propuse ca valori orientative in perspectiva
evaluarilor suplimentare. Grosimea de 4-5 mm reprezinta o limita
acceptabila pentru depistarea cancerului endometrial in postmenopauza.
- histeroscopia, care permite medicului sa vizualizeze interiorul uterului si
sa obtina un fragment de tesut endometrial . Este metoda ce evalueaza sediul
si extinderea leziunii. Histerescopia permite efectuarea de biopsii dar nu
poate da informatii in legatura cu invazia muschiului uterin.
- dilatarea si chiuretajul, efectuat pentru a obtine un fragment de tesut din
interiorul uterului (dilatarea si chiuretajul sunt efectuate uneori simultan cu o
histeroscopie).
Depistarea precoce
Nu exista teste de detectare precoce a cancerului endometrial. Daca apar
sangerari vaginale anormale, care sunt un simptom al cancerului endometrial
sau al altor maladii, trebuie efectuat un consult medical de specialitate si o
evaluare medicala.
Asociatia Americana Impotriva Cancerului recomanda ca femeile la
menopauza sa se informeze asupra riscurilor si simptomelor cancerului
endometrial si sa comunice medicului orice sangerare neobisnuita, patare
sau scurgere vaginala. Femeile care au riscul de cancer de colon nonpolipozic ereditar, pot opta pentru investigatii anuale de la varsta de 35 de
ani.

Cancerul de col uterin

Este o boala grava, de mare importanta medico-sociala, cu evolutie foarte
severa, mai ales cand este depistata in stadii avansate.
Importanta problemei rezulta din faptul ca neoplasmul colului uterin
reprezinta una din principalele cauze de deces al populatiei feminine,
ocupand locul al doilea ca frecventa, pe primul loc situandu-se cancerul
sanului.
Cancerul colului uterin insumeaza 44% din totalul neoplaziilor genitale
feminine, fapt ce justifica eforturile depuse pe plan national si international
pentru studierea acestei maladii.
Colul uterin se poate examina cu usurinta clinic, colposcopic si citologic. In
mod normal, toate aceste investigatii ar trebui sa conduca la descoperirea
maladiei in faze incipiente (stadiul 0), care sunt vindecabile in proportie de
100%. Din nefericire, la noi in tara depistarea cancerului colului uterin in
stadii curabile este nesatisfacatoare.
La ora actuala, cauzele cancerului de col uterin nu sunt cunoscute, fiind
recunoscuti, in schimb, factorii favorizanti care se pot sistematiza in :
a)factorii ce apartin mediului inconjurator ;
b) factorii ce tin de gazda.
Majoritatea acestor factori actioneaza complex, concomitent sau succesiv.

Screening-ul - depistarea precoce a CCU

Prin depistare se intelege testarea unei populatii asimptomatice in scopul

stabilirii suspiciunii existentei unei anumite boli. Acesta inseamna
selectionarea (screening-ul) din cadrul unui grup de populatie a unui numar
restrans de cazuri, la care se ridica suspiciunea unei neopazii mai mult sau
mai putin incipiente.
Localizarea superficiala a neoplaziei si existenta unui test de mare
sensibilitate, care este examenul citologic, fac prin excelenta posibila
depistarea precoce (in stadiile 0-II) a CCU. Screening-ul citologic este foarte
valoros, dovada scaderea importanta a morbiditatii si mortalitatii in tarile in
care s-a aplicat aceasta metoda de depistare in masa.
Pentru depistarea cancerului de col uterin apelm la urmtoarele metode
uzuale de diagnostic:
examen cu valve;
examen cito tumoral (citologia)
examen LAHM - SCHILLER;
colposcopie;
conizatie biopsie
CITOLOGIA
Acest mod de evolutie a formatiunilor maligne a facut necesara testarea
regulata a populatiei in scopul depistarii in stadiile precoce a eventualelor
modificari maligne de la nivelul aparatului reproducator. Astfel, in ani '40,
inventarea unui test care sa permita depistarea cancerului de col uterin in
stadii precoce a venit ca raspuns la o necesitatea absoluta. Testul a fost
imaginat in aceasta perioada de un roman, Aurel Babes iar apoi perfectionat
de un grec, Papanicolau. Cel din urma a si dat numele testului folosit in
intreaga lume, iar noi, romanii, il denumim " Babes-Papanicolau", din

respect pentru cel care s-a gandit prima data la inventarea acestuia.
Rezultatele introducerii in practica a testului Babes-Papanicolau au fost
uimitoare si extrem de imbucuratoare: numarul deceselor avand drept cauza
cancerul de col uterin a scazut cu 70% in urma monitorizarii populatiei prin
testul Papanicolau. Totusi, aparitia cancerului de col uterin ramane inca o
problema. Acesta trebuie depistat precoce si rapid tratat.
Papanicolau se recomanda in general femeilor cu varste mai mari de 35 de
ani, insa pentru depistarea timpurie orice femeie, indiferent de varsta, trebuie
sa faca acest test cel putin o data pe an. Ideala este realizarea acestuia la 6
luni.
Ce este testul Babes-Papanicolau? Testul Papanicolau este cea mai
accesibila si cea mai importanta metoda pentru depistarea precoce a
cancerului de col, deoarece poate identifica modificarile de la nivelul colului
inainte ca acestea sa devina canceroase, precum si diferite tipuri de infectii.
Testul Papanicolau, sau, altfel spus, examenul cito-vaginal, consta in analiza
la microscop a celulelor din secretia vaginala. Acest test poate detecta orice
modificare aparuta la nivelul mucoasei vaginale si poate depista modificarile
maligne (canceroase) inca din stadiile incipiente dar si diferite tipuri de
infectii si boli cum ar fi infectia cu candida sau trichomonas.
Avantaje:
1.Usor acceptat de bolnave, netraumatizant, simpl;
2.Permite decelarea cancerelor si cu sediu diferit de cel al exocolului;
3.Deceleaz tumori maligne, asimptomatice sau oligosimptomatice;
4.Poate servi la aprecierea radiosensibilittii si radiocurabilittii cancerului
cervical, fiind si o metod de control a rezultatelor terapeutice.
Limite:

1.Nu poate da relatii asupra caracterului invadant al tumorii;

2.Nu furnizeaz detalii care s dirijeze biopsia;
3.Necesit medici specialisti cu experient n problema citodiagnosticului.
Inconveniente:
1.Necesit mult timp pentru trecerea prin toate etapele pn ajung sub
microscop;
2.Necesit cunostinte temeinice, experient ndelungat, cere personal
calificat;
3.Ofer cele mai mari posibilitti de interpretri personale;
4.Nu prezint interes n cazurile de cancer avansat;
5.Are valoare numai dac concord cu biopsia de control;
6.Pentru femeile testate produce o obsesie n mas
Cand trebuie facut testul?
Este recomandat ca fiecare femeie activa din punct de vedere sexual,
indiferent de varsta, sa efectueze un control ginecologic si testul BabesPapanicolau cel putin o data pe an.
Pentru obtinerea unui rezultat de calitate trebuie respectate cateva
conditii:
- recoltarea se face in afara perioadei menstruale, intre ziua 10 si 20 de la
ultimul ciclu menstrual, in absenta oricarui tratament local sau al infectiilor;
- nu se face spalatura intravaginala cu 48 de ore inainte de examinare, nu se
foloseste spermicid sau lubrifiant;testul trebuie efectuat la 48 de ore de un
raport sexual.
Medicul ginecolog va recolta cu ajutorul unei spartule cateva celule de
la nivelul colului uterin. Aceste celule sunt puse pe o lamela si trimse la un
laborator care se va ocupa cu analiza microscopica a acestora si va prezenta
o serie de rezultate.

Rezultate:
Un rezultat de laborator in urma efectuarii testului Papanicolau nu este prea
usor de citit (exceptie de la aceasta regula fac desigur specialistii
ginecologi). Iata cum vor arata rezultatele si cam ce trebuie sa intelegi tu. Nu
uita! Un diagnostic corect poate fi pus numai de catre un specialist
Potrivit schemei preconizate de Papanicolau, celularitatea frotiului citologic
se poate prezenta in cinci clase, dupa gradul de deviere citologica de la cel
normal:
CLASA CELULARITATEA FROTIULUI
CLASA I Celule normale
Celule cu modificari atipice benigne (celule epiteliale cu
modificari de natura inflamatorie, PMN, limfocite,
histiocite, etc.).
Nu trebuie sa iti faci griji pentru ca nu este ceva
CLASA II neobisnuit.Exista doar inflamatie sau infectie, fara
suspiciune. Se recomanda tratarea infectiei sau
inflamatiei si urmarirea evolutiei de catre medic.Celulele
de la acest nivel sufera permanent modificari.

CLASA

Citologie sugestiva, dar neconcludenta pentru malignitate

III

(frotiu suspect)
Rezultatul sugereaza o modificare posibil maligna, dar nu
ii poate confirma prezenta. In acest sens trebuie efectuate
mai multe teste pentru identificarea naturii si cauzei

CLASA

modificarilor celulare
Citologie puternic sugestiva pentru malignitate (prezente

IV

celule tumorale maligne in numar redus)

CLASA V

Citologie concludenta pentru malignitate (prezente celule

maligne in placarde)

Ce se intampla daca Testul Papanicolau arata prezenta unor celule

anormale?
In acest caz testul poate indica prezenta unor inflamatii sau infectii netratate.
1.

In cazul unor modificari de gradul II este necesara urmarirea atenta a

evolutiei de catre medic, efectuarea unei test de HPV si uneori realizarea

colposcopiei (vizualizarea directa a mucoasei cu ajutorul unui instrument
special).
2.

In cazul unor modificari de gredul III, IV si V este necesara colposcopia

si efectuarea unei biopsii pentru obtinerea unui diagnostic cert. Biopsia

presupune recoltarea unui fragment foarte mic de tesut de la acest nivel si
apoi examinarea sa in laborator.
Din nefericire, majoritatea bolilor grave ( de competenta ginecologica si nu
numai) evolueaza silentios de-a lungul unei perioade indelungate. Atunci
cand apar primele simptome care ne determina sa mergem la spital este
vorba, din pacate, deja de o patologie grava, intr-un stadiu avansat
In vederea intelegerii secventei leziunilor, trebuie precizate caracteristicile
morfologice ale unor anomalii epiteliale, ce pot apare la nivelul colului
uterin:

-hiperplazia reactiva apare in urma unor conditii iritative; intregul

epiteliu este ingrosat, fara anomalii citologice;
-metaplazia: termen prin care se intelege schimbarea de forma.
Metaplazia se intalneste ca transformare a unui tesut bine diferentiat, adult,
de un anumit tip, intr-un alt tip de tesut bine diferentiat, ca raspuns al unor
situatii normale.Metaplazia pavimentoasa este frecventa la nivelul colului
uterin; in aceasta forma, epiteliul cilindric este inlocuit cu epiteliu
pavimentos. Metaplazia pavimentoasa este o continuare a hiperplaziei
celulelor de rezerva, cu maturatia nucleilor si diferentierea citoplasmei;
-displazia este o anomalie dobandita a epiteliului malpighian, cu
cresterea numarului de celule de tip bazal, cu atipii nucleare mai mult sau
mai putin marcate Ele pot fi multa vreme reversibile, dar sunt potential
maligne, descriindu-se mai multe grade de displazie, de la 1 la 3.
Displazia usoara (CIN I) se caracterizeaza prin anomalii celulare,
localizate in 1/3 profunda a epiteliului. Stratificarea celulara este pastrata si
exista mitoze tipice la acest nivel, relativ frecvent.
Displazia moderata (CIN II) intereseaza 2/3 din grosimea epiteliului.
Se pot pune in evidenta mitoze tipice si rar atipice. Stratificarea se mentine
la suprafata.
Displazia severa (CIN III) - modificarile celulare si de dispunere
afecteaza toata grosimea epiteliului. De multe ori, acest stadiu este
confundat cu carcinomul in situ. Polaritatea celulara este absenta, celulele
fiind dispuse dezordonat. Nucleii sunt hipercromi, mari, cu numeroase
mitoze tipice si atipice. Citoplasma este bazofila, fiind, in general, redusa
cantitativ. In straturile superficiale se remarca, alaturi de celule asemanatoare
celulelor din profunzime, celule cu maturare bizara, prezentand un marcat

asincronism nucleo-citoplasmatic. Mitozele sunt prezente si in celulele

dispuse in stratul superficial.
Toate aceste anomalii morfologice descrise anterior au un corespondent in
clasificarea Papanicolau, astfel:
OMS

RICHART

PAPANICOLAU

Displazie usoara

CIN I

Clasele II-III

Displazie moderata CIN II

Clasele III-IV

Displazie severa

Clasele IV-V

CIN III

In anul 1991 a fost propusa clasificarea Bethesda.Ea precizeaza:

Descrierea modificarilor benigne (infectii cu trichomonas, fungi, virusuri);
Descrierea modificarilor reactive asociate cu inflamatia, atrofia, iradierea,
DIV;
Modificari anormale ale celulelor epiteliale:
ASCUS- celule scuamoase atipice;
LSIL- leziune intraepiteliala scuamoasa cu grad redus;
HSIL- leziune intraepiteliala scuamoasa cu grad inalt.
Alte neoplasme.
Corespondenta intre acest sistem si descrierile anterioare este urmatoarea:
LSIL- analog cu CIN I si modificarile celulare asociate cu HPV;
HSIL - analog cu CIN II si CIN III.
Tipurile oncogene de HPV cu risc crescut = 16, 18 dar si 31, 33, 35, 39, 45,
51, 52, 56, 58, 59, 66 i 68

Stadializarea Bethesda:
- ASCUS (atypical squamous cells of undetermined significance) cateva
celule cu atipii, stadiul borderline
- LGSIL (low-grade squamous intraepithelial lesions) displazie usoara si
modificari celulare asociate cu HPV
- HGSIL (high grade squamous intraepithelial lesions) displazie
moderata spre severa, leziuni precanceroase si carcinomul in situ (cancerul
preinvaziv care implica doar celulele de la suprafata)
- Carcinomul scuamos neoplazia intraepiteliala cervicala (CIN) se refera la
o crestere anormala a masei celulare). Termenul intraepitelial se refera la
stratul superficial al colului. Sistemul CIN cuantifica numarul celulelor
anormale, CIN 1 fiind cel mai mic grad, iar CIN III cel mai inalt
- ATIPIA se coreleaza cu ASCUS
- CIN I displazie usoara, se coreleaza cu LGSIL
- CIN II displazie moderata, se coreleaza cu HGSIL
- CIN III displazie severa, se coreleaza cu HGSIL
- CARCINOM IN SITU
Primul test trebuie facut la 1-2 ani de la nceputul vietii sexuale.Testarea
cu ajutorul frotiurilor este cea mai eficienta modalitate de depistare a
anomaliilor cervicale, care pot fi stadii incipiente ale cancerului de col
uterin. Doua teste negative si absenta unei patologii a colului uterin
permit efectuarea examenului citologic la un interval de timp mai mare,
respectiv, la 2-3 ani.
COLPOCOPIA
Reprezinta un examen complementar (investigatie imagistica
suplimentara) a vulvei, vaginului si colului uterin care permite pe langa

vizualizarea acestora, prelevarea de tesut biopsic in cazul in care sunt

identificate leziuni ale epiteliului colului uterin sau ale endocolului.
Mostrele de tesut vor fi examinate cu ajutorul unui microscop.
Colposcopia este indicata in cazul in care frotiul citovaginal (testul
Papanicolau, testul PAP, examen citologic vaginal) indica prezenta unor
leziuni ce necesita investigatii suplimentare sau rezultatele testului PAP sunt
incerte.
Colposcopul este un dispozitiv optic alcatuit dintr-o sursa de lumina si o
lupa care mareste de 2-60 de ori, ce permite identificarea leziunilor ce nu pot
fi vizibille cu ochiul liber. Colul este examinat intai direct, apoi dupa
badijonarea cu acid acetic 3-5% (pentru a inlatura mucusul ce acopera
mucoasa colului) si in cele din urma, dupa badijonarea cu solutie lugol.
Aceste badijonari au rolul de a evidentia zonele cu transformari atipice, care
se coloreaza diferit fata de celulele normale, fiind astfel mai usor de depistat.
Din aceste leziuni se efectueaza, tot sub colposcop, biopsia tintita, care va
pune diagnosticul de certitudine a leziunilor canceroase sau precanceroase.
Indicatiile colposcopiei sunt date de prezenta factorilor de risc pentru
transformarea maligna a celulelor epiteliului cervical:
- istoric personal de leziuni preneoplazice sau de modificare neoplazica a
celulelor cervicale
- infectiile cu HPV (human papillomavirus) si HIV
- citologie modificata la Testul PAP
- debutul precoce al vietii sexuale, inaintea varstei de 18 ani

- mai mult de 3 parteneri sexuali sau un partener care la randul sau a avut
multipli parteneri
- deficiente ale sistemului imunitar
- fumatul
- utilizarea anticonceptionalelor orale pe o perioada mai mare de 5 ani
Tehnica - Cum se efectueaza colposcopia?
Intr-o prima etapa (colposcopia directa simpla) colposcopul este pozitionat
la intrarea in vagin si este examinata, fara pregatire prealabila, ci doar uscat,
suprafata mucoasei vaginale si a colului uterin. In al doilea timp, examinarea
se va face dupa badijonarea cu acid acetic 3%, iar ultima etapa (testul LahmSchiller)
Daca sunt depistate modificari patologice ale mucoasei cervicale vor
fi prelevate una sau mai multe mostre de tesut care va fi examinat
microscopic pentru a se stabili cu exactitate diagnosticul consta in
examinarea dupa badijonarea colului si vaginului cu solutie Lugol, cu
ajutorul unui tampon mare de vata bine imbibat cu aceasta solutie. Dupa
colposcopie este absolut normala prezenta sangerarilor sau a unei secretii
vaginale in prima saptamana dupa efectuarea colposcopiei
Rezultate
Rezultatele colposcopiei pot fi date pe loc, in momentul efectuarii
investigatiei.
Citologia si colposcopia ridica doar suspiciunea de cancer de col uterin
insa examenul anatomo-patologic stabileste diagnosticul de certitudine.
Rezultatele biopsiei pot fi aflate dupa cateva zile.
Normal -- Colposcopia cu acid acetic si solutie lugol nu evidentiaza
arii cu modificari tisulare si celulare. Aspec normal al vaginului si al
colului uterin-

 Anormal-- Colposcopia cu acid acetic si solutie lugol evidentiaza arii

cu modificari tisulare si celulare: rani si inflamatie a mucoasei
vaginale si cervicale (produse de obicei, de infectii genitale).
Aspectul microscopic al frotiului prezinta anomalii celulare ce indica
aparitia neoplasmului de col uterin sau a leziunilor precanceroase
. CONIZATIA
Este un procedeu bioptic secundar prin care se realizeaza excizia unei
portiunii cu aspect modificat patologic. In unele situatii, prelevarea biopsica
prin conizatie reprezinta in acelasi timp un act terapeutic.
Fiind o procedura chirurgicala, conizatia se va efectua fara sa fie
necesara internarea pacientei, sub anestezie locala, regionala sau generala.
Conizatia consta in ablatia unei portiuni conice din colul uterin,
cu marginile in tesut sanatos, cu ajutorul unui bisturiu, cu laser sau cu
electrocauterul (LEEP loop electrosurgical excision procedure").
1.

LEEP se realizeaza cu ajutorul unei ansa diatermice, electrod

subtire taios dupa care se realizeaza hemostaza prin
electrocauterizare.

2.

Conizatia cu bisturiul "rece" este efectuata intr-un bloc

operator si necesita anestezie regionala sau generala.
Complicatiile care pot aparea dupa conizatie sunt sangerarea,
infectia sau in cazul in care femeia este gravida, avortul sau
nasterea prematura.

Colposcopia urmata de biopsia "tintita" (prelevarea de tesut din

regiunea de maxima suspiciune) aduce suficiente informatii pentru punerea
diagnosticului insa nu poate stabili stadializarea (dimensiunea si
profunzimea leziunii).

Cancerul de san
Cancerul de san este de departe cel mai frecvent dintre cancerele femeii.
Desi nu este cunoscuta cauza sa exacta, factorii de risc sunt din ce in ce mai
bine identificati. Gratie mamografiei, depistarea precoce a acestui cancer a
crescut semnificativ perspectiva vindecarii.
Factorii de risc in cancerul la san
Factorii de risc se cunosc de mult timp. Ei sunt:
- de ordin personal: precocitatea menstruatiilor, absenta nasterilor
(nuliparitate), o prima sarcina tardiva (dupa 35 de ani), menopauza tardiva;
- de ordin familial: antecedente de cancer de san la membri apropiati din
familie, sugerand implicarea unor factori genetici.
In afara acestor factori, varsta este si ea un factor de risc. 7% din
cancerele de san afecteaza femeile sub 40 de ani, acest procent crescand cu
varsta: 18% la 40-50 de ani, 32% la 50-60 de ani si 43% la peste 65 de ani.
Mai multe cercetari au subliniat influenta alimentatiei prea bogate in grasimi
de origine animala asupra aparitiei acestui cancer. Excesul ponderal este un
factor favorizant.
Cancerul de san este diagnosticat din ce in ce mai frecvent in stadii precoce,
gratie depistarii sistematice. Aceasta depistare intr-un stadiu primitiv al bolii
permite in prezent vindecarea in cazul majoritatii cancerelor de san fara
metastaze.

Depistarea precoce a cancerului la san

Consultul de specialitate:

Simptomele unei afectiuni mamare care necesita evaluarea unui medic

specialist sunt:
- un nodul la nivelul sanului sau axilei aparut de curand
- o modificare a marimii sau formei sanului
- o modificare a pielii de pe sani, cum ar fi o cuta sau o pata
- scurgeri sau sangerari la nivelul mamelonului care apar la strangerea
acestuia
- modificari ale mamelonului, cum ar fi retractia sau inversia
- cruste la nivelul mamelonului
- modificari de culoare sau textura a pielii de pe san sau o culoare mai
inchisa in jurul mamelonului
- un nodul la nivelul sanilor la barbati.
Depistarea cancerului de san se efectueaza prin autopalpare (femeia isi
examineaza sanii in fiecare luna), examen medical anual (de catre
ginecolog sau medic de familie), dar mai ales prin mamografie.
Examenul clinic
Este prima etapa de diagnostic: consta in interogatoriu, palparea sanilor si
explorarea ganglionilor din fosa axilara. Examenul clinic permite decelarea
unei anomalii care sugereaza medicului alte examene necesare.

Examenele complementare
Mamografia (examenul radiologic al sanului) permite depistarea unei
tumori.
Ecografia aduce informatii complementare, legate de natura acestei
tumori. Ea se poate asocia cu prelevarea catorva celule din leziune
(citopunctie), care confirma sau infirma prezenta de celule canceroase. Daca
in acest stadiu persista dubii cu privire la benignitatea sau malignitatea
tumorii, este necesara o biopsie (prelevarea, apoi analizarea unui fragment
de tesut mamar
`
Aportul mamografiei in cancerul de san
Aceasta radiografie cu raze X cu penetranta redusa evidentiaza diferentele
de densitate ale tesutului mamar. Ea permite decelarea tumorilor foarte

mici (incepand de la 3 mm) care nu pot fi depistate la palparea sanilor,

aceasta din urma permitand decelarea unor formatiuni de peste 0,5/1 cm.
Rezulta ca este o tehnica esentiala pentru depistarea precoce a cancerului de
san, deoarece permite reperarea unei tumori cu ani de zile inainte de a intra
in faza clinica, adica inainte sa apara semnele decelabile de catre medic..
Gravitatea bolii este indicata de talia tumorii, dar mai ales de prezenta
sau absenta invadarii ganglionilor axilari. Cand cancerul este localizat
(cancer in situ sau stadiu 0), supravietuirea la 5 ani este de 97%; daca tumora
are o dimensiune sub 5 cm, fara invadarea ganglionilor (stadiul 1),
supravietuirea este de 70%; in cazul invadarii ganglionare (stadiul 2),
supravietuirea nu mai este decat de 38%.

Biopsia Mamara
Orice formatiune tumorala mamara, atta timp ct nu se cunoaste
exact natura ei, nu beneficiaza de prezumtia de nemalignitate. Aceasta
trebuie dovedita pentru ca tumoarea sa fie considerata benigna. Nici
examenul clinic si nici examinarile imagistice nu precizeaza cu certitudine
diagnosticul de neoplasm mamar. Singura examinare care poate confirma
existenta cancerului este examenul histopatologic al formatiuniunii extirpate
de chirurg sau a unor fragmente obtinute prin biopsie.
TIPURI DE BIOPSII:
- biopsia cu ac fin ( Aspiratia prin ac fin este o metod simpl de a obine
material citologic i de a diferenia o tumor solid de una chistic).
- biopsia cu ac gros
-biopsia incizionala
-biopsia excizionala (Dac tumora este mic se recomand biopsie
excizional; dac tumora este mare se recomand biopsie incizionala.)
Tipul de biopsie care se va practica depinde de o serie de factori:
o
Gradul de suspiciune a unui cancer
o
Tipul formatiunii suspecte (chist, solida, calcificari)
o
Localizarea, marimea, forma tumorii
o
Numarul formatiunilor tumorale suspecte
o
Antecedentele personale si preferinta pacientei
o
Experienta chirurgului sau radiologului
o
Centrul medical n care se efectueaza
Tipul biopsiei
Utilizata
Diametrul Anestezia Avantaje Dezavantaje
pentru
acului
piesa de
biopsie
Aspiratia cu ac fin Chiste,
22- 25 G Nici una Metoda Cantitate
Formatiuni Se
sau locala cea mai mica de

tumorale
solide mai
rar

Biopsia cu ac gros Formatiuni

tumorale
solide sau
calcificari

recolteaza
3-6
monstre

10-14 G Locala
Se
recolteaza
5-6
monstre

rapida si
usoara,
Rezultate
rapid
obtinute,

material
bioptic cu
riscul mai
mare a
rezultatelor
fals negative.

Nu
necesita Necesita mai
sutura,
multe
punctii,
Nu lasa
cicatrici. Depinde mult
de experienta
celui care o
practica
Cantitatea Insertii
mai mare multiple ale
de tesut acului
recoltata Necesita
determina experienta
rezultate
false mai
putine,.
Nu
necesita
sutura,

Nu lasa
cicatrici
Biopsia chirurgicala Orice tip de Incizie de Anestezie Acuratete Necesita
leziune cu 3-5 cm
generala 100%
incizie si
orice
sutura ei,
localizare,
Lasa
Leziuni
cicatrice
multicentrie
externa si
interna.
Poate

deforma
snul.
Recuperarea
bolnavei e de
mai lunga
durata
Costa mai
mult

Markeri tumorali
Markerii tumorali sunt substante ce pot fi detectate n mod normal n
cantitati mici n snge, urina sau diverse tesuturi. Celulele tumorale pot
produce astfel de substante astfel nct atunci cnd ele sunt prezente n
cantitati mari este posibil ca persoana respectiva sa sufere de cancer.
Markerii pot fi produsi de catre celulele tumorale dar si de catre celulele
normale ca un raspuns la prezenta diverselor tumori n organism.
Masurarea acestor markeri este utila n detectia si diagnosticul
diverselor tipuri de cancer. nsa numai detectia si masurarea markerilor nu
este suficienta pentru punerea diagnosticului de cancer, din urmatoarele
motive:
o
o

Valorile markerilor pot fi crescute si la bolnavi cu tumori benigne,

Valorile markerilor pot sa nu fie crescute la toti bolnavii de cancer,
mai ales n primele stadii ale bolii,
o
Multi markeri nu sunt specifici pentru anumite tipuri de cancer.
Detectia si masurarea valorii markerilor tumorali este utila pentru:
o
Determinarea riscului de a face cancer la unele persoane
predispuse,
o
Detectia prezentei cancerului n organism,
o
Reflectarea stadiului extinderii bolii,
o
Monitorizarea eficacitatii tratamentului anticanceros,
o
Surprinderea din timp a recidivelor tumorale,
o
Prognosticului evolutiv al cazului.

Markeri:
ER/PR (estrogen/progesteron receptor),
BRCA1 (breast cancer 1),
BRCA2 (breast cancer 2),
HER-2/neu (human epidermal growth factor receptor 2),
CA 15-3 (Carbohydrate Antigen 15-3), CA 27-29 , si multi altii

Preventia cancerului de san

Se recomanda depistarea sistematica de la varsta de 50 de ani, prin
mamografie la 2 sau 3 ani. Inainte de aceasta varsta, este important ca orice
femeie sa consulte regulat medicul pentru examenul clinic (palparea sanilor).
La varsta de 40 de ani se recomanda adeseori o mamografie, chiar si in
absenta oricarei anomalii.
Depistarea in formele familiale
In marea majoritate a cazurilor (peste 95%), cancerele de san survin
sporadic, adica intamplator. In unele familii insa, incidenta acestui cancer
este deosebit de ridicata si nu se poate explica numai prin intamplare.
Sunt mai multe particularitati care ne indreptatesc sa presupunem ca o
persoana afectata de cancer de san are si o predispozitie genetica: aparitia la
o varsta mai scazuta (inainte de 40 de ani), afectarea ambilor sani, prezenta
unor cancere asociate (de exemplu, sani si ovare). Se stie in prezent ca aceste
forme familiale sunt legate de genele predispozante, transmise de la o
generatie la alta.

O femeie purtatoare a acestor gene (BRCA1 si BRCA2) are un risc

crescut de aparitie a cancerului de san (80-90%, fata de 8-10% cat este in
mod normal). Cancerul nu este ereditar, numai genele predispozante sunt
cele care se transmit. Cautarea acestor gene de predispozitie ereditara fata de
cancerul de san trebuie efectuata in cadrul consultatiei medicale de
specialitate (genetica oncologica). Descoperirea lor la o pacienta justifica
elaborarea unei strategii adaptate de depistare.

Recomandari privind depistarea cancerului:

Grupul de varsta cel mai afectat este cel intre 50 si 65 de

ani; femeile sub 30 de ani sunt rar afectate. Aceasta nu exclude
insa supravegherea regulata (autoexaminarea sanilor,
controalele medicale regulate) la toate femeile tinere.
Inainte de 50 de ani: un examen ginecologic anual,
constand in palparea sanilor; autoexaminarea sanilor;
mamografie, in caz de anomalie.
Dupa 50 de ani: un examen ginecologic anual, constand in
palparea sanilor; autoexaminarea sanilor; o mamografie la
fiecare 2 ani.
Femeile cu una sau mai multe rude apropiate care au avut
cancer de san sunt supravegheate mai riguros