MINISTERUL SANATATII AL REPUBLICII MOLDOVA

Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie ,,Nicolae Testemitanu’’

Catedra de Obstetrica si Ginecologie

Tema:Cuplu steril

A efectuat:medic-rezident anul IV

Orlovscaia-Fulga Angelina

2023
 CUPLUL STERIL

Cuplul steril se defineste prin incapacitatea unui cuplu conjugal

de a se reproduce fara a folosi mijloace anticonceptionale timp
de un an de viata conjugala.
Sterilitatea actioneaza asupra starii psihice a organismului si se
manifesta prin marirea labilitatii proceselor nervoase sau prin
inhibitia lor,micsorand astfel interesul indivizilor fata de mediu
inconjurator si profesie;ca urmare apare complexul inferioritatii
in relatiile familiale.
Infertilitatea:este rezervat pentru cazurile in care femeia ramine
gravida dar nu poate mentine sarcina.
Sterilitatea poate fi:
o Femenina
 primara
 secundara
1. tubar-peritoniala

2. endocrina

3. cervicala

4. uterine

5. combinata

o Masculina
1. secretorie
2. excretory

3. imunologica

4. mixta

o mixta
1. incopatibilitatea imunologica
2. combinatii ale diferitor forme de sterilitate
femenina si masculina
 sterilitate primara – cand persoana nu a reusit niciodata sa
conceapa un copil, desi a incercat;
 sterilitate secundara - cand sterilitatea apare dupa ce
persoana a reusit macar o data sa conceapa un copil.
Sterilitatea primara la femei si barbati
Se cheama ca femeile sufera de sterilitate primara daca nu au
reusit sa ramana insarcinate niciodata. Sterilitatea primara la
barbat apare cand acesta nu reuseste sa lase gravida niciuna
dintre partenerele sale, niciodata, desi cuplul a incercat sa
conceapa un bebelus.
Cauzele fertilitati:
determinata de
-probleme ale uterului si/sau cervixului
-probleme ale ovulatiei
-probleme ale sistemului reproductiv masculin
Inferti-probleme ale trompelor uterine
sterilitatea are multe cauze ce implica sistemul reproductiv al
femeii, barbatului sau a ambilor parteneri. Cele mai frecvente
cauze sunt: daca femeia sau barbatul au fost expusi inainte de
nastere la DES (Dietilstilbestrol - un medicament folosit in SUA
in anii ’40 -’70 pentru a preveni avortul spontan si nasterea
prematura.
Peste 40% din cazurile de infertilitate la femei sunt determinate
de probleme ale ovulatiei, iar alte 40% de probleme ale
trompelor uterine si afectiunilor pelvine.La jumatate din
cuplurile investigate pentru o cauza a infertilitatii, femeia a fost
diagnosticata cu o problema a trompelor uterine, a uterului sau a
capacitatii de ovulatie. La aproape o treime cauza infertilitatii a
constituit-o sistemul reproductiv al barbatului. In alte cazuri,
ambii parteneri au o afectiune ce determina infertilitate. La 5%
din cuplurile infertile cauza imposibilitatii de a concepe este
afectiuni rare, precum expunerea la DES.Frecventa sterilitatii si
a avortului spontan creste odata cu inaintarea in varsta. Varful
fertilitatii la femeie este maxim la 27 de ani si incepe sa scada
dupa 30 de ani. O scadere mai pronuntata a fertilitatii si o
 crestere a riscului pentru aparitia avortului spontan incepe in
jurul varstei de 35 de ani, in principal datorita imbatranirii
ovulelor.

Cauzele sterilitatii primare la femei

cauze ovulatorii: incapacitatea de a produce in mod frecvent

ovule sau lipsa eliberarii ovulelor (cicluri anovulatorii)
menstruatii neregulate sau lipsa menstruatiei (amenoreea)

cauze tubare: obstacole la nivelul trompelor uterine

(spermatozoidul si ovocitul nu se mai intalnesc) sau lipsa
acestora deasemenea nu permite trecerea ovulului fecundat
in uter

cauze uterine: infectiile endometrului care produc aderente

intrauterine sau incapacitatea uterului de a raspunde la
stimuli hormonali pregatindu-se pentru fixarea oului

disfunctii sexuale

hiperprolactinemia

leziuni organice la nivelul sistemului nervos central

anomalii congenitale

pozitie incorecta a uterului care impiedica conceptia

subdezvoltarea organelor sexuale (infantilism)

imbatranirea prematura a organelor sexuale

anomalii anatomice ale uterului

disfunctii hormonala

dereglari ale ciclului menstrual (probleme ovulatorii)

boli autoimune

sport in exces

infectii ale aparatului genital

anticorpi antispermatozoizi

factori de mediu

varsta etc.
Cauzele sterilitatii primare la barbat

 dezvoltarea incompleta a testicolelor

coborarea tarzie a testicolelor in scrot sau absenta lor din scrot
are efect negativ prin temperatura crescuta de la nivelul
abdomenului

deficiente ale lichidului seminal (volumul prea mare sau prea

mic al cantitatii ejaculate, vascozitate anormala)

leziuni testiculare, orhita (inflamatia testiculului)

varicocelul (se asociaza de obicei cu subfebrilitate – creste

temperatura locala si scade irigatia)

infectii anterioare: infectia urliana (oreionul) – la barbatul adult

afecteaza testicolul in aproximativ 25-50 % din cazuri; stari
febrile prelungite severe

expunerea testicolelor la temperaturi crescute (bai fierbinti,

prelungite, sauna, lenjerie intima din material plastic neporos,
suspensoare, pantaloni stransi pe corp, bucatarii)
boli cronice si boli cu transmitere sexuala care afecteaza
testicolul (TBC, diabetul zaharat, gonoreea, sifilisul)

afectiuni testiculare: varice prezente pe scrot, hipospadias

(deschiderea anormala a uretrei la nivelul penisului)

obstructia bilaterala a epididimului si a canalelor ejaculatoare

determinate de accidente sau operatii chirurgicale (mai
frecvent dupa hernia inghinala), absenta congenitala sau
hipoplazia importanta a canalelor deferente

disfunctii sexuale care impiedica ejacularea (impotenta,

ejaculare precoce sau intarziata, ejacularea retrograda –
sperma se elibereaza in vezica in loc sa se elimine pe uretra si
sa fie ejaculata in exterior)

boli ale sistemului hipotalamo-hipofizar care scad activitatea

testiculara: deficitele vitaminice in special vitamina B12 si
acidul folic

drogurile: heroina, metadona

produsi toxici: plumb, acid boric, ultrasunete, dupa expunere la

raze X

boli genetice (sindromul Klinefelter)

fumatul mai mult de 2 pachete pe zi (scade numarul si

motilitatea spermatozoizilor)

disfuntii sexuale (impotenta, libido scazut, ejaculare retrograda)

sterilitatea secretorie (lipsa spermatozoizilor)
dereglari hormonale
anomalii congenitale ale tractului genital
motilitate scazuta a spermatozoizilor
anomalii ale procesului spermatogenezei
infectii testiculare
varsta
factori de mediu
alcoolismul

Sterilitatea tubar-peritoneala
Are o frecventa de 40-50%.In structura ei distingem 2
forme:tubara si peritoneala.Sterilitatea tubara e cauzata de
dereglari anatomo-functionale ale trompelor,iar cea peritoneala e
conditionata de un proces aderential in bazinul mic.Dereglarile
functionale ale trompelor uterine se manifesta prin tulburari ale
contractibilitatii trompelor uterine.Aceste modificari constituie
rezultatul stresului cronic psihologic,mai ales al celui cauzat de
sterilitate,de tulburari in sinteza hormonilor steroizi,dereglari ale
functiei glandei suprarenale si sistemului
adrenalosimpatic.Diagnosticul sterilitatii tubar-peritoneale se
efectueaza pe baza anamnezei ginecologice in cadrul careia vom
aprecia prezenta ginecopatiilor inflamatoare cronice si
sistemice.Se concretizeaza debutul menarhei, prezenta
dereglarilor ale ciclului menstrual si functiei sexuale,numarul de
sarcini,daca au fost complicatii post-avortum,numarul
partenerilor si metodelor de contraceptie folosite,caracterul
eliminarilor vaginale.Pentru depistarea agentului patogen se vor
folosi bacterioscopia si bacteriologia cu aprecierea sensibilitatii
microbilor la antibiotice.Tratamentul sterilitatii tubar
functionale trebuie inceput cu folosirea psihoterapiei ,
autosugestiei , sedativelor si tranchilizantelor. In zilele
preovulatorii se recomanda administrarea antiprostaglandinelor
(naprosin, ,nalaxon),spasmoliticelor.In caz de dereglari
hormonale se corijeaza fondul hormonal.Dintre factorii fizici
performanti amintim:sulfatul de hidrogen, stimularea electrica a
trompelor uterine.Tratamentul sterilitatii tubare organice e
complicat si poate fi conservator sau chirurgical.Tratamentul
conservator consta in tratamentul ginecopatiilor inflamatoare
cronice.El nu trebuie sa fie indelungat,deoarece conduce la
dereglari anatomo functionale.Daca timp de 1,5-2 ani nu se
observa efect in urma tratamentului conservator
complex,inclusiv si a balneoterapiei,atunci se recurge la
tratament chirurgical,prin laparoscopie sau laparatonie,folosind
metoda microchirurgie.
Sterilitatea endocrina
Caracteristic pentru sterilitatea endocrina sunt perturbatiile
hormonale in glandele endocrine,ce conduc la dereglari
ovulatorii care se dezvolta in functie de faza ciclului
menstrual.Tratamentul sterilitatii endocrine include doua
etape.In prima etapa se normalizeaza fondul hormonal al
oganismului prin inlaturarea cauzei ce a generat patologia.Dupa
normalizarea nivelului de prolactina in singe se trece la etapa a
doua de tratament.Daca sterilitatea e cauzata de disfunctia
sistemului hipotalamus-hipofizar,se administreaza preparate ce
stimuleaza ovulatia.Daca cauza sterilitatii e hiperandrogenia
provocata de ovare polichistice se administreaza terapia cu
gestageni.Trebuie mentionat ca sterilitatea poate fi cauzata si de
patologia glandelor
endocrine(tiroida,suprarenale,pancreas).Poate cauza sterilitate si
factorul cervical,deoarece joaca un rol deosebit in transportul
spermatozoizilor.
Simptome
Steritilitatea nu determina simptome fizice. sterilitatea este un
termen ce defineste inabilitatea unui cuplu de a concepe dupa un
an de raporturi sexuale regulate, de 2 sau 3 ori pe saptamana,
fara a folosi metode contraceptive.
Pentru femeile sub 30 de ani, unii medici vor pune diagnosticul
de sterilitate si vor recomanda tratament, daca in 3 ani de
raporturi sexuale regulate nu apare nici o sarcina. In cazul
femeilor peste 35 de ani, medicii vor incuraja inceperea
investigatiilor si a tratamentului dupa 6 luni de incercari.
Mecanism fiziopatogenetic
O femeie poate fi considerata steritila daca dupa un an de
incercari, fara a folosi metode contraceptive, nu ramane
insarcinata. sterilitatea nu inseamna insa, si incapacitatea de a
deveni gravida:
- aproximativ 50% din cuplurile ce nu concep in primul an, vor
concepe natural in anul urmator
- din toate cuplurile diagnosticate ca sterile, 35% vor concepe
fara tratament
- cuplurile a caror investigatii pentru infertilitate sunt normale,
vor fi diagnosticate cu "sterilitate inexplicabila"; din aceste
cupluri, 35% vor concepe fara tratament in urmatorii 3 ani, iar
45% in urmatorii 7 ani.
Factorii majori care afecteaza sansa de a concepe, cu sau fara
tratament, includ varsta, durata incercarilor si cauza sterilitatii:
- sterilitatea femeilor descreste odata cu inaintarea in varsta;
femeile mai in varsta (in special cele peste 35 de ani) au sanse
mai mici de a ramane insarcinate si risc mai mare de a avorta
spontan; acest lucru este datorat in principal imbatranirii
rezervei de ovule; o femeie peste 40 de ani care nu ovuleaza
chiar si sub medicatie, sau care nu raspunde la sterilizarea in
vitro, va fi incurajata sa apeleze la o donatoare de ovule
- sansa unui cuplu de a concepe, este mai mare in primii 3 ani de
incercari; aparitia unei sarcini este considerata improbabila fara
tratament dupa 3 ani de incercari, fara folosirea de metode
contraceptive
- daca poate fi determinata o cauza clara a sterilitatii ce poate fi
tratata, atunci sansa ca femeia sa ramana insarcinata creste;
tratamentul pentru "sterilitatea inexplicabila" are mai putine
sanse de reusita; totusi, medicatia sau tehnicile de reproducere
asistata pot fi eficiente. Dintre cuplurile ce au incercat un
tratament pentru sterilitate fara succes, aproximativ 40% vor
concepe in mod naturale
Preocuparile personale ale cuplurilor legate de sterilitate includ:
- impactul social si emotional a sterilitatii, a investigatiilor si a
tratamentului
- probleme etice si legale legate de tehnicile de reproducere
asistata, precum numarul embrionilor ce vor fi transferati in uter
si ce se va face cu cei ramasi nefolositi
- adoptia, ca alternativa la tratamentul sterilitatii
- fixarea unor limite ale investigatiilor pentru a evita stresul
emotional, fizic si financiar al cuplului
- fixarea unor limite ale tratamentului, avand in vedere
sterilitatea legata de varsta si resursele financiare.
Factori de risc
Sterilitatea are multiple cauze ce implica sistemul reproductiv al
femeii, barbatului sau a ambilor parteneri. Unii factori ce cresc
riscul pentru sterilitate pot fi controlati, altii insa, nu.
Factori de risc ce nu pot fi controlati
imbatranirea: frecventa sterilitatii (exceptand sterilizarea
chirurgicala) creste la femei odata cu varsta:
- 7% la femeile intre 20 si 24 ani
- 9% la femeile intre 25 si 29 ani
- 15% la femeile intre 30 si 34 ani
- 22% la femeile intre 35 si 39 ani
- 29% la femeile intre 40 si 44 ani
- probleme ale sistemului reproductiv feminin sau masculin
prezente inca de la nastere (defecte congenitale)
- expunerea la DES inainte de nastere
- endometrioza (cresterea celulelor de mucoasa uterina –
endometru - in cavitatea abdominala, de exemplu la nivelul
trompelor uterine, ovare, suprafata externa a uterului, vezica
urinara sau alte organe abdominale) moderata pana la severa
- expunerea in trecut la niveluri crescute de toxice, o parte a
medicamentelor sau radiatii (inclusiv chimioterapia si
radioterapiadin tratamentul cancerelor)
- infectii cu transmitere sexuala in antecedente
(precum gonoreea sau chlamydia) ce pot deteriora sistemul
reproductiv.

Factori de risc ce pot fi controlati

-sindromul ovarului polichistic, legat de un dezechilibru
hormonal ce interfera cu ovulatia normala; cand dietele pentru
slabit si exercitiile fizice nu stimuleaza ovulatia (sau nu sunt
necesare), medicatia ajuta in cele mai multe din cazuri
-consumul de tutun sau marijuana reduc numarul de
spermatozoizi la barbat si fertilitatea la femei
-consumul a mai mult de 2 pana la 4 pahare de alcool, zilnic,
timp de mai multe luni, va scade calitatea spermei si sterlitatea
masculina
-ejacularea frecventa (zilnic) sau rara (la 10 – 14 zile) poate
reduce numarul se spermatozoizi
-frecventa raporturilor sexuale – unii experti recomanda un
raport sexual la fiecare 36 de ore pe perioada ovulatiei, altii
considera ca raporturile sexuale zilnice pe perioada fertila a
femeii scad numarul de spermatozoizi, dar cresc sansele aparitiei
unei sarcini
-cresterea temperaturii in zona scrotului la barbati duce la
deteriorarea spermatozoizilor (cele mai comune cauze sunt baile
fierbinti si febra inalta)
-exercitii fizice intense pe o perioada lunga de timp (luni pana la
ani) afecteaza calitatea spermei si ovulatia
-sterilizarea chirurgicala anterioara, precum vasectomia sau
ligatura tubara; inversarea acestor proceduri chirurgicale este
posibila in functie de tehnica folosita si de perioada de timp care
a trecut de la sterilizarea chirurgicala.
 Medici specialisti recomandati
Medicul curant poate ajuta cuplul sa evalueze o posibila
problema de sterilitate si poate sa furnizeze date despre
investigatii si optiunile terapeutice existente pentru sterilitate.
De asemenea, medicul poate cere o proba de sperma pentru
evaluare, aceasta fiind prima investigatie recomandata in
sterilitate.
Medicii recomandati pentru aceste prime analize sunt:
-medicul de familie
-medicul de medicina interna.
Pentru investigatii mai complexe se recomanda un medic
specialist in obstetrica-ginecologie sau un medic specialist
endocrinolog, specializat in problema sterilitatii.
Investigatii
Investigatiile pentru determinarea cauzei de sterilitate incep cu
testarile cele mai simple la ambii parteneri. Pe langa interviu si
examenul clinic, investigatiile preliminare privesc calitatea
spermei si nivelurile hormonale serice ale ambilor parteneri.
Dezechilibrele hormonale pot determina probleme ale ovulatiei
sau ale productiei de sperma ce pot fi tratate.
Daca testele initiale nu arata nici o cauza pentru sterilitate,
medicul poate recomanda investigarea functionalitatii trompelor
uterine. In functie de varsta si factorii de risc, medicul curant
poate recomanda alte investigatii, poate incepe tratamentul cu
medicamente ce stimuleaza ovulatia, poate apela la inseminarea
artificiala sau la ambele.
Teste initiale pentru infertilitate
Cine este testat Tipul testului
inregistrarea temperaturii bazale
la domiciliu, pentru a identifica
ovulatia, se face cu cateva
cicluri inainte de a se apela la
consultul medical
-un kit pentru ovulatie ce poate
fi folosit la domiciliu, se
bazeaza pe masurarea
nivelurilor de hormon
Femeia luteinizant (LH) in urina
-testul Babes-Papanicolau ajuta
la identificarea problemelor
colului uterin
-testul pentru rubeola verifica
imunitatea femeii la rubeola; o
femeie fara imunitate la aceasta
afectiune trebuie imunizata
pentru a proteja fatul si mama
de o posibila infectie.
Ambii parteneri istoric medical si examen fizic
complet
-testul pentru chlamydia,
deoarece netratata, aceasta
poate determina infertilitate la
femei sau poate afecta nou-
nascutul
-teste pentru HIV, sifilis,
hepatita B si C, deoarece aceste
infectii pot fi transmise de la
mama la fat sau nou-nascut, cu
 serioase consecinte asupra
acestuia.
analiza spermei, pentru a
verifica calitatea si cantitatea
acesteia si a eventualelor semne
de infectie; un rezultat anormal
Barbatul trebuie confirmat si de alte
teste, precum verificarea
nivelurilor de testosteron si
FSH (hormonul de stimulare
foliculara).
Ambii parteneri Teste hormonale pentru a
verifica capacitatea femeii de a
ovula si a barbatului de a
produce sperma.
Acestea includ:
-hormonul luteinizant (LH):
nivelurile anormale de LH pot fi
semnul unor probleme ale
ovulatiei sau a productiei de
sperma
-progesteronul: un nivel scazut
al progesteronului indica o
problema a ovulatiei
-hormonul de stimulare
foliculara (FSH) uneori urmat
de un test mult mai specific, si
anume testul de provocare la
clomifen (substanta ce
stimuleaza ovulatia); nivelurile
crescute de FSH pot fi semnul
unei rezerve scazute de ovule;
nivelurile scazute de FSH pot
 preveni ovulatia sau, la barbati,
productia de sperma
-hormonul stimulator tiroidian
(TSH): o functie tiroidiana
anormala poate afecta ciclul
menstrual si ovulatia
-prolactina: nivelurile crescute
de prolactina pot fi semnul unor
probleme hipofizare, ce pot
duce la aparitia infertilitatii
-testosteronul: nivelurile
scazute de testosteron la barbati,
determina probleme ale
productiei de sperma, in timp ce
la femei pot determina un ciclu
menstrual neregulat.
Nici un test nu furnizeaza o
dovada absoluta ca ovarele
elibereaza ovule. Totusi,
masurarea temperaturii bazale, a
LH-ul si a progesteronului, pot
furniza dovezi puternice ale
ovulatiei.

Daca testele de mai sus sunt in limite normale (sperma este in

limite normale si ovulatia este regulata), atunci medicul curant
poate recomanda una din investigatiile de mai jos:

Cine este testat Tipul testului

Femeia -ecografia pelvina: pentru a
studia dezvoltarea foliculara
-histero-salpingograma (prin
 vagin): pentru a verifica daca
uterul si trompele uterine au
probleme structurale sau sunt
deteriorate
-histeroscopia (prin vagin)
pentru a examina uterul; uneori
este asociata histero-
salpingogramei
-laparoscopia (printr-o mica
incizie): permite medicului sa
identifice si sa trateze alte
probleme posibile precum
fibroamele uterine, boala
inflamatorie pelvina sau
endometrioza
-biopsia de endometru (prin
vagin): determina gradul de
sanatate a uterului si daca
endometrul (mucoasa uterina)
trece prin fazele normale de
dezvoltare pe perioada unui
ciclu menstrual.

Daca aceste teste nu determina cauza infertilitatii sau daca

tratamentul pentru infertilitate nu da rezultate, medicul curant
poate recomanda urmatoarele investigatii:

Cine este testat Tipul testului

Ambii parteneri -teste pentru anticorpii
antisperma: sunt efectuate
pentru a determina daca
organismul femeii produce
 anticorpi ce duc la deteriorarea
spermei, astfel impiedicand
aparitia unei sarcini
-teste de penetrare a spermei:
verifica daca spermatozoizii pot
migra si pot penetra ovulul.

Daca testele nu evidentiaza nici o cauza posibila a infertilitatii

sau tratamentul infertilitatii nu da rezultatele scontate, se mai pot
efectua, ocazional, urmatoarele teste:

Cine este testat Tipul testului

-testul postcoital: consta in
recoltarea unei probe de mucus
cervical dupa raportul sexual,
Femeia pentru a determina calitatea
acestuia si comportamentul
spermatozoizilor (valoarea
acestui test este incerta)
-biopsia testiculara (printr-o
mica incizie, folosita foarte rar):
Barbatul determina daca o sperma saraca
in spermatozoizi este legata de
o problema a testiculelor
Ambii parteneri -teste genetice: pentru a
determina eventuale probleme
genetice ce pot contribui la
aparitia infertilitatii si/sau daca
exista o posibila problema
genetica ce ar putea afecta
viitorul copil; majoritatea
 afectiunilor genetice pot fi
determinate prin aceste teste
-culturi din sperma si mucus
cervical: pentru a diagnostica
eventuale infectii ce trebuie
tratate inainte de aparitia unei
sarcini.
Tratament - Generalitati
Scopul tratamentului sterilitatii consta in aparitia unei sarcini
normale finalizata cu nasterea unui copil sanatos. (O sarcina
multipla creste riscul aparitiei complicatiilor pentru mama si
copil.)
Deoarece sunt numeroase cauze ce determina sterilitate, exista si
numeroase tipuri de tratament pentru aceasta, precum terapia
hormonala, tratamentul chirurgical sau tehnici de reproducere
asistata. In general, sterilitatea feminina este mai usor de tratat
decat cea masculina. Unele cauze ale sterilitatii pot fi tratate cu
succes, in alte cazuri insa tratamentul nu garanteaza aparitia unei
sarcini.
Tratamentul sterilitatii feminine
-problemele ovulatiei sunt tratate de obicei cu medicamente ce
stimuleaza organismul sa produca si sa elibereze ovule
(clomifen, GnRH – hormonul eliberator de gonadotropine,
gonadotropine si bromocriptina); clomifenul este de obicei,
prima alegere in stimularea ovulatiei, insa, tratamentul poate
varia in functie de cauza; de exemplu, tratamentul initial pentru
femeile cu sindromul ovarului polichistic, se focalizeaza in
general, pe scaderea in greutate si metabolism
-deteriorarea trompelor uterine (inclusiv ligatura tubara) si
afectiunile ale ovarelor si trompelor uterine pot fi corectate,
uneori, prin interventie chirurgicala; trompele uterine blocate
pot fi suntate prin colectarea ovulelor direct de la nivelul
ovarelor si folosite ulterior la fertilizarea in vitro; embrionii vor
fi plasati apoi la nivelul uterului
-endometrioza, cresterea celulelor endometriale la nivelul
organelor abdominale, poate fi tratata prin chirurgie
laparoscopica, a carei scop este indepartarea acestui tesut
endometrial crescut anormal
-problemele cervixului (precum ingustarea colului sau prezenta
de anticorpi antisperma) pot fi suntate prin inseminarea
artificiala.
Daca tratamentele initiale nu dau rezultate se poate apela
la reproducerea asistata, precum fertilizarea in vitro. Aceasta
procedura necesita ovule si sperma de buna calitate, astfel incat
unele cupluri apeleaza la donatori de ovule sau sperma. Alte
cupluri aleg adoptia.
Pentru ca tehnicile de reproducere asistata sa fie un succes,
medicii vor administra femeii medicamente ce controleaza
functia ovarelor. In primul rand se va folosi un hormon ce va
opri functia hipofizei, punand ovarele intr-un status asemanator
menopauzei (pot sa apara simptome specifice menopauzei).
Aceasta procedura este cunoscuta sub numele de "fenomenul de
down regulation cu analogi ai GnRH".
Apoi se folosesc medicamente ce stimuleaza eliberarea de
gonadotropine si ovulatia. Aceasta procedura este efectuata
inainte de inseminarea artificiala. Unele proceduri pot fi folosite
atat pentru diagnostic, cat si pentru tratamentul infertilitatii. De
exemplu, investigarea trompelor uterine cu ajutorul histero-
salpingografiei poate debloca uneori trompele. Daca in timpul
laparoscopiei se descopera o problema, de cele mai multe ori
aceasta este rezolvata in timpul interventiei.
Tratamentul sterilitatii masculine
-numarul redus de spermatozoizi poate fi tratat prin colectarea si
concentrarea spermei ce va fi folosita apoi pentru inseminare
artificiala sau pentru reproducerea asistata
-sperma fara spermatozoizi poate fi tratata folosind sperma
matura sau imatura recoltata prin metode chirurgicale direct de
la nivelul testiculelor; aceasta este apoi injectata intr-un ovul
(injectarea spermei intracitoplasmatic), iar oul fertilizat va fi
transferat in uter sau la nivelul trompelor uterine
-daca sperma este ejaculata in vezica urinara (ejaculare
retrograda), aceasta poate fi recuperata, spalata si folosita pentru
inseminare
-problemele structurale pot fi corectate chirurgical, crescand
astfel sansele unei sarcini obtinute prin metode naturale;
procedurile chirurgicale pot repara uneori, o vasectomie, o vena
de la nivelul scrotului dilatata excesiv (varicocel) sau pot corecta
blocajul unui canal deferent sau chiar absenta acestuia
-daca productia de sperma este afectata de un dezechilibru
hormonal (intalnita la aproximativ 2% din barbatii stertili),
aceasta poate fi tratata cu hormoni ce ajuta hipotalamusul si
hipofiza sa-si reia productia normala de spermatozoizi;
tratamentele includ administrarea de hormoni si medicamente,
precum GnRH, gonadotropine si bromocriptina.
Cand nu este disponibila o sperma sanatoasa, unele cupluri aleg
un donator de sperma, alte cupluri insa, aleg varianta adoptiei.
Sterilitatea inexplicabila
Chiar si in conditiile in care nu se deceleaza o cauza evidenta
pentru sterilitate, dupa ce s-au efectuat toate testele, exista totusi
un tratament disponibil. Studiile au aratat ca stimularea ovulatiei
cu clomifen creste sansele aparitiei unei sarcini. De asemenea,
se poate apela si la inseminarea artificiala.
Fara tratament, in aproximativ 35% din cuplurile diagnosticate
cu steritilitate inexplicabila va apare o sarcina in urmatorii 3 ani,
iar la 45% in urmatorii 7 ani.
De retinut!
Atat medicamentele ce stimuleaza ovulatia cat si reproducerea
asistata, cresc riscul aparitiei sarcinilor gemelare. Aparitia
complicatiilor in cazul acestor sarcini este cu atat mai probabila
cu cat numarul de fetusi este mai mare.Desi inca nu se cunoaste
cauza, copiii conceputi prin metoda reproducerii asistate sau
prin inseminare artificiala, tind sa aiba o greutate mai mica la
nastere si o rata de aparitie a malformatiilor congenitale mai
mare comparativ cu cei conceputi in mod natural.
Succesul tratamentului pentru infertilitate depinde de mai multi
factori, inclusiv de experienta si indemanarea medicului si de
cauzele ce au determinat infertilitatea.
Centrele de diagnostic si tratament pentru infertilitate sunt destul
de putine la numar, astfel incat cuplul va fi nevoit sa
calatoreasca destul de des. Trebuie retinut faptul ca avorturile
spontane sunt mai numeroase la femeile peste 35 ani sau care au
afectiuni cronice. In aceste conditii, cuplul ar trebui sa ia in
considerare si varianta adoptiei.
Profilaxie
Unele cauze ale infertilitatii sunt legate de stilul de viata sau de
unele afectiuni medicale. Pentru a preveni aparitia infertilitatii se
recomanda:
-evitarea fumatului si a consumului de marijuana, ambele
reducand fertilitatea, in special prin scaderea numarului de
spermatozoizi
-evitarea expunerii la chimicale (toxice)
-evitarea abuzului de alcool; acesta poate afecta productia de
ovule sau spermatozoizi
-limitarea numarului de parteneri sexuali si folosirea
prezervativului pentru a preveni aparitia bolilor cu transmitere
sexuala; acestea pot trece neobservate si pot deteriora sistemul
reproductiv, cauzand infertilitate; se pot folosi atat prezervative
masculine cat si feminine
-mentinerea unei greutati corporale in limite normale, pentru a
preveni aparitia unor dezechilibre hormonale.
Daca unul din parteneri a fost diagnosticat cu neoplasm si daca
se doreste aparitia unei sarcini in viitor, atunci cuplul ar trebui sa
discute cu medicul curant impactul tratamentului pentru cancer
asupra fertilitatii.

Tratament ambulatoriu

Pentru a scade riscul aparitiei infertilitatii si pentru a creste

sansele unei sarcini, ar trebui urmate urmatoarele
recomandari:Depistarea ovulatiei la domiciliuFemeia poate
estima perioada ovulatiei monitorizand modificarile mucusului
cervical, a temperaturii bazale si a nivelului hormonului
luteinizant (teste tip pentru ovulatie). Odata ceperioada
aproximativa a ovulatiei este cunoscuta se recomanda abstinenta
timp de 5 zile inainte de ovulatie (abstinenta sexuala creste
numarul de spermatozoizi); apoi se recomanda raporturi sexuale
zilnice pe toata perioada ovulatiei. In cazul in care partenerul are
un numar redus de spermatozoizi (oligospermie) se recomanda
raporturi sexuale regulate.Daca perioada ovulatiei nu este
cunoscuta se recomanda raporturi sexuale de doua sau trei ori pe
saptamana.Daca femeia are un program de exercitii fizice
extenuante, se recomanda reducerea activitatii fizice. Exercitiile
fizice extenuante pot determina lipsa ovulatiei.Protejarea
calitatii si cantitatii spermeiO temperatura ridicata la nivelul
scrotului poate scade cantitatea si calitatea spermei. Urmatoarele
recomandari nu sunt verificate din punct de vedere medical, dar
sunt deseori recomandate de catre medici:
-evitarea folosirii de lubrifianti in timpul raportului sexual;
acestia pot afecta abilitatea spermatozoizilor de a strabate tractul
reproductiv al femeii
-evitarea lenjeriei intime foarte stramte, deoarece acest tip de
lenjerie tine testiculele foarte aproape de corp, crescand
temperatura la nivelul lor; se recomanda purtarea boxerilor
-evitarea bailor fierbinti sau a saunei
-controlarea febrei: febra inalta are efecte adverse asupra
spermatozoizilor, determinand scaderea lor pentru inca 2 - 3 luni
dupa episodul febril (aceasta perioada este necesara
spermatozoizilor sa se dezvolte din celulele germinale si sa
ajunga la maturitate)
-daca barbatul are o activitate fizica intensa, se recomanda
reducerea nivelului de efort fizic; exercitiile fizice extenuante
scad numarul de spermatozoizi.
Tratament medicamentos
Medicamentele sau tratamentele hormonale sunt prima alegere
in terapia steritilitatii. Acestea sunt mai ieftine si cu efecte
secundare mai putine, comparativ cu procedurile invazive si sunt
folosite pentru:
-cresterea numarului de spermatozoizi la barbatii cu
oligospermie (numar scazut de spermatozoizi in sperma)
-stimularea ovulatiei la femeile ce nu ovuleaza regulat sau deloc
-stimularea ovulatiei (superovulatie) inainte de tehnicile de
reproducere asistata sau de inseminarea artificiala; superovulatia
este folosita pentru a creste numarul de ovule ce pot fi recoltate
pentru reproducerea asistata sau pentru a creste sansele aparitiei
unei sarcini prin inseminare artificiala.
Pentru ca tehnicile de reproducere asistata sa fie un succes,
medicii vor administra femeii medicamente ce controleaza
functia ovarelor. In primul rand se va folosi un hormon ce va
opri functia hipofizei, punand ovarele intr-un status asemanator
menopauzei (pot sa apara simptome specifice menopauzei).
Aceasta procedura este cunoscuta sub numele de "fenomenul de
down regulation cu analogi ai GnRH". Apoi se folosesc
medicamente ce stimuleaza eliberarea de gonadotropine si
ovulatia. Aceasta procedura se efectueaza inainte de inseminarea
artificiala.
Optiuni de medicamente

Citratul de clomifen stimuleaza eliberarea de hormoni ce

declanseaza ovulatia. Clomifenul este primul medicament folosit
pentru infertilitatea inexplicabila sau in cazul lipsei ovulatiei,
deoarece este usor de administrat (este preferata administrarea
orala ce nu da efecte secundare severe si nu necesita
monitorizarea zilnica a pacientei). Daca acesta nu determina
aparitia ovulatiei, sunt disponibile si alte medicamente sau
tratamente hormonale.
Acestea determina efecte secundare importante astfel incat
pacienta va trebui monitorizata atent:
-metforminul (indicat pentru femeile cu sindromul ovarului
polichistic ce nu ovuleaza) poate corecta rezistenta la insulina,
reduce nivelurile ridicate de hormoni androgeni (masculini) si
poate determina aparitia ovulatiei si aciclurilor
menstruale regulate; chiar daca se dovedeste ineficient in
stimularea ovulatiei, metforminul creste probabilitatea ca
clomifenul sa determine stimularea ovulatiei
-analogi GnRH, atat antagonisti cat si agonisti: sunt folositi
pentru a opri ovulatia, prin stoparea functionarii glandei pituitare
(hipofiza); tratamentul cu gonadotropine este folosit apoi pentru
a stimula ovulatia la o data aleasa; astfel se cresc sansele ca
reproducerea asistata sau a inseminarea artificiala sa se
concretizeze prin aparitia unei sarcini
-tratamentul cu gonadotropina umana de menopauza (hMG), cu
hormonul de stimulare foliculara recombinat (rFSH) si
gonadotropina corionica umana (hCG) (pentru femeile si
barbatii care au niveluri scazute a hormonilor reproductivi)
stimuleaza productia de ovule si spermatozoizi
-hormonul eliberator de gonadotropina (GnRH) (pentru barbatii
si femeile ce au niveluri scazute de gonadotropina) creste
productia de hormoni necesari pentru producerea
spermatozoizilor si a ovulelor
-bromocriptina si cabergolina (folosite atat la femei cat si la
barbati) reduc nivelurile ridicate de prolactina; nivelurile
crescute de prolactina interfera cu producerea de spermatozoizi
si ovule.

De retinut!

Pacientilor le vor fi explicate de catre medicul curant, actiunea

medicamentelor, efectele pe termen lung ale acestora, durata
tratamentului, frecventa investigatiilor pe perioada administrarii
si eventualele efecte secundare.
Riscul de aparitie a sarcinilor multiple
In cazul unei paciente cu ovulatie neregulata sau deloc, folosirea
medicamentelor si a terapiei hormonale creste sansa aparitiei
unei sarcini. Totusi, aceste tratamente cresc si riscul de aparitie a
sarcinilor multiple, crescand astfel si riscul pentru aparitia
complicatiilor materne si fetale. Cand se preconizeaza inceperea
unui tratament pentru infertilitate pacienta ar trebui:
-sa se consulte cu medicul curant in privinta riscurilor pe care le
implica o sarcina multipla si cum se pot micsora sansele
aparitiei acestor sarcini gemelare
-sa ia in consideratie faptul ca o sarcina multipla implica riscuri
majore si poate determina nasterea unuia sau mai multor copii
cu dizabilitati.
Tratament chirurgical
In unele cazuri de sterilitate, determinate de o problema
structurala, singura metoda prin care se cresc sansele aparitiei
unei sarcini este tratamentul chirurgical.Pentru barbati,
tratamentul chirurgical este folosit pentru a inversa efectul
vasectomiei, pentru a debloca tractul reproductiv sau pentru a
corecta un varicocel (o vena dilatata la nivelul scrotului).Pentru
femei, tratamentul chirurgical este folosit pentru a corecta un
blocaj al trompelor uterine, pentru a inversa efectul unei ligaturi
tubare sau pentru a indeparta diverse formatiuni de la nivelul
tractului reproductiv. De cele mai multe ori, problemele
structurale sau endometrioza diagnosticata in timpul
laparoscopiei, vor fi rezolvate in timpul aceleiasi proceduri.
Optiuni ale tratamentului chirurgical
-inversarea efectului unei vasectomii: inversarea efectului
vasectomiei consta in reconectarea canalului deferent ce a fost
taiat anterior pentru realizarea vasectomiei
-rezolvarea unui varicocel: rezolvarea varicocelului consta in
taierea sau suntarea vasului ce s-a dilatat determinand aparitia
varicocelului
-corectarea problemelor trompelor uterine: consta in proceduri
efectuate la nivelul trompelor uterine, aici fiind inclusa si
inversarea efectului sterilizarii
-stimularea ovulatiei la femeile cu sindromul ovarului
polichistic: sondarea laparoscopica a ovarelor, atunci cand
pierderea in greutate si medicatia nu au stimulat ovulatia.
De retinut!
Cand se preconizeaza inceperea unui tratament chirurgical
pentru infertilitate, pacientii vor primi cateva informatii
esentiale de la medicul curant, privitoare la numarul de
interventii chirurgicale necesare, rata de succes a procedurii si
timpul necesar recuperarii.
 Alte tratamente
Unele cupluri au fost diagnosticate cu o serie de afectiuni ce
impiedica spermatozoizii si ovulele sa ajunga in trompele
uterine, loc unde se produce fertilizarea, sau impiedica oul sa se
implanteze la nivelul uterului. Altele au fost diagnosticate cu
infertilitate inexplicabila si doresc sa-si creasca sansele aparitiei
unei sarcini. Inseminarea artificiala si reproducerea asistata pot
imbunatati sansele aparitiei unei sarcini, prin introducerea
spermei in tractul reproductiv al femeii (inseminare artificiala)
sau a spermatozoidului direct in ovul (reproducerea asistata).
Inseminarea artificiala
Inseminarea artificiala presupune introducerea spermei printr-un
tub subtire si flexibil direct in cervixul sau uterul femeii.
Inseminarea artificiala:
-reduce distanta pe care trebuie sa o parcurga spermatozoidul in
tractul reproductiv al femeii; aceasta tehnica este utila pentru
barbatii care au fost diagnosticati cu astenospermie
(spermatozoizi cu deficit de miscare) sauoligospermie (numar
redus de spermatozoizi) si femeilor cu trompele uterine blocate
sau la care s-au pus in evidenta prezenta anticorpilor
antispermatozoizi
-face posibila folosirea spermei de la un donator, atunci cand
partenerul de viata nu are o sperma de calitate
-poate fi combinata cu superovulatia, pentru a trata infertilitatea
inexplicabila sau endometrioza medie (care a determinat
infertilitatea).
Procedurile de inseminare artificiala includ inseminarea
artificiala si inseminarea intrauterina.
Tehnici de reproducere asistata
Tehnicile de reproducere asistata sunt proceduri ce indeparteaza
ovulul din ovar (sau folosesc un ovul de la un donator) si il
fertilizeaza in afara organismului. Unul sau mai multe ovule
fertilizate vor fi apoi transferate in uter sau in trompele uterine.
Reproducerea asistata este mai eficienta cand este folosita
pentru tratarea infertilitatii determinate de o problema a
trompelor uterine, a ovulatiei, a spermatozoizilor, a infertilitatii
inexplicabile sau a celei date de endometrioza. Aceste tehnici
sunt complexe si costisitoare si sunt folosite numai dupa ce toate
celelalte metode au esuat.
Pentru ca tehnicile de reproducere asistata sa fie un succes,
medicii vor administra femeii medicamente ce controleaza
functia ovarelor. In primul rand se va folosi un hormon ce va
opri functia hipofizei, punand ovarele intr-un status asemanator
menopauzei (pot sa apara simptome specifice menopauzei).
Aceasta procedura este cunoscuta sub numele de "fenomenul de
down-regulation cu analogi ai GnRH". Apoi se folosesc
medicamente ce stimuleaza eliberarea de gonadotropine si
ovulatia. Aceasta procedura este efectuata si inainte de
inseminarea artificiala.
Tehnicile de reproducere asistata includ:
-fertilizarea in vitro: presupune fecundarea ovulul in afara
organismului si introducerea in uter, printr-un tub subtire si
flexibil (cateter), a unuia sau a mai multor zigoti (ovule
fertilizate)
-injectarea spermatozoizilor intracitoplasmatic, in care
spermatozoidul este injectat direct in ovul, oul rezultat fiind
introdus apoi in uter
-transferul intrafalopian al zigotului sau a gametelui (GIFT si
ZIFT): GIFT este procedura prin care ovulul si spermatozoizii
sunt transferati in trompele uterine printr-o mica incizie
abdominala; ZIFT este procedura prin care ovulul fertilizat in
vitro este transferat in trompele uterine printr-o mica incizie
abdominala.
In cazurile de infertilitate legate de calitatea si cantitatea
spermei, injectarea intracitoplasmatica a spermatozoizilor este
folosita pentru a produce fertilizarea in vitro a ovulului.
 De retinut!
Un tip experimental de inseminare este reprezentat de perfuzia
falopiana cu sperma (FSP), ce foloseste presiunea pentru a
pompa sperma in trompele uterine (prin uter). Aceasta este
folosita rar in spitale. Unele cercetari arata ca aceasta procedura
are o rata mai mare de succes comparativ cu inseminarea
intrauterina. Totusi, studii recente prezinta rate de succes mult
mai mici dupa superovulatie si FSP, comparativ cu
superovulatia si inseminarea intrauterina.
Tehnicile de reproducere asistata si inseminarea artificiala fac
posibila folosirea unui donator, atunci cand unul din partenerii
cuplului nu poate furniza spermatozoizi sau ovule de calitate.
Fertilizarea in vitro – injectiile, monitorizarea, recoltarea
ovulelor – sunt extenuante psihic si fizic pentru ambii parteneri.
Superovulatia determinata de hormoni necesita teste sanguine
regulate, injectii zilnice (unele suficient de dureroase) si
monitorizare atenta de catre medic. Inainte ca cei doi parteneri
sa decida daca apeleaza la reproducerea asistata, acestia ar trebui
sa fie constienti de stresul emotional, financiar, religios, etic si
legal, la care vor fi supusi.Embrionii inghetati rezultati din
aceste proceduri si care sunt transferati apoi in uter, determina o
sarcina viabila in procent destul de mic (23%) comparativ cu cei
proaspat fertilizati (33%). Totusi, embrionii congelati sunt mai
putin costisitori si necesita o procedura mai putin invaziva
pentru femeie, deoarece nu este necesara repetarea
superovulatiei si a recoltarii de ovule in caz de esec.In cazul
aparitiei avorturilor spontane sau a insuccesului tehnicilor de
inseminare, medicul ar putea recomanda o serie de teste
genetice.