Cancerul

Reprezinta a doua mare cauza de mortalitate dupa bolile cardiovasculare. Aproximativ 50%
din cancere apar la persoane peste 65 de ani și sunt reprezentate de: cancerul de plamini, de sin, de
colon și rect, de col uterin, și de prostata. Dintr factorii de risc cei mai importanti pentru dezvoltarea
cancerului, indiferent de localizarea acestuia este vârsta avansata. Aceasta se datoraza acumularii în
timp a mutatiilor genetice critice, care culmineaza cu transformarea neoplazica.
Cele mai frecvente localizari vor fi analizate mai jos:
Plamin: Factorii de risc:
- Fumatul reprezinta factorul de risc major, și este probabil cel mai cunoscut exemplu de
expunere la un agent mutagen asociat cu aparitia cancerului pulmonar.
- Expunerea profesionala la azbest, radon, nichel, crom, sau alti agenti industriali mai ales
cind aceasta se asociaza cu fumatul. Cresterea riscului depinde și de durata sau tipul de
expunere.
- Poluarea aerului în zonele urbane a fost propus ca factor de risc, însă nu afost demonstrat
cu certitudine din cauza dificultatilor de masurare a poluarii.
- Iradierea: expunerea la radiatii a fost considerata agent mutagen exterior care creste riscul
aparitiei cancerului, însă aceasta expunere trebuie sa fie semnificativa pentru a fi luata în
discutie. Expunerea secundara în urma investigatiilor radiodiagnostice nu este asociata cu
un risc crescut de cancer.
- Istoricul familial: cele mai recente studii demonstreaza o scazuta asociere intre acest factor
de risc pe linie paterna și dezvoltarea cancerului.
Preventia primara și screening:
- Screeningul pentru cancerul preclinic( asimptomatic) include efectuarea citologiei
pulmonare sau radioscopie pulmonara( ori una ori alta, pentru ca acestea sunt costisitoare
chiar daca se efectueaza la persoanele cu risc crescut, și în plus efectuarea lor nu micsoraza
rata de mortalitate prin acest tip de cancer ci numai ajuta a-l detecta în stadii incipiente).
Cancerul de san: Factorii de risc:
- Graviditatea: Femeile care ramin gravide pentru prima oara dupa vârsta de 30 de ani au
risc crescut pentru dezvoltarea acestui tip de cancer comparativ cu femeile care ramin
gravide sub vârsta de 30 de ani. Aceasta este valabil numai în cazul în care sarcina este
dusa la termen și femeia naște; sarcinile terminate cu avort nu asigura protectie.
- Istoricul familial: de cancer de san, indiferent de natura sa creste riscul global de aparitie a
cancerului de san. Totusi, riscul nu creste semnificativ la femeile ale caror mame sau surori
au avut cancer de san dupa menopauza.
- Dieta: bogata în grasimi și proteine animale. Aceste date sunt inca controversate, nefiind
evident daca o dieta bogata în grasimi reprezinta un factor de risc specific. Este cert însă
ca, ingestia crescuta de grasimi și proteine animale influenteaza endocrinologic pacienta în
sensul unei promovari a cresterii, dezvoltare sexuala, menarha la vârsta mica și cresterea
perioadei reproducatoare a femeii care cu cit este mai lunga cu atit riscul de a dezvolta
cancer este mai mare. Consumul de alcool poate creste riscul de cancer însă nu exista
dovezi concludente.
- Deficienta de vitamina C din dieta este corelata cu un risc crescut de neoplazie în general.
- Lactatia: nu influenteaza incidenta cancerului de san, dar femeile nulipare și femeile care
nu au alaptat decit putin sau deloc au un risc mai mare de a dezvolta cancer de san
comparativ cu femeile multipare.
- Administrarea de contraceptive orale nu creste riscul de cancer indiferent de durata
administrarii acestora.
- Tratamentul estrogenic postmenopauzal: utilizarea prelungita a estrogenilor pentru
ameliorarea simptomelor legate de menopauza mai mult de 10 ani sau folosirea dozelor
mari, zilnice, și pe cale orala(1,25mg estradiol sau mai mult) creste riscul de dezvoltare a
cancerului de san. Pentru a contracara acest efect se recomanda utilizarea dozelor relativ
mici (0,625mg), bisaptaminal, în produse percutanate și în combinatie cu progesteron ciclic
12-14 zile pe luna.
- Radiatiile: expunerea la radiatiile ionizante mai ales în adolescenta creste riscul dezvoltarii
cancerului, aceasta depinzind de doza.
- Alte cauze: dezvoltarea cancerului de san este de asemeni asociata cu: statusul
socioeconomic ridicat, varsta peste 40 de ani, și instalarea timpurie a menarhei.
Preventie primara și screening:
- Preventia implica controlul factorilor de risc mai sus mentionati.
- Mamografia care poate ajuta la diferentierea unei forme benigne de o forma maligna,
inainte de a deveni palpabila și care poate fi potential curabila. Totusi 10-20% din cancere
nu se vizualizeaza prin mamografie, astfel incit devine necesara autopalparea lunara care se
poate dovedi afi de un real folos. Mamografia se efectueaza la 2-3 ani pentru femeile cu
vârsta intre 40-50 de ani, anual pentru femeile cu vârsta peste 50 de ani, și mai frecvent
daca este nevoie la femeile care se incadreaza în grupa cu risc crescut.
- Examinarea fizica prin palpare efectuata de femeie lunar, de regula postmenstrual.
Cancerul de col uterin: acest tip de cancer este considerat o afecțiune pentru care exista intradevar
posibilitatea unei preventii eficiente, deoarece acesta prezinta un stadiu preinvaziv de lunga
durata și care poate fi tratat precum și datorita existentei screeningului pentru citologia cervicala.
Factorii de risc:
- Activitatea sexuala: partenerii sexuali multipli și existenta actuala sau trecuta a bolilor cu
transmitere sexuala, ca: herpesul, sifilisul, gonoreea creste riscul pentru neoplazia
cervicala. Nu este inca clar daca acesti factori actioneaza separat sau prin acelasi mecnism
fiziopatologic.
- Contraceptivele orale: exista numai o asociere redusa intre utilizarea OC și cancerul
cervical. Ceea ce s-a demonstrat prin studii este, ca marea majoritate a femeilor care au
utilizat OC si-au inceput activitatea sexuala la o vârsta mai tinara, și au mai multi parteneri
sexuali. Folosirea alternativa de metode de contraceptie de tip bariera reduce riscul de
cancer cervical.
- vârsta primului contact sexual: Femeile care si-au inceput viata sexuala la o vârsta mai
tinara de 20 de ani au un risc de doua până la trei ori mai mare de a dezvolta cancer
cervical decit cele cu debut mai tardiv al vietii sexuale, chiar daca nu au mai avut și alti
parteneri sexuali dupa aceea; acest fapt pare legat de expunerea timpurie la papilomavirus
uman.
- Deficienta de acid folic și vitamina A și C au fost asociate cu dezvoltarea displaziei
cervicale.
- Fumatul: asocierea intre fumatul tigaretelor și dezvoltarea cancerului cervical este
cunoscuta de mult timp, și este cert ca agentii mutageni din fumul de tigara se concentreaza
selectiv în mucusul cervical. Aceasta asociere este și mai puternica la grupele de vârsta
tinara( 20-29 de ani).
- Factori etnici și rasiali: negrii și hispanicii au un risc crescut de a dezvolta acest cancer.
- Factori socioeconomici: s-a demonstrat ca acest tip de localizare este în legatura cu igiena
sexuala la barbat, și ca femeile casatorite cu barbati carora li s-a practicat circumcizie din
motive religioase sau alte motive(de exemplu femeile evreice) dezvolta foarte rar sau deloc
neoplasm cervical.
- Menarha și menopauza: vârsta de instalare a acestora și caracterul menstrelor nu par a fi
un risc. Intervalul intre menarha și primul contact sexual constituie un indicator mai bun al
riscului decit vârsta la primul contact( cu cit intervalul este mai mic cu atit mai mare este
riscul).
Preventie primara și screening:
- Preventia consta în masuri de educatie sanitara la adolescenti și mai ales în grupurile cu
risc crescut și inlaturarea pe cit posibil a acestor factori de risc.
- Screeningul se efectueaza la persoanele cu risc crescut, și este reprezentat de testul
Papanicolau (de citologie cervicala) care identifica modificari displazice cervicale. Se
recomanda efectuarea testului cind o femeie devine sexual activa, apoi la fiecare 1-3 ani
sub vârsta de 35 de ani și în sfirsit la fiecare 5 ani dupa aceasta virsta. Este de la sine
inteles ca la persoanele cu risc crescut testul se poate face oricind. Femeile cu risc crescut
sunt reprezentate de:
 Cele cu vârsta cuprinsa între 25-60 de ani
 Statut socioeconomic defavorizat
 Detinute și prostituate
 Trecut sau prezent de boli cu transmitere sexuala
 Contact sexual la vârsta tinara
 Cu avorturi în antecedente
 Cu istoric de displazie scuamoasa cervicala
 Cele cu mame necasatorite
GRUPELE PRINCIPALE DE BOLI ACUTE CARE NECESITA PREVENTIE
Difteria, tetanosul și tusea convulsiva se previn prin administrarea de rutina a vaccinului DTP
incepind din a doua luna de viata. DTP se face la copii până la vârsta de 7 ani. La copii mai mari de
7
ani și la persoanele adulte se face vaccinul anti-difteric-tetanic( DT).
- Difteria este o boala rara datorita faptului ca imunizarea este obligatorie. Cazurile care
apar, sunt datorate lipsei sau a unei inadecvate imunizari. Imunizarea nu elimina prezenta
bacilului Corynebacterium diphtheriae din nazofaringe și de pe piele. Analiza serica
demonstreaza ca multi adulti nu sunt protejati impotriva difteriei. Difteria poate sa nu
induca imunitate deoarece anumite particule care determina boala sunt nontoxicogene.
Imunizarea activa trebuie efectuata imediat dupa insănătosire.
- Tetanosul: Sporii de Clostridium tetani sunt ubicuitari.
PROBLEME DE NUTRIȚIE
Pacienții trebuie informati în ceea ce priveste dieta ideala, adecvata virstei și necesitatilor
metabolice la modul general și atunci cind exista o afectiune metabolica sau o boala care presupune
respectarea unei anumite diete ei trebuie indrumati catre un nutritionist.
Regimul alimentar este foarte important pentru sănătate; există o tendință actuală mai ales în
țara noastra a unui consum bogat în grasimi, colesterol și zahar, și a unei ingestii relativ scazute de
fructe și vegetale proaspete consum care se asociaza mai devreme sau mai tirziu cu aparitia uneia
din
urmatoarele boli: ateroscleroza, boli cardiovasculare, cancer, diabet zaharat, obezitate care
reprezinta
cauzele actuale de morbiditate și mortalitate.
Tendinta actuala este de a consuma de preferinta cereale integrale, vegetale, fructe, pește și
carne de pasăre (continutul în fibre al dietei protejeaza mai ales impotriva cancerului de colon, fiind
recomandat ca dieta medie sa contina 20-30 g de fibre pe zi; alimentele care contin fibre sunt:
piinea
integrala, vegetalele verzi și galbene, anumite legume, citricele și cerealele).
Scăderea consumului de carne de porc, miel și vaca, ouă și alimente cu continut crescut de
colesterol precum și inlocuirea partiala a grasimilor saturate cu grasimi polinesaturate( aportul total
de
grasimi (consumul de grasimi trebuie redus, și sa reprezinte cel mult 30% din calorii; aportul de
acizi
grasi saturati sa fie mai mic de 10% din calorii iar aportul de colesterol sa fie mai mic de 300
mg/zi).
Evitarea obezitatii.( o metoda sensibila și uzuala de detectare a obezitatii, implica calcularea
indicelui masei corporale - BMI care se obtine prin raportarea greutatii corporale la înălțimea
individului (kg/m2); riscurile sănătatii asociate cu obezitatea cresc progresiv cind BMI depaseste
30.;
intre 25-30 avem o supraponderabilitate).( BMI normal= 22).
Aportul total de calorii trebuie sa fie de aproximativ 40-50 de calorii/kgcorp/zi- aceasta fiind
valabil pentru un individ normoponderal și care desfasoara o activitate zilnica moderata.
Aportul total de grasimi trebuie sa reprezinte aproximativ 30% din totalul caloriilor:
- aportul de acizi grasi saturati trebuie sa furnizeze mai putin de 10% din calorii (grăsimea
saturată este solida la temperatura camerei și este reprezentată mai ales de grăsimile
animale).
- aportul de colesterol trbuie sa fie mai mic de 300 mg/zi.
- creșterea aportului de acizi grasi polinesaturati (acidul linoleic, linolenic și arahidonic)
acestia avind proprietatea de a scadea colesterolul sanguine (acestia sunt reprezentati de
grasimile vegetale, se numesc uleiuri și sunt lichide la temperatura camerei). Cele mai
valoroase uleiuri sunt cele de masline, de porumb, de floarea soarelui toate presate la rece.
- aportul de proteine trebuie mentinut la mai putin de 1,6 g/kg de greutate corporala.
Proteinele consumate trebuie sa provina mai ales din peste, icre, fasole, nuci, alune(
proaspete și fara adaus de ulei și sare) și carne slaba mai ales de pui ;
Se recomanda reducerea la minimum a consumului de alimente conservate prin sarare,
saramurare sau afumare(acestea din urma contin adesea substante carcinogene).
Scaderea consumului de zahar mai ales de dulciuri concentrate și monozaharide; se prefera sa
se consume polizaharide ca de exemplu amidonul care este continut în fasole, cereale(orez, griu,
porumb), cartofi, mazare.S-a considerat ca alimentele bogate în amidon ingrasa însă ceea ce este
periculos nu este amidonul ci adaosul în exces de smintina, sare, ulei, unt, margarina deci a
grasimilor.
Cantitatea de glucide trebuie sa fie de aproximativ 50% din totalul caloriilor zilnice. Deci principala
recomandare este de a nu consuma glucide simple ci numai glucide complexe. Alimentele cu un
continut glucidic mai mare de 50% trebuie evitate. Se recomanda în special alimente cu un continut
de
glucide 10-50%( piine neagra, cartofi, orez, paste fainoase, fructe proaspete și sucuri de fructe) și
care
implicit au un continut crescut de fibre.
Aportul zilnic de sare trebuie sa fie mai mic sau cel mult egal cu 6 g.(rolul consumului excesiv
de sodiu în aparitia HTA este stiut. La toti indivizii se recomanda consum moderat de sare; unii
pacienți hipertensivi nu raspund suficient la dieta hiposodata altii raspund foarte bine acestia fiind
mai
ales reprezentati de virstnici, cei cu antecedente familiale de HTA și pletoricii ei necesitind
ajustarea
tratamentului hipotensor).
Consumarea de bauturi alcoolice cu moderatie sau deloc. (Moderat inseamna: 2 pahare cu bere
sau 2 pahare cu vin la masa și în nici un caz dimineata la prima ora).
Aportul suplimentar de vitamine și minerale nu trebuie sa depaseasca aportul zilnic
recomandat:
- K (potasiul) este macroelementul major intracelular, iar carenta produce: slabiciune
musculara, hipotonie musculara( contribuie la buna desfasurare a activitatii musculare și
nervoase). Se gaseste mai ales în fructe și legume dar și în alimentele de origine animala.
Se pierde în cadrul unui tratament intempestiv cu diuretice, diaree, în perioadele de post cu
deficit proteic major; se inlocuiesc pierderile cel mai bine cu suc de fructe.
- Na și Cl (sodiul și clorul): macroelemente implicate în mentinerea echilibrului
hidroelectrolitic și acidobazic. Na are și el un important rol în mentinerea normala a
activitatii musculare și nervoase. Carenta acestor elemente este foarte rara.Clorura de
sodiu(sarea de bucatarie) se poate usor adauga alimentelor cind exista pierderi: caldura
excesiva insotita de transpiratie abundenta, utilizare irationala a diureticelor, varsaturi.
Clorul participa la formarea acidului clorhidric din sucul gastric.
- Mg (magneziul) este un alt macroelement care intervine în metabolismul calciului fiind
parte componenta a tesutului osos și avind și rol de cofactor enzimatic.
- P (fosforul) macroelement prezent în os și necesar în cele mai multe procese metabolice
din organism.
- Ca (calciul) reprezinta macroelementul cu cea mai mare pondere în structura organismului
fiind prezent în os și deci necesar pentru dezvoltarea osoasa normala; de asemeni este
necesar în cadrul unei activitati normale musculare și nervoase intervenind și în coagularea
sanguina.
Aceste sase minerale se numesc macrominerale și sunt esentiale pentru o nutritie
corespunzatoare fiind necesare intr-o cantitate de 100mg/zi.
Exista și microminerale care sunt necesare intr-o cantitate de sub 100 mg/zi fiind reprezentate
de crom, cobalt, cupru, iod, mangan, molibden, seleniu, zinc, fluor, fier. De regula deficienta
acestor
minerale este rara și simptomele deficientei nu sunt bine definite (sint nespecifice): de exemplu:
anemie, probleme dermatologice, neurologice și sunt greu de distins de la vitamina la vitamina sau
intre minerale sau sunt confundate cu alte dezordini metabolice. în cele mai multe tari
industrializate
deficienta de minerale este foarte rara și chiar de vitamine. Acele deficiente care au fost cel mai
bine
intelese trebuie prevenite astfel:
- Deficienta de fier: carenta de fier determina anemie feripriva. Rezervele de fier ale
organismului se constituie în ultimile luni de sarcina astfel incit pina la virsta de 4 luni nu
este nevoie sa se suplimenteze cu fier dieta sugarilor cu exceptia prematurilor care se nasc
cu rezerve insuficiente de fier. Diversificarea alimentatiei dupa virsta de 4 luni asigura
necesarul de fier de 0,5-1mg/zi. Preventia anemiei feriprive se face printr-o alimentatie
echilibrata cu alimente care contin fier: carne, ficat, galbenus de ou, legume verzi, fructe și
prin fier suplimentar în perioadele de necesitati crescute: sarcina(mai ales sarcini
repetate), pubertate , pierderi menstruale abundente, indivizi cu statut socioeconomic
defavorizat care dezvolta anemie din cauza saraciei sau ignorantei. Necesarul zilnic de fier
este de 15-20mg.
- Deficienta de iod: iodul se gaseste în sarea de bucatarie iodata. Dieta inadecvata determina
aparitia gusei endemice, iar deficienta cronica determina hipotiroidismul iar la copii
cretinismul.
- Deficienta de calciu sau ingestia inadecvata cauzeaza la copil rahitismul și la adulti poate
contribui la instalarea osteoporozei. De asemeni poate determina o mineralizare defectuasa
a dintilor și fenomene de spasmofilie și tetanie. Profilaxia rahitismului este obligatorie și
presupune evitarea nasterilor premature și administrarea de vitamina D și calciu femeii
gravide în ultimile luni de sarcina. Profilaxia postnatala se face prin administrarea
vitaminei D de la virsta de 2 saptamini și prin promovarea alimentatiei la sin obligatoriu
cel putin trei luni. Calciul de obicei nu se administreaza de rutina, deoarece consumul unei
cantitati suficiente de lapte asigura necesitatile zilnice ale sugarului, el fiind necesar în
anumite circumstante: prematuritate, malnutritie, aport de lapte mai putin de 500ml/zi,
dupa imobilizare în gips. Daca însă s-a luat decizia de a se administra calciu acesta se va da
sub forma de lactat sau gluconat de calciu 40mg/kgcorp/zi pentru sugarul alimentat natural
și 140 mg/kgcorp/zi pentru sugarul alimentat artificial și evitarea excesului de fainoase.
- Deficienta de magneziu se asociaza frecvent cu cea de calciu, femeile fiind afectate cu
predominanta. Ca tratament preventiv este o alimentatie bogata in: cereale integrale, fasole,
alune, frunze verzi, germeni de griu. Administrarea de magneziu este foarte utila în
profilaxia bolii coronariene, la pacienții alcoolici, la pacienți cu spasmofilie sau tetanie
tinind cont ca la acestia deficitul este aproape constant. Se administreaza 400-500mg Mg
ionic/zi, concomitent cu vitamina B6 care faciliteaza trecerea intracelulara a magneziului(
deoarece cele mai multe deficite sunt intracelulare în prezenta unei magneziemii normale);
în deficitele mixte de calciu și magneziu se administreaza concomitent 200mg calciu
ionic/zi.
Aportul de vitamine:
- Vitamina A (retinol): RDA (recommended daily allowances- doza zilnica) este de
800-1000 micrograme retinol. Sursele principale sunt reprezentate de: legumele cu
frunze verzi și legume galbene și portocalii precum și în ficat, pestele și untura de
peste, untul. Deficienta de vitamina necesita suplimentarea zilnica, însă o
alimentatie echilibrata asigura deplin necesitatile zilnice. Este esentiala pentru
vedere (deficitul producind hemeralopie), în reglarea structurii și functiei
membranelor celulare, în procesul de crestere al oaselor și dintilor, precum și în
functionarea normala a gonadelor.
- Vitamina D (colecalciferol): RDA este de 5 micrograme( 200 UI) pe zi. Este
sintetizata în piele sub influenta razelor ultraviolete. Are rol în absorbtia calciului și
în metabolismul osos. Deficienta acestei vitamine determina rahitismul la copii, și
la adulti osteomalacia. Preventia este obligatorie incepind din saptamina a doua de
viata cu 400 UI/zi oral.
- Vitamina E (tocoferol): RDA este de 8 micrograme/zi. Se gaseste în vegetale,
seminte și simburi, în cereale și în uleiurile lor. Deficienta este foarte rara. Este un
antioxidant care protejeaza grasimile polinesaturate de oxidare, și indeparteaza
peroxizii care se formeaza din acizii polinesaturati, contribuind astfel la protectia
membranelor celulare; deficienta producind hemoliza eritrocitelor data de lipsa de
protectie impotriva peroxizilor și cretinurie prin afectare musculara. Este data ca
adjuvant în diverse boli, însă cu certitudine nu se stie cit este de eficienta.
- Vitamina K: RDA este de 65 micrograme/zi. Are rol în coagularea singelui. Se
gaseste în vegetalele verzi și este sintetizata de bacteriile intestinale. Deficienta este
extrem de rara și duce la hemoragie mai ales la nou nascuti inainte de maturizarea
tractului digestiv( care au tub digestiv steril).
- Vitamina B1 (tiamina): RDA este de 1,1-1,5mg/zi. Are rol de cofactor enzimatic în
metabolismul glucozei și al acizilor grasi. Se gaseste în carnea de porc, organe, oua,
vegetale verzi, cereale integrale, nuci. Dieta inadecvata duce la dezordini în
metabolismul carbohidratilor și afectarea activitatii unor enzime în eritrocite și
leucocite, iar clinic apar manifestari neurologice( tulburari de somn, depresie,
ameteala, dureri de cap, oboseala cronica), și la nivelul aparatului cardiovascular(
Beriberi). Alcoolismul cronic asociat cu dieta inadecvata determina sindromul
Wernicke- Korsakoff, astfel incit Vitamina B1 se administreaza de rutina la
alcoolicii cronici, pentru a preveni acest sindrom.
- Vitamina B2 (riboflavina): RDA este de 1,3-1,7mg/zi. Este precursoare a unor
coenzime implicate în procesele de oxidoreducere, iar dieta inadecvata( ea se
gaseste in: lapte, vegetalele verzi, nuci, alune, carne slaba) determina leziuni ale
mucoaselor, ale pielii(dermatita seboreica), la nivelul gurii( cheilita, stomatita
angulara, glosita) și leziuni corneene.
- Vitamina B6 (piridoxina): RDA este de 1,6-2mg/zi. Are rol de cofactor pentru
multe enzime din metabolismul glucozei, și în sinteza proteinelor. Se gaseste in:
ficat, peste, nuci, cereale integrale, seminte de floarea soarelui, soia, germeni de
griu. Dieta inadecvata determina manifestari clinice: leziuni la nivelul pielii și
mucoaselor, anemie sideroblastica, disfunctii neuronale pina la convulsii și
modificari de personalitate. Suplimentarea în scop preventiv este necesara în
anemii, la alcoolici, și în tratamentul cu izoniazida la pacienții cu tuberculoza
pentru consolidarea imunitatii.
- Vitamina B12 (cobalamina): RDA este de 2 micrograme/zi(necesitatile sunt
crescute pe perioada gestatiei). Se gaseste: ficat, rinichi, lapte, deci numai în
produse de origine animala. Are rol de cofactor enzimatic,in hematopoeza, în
metabolismul acidului folic, și în mentinerea integritatii tecii de mielina. Deficienta
de vitamina este foarte rara. Suplimentarea cu scop preventiv de vitamina B12 este
necesara numai la persoane strict vegetariene, la cei cu afectiuni ale stomacului și
ileonului( sindrom de malabsorbtie, aclorhidrie, gastrectomie), la cei cu boli
hepatice, la hipertiroidieni și la alcoolicii cronici. Deficienta de vitamina B12
determina anemie megaloblastica, megaloblastoza în maduva osoasa, neuropatie
periferica prin alterarea formarii tecii de mielina( parestezii, ataxie, incetinirea
proceselor cognitive, depresie, confuzie și uneori psihoza), leziuni ale suprafetelor
mucoase, glosita și eliminarea de acid metilmalonic în urina.
- Acidul folic (folatul): RDA este de 180-200 micrograme /zi( necesitatile sunt
crescute pe perioada graviditatii și lactatei, la cei cu sindroame de malabsorbtie, la
alcoolicii cronici). Sursele de acid folic include pe cele secretate de bacteriile
intestinale, precum și cele din: ficat, drojdie de bere, vegetale verzi. Intervine ca
coenzima în metabolismul aminoacizilor și în sinteza AND-ului. Deficienta include
anemie megaloblastica, megaloblastoza în maduva osoasa, și tulburari
gastrointestinale.
- Niacina (acidul nicotinic și nicotinamida): RDA este de 15-19 mg/zi. Sursele sunt
reprezentate de: acidul nicotinic deriva din metabolismul triptofanului (10%), restul
provine din alimente: drojdie de bere, ficat, legume și carne. Niacina are rol de
cofactor enzimatic în numeroase reactii de oxidoreducere. Deficienta produce
pelagra.
- Acidul pantotenic: RDA este de 5-10 mg/zi. Este larg raspindit în alimente. Este
un precursor în sinteza CoA.
- Biotina: este secretata de bacterii intestinale intr-o cantitate suficienta astfel incit
chiar în lipsa ingestiei deficienta nu este cunoscuta decit rar. Are rol de coenzima în
reactii de carboxilare. Deficienta determina dermatita seboreica, anorexie, greata, și
dureri musculare, fiind determinata precum am spus nu numai de o dieta inadecvata
dar mai ales de factori favorizanti: tratament antibiotic care distruge flora
microbiana producatoare de biotina și ingestia de avidina care se gaseste în albusul
crud și care impiedica absorbtia biotinei.
- Vitamina C (acidul ascorbic): RDA este de 60mg/zi. Sursele de vitamina sunt
reprezentate de: citrice, capsuni, pepene galben, coacaze negre, precum și marea
majoritate a legumelor crude sau minimum preparate. Pe masura ce legumele se
deshidrateaza ele pierd vitamina. De asemenea se recomanda ca legumele
conservate prin refrigerare, inainte de a fi folosite pentru gatit sa nu se lase sa se
dezghete. Vitamina C este un cofactor în sinteza colagenului, este necesara în
sinteza norepinefrinei și epinefrinei, are efect antioxidant protejind celulele
impotriva actiunii nocive a radicalilor liberi, și nu în ultimul rind favorizeaza
absorbtia fierului. Deficienta produce scorbutul: cu afectarea pielii și intirziere în
vindecarea ranilor, impiedica mineralizarea osoasa și dureri la nivelul articulatiilor,
fragilitate vasculara pina la diateza hemoragica, anemie. Exista o serie de situatii
cind necesarul de vitamina este crescut însă este de retinut ca în orice situatie
megadozele sunt nocive: stresul, fumatul, consumul de aspirina, alcoolul, și cei ce
se drogheaza. Foarte important: persoanele care au deficienta de glucozo-6-fosfatdehidrogenaza și
cei cu talasemie nu vor primi doze mari de vitamina C.