Fecundatia, migratia, nidatia - Organogeneza (formarea si dezvoltarea oului uman)

Dezvoltarea foliculilor ovarieni

Folicul matur
- imagine ecograficaSpermatozoid
Gatul:
L=1m si are 2 centrioli
Gatul + piesa intermediara + coada = aparatul motil sau cinetic al spermatozoidului
Piesa intermediara de 5-6m, contine un aparat filamentos reprezentand aparatul
mitocondrial al spermatozoidului
Coada = 45-50m, are o teaca fibroasa - condensata in doua benzi longitudinale care
inconjoara filamentul axial
D.p.v. histochimic: la nivelul capului predomina ADN si proteinele bazice (protamine
si histone), concentratia lor fiind corelata cu puterea de fertilizare a spermatozoidului

Instalarea starii de gestatie

Fecundatia
Definitie
Fuziunea prin amfixie a celor doi gameti maturi, spermatozoidul si ovocitul de gradul
II pe cale de a deveni ovul, cu formarea unui ou sau zigot
Fenomene biologice ce pregatesc fecundatia
*

Maturatia celulelor sexuale feminine = ovulul, care devine apt pentru a fi fecundat

Maturatia celulelor sexuale masculine = spermatozoidul, ce devine apt pentru a fecunda

ovulul
*

Ovulatia, prin care ovulul e pus in libertate

Captarea ovulului de catre trompa uterina
Acuplarea = actiunea prin care lichidul seminal e depus in organele feminine

Un complex de fenomene biologice (capacitatia) ce conditioneaza ascensiunea

spermatozoidului spre 1/3 externa a trompei uterine, locul fecundatiei
*

Fecundatia

Fenomenele hormonale si hormonii necesari fecundatiei si transportul oului fecundat,

pana la nidatie
*

Captarea ovulului
*

Dupa ovulatie, ovulul este eliberat din ovar

Punerea in libertate a ovulului matur, in stadiul de profaza, a celei de-a doua mitoze
ecuationale, se face la 30 - 36 de ore de la varful mediociclic de LH
*

Ovulul expulzat din ovar, inconjurat de corona radiata, este captat de pavilionul tubar si
adus in ampula tubara prin doua fenomene importante
*

Motilitatea tubara (miscarile peristaltice ale musculaturii tubare) aflata sub dependenta
echilibrului sterolic sexual
*

estrogenii cresc peristaltismul tubar

progesteronul scade peristaltismul tubar

Curentul de absorbtie al serozitatii peritoneale sau lichidului tubei, cu directie spre

cavitatea uterin
*

sensul migratiei ovulare e realizat si de sensul de miscare a cililor tubari, respectiv

catre ostiumul uterin al trompei (spre cavitatea uterina)
drumul prin trompa uterina e parcurs de catre ovul in trei zile

Ascensiunea spermatozoizilor
*

Calitatea spermatozoizilor
O serie de componente (in special organice) ale lichidului spermatic
Aciditatea vaginala este partial corectata in copulatie prin:
secretii alcaline ale glandelor perivulvare (Skene si Bartholin)
hipersecretia mucusului cervical in timpul ovulatiei
transudatul vaginal si expulzia partiala a glerei cervicale in timpul orgasmului
O parte din spermatozoizi sunt dirijati catre cervix prin:

chimiotactism (pH vaginal acid - pH-ul glerei cervicale alcalin)

diferenta de potential electric creat intre glera cervicala alcalina si mediul vaginal acid
motilitatea utero-tubara, foarte importanta in ascensiunea spermatozoizilor, este
conditionata de estrogeni si declansata de reflexul nervos al orgasmului, secretia reflexa
de vasopresina/ocitocina si resorbtia prostaglandinelor din ejaculat
penetratia glerei cervicale este favorizata de constitutia fizico-chimica din timpul
ovulatiei (varful estrogenic), pH-ul alcalin maxim, compozitie asemanatoare cu o parte
din componentele lichidului spermatic, dispozitia paralela a fibrelor de mucina
proteazele din capul spermatozoidului (scad vascozitatea mucusului cervical)
Segmentatia si migratia

Fecundatia normala
Fecundatia propriu-zisa (fertilizarea)
Din contigenul minim de spermatozoizi ce ajung in 1/3 externa a tubei uterine, cativa
sunt selectati pentru a incerca abordarea oului matur si din acestia doar unul va reusi sa
patrunda in celula sexuala feminina
*

Capacitatia
Pentru a deveni apt pentru fecundatie, spermatozoidul in ascensiunea lui, sufera un
ultim fenomen de maturatie = capacitatia (denumire data de Austin), ce reprezinta
totalitatea modificarilor morfologice, fiziologice si biologice
*

Acest proces implica pierderea elementelor ce acopera spermatozoidul

durata capacitatiei e de 1 - 3 ore

e un fenomen spontan si se realizeaza atat in uter, cat si in trompa uterina

 e supus reglarii hormonilor hipofizari si ovarieni (in special faza uterina)

Contactul spermatozoidului cu ovulul
*

Spermatozoizii depusi in vagin ajung prin miscari proprii in 1/3 externa a trompei

Ei isi pastreaza puterea fecundanta 24 de ore. La om, un singur spermatozoid are

calitatea de a fi fecundant; spermatozoidul cel mai apropiat de ovul, e cel mai favorizat
*

Exista si o atractie chimica, dar procesul cel mai important, e cel imunologic, de cuplare
a situsurilor spermatozoidice cu receptorii ovulari
*

Fertilizarea, incepe cand spermatozoidul capacitat a atins ovulul si invelisurile sale

celulare (cumulus oofor si coroana radiata)
*

El patrunde in intregime, cap si coada in citoplasma ovulului

Traversarea invelisurilor sale, pare a fi usurata de interactiunea substantelor speciale

emise de gameti si numite gamone (fertilizina, antifertilizina spermatica, lizinele).
*

La mamifere, hialuronidoza acrozomului pare sa fie enzima ce usureaza patrunderea

spermatozoizilor printre celulele coronei radiata
*

Fenomenele intime ale fecundatiei

Dezintegrarea stratului superficial al cumulusului proliger cu ajutorul hialuronidazei din
acrozom
*

Dislocarea straturilor profunde ale cumulusului proliger cu ajutorul bicarbonatului din

mediul tubar
*

Penetratia de catre spermatozoid a zonei pellucida, prin dezintegrarea cu ajutorul

tripsinei din acrozom
*

Cei doi pronuclei isi pierd membrana nucleara, continutul nuclear se contopeste,
cromatina lor se reface in numarul diploid de cromozomi care se organizeaza pe fusul de
diviziune, reconstituind asortimentul dublu de cromozomi, caracteristic speciei umane
(2N); acest fenomen are loc in metafaza la mitoze de segmentatie
*

Cromozomii se cliveaza longitudinal, se reconstituie setul specific de cromozomi si

apare santul separator la nivelul citoplasmei, terminand mitoza
*

Primele 2 celule ale ontogenezei se separa si raman inconjurate de zona pellucida)

Dupa penetratia zonei pellucida, cei 2 pronuclei formeaza doua mase distincte
intracitoplasmatice, care ulterior fuzioneaza
*

Fecundatia este completa in momentul metafazei primei diviziuni a oului (in stadiul de
2 blastomere)
*

Procesul fecundatiei la om, in mod normal are loc la nivelul tubei uterine, in portiunea
ampulara sau jonctiunea ampulo-istmica
*

Acest proces este precedat de fenomenele premergatoare ovulatiei si descrise anterior

Dupa producerea fecundatiei, are loc segmentatia si migratia tubara

Capul si centriolul proximal al spermatozoidului detasati de coada, care dispare in

citoplasma, devin pronucleu mascul ce contine N cromozomi
*

Ceilalti constituenti se vor resorbi intr-un timp variabil. Din nucleul ovulului se
formeaza pronucleul femel - tot cu N cromozomi
*

Centriolul spermatozoidului formeaza un aster spermatic voluminos, care dupa ce se

divide in 2 elemente, contribuie la formarea primului fus de diviziune
*

Fecundatia

Stadiul de 2 blastomere

Concluzie
*

Fecundatia are loc in 1/3 externa a tubei uterine

Precedata de numeroase procese biologice:

captarea ovulului inconjurat de corona radiata de catre pavilionul tubar

ascensiunea spermatozoizilor spre 1/3 externa a tubei unde are loc fecundatia
ultima maturare a spermatozoizilor = capacitatia
fecundatia propriu-zisa, ce incepe in momentul in care spermatozoidul capacitat a venit
in contact cu invelisurile celulare ale oului (cumulus oofor, corona radiata) si le strabate
fecundatia este completa in momentul metafazei primei diviziuni a oului (stadiul de 2
blastomere)
*

Fecundatia e urmata de segmentatie, migratie

Segmentatia
Definitie
Reprezinta procesul prin care noua celula diploida (zigotul) se divide prin mitoze,
diviziuni ce au ca rezultat aparitia blastomerelor; ea incepe la 35-38 de ore de la
penetratia spermatozoidului in ovul
Aceasta diviziune a oului se efectueaza concomitent cu procesul de migratie tubara,
ajungand la sfarsitul parcursului tubar, ca oul sa fie in stadiul de blastocist, apt pentru
nidatie
Diviziunea oului uman oligolecit este holoblastica si asincrona

 Primul plan de segmentatie e meridional => 2 blastomere paralele si usor inegale

A II-a segmentatie tot meridional, intereseaza blastomerul mai mare si rezulta 3
blastomere
A III-a segmentatie, a blastomerului mai mic, ecuatorial
cum diviziunea desi dihotomica, e asincrona, blastomerele mai mari se divid mai
repede => rezulta o formatie:
Morula - cu 8 blastomere inegale:
macro blastomere
micro blastomere
Cum rata de diviziune e diferita pentru macro blastomere si micro blastomere,
segmentatia oului trece prin stadiul de 9, 10, 11 => 16 celule => astfel incat apare o
formatiune sferica alcatuita dintr-un grup central de blastomere, inconjurat de blastomere
periferice ce vor forma precoce trofoblastul = este stadiul de morula.
Timpul necesar ca zigotul sa ajunga la stadiul de morula cu 16 blastomere, este de 7296 ore. In stadiul de morula, zona pellucida e inca prezenta. Concomitent cu segmentatia
se produce: migratia tubara a oului
Migratia
*

Rol in migratie au:

Miscarile peristaltice ale tubei

acestea sunt diferite in diverse zone ale tubei astfel: sunt rare si neregulate in portiunea
ampulo-pavilionara, frecvente si ritmice in portiunea istmica
ele sunt sub control hormonal; estrogenii le activeaza, pe cand progesteronul freneaza
peristaltica tubara
Cele doua aspecte (controlul hormonal si diferenta de activitate in diversele segmente
ale tubei, se pare ca explica aspectul controversat al stagnarii oului 48 - 70 ore in
jonctiunea ampulo-istmica, in timp ce in portiunea ampulo-pavilionara si in cea istmica,
migratia e mult mai rapida
*

Migratia tubara a oului

Miscarile cililor epiteliului tubar: ce imping oul spre uter, de asemenea, sub control
hormonal
*

Curentul lichidian

Cercetarile au aratat ca el are directie dinspre uter spre cavitatea peritoneala, deci oul
migreaza in sens contrar curentului
*

Aceasta circulatie a lichidului tubar se datoreaza inchiderii temporare a jonctiunii tubouterine

*

Cantitatea secretiei tubare e si ea sub control hormonal fiind mai crescuta la varful
secretiei estrogenice
*

Koester emite ipoteza predominantei, ce incearca sa explice parcurgerea rapida a

portiunii ampulo-pavilionare si stagnarea in jonctiunea ampulo-istmica
*

Tinand cont ca migratia este contra curentului lichidian, autorii arata ca:

portiunea ampulo-pavilionara este mai larga, ceea ce determina scaderea vitezei

curentului conform legilor fizicii; in aceasta zona celulele ciliate predomina fata de
celulele secretorii => aceasta portiune este strabatuta mai rapid
*

la nivelul jonctiunii ampulo-istmice lumenul este mai ingust, astfel incat viteza
curentului creste
*

datorita predominentei celulelor secretorii fata de celulele ciliate, zigotul stagneaza aici
cat timp predomina secretia estrogenica (dupa 48-78 ore de la fecundatie, incepe sa
creasca secretia de progesteron) => scade secretia tubara si creste activitatea miscarilor
ciliate, astfel incat oul sa poata fi impins in portiunea istmica contra curentului, fiind
transportat pana la jonctiunea utero-tubara, unde stagneaza 12-14 ore si apoi patrunde in
cavitatea uterina in stadiul de blastocist apt pentru nidatie, ce se produce dupa 24 de ore
de la patrunderea zigotului in cavitatea uterina
*

Secretia de prostaglandine ce activeaza progresia zigotului spre uter prin relaxarea

jonctiunii tubo-uterine
*

Secretia de histamina cu efect asemanator prin modificarea de tonus

Transportul tubar ce dureaza aproximativ 5 zile, poate fi sistematizat astfel:
fecundatia si l mitoza au loc la nivelul jonctiunii ampulo-istmice
in stadiul de 4 blastomere (la 3 zile de la fecundatie), zigotul este in portiunea istmica
in stadiul de 8 blastomere oul este tot in portiunea istmica

in stadiul de 64 blastomere (ziua 4-5 de la fecundatie) morula se afla in portiunea

interstitiala a tubei uterine
*

Segmentatia, fecundatia, migratia

Migratia Nidatia

Stadiul de 4 celule al embrionului

Migratia si dezvoltarea zigotului continua pentru ca, in ziua a 6-a, acesta sa patrunda in
cavitatea uterina in stadiul de blastocist
*

Trecerea la acest stadiu se produce prin accelerarea marcata a ratei metabolice si a

diviziunii cu aparitia unei cavitati
*

Blastula este alcatuita din doua tipuri de celule:

*

unele dispuse periferic, aplatizate, alungite, ce se divid rapid si vor forma trofoblastul

altele dispuse intern, globuloase, ce vor forma butonul embrionar, care este inconjurat
de o cavitate chistica plina cu lichid
*

In ziua 5-6 dupa fecundatie oul este liber in cavitatea uterina, apt pentru ovoimplantatie
ce are loc dupa aproximativ 24 ore de la patrunderea in cavitatea uterina
*

Nidatia
Ovoimplantatia sau nidatia
Definitie
Este totalitatea proceselor biologice ce contribuie la penetrarea si fixarea blastocistului
in endometrul transformat progestativ
Acest proces asigura hranirea si dezvoltarea oului, care la om este oligolecit, deci, lipsit
de rezerve nutritive
Zona de implantatie normala
*

Procese ce au loc:

Musculare ce asigura transportul si imobilizarea blastocistului intr-o anumita zona a

uterului
Epitelio-trofoblastice
adezive - atasarea oului la endometru
invazive - totalitatea mecanismelor prin care trofoblastul patrunde in epiteliul
endometrial avand ca rezultat cuibarirea oului si transformarea deciduala a endometrului
*

Tipuri de ovoimplantatie

central ( la primate inferioare si maimuta Rhesus)

excentric (la muridee), intr-o cripta a endometrului
interstitial (la om)
Terminologie

 Nidatia - simpla cuibarire a oului, fiind doar un moment al ovoimplantatiei

Ovoimplantatia - totalitatea proceselor de la stadiul de ou liber pana la patrunderea
oului in endometru, acoperirea zonei de patrundere si stabilirea primelor conexiuni
circulatorii embrio-materne
Localizarea spatiala
Nidatia se produce in cavitatea uterina, e interstitiala si antimezometrica (pe unul din
peretii cavitatii uterine, mai frecvent pe cel dorsal in treimea superioara)
Localizare temporala
Nidatia incepe din ziua a 6-a de la fecundatie, odata cu patrunderea oului in cavitatea
uterina si este incheiata in zilele 12, 13 de la fecundatie
Cel mai tanar ou uman a fost descris de Rock si Hertig, de 7 zile jumatate
v Trofoblastul ce a invadat endometrul, are forma unei placi groase ce a proliferat si s-a
diferentiat in doua zone de tesut:
o Citotrofoblastul sau stratul Langhans, o masa celulara bine diferentiata si situata spre
interior
o Sincitiotrofoblastul, situat spre periferie si lipsit de diferentiere celulara, formand mase
mari de tip sincitial
v Oul patrunde in cavitatea uterina in stadiul de blastocist inconjurat de zona pellucida, ce
are o structura mucopolizaharidica (foarte discutat fiind rolul jucat de acest invelis in
primele faze de dezvoltare ale oului)
v Se descriu trei lemme:
oolemma = zona pellucida
mucolemma = zona tubara
gloiolemma = lemma uterina
v Oolemmei si a gloiolemmei sunt importante in faza de adeziune
v Evolutia dinamica a procesului de ovoimplantatie
faza de atasare
faza de adeziune
faza de penetratie (de invazie)
faza de acoperire
PENETRAREA EMBRIONULUI IN ENDOMETRU
FIXAREA BLASTOCISTULUI IN ENDOMETRU
SFARSITUL NIDATIEI
*

Schematic, ovoimplatatia se desfasoara astfel:

alipirea lemmelor la endometru

disparitia lemmelor (la 2-3 zile de la patrunderea oului in cavitatea uterina) si luarea
contactului direct dintre trofoblast si epiteliul endometrial

 penetratia trofoblastului prin epiteliu cu distrugerea celulelor epiteliale; apare o mica

metroragie (semnul Hartmann)
edemul concomitent al stromei si extravazarea sanguina din capilarele conjunctive
subepiteliale
patrunderea blastocistului prin bariera epiteliala si acoperirea deschiderii endometrului
prin coagul de fibrina si proliferarea epiteliului adjacent
diferentierea unui strat trofoblastic extern - sincitiotrofoblastulaparitia sistemului
lacunar in sincitiotrofoblast si a circulatiei sanguine materne prin acest sistem
transformarea deciduala = transformarea stromei celulare adiacente a endometrului cu
modificari in substanta intracelulara, transformare insotita de modificari ale criptelor
glandulare si ale vaselor sanguine
Aceasta transformare intereseaza, initial, numai zona de implantare, dar va cuprinde
ulterior tot endometrul
*

Decidualizarea se afla sub control hormonal (estrogenic)

Ea se produce numai pe un endometru pregatit estro-progestativ pentru implantare

Functiile deciduei in implantare

Nutritia embrionului pana la stabilirea circulatiei materno-fetale si desavarsirea
placentatiei; se presupune ca celulele deciduale ar sintetiza material nutritiv pentru
embrion, ce ar ajunge la acesta prin doua cai (faza de nutritie histotrofa):
*

prin histoliza (fagocitarea celulelor deciduale de catre trofoblast)

prin difuziune
Rolul protectiv al uterului in timpul ovoimplantatiei consta in limitarea capacitatii
invazive a trofoblastului astfel incat lipsa sau incompleta decidualizare ar permite o
placentatie de tip invaziv (aderenta - placenta acreta, percreta sau increta)
*

Factori in limitarea penetratiei:

structura endometrului
dispozitia vaselor sanguine
proteinele tisulare si plasmatice, precum si depunerile fibrinoide

Relatia materno-ovulara este foarte similara cu cea de tip gazda-parazit, cu trofoblastul

in rol de parazit, dar cu un perfect echilibru intre capacitatea invaziva a trofoblastului si
cea protectiva a endometrului, astfel incat orice inclinare a balantei catre una din parti
determina aspectele patologice ale nidatiei
*

Nidatia
Placenta
Morfologia placentei
Definitie
n Este un organ tranzitoriu al gestatiei, derivat trofoblastic care se diferentiaza precoce in
cursul embriogenezei

n Are structura vasculara spongioasa, culoare rosu inchis, este plina cu sange si face
legatura intre mama si fat asigurand schimburile fiziologice necesare nutritiei si
dezvoltarii produsului de conceptie
Placentogeneza
n Formarea placentei incepe dupa prima saptamana de sarcina, la 8-10 zile dupa nidarea
oului si ajunge la maturitate net diferentiata morfofunctional catre finele lunii a III-a de
sarcina
n Placenta ia nastere prin unirea a doua elemente:
n din partea oului participa vilozitatile coriale din zona corionului vilos (frondosum),
intens dezvoltate si ramificate (placenta fetala)
n din partea mamei elemente provenite din transformarea endometrului in caduca
n in cresterea si maturarea placentei intereseaza in mod deosebit trofoblastul ce asigura
de timpuriu nutritia butonului embrionar (trophein=hrana, blastos=germen)
n el se diferentiaza ca o lama celulara periferica inca din stadiul de morula al oului uman
n Placenta umana este de tip hemo-corial, deci vilozitatile coriale au contact direct cu
sangele matern, si alanto-corial, adica contactul embrion-corion este stabilit prin
alantoida
In placentogeneza se descriu doua mari perioade dupa Wilkin si Snoeck:
n Perioada previloasa (intre ziua 6-13 de la fecundare) cu doua etape:
u etapa prelacunara (a 7-a, a 8-a zi) in care se formeaza cito- si sincitiotrofoblastul.
u etapa lacunara (a 9-a, a 12-a zi) in care se formeaza lacunele trofoblastului intre
prelungirile acestuia
n Perioada viloasa (din ziua a 13-a - pana la termen) cu doua etape:
u etapa de elaborare intre ziua a13-a si sfarsitul lunii a 4-a, perioada de formare a
placentei in care:
n citotrofoblastul prolifereaza rapid prin erodarea arteriolelor spiralate si venelor din
decidua, sangele matern patrunde in spatiile lacunare formandu-se spatiile interviloase;
n apar vilozitatile primare care se transforma in vilozitati secundare si tertiare si
vilozitatile crampon.
u perioada de stare: cuprinsa intre sfarsitul lunii a 4-a si pana la termen, este caracterizata
prin cresterea in volum a cotiledoanelor, pana in saptamana 40-a de gestatie fiecare
cotiledon marindu-si volumul de aproximativ 500 de ori (Crawford)
Structura macroscopica a placentei
n Diametrul placentei adulte este de 15-20 cm; volumul=550 cm3 ; suprafata este de 250300 cm2
n Grosimea la centru este cuprinsa intre 1,5-3,5 cm si se subtiaza spre periferie unde
atinge 5-6 mm
n Greutatea placentei la termen=500-600 grame si reprezinta 1/6 din greutatea fatului

n Forma:
u privita din fata are forma de placinta rotunda sau ovala
u privita din profil are forma discoidala, fiind mai groasa la centru decat la margini
u marginile se continua cu membranele (elementul corial)
n Obisnuit, placenta este o masa unica, rar divizata in 2, 3 sau mai multi lobi reuniti prin
punti membranoase, brazdate de vase ce unesc acesti lobi (placenta bi- sau multilobata)
n Alteori, la distanta de masa principala se gasesc unul sau mai multe cotiledoane (lobi)
accesorii: placenta succenturiata
Fetele si circumferinta placentei
n Fata materna (uterina)
u adera la peretele uterin, este convexa, brazdata de santuri ce o impart in campuri
poligonale (12-20), numite cotiledoane sau lobi placentari
u santurile corespund septurilor intercotiledonare.
u fata materna este acoperita de membrana deciduala de culoare cenusie-rosietica
u aceasta este presarata cu mici orificii vasculare, ce reprezinta orificiile vaselor
uteroplacentare rupte in urma decolarii placentei
n Fata fetala corespunde cavitatii amniotice, este neteda, acoperita de membrana
amniotica de culoare gri-albastruie transparenta, permitand sa se vada ramificatiile
vaselor ombilicale
u pe fata fetala se insera cordonul ombilical
n Circumferinta placentei se continua cu membranele formate din corionul membranos,
dublat de doua foite: amnios si caduca bazala
u la jonctiunea celor doua foite apare uneori un fenomen de degenerescenta fibrinoida,
sub forma unui inel albicios numit inelul lui Winkler - Waldeyer
Structura microscopica a placentei
n Placenta fetala
n Placenta materna
Structura vilozitatii coriale
1. Sincitiu
2. Stratul celular Langhans
3. Ax conjunctivo-vascular
4. Vena vilozitara
5. Artera vilozitara
Placenta fetala
n Membrana amniotica ce este constituita dintr-un epiteliu unistratificat ce contine celule
prismatice cu nuclei rotunzi si citoplasma bogata in picaturi de grasime, glicogen si
mitocondrii

n Aceasta structura pledeaza pentru functia secretorie a amniosului

n Corionul bazal (membrana coriala) este format din tesut conjunctiv fibrilar acoperit de
stratul epitelial Langhans si de sincitiu
n in acest tesut conjunctiv se ramifica pornind de la insertia cordonului ombilical, arterele
si venele ombilicale ce trimit ramificatii in trunchiurile viloase
n Trunchiurile viloase sunt ramificatii din corionul bazal ce strabat grosimea placentei
(spatiul intervilos) si se fixeaza cu capatul lor de serotina, constituind asa zisele
vilozitati crampon sau de fixatie de ordinul l
n aceste trunchiuri de ordinul l se ramifica la randul lor in trunchiuri viloase de ordinul II
si III, libere in spatiul intervilos, numite vilozitati de nutritie
n ele se aseaza regulat in jurul unei axe mediane, realizand un arbore vilozitar comun,
numit sistem tambur
n Din trunchiurile viloase de ordinul III iau nastere vilozitatile definitive, care din luna
a IV-a isi micsoreaza treptat diametrul paralel cu avansarea sarcinii
n incepand din luna a IV-a, intre sistemele tambur apar septuri de origine trofoblastica ce
pleaca din caduca bazala, strabat spatiul intervilos, fara sa atinga placa coriana
n acestea impart lacul sanguin primitiv din spatiul intervilos in 14-30 cavitati
cotiledonare, fiecare avand un arbore vilos cotiledonal complet, cu sisteme capilare
scaldate de sangele matern
n Structura microscopica a vilozitatii coriale
n unitatea structurala de baza a placentei fetale este vilozitatea coriala, a carei structura
histologica consta din: invelis epitelial (trofoblast), o axa vasculara si o stroma
conjunctiva
n Invelisul epitelial este constituit din doua straturi distincte in primele cinci luni de
sarcina:
n stratul extern sau sincitiotrofoblastul, format dintr-o masa citoplasmatica comuna in
care apar numerosi nuclei ovalari, mitocondrii, aparat Golgi, ribozomi, picaturi de
glicogen, lipide si nucleoproteide
n toate acestea atesta o activitate metabolica importanta la nivelul sincitiului
n stratul intern Langhans numit si citotrofoblast, este constituit din celule dispuse intr-un
singur strat pe membrana bazala, sub stratul sincitial
n si acest strat este dotat cu activitate proliferativa si endocrino-metabolica
n Incepand din luna a IV-a de sarcina, bistratificarea epiteliului vilozitar incepe sa dispara
n sincitiul se subtiaza, iar celulele Langhans sunt dislocate
n acestea constituie rezerva celulara cu potential functional compensator in caz de
suferinta placentara (hipoxie)
n Axa vasculara este formata dintr-o artera si o vena capilarizate la nivelul vilozitatii
n Stroma conjunctiva este constituita din tesut conjunctiv fibrilar
Placenta materna

n Este mai redusa de volum fata de placenta fetala si consta din:

u caduca serotina (placa bazala)
t este o membrana subtire (1mm) ce tapeteaza fata uterina a placentei
t aceasta reprezinta stratul functional al mucoasei uterine
t contine celule trofoblastice, rare celule deciduale si lumene glandulare turtite, ce dispar
in luna a IV-a a sarcinii
t din aceasta lama bazala pleaca prelungiri sau septuri ce patrund in santurile
intercotiledonare
t in zona centrala a placentei, aceste septuri nu ajung la membrana coriala, realizand
marile lacuri sanguine. Spre sfarsitul sarcinii apar depozite de fibrinoid in stratul
spongios al serotinei, constituind stratul Nitabuch, zona in care se va face decolarea
placentei.
t zona superficiala (compacta) a serotinei se elimina odata cu placenta, zona profunda
(spongioasa), adica stratul bazal ramane in uter pentru a servi la regenerarea
endometrului
n Spatiile sanguine ale placentei materne sau spatiile interviloase se gasesc in grosimea
serotinei, fiind delimitate de cele doua foite: corionul cu vilozitatile sale si caduca bazala
cu septurile sale
n Vilozitatile coriale se scalda in sangele matern ce este separat de sangele fetal prin
invelisul epitelial al acestor vilozitati
n La marginea placentei se gaseste sinusul coronar sau marginal, captusit de sincitiu
u din el pleaca trunchiuri venoase importante cu rol de colector venos
Circulatia la nivelul placentei
n Placenta umana este hemocoriala, adica epiteliul corial (vilozitar) vine in contact direct
cu sangele matern
n La nivelul placentei exista doua sisteme circulatorii:
u sistemul circulator matern deschis (uteroplacentar sau intervilozitar)
u sistemul circulator fetal inchis (corioembrionar sau intravilozitar)
n Sangele matern si fetal din cele doua sisteme circula foarte aproape, fiind despartite de
membrana vilozitara compusa din epiteliul vilozitar, stroma vilozitara si endoteliul
capilarelor vilozitare
n Aceasta membrana asigura schimburile metabolice in ambele sensuri intre sangele
matern ce preda fatului oxigen si substante nutritive si preia CO2 si catabolitii fetali
n Sangele matern este adus in spatiul intervilos de arterele uterine spiralate (care devin
uteroplacentare) sub presiunea de 70-80mmHg sub forma de jet numit jetul Borrel
n Reintoarcerea sangelui matern din spatiile interviloase, incarcat cu CO2 si cataboliti
fetali se face prin sistemul venos
n Acesta este format din vene turtite, de calibru mare, deschise la nivelul spatiului
intervilos si la nivelul sinusului marginal

n Schimburile petrecute la nivelul acestei bariere trebuiesc considerate un proces selectiv,

activ, dinamic succedandu-se dupa o curba evolutiva in raport cu varsta sarcinii,
corespunzatoare cerintelor fetale
n Placenta sufera modificari structurale ce se pot incadra in trei perioade:
u de tinerete, pana in luna a IV-a
u de maturitate intre lunile V si VIII
u de senilitate, ultimele 2-3 saptamani in care se accentueaza modificarile degenerative
structurale si vasculare
n Intreaga activitate are loc la nivelul epiteliului vilozitar
n Acesta este o adevarata membrana metabolica ce joaca rolul unui filtru ce functioneaza
pe baza principiului osmozei si dializei
n Din luna a VII-a a sarcinii fatul dispune de organe parenchimatoase, capabile sa preia
de la placenta o parte din functiile importante. In acest stadiu placenta isi limiteaza
activitatea la rolul unui filtru pasiv
n Schimburile la nivelul placentei au loc prin difuziune simpla si osmoza, difuziune prin
molecule purtatoare prin intermediul epiteliului vilozitar, care actioneaza prin fermenti,
enzime, fagocitoza, pinocitoza
n Dupa Wilkin, schimburile placentare sunt conditionate de factori fizici:
u suprafata functionala a placentei la termen ce este egala cu cea a intestinului subtire a
omului adult (14 m2)
u grosimea membranei de schimb
u lungimea retelei capilare sanguine din vilozitatile coriale
n Alti factori:
u presiunile hidrostatice dintre cele doua fete ale membranei; presiunea hidrostatica a
arterelor uteroplacentare este de 60-70 mmHg, iar a capilarelor fetale, de 30 mm Hg:
difuziunea de la presiune mai mare la presiune mai mica; valoarea cantitativa si calitativa
a fluxului sanguin; concentratiile diverselor substante ce traverseaza placenta
Functiile placentei
n Respiratorie
n De nutritie
n Excretorie
n Endocrina
n De aparare
Functia respiratorie
n Nevoile de oxigen ale fatului sunt scazute datorita consumului mic energetic si absentei
termogenezei ce este asigurata de organismul matern
n Trecerea substantelor gazoase se face prin difuziune, pe baza gradientului tensiunilor
partiale a gazelor din sangele matern si fetal

n Pentru oxigen exista o diferenta de presiune de la mama la fat

n Oxigenarea fatului depinde de gradul de oxigenare al sangelui matern, de integritatea
anatomo-functionala a placentei, de aportul adecvat de sange arterial in spatiile
intervilozitare
n Bioxidul de carbon exista in concentratie mai mare in sangele fetal decat in sangele
matern; directia de trecere va fi de la fat la mama
n Cresterea concentratiei de CO2 in sangele matern duce la trecerea inversa
n Prin acelasi mecanism si alte substante gazoase volatile, absorbite de mama, trec cu
usurinta filtrul placentar la fat (cloroformul, eterul)
Functia de nutritie
n Se realizeaza prin trecerea transplacentara a substantelor nutritive de la mama la fat
n Glucidele, grasimile si substantele proteice sufera la nivelul placentei un proces de
absorbtie si filtrare si un proces de prelucrare digestiva, datorita enzimelor si fermentilor
existenti la nivelul membranei metabolice vilozitare
n Glucidele traverseaza placenta dupa ce au fost transformate in fructoza, proteinele in
acizi aminati ce sunt resintetizati pe baza codului genetic de catre placenta, in proteine
specifice fatului
n Lipidele trec placenta sub forma de colesterol si acizi grasi
Se caracterizeaza prin:
n Nutritia propriu-zisa
u transferul de glucide se face prin difuziune, cresterea glicemiei materne atragand
cresterea glicemiei fetale
u apa si electrolitii trec la fat in virtutea legilor difuziunii, sangele fetal avand o
concentratie si densitate mai scazuta decat sangele matern
u vitaminele B, C, D, A trec usor placenta ca si vitamina K naturala, cea sintetica fiind
retinuta
n Digestie, prin care enzimele transforma substantele macro in micromoleculare ce pot
traversa placenta
u functia respiratorie a placentei este ontogenetic cea mai veche si bazata pe legile fizice
ale difuziunii gazelor, o functie mai primitiva simpla
u cea digestiva, ontogenetic mai noua, presupune fenomene enzimatice, mai complexe
u in caz de aparitie a unei insuficiente placentare, prima afectata e functia perfectionata,
digestiva si, abia apoi, cea respiratorie; din aceasta cauza, patologia insuficientei
placentare determina la inceput o incetinire a ritmului cresterii fetale-hipotrofic si, doar in
final, hipoxie
Functia excretorie
n Numerosi cataboliti rezultati din metabolismul fetal ca ureea, creatinina si acidul uric
trec in sangele matern tot prin difuziune
Functia endocrina

n Placenta este o glanda endocrina ce sintetizeaza si secreta hormoni: estrogeni,

progesteron, gonadotrofine corionice, hormoni lactogeni
n Sinteza are loc la nivelul epiteliului vilozitar de unde sunt eliminati in torentul
circulator
n Gonadotrofina corionica este sintetizata in mari cantitati in prima jumatate a sarcinii, la
nivelul citotrofoblastului (stratul Langhans) si se elimina prin urina femeii gravide, stand
la baza diagnosticului precoce de sarcina
n Exista o corelatie stransa intre cantitatea de hormon produs si dezvoltarea sau regresia
stratului Langhans
n Concentratia in urina este de 50.000 - 100.000 U.I./24 ore atingand apogeul in luna a
III-a de sarcina
n Dupa luna a VI-a scade la 1.000 U.I. si ramane stationara pana la nastere
n Acest hormon are o actiune de stimulare a sintezei progesteronului de catre corpul
galben (pe care il transforma in corp gestativ) avand si un rol important in reglarea
sintezei estrogenilor placentari
n Hormonul lactogen placentar (somato mamotrof) este un proteohormon secretat de
sincitiotrofoblast cu actiune somatotrofa, mamotrofa, luteotrofa, efect antiinsulinic si
intervenind in sinteza steroizilor
n Estrogenii sunt sintetizati de placenta in sincitiotrofoblast, din dehidroepiandrosteronul
secretat de glandele suprarenale ale fatului
n Dozarea lor si mai ales a estriolului este un test valoros de apreciere a vitalitatii fetale si
placentare
n Daca la inceputul sarcinii secretia de estrogeni este aproximativ egala pentru estradiol,
estrona si estriol pe masura ce se apropie termenul nasterii, predomina net estriolul
n Progesteronul este secretat de placenta in sincitiotrofoblast din colesterolul provenit din
sangele matern
n Se elimina prin urina sub forma de pregnandiol, care in a doua jumatate a sarcinii
atinge 100 mg in urina pe 24 ore
n Scade rapid dupa nastere sau dupa moartea intrauterina a fatului
n Factori tocogeni ca: acetilcolina, serotonina, prostaglandine sunt de asemenea sintetizati
de placenta
n Alti hormoni pusi in evidenta in placenta sunt: ACTH, TSH, relaxina, ocitocina si
renina
Functia de aparare
n Placenta joaca un rol de filtru pentru microbi si toxinele lor, ce o traverseaza usor daca
au o structura micromoleculara; in caz de structura macromoleculara sunt opriti de
bariera placentara ce nu o pot traversa decat in caz de lezare prealabila a epiteliului
vilozitar
n Placenta poate fi depasita de: spirochete, toxoplasma, bacilul Koch (exceptional),
virusurile poliomelitei, rubeolei

n Anticorpii cu structura macromoleculara se pare ca nu traverseaza placenta, ci numai

grupul lor activ
n Anticorpul se recompune inapoia barierei placentare
n Asa se explica imunizarea pasiva a fetilor pentru tetanos, difterie, scarlatina etc.
n Din saptamana a 2-a fatul isi sintetizeaza anticorpi proprii
n Hemaglutininele pot trece bariera placentara numai in unele cazuri: izoimunizarea antiRh
n Placenta este traversata de substante exogene si mai ales medicamente: antitiroidienele
de sinteza, sulfamidele, hipoglicemiante, antivitaminele K, antibioticele, androgenii
(administrarea lor fiind contraindicata in sarcina)
Functia enzimatica
n Placenta produce si utilizeaza diferite enzime cu rol in protectia sarcinii (ocitocinaza,
monoaminooxidaza) sau metabolismele feto-placentare (fosfataza alcalina termostabila,
transaminaze etc.)
Dezvoltarea produsului de conceptie in uter
Primele stadii de embriogeneza
Sistemul biologic fetal se dezvolta dintr-o singura celula zigotul - oul - rezultata in urma
procesului de fecundatie (contopirea celor 2 gameti)
*

Perioada embrionara 0-12 saptamani

Perioada fetala se imparte in:

perioada precoce cuprinsa intre 12-20 saptamani

perioada intermediara cuprinsa intre 20-28 saptamani
perioada tardiva peste 28 saptamani
Prima saptamana
Din celula ou se segmenteaza 2 blastomere, ulterior prin diviziunea holoblastica si
asincrona, se trece progresiv prin urmatoarele stadii:
*

Stadiul de morula (12-16 blastomere) - ar corespunde primelor trei zile de dezvoltare a

oului
Stadiul de blastocist - este caracterizat prin aparitia unei cavitati pline cu lichid (intre
discul embrionar si trofoblast); acest stadiu corespunde cu a 6-a, a 7-a zi de la fecundatie
Saptamana a II-a
*

Incep multiple modificari la nivelul blastocistului:

din ziua a 8-a are loc la nivelul butonului embrionar, diferentierea spre cavitatea de
segmentatie a unei foite, denumita endophyllum => precursorul endodermului
tot acum apare cavitatea amniotica delimitata pe de o parte de amnioblaste (de partea
citotrofoblastului), pe de alta parte de celule inalte (spre endophyllum) ce vor alcatui
ectopyllum - precursorul ectodermului
*

Cele doua foite care adera intre ele, vor defini discul embrionar didermic, stadiu in care

ramane pana in ziua a 15-a

Embriologie

Saptamana a III-a. Stadiul de gastrula

Caracterizat printr-o serie de diferentieri, migrari celulare, cu constituirea celor 3 foite
embrionare:
*

ectodermul
endodermul
mezodermul intra-embrionar
Saptamana 4 8
La nivelul germenelui tridermic sunt prezente toate clonele celulare, din care ulterior
vor lua nastere toate regiunile embrionare
*

Din ectoderm se va diferentia placa neurala, ulterior tubul neural cu crestele neurale

Din endoderm se va diferentia tubul digestiv primitiv, sacul vitelin, vezicula alantoida,
epiteliul tubului digestiv si tubul respirator, primordiile glandelor digestive anexe,
celulele sexuale
*

Din mezoderm se va diferentia notocordul sau coarda dorsala (scheletul provizoriu al

embrionului)
*

O forma speciala de mezoderm o constituie mezenchimul, din care va lua nastere:

scheletul
tesutul conjunctiv
musculatura neteda
dermul, hipodermul
aparatul circulator
metanefrosul

Delimitarea corpului embrionar, incepe prin dezvoltarea regiunii dorso-mediane a

embrionului
*

Prin extremitatile sale, el se va aduna in jurul regiunii ombilicale, ca o virgula, datorita

neconcordantei de dezvoltare intre regiunea dorsala si cea ventrala (viscerala) a
embrionului precum si neconcordantei dintre cele 2 extremitati: cefalica si caudala
*

Vezicula amniotica creste progresiv si inconjoara integral embrionul, devine locul de

implantare al cordonului ombilical
*

Din vezicula vitelina se diferentiaza intraembrionar tubul digestiv

Cele 2 formatiuni, intra- si extra embrionare, vor comunica prin canalul vitelin

Luna II
*

Transformarile morfogenetice din embrion au loc accelerat

Spre deosebire de primele 4 saptamani de viata intrauterina, cand cresterea este mai
lenta (5-7 mm), la sfarsitul perioadei embrionul masoara 23 mm
*

Embrionul prezinta o morfogeneza accelerata la nivelul extremitatii cefalice, capul si

gatul constituind aproximativ 1/3 din corpul embrionului
*

devine mai voluminoasa si portiunea mijlocie, (trunchiul si abdomenul), schitandu-se

primordiile celor 4 membre: superioare (saptamana a 4-a) si inferioare (saptamana a 5-a)
la nivelul extremitatii cefalice se diferentiaza arcurile branchiale ce alaturi de procesul
fronto-nazal si membrana faringiana delimiteaza gura primitiva si participa la modelarea
fetei embrionului; tot acum apar veziculele optice si se schiteaza urechea externa
Spre sfarsitul lunii a II-a embrionul va poseda schema tuturor organelor sale, avand
aspect uman net definit
*

Luna III
Embrionul devine fat si procesele de crestere sunt pe primul plan, organogeneza fiind
terminata
*

Cresterea in lungime si greutate a fatului:

la sfarsitul lunii a III-a (saptamanile 11-13) fatul masoara 9 cm si are o greutate de 5055 grame
capul este bine format si se diferentiaza organele genitale externe pentru fiecare sex
Luna IV
La sfarsitul lunii a IV-a ( saptamanile 16-17) fatul masoara 16 cm si cantareste 270
grame. Raportul dintre trunchi si extremitatea cefalica se apropie de normal prin
dezvoltarea trunchiului
*

Partile corpului fetal sunt bine diferentiate si sexul evident

Corpul este acoperit cu o piele subtire pe suprafata careia se gasesc firisoare de lanugo
Fatul schiteaza miscari active ale membrelor

Luna V
La sfarsitul lunii a V-a (saptamanile 21-22) fatul are lungime de 25 cm si o greutate de
650 grame
*

Fatul se orienteaza provizoriu in cavitatea uterina

Glandele sebacee incep sa secrete, pielea fiind acoperita de vernix caseosa

La sfarsitul lunii a V-a (saptamanile 21-22) fatul are lungime de 25 cm si o greutate de

650 grame
*

Fatul se orienteaza provizoriu in cavitatea uterina

Glandele sebacee incep sa secrete, pielea fiind acoperita de vernix caseosa
Bataile cordului fetal se percep si miscarile membrelor devin active si mai puternice

Intestinul contine meconiu

Rinichiul isi incepe functiile, in vezica gasindu-se urina

Luna VI
La sfarsitul lunii a VI-a (saptamana 26) fatul are o lungime de 35 cm si o greutate de
1000 grame
*

Pielea devine mai groasa, sub ea se depune tesut adipos

Toate organele sunt in stare sa functioneze, dar sunt imperfecte
Sistemul nervos este insuficient dezvoltat, circumvolutiile cerebrale sunt incomplete
Fatul este considerat viabil, dar cu un mare grad de imaturitate

Luna VII
La sfarsitul lunii a VII-a (saptamanile 30-31) fatul se orienteaza definitiv in cavitatea
uterina (culbuta)
*

Fatul are o lungime de 40 cm si greutate de 1.750 grame, fiind viabil dar imatur
Pielea corpului este acoperita de lanugo

La baieti testiculele coboara spre canalul inguinal, iar la fetite labiile mici proemina
intre labiile mari
*

Luna VIII
La sfarsitul lunii a VIII-a (saptamana 36) fatul are o lungime de 45 cm si o greutate de
2.500 grame
*

Tesutul adipos este bine dezvoltat, unghiile ating pulpa degetelor, iar capul este acoperit
cu par
*

Fatul are o coloratie rozacee, pielea fiind bine vascularizata

Luna IX
La sfarsitul lunii a IX-a (saptamana 40) fatul prezinta toate caracteristicile cunoscute la
termen
*

El are o lungime de 48-52 cm si o greutate de 3.000-3.200 grame

Testiculele sunt coborate in scrot, iar la fetite labiile mari acopera labiile mici, unghiile
acopera patul ungueal
*

Pentru o mai usoara memorizare a lungimii fatului la diferite luni de sarcina, precum si
a greutatii lui, au fost propuse mai multe formule si scheme
*

Schema lui Haase

*

Pentru calculul lungimii fatului la diferite varste de sarcina

Pentru primele 5 luni, lungimea fatului este egala cu patratul lunii de sarcina:
luna l 1x1 cm = 1 cm
luna II 2x2 cm = 4 cm
luna III 3x3 cm = 9 cm

luna IV 4x4 cm = 16 cm
luna V 5x5 cm = 25 cm

Dupa luna a V-a: se inmulteste numarul lunii de sarcina cu coeficientul 5 la care se

adauga cifra 5:
*

luna VI 6x5+5 = 35 cm
luna a VII-a 7x5+5 = 40 cm
luna a VIII-a 8x5+5 = 45 cm
luna a IX-a 9x5+5 = 50 cm

Cat priveste greutatea, calculul dupa luna a VI-a, cand fatul are 1.000 grame, se face
astfel:
*

sfarsitul lunii a VI-a 1.000 gr.

sfarsitul lunii a VII-a 1.000 gr. + 750 = 1.750 gr.
sfarsitul lunii a VIII-a 1.750 gr. + 750 = 2.500 gr.
sfarsitul lunii a IX-a 2.500gr. + 750 = 3.250 gr.

Dupa luna a VI-a, cand greutatea fatului este de 1.000 grame, se adauga la fiecare luna
cate 750 grame cu care creste lunar fatul
*