Republica Moldova

Univeristatea de Stat de Medicina si Farmacie “N. Testemitanu’’

Catedra Farmacologie si Farmacoloie Clinica

Referat

Actualitati in farmacoterapia rationala a pacientelor

cu infertilitate

Otel Cristina

Rezident an. II, Obstetrica si Ginecologie

Chisinau, 2018
 Infertilitatea este o problema frecventa. La nivel global, se estimeaza ca 1 din
7 cupluri are probleme legate de fertilitate. Aproximativ 10-15% din cupluri sunt
infertile. In SUA, de exemplu, aproximativ 10% dintre femeile intre 15 si 44 de ani
sufera de infertilitate.
 Infertilitatea reprezinta incapacitatea femeii de a ramane insarcinata dupa 1 an
de incercari sau dupa 6 luni, daca aceasta are peste 35 de ani. De asemenea , femeile
care raman gravide dar nu pot tine sarcina sunt considerate infertile.

Afectarea fizică a pacientei, este legată deobicei de cauza infertilităţii şi nu de

infertilitatea însăşi. Totuşi, morbiditatea psihică din cauzainfertilităţii poate fi severă şi poate
cauzadepresie, anxietate şi chiar separarea cuplurilor prin divorţ.
Infertilitatea nu este intotdeauna o problema specifica femeii. Atat barbatii, cat
si femeile pot suferi de afectiuni care duc la infertilitate. Aproximativ o treime dintre
cazurile de infertilitate sunt determinate de afectiuni ale femeii, in timp ce o alta
treime sunt cauzate de afectiuni ale barbatului. In celelalte cazuri poate fi vorba de
probleme complexe, atat ale barbatului, cat si ale femeii sau cauze necunoscute.

Infertilitatea este definita ca inabilitatea de a ramane insarcinata dupa un an de raporturi

sexuale regulate fara a utiliza metode contraceptive.

Inainte ca un cuplu sa traga concluzia ca este infertil, acesta ar trebui sa cunoasca

intai definitia "fertilitatii normale", adica abilitatea unui cuplu de a concepe in mod
natural in 2 ani de raporturi sexuale regulate. Uneori conceptia este legata de perioadele
de maxima fertilitate. Daca o femeie nu cunoaste data cand ovuleaza, exista o serie de
instrumente interactive ce calculeaza varful de fertilitate al acesteia.
Din totalul cuplurilor care nu au conceput timp de un an, aproape jumatate vor
concepe in mod natural in anul urmator. Daca partenerii cuplului sunt tineri, sansele
cresc. Totusi, in cazul cuplurilor peste 35 de ani, inca un an de asteptari poate insemna
prea mult pentru inceperea testelor si tratamentului.

Fertilitatea femeii scade dupa 35 - 40 de ani, iar rezerva sa de ovule imbatraneste.

In acelasi timp, creste riscul de aparitie a avorturilor spontane. Desi numarul
spermatozoizilor scade cu timpul, fertilitatea masculina nu este prea mult afectata de
varsta.
 Odata ce diagnosticul este stabilit , tratamentul specific al infertilitatii va fi determinat de
specialist in functie de :

 Varsta, starea generala de sanatate si istoricul medical

 Cauza si severitatea disfunctiilor descoperite
 Toleranta si acceptarea anumitor medicamente, proceduri sau terapii specifice
 Prognosticul de evolutie a disfunctiilor descoperite

Medicul specialist va face un plan personalizat de tratament, bazat pe toti acesti factori.
De obicei, se incepe cu cel mai simplu tratament potrivit pentru cauza infertilitatii
si pentru cuplul respectiv. Daca sarcina nu se obtine dupa cateva cicluri de tratament, se
va recomanda un alt procedeu .

Cauze
Infertilitatea are multe cauze ce implica sistemul reproductiv al femeii, barbatului sau a
ambilor parteneri. Cele mai frecvente cauze sunt:
-probleme ale sistemului reproductiv masculin
-probleme ale trompelor uterine
-probleme ale uterului si/sau cervixului
-probleme ale ovulatiei
-daca femeia sau barbatul au fost expusi inainte de nastere la DES (Dietilstilbestrol - un
medicament folosit in SUA in anii ’40 -’70 pentru a preveni avortul spontan si nasterea
prematura).

Peste 40% din cazurile de infertilitate la femei sunt determinate de probleme ale
ovulatiei, iar alte 40% de probleme ale trompelor uterine si afectiunilor pelvine. La
jumatate din cuplurile investigate pentru o cauza a infertilitatii, femeia a fost
diagnosticata cu o problema a trompelor uterine, a uterului sau a capacitatii de ovulatie.
La aproape o treime cauza infertilitatii a constituit-o sistemul reproductiv al
barbatului. In alte cazuri, ambii parteneri au o afectiune ce determina infertilitate. La 5%
din cuplurile infertile cauza imposibilitatii de a concepe este determinata de afectiuni
rare, precum expunerea la DES. Frecventa infertilitatii si a avortului spontan creste odata
cu inaintarea in varsta. Varful fertilitatii la femeie este maxim la 27 de ani si incepe sa
scada dupa 30 de ani. O scadere mai pronuntata a fertilitatii si o crestere a riscului pentru
aparitia avortului spontan incepe in jurul varstei de 35 de ani, in principal datorita
imbatranirii ovulelor.

Factori de risc
Infertilitatea are multiple cauze ce implica sistemul reproductiv al femeii, barbatului sau a
ambilor parteneri. Unii factori ce cresc riscul pentru infertilitate pot fi controlati, altii
insa, nu.

Factori de risc ce nu pot fi controlati

- imbatranirea: frecventa infertilitatii (exceptand sterilizarea chirurgicala) creste la femei
odata cu varsta:
- 7% la femeile intre 20 si 24 ani
- 9% la femeile intre 25 si 29 ani
- 15% la femeile intre 30 si 34 ani
- 22% la femeile intre 35 si 39 ani
- 29% la femeile intre 40 si 44 ani
- probleme ale sistemului reproductiv feminin sau masculin prezente inca de la nastere
(defecte congenitale)
- expunerea la DES inainte de nastere
- endometrioza (cresterea celulelor de mucoasa uterina – endometru - in cavitatea
abdominala, de exemplu la nivelul trompelor uterine, ovare, suprafata externa a uterului,
vezica urinara sau alte organe abdominale) moderata pana la severa
- expunerea in trecut la niveluri crescute de toxice, o parte a medicamentelor sau radiatii
(inclusiv chimioterapia si radioterapia din tratamentul cancerelor)
- infectii cu transmitere sexuala in antecedente (precum gonoreea sau chlamydia) ce pot
deteriora sistemul reproductiv.

Factori de risc ce pot fi controlati

-sindromul ovarului polichistic, legat de un dezechilibru hormonal ce interfera cu ovulatia
normala; cand dietele pentru slabit si exercitiile fizice nu stimuleaza ovulatia (sau nu sunt
necesare), medicatia ajuta in cele mai multe din cazuri
-consumul de tutun sau marijuana reduc numarul de spermatozoizi la barbat si fertilitatea
la femei
-consumul a mai mult de 2 pana la 4 pahare de alcool, zilnic, timp de mai multe luni, va
scade calitatea spermei si fertilitatea masculina
-ejacularea frecventa (zilnic) sau rara (la 10 – 14 zile) poate reduce numarul se
spermatozoizi
-frecventa raporturilor sexuale – unii experti recomanda un raport sexual la fiecare 36 de
ore pe perioada ovulatiei, altii considera ca raporturile sexuale zilnice pe perioada fertila
a femeii scad numarul de spermatozoizi, dar cresc sansele aparitiei unei sarcini
-cresterea temperaturii in zona scrotului la barbati duce la deteriorarea spermatozoizilor
(cele mai comune cauze sunt baile fierbinti si febra inalta)
-exercitii fizice intense pe o perioada lunga de timp (luni pana la ani) afecteaza calitatea
spermei si ovulatia
-sterilizarea chirurgicala anterioara, precum vasectomia sau ligatura tubara; inversarea
acestor proceduri chirurgicale este posibila in functie de tehnica folosita si de perioada de
timp care a trecut de la sterilizarea chirurgicala.
Scopul tratamentului infertilitatii consta in aparitia unei sarcini normale finalizata
cu nasterea unui copil sanatos. (O sarcina multipla creste riscul aparitiei complicatiilor
pentru mama si copil.)

Deoarece sunt numeroase cauze ce determina infertilitate, exista si numeroase

tipuri de tratament pentru aceasta, precum terapia hormonala, tratamentul chirurgical sau
tehnici de reproducere asistata. In general, infertilitatea feminina este mai usor de tratat
decat cea masculina. Unele cauze ale infertilitatii pot fi tratate cu succes, in alte cazuri
insa tratamentul nu garanteaza aparitia unei sarcini.

Tratamentul infertilitatii feminine

-problemele ovulatiei sunt tratate de obicei cu medicamente ce stimuleaza organismul sa

produca si sa elibereze ovule (clomifen, GnRH – hormonul eliberator de gonadotropine,
gonadotropine si bromocriptina);

Clomifenul este de obicei, prima alegere in stimularea ovulatiei, insa, tratamentul

poate varia in functie de cauza; de exemplu, tratamentul initial pentru femeile cu
sindromul ovarului polichistic, se focalizeaza in general, pe scaderea in greutate si
metabolism.

-deteriorarea trompelor uterine (inclusiv ligatura tubara) si afectiunile ale ovarelor si

trompelor uterine pot fi corectate, uneori, prin interventie chirurgicala; trompele uterine
blocate pot fi suntate prin colectarea ovulelor direct de la nivelul ovarelor si folosite
ulterior la fertilizarea in vitro; embrionii vor fi plasati apoi la nivelul uterului

-endometrioza, cresterea celulelor endometriale la nivelul organelor abdominale, poate fi

tratata prin chirurgie laparoscopica, a carei scop este indepartarea acestui tesut
endometrial crescut anormal

-problemele cervixului (precum ingustarea colului sau prezenta de anticorpi antisperma)

pot fi suntate prin inseminarea artificiala.

Daca tratamentele initiale nu dau rezultate se poate apela la reproducerea asistata,

precum fertilizarea in vitro. Aceasta procedura necesita ovule si sperma de buna calitate,
astfel incat unele cupluri apeleaza la donatori de ovule sau sperma. Alte cupluri aleg
adoptia.
Pentru ca tehnicile de reproducere asistata sa fie un succes, medicii vor administra
femeii medicamente ce controleaza functia ovarelor. In primul rand se va folosi un
hormon ce va opri functia hipofizei, punand ovarele intr-un status asemanator
menopauzei (pot sa apara simptome specifice menopauzei). Aceasta procedura este
cunoscuta sub numele de "fenomenul de down regulation cu analogi ai GnRH".

Apoi se folosesc medicamente ce stimuleaza eliberarea de gonadotropine si

ovulatia. Aceasta procedura este efectuata inainte de inseminarea artificiala. Unele
proceduri pot fi folosite atat pentru diagnostic, cat si pentru tratamentul infertilitatii. De
exemplu, investigarea trompelor uterine cu ajutorul histero-salpingografiei poate debloca
uneori trompele. Daca in timpul laparoscopiei se descopera o problema, de cele mai
multe ori aceasta este rezolvata in timpul interventiei.

Tratamentul infertilitatii masculine

-numarul redus de spermatozoizi poate fi tratat prin colectarea si concentrarea spermei ce

va fi folosita apoi pentru inseminare artificiala sau pentru reproducerea asistata

-sperma fara spermatozoizi poate fi tratata folosind sperma matura sau imatura recoltata
prin metode chirurgicale direct de la nivelul testiculelor; aceasta este apoi injectata intr-
un ovul (injectarea spermei intracitoplasmatic), iar oul fertilizat va fi transferat in uter sau
la nivelul trompelor uterine

-daca sperma este ejaculata in vezica urinara (ejaculare retrograda), aceasta poate fi
recuperata, spalata si folosita pentru inseminare
-problemele structurale pot fi corectate chirurgical, crescand astfel sansele unei sarcini
obtinute prin metode naturale; procedurile chirurgicale pot repara uneori, o vasectomie, o
vena de la nivelul scrotului dilatata excesiv (varicocel) sau pot corecta blocajul unui canal
deferent sau chiar absenta acestuia

-daca productia de sperma este afectata de un dezechilibru hormonal (intalnita la

aproximativ 2% din barbatii infertili), aceasta poate fi tratata cu hormoni ce ajuta
hipotalamusul si hipofiza sa-si reia productia normala de spermatozoizi; tratamentele
includ administrarea de hormoni si medicamente, precum GnRH, gonadotropine si
bromocriptina.
Cand nu este disponibila o sperma sanatoasa, unele cupluri aleg un donator de
sperma, alte cupluri insa, aleg varianta adoptiei.

Infertilitatea inexplicabila
Chiar si in conditiile in care nu se deceleaza o cauza evidenta pentru infertilitate,
dupa ce s-au efectuat toate testele, exista totusi un tratament disponibil. Studiile au aratat
ca stimularea ovulatiei cu clomifen creste sansele aparitiei unei sarcini. De asemenea, se
poate apela si la inseminarea artificiala. Fara tratament, in aproximativ 35% din cuplurile
diagnosticate cu infertilitate inexplicabila va apare o sarcina in urmatorii 3 ani, iar la 45%
in urmatorii 7 ani.

Atat medicamentele ce stimuleaza ovulatia cat si reproducerea asistata, cresc riscul

aparitiei sarcinilor gemelare. Aparitia complicatiilor in cazul acestor sarcini este cu atat
mai probabila cu cat numarul de fetusi este mai mare. Desi inca nu se cunoaste cauza,
copiii conceputi prin metoda reproducerii asistate sau prin inseminare artificiala, tind sa
aiba o greutate mai mica la nastere si o rata de aparitie a malformatiilor congenitale mai
mare comparativ cu cei conceputi in mod natural.
Succesul tratamentului pentru infertilitate depinde de mai multi factori, inclusiv de
experienta si indemanarea medicului si de cauzele ce au determinat infertilitatea.
Centrele de diagnostic si tratament pentru infertilitate sunt destul de putine la numar,
 astfel incat cuplul va fi nevoit sa calatoreasca destul de des. Trebuie retinut faptul ca
avorturile spontane sunt mai numeroase la femeile peste 35 ani sau care au afectiuni
cronice. In aceste conditii, cuplul ar trebui sa ia in considerare si varianta adoptiei.

Inducerea ovulatiei

Medicamentele care lucreaza in acelasi fel ca hormonii naturali ai organismului

sunt folosite pentru a corecta dezechilibrele hormonale si a stimula ovulatia.

Inducerea ovulatiei poate fi utilizata ca un tratament in sine sau in combinatie cu

alte tratamente de fertilitate, cum ar fi inseminarea artificiala sau fertilizarea in vitro.
Anti-estrogeni
Clomifen si tamoxifen sunt folosite ca stimulatori ai ovulatiei la femeile cu cicluri
menstruale rare sau neregulate.

Terapia hormonala

Pacientele care nu raspund la clomifen sau au diferite dezechilibre hormonale, pot

beneficia de tratamentul cu

gonadotropine, care inlocuieste sau amplifica efectul hormonilor produsi de organism.

Tratamentul cu gonadotropine – medicamente ce contin FSH, LH, hMG sau hCG – este
utilizat pentru a stimula ovulatia atat pentru contact sexual dirijat, cat si pentru proceduri
de conceptie asistata.

 Medicamentele ce contin FSH (Gonal-f, Puregon, Menopur) stimuleaza dezvoltarea

foliculilor in ovare si ajuta la maturarea ovocitelor.
 Medicamentele ce contin hCG faciliteaza ultima etapa a maturarii ovocitelor si
declanseaza ovulatia.
Medicamentele sau tratamentele hormonale sunt prima alegere in terapia infertilitatii.
Acestea sunt mai ieftine si cu efecte secundare mai putine, comparativ cu procedurile
invazive si sunt folosite pentru:

-cresterea numarului de spermatozoizi la barbatii cu oligospermie (numar scazut de

spermatozoizi in sperma)

-stimularea ovulatiei la femeile ce nu ovuleaza regulat sau deloc

-stimularea ovulatiei (superovulatie) inainte de tehnicile de reproducere asistata sau de
inseminarea artificiala; superovulatia este folosita pentru a creste numarul de ovule ce pot
fi recoltate pentru reproducerea asistata sau pentru a creste sansele aparitiei unei sarcini
prin inseminare artificiala.

Pentru ca tehnicile de reproducere asistata sa fie un succes, medicii vor administra

femeii medicamente ce controleaza functia ovarelor. In primul rand se va folosi un
hormon ce va opri functia hipofizei, punand ovarele intr-un status asemanator
menopauzei (pot sa apara simptome specifice menopauzei). Aceasta procedura este
cunoscuta sub numele de "fenomenul de down regulation cu analogi ai GnRH". Apoi se
folosesc medicamente ce stimuleaza eliberarea de gonadotropine si ovulatia. Aceasta
procedura se efectueaza inainte de inseminarea artificiala.

Optiuni de medicamente

Citratul de clomifen stimuleaza eliberarea de hormoni ce declanseaza ovulatia.

Clomifenul este primul medicament folosit pentru infertilitatea inexplicabila sau in cazul
lipsei ovulatiei, deoarece este usor de administrat (este preferata administrarea orala ce nu
da efecte secundare severe si nu necesita monitorizarea zilnica a pacientei).
Daca acesta nu determina aparitia ovulatiei, sunt disponibile si alte medicamente
sau tratamente hormonale.
Acestea determina efecte secundare importante astfel incat pacienta va trebui
monitorizata atent:
CLOSTILBEGYT 50 mg comprimate Citrat de clomifen –

Efectul Clostilbegyt este de a declanşa dezvoltarea ovulului (aşa numita stimulare a ovulaţiei).
Indicaţii terapeutice pentru femei : Stimularea dezvoltării ovulului în cazul unor afecţiuni hipofizare sau
ovariene şi după o administrare îndelungată a contraceptivelor orale. Eliminarea creşterii patologice a
secreţiei de lapte (galactoree) după naştere.

Tratamentul la femei trebuie întotdeauna precedat de un examen ginecologic din cauza apariției
reacţiilor adverse. Clostilbegyt trebuie utilizat strict numai pentru indicaţia terapeutică stabilită şi sub
supraveghere medicală permanentă.

În cazul infertilităţiI dozajul şi durata tratamentului depind de sensibilitatea (capacitatea de a

reacționa) ovarelor. În cazul menstruațiilor regulate se recomandă începerea tratamentului în ziua a 5-a a
ciclului menstrual (sau în a 3-a zi a ciclului în cazul unei ovulaţii timpurii/fază foliculară mai scurtă de 12
zile). În cazul în care nu aveţi cicluri menstruale tratamentul poate fi început în orice moment. Schema nr.
1: 50 mg/zi pe o perioadă de 5 zile, între timp trebuie controlată dezvoltarea ovulului prin examinări
clinice şi investigaţii de laborator.

Dezvoltarea ovulului (ovulaţia) are loc de regulă între ziua a 11-a şi a 15-a a ciclului menstrual.
Dacă nu există o dezvoltare a ovulului prin aplicarea acestui tratament se aplică

Schema nr. 2: doze zilnice de 100 mg trebuie administrate pe o perioadă de 5 zile începând cu ziua a 5-a
a ciclului menstrual următor. Dacă nici după acest tratament nu apare dezvoltarea ovulului, se poate
repeta, aceeaşi schemă ( 100 mg/zi). Dacă lipsa ovulației se menține, se poate repeta un tratament de 3
luni, după o întrerupere de 3 luni. Tratamentele suplimentare sunt inutile.

Tratamentul trebuie început cu doze mici (25mg/zi) în cazul apariţiei chisturilor la nivelul
ovarelor (așa numitul sindrom polichistic ovarian). În cazul lipsei ciclului menstrual post-contraceptiv, se
va administra o doză zilnică de 50 mg; de regulă efectele terapeutice apar în ziua a cincea a tratamentului,
chiar în cazul aplicării schemei nr. 1.

Reacţii adverse posibile

Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane)

 Senzație sau stare de rău

 Creștere a intensității durerii menstruale, sângerări abundente sau sângerări între menstruații
  Dureri la nivelul sânilor

 Dureri de cap

 Senzație de balonare și umflare Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane)

 Tensiune nervoasă mai accentuată decât în mod normal

 Probleme de echilibru sau stare de amețeală (vertij)  Stare de oboseală sau probleme ale somnului
(insomnie)

 Stare de depresie sau schimbare de dispoziție sau de comportament

-metforminul (indicat pentru femeile cu sindromul ovarului polichistic ce nu ovuleaza)

Odata cu descoperirea relatiei dintre sindromul ovarelor polichistice si rezistenta la
insulina, metforminul (un agent care creste sensibilitatea la insulina) a fost introdus ca
alternativa la tratamentul cu clomifen citrat pentru ca induce ovulatia si ofera beneficii
suplimentare referitor la rezistenta la insulina. Poate corecta rezistenta la insulina, reduce
nivelurile ridicate de hormoni androgeni (masculini) si poate determina aparitia ovulatiei
si a ciclurilor menstruale regulate; chiar daca se dovedeste ineficient in stimularea
ovulatiei, metforminul creste probabilitatea ca clomifenul sa determine stimularea
ovulatiei
Din cauza ca tratamentul in sindromul ovarelor polichistice este o problema de
actualitate, continua sa apara noi studii, ultimul fiind publicat in numarul actual al
revistei Fertility and Sterility. S-a incercat compararea eficientei clomifen citratului,
metforminului si a combinatiei clomifen citrat + metformin, avand ca si reper un lot de
femei tratat cu placebo.
Tinta principala a fost obtinerea unei nasteri viabile, dar s-au luat in calcul si
aparitia unei sarcini, pierderile de sarcina, efectele adverse si discontinuitatea
tratamentului. S-a realizat un model experimental de 10.000 de paciente avand sindromul
ovarelor polichistice, iar rezultatele in functie de tipul de tratament au fost urmatoarele:

 tratamentul cu metformin ajuta la obtinerea a 1500 de nasteri viabile, cu 1259 mai mult
decat placebo.
 tratamentul cu clomifen citrat ajuta la obtinerea a 2100 de nasteri viabile, cu 600 mai
mult decat metformin.
 tratamentul cu metformin si clomifen citrat ajuta la obtinerea a 2300 de nasteri viabile, cu
200 mai mult decat clomifen citrat.

Metforminul si clomifen citratul induc ovulatia prin 2 mecanisme total diferite, dar care
nu au fost complet elucidate inca.

-analogi GnRH, atat antagonisti cat si agonisti: sunt folositi pentru a opri ovulatia, prin
stoparea functionarii glandei pituitare (hipofiza); tratamentul cu gonadotropine este
folosit apoi pentru a stimula ovulatia la o data aleasa; astfel se cresc sansele ca
reproducerea asistata sau a inseminarea artificiala sa se concretizeze prin aparitia unei
sarcini
-tratamentul cu gonadotropina umana de menopauza (hMG), cu hormonul de
stimulare foliculara recombinat (rFSH) si gonadotropina corionica umana (hCG)
(pentru femeile si barbatii care au niveluri scazute a hormonilor reproductivi) stimuleaza
productia de ovule si spermatozoizi
-hormonul eliberator de gonadotropina (GnRH) (pentru barbatii si femeile ce au
niveluri scazute de gonadotropina) creste productia de hormoni necesari pentru
producerea spermatozoizilor si a ovulelor
-bromocriptina si cabergolina (folosite atat la femei cat si la barbati) reduc nivelurile
ridicate de prolactina; nivelurile crescute de prolactina interfera cu producerea de
spermatozoizi si ovule.

Cele mai frecvente medicamente utilizate in tratarea

infertilitatii.
Medicamentele folosite pentru stimulare sunt de patru tipuri:

– FSH 50/75/.. UI (unitati internationale): GONAL F, PUREGON

– FSH/LH in proportie de 1/1, adica 75 UI FSH + 75 UI LH: MENOPUR,
MENOGON, MERIONAL, HUMEGON
– FSH/LH in proportie de 2/1, adica 150 UI FSH + 75 UI LH: PERGOVERIS
– LH 75 ui: LUVERIS.
FSH este un hormon cu rol in selectia foliculilor primari, iar LH are rol in dezvoltarea si
maturarea ovocitelor.

.
Medicamentele folosite pentru inhibare sunt de doua tipuri:

– Analogi GNRH: DIPHERELINE, DECAPEPTYL, SUPREFACT

– Antagonisti GNRH: CETROTIDE, ORGALUTRAN
Analogii se utilizeaza pe intreg parcursul stimularii pentru inhibarea ovulatiei inainte de
punctia ovocitara, pe cand antagonistii se utilizeaza, in doza unica sau in multiminidoze,
numai cand foliculii ating anumite dimensiuni, in acelasi scop: inhibarea maturarii
foliculare inainte de punctie.

.
Medicamentele folosite pt maturarea ovocitelor sunt:

PREGNYL, OVITRELLE PROFASI si contin gonadotropina corionica (hormon similar

cu LH). Acestea se administreaza in doza unica pe parcursul tratamentului 5000/10000
UI, atunci cand foliculii au ajuns la dimensiunea optima >18 mm, inainte cu 36 ore de
punctia ovocitara.
****
Stimularea ovariana controlata.
Scopul stimularii ovariene controlate este de a determina ovarele sa produca mai
mult decat un ovocit, cum se intampla in ciclurile naturale. Preparatele folosite pentru
stimulare ovariana sunt de trei tipuri:

1.1. Analogi GnRH ( de tipul Dipherelin)

Sunt analogi ai hormonului eliberator de gonadotrofine. Imbunatatesc recrutarea
foliculilor ovarieni care se vor dezvolta sub stimulare si previn ovulatia prematura. In
esenta, folosirea acestor medicamente are ca scop un mai bun control asupra stimularii
ovariene. Efectele adverse sunt pe termen scurt. Pot aparea, temporar, bufeuri, dar in
principiu acestea dispar cand incepe stimularea propriu zisa. Ocazional, s-au semnalat
dureri de cap.

Exista doua variante principale de tratament:

a. Protocolul lung, in care se administreaza o doza unica intramuscular sau doze zilnice
subcutanat din ziua 21-23 a ciclului precedent stimularii. Dupa 14 zile se dozeaza
estradiolul din sange, in functie de care se incepe stimularea propriu-zisa.
b. Protocolul scurt, in care administreaza zilnic subcutanat, la aceeasi ora, cate o injectie,
incepand cu prima zi a menstruatiei, pana la declansarea ovuluatiei.

1.2. Antagonisti GnRH (Orgalutran, Cetrotide)

 Sunt mai recent introdusi pe piata, in scopul reducerii duratei tratamentului si
efectelor adverse. Se folosesc In acelasi scop.

*****

I. Medicatia de stimulare ovariana propriu-zisa (de tipul Puregon,

Gonal-F)

Sunt preparate care contin combinatii de FSH (hormon de stimulare foliculara) si

LH (hormon luteinizant) sau numai FSH si care, administrate zilnic, determina recrutarea
si dezvoltarea foliculilor ovarieni.

Efectele adverse ce pot aparea la folosirea unor doze mari de hormoni sunt: dureri de cap,
indispozitie, disconfort abdominal, lipsa apetitului, oboseala, disconfort la locul injectiei.
De obicei, dispar dupa recoltarea ovocitelor.

Riscul principal al tratamentului hormonal este hiperstimularea ovariana. Aceasta poate

fi, in principiu, prevenita prin monitorizarea atenta a reactiei organismului si adecvarea
dozelor pentru fiecare caz. Daca totusi raspunsul la tratament este exagerat (foarte multi
foliculi, estradiol mare), uneori se recomanda intreruperea completa a tratamentului.

*****

II. Gonadotrofina chorionica umana, hCG (de tipul Pregnyl, Ovitrelle)

Este un preparat hormonal similar LH, care in mod natural induce ovulatia.
Se administreaza atunci cand foliculii ovarieni au atins anumite dimensiuni, pentru a
determina maturarea ovocitelor si modificarile foliculare premergatoare ovulatiei. Dupa
cca. 36 de ore de la administrarea sa, are loc ovulatia.
Recoltarea ovocitelor trebuie sa se faca inainte, astfel foliculii vor fi goliti. HCG
este un hormon util si in mentinerea sarcinii, fiind secretat de catre o placenta, odata cu
formarea acesteia (testul de sange betaHCG care confirma sarcina identifica tocmai
existenta acestui hormon, secretat de catre placenta, semn ca embrionul a nidat si ca
sarcina s-a instalat; din cauza existentei hcg in pregnyl/ovitrelle in cazul FIV nu se
recomanda efectuarea unui test de sange la un interval mai scurt de 10-12 zile de la
punctie, intrucat prezenta hormonului poate fi datorata medicamentului si nu placentei,
ceea ce poate induce rezultate fals pozitive).

*****

Transferul de sustinere hormonala

 In primele 10-12 saptamani de sarcina, se recomanda un tratament estro-
progestativ pentru a favoriza implantarea si mentine ulterior sarcina. Medicatia utilizata
este de doua tipuri:

a. Progesteron (de tipul Utrogestan), administrat vaginal sau oral;

b. Estrogeni (de tipul Estofem, Progynova)