Tema: Contabilitatea manageriala

Componenta si clasificarea costurilor entitatii:

Consumurile sunt de 3 tipuri:

 Directe de materiale
 Directe de retribuirea muncii
 Indirecte de producție

Costurile directe cuprind acele cheltuieli care se pot calcula direct pe seama
unui purtător de cost şi pentru care există posibilitatea de a le reflecta ca poziţii
distincte în structura costului.

Costurile indirecte cuprind acele cheltuieli care nu se pot identifica şi repartiza

direct pe fiecare produs (purtător) în parte. Aceste cheltuieli nu sunt legate direct
de fabricarea unui anumit produs, ci privesc întreaga producţie a unei secţii sau a
întreprinderii, numindu-se şi cheltuieli comune.

Cheltuielile indirecte sunt grupate în contabilitatea de gestiune în 3 mari

categorii:

 cheltuieli cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor; ™

 cheltuieli ale secţiei; ™
 cheltuieli generale de administraţie.

Clasificarea cheltuielilor în directe şi indirecte creează premisa delimitării şi

repartizării lor pe sectoare de cheltuieli şi pe genuri de activităţi.

Consumuri de materii prime și materiale de bază:

 Materia primă și materialele necesare fabricării produselor fără de care

entitatea nu poate funcționa
 Articole ,accesorii si semifabricate necesare asamblării sau prelucrării
suplimentare
 Consumuri directe privind retribuirea muncii:

Cuprind toate tipurile de remunerări ale muncii prestate de către

muncitorii de bază a emtitații și anume:

 Salariul
 Contribuții medicale și sociale
 Prime
 Premii
 Concedii

Consumurile indirecte de producție includ:

 Consumuri de întreținere
 Reparații
 Funcționarea mijloacelor fixe de producție
 Uzura mijloacelor fixe de productie
 Uzura OMVSD
 Cheltueli de pază a unităților de producție
 Cheltuelile de chirie sau arendă a unitaților de producție

Costuri totale

Costurile totale (complete), cuprind toate cheltuielile efectuate de întreprindere

pentru producerea unui produs, lucrare sau serviciu. Din aceste cheltuieli o
parte sunt costuri variabile, iar o parte costuri fixe.

Relaţia de calcul este următoarea:

CT = CV + CF

CT - costuri totale

CV - costuri variabile

CF - costuri fixe
Costurile variabile reprezintă acele cheltuieli care se modifică în funcţie de
volumul producţiei.

Se includ în această categorie de cost:

 Cheltuielile cu materiile prime

 Materiale
 Combustibil
 Energie
 Salariile directe
 Contribuţiile la asigurări aferente salariilor directe

Costul variabil este o funcţie crescătoare faţă de producţie: când randamentul

este crescător, acesta se măreşte odată cu producţia, însă mai puţin proporţional.
Dacă randamentul este descrescător, costul variabil creşte mai mult decât
proporţional.

Relaţia de calcul dintre costurile variabile totale şi costul variabil unitar este:

CV = Cv x Q

Unde: CV - costuri variabile totale;

Cv - costul unitar variabil;

Q - volumul fizic al producţiei.

Costurile constante sunt acele costuri care raman neschimbate pe o anumita

perioada de timp, indiferent de nivelul productiei.

O delimitare corecta a costurilor in costuri fixe sau variabile este utila in

efectuarea de previziuni si implicit la luarea de decizii la nivel de management.

Unul dintre costurile variabile cele mai reprezentative este salariul muncitorilor

direct productivi. Acesta variaza in general direct proportional cu volumul
productiei.
 Metodele de calcul a costurilor de productie :

Metoda pe faze –aceasta metoda de calculare a costului se aplica de entitatile ce

au un volum mare de productie iar produsul final se obtine din prelucrarea in
faze successive a materii prime (in industria alimentara se gaseste).

Pentru a stabili costul produsului final entitatatea trebue sa rezolve un sir

de problem ce tin de:

 Stabilirea fazelor de calculare a costului de productie

 Reflectare costului in fiecare faza
 Repartizarea cheltuelelor de productie intre produsele obtinute in aceiasi
faza

Metoda pe faza are 2 variante:

 Cu semifabricate
 Fara semifabricate

Caracteristic metodei pe faze semifabricate este faptul ca in conturile de

cheltueli se deschid conturi analitice iar costul efectiv al produsului finit
presupune adunarea cheltuelellor de productie sau produse.

Aceasta metoda se aplica de entitatile cu productie individuala si entitatile cu

productie de serie unica (industria constructoare de masini,mobile,confectii),
conform acestei metode modul de calculare a costului are loc atit inainte de
desfasurarea procesului de productie cit si dupa.

Purtatorul de cheltueli conform acestei metode este comanda iar cel de urmarire
a costurilor este produsul, In cazul productiei fara semifabricate calculatia
costului de productie se face prin insumarea tuturor cheltuelelor.
Iar in variant cu semifabricate costul se determina si din valoarea
semifabricatelor ce urmeaza a fi ansamblate la produsul finit si in acest caz
pentru a determina costul produsului finit se determina costul semifabricatelor
utilizate .

Costul efectiv al produselor lansate prin comanda se va determina la sfirsitul

perioadei de gestiune in care sa terminat comanda.

Metoda de calculaţie a costului pe comenzi poate fi aplicată de entităţile ce

fabrică producţie individuală sau în serii mici, care se caracterizează prin
exemplare (grupe) unice care nu se repetă sau se repetă rar (de exemplu,
fabricaţia de utilaje, producerea mobilei la comandă, reparaţia maşinilor şi
utilajelor).

În cazul acestei metode obiectul de calculaţie îl constituie comanda care poate

fi: un produs sau o serie de produse, un serviciu sau o grupă de servicii, o lucrare
sau un complex de lucrări.

În cazul aplicării metodei de calculaţie a costului pe comenzi costurile se

identifică şi se acumulează pe fiecare comandă.

Pentru comenzile nefinisate costul producţiei în curs de execuţie include

costurile acumulate în perioadele de gestiune precedente şi curentă. Perioada de
calculaţie constituie termenul de executare a comenzii.

Metodele moderne de evidenta a costului

 Metoda normativa consta in calcularea costului normativ de productie pe baza

normelor de consum elaborate la inceputul anului, precum si in organizarea unui
sistem corespunzator de urmarire zilnica sau la perioade scurte de timp a
abaterilor de la norme.
 Aceasta metoda presupune urmatoarele etape de lucru:

 Elaborarea normelor de consum si calculatia costului normativ de

productie;
 Evidenta schimbarilor de la norme;
 Evidenta abaterilor de la norme;
 Calcularea costului efectiv de productie;

Fiecare intreprindere care utilizeaza metoda normativa trebuie la inceputul

fiecarui an sa-si elaboreze un sistem de norme si normative.

Norma de productie reprezinta marimea maximala a unui anumit consum

necesara pentru fabricarea unei singure unitati dintr-un produs de o anumita
calitate.

Norma de consum se elaboreaza de catre intreprindere reiesind din

urmatoarele conditii:

 Specificul procesului tehnologic;

 Gradul de mecanizare si automatizare;
 Specificul materialelor utilizate;
 Starea utilajului folosit;

In functie de continutul abaterilor se deosebesc:

 supraconsumuri – apar atunci cind C ef (consumurile efective) > C

n (consumuri normative). Ex: plata pentru munca suplimentar prestata,
nefiind prevazuta initial in graficul de munca; consum suplimentar de
materii prime, combustibil, energie electrica;
economii - apar atunci cind C ef (consumurile efective)< C
n (consumuri normative).
 Ex: introducerea unor tehnologii mai performante ce duc la economisirea
mteriilor prime, combustibil, utilizarea materialelor rezultate din deseuri in
locul materialelor de baza, fara a diminua calitatea produselor,etc.

In functie de modul de depistare a abaterilor se disting:

  abateri documentate – reprezinta abaterile stabilite pe baza

documentelor primare de semnalizare (fisa-limita de consum, bon de
inlocuire suplimentara a materialelor, ordin privind munca
suplimentar prestata, proces-verbal privind rebuturile, etc) sau
stabilite prin inventariere;
  abateri nedocumentate – reprezinta diferenta dintre suma totala a
abaterilor si suma abaterilor documentate (in rezultatul calculelor
nejustificate, furturi, lipsuri, evaluare inexacta a productiei in curs de
executie).

Existenta abaterilor nedocumentate denota faptul ca exista unele lacune in

organizarea evidentei normative, cit si organizarea procesului tehnologic.

Evidenta abaterilor de la norme trebuie astfel organizata, incat sa

asigure:

 urmarirea zilnica sau la perioade foarte scurte a abaterilor de la

normele stabilite;
  indicarea locului (sectia, atelierul, faza de fabricatie, etc.) unde s-a
produs abaterea;
  normalizarea piesei, semifabricatului sau produsului la care se
refera abaterea;
  indicarea factorilor care le-au generat si a persoanelor
raspunzatoare de acestea;
 informarea operativa la toate nivelele organizatorice, pana la
conducerea intreprinderii, asupra abaterilor de la norme.
 Cea mai mare importanta este acordata modului de depistare a abaterilor de la
consumurile normative de materiale, deoarece ponderea consumurilor de
materiale este pana la 80% din totalul costului de productie.

Astfel, se cunosc 3 metode de depistare a abaterilor de la

consumurile normative de materiale:

1. Metoda inventarierii – consta in faptul ca la sfarsitul fiecarei perioade de

gestiune ( luna) prin inventariere se stabileste stocul de materiale existent in
sectie. In baza datelor obtinute se determina consumurile efective de materiale
conform urmatoarei relatii de calcul:

Consum efectiv = Stoc initial materiale + Cantitatea intrata – Stoc final de materiale

Consumul normativ de materiale se stabileste astfel:

 Consum normativ =  Q ef de prod * Norma de consum a material p/u 1

unit

2. Metoda documentarii prevede ca materialele de la depozit

sunt eliberate in productie in “Fisei-limita de consum”, in care se inregistreaza
consumul normativ al materialelor. Abaterile de la normele se stabilesc pe baza
datelor din documentele primare de semnalizare (fisa-limita de consum –
economie; bonul de eliberare suplimentara a materialelor – supraconsum;
proces-verbal privind rebuturile, etc).

3. Metoda croirii partidelor de materiale consta in faptul ca pentru fiecare

partida de materiale predata la locul de munca pentru fabricarea produselor se
determina rezultatul croirii (economie sau supraconsum). Cantitatea efectiva de
materiale se stabileste ca diferenta dintre cantitatea primita si cantitatea ramasa
la locul de munca, iar consumul normativ de materiale – prin produsul dintre
numarul efectiv de produse croite cu norma de consum pe unitate. Abaterea se
determina ca diferenta dintre consumul efectiv si cel normativ.
 Importanta acestei metode consta in faptul ca permite depistarea abaterilor
pe fiecare partida de materiale si pe fiecare loc de munca.

Abaterile de la consumurile normative salariale pot aparea in rezultatul

modificarii categoriei de calificare a muncitorilor si a tarifelor de plata,
economiei de timp, muncii suplimentare prestate, intreruperile in procesul de
productie si altele.

Abaterile de la CIP normative se determina in baza „Devizului de consum”

care se intocmeste pe articole de calculatie.

  Metoda Standard – Cost consta in calcularea costului standard de productie pe

baza standardelor de consum elaborate.

Costul standard  reprezinta un cost prestabilit cu caracter normativ ce actioneaza

atat ca etalon de masurare si comparatie a costului efectiv, cit si ca
instrument de orientare si precizare a conditiilor in care trebuie sa se
desfasoare procesul de productie.

Standardele reprezinta marimea maxima a unui anumit consum necesar

pentru fabricarea unei unitati dintr-un produs.

Intreprinderile ce aplica aceasta metoda trebuie sa elaboreze:

 standarde cantitative
standarde calitative (valorice)

Standardele cantitative sunt elaborate de catre personalul tehnic (ingineri),

pe baza documentatiei tehnologice avandu-se in vedere conditiile concrete de
activitate a intreprinderii.

Ele se caracterizeaza printr-o valabilitate mare in timp (2-3 ani), schimbarea

acestora fiind impusa doar de aparitia unei modificari in tehnologia de
fabricatie.Standardele valorice reprezinta expresia valorica a standardelor
cantitative.
Ele sunt calculate de s economisti, contabili prin aplicarea preturilor si tarifelor
la standardele cantitative si se caracterizeaza printr-o valabilitate mica in timp
( 2-4 luni).

Metoda standard-cost se aplica mai mult de intreprinderile producatoare, la

care ciclul de productie consta dintr-unitatile de cercetare-dezvoltare sir de
operatiuni succesive.

Pentru activitatea de productie se elaboreaza consumuri standarde privind

materialele directe, munca directa, precum si standarde pentru CIP.

Consumurile standarde privind consumul de materialele directe se

divizeaza in:

1)      standarde cantitative (de consum);

2)      standarde de pret;

Consumurile standarde privind munca directa se divizeaza in:

1)      standarde de timp;

2)      standarde de tarif;

Standardele privind CIP se divizeaza in:

1)      standarde pentru CIP variabile (baza de repartizare (nr. de ore

lucrate));

2)      standarde pentru CIP constante (volumul planificat de productie);

Conform metodei standard – cost abaterile se determina prin intermediul

unor calcule speciale, avand la baza insa compararea intre consumurile efective
si cele standard.
 Reguli generale de analiza a abaterilor:

1)      daca consumurile efective sunt mai mari decat cele standarde atunci
rezulta o abatere nefavorabila (N), iar daca consumurile efectuate sunt
mai mici decat cele standarde rezulta o abatere favorabila (F).

2)      abaterile favorabile duc la cresterea venitului operational, iar cele

nefavorabile la micsorarea acestuia.

3)      majoritatea abaterilor pot fi analizate ca abateri de eficienta si abateri

de pret si anume:

a)      CDM

Abaterea totala = CDM ef – CDM stand recalculat pentru volum efectiv.

Abaterea de eficienta (de cantitate) = (Q ef consumata – Q stand recalculat

pentru volum efectiv) * P stand

Abaterea de pret = (P ef – P stand) * Q ef aprovizionata

In cazul in care Q ef a aprovizionarilor = Q ef a consumului, atunci

Abaterea totala = Abaterea de eficienta ± Abaterea de pret

In cazul in care Q ef a aprovizionarilor # Q ef a consumului, atunci

Abaterea totala  # Abaterea de eficienta ± Abaterea de pret

b)      CDRM

Abaterea totala = CDRM ef – CDRM stand recalculat pentru volum efectiv.

Abaterea de eficienta ( de timp) = ( Timp ef lucrat – Timp stand) * Tarif stand

Abaterea de pret ( de tarif) = ( Tarif ef – Tarif stand) * Timp ef.

 c)      CIP variabil

Abaterea totala = CIP ef – CIP stand aferent volumului efectiv

Abaterea de eficienta ( de consumuri) = ( Baza de repartizare ef – Baza de

repartizare stand ) * K repartiz stand

Abaterea de pret = ( K repatiz ef – K repartiz stand) * Baza de repartizare ef.

d)      CIP constant

Abaterea totala = CIPC ef – CIPC stand aferent volumului standard

Abaterea de consum = CIPC ef – CIPC stand recalculat pentru volum efectiv

( se determina daca am avut un supraconsum)

Abaterea de volum = CIPC stand T V ef – CIPC stand T V stand. (se determina daca

abaterea a aparut datorita modificarii volumului).

Pentru evidenta abaterilor se utilizeaza conturi sintetice si analitice de

abateri. Astfel, abaterile favorabile se inregistreaza in Ct acestor conturi, iar cele
nefavorabile in Dt acestora. Nu au sold final.

Conform metodei Standard - Cost pentru determinarea datelor efective se

tine cont de procesul de aprovizionare, procesul de productie si cel de desfacere.

In cazul aprovizionarilor cu materiale in debitul contului 211 se inregistreaza

cantitatea efectiv aprovizionata evaluata la pret standard, iar in credit –
cantitatea efectiv consumata evaluata la cost standard. Pe parcursul procesului
de productie in debitul contului 811 se inregistreaza consumurile standarde
privind materialele directe, munca directa, precum si standardele pentru CIP.

Iar in creditul contului – costul standard al productiei fabricate.

 In procesul de desfacere productia vinduta este evaluata la costul standard
de productie.

La sfirsitul perioadei de gestiune, in vederea determinarii datelor efective

apare necesitatea repartizarii abaterii. In acest scop pot fi utilizate citeva variante
de repartizare, unele dintre care sunt:

1)      repartizarea integrala a abaterilor in contul 711, cu conditia ca:

o productia fabricata = productia vinduta;

o sa nu existe productie in curs de executie la sfirsitul
perioadei de gestiune;
o cantitatea materialelor aprovizionate sa fie egala cu
cantitatea materialelor consumate.

2)      repartizarea proportionala a abaterilor in conturile 711 si 216 cu

conditia ca:

o productia fabricata sa fie diferita de cea vinduta;

o sa nu existe productie in curs de executie la sfirsitul lunii;
o cantitatea materialelor aprovizionate = cantitatea
materialelor consumate.

3)      repartizarea proportionala a abaterilor in conturile 711, 216, 215 cu

conditia ca:

o productia fabricata sa fie diferita de cea vinduta;

o sa  existe productie in curs de executie la sfirsitul lunii;
o cantitatea materialelor aprovizionate = cantitatea
materialelor consumate.
 4)      repartizarea proportionala a abaterilor in conturile 711, 216, 215, 211
cu conditia ca:

o productia fabricata sa fie diferita de cea vinduta;

o sa  existe productie in curs de executie la sfirsitul lunii;
o cantitatea materialelor aprovizionate = cantitatea
materialelor consumate.

Conform metodei Direct – Cost costul de productie este format doar din

consumuri variabile, si anume: CDM, CDRM, CIP v. Problema de baza a acestei
metode o constituie separarea corecta a consumurilor variabile de cele constante.

Un indicator important ce se calcula in cazul aplicarii metodei direct cost este

venitul marginal.

Venitul marginal = V vinzarilor – Consumuri si cheltuieli operationale

variabile

Metodele de evaluare si evidenta a stocurilor:

 Metoda indentificarii specific-se utilizeaza pentru determinarea costului

stocurilor individuale care nu sunt reciproce restituibile ,metoda este
adecvata pentru stocurile ce fac obiectul unei comenzi distincte,
indifferent daca au fost cumparate sau fabricate.
 Metoda costului mediu ponderat- prevede reflectarea in contabilitate a
stocurilor in valoarea medie a stocurilor disponibile ,aceasta presupune
determinarea valorii stocurilor iesite conform relatiei:
CMP=(Cs +Ci )/(Qs+Qi)

Cs=costul stocului la inceputul perioadei

Ci=costul stocului la sfirsitul perioadei
Qs= cantitatea stocurilor la inceputul perioadei
 Qi=cantitatea stocurilor intrate pe parcursul perioadei
 Metoda FIFO- evaluarea stocurilor la costurile primelor intrari . prevede
evaluarea stocurilor ieşite din entitate la costul de intrare (efectiv) al
primei intrări (primului lot).

Pe măsura epuizării loturilor, stocurile ieşite se evaluează la costul de intrare al

lotului următor, în ordine cronologică. Soldul stocurilor la finele perioadei este
evaluat la costul de intrare al ultimelor loturi de stocuri achiziţionate sau
fabricate.  Se aplica regula primul intrat primul iesit .