Ovoimplantarea si relatiile

embrion-endometru
Dr.Benedict Ancar

Implantarea incepe prin eclozarea

blastochistului prin zona pellucida si se
termina in momentul invadarii deciduei de
catre celulele trofoblastice.
Implantarea implica interactiuni intre 2
entitati distincte imunologic, dar inrudite,
ceea ce implica reactii de toleranta
imunologica.
Fenomenele timpurii ale ovoimplantarii la
om sunt putin cunoscute, inca.

Se pare ca, preimplantare, apare un strat

intern de citotrofoblast proliferativ,
inconjurat de un strat periferic de
sincitiotrofoblast primitiv, format prin
fuziunea celulelor polare ale
trofoectodermului.
Acestea, impreuna, vor forma vilii primitivi
care vor invada endometrul.
Embrionul uman ramane in uter 2-3 zile
inaintea implantarii, fara a se cunoaste
momentul precis al eclozarii acestuia.

Etapele implantarii:
1 eclozarea de la nivelul zonei pellucida
2 apozitia dintre blastochist si peretele uterin
3 adeziunea dintre trofoblast si epiteliul luminal
uterin
4 penetrarea epiteliului luminal de catre
trofoblast, cu invadarea stromei subiacente
5 angiogeneza ramificanta si formarea placentei

Celulele trofoectodermice nonaderente ale

blastochistului devin trofoblast aderent in cateva
ore de la eclozare.

Eclozarea

Studii in vitro au demonstrat ca blastochistul se

expandeaza in mod repetat (pe parcursul a 2-3 ore)
si se contracta rapid (4-5 minute) in interiorul
zonei pellucida, ceea ce duce la formarea unei mici
crapaturi la nivelul acesteia.

Celulele trofoectodermului se strecoara prin

aceasta deschizatura a zonei si se expandeaza
dincolo de ea.

Eclozarea este insotita de secretia unor

enzime degradative secretate atat de catre
blastochist, cat si de uter, care faciliteaza
strapungerea zonei pellucida.

Liza este accelerata si de secretia de dioxid

de carbon de catre embrion, cu reducerea
pH-ului local, si secretia unui agent
reducator (glutation) in vecinatatea
blastochistului.

Apozitia

Este procesul prin care embrionul vine in

contact cu portiunea receptiva a
endometrului si prin care incepe adeziunea
progresiva.

La om apozitia este antimesometriala, intr-o

cripta a faldurilor mucoasei uterine,
creandu-se o camera de implantare.

Atasarea

Este caracterizata de adeziunea celulelor

trofoblastice la epiteliul luminal uterin,
microvilii prezenti pe suprafata ambelor
interfete de contact extinzandu-se si
reducandu-se distantele intercelulare,
fenomen sugestiv pentru aparitia
complexelor jonctionale.

Invazia

La specia umana este prin deplasament, celulele

epiteliale alunecand de pe membrana bazala, in
apropierea zonei de implantare, celulele deciduale
subiacente avand si ele un rol in compromiterea
integritatii epiteliului.

Odata ce a depasit epiteliul, trofoblastul adera la

lamina basalis si penetreaza in tesutul conjunctiv
subiacent al endometrului decidualizat.

Structura uterului si decidualizarea

Implantarea are loc in timpul fazei

secretorii medii a ciclului.
Dupa implantare persista edemul stromal si
continua secretia glandulara.
In ziua 14 de gestatie exista o decidua
complet formata, cu aproape toata stroma
endometriala convertita intr-un strat de
celule epiteliale pavimentoase.

In faza luteala tardiva endometrul consta

din 3 straturi:
-zona compacta, ce contine orificiile
glandulare
-zona spongiosa, ce contine glandele
dilatate si tortuoase
-zona basalis, adiacenta miometrului.

Primele 2 formeaza zona functionalis care,

in absenta sarcinii, este eliminata la
menstruatie.

Zona basalis ramane intacta dupa menstra,

de la acest nivel regenerandu-se endometrul
in cursul ciclului menstrual urmator.

Decidua reprezinta endometrul in timpul

sarcinii, decidualizarea reprezentand
raspunsul indus de hormoni la nivelul
stromei endometriale inainte de nidatie,
fiind urmarea actiunii stimulilor estrogenici
si progesteronici la nivelul elementelor
stromale.

Decidualizarea este caracterizata de

transformarea celulelor fibroblastice in
celule poligonale mari ce contin glicogen si
lipide, prezentand citpolasma bazofila cu
nuclei eucromatici, veziculari.

Reactia deciduala apare initial in jurul

vaselor stromale, raspandindu-se gradat la
nivelul intregului endometru.

Decidua basalis portiunea imediat

subiacenta situsului de implantare

Decidua capsularis portiunea ce acopera

oul si care il separa de restul cavitatii
uterine

Decidua vera portiunea ce acopera restul

cavitatii uterine

Decidua basalis este invadata de celule

trofoblastice gigante ca apar in momentul
implantarii, gradul penetrarii fiind variabil,
uneori acestea penetrand si miometrul.

La locul unde trofoblastul intalneste

decidua apare o zona numita stratul lui
Nitabuch, care este absent cand este
penetrata decidua (placenta acreta).

Semnale embrionice si receptivitatea

uterina

Dezvoltarea embrionului si a endometrului

trebuie sa fie sincrone pentru a asigura
succesul implantarii, respectiv embrionul
trebuia sa ajunga in stadiul de blastochist in
momentul in care endometrul se afla in
stadiul de receptivitate.

Factorii ce contribuie la acest lucru sunt

multipli:
-decidualizare prin steroizi ovarieni
-permeabilitate vasculara
-modificari ale suprafetei luminale

Semnalele embrionice sunt multiple :

1-prezenta fizica a embrionului determina
un raspuns decidual.
2-secretia de dioxid de carbon de catre
embrion, sub forma de bicarbonat ; acesta
creste pH-ul suprafetei embrionului, ceea ce
duce la cresterea adezivitatii, si poate fi si un
trigger al raspunsului decidual al mamei.

3-secretia de HCG de catre embrion,

care este detectabil in serul matern in jurul
momentului implantarii (ziua 6 de sarcina);
nu se cunoaste daca aceasta are loc inainte
sau dupa ce embrionul invadeaza
endometrul, dar a fost evidentiata in
embrionii umani in stadiul de
preimplanatare in vitro

4-secretia de prostaglandine, sugerata

dar inca neevidentiata la specia umana, dar
evidentiata la alte specii (oi, sobolani).
Prostaglandinele au un rol important in
medierea modificarilor vasculare si in
decidualizare, prin efectul stimulator
asupra uterului

Interactiuni trofoblast-epiteliu

Embrionul vine in contact intim cu

endometrul, iar microvilii de pe suprafata
sa se aplatizeaza si se intrepatrund cu cei de
pe suprafata luminala a celulelor epiteliale,
ducand la crearea de complexe jonctionale.

Au fost descrise 3 tipuri de interactiuni

intre trofoblast si endometru :
1-celulele trofoblastului se insinueaza
intre celulele epiteliului uterin si isi fac loc
catre membrana bazala
2-celulele epiteliale ridica membrana
bazala, permitand trofoblastului sa se
insinueze sub epiteliu
3-fuziunea celulelor trofoblastice cu
celule individulae ale epiteliului uterin, ceea
ce implica complexe reactii imunologice.

Studii in-vitro

Pana recent nu se cunosteau multe aspecte

ale proprietatilor blastochistului la
implantare, desi exista ipoteza conform
careia glicocalixul proeminent observat pe
suprafata trofoblastului si celulelor
endometriale joaca un rol important.

Sinteza glicoproteinelor de catre blastochist

este foarte importanta pentru atasare in
vitro.

Abilitatea blastochistului de a se atasa si

creste intr-un mediu suplimentat cu ser nu
este neaparat o consecinta a strapungerii
zonei pellucida.

Cercetarile au sugerat si faptul ca receptorii

componentilor matricei extracelulare joaca
un rol important in reglarea adeziunii
trofoblastice in timpul cresterii
blastochistului in vitro.

Astfel, se pare ca proteinele glicoconjugate

ce favorizeaza cresterea blastochistului sunt
secretate de celulele deciduale in matricea
extracelulara, la om fiind evidentiata
cresterea secretiei de laminina in uterul
receptiv pentru embrion.

Nu s-a demonstrat faptul ca adeziunea

trofoblastului in vitro corespunde atasarii
din timpul implantarii in vivo.