DISCIPLINA: EMBRIOLOGIE

REFERAT

PRIMELE DOUĂ LUNI DE SARCINĂ

1
 EVOLUŢIA SARCINII ÎN PRIMELE OPT SĂPTĂMÂNI

O femeie gravidă nu va observa, probabil, semne de sarcină în primele patru săptămâni.

Primul semn pe care o femeie îl observă de obicei este că și-a pierdut perioada. În cea de-a opta
săptămână de sarcină, o femeie va fi pierdut o altă perioadă, deși unele femei prezintă o cantitate
mică de sângerare în primele săptămâni, denumită sângerare prin implantare. În săptămâna a șaptea
sau a opta, uterul este de aproximativ dimensiunea unei lamâi, sânii pot fi fragili și poate să existe
nevoia de a urina mai frecvent. De asemenea, femeile se pot simți mai obosite decât de obicei și
pot începe să simtă sentimente de greață sau boală de dimineață.
Săptămâni 0 – 3. Săptămânile de sarcină sunt date din prima zi a ultimei perioade. Aceasta
înseamnă că, în primele două săptămâni corpul se va pregăti pentru ovulație ca de obicei. În cea
de-a treia săptămână după prima zi a ultimei perioade, oul fertilizat se deplasează de-a lungul
tubului uterin spre uter. Oul începe ca o singură celulă, care se împarte din nou și din nou. Până
când oul ajunge în uter, a devenit o masă de peste 100 de celule, numită embrion. Odată ajuns în
uter, embrionul se umflă în mucoasa uterului. Aceasta se numește implantare. Celulele care vor
deveni placenta încep să dezvolte hormonul de sarcină hCG (gonadotropină corionică umană),
care dă o lectură pozitivă într-un test de sarcină. Lichidul amniotic începe să se formeze.
Săptămâna 4. În săptămânile patru până la cinci de la începutul sarcinii, embrionul crește
și se dezvoltă în interiorul mucoasei uterului. Celulele exterioare ajung să formeze legături cu sursa
de sânge a mamei. Celulele interioare se formează în două, apoi mai târziu, în trei straturi. Fiecare
dintre aceste straturi vor deveni părți diferite ale corpului copilului.
Stratul interior, numit endoderm, devine sistemul respirator și digestiv, inclusiv plămânii,
stomacul, intestinul și vezica urinară. Stratul mijlociu, numit mesoderm, devine inima, vasele de
sânge, mușchii și oasele. Stratul exterior, numit ectoderm, devine creierul și sistemul nervos,
lentilele de ochi, smalțul dinților, pielea și unghiile.
În aceste săptămâni de început a embrionului, embrionul este atașat de un sac de gălbenuș
care asigură hrană. Câteva săptămâni mai târziu, placenta va fi complet formată și va prelua
transferul de nutrienți în embrion. Embrionul este înconjurat de lichid în interiorul sacului
amniotic. Este stratul exterior al acestui sac care se dezvoltă în placentă. Celulele din placentă

2
cresc adânc în mucoasa uterului, stabilind o alimentare bogată în sânge. Astfel copilul primește tot
oxigenul și nutrienții de care are nevoie.
Săptămâna 5. Cea de-a cincea săptămână de sarcină este timpul primei perioade, când
majoritatea femeilor abia încep să creadă că ar putea fi însărcinate. Totuși, deja sistemul nervos al
copilului se dezvoltă, iar fundațiile pentru organele sale principale sunt în vigoare. În acest stadiu,
embrionul are o lungime de aproximativ 2 mm și inima lui a început să bată. Pe măsură ce se
dezvoltă ectodermul, se formează un canal și stratul de celule se îndoaie pentru a forma un tub gol
denumit tubul neural. Acest lucru va deveni creierul copilului și măduva spinării. În același timp,
inima se formează ca o structură simplă ca niște tuburi. Copilul are deja unele dintre propriile vase
de sânge și sângele începe să circule. Un șir de aceste vase de sânge leagă copilul și mama și va
deveni cordonul ombilical.
Săptămâna 6. Între șase și șapte săptămâni inima poate fi văzută brusc pe o scanare
vaginală cu ultrasunete. Brațele și picioarele în curs de dezvoltare devin vizibile ca mici umflături
(muguri de membre). Micile crăpături pe partea din spate a capului vor deveni urechile și vor exista
îngroșări acolo unde vor fi ochii. Până acum embrionul este acoperit cu un strat subțire de piele
cutanată.
Săptămâna 7. La șapte săptămâni, embrionul a crescut până la aproximativ 10 mm de la
cap până jos. Această măsurătoare se numește „lungimea coronoasă”. Creierul crește rapid și acest
lucru duce la creșterea capului mai rapid decât restul corpului. Embrionul are o frunte largă, iar
ochii și urechile continuă să se dezvolte. Urechea interioară începe să se dezvolte, dar urechea
externă de pe partea laterală a capului nu va apărea timp de încă câteva săptămâni.
La membre încep să se formeze cartilaje, care se vor dezvolta în oasele picioarelor și
brațelor. Celulele nervoase continuă să se înmulțească și să se dezvolte pe măsură ce sistemul
nervos (creierul și măduva spinării) începe să se formeze.
Săptămâna 8. La opt săptămâni, copilul este numit fetus, ceea ce înseamnă „descendenți”.
Picioarele formează cartilaj și cresc în lungime, deși părțile picioarelor, cum ar fi genunchii,
coapsele și degetele de la picioare, nu sunt încă distincte. Degetele au început să se formeze,
urechile au început să devină în formă de cochilie și ochii sunt vizibili. Fătul este încă în sacul
amniotic și primește substanțe nutritive din sacul de gălbenuș, dar placenta continuă să se dezvolte
și formează structuri care îi vor permite să se atașeze la uter. Fătul poate avea în prezent o lungime
între 11 și 14 mm.

3
 BIBLIOGRAFIE

Andronescu, A., Anatomia dezvoltării omului, Ed. Med. Bucureşti, 1986.

Anghelescu V., Embriologie normală şi patologică, Ed. Academiei, Bucureşti, 1983.
Chircor Lidia, Embriologie Generală, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2010.
Grigorescu-Sido, F., Embriologie generală și specială. Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca,
2006.
Schmidt, N., Embriologie generală, Editura Iuliu Haţieganu, Cluj-Napoca, 2005.
Schmidt, N., Embriologie specială, Editura Intelcredo, 2002.