Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Consecintele clinice ale teratogenelor chimice trebuie plasata in contextul dezvoltarii defectelor
embriologice la oameni. Defectele pot fi de cauze genetice, de mediu sau cauze necunoscute.
Aproximativ 25% dintre acestea sunt cunoscute a fi de origine genetica. Aproximativ 65% dintre
defecte sunt de etiologie necunoscuta si reflecta probabil implicatia factorilor de mediu si
genetici.
Potential toate medicamentele folosite de catre mama in timpul sarcinii pot face rau fetusului,
determinind defecte congenitale anatomice. Aproximativ toate componentele lipidice solubile
traverseaza placenta. Substantele hidrosolubile traverseaza mai usor placenta daca au o
greutate moleculara mica si sunt legate de o proteina in plasma.
Efectele teratogene ale medicatiei variaza. Susceptibilitatea fetusului la astfel de leziuni depinde
de perioada sa de dezvoltare. Diferitele organe prezinta perioade critice diferite, iar intre ziua 15
pina la ziua 60 de dezvoltare aceasta este critica pentru majoritatea organelor. Cordul este cel
mai sensibil in saptamina a treia si a patra de sarcina, in timp ce organele genitale externe sunt
sensibile in saptamina opt si noua. Creierul si scheletul sunt sensibile din saptamina trei pina la
sfirsitul sarcinii si in perioada neonatala.
Specificitatea agentului:
Unele medicamente sunt mai teratogene decit altele. Unii agenti pot fi teratogeni doar la
anumite specii. De exemplu talidomida produce focomelia la primate dar nu si la rozatoare.
Unele sisteme de organe sunt afectate preferential sau in functie de momentul administrarii.
Dozajul:
Desi dozele mari ale unui teratogen dovedit sunt de obicei mai daunatoare decit cele mici, acest
fapt nu este intotdeauna adevarat.
In orice moment un embrion poate raspunde la un teratogen prin una din trei cai:
Ruta de administrare:
Poate fi luata in considerare deoarece unii agenti sunt teratogeni daca sunt administrati pe o
anumita cale. Acest efect este legat de fenomenul de absorbtie. In plus dozele mici administrate
pentru citeva zile pot produce un efect diferit fata de cantitatea totala administrata in acelasi
moment. Administrarea secventiala a dozelor mici poate induce activarea sistemului enzimatic
pentru a degrada teratogenul. Invers dozele mici pot distruge celulele care catabolizeaza
medicamentul conducind la consecinte mai nefavorabile decit cele asteptate.
Stadiul de dezvoltare al embrionului:
Timpul de embriogeneza cind fetusul este expus la un teratogen este crucial. Pot fi identificate
trei stadii de susceptibilitate:
- embrionul este relativ rezistent la insultele teratogene in primele saptamini de viata, doua
saptamini la oameni
Interactiunile medicamentelor:
Administrarea simultana a doua teratogene poate produce un efect diferit decit cel prin
administrarea separata.
Expunerea la medicamente a partenerului masculin:
Inca nu exista dovezi care sa ateste faptul ca expunerea paterna la medicamente creste direct
riscul de defecte congenitale. Totusi agentii recreationali afecteaza calitatea spermei si expun
indirect fetusul la substante toxice. Se pare ca consumul de alcool si droguri afecteaza
capacitatea femeii de a ramine insarcinata cu acel partener.
Consumul patern de alcool poate creste riscul de defecte cardiace la nou-nascut. Intr-un studiu,
fumatul tatalui a fost asociat cu defectele cardiace. Chimioterapia si radioterapia pentru cancer
la tata pot creste riscul de anomalii cromozomiale la fetus. Studiile au demonstrat un numar
redus de cromozomi si alterari a structurii acestora in sperma barbatilor cu cancer.
Expunerea paterna la medicamentele cu prescriptie cum sunt cele care scad colesterolul sau
tensiunea arteriala nu a fost legata de riscul de defecte congenitale.
Izotretinoinul este un teratogen uman semnificativ. Acesta este folosit in acneea chistica din
nefericire si de catre femeile care nu planuiau sa ramina insarcinate. Inainte de terapie este
indicata efectuarea unui test de sarcina. Riscul de anomalii structurale la fetus este de 25%,
alaturi de inca 25% pentru retardul mental singur. Copilul cu malformatii are un aspect
caracteristic cu anomalii ale craniului, timusului, cardiace si nervoase centrale. Acestea cuprind
microotia (urechi mici), micrognatia, despicatura palatina, defecte cardiace, defecte ale
timusului, anomalii ale nervului optic si retinian, hidrocefalus.
Metotrexatul este un antagonist al acidului folic si un teratogen uman. Acesta mai este folosit si
in terapia antireumatismala. Determina avort spontan.
Azatioprina a fost folosita de catre pacientii cu transplante renale sau lupus eritematos sistemic.
Determina leucopenie, greutate mica gestationala.
Ciclosporina nu a dovedit risc crescut de anomalii la fetusii expusi in utero. O rata ridicata a
prematuritatii si retardului de crestere au fost raportate. Poate determina imunodeficienta.
Cind terapia anticanceroasa este efectuata in timpul embriogenezei exista o rata ridicata de
avort spontan si defecte congenitale majore. In evolutia sarcinii exista risc de moarte
intrauterina, retard de crestere si mielosupresie la copil.
Femeile cu epilepsie care folosesc anticonvulsivante in timpul sarcinii au aproximativ risc dublu
fata de populatia generala pentru malformatii. Riscul pentru malformatii majore este de 5%, mai
ales despicatura palatina si boala cardiaca congenitala. Acidul valproic si carbamazepina au
fiecare risc 1% de defecte ale tubului neural. In plus, copiii femeilor cu epilepsie prezinta risc de
3% de a dezvolta boala.
Sindromul de hidatoina fetala consta din microcefalie, deficit de crestere, retard mental si
caracteristici dismorfice craniofaciale, cardiovasculare si malformatii digitale.
Expunerea la antiepileptice:
Warfarina a fost asociata cu condroplazia punctata. Acest sindrom care apare la aproximativ 5%
dintre sarcinile expuse cuprinde hipoplazia nazala, anomalii oftalomogice cu atrofia optica
bilaterala si retard mental. Anomaliile oftalmologice si retardul mental pot apare si la
administrarea dupa trimestrul intii. Hemoragia fetala si materna sunt de asemenea raportate la
femeile insarcinate cu administrare de warfarina, desi incidenta poate fi scazuta prin controlul
atent al timpului de protrombina.
Heparina nu poate traversa placenta deoarece are o molecula mare si este anticoagulantul de
electie in sarcina.
Expunerea la tranchilizante:
Expunerea la antidepresive:
Femeile care intrerup antidepresivele datorita sarcinii prezinta o rata de recadere a depresiei de
68%. Imipramina a fost primul antidepresiv acuzat de defecte cardiace, dar prea putini pacienti
au fost studiati. Amitriptilina este mai larg folosita. Desi rapoarte ocazionale asociaza
administrarea acesteia cu defectele congenitale, cele mai multe studii arata siguranta folosirii.
Fluoxetina nu a demonstrat efecte teratogene.
Expunerea la tetracicline:
Tetraciclinele traverseaza placenta si se leaga ferm prin chelare cu calciul in osul in dezvoltare si
structurile dentare. Acest proces determina colorarea in galben a dintilor, hipoplazia smaltului
dentar si inhibarea cresterii osoase fetale. Hepatotoxicitatea a fost raportata la femeile
insarcinate tratate cu tetraciclina in doze mari, cu administrare intravenoasa.
Expunerea la aminoglicozide:
Aminoglocozidele sunt slab absorbite dupa administrare orala si rapid excretate de rinichiul
normal. Datorita ratei de excretie asociata cu filtrarea glomerulara dozajul trebuie redus in cazul
unei functii renale anormale.
Fumatul a fost asociat cu o crestere de 4 ori a ratei de prematuritate. Rata de avort spontan este
de doua ori crescuta fata de populatia generala. Avorturile asociate cu fumatul tind sa prezinte
un procent ridicat de cariotip normal si apar tardiv in sarcina decit cele cu aberatii
cromozomiale. Mortalitatea mare perinatala este atribuita riscului crescut de ruptura de
placenta, placenta praevia, ruptura prematura de membrane, retard de crestere intrauterina.
Riscul de complicatii la nastere creste cu numarul de tigarete fumat. Incetarea fumatului in
sarcina poate reduce riscul de complicatii si mortalitate perinatala, mai ales la femeile cu
comorbiditati.
Exista asocieri si intre sindromul de deces acut al nou-nascutului si boli respiratorii in cadrul
fumatului.
Fumul de tigara contine nicotina, monoxid de carbon si alti compusi toxici. Desi nicotina
determina dependenta, alte chimicale contribuie la evolutia nefavorabila din sarcina: dioxidul de
carbon scade aportul de oxigen fetal iar nicotina scade fluxul de singe uterin.
Consumul de alcool determina aparitia unui sindrom de alcoolism fetal care cuprinde:
- anomalii faciale (fante palpebrale mici, sant nazolabial absent, pliuri epicantice, nas turtit, nas
scurt, buza superioara subtire, urechi neparalele, mediofata nedezvoltata)
- disfunctia sistemului nervos central (microcefalie, grade variate de retard mental, ADHD).