Embriologie generala

Fecundarea
Fecundarea este procesul prin care cei doi gameţi fuzionează şi formează zigotul.
Fecundarea la om este internă, are loc la nivelul ampulei tubare, în primele 12 ore după ovulaţie.
Procesele premergătoare fecundării sunt:
- însămânţarea (pătrunderea spermatozoizilor în interiorul căilor genitale),
- capacitaţia (procesul prin care spermiile proaspăt ejaculate se activează la contactul cu secreţiile din
uter şi tuba uterină şi devin capabile să înainteze prin tuba uterină),
- reacţia acrozomală a spermiilor (eliberarea enzimelor conţinute în acrozon, la contactul
acrozomului cu celulele coronei radiata).
Procesul de fecundare cuprinde trei faze care durează aproximativ 24 ore.
- Faza 1. Penetrarea coronei radiata:
- Faza 2. Penetrarea zonei pellucida de către capul spermiei.
- Faza 3. Fuziunea membranelor ovocitului şi capului spermiei include următoarele

Consecinţele fecundării
- activarea ovocitului secundar şi finalizarea diviziunii sale meiotice;
- formarea zigotului;
- refacerea garniturii cromozomale diploide;
- transmiterea caracterelor ereditare materne şi paterne;
- menţinerea heterogenităţii speciei;
- stabilirea sexului genetic;
- iniţierea segmentării zigotului.

Segmentaţia
Segmentaţia începe imediat după terminarea fecundării. Constă în diviziuni mitotice repetate ale
zigotului, care au ca rezultat creşterea rapidă a numărului de celule, în timp ce talia acestor celule scade.
Segmentaţia încetează când indicele nucleo-citoplasmatic devine unitar.
Caracteristicile segmentării la om:
-este totală, întregul ou fiind implicat în diviziunea mitotică;
-are loc prin planuri de clivaj perpendiculare;
-este aproape egală, blastomerele obţinute având dimensiuni aproape egale, deşi unele sunt mai mici
(micromere) iar altele mai mari (macromere).
Iniţial diviziunea celulelor este sincronă, apoi asincronă - lent pentru celulele mai mari, situate
centrale respectiv rapid pentru celulele mai mici, turtite, situate periferic spre zona pellucida.
La 96 ore prezintă 58 blastomere din care 5 macromere dispuse spre interiorul morulei alcătuind
masa celulară internă. Acestea sunt înconjurate la periferie de micromere, care alcătuiesc stratul extern de
celule.
În a 4-a zi de la fecundare în interiorul morulei se evidenţiază o cavitate unică, blastocelul. Stratul
extern de celule formeaza trofoblastul care ulterior va da naştere structurilor nutritive, inclusiv placentei, în
timp ce masa celulară internă (embrioblastul) formează viitorul embrion. Embrioblastul este împins la unul
din poli. Aceste modificări duc la apariţia blastocistului.

Implantaţia (nidaţia)
Implantaţia reprezintă procesul prin care blastocistul se afundă progresiv în endometru. Ȋncepe la
sfârşitul primei săptămâni de viaţă i.u..
Sediul normal al implantaţiei este situat superior şi posterior între ostiumul tubelor uterine, pe faţa
anterioară sau posterioară a corpului uterin.
Contactul trofoblastului cu endometrul favorizează diferenţierea trofoblastului în citotrofoblast (spre
cavitatea uterină) şi sinciţiotrofoblast (spre peretele uterin).
Celulele sinciţiotrofoblastului dislocă celulele endometriale din centrul zonei de implantare, care
suferă un proces de apoptoză.

1
 În ziua a 9-a după fecundaţie, la nivelul sinciţiotrofoblastului apar cavităţi denumite lacune care în
zilele următoare confluează.
Stabilirea circulaţiei utero-placentare are loc în zilele a 11-a şi a 12-a, prin ruperea capilarelor
sinusoide sub acţiunea sinciţiotrofoblastului, şi pătrunderea sângelui matern în reţeaua lacunară prin care va
circula lent. Se stabileşte toleranţa imunitară a mamei la „alogrefa” reprezentată de blastocistul bilaminar.
În zilele 11 ‒ 12 de la fecundaţie, blastocistul este complet implantat. Zona prin care a pătruns
blastocistul este astupată de un dop fibrinos care ulterior dispare.

Sarcina ectopică
Sediul implantaţiei normale este situat superior şi posterior în cavitatea uterină, între ostiumul
tubelor uterine, pe peretele posterior sau anterior a corpului uterin; implantările în oricare alt loc constituie
sarcini ectopice.
Sarcina ectopică intrauterină poate fi:
- istmică, lângă orificiul intern al uterului, cu placenta de dimensiuni reduse (placenta praevia);
- într-un corn rudimentar al unui uter malformat;
- cervicală, în interiorul colului uterin, extrem de rară (0,15%), are prognostic grav prin hemoragiile
masive care însoţesc avortul spontan care se produce în aceste cazuri.
Sarcinile ectopice extrauterine includ cazurile la care implantaţia se face în afara uterului.
Sarcina ectopică extrauterină poate fi:
- tubară, cea mai frecventă (92 ‒ 98%) localizată în ampula tubei uterine sau în pavilion; Sarciniile
ampulare şi/sau pavilionare se finalizează prin: avortul tubar, ruptura tubară, extrem de rar continuarea
sarcinii pînă în trimestrul al II -lea.
- abdominală primară sau secundară;
- ovariană;
- mixtă: - tubo-ovariană;
- tubo-abdominală.
Placenta praevia este placenta jos inserată.

Săptămâna A 3-A (Ziua 15-21) Gastrulaţia

Gastrulaţia este procesul prin care discul embrionar bilaminar devine trilaminar. Celulele
ectodermului primitiv caudal se multipica alcatuind Nodul Hensen, se invagineaza medio-sagital (linia
primitiva). Invaginarea acestor celule este urmata de imprastierea lor intre ectoderm si endoderm, unde
formeaza mezodermul intraembrionar.
Ȋn timpul gastrulaţiei începe diferenţierea primordiilor de organe din cele trei foiţe embrionare.

Derivatele foitelor embrionare

a. Derivate de ectoderm
-*ectoderm superficial
-epidermul, gl. mamara, glandele sebacee, sudoripare, parul, unghiile,
-epiteliul cavitatii bucale si al canalului anal,
-adenohipofiza, smaltul dintilor,
- placoda olfactiva, otica, cristalinul
*tubul neural –SNC,retina, neurohipofiza
*crestele neurale- SNV, ggl. Simpatici, medulosuprarenala, ganglioni senzoriali
-ectomezenchimul fetei
-dentina, melanocitele,
-celulele Schwann,
-celulele sistemului APUD,
-partea membranoasa a septului interventricular

b.Derivate de mezoderm
m. axial- notocord- nucleul pulpos al discului intervertebrale
m. paraaxial- somitele- scerotom- coloana vertebrala
- miotom- muschii scheletici

2
 - dermatom- dermul
m. intermediar- sistemul uro- genital, corticosuprarenala
m. lateral- cu 2 componente visceral si somatic care delimiteaza celomul intraembrionar s
#visceral (splanhnic) - Foita viscerala a pleurei, pericardului, peritoneului, musculatura neteda a
tractului digestiv si respirator, splina, celulele sangvine si peretii vaselor de sange si ai inimii
#somatic (parietal) - oasele membrelor, peretii trunchiului, foita viscerala a pleurei, pericardului,
peritoneului,

c.Derivate de endoderm- epiteliul tractului respirator si digestiv,

-parenchimul tiroidei, paratiroidelor, ficatului, pancreasului, amigdalele palatine si timusul
-epiteliul cavitatii timpanice si a trompei lui Eustachio
-alantoida
- epiteliul vezicii urinare si al uretrei

Perioada embrionară
Perioada embrionară corespunde primelor 8 săptămâni de viaţă i.u. din momentul fecundării.
Dezvoltarea embrionară este definită prin stadiile de dezvoltare Carnegie, dintre care primul
corespunde fecundării iar stadiul 23 corespunde sfârşitului dezvoltării embrionare, la 56 zile din momentul
fecundării.
Perioada embrionară se împarte în perioada pre-embrionară şi perioada embrionară propriu-zisă.
- Perioadă pre-embrionară corespunde primelor două săptămâni de viaţă i.u.
- săptămâna 1-a i.u. pe parcursul căreia au loc: fecundaţia, segmentaţia, nidaţia (implantarea),
formarea blastocistului (embrioblast, trofoblast, blastocel), apariţia amnionului, apariţia epiblastului ca
primă foiţă embrionară .
- săptămâna a 2-a i.u. este caracterizată prin două mari procese:
- transformarea embrioblastului (buton embrionar) în disc embrionar bilaminar (ectoderm primitiv,
endoderm primitiv);
- sfârşitul nidaţiei.
Producerea unei agresiuni în primele 2 săptămâni de dezvoltare intrauterină poate determina
avortarea embrionului în cazul în care sunt afectate mai multe blastomere; dacă sunt afectate doar câteva
blastomere, blastomerele neafectate, pluripotente la această vârstă, asigură continuarea normală a dezvoltării
produsului de concepţie (legea “tot sau nimic”).

- Perioada embrionară propriu-zisă începe din în săptămâna a 3-a de viaţă i.u. şi se termină în
săptămâna a 8-a de viaţă i.u.
Producerea unei agresiuni în săptămânile 3 – 8 i.u. poate determina apariţia de malformaţii
congenitale grave.
În săptămânile 4 ‒ 8 de viaţă intrauterină are loc formarea organelor - organogeneza şi se stabileşe
forma exterioară a corpului.
Perioada embrionară reprezintă perioada cu cel mai mare risc teratogen de pe parcursul întregii vieţi
a produsului de concepţie, deoarece în această perioadă iau naştere primordiile tuturor organelor.

Saptamana 3-disc trilaminar;

-apare alantoida
-notocord prezent
-placa neurala,schita santului neural

Saptamana 4-embrion usor curbat

-gura-stomodeum; membrana oro-faringiana dispare;apare primordiul lingual, cu 2 muguri laterali si 1
impar, care in saptamana 7 se vor uni
-tub digestiv si glande anexe-intestin anterior,posterior si mijlociu prezent;ultimul comunica larg cu
sacul vitelin prin ductul vitelin;apare mugurele hepatic
-ap. respirator-apare mugurele traheopulmonar
-apare schita septului transvers

3
 -ap. cardio-vasc-apar elementele figurate,primele vase sanguine;Tubii cardiaci fuzionati;la cord se
disting:sinus,atriu,ventricul,bulb arterial
-sist. Osos-primele somite se organizeaza in vertebre primare
-sist. Musc.-toate somitele se prezente
-sist. Nervos-se inchide santul neural;apare creasta neurala; apar ganglionii,nervii
-org. de simt-apar vezicula optica,palcoda olfactiva,placoda auditiva
-apar mugurii membrelor superioare

Saptamana 5-embrion in forma de C

-apare schita membrelor inferioare
-mugurii bronsici; sunt schitate cartilajele laringelui
- gonocitele I sunt in mezodermul splanhnic extraembrionar
-primordiul splinei
-schita viitoarelor oase
-are loc septarea inimii care dureaza pana in saptamana 7
-se diferentiaza paleta membrului superior

Saptamana 6-se diferentiaza paleta membrului inferior

-flexura cervicala prezenta
-apar mugurii glandelor tiroida si paratiroida
-rotatia stomacului;se schiteaza lobii hepatici
-se schiteaza lobii puolmonari;diviziunea bronhiilor
-pelvisul renal incepe ramificarea;gonadele si tuberculul genital prezente
-diferentierea crestei genitale indusa de cromozomul X sau Y;
-cord cu forma definitiva
-apar centii de condrificare
-apare creasta mamara
-apar plexuri nervoase,ganglioni simpatici,schita meningelor
-ochii la 160 grade;modelarea tuturor segmentelor urechii

Saptamana 7- apar pleoapele; proeminenta cotului, santuri intre razele digitale ale membrului
superior
-gatul format
-incepe hernierea intestinului; rect separat de vezica urinara; dispare membrana anala; mugurii
pancreatici fuzioneaza
-dispare membrana uretrala
-se diferentiaza valvele cordului

Saptamana 8-santuri intre razele digitale ale membrului inferior

-se diferentiaza muschii limbii,mugurii gustativi
-apar- mugurii glandelor sublinguale
-cavitatea timpanica
-nari obstruate temporar
-principalele vase prezente;saci limfatici primari
-incepe osificarea
-toti muschii definitivati;fatul capabil de anumite miscari
-se diferentiaza cortexul cerebral
-ochii se apropie de linia mediana;ureachea definitiva;muguri gustativi
-cap rotunjit,aspect uman,pleoape fuzionate
-sex extern inca nediferentiat

Perioada fetala

Saptamana 10 -apar mugurii dentitiei definitive

4
 -intestinul reintra in cavitatea abdominala,luand pozitia caracteristica
-incep diferentieri ale muschilor perineului
-maduva spinarii definitiva

Saptamana 12-organele genitale externe diferentiate

-notocordul degenereaza,osificarea continua
-muschii netezi si organele cavitare incep sa se schiteze
-retina stratificata

Saptamana 16-apar glande gastrice si intestinale;se formeaza meconium

-faza canaliculara a pulmonilor(permeabilizare cai respiratorii)
-rinichiul definitivat;testicul la intrarea in canalul vaginal(descensus testis}
-uter si vagina ca atare
-apar cavitatile articulare
-miscarile corpului pot fi simtite
-organe de simt generale diferentiate

Saptamana 20-lanugo aparent; vernix cazeosa abundent

Luna 7-retina definitivata percepe lumina;pleoapele redeschise

-par aparut pe scalp; pielea usor zbarcita

Luna 8-gustul prezent

-unghii ajunse la extremitatea distala a degetelor, cornificate
-pielea roz si neteda

Luna 9-dimensiunea vertex-calcai=500mm

-greutate=3200g
-torace bombat
-testicul in scrot sau in partea caudala a canalului inghinal
-labiile mici acoperite de cele mari
-unghiile depasesc varful degetelor
-incepe faza alveolara a plamanilor

Anexele embrio- fetale

1.Amnionul- este membrana care delimiteaza cavitatea amniotica, in care se gaseste embrionul si
mai tarziu fatul. Cavitatea contine lichid amniotic cu urmatoarele roluri: protectie impotriva socurilor
mecanice, mentinerea temperaturii constante, permite miscarile fatului, favorizeaza cresterea armonioasa a
embrionului, impiedica aderenta embrionului la tesuturile din jur. La 37 saptamani, exista aproximativ 1000
ml de lichid. fatul inghite cam 400 ml de lichid pe zi si spre sfarsitul sarcinii, excreta aproximativ 500 ml de
urina in cavitatea amniotica. Cresterea cantitatii de lichid amniotic peste 2000 ml se numeste hidramnios, iar
prezenta unei cantitati mici de lichid poarta numele de oligamnios. Oligamniosul este asociat cu agenezia
renal sau cu atrezia tractului urinar inferior. Hidramniosul este asociat cu anencefalia, spina bifida aperta,
atrezia de esofag.

2. Alantoida-se dezvolta in ziua 16 din endoderm, dinspre sacul vitelin spre pediculul de fixatie. Pe
masura ce se dezvolta intestinul posterior, alantoida se va deschide in segmentul terminal al acestuia, in
cloaca. Are 2 parti: una in cordonul ombilical si una abdominala. Din mezenchimul ce inconjoara
alantoida situata la nivelul cordonului ombilical se dezvolta vasele ombilicale. Partea abdominale a

5
alantoidei participa la formarea vezicii urinare. Partea cuprinsa intre varful vezicii urinare si ombilic
formeaza uraca. Dupa nastere, uracul se fibrozeaza si devine ligament ombilical median.
3.Sacul vitelin are rol nutritiv temporar, in saptamanile 2,3. In s3, din mezodermul de la nivelul
peretelui sau, iau nastere primele vase, elemente figurate ale sangelui.

4.Cordonul ombilical- face legatura dintre placenta si fat. Contine 2 artere si 1 vena ombilicala,
inconjurate de gelatina lui Wharton, iar la exterior invelite in amnion. Arterele transporta sange sarac in o2
de la fat la mama iar vena transporta sange bogat in oxigen si substante nutritive de la mama la fat. La
nastere cordonul are in medie o lungime de 50 cm.

5.Placenta- placenta la termen are forma discoidala, cantareste aproximativ 500 g, diametrul de 20
cm si grosimea de 2 cm. Se elimina la jumatate de ora dupa expulzia fatului. Placenta are 2 parti:
-materna- reprezentata de decidua bazala (provine din endometru)
-fetala- reprezentata de corionul vilos. Acesta este alcatuit din citotrofoblast, sincitiotrofoblast si
mezoderm extraembrionar.

Functiile placentei:
-schimb de gaze sangvine, schimb de substante nutritive si electroliti, transmiterea ac materni, dar si
a drogurilor, bacterii, virusuri, paraziti, producerea de hormoni (hcg, streroizi, B endorfine, estrogeni,
progesteron).
Placenta are permeabilitate selectiva. Niciodata sangele mamei nu se amesteca cu cel al fatului.
Permeabilitatea placentei creste cu varsta sarcinii.