Sunteți pe pagina 1din 18

PREVENIREA CANCERULUI MAMAR 1. GENERALITATI Medicii specialisti nu pot explica intodeauna de ce unele persoane au cancer iar altele nu.

Cu toate acestea, cercetatorii au studiat specificitatea diferitelor tipuri de cancer in populatie pentru a descoperi factorii de mediu si stilul de viata care poate favoriza aparitia cancerului. De asemenea si un stil de viata stresant poate cauza aparitia cancerului datorita faptului ca nu avem timp nici sa mancam regulat ceea ce ne este favorabil pentru sanatatea noastra, cei care au un loc de munca stresant nu au timp sa isi serveasca masa intr-un mod normal, de cele mai multe ori isi servesc masa in graba, si poate ceea ce se gaseste in fast-fooduri sau magazine, ceea ce nu intodeauna este sanatos. Factorii de risc sunt toti acei factori care cresc riscul de a dezvolta cancer, iar toti factorii care determina scaderea riscului de a dezvolta cancer se numesc factori protectori. Unii dintre factorii de risc pentru cancer pot fi evitati, insa pentru cei mai multi nu este posibil acest lucru. De exemplu, cu toate ca este optiunea fiecaruia daca renunta sau nu la fumat, in privinta genelor mostenite de la parinti nu exista nici o sansa de a schimba acest lucru. Atat fumatul cat si genele specifice mostenite pot fi considerate a fi factori de risc pentru anumite tipuri de cancer, dar numai fumatul poate fi evitat. Prevenirea dezvoltarii cancerului reprezinta evitarea factorilor de risc si cresterea factorilor protectori care pot fi controlati, astfel incat riscul de a dezvolta cancer sa scada. Cu toate ca multi factori de risc pot fi evitati, este foarte inportant de retinut faptul ca evitarea unor factori de risc nu garanteaza faptul ca acea persoana nu va dezvolta cancer in timp. De asemenea, majoritatea persoanelor care au un

factor de risc specific pentru cancer nu va dezvolta in timp aceasta afectiune. Se recomanda consultul medical privind metodele de prevenire a cancerului, care pot fi eficiente in cazul fiecarei persoane. 2. PREVENIREA SI IMPORTANTA CANCERULUI DE SAN La femei, cancerul de san reprezinta a doua cauza de mortalitate prin cancer, dupa cancerul pulmonar. De asemenea, cancerul de san poate aparea si la barbati, insaa numarul de cazuri este foarte mic. Depistarea precoce si instituirea unui tratament eficient este de asteptat sa reduca numarul de decese la femeie cu cancer de san, iar la ora actuala se dezvolta si se testeaza metode noi de prevenire a acestuia. Uneori, cancerul de san este asociat cu factori de risc cunoscuti. Majoritatea factorilor de risc pot fi modificati, cu toate ca nu toti pot fi evitati. Modulatorii selectivi ai receptorilor de estrogen (SERMs) pentru prevenirea cancerului de san: SERMs sunt medicamente care au mod de actiune similari cu estrogenii la nivelul unor tesuturi din organism, ca de exemplu tesut osos, dar la nivelul altor tesuturi, aceste medicamente blocheaza efectul estrogenilor. Tamoxifenul este un SERMs care blocheaza efectul estrogenilor (amplificare a functiei celulelor si in primul rand de inducere a diviziunii celulare) asupra celulelor canceroase de la nivelul sanului. Un studiu important a demonstrat faptul ca tamoxifenul micsoreaza micsoreaza riscul de de cancer de san la femeile cu risc crescut de a dezvolta cancer la san. Cu toate acestea, tamoxifenul poate creste de asemenea riscul de cancer endometrial, accident vascular cerebral (AVC) si forma de trombi la nivelul vaselor si plamanilor (tromboza venoasa si trombembolism). Femeile care au risc crescut de a dezvolta cancer de san trebuie sa consulte medicul specialist in privinta administrarii tratamentului cu tamoxifen

cu scopul de a preveni aparitia cancerului de san. Este foarte important sa fie luate in considerare atat riscurile cat si beneficiile terapiile cu tamoxifen. Raloxifenul este un alt medicament din clasa SERMs, pentru care la ora actuala exista studii in desfasurare privind efectul acestuia in prevenirea cancerului de san. Un studiu efectuat la femeile aflate la menopauza care asociaza si osteoporoza a aratat ca administrarea raloxifenului determina scaderea riscului de cancer de san atat la femei cu risc inalt cat si la femei cu risc scazut. Efectele pozitive ala raloxifenului se intalnesc atat la femeile cu osteoporoza cat si la cele fara aceste afectiuni. La fel ca si tamoxifenul, raloxifenul favorizeaza aparitia trombozei venoase si a tromembolismului pulmonar, insa spre deosebire de tamoxifen, raloxifenul nu pare sa creasca riscul de aparitie a cancerului endometrial. Factorii hormonali: Hormonii ovarieni par a scadea riscul femeilor de a dezvolta cancer de san. Indepartarea chirurgicala a unuia sau a ambelor ovare reduce riscul de cancer de san. Administrarea unor medicamente estrogenoprogestativa, de asemenea numita si terapia combinata de substitutie hormonala, este asociata cu un risc crescut de a dezvolta cancer de san. Utilizarea contraceptivelor orale de asemenea pot fi asociate cu un risc moderat de a dezvolta cancer de san. Printre factorii care reduc riscul de a dezvolta cancer de san se numara menarha la o varsta mai inaintata varstei de 20 ani au un risc scazut de a dezvolta cancer comparativ cu femeile care nu au avut nici o sarcina dusa la termen sau femeile care au copii dupa varsta de 35 ani. Instalarea menopauzei la o varsta inaintata determina cresterea riscului de a dezvolta cancer de san.

Radiatii: Studiile efectuate au aratat ca reducerea expunerii la radiatii in special la nivelul toracelui, mai ales la varste tinere, scade riscul de a dezvulta cancer de san. Radioterapia efectuata la femeile cu limfom Hodgkin determina cresterea riscului de cancer de san mai tarziu in timpul vietii. Un numar mic de cazuri de cancer de san pot fi determinat de expunerea la radiatii in timpul vietii, mai ales in perioada copilariei. Dieta si stilul de viata: in prezent se afla rolul dietei ca factor de risc in dezvoltarea cancerului de san. Studiile au aratat ca mortalitatea, prin cancer de san, la femei care consuma o cantitate mare de lipide este mult mai mare de cat la cele care au in dieta o cantitate scazuta de lipide. Este cunoscut faptul ca o dietaa saraca in grasimi va preveni riscul de aparitie a canceruluide san. De asemenea studiile au aratat ca anumite vitamine pot determina scaderea riscului de cancer de san la unele femei, in special la femeile aflate inainte de instalarea menopeuzei, acestea avand un risc crescut de a dezvolta cancer de san. Exercitii fizice, mai ales la femeile tinere, pot determina scaderea nivelurilor hormonale si in consecinta scaderea riscului de a determina cancer de san. Alaptarea la san a copilului poate de asemenea sa scada riscul dezvoltarii de cancer de san. Studiile realizate au demonstrat existenta legaturii cauza-efect intre consumul de alcool si cresterea riscului de a dezvolta cancer de san. Cresterea in greutate dupa instalarea menopauzei, mai ales dupa menopauza instalata fiziologic si/sau dupa varsta de 60 de ani, poate creste riscul de cancer de san. Mastectomia profilactica: ca urmare a evaluarii riscului de cancer de san si in urma consilierii psihologice, indepartarea ambilor sani poate reduce riscul de dezvoltare a cancerului de san la femeile care au in familie rude cu cancer de san.

Factorii genetici: femeile care mostenesc genele specifice cancerului de san au risc crescut de a dezvolta aceasta afectiune. La ora actuala se incearca descoperirea unor metode de identificare a genelor specifice cancerului de san. Cancerul de san este cel mai frecvent de departe dintre cancerele femei. Deai nu este cunoscuta cauza sa exacta, factorii de risc sunt din ce in ce mai bine identificati. Gratie mamografiei, depistarea precoce a acestui cancer a crescut semnificativ perspectiva vindecarii. Frecventa cancerului de san este in continua crestere in tarile dezvoltate (mai ales in Europa Occidentala si in America de Nord, mai putin in Japonia), acest cancer fiind de departe cel mai frecvent cancer al femeii. In fiecare an, cancerul de san este responsabil de 77 000 decese in Europa, din care 40% la femeile sub 65 ani. Incidenta acestui cancer, adica numarul de cazuri noi in cursul unui an, creste, dar mortalitatea a atins un nivel de platou, ceea ce ne indreptateste sa afirmam ca speranta de supravietuire este in crestere. Graviditatea bolii este indicata de totalitatea tumorii, dar mai ales de prezenta sau absenta invadarii ganglionilor axilari. Cand cancerul este localizat, supravietuirea la 5 ani este de 97%; daca tumora are o dimensiune sub 5 centimetri, fara

invadarea ganglionilor supravietuirea este de 70%; in cazul invadarii ganglionilor, supravietuirea nu mai este de cat de 38%. Preventia. Se recomanda depistarea sistematica de la varsta de 50 de ani, prin mamografie la 2 sau 3 ani. Inainte de aceasta varsta, este important ca price femeie sa consulte regulat medicul pentru examenul clinic. La varsta de 40 de ani se recomanda adese ori mamografie, chiar si in absenta oricarei anomalii. Depistarea in formele familiale in marea majoritate a cazurilor (peste 95%), cancerele de san survin sporadic, adica intamplator. In unele familii insa, incidenta acestui cancer este deosebit de ridicata si nu se poate explica numai prin intamplare. Sunt mai multe particularitati care ne indreptatesc sa presupunem ca o

persoana afectata de cancer de san are si o predispozitie genetica: aparitia la o varsta mai scazuta, afectarea ambilor sani, prezenta unor cancere asociate. Se stie in prezent ca aceste forme familiale sunt legate de genele predispozante, transmise de la o generatie la alta. Ofemeie purtatoare a acestor gene (BRCA1 si BRCA2) are un risc crescut de aparitie a cancerului de san. Cancerul nu este ereditar, numai genele predispozante sunt cele care se transmit. Cautarea acestor gene de predispozitie ereditara fata de cancerul de san trebuie efectuata in cadrul consultatiei medicale de specialitate. Descoperirea lor de o pacienta justifica elaborarea unei strategii adaptate de depistare. Diagnostic. Examenul clinic. Este prima etapa de diagnostic: consta in interiogatoriu, palparea sanilor si explorarea ganglionilor din fosa axilara. Examenul clinic permite decelarea unei anomalii care sugereaza medicului alte examene necesare. Dupa stabilirea diagnosticului de cancer, este posibila aprecierea gradului de agresivitate a tumorii. Factorii de graviditate a cancerului de san sunt viteza de crestere a tumorii, invadarea ganglionilor axilari si, eventual, prezenta metastazelor. Tratamente, alegerea metodei de tratament tine cont de factorii multiplii, cum sunt varsta pacientului, si stadiul de evolutie a tumorii. Pot fi efectuate pentru tratamente, asociate cu izolante: interventia chirurgicala, radioterapia, chimioterapia si hormonoterapia. Interventia chirurgicala consta cel mai frecvent in ablatia tumorii si a ganglionilor din axila. Ablatta sanului este evitata in masura posibilitatii, dar este practicata daca tumora este voluminoasa sau prost plasata. Ablatia sanului poate fi urmata de o interventie chirurgicala plastica, cu scop reconstructiv al sanului.

Efectele secundare ale medicamentelor (voma, greata, caderea parului) sunt din ce in ce mai bine controlate. Pentru depistarea unei recidive se impune supravegherea prin: consultatii frecvente la medicul curant (trimestrial in primul an, apoi la fiecare 6 luni, timp de patru ani, dupa care anuala), autoexaminarea lunara a sanilor cu prezentare rapida la medic in cazul depistarii unei modificarii; examene recomandate sistematic sau numai daca persoana prezinta anumite simptome, pentru depistarea metastazelor sau a semnelor de recidiva a cancerului in alt organ ( ecografie cardiaca, scintigrafie osoasa, radiografie toracica, ecografie hepatica, tomografie cerebrala, doza markerilori tumorali). Simptome in majoritatea cazurilor, prima manifestare a cancerului de san este un nodul descoperit de femeie sau de medic. Acest nodul este cel mai frecvent situat in portiunea superioara a sanului, in apropierea axilei. Celelalte simptome sunt secretia mamelonara si deformarea areolei mamare sau a mamelonului. Uneori cancerul de san nu prezinta nici un semn. Nu orice nodul de san este de asemenea canceros. Poate fi vorba de un chist, de o congestie dureroasa legata de perioada premenstruala, sau de un adenofibrom, o tumora benigna frecventa. Cancerul de san si sarcina nu agraveaza cancerul de san. Totusi, daca boala este descoperita in primul trimestru de sarcina, se poate recomanda intreruperea acesteia pentru inceperea tratamentului. Daca boala este diagnosticata mai tarziu, tratamentul chirurgical este efectuat, dar radiografia si chimioterapia se amana pana la nastere, care poate fi provocata in momentul in care fatul este viabil. Femeia tratata pentru cancer de san poate sa-si planifice o sarcina, cu conditia respectarii unui interval de 2 ani dupa terminarea tratamentului, pentru supravegherea evolutiei bolii. Bine-teles ca alaptarea nu este recomandata.

Autoexaminarea sanilor Autoexaminarea sanilor este modul cel mai rapid pentru a depista orice fel de schimbare aparuta in ceea ce priveste starea de sanatate a sanilor si mai ales este cea mai la indemana metoda pentru prevenirea cancerului de san. Sanul este

alcatuit din tesut conjunctiv si tesut adipos. In interiorul acestor tesuturi afla un sistem ramificat de canale, numite canale galactofore. Extremitatile lor inchise prezinta niste umflaturi care corespund partii glandulare. Totul este acoperit de piele. La nivelul mamelonului se deschid, prin aproape douazeci de pori, canale galactofore, prin care se elimina lapte. Daca in cursul dezvoltarii organismului tesutul conjunctiv predomina atunci sanul va avea o consistenta ferma. Daca va predomina tesut adipos, sanul va avea o consistenta moale. Intre aceste doua posibilitati -ferm si moale- exista o mare varietate de forme si dimensiuni. Fiecare san are o structura propie ce poate fi omogena, de consistenta mai mult sau mai putin ferma sau granduloasa cand tesutul glandular este mai abundent. Daca in decursul dezvoltarii predomina tesutul conjunctiv de sustinere, sanii vor avea o consistenta ferma. Daca predomina tesutul adipos, sanii vor avea o consistenta moale. Aceste caracteristici difera de la o femeie la alta. Dupa cum stiti perioada menstruatiei aduce cu sine unele modificari in ceea ce priveste starea sanilor. De aceea autoexaminarea sanilor trebuie facuta dupa perioada de menstruatie cand sanii nu mai sunt tensionati. Si este bine ca sa faci aceasta operatie, pe cat posibil, in aceeasi zi a lunii. Ceea ce se simpte este in functie de consistenta sanilor asa cum spuneam, consistenta sanului poate fi foarte variata, depinde le la o femeie la alta. Dupa o examinare clinica intr-un cabinet de specialitate -ginecologie- vei avea imaginea de

sanatate a sanilor tai si o harta cat mai detaliata a fiecarui san in parte. Vei sti care este dimensiunea lor si care sunt diferentele obisnuite dintre ei. Vei invata care sunt diferitele zone apoi, prin autopalpare, ajungi sa te familializezi cu textura si particularitatiile sanilor. Dupa ce iti vei cunoaste bine sanii vei putea observa, prin comparatie, imediat, orice schimbare: aparitia unui (unor) nodul (i), dezvoltarea unui nodul deja existent si despre a carui existenta erai avertizata prin palparile anterioare sau aparitia unor dureri la palpere, schimbari de dimensiune sau forma, aparitia unor leziuni pe piele, aparitia unor secretii neobisnuite din mamelon. In aceste cazuri trebuie sa discuti imediat cu medicul care va sti ce masuri trebuie luate in continuare.

Incepe prin a-ti privi sanii in oglinda tinand amndoua mainele pe solduri. Apoi tinand amandoua mainele ridicate. Trebuie sa urmaresti orice fel de schimbare aparuta in forma sau dimensiunea sanilor, daca un san este neobisnuit de lasat fata de celalalt, daca este neobisnuit de mare fata de celalalt, o escrescenta pe san, schimbari aparute in aspectul pielii de pe san, incretitura, rosata, aspect de coaja de portocal, retractia (infundarea) mamelonului.

Pentru palpare foloseste varfurile degetelor, tinand degetele intinse. Nu trebuie sa apesi prea tare dar presiunea trebuie sa fie totusi suficient de puternica pentru a simti zonele profunde. Pentru a fi sigura ca nu iti va scapa ceva neobservat miscarile trebuie sa fie cat mai diverse: in cercuri concentrice (a), radiale (b), si de sus in jos (c). Repeta miscarile si pentru celalalt san. Ai grija, la palpare nu vei intalni aceeasi constitutie la ambii sani, nu te astepta sa-i gasesti gemeni. Pentru a usura alunecarea degetelor pe pielea sanului poti folosi o crema obisnuita pentru piele.

10

Apoi autoexamineaza-ti sanii si culcata. Intinde-te si aseaza-ti o perna sub umar, apoi aseaza-ti bratul sub cap. Cu cealalta mana incepe sa iti palpezi sanul folosind aceleasi miscari.

Tinand mana intinsa palpeaza zona laterala a sanului si apoi zona axilei (subrat). Aici trebuie sa observi orice fel de umflatura neobisnuita a subratului, orice fel de inflamare sau marire a ganglionilor limfatici.

11

Controleaza si mamelonul. Aici trebuie sa fii atenta la aparitia unor exeme sau iritatii ale mamelonului, daca este tumefiat (umflat), daca a inceput sa creasca in afara directiei de cat cea de pana atunci, daca a fost normal si acum incepe sa devina retractat (retras, ingropat in san), daca apare o incretitura a mamelonului, daca apare o schimbare a texturii sau culorii mamelonului sau areolei mamare (zona roz sau bruna aflata in jurul sfarcului), daca exista scurgeri sau sangerari din mamelon (este bine sa tii seama si daca observi scurgeri din san pe sutien sau pe camasa de noapte). Nu este recomandat sa incepi sa mulgi sau sa storci mamelonul.

De asemenea poti inti sa examinezi sanii si cand faci dus. Sanii sunt relaxati iar pielea aluneca de la sapun sau sampon, te va ajuta foarte mult sa observi sanul si de aici si eventualele modificari aparute in consistenta lui. Cancerul de san reprezinta 32% din toate cancerele la femei. De aceea este atat de importanta supravegherea permanenta a sanilor. Autoexaminarea anuala a sanilor este un obicei cat se poate de bun fiindca este modul cel mai rapid de a

12

observa orice fel de schimbare ce poate aparea la nivelul sanilor. Si binenteles, cu cat este depistata mai repede, cu atat mai rapida si mai sigura va fi indepartarea problemei. Dar nu uita ca totusi, chiar daca este o metoda de depistare, autoexaminarea sanilor nu poate tine loc de controlul medical periodic. Orice schimbare este semnul de alarma, dar daca este sau nu un motiv de ingrijorare numai un control intr-un cabinet de specialitate o poate spune. De aceea nu te sfii sa discuti imediat cu medicul, orice problema de acest gen care apare. Medicul specialist ginecolog sau endocrinolog va hotara efectuarea unor investigatii pentru stabilirea naturii acestor schimbari si va recomanda un anume tratament sau un anume comportament. CANCERUL DE SAN Cum poti reduce riscul aparitiei cancerului de san?


Autoexamintti-va sanii lunar; orice modificare a tesutului trebuie

semnalata medicului.


Programati-va, o data pe an, un control medical al sanilor si faceti-va

mamografia la indicatia medicului.


  

Renuntati la fumat si riscul va scadea cu 30%. Faceti gimnastica regulat, cate 30 de minute de trei ori pe saptamana. Optati pentru o alimentatie saraca in grasimi.

13

Va supunem atentiei un fenomen deosebit de grav, un cosmar cumplit pe care il traiesc femeile din Romania si anume: CANCERUL MAMAR. Raportul este sinistru, o femeie din sase va dezvolta un cancer mamar. Exista sanse Daca sunteti o femeie in varsta de 40 de ani sau mai mult este posibil sa aveti nevoie de o mamografie. Societatea Americana de Cancer AARP, Fundatia Nationala de Oncologie Sfantul Anton si alte organizatii medicale recomanda ca femeile in varsta de peste 40 de ani sa efectueze anual o mamografie.


Sa faca anual un examen al sanului prin intermediul unui medic specialist

oncolog.


Sa practice autoexaminarea sanilor lunar. Pe masura ceiinaintati in varsta sansele de aparitie a cancerului de san

cresc. De fapt, 75% dintre cancerele de san apar la femeile peste 40 de ani. Mamografiile regulate constituie cea mai buna aparare impotriva cancerului de san. O mamografie poate depista cancerul mamar in stadiile precoce cu doi ani si jumatate inainte ca el sa devina clinic evident. Depistarea incipienta a cancerului mamar ofera femeilor sansele cele mai mari de supravietuire si cele mai bune optiuni terapeutice.
y

Sa nu folositi deodorante inainte cu o zi de efectuarea unei mamografii,

deoarece acestea pot interfera cu razele x, aparand pe film ca spoturi de calciu sau microcalcificari.
y

Mamografia nu se executa in perioada ciclului menstrual.

14

Este bine ca mamografia sa se efectueze la o saptamana dupa ciclul

manstrual.
y

Sa discutati cu medicul despre eventualele interventii chirurgicale

anterioare, despre folosirea unor tratamente hormonale sau despre existenta in istoria familiala a unor cazuri de cancer mamar. Indicatii Societatea americana pentru cancer recomanda tuturor femeilor care nu prezinta nici un fel de simptome si care nu detecteaza nodului mamari sa urmeze aceste indicatii:
y y

Dupa 20 de ani sa se autoexamineze o data pe luna. Femeile cu varsta cuprinse intre 20 si 40 de ani trebuie sa fie examinate

de catre un medic la fiecare 3 ani si anual dupa ce implinesc 40 de ani.


y

Prima mamografie, de baza, se efectueaza intre 35-40 de ani. Dupa 50 de ani mamografia trebuie sa se faca anual. Femeile ce au un

istoric personal sau familial de tumori mamare trebuie sa colaboreze cu doctorul lor si sa se programeze pentru examinare mai frecvent. Oricum, tesutul mamar la femeile mai tinere tinde sa fie mai dens, ceea ce face mai dificila detectarea micilor modificari ce pot sa apara pe mamografie. Aceste femei pot face examen screening pentru tumorile mamare cu ajutorul ecografiei sau ultrasunetelor o data la 3-3 ani.

15

Ce alimente trebuie sa evitam in prevenirea cancerului Noile cercetari au aratat faptul ca un consum zilnic al anumitor alimente cum ar fi prajelile si painea, pot duce la aparitia unor diferite tipuri de cancer. Prajelile, cips-urile, biscuitii si painea, cercetatorii au aratat faptul ca un consum prelungit de acrylamida o substanta chimica pe care o gasim in mancarile prajite, facute la cuptor sau coapte-cum ar fi prajeala, chips-urile, painea, biscuitii, bomboanele si cerealele de la micul dejun pot cauza distrugerea nervilor si, conform studiilor facute pe animale, pot afecta fertilitatea masculina si pot duce chiar la aparitia cancerului. Un studiu recent realizat in Suedia este primul care a demonstrat faptul ca acrylamida se formeaza atunci cand alimentele bogate in carbohidrati, asa cum sunt cartofii, orezul si cerealele, sunt prajite sau coapte. De fapt, cercetatorii au descoperit ca o portie de mancare prajita poate contine de 500 de ori mai multa acrylamida de cat este permisa doza maxima de siguranta in apa de baut. Unii cartofi prajiti pe care ii gasim in lanturile de fast-food-uri, contin de 100 de ori mai multa acrylamida de cat limita admisa. Este imposibil sa evitam acrylamida deoarece se gaseste in foarte multe alimente si nu este vorba doar de prajeli grase si de cartofi prajiti. Alimente cu care ne hranim intreaga familie cum ar fi painea prajita, painea din cereale si cea integrala, toate contin acrylamida. Orocum dieteticienii spun ca nu trebuie sa eliminam inediat toate aceste alimente din dieta noastra. Oraganismele noastre sunt expuse unor nivele mici de acrylamida de dieticieni intregi, iar consumul zilnic este estimat ca fiind de 1000 de ori mai mic de cat cantitatea care poate afecta un sobolan. Daca ai un sistem de aparare foarte puternic, organismul tau va recunoaste toxinele, asa cum este si acrylamida, si le vor stopa inainte ca acestea sa ne distruga celulele. Dieteticienii insista asupra faptului ca studiile sunt abia la inceput si nu trebuie sa incepem sa nu mai mancam paine sau cereale care contin foarte multe vitamine si minerale

16

importante

pentru

cresterea

imunitatii

organismului.

Oricum,

reducerea

consumului de alimente grase si prajite este recomandata si, de asemenea, pungile cu biscuiti si chips-uri, nu trebuie sa va ingrijoreze. Un consum mare de bauturi alcoolice puternice este pus in legatura directa cu riscul de aparitie a cancerului in gura, esofag, intestine, ficat si san. De fapt, un studiu american care a urmarit modul de viata a peste 200.000 de femei, de-a lungul a 14 ani, a aratat faptul ca pentru femeile aflate in perioada de postmenopauza, mai putin de o bautura pe zi poate provoca o crestere cu pana la 30% a cazurilor de deces din cauza cancerului de san, comparativ cu cele ce nu obisnuiesc sa bea alcool. Cantitatea zilnica de alcool, permisa si recomandata, este de trei sau patru unitati pentru barbati cu vin sau 100g de tarie, tot ceea ce este peste aceste limite, poate pune in pericol sanatatea organismului. Carnea rosie, oamenii care mananca mari cantitati de carne rosie (porc, vita si miel), carne la gratar sau prelucrata, cum ar fi salamul, carnati, bacon-ul si hamburgeri,prezinta un risc ridicat de aparitie a cancerelor de intestine. Principalul vinovat este amina heterociclica, care se formeaza la suprafata carnii atunci cand este prajita, coapta sau pusa pe gratar, in special atunci cand este arsa sau carbonizata. De asemenea, studiile facute pe animale au aratat ca animalele heterociclice pot provoca aparitia cancerelor, dar nu exista aceeasi certitudine in ceea ce ii priveste pe oameni. Sarea, un consum mare de sare in dieta noastra poate creste riscul de aparitie a cancerului de stamac. Este stiut faptul ca sarea, continuta de carnea gatita sau cea afumata, poate distruge sau poate inflama captuseala moale a stomacului nostru, facandu-ne vulnerabili la tumorile cauzatoare de cancer. Din fericire, riscul aparitiei acestui tip de cancer este scazut de cand congelarea a inlocuit metodele traditionale de pastrare a carnii, cum ar fi condimentarea si sararea. Sa reducem consumul de sare la doar 6 grame pe zi, ceea ce inseamna ca jumate din cantitatea pe care o consumam in mod obisnuit, pentru a reduce riscul presiunii mari a sangelui. Arahidele si cerealele, alfatoxinele sunt un

17

gen de ciuperca care poate creste riscul de aparitie a cancerului de ficat. Acestea sunt substante chimice produse de mucegaiul care se gaseste in alimentele cum sunt alunele, cereale si condimente provenite, in special, din toate tropicele. Uniunea Europeana a stabilit un set de reguli privind limitele admise ale continutului de alfatoxine in alimente importante, dar pentru ca acestea nu sunt vizibile, partile contaminate pot afecta intregul transport. Oricum, cercetatorii considera ca o cantitate mica de alfatoxine consumata izolat, nu poate produce efecte cauzatoare de cancer. Specialistii ne asigura ca alunele vandute pe piata europeana si americana sunt sigure deoarece regulile in continente este sa evite alunele care par mucegaite. Problema este foarte grava indeosebi in zonele unde alunele si cerealele sunt cultivate sau depozitate in conditii de umiditate ridicata.

18