Fecundatia, migratia, nidatia - Organogeneza (formarea si dezvoltarea oului uman)

Instalarea starii de gestatie

Fecundatia
Definitie
Fuziunea prin amfixie a celor doi gameti maturi, spermatozoidul si ovocitul de gradul II pe cale
de a deveni ovul, cu formarea unui ou sau zigot
Fenomene biologice ce pregatesc fecundatia
*

Maturatia celulelor sexuale feminine = ovulul, care devine apt pentru a fi fecundat
*

Maturatia celulelor sexuale masculine = spermatozoidul, ce devine apt pentru a fecunda ovulul
*

Ovulatia, prin care ovulul e pus in libertate

*

Captarea ovulului de catre trompa uterina

*

Acuplarea = actiunea prin care lichidul seminal e depus in organele feminine

*

Un complex de fenomene biologice (capacitatia) ce conditioneaza ascensiunea

spermatozoidului spre 1/3 externa a trompei uterine, locul fecundatiei
*

Fecundatia
*

Fenomenele hormonale si hormonii necesari fecundatiei si transportul oului fecundat, pana la

nidatie
Captarea ovulului
*

Dupa ovulatie, ovulul este eliberat din ovar

*

Punerea in libertate a ovulului matur, in stadiul de profaza, a celei de-a doua mitoze
ecuationale, se face la 30 - 36 de ore de la varful mediociclic de LH
*

Ovulul expulzat din ovar, inconjurat de corona radiata, este captat de pavilionul tubar si adus in
ampula tubara prin doua fenomene importante
*

Motilitatea tubara (miscarile peristaltice ale musculaturii tubare) aflata sub dependenta
echilibrului sterolic sexual
*

estrogenii cresc peristaltismul tubar

*

progesteronul scade peristaltismul tubar

*

Curentul de absorbtie al serozitatii peritoneale sau lichidului tubei, cu directie spre cavitatea
uterin
sensul migratiei ovulare e realizat si de sensul de miscare a cililor tubari, respectiv catre ostiumul
uterin al trompei (spre cavitatea uterina)
drumul prin trompa uterina e parcurs de catre ovul in trei zile
Ascensiunea spermatozoizilor
*

Calitatea spermatozoizilor
*

O serie de componente (in special organice) ale lichidului spermatic

*

Aciditatea vaginala este partial corectata in copulatie prin:

*

secretii alcaline ale glandelor perivulvare (Skene si Bartholin)

*

hipersecretia mucusului cervical in timpul ovulatiei

*

transudatul vaginal si expulzia partiala a glerei cervicale in timpul orgasmului

*

O parte din spermatozoizi sunt dirijati catre cervix prin:

chimiotactism (pH vaginal acid - pH-ul glerei cervicale alcalin)
diferenta de potential electric creat intre glera cervicala alcalina si mediul vaginal acid
motilitatea utero-tubara, foarte importanta in ascensiunea spermatozoizilor, este conditionata de
estrogeni si declansata de reflexul nervos al orgasmului, secretia reflexa de vasopresina/ocitocina
si resorbtia prostaglandinelor din ejaculat
penetratia glerei cervicale este favorizata de constitutia fizico-chimica din timpul ovulatiei
(varful estrogenic), pH-ul alcalin maxim, compozitie asemanatoare cu o parte din componentele
lichidului spermatic, dispozitia paralela a fibrelor de mucina
proteazele din capul spermatozoidului (scad vascozitatea mucusului cervical)
Segmentatia si migratia
Fecundatia normala
Fecundatia propriu-zisa (fertilizarea)
*

Din contigenul minim de spermatozoizi ce ajung in 1/3 externa a tubei uterine, cativa sunt
selectati pentru a incerca abordarea oului matur si din acestia doar unul va reusi sa patrunda in
celula sexuala feminina
Capacitatia
*

Pentru a deveni apt pentru fecundatie, spermatozoidul in ascensiunea lui, sufera un ultim
fenomen de maturatie = capacitatia (denumire data de Austin), ce reprezinta totalitatea
modificarilor morfologice, fiziologice si biologice
*

Acest proces implica pierderea elementelor ce acopera spermatozoidul

durata capacitatiei e de 1 - 3 ore
e un fenomen spontan si se realizeaza atat in uter, cat si in trompa uterina
e supus reglarii hormonilor hipofizari si ovarieni (in special faza uterina)
Contactul spermatozoidului cu ovulul
*

Spermatozoizii depusi in vagin ajung prin miscari proprii in 1/3 externa a trompei
*

Ei isi pastreaza puterea fecundanta 24 de ore. La om, un singur spermatozoid are calitatea de a
fi fecundant; spermatozoidul cel mai apropiat de ovul, e cel mai favorizat
*

Exista si o atractie chimica, dar procesul cel mai important, e cel imunologic, de cuplare a
situsurilor spermatozoidice cu receptorii ovulari
*

Fertilizarea, incepe cand spermatozoidul capacitat a atins ovulul si invelisurile sale celulare
(cumulus oofor si coroana radiata)
*

El patrunde in intregime, cap si coada in citoplasma ovulului

*

Traversarea invelisurilor sale, pare a fi usurata de interactiunea substantelor speciale emise de

gameti si numite gamone (fertilizina, antifertilizina spermatica, lizinele).
*

La mamifere, hialuronidoza acrozomului pare sa fie enzima ce usureaza patrunderea

spermatozoizilor printre celulele coronei radiata
Fenomenele intime ale fecundatiei
*

Dezintegrarea stratului superficial al cumulusului proliger cu ajutorul hialuronidazei din

acrozom
*

Dislocarea straturilor profunde ale cumulusului proliger cu ajutorul bicarbonatului din mediul
tubar
*

Penetratia de catre spermatozoid a zonei pellucida, prin dezintegrarea cu ajutorul tripsinei din
acrozom
*

Cei doi pronuclei isi pierd membrana nucleara, continutul nuclear se contopeste, cromatina lor
se reface in numarul diploid de cromozomi care se organizeaza pe fusul de diviziune,
reconstituind asortimentul dublu de cromozomi, caracteristic speciei umane (2N); acest fenomen
are loc in metafaza la mitoze de segmentatie
*

Cromozomii se cliveaza longitudinal, se reconstituie setul specific de cromozomi si apare santul

separator la nivelul citoplasmei, terminand mitoza
*

Primele 2 celule ale ontogenezei se separa si raman inconjurate de zona pellucida)

*

Dupa penetratia zonei pellucida, cei 2 pronuclei formeaza doua mase distincte
intracitoplasmatice, care ulterior fuzioneaza
*

Fecundatia este completa in momentul metafazei primei diviziuni a oului (in stadiul de 2
blastomere)
*

Procesul fecundatiei la om, in mod normal are loc la nivelul tubei uterine, in portiunea
ampulara sau jonctiunea ampulo-istmica
*

Acest proces este precedat de fenomenele premergatoare ovulatiei si descrise anterior

*

Dupa producerea fecundatiei, are loc segmentatia si migratia tubara

*

Capul si centriolul proximal al spermatozoidului detasati de coada, care dispare in citoplasma,

devin pronucleu mascul ce contine N cromozomi
*

Ceilalti constituenti se vor resorbi intr-un timp variabil. Din nucleul ovulului se formeaza
pronucleul femel - tot cu N cromozomi
*

Centriolul spermatozoidului formeaza un aster spermatic voluminos, care dupa ce se divide in 2

elemente, contribuie la formarea primului fus de diviziune
Fecundatia Stadiul de 2 blastomere
Concluzie
*

Fecundatia are loc in 1/3 externa a tubei uterine

*

Precedata de numeroase procese biologice:

captarea ovulului inconjurat de corona radiata de catre pavilionul tubar
ascensiunea spermatozoizilor spre 1/3 externa a tubei unde are loc fecundatia
ultima maturare a spermatozoizilor = capacitatia
fecundatia propriu-zisa, ce incepe in momentul in care spermatozoidul capacitat a venit in
contact cu invelisurile celulare ale oului (cumulus oofor, corona radiata) si le strabate
 fecundatia este completa in momentul metafazei primei diviziuni a oului (stadiul de 2
blastomere)
*

Fecundatia e urmata de segmentatie, migratie

Segmentatia
Definitie
Reprezinta procesul prin care noua celula diploida (zigotul) se divide prin mitoze, diviziuni ce au
ca rezultat aparitia blastomerelor; ea incepe la 35-38 de ore de la penetratia spermatozoidului in
ovul
Aceasta diviziune a oului se efectueaza concomitent cu procesul de migratie tubara, ajungand la
sfarsitul parcursului tubar, ca oul sa fie in stadiul de blastocist, apt pentru nidatie
Diviziunea oului uman oligolecit este holoblastica si asincrona
Primul plan de segmentatie e meridional => 2 blastomere paralele si usor inegale
A II-a segmentatie tot meridional, intereseaza blastomerul mai mare si rezulta 3 blastomere
A III-a segmentatie, a blastomerului mai mic, ecuatorial
cum diviziunea desi dihotomica, e asincrona, blastomerele mai mari se divid mai repede =>
rezulta o formatie:
Morula - cu 8 blastomere inegale: macro si micro blastomere
Cum rata de diviziune e diferita pentru macro blastomere si micro blastomere, segmentatia oului
trece prin stadiul de 9, 10, 11 => 16 celule => astfel incat apare o formatiune sferica alcatuita
dintr-un grup central de blastomere, inconjurat de blastomere periferice ce vor forma precoce
trofoblastul = este stadiul de morula.
Timpul necesar ca zigotul sa ajunga la stadiul de morula cu 16 blastomere, este de 72-96 ore. In
stadiul de morula, zona pellucida e inca prezenta. Concomitent cu segmentatia se produce:
migratia tubara a oului
Migratia
*

Rol in migratie au:

Miscarile peristaltice ale tubei
acestea sunt diferite in diverse zone ale tubei astfel: sunt rare si neregulate in portiunea ampulo-
pavilionara, frecvente si ritmice in portiunea istmica
ele sunt sub control hormonal; estrogenii le activeaza, pe cand progesteronul freneaza peristaltica
tubara
*

Cele doua aspecte (controlul hormonal si diferenta de activitate in diversele segmente ale tubei,
se pare ca explica aspectul controversat al stagnarii oului 48 - 70 ore in jonctiunea ampulo-
istmica, in timp ce in portiunea ampulo-pavilionara si in cea istmica, migratia e mult mai rapida
Migratia tubara a oului
*

Miscarile cililor epiteliului tubar: ce imping oul spre uter, de asemenea, sub control hormonal
*

Curentul lichidian
*

Cercetarile au aratat ca el are directie dinspre uter spre cavitatea peritoneala, deci oul migreaza
in sens contrar curentului
*

Aceasta circulatie a lichidului tubar se datoreaza inchiderii temporare a jonctiunii tubo-uterine

*

Cantitatea secretiei tubare e si ea sub control hormonal fiind mai crescuta la varful secretiei
estrogenice
Koester emite ipoteza “predominantei“, ce incearca sa explice parcurgerea rapida a portiunii
*

ampulo-pavilionare si stagnarea in jonctiunea ampulo-istmica

*

Tinand cont ca migratia este contra curentului lichidian, autorii arata ca:
*

portiunea ampulo-pavilionara este mai larga, ceea ce determina scaderea vitezei curentului
conform legilor fizicii; in aceasta zona celulele ciliate predomina fata de celulele secretorii =>
aceasta portiune este strabatuta mai rapid
*

la nivelul jonctiunii ampulo-istmice lumenul este mai ingust, astfel incat viteza curentului creste
*

datorita predominentei celulelor secretorii fata de celulele ciliate, zigotul stagneaza aici cat timp
predomina secretia estrogenica (dupa 48-78 ore de la fecundatie, incepe sa creasca secretia de
progesteron) => scade secretia tubara si creste activitatea miscarilor ciliate, astfel incat oul sa
poata fi impins in portiunea istmica contra curentului, fiind transportat pana la jonctiunea utero-
tubara, unde stagneaza 12-14 ore si apoi patrunde in cavitatea uterina in stadiul de blastocist apt
pentru nidatie, ce se produce dupa 24 de ore de la patrunderea zigotului in cavitatea uterina
*

Secretia de prostaglandine ce activeaza progresia zigotului spre uter prin relaxarea jonctiunii
tubo-uterine
*

Secretia de histamina cu efect asemanator prin modificarea de tonus

*

Transportul tubar ce dureaza aproximativ 5 zile, poate fi sistematizat astfel:

*

fecundatia si l mitoza au loc la nivelul jonctiunii ampulo-istmice

*

in stadiul de 4 blastomere (la 3 zile de la fecundatie), zigotul este in portiunea istmica

*

in stadiul de 8 blastomere oul este tot in portiunea istmica

*

in stadiul de 64 blastomere (ziua 4-5 de la fecundatie) morula se afla in portiunea interstitiala a

tubei uterine
Segmentatia, fecundatia, migratia
Migratia Nidatia
Stadiul de 4 celule al embrionului
*

Migratia si dezvoltarea zigotului continua pentru ca, in ziua a 6-a, acesta sa patrunda in
cavitatea uterina in stadiul de blastocist
*

Trecerea la acest stadiu se produce prin accelerarea marcata a ratei metabolice si a diviziunii cu
aparitia unei cavitati
Blastula este alcatuita din doua tipuri de celule:
*

unele dispuse periferic, aplatizate, alungite, ce se divid rapid si vor forma trofoblastul
*

altele dispuse intern, globuloase, ce vor forma butonul embrionar, care este inconjurat de o
cavitate chistica plina cu lichid
*

In ziua 5-6 dupa fecundatie oul este liber in cavitatea uterina, apt pentru ovoimplantatie ce are
loc dupa aproximativ 24 ore de la patrunderea in cavitatea uterina
Nidatia
Ovoimplantatia sau nidatia
Definitie
Este totalitatea proceselor biologice ce contribuie la penetrarea si fixarea blastocistului in
endometrul transformat progestativ
Acest proces asigura hranirea si dezvoltarea oului, care la om este oligolecit, deci, lipsit de
rezerve nutritive
Zona de implantatie normala
*

Procese ce au loc:
Musculare ce asigura transportul si imobilizarea blastocistului intr-o anumita zona a uterului
Epitelio-trofoblastice
adezive - atasarea oului la endometru
invazive - totalitatea mecanismelor prin care trofoblastul patrunde in epiteliul endometrial avand
ca rezultat cuibarirea oului si transformarea deciduala a endometrului
*

Tipuri de ovoimplantatie
central ( la primate inferioare si maimuta Rhesus)
excentric (la muridee), intr-o cripta a endometrului
interstitial (la om)
Terminologie
Nidatia - simpla cuibarire a oului, fiind doar un moment al ovoimplantatiei
Ovoimplantatia - totalitatea proceselor de la stadiul de ou liber pana la patrunderea oului in
endometru, acoperirea zonei de patrundere si stabilirea primelor conexiuni circulatorii embrio-
materne
Localizarea spatiala
Nidatia se produce in cavitatea uterina, e interstitiala si antimezometrica (pe unul din peretii
cavitatii uterine, mai frecvent pe cel dorsal in treimea superioara)
Localizare temporala
Nidatia incepe din ziua a 6-a de la fecundatie, odata cu patrunderea oului in cavitatea uterina si
este incheiata in zilele 12, 13 de la fecundatie
Cel mai tanar ou uman a fost descris de Rock si Hertig, de 7 zile jumatate
Trofoblastul ce a invadat endometrul, are forma unei placi groase ce a proliferat si s-a diferentiat
in doua zone de tesut:
Citotrofoblastul sau stratul Langhans, o masa celulara bine diferentiata si situata spre interior
Sincitiotrofoblastul, situat spre periferie si lipsit de diferentiere celulara, formand mase mari de
tip sincitial
Oul patrunde in cavitatea uterina in stadiul de blastocist inconjurat de zona pellucida, ce are o
structura mucopolizaharidica (foarte discutat fiind rolul jucat de acest invelis in primele faze de
dezvoltare ale oului)
Se descriu trei lemme: oolemma = zona pellucida; mucolemma = zona tubara; gloiolemma =
lemma uterina
Oolemmei si a gloiolemmei sunt importante in faza de adeziune
Evolutia dinamica a procesului de ovoimplantatie
faza de atasare
faza de adeziune
faza de penetratie (de invazie)
faza de acoperire
PENETRAREA EMBRIONULUI IN ENDOMETRU
FIXAREA BLASTOCISTULUI IN ENDOMETRU
SFARSITUL NIDATIEI
*

Schematic, ovoimplatatia se desfasoara astfel:

alipirea lemmelor la endometru
disparitia lemmelor (la 2-3 zile de la patrunderea oului in cavitatea uterina) si luarea contactului
direct dintre trofoblast si epiteliul endometrial
penetratia trofoblastului prin epiteliu cu distrugerea celulelor epiteliale; apare o mica metroragie
(semnul Hartmann)
edemul concomitent al stromei si extravazarea sanguina din capilarele conjunctive subepiteliale
patrunderea blastocistului prin bariera epiteliala si acoperirea deschiderii endometrului prin
coagul de fibrina si proliferarea epiteliului adjacent
diferentierea unui strat trofoblastic extern - sincitiotrofoblastulaparitia sistemului lacunar in
sincitiotrofoblast si a circulatiei sanguine materne prin acest sistem
transformarea deciduala = transformarea stromei celulare adiacente a endometrului cu modificari
in substanta intracelulara, transformare insotita de modificari ale criptelor glandulare si ale
vaselor sanguine
*

Aceasta transformare intereseaza, initial, numai zona de implantare, dar va cuprinde ulterior tot
endometrul
*

Decidualizarea se afla sub control hormonal (estrogenic)

*

Ea se produce numai pe un endometru pregatit estro-progestativ pentru implantare

Functiile deciduei in implantare
*

Nutritia embrionului pana la stabilirea circulatiei materno-fetale si desavarsirea placentatiei; se

presupune ca celulele deciduale ar sintetiza material nutritiv pentru embrion, ce ar ajunge la
acesta prin doua cai (faza de nutritie histotrofa):
prin histoliza (fagocitarea celulelor deciduale de catre trofoblast)
prin difuziune
*

Rolul protectiv al uterului in timpul ovoimplantatiei consta in limitarea capacitatii invazive a

trofoblastului astfel incat lipsa sau incompleta decidualizare ar permite o placentatie de tip
invaziv (aderenta - placenta acreta, percreta sau increta)
*

Factori in limitarea penetratiei:

*

structura endometrului
*

dispozitia vaselor sanguine

*

proteinele tisulare si plasmatice, precum si depunerile fibrinoide

*

Relatia materno-ovulara este foarte similara cu cea de tip gazda-parazit, cu trofoblastul in rol de
parazit, dar cu un perfect echilibru intre capacitatea invaziva a trofoblastului si cea protectiva a
endometrului, astfel incat orice inclinare a balantei catre una din parti determina aspectele
patologice ale nidatiei
Nidatia
Placenta
Morfologia placentei
Definitie
Este un organ tranzitoriu al gestatiei, derivat trofoblastic care se diferentiaza precoce in cursul
embriogenezei
Are structura vasculara spongioasa, culoare rosu inchis, este plina cu sange si face legatura intre
mama si fat asigurand schimburile fiziologice necesare nutritiei si dezvoltarii produsului de
conceptie
Placentogeneza
Formarea placentei incepe dupa prima saptamana de sarcina, la 8-10 zile dupa nidarea oului si
ajunge la maturitate net diferentiata morfofunctional catre finele lunii a III-a de sarcina
Placenta ia nastere prin unirea a doua elemente:
din partea oului participa vilozitatile coriale din zona corionului vilos (frondosum), intens
dezvoltate si ramificate (placenta fetala)
din partea mamei elemente provenite din transformarea endometrului in caduca
in cresterea si maturarea placentei intereseaza in mod deosebit trofoblastul ce asigura de
timpuriu nutritia butonului embrionar (trophein=hrana, blastos=germen)
el se diferentiaza ca o lama celulara periferica inca din stadiul de morula al oului uman
Placenta umana este de tip hemo-corial, deci vilozitatile coriale au contact direct cu sangele
matern, si alanto-corial, adica contactul embrion-corion este stabilit prin alantoida
In placentogeneza se descriu doua mari perioade dupa Wilkin si Snoeck:
Perioada previloasa (intre ziua 6-13 de la fecundare) cu doua etape:
etapa prelacunara (a 7-a, a 8-a zi) in care se formeaza cito- si sincitiotrofoblastul.
etapa lacunara (a 9-a, a 12-a zi) in care se formeaza lacunele trofoblastului intre prelungirile
acestuia
Perioada viloasa (din ziua a 13-a - pana la termen) cu doua etape:
etapa de elaborare intre ziua a13-a si sfarsitul lunii a 4-a, perioada de formare a placentei in care:
citotrofoblastul prolifereaza rapid prin erodarea arteriolelor spiralate si venelor din decidua,
sangele matern patrunde in spatiile lacunare formandu-se spatiile interviloase;
apar vilozitatile primare care se transforma in vilozitati secundare si tertiare si vilozitatile
“crampon“.
 perioada de stare: cuprinsa intre sfarsitul lunii a 4-a si pana la termen, este caracterizata prin
cresterea in volum a cotiledoanelor, pana in saptamana 40-a de gestatie fiecare cotiledon
marindu-si volumul de aproximativ 500 de ori (Crawford)
Structura macroscopica a placentei
Diametrul placentei adulte este de 15-20 cm; volumul=550 cm3 ; suprafata este de 250-300 cm2
Grosimea la centru este cuprinsa intre 1,5-3,5 cm si se subtiaza spre periferie unde atinge 5-6 mm
Greutatea placentei la termen=500-600 grame si reprezinta 1/6 din greutatea fatului
Forma:
privita din fata are forma de “placinta“ rotunda sau ovala
privita din profil are forma discoidala, fiind mai groasa la centru decat la margini
marginile se continua cu membranele (elementul corial)
Obisnuit, placenta este o masa unica, rar divizata in 2, 3 sau mai multi lobi reuniti prin punti
membranoase, brazdate de vase ce unesc acesti lobi (placenta bi- sau multilobata)
Alteori, la distanta de masa principala se gasesc unul sau mai multe cotiledoane (lobi) accesorii:
placenta succenturiata
Fetele si circumferinta placentei
Fata materna (uterina)
adera la peretele uterin, este convexa, brazdata de santuri ce o impart in campuri poligonale (12-
20), numite cotiledoane sau lobi placentari
santurile corespund septurilor intercotiledonare.
fata materna este acoperita de membrana deciduala de culoare cenusie-rosietica
aceasta este presarata cu mici orificii vasculare, ce reprezinta orificiile vaselor uteroplacentare
rupte in urma decolarii placentei
Fata fetala corespunde cavitatii amniotice, este neteda, acoperita de membrana amniotica de
culoare gri-albastruie transparenta, permitand sa se vada ramificatiile vaselor ombilicale
pe fata fetala se insera cordonul ombilical
Circumferinta placentei se continua cu membranele formate din corionul membranos, dublat de
doua foite: amnios si caduca bazala
la jonctiunea celor doua foite apare uneori un fenomen de degenerescenta fibrinoida, sub forma
unui inel albicios numit inelul lui Winkler - Waldeyer
Structura microscopica a placentei
Placenta fetala
Placenta materna
Structura vilozitatii coriale
1. Sincitiu
2. Stratul celular Langhans
3. Ax conjunctivo-vascular
4. Vena vilozitara
5. Artera vilozitara
Placenta fetala
Membrana amniotica ce este constituita dintr-un epiteliu unistratificat ce contine celule
prismatice cu nuclei rotunzi si citoplasma bogata in picaturi de grasime, glicogen si mitocondrii
Aceasta structura pledeaza pentru functia secretorie a amniosului
Corionul bazal (membrana coriala) este format din tesut conjunctiv fibrilar acoperit de stratul
epitelial Langhans si de sincitiu
in acest tesut conjunctiv se ramifica pornind de la insertia cordonului ombilical, arterele si venele
ombilicale ce trimit ramificatii in trunchiurile viloase
Trunchiurile viloase sunt ramificatii din corionul bazal ce strabat grosimea placentei (spatiul
intervilos) si se fixeaza cu capatul lor de serotina, constituind asa zisele “vilozitati crampon“ sau
de fixatie de ordinul l
aceste trunchiuri de ordinul l se ramifica la randul lor in trunchiuri viloase de ordinul II si III,
libere in spatiul intervilos, numite “vilozitati de nutritie“
ele se aseaza regulat in jurul unei axe mediane, realizand un arbore vilozitar comun, numit
“sistem tambur“
Din trunchiurile viloase de ordinul III iau nastere “vilozitatile definitive“, care din luna a IV-a isi
micsoreaza treptat diametrul paralel cu avansarea sarcinii
incepand din luna a IV-a, intre sistemele tambur apar septuri de origine trofoblastica ce pleaca
din caduca bazala, strabat spatiul intervilos, fara sa atinga placa coriana
acestea impart lacul sanguin primitiv din spatiul intervilos in 14-30 cavitati cotiledonare, fiecare
avand un arbore vilos cotiledonal complet, cu sisteme capilare scaldate de sangele matern
Structura microscopica a vilozitatii coriale
unitatea structurala de baza a placentei fetale este vilozitatea coriala, a carei structura histologica
consta din: invelis epitelial (trofoblast), o axa vasculara si o stroma conjunctiva
Invelisul epitelial este constituit din doua straturi distincte in primele cinci luni de sarcina:
stratul extern sau sincitiotrofoblastul, format dintr-o masa citoplasmatica comuna in care apar
numerosi nuclei ovalari, mitocondrii, aparat Golgi, ribozomi, picaturi de glicogen, lipide si
nucleoproteide
toate acestea atesta o activitate metabolica importanta la nivelul sincitiului
stratul intern Langhans numit si citotrofoblast, este constituit din celule dispuse intr-un singur
strat pe membrana bazala, sub stratul sincitial
si acest strat este dotat cu activitate proliferativa si endocrino-metabolica
Incepand din luna a IV-a de sarcina, bistratificarea epiteliului vilozitar incepe sa dispara
sincitiul se subtiaza, iar celulele Langhans sunt dislocate
acestea constituie “rezerva celulara“ cu potential functional compensator in caz de suferinta
placentara (hipoxie)
Axa vasculara este formata dintr-o artera si o vena capilarizate la nivelul vilozitatii
Stroma conjunctiva este constituita din tesut conjunctiv fibrilar
Placenta materna
Este mai redusa de volum fata de placenta fetala si consta din:
caduca serotina (placa bazala)
este o membrana subtire (1mm) ce tapeteaza fata uterina a placentei
aceasta reprezinta stratul functional al mucoasei uterine
contine celule trofoblastice, rare celule deciduale si lumene glandulare turtite, ce dispar in luna a
IV-a a sarcinii
din aceasta lama bazala pleaca prelungiri sau septuri ce patrund in santurile intercotiledonare
in zona centrala a placentei, aceste septuri nu ajung la membrana coriala, realizand marile lacuri
sanguine. Spre sfarsitul sarcinii apar depozite de fibrinoid in stratul spongios al serotinei,
constituind stratul Nitabuch, zona in care se va face decolarea placentei.
zona superficiala (compacta) a serotinei se elimina odata cu placenta, zona profunda
(spongioasa), adica stratul bazal ramane in uter pentru a servi la regenerarea endometrului
Spatiile sanguine ale placentei materne sau spatiile interviloase se gasesc in grosimea serotinei,
fiind delimitate de cele doua foite: corionul cu vilozitatile sale si caduca bazala cu septurile sale
Vilozitatile coriale se scalda in sangele matern ce este separat de sangele fetal prin invelisul
epitelial al acestor vilozitati
La marginea placentei se gaseste sinusul coronar sau marginal, captusit de sincitiu
din el pleaca trunchiuri venoase importante cu rol de colector venos
Circulatia la nivelul placentei
Placenta umana este hemocoriala, adica epiteliul corial (vilozitar) vine in contact direct cu
sangele matern
La nivelul placentei exista doua sisteme circulatorii:
sistemul circulator matern deschis (uteroplacentar sau intervilozitar)
sistemul circulator fetal inchis (corioembrionar sau intravilozitar)
Sangele matern si fetal din cele doua sisteme circula foarte aproape, fiind despartite de
membrana vilozitara compusa din epiteliul vilozitar, stroma vilozitara si endoteliul capilarelor
vilozitare
Aceasta membrana asigura schimburile metabolice in ambele sensuri intre sangele matern ce
preda fatului oxigen si substante nutritive si preia CO2 si catabolitii fetali
Sangele matern este adus in spatiul intervilos de arterele uterine spiralate (care devin
uteroplacentare) sub presiunea de 70-80mmHg sub forma de jet numit “jetul Borrel“
Reintoarcerea sangelui matern din spatiile interviloase, incarcat cu CO2 si cataboliti fetali se face
prin sistemul venos
Acesta este format din vene turtite, de calibru mare, deschise la nivelul spatiului intervilos si la
nivelul sinusului marginal
Schimburile petrecute la nivelul acestei bariere trebuiesc considerate un proces selectiv, activ,
dinamic succedandu-se dupa o curba evolutiva in raport cu varsta sarcinii, corespunzatoare
cerintelor fetale
Placenta sufera modificari structurale ce se pot incadra in trei perioade:
de tinerete, pana in luna a IV-a
de maturitate intre lunile V si VIII
de senilitate, ultimele 2-3 saptamani in care se accentueaza modificarile degenerative structurale
si vasculare
Intreaga activitate are loc la nivelul epiteliului vilozitar
Acesta este o adevarata membrana metabolica ce joaca rolul unui filtru ce functioneaza pe baza
principiului osmozei si dializei
Din luna a VII-a a sarcinii fatul dispune de organe parenchimatoase, capabile sa preia de la
placenta o parte din functiile importante. In acest stadiu placenta isi limiteaza activitatea la rolul
unui filtru pasiv
Schimburile la nivelul placentei au loc prin difuziune simpla si osmoza, difuziune prin molecule
purtatoare prin intermediul epiteliului vilozitar, care actioneaza prin fermenti, enzime, fagocitoza,
pinocitoza
Dupa Wilkin, schimburile placentare sunt conditionate de factori fizici:
suprafata functionala a placentei la termen ce este egala cu cea a intestinului subtire a omului
adult (14 m2)
grosimea membranei de schimb
lungimea retelei capilare sanguine din vilozitatile coriale
Alti factori:
presiunile hidrostatice dintre cele doua fete ale membranei; presiunea hidrostatica a arterelor
uteroplacentare este de 60-70 mmHg, iar a capilarelor fetale, de 30 mm Hg: difuziunea de la
presiune mai mare la presiune mai mica; valoarea cantitativa si calitativa a fluxului sanguin;
concentratiile diverselor substante ce traverseaza placenta
Functiile placentei
Respiratorie
De nutritie
Excretorie
Endocrina
De aparare
Functia respiratorie
Nevoile de oxigen ale fatului sunt scazute datorita consumului mic energetic si absentei
termogenezei ce este asigurata de organismul matern
Trecerea substantelor gazoase se face prin difuziune, pe baza gradientului tensiunilor partiale a
gazelor din sangele matern si fetal
Pentru oxigen exista o diferenta de presiune de la mama la fat
Oxigenarea fatului depinde de gradul de oxigenare al sangelui matern, de integritatea anatomo-
functionala a placentei, de aportul adecvat de sange arterial in spatiile intervilozitare
Bioxidul de carbon exista in concentratie mai mare in sangele fetal decat in sangele matern;
directia de trecere va fi de la fat la mama
Cresterea concentratiei de CO2 in sangele matern duce la trecerea inversa
Prin acelasi mecanism si alte substante gazoase volatile, absorbite de mama, trec cu usurinta
filtrul placentar la fat (cloroformul, eterul)
Functia de nutritie
Se realizeaza prin trecerea transplacentara a substantelor nutritive de la mama la fat
Glucidele, grasimile si substantele proteice sufera la nivelul placentei un proces de absorbtie si
filtrare si un proces de prelucrare digestiva, datorita enzimelor si fermentilor existenti la nivelul
membranei metabolice vilozitare
Glucidele traverseaza placenta dupa ce au fost transformate in fructoza, proteinele in acizi
aminati ce sunt resintetizati pe baza codului genetic de catre placenta, in proteine specifice fatului
Lipidele trec placenta sub forma de colesterol si acizi grasi
Se caracterizeaza prin:
Nutritia propriu-zisa
transferul de glucide se face prin difuziune, cresterea glicemiei materne atragand cresterea
glicemiei fetale
apa si electrolitii trec la fat in virtutea legilor difuziunii, sangele fetal avand o concentratie si
densitate mai scazuta decat sangele matern
vitaminele B, C, D, A trec usor placenta ca si vitamina K naturala, cea sintetica fiind retinuta
Digestie, prin care enzimele transforma substantele macro in micromoleculare ce pot traversa
placenta
functia respiratorie a placentei este ontogenetic cea mai veche si bazata pe legile fizice ale
difuziunii gazelor, o functie mai primitiva simpla
cea digestiva, ontogenetic mai noua, presupune fenomene enzimatice, mai complexe
in caz de aparitie a unei insuficiente placentare, prima afectata e functia perfectionata, digestiva
si, abia apoi, cea respiratorie; din aceasta cauza, patologia insuficientei placentare determina la
inceput o incetinire a ritmului cresterii fetale-hipotrofic si, doar in final, hipoxie
Functia excretorie
Numerosi cataboliti rezultati din metabolismul fetal ca ureea, creatinina si acidul uric trec in
sangele matern tot prin difuziune
Functia endocrina
Placenta este o glanda endocrina ce sintetizeaza si secreta hormoni: estrogeni, progesteron,
gonadotrofine corionice, hormoni lactogeni
Sinteza are loc la nivelul epiteliului vilozitar de unde sunt eliminati in torentul circulator
Gonadotrofina corionica este sintetizata in mari cantitati in prima jumatate a sarcinii, la nivelul
citotrofoblastului (stratul Langhans) si se elimina prin urina femeii gravide, stand la baza
diagnosticului precoce de sarcina
Exista o corelatie stransa intre cantitatea de hormon produs si dezvoltarea sau regresia stratului
Langhans
 Concentratia in urina este de 50.000 - 100.000 U.I./24 ore atingand apogeul in luna a III-a de
sarcina
Dupa luna a VI-a scade la 1.000 U.I. si ramane stationara pana la nastere
Acest hormon are o actiune de stimulare a sintezei progesteronului de catre corpul galben (pe
care il transforma in corp gestativ) avand si un rol important in reglarea sintezei estrogenilor
placentari
Hormonul lactogen placentar (somato mamotrof) este un proteohormon secretat de
sincitiotrofoblast cu actiune somatotrofa, mamotrofa, luteotrofa, efect antiinsulinic si intervenind
in sinteza steroizilor
Estrogenii sunt sintetizati de placenta in sincitiotrofoblast, din dehidroepiandrosteronul secretat
de glandele suprarenale ale fatului
Dozarea lor si mai ales a estriolului este un test valoros de apreciere a vitalitatii fetale si
placentare
Daca la inceputul sarcinii secretia de estrogeni este aproximativ egala pentru estradiol, estrona si
estriol pe masura ce se apropie termenul nasterii, predomina net estriolul
Progesteronul este secretat de placenta in sincitiotrofoblast din colesterolul provenit din sangele
matern
Se elimina prin urina sub forma de pregnandiol, care in a doua jumatate a sarcinii atinge 100 mg
in urina pe 24 ore
Scade rapid dupa nastere sau dupa moartea intrauterina a fatului
Factori tocogeni ca: acetilcolina, serotonina, prostaglandine sunt de asemenea sintetizati de
placenta
Alti hormoni pusi in evidenta in placenta sunt: ACTH, TSH, relaxina, ocitocina si renina
Functia de aparare
Placenta joaca un rol de filtru pentru microbi si toxinele lor, ce o traverseaza usor daca au o
structura micromoleculara; in caz de structura macromoleculara sunt opriti de bariera placentara
ce nu o pot traversa decat in caz de lezare prealabila a epiteliului vilozitar
Placenta poate fi depasita de: spirochete, toxoplasma, bacilul Koch (exceptional), virusurile
poliomelitei, rubeolei
Anticorpii cu structura macromoleculara se pare ca nu traverseaza placenta, ci numai grupul lor
activ
Anticorpul se recompune inapoia barierei placentare
Asa se explica imunizarea pasiva a fetilor pentru tetanos, difterie, scarlatina etc.
Din saptamana a 2-a fatul isi sintetizeaza anticorpi proprii
Hemaglutininele pot trece bariera placentara numai in unele cazuri: izoimunizarea anti- Rh
Placenta este traversata de substante exogene si mai ales medicamente: antitiroidienele de
sinteza, sulfamidele, hipoglicemiante, antivitaminele K, antibioticele, androgenii (administrarea
lor fiind contraindicata in sarcina)
Functia enzimatica
Placenta produce si utilizeaza diferite enzime cu rol in protectia sarcinii (ocitocinaza,
monoaminooxidaza) sau metabolismele feto-placentare (fosfataza alcalina termostabila,
transaminaze etc.)
Dezvoltarea produsului de conceptie in uter
Primele stadii de embriogeneza
*

Sistemul biologic fetal se dezvolta dintr-o singura celula zigotul - oul - rezultata in urma
procesului de fecundatie (contopirea celor 2 gameti)
*

Perioada embrionara 0-12 saptamani

*

Perioada fetala se imparte in:

perioada precoce cuprinsa intre 12-20 saptamani
perioada intermediara cuprinsa intre 20-28 saptamani
perioada tardiva peste 28 saptamani
Prima saptamana
*

Din celula ou se segmenteaza 2 blastomere, ulterior prin diviziunea holoblastica si asincrona, se

trece progresiv prin urmatoarele stadii:
Stadiul de morula (12-16 blastomere) - ar corespunde primelor trei zile de dezvoltare a oului
Stadiul de blastocist - este caracterizat prin aparitia unei cavitati pline cu lichid (intre discul
embrionar si trofoblast); acest stadiu corespunde cu a 6-a, a 7-a zi de la fecundatie
Saptamana a II-a
*

Incep multiple modificari la nivelul blastocistului:

din ziua a 8-a are loc la nivelul butonului embrionar, diferentierea spre cavitatea de segmentatie
a unei foite, denumita endophyllum => precursorul endodermului
tot acum apare cavitatea amniotica delimitata pe de o parte de amnioblaste (de partea
citotrofoblastului), pe de alta parte de celule inalte (spre endophyllum) ce vor alcatui ectopyllum -
precursorul ectodermului
*

Cele doua foite care adera intre ele, vor defini discul embrionar didermic, stadiu in care ramane
pana in ziua a 15-a
Embriologie
Saptamana a III-a. Stadiul de gastrula
*

Caracterizat printr-o serie de diferentieri, migrari celulare, cu constituirea celor 3 foite

embrionare:
ectodermul
endodermul
mezodermul intra-embrionar
Saptamana 4 – 8
*

La nivelul germenelui tridermic sunt prezente toate clonele celulare, din care ulterior vor lua
nastere toate regiunile embrionare
*

Din ectoderm se va diferentia placa neurala, ulterior tubul neural cu crestele neurale
*

Din endoderm se va diferentia tubul digestiv primitiv, sacul vitelin, vezicula alantoida, epiteliul
tubului digestiv si tubul respirator, primordiile glandelor digestive anexe, celulele sexuale
*

Din mezoderm se va diferentia notocordul sau coarda dorsala (scheletul provizoriu al

embrionului)
*

O forma speciala de mezoderm o constituie mezenchimul, din care va lua nastere:

*

scheletul
*

tesutul conjunctiv
*

musculatura neteda
*

dermul, hipodermul
*

aparatul circulator
*

metanefrosul
*

Delimitarea corpului embrionar, incepe prin dezvoltarea regiunii dorso-mediane a embrionului

*

Prin extremitatile sale, el se va aduna in jurul regiunii ombilicale, ca o virgula, datorita

neconcordantei de dezvoltare intre regiunea dorsala si cea ventrala (viscerala) a embrionului
precum si neconcordantei dintre cele 2 extremitati: cefalica si caudala
*

Vezicula amniotica creste progresiv si inconjoara integral embrionul, devine locul de

implantare al cordonului ombilical
*

Din vezicula vitelina se diferentiaza intraembrionar tubul digestiv

*

Cele 2 formatiuni, intra- si extra embrionare, vor comunica prin canalul vitelin
Luna II
*

Transformarile morfogenetice din embrion au loc accelerat

*

Spre deosebire de primele 4 saptamani de viata intrauterina, cand cresterea este mai lenta (5-7
mm), la sfarsitul perioadei embrionul masoara 23 mm
*

Embrionul prezinta o morfogeneza accelerata la nivelul extremitatii cefalice, capul si gatul

constituind aproximativ 1/3 din corpul embrionului
devine mai voluminoasa si portiunea mijlocie, (trunchiul si abdomenul), schitandu-se primordiile
celor 4 membre: superioare (saptamana a 4-a) si inferioare (saptamana a 5-a)
la nivelul extremitatii cefalice se diferentiaza arcurile branchiale ce alaturi de procesul fronto-
nazal si membrana faringiana delimiteaza gura primitiva si participa la modelarea fetei
embrionului; tot acum apar veziculele optice si se schiteaza urechea externa
*

Spre sfarsitul lunii a II-a embrionul va poseda schema tuturor organelor sale, avand aspect
uman net definit
Luna III
*

Embrionul devine fat si procesele de crestere sunt pe primul plan, organogeneza fiind terminata
*

Cresterea in lungime si greutate a fatului:

la sfarsitul lunii a III-a (saptamanile 11-13) fatul masoara 9 cm si are o greutate de 50-55 grame
capul este bine format si se diferentiaza organele genitale externe pentru fiecare sex
Luna IV
*

La sfarsitul lunii a IV-a ( saptamanile 16-17) fatul masoara 16 cm si cantareste 270 grame.
Raportul dintre trunchi si extremitatea cefalica se apropie de normal prin dezvoltarea trunchiului
*

Partile corpului fetal sunt bine diferentiate si sexul evident

*

Corpul este acoperit cu o piele subtire pe suprafata careia se gasesc firisoare de lanugo
*

Fatul schiteaza miscari active ale membrelor

Luna V
*

La sfarsitul lunii a V-a (saptamanile 21-22) fatul are lungime de 25 cm si o greutate de 650
grame
*

Fatul se orienteaza provizoriu in cavitatea uterina

*

Glandele sebacee incep sa secrete, pielea fiind acoperita de vernix caseosa

*

La sfarsitul lunii a V-a (saptamanile 21-22) fatul are lungime de 25 cm si o greutate de 650
grame
*

Fatul se orienteaza provizoriu in cavitatea uterina

*

Glandele sebacee incep sa secrete, pielea fiind acoperita de vernix caseosa

*

Bataile cordului fetal se percep si miscarile membrelor devin active si mai puternice
*

Intestinul contine meconiu

*

Rinichiul isi incepe functiile, in vezica gasindu-se urina

Luna VI
*

La sfarsitul lunii a VI-a (saptamana 26) fatul are o lungime de 35 cm si o greutate de 1000
grame
*

Pielea devine mai groasa, sub ea se depune tesut adipos

*

Toate organele sunt in stare sa functioneze, dar sunt imperfecte

*

Sistemul nervos este insuficient dezvoltat, circumvolutiile cerebrale sunt incomplete

*

Fatul este considerat viabil, dar cu un mare grad de imaturitate

Luna VII
*

La sfarsitul lunii a VII-a (saptamanile 30-31) fatul se orienteaza definitiv in cavitatea uterina
(culbuta)
*

Fatul are o lungime de 40 cm si greutate de 1.750 grame, fiind viabil dar imatur
*

Pielea corpului este acoperita de lanugo

*

La baieti testiculele coboara spre canalul inguinal, iar la fetite labiile mici proemina intre labiile
mari
Luna VIII
*

La sfarsitul lunii a VIII-a (saptamana 36) fatul are o lungime de 45 cm si o greutate de 2.500
grame
*

Tesutul adipos este bine dezvoltat, unghiile ating pulpa degetelor, iar capul este acoperit cu par
*

Fatul are o coloratie rozacee, pielea fiind bine vascularizata

Luna IX
*

La sfarsitul lunii a IX-a (saptamana 40) fatul prezinta toate caracteristicile cunoscute la termen
*

El are o lungime de 48-52 cm si o greutate de 3.000-3.200 grame

*

Testiculele sunt coborate in scrot, iar la fetite labiile mari acopera labiile mici, unghiile acopera
patul ungueal
*

Pentru o mai usoara memorizare a lungimii fatului la diferite luni de sarcina, precum si a
greutatii lui, au fost propuse mai multe formule si scheme
Schema lui Haase
*

Pentru calculul lungimii fatului la diferite varste de sarcina

*

Pentru primele 5 luni, lungimea fatului este egala cu patratul lunii de sarcina:
*

luna l 1x1 cm = 1 cm
*

luna II 2x2 cm = 4 cm
*

luna III 3x3 cm = 9 cm

*

luna IV 4x4 cm = 16 cm
*

luna V 5x5 cm = 25 cm
*

Dupa luna a V-a: se inmulteste numarul lunii de sarcina cu coeficientul 5 la care se adauga cifra
5:
*

luna VI 6x5+5 = 35 cm
*

luna a VII-a 7x5+5 = 40 cm

*

luna a VIII-a 8x5+5 = 45 cm

*

luna a IX-a 9x5+5 = 50 cm

*

Cat priveste greutatea, calculul dupa luna a VI-a, cand fatul are 1.000 grame, se face astfel:
*

sfarsitul lunii a VI-a 1.000 gr.

*

sfarsitul lunii a VII-a 1.000 gr. + 750 = 1.750 gr.

*

sfarsitul lunii a VIII-a 1.750 gr. + 750 = 2.500 gr.

*

sfarsitul lunii a IX-a 2.500gr. + 750 = 3.250 gr.

*

Dupa luna a VI-a, cand greutatea fatului este de 1.000 grame, se adauga la fiecare luna cate 750
grame cu care creste lunar fatul