Tema 10.

PROFITUL – REZULTATUL FINAL AL ACTIVITĂȚII ECONOMICE

1. Veniturile și cheltuielile ca factori determinanți ai profitului (pierderii).

2. Profitul: esența, tipologia şi metodele de calcul.

3. Factorii ce influențează mărimea profitul.

4. Principiile de repartizarea a profitului net.

5. Rentabilitatea: esența, tipologia şi metodele de calcul.

6. Pragul de rentabilitate a unității economice.

1. Veniturile și cheltuielile ca factori determinanți ai profitului (pierderii)

• Pe parcursul activității sale unitățile economice efectuează diverse operații economico-

financiare în cadrul cărora suportă cheltuieli şi înregistrează venituri. La finele perioadei
de gestiune, se determină rezultatul financiar (profit sau pierdere) care se calculează ca
diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile acumulate în timpul perioadei de gestiune.

• Potrivit S.N.C. „Venituri”, veniturile reprezintă creșteri ale beneficiilor economice

înregistrate în cursul perioadei de raportare.

• Beneficii economice - încasările primite sau care urmează să fie primite din vânzarea
mărfurilor (produselor), prestarea serviciilor şi din alte operațiuni efectuate în procesul
desfășurării activității economico-financiare a unităților economice.

• În componența venitului nu se includ sumele încasate în numele persoanelor terțe, de

exemplu, cum sunt taxa pe valoarea adăugată, accizele, încasările globale obținute de
unitatea economică din însărcinarea organizațiilor terțe de la comercializarea produselor
sau mărfurilor acestora, deoarece aceste sume nu constituie un avantaj economic al
întreprinderii şi nu influențează capitalul acesteia.

• Taxa pe valoarea adăugată şi accizele nu se consideră venituri ale unităţii economice,

întrucât acestea sunt încasate în numele organelor de stat şi se varsă în buget.

Spre exemplu, dacă o unitate economică livrează mărfuri în valoare de 102 000 lei, TVA
– 20 400 lei şi accize 7 000 lei. Mărimea veniturilor acestei unități economice se va determina
ca diferența dintre mărimea totală a valorii de vânzare a mărfurilor şi sumelor TVA şi accizilor
şi va constitui 74 600 lei (102 000 – 20 400 - 7 000).

În funcție de natura activităților care le generează, veniturile pot fi grupate în două categorii de
bază:

• venituri din activitatea operațională – care cuprinde sumele încasate sau care urmează a
fi încasate de către unitatea economică din activitatea de bază a unității economice;

• venituri din alte activități – care cuprind sumele încasate sau care urmează a fi încasate
din alte tipuri de activități ale unității economice.

1
 Structura veniturilor unității economice este prezentată în figura 10.1.

Veniturile unităților economice

Venituri din activitatea Venituri din alte

operațională activităţi

• venituri din vânzări, • venituri din operaţiuni cu

• alte venituri din activitatea active imobilizate,
operaţională. • venituri financiare,
• venituri excepţionale.

Venituri din activitatea operațională includ:

• Veniturile din vânzări – cuprind încasările din: comercializarea produselor, mărfurilor,

prestarea serviciilor, executarea lucrărilor, contracte de construcții, contracte de leasing
operațional şi financiar (arendă, locațiune), etc.

• Alte venituri din activitatea operațională –includ veniturile din activitatea de bază a
firmei, dar care nu pot fi atribuite la veniturile din vânzări. Ex: veniturile din transmiterea
bunurilor în arendă operaţională, amenzile, penalităţile şi despăgubirile primite pentru
nerespectarea de către partenerii de afaceri a clauzelor contractuale, veniturile sub formă
de recuperare a prejudiciului material cauzat firmei etc.

VAO = Vv+ AVO

unde: Vv- venituri din vînzări;

AVO - alte venituri operaţionale.

Venituri din alte activități includ:

• Veniturile din operaţiuni cu active imobilizate – înglobează veniturile rezultate din:

ieșirea imobilizărilor necorporale şi corporale, ieșirea investițiilor financiare pe termen
lung şi ieșirea investițiilor imobiliare etc.

• Venituri financiare – pot rezulta la întreprindere din: diferențele favorabile de curs

valutar, redevențe, active imobilizate şi circulante intrate cu titlu gratuit, dividende şi
participații în alte unități economice, dobânzi aferente altor activități etc.

• Venituri excepționale – cuprind veniturile primite de firmă de la organele de stat şi

companiile de asigurări drept compensare a pierderilor (pagubelor) cauzate de
calamităţile naturale, modificările legislaţiei în vigoare, alte acţiuni şi evenimente
excepţionale.

Cheltuielile, numite și cheltuieli de perioadă sunt cheltuielile recunoscute în rezultatul final,

nefiind în mod direct legate de achiziționarea și fabricarea bunurilor.

2
 Structura cheltuielilor unităţii economice este prezentată în figura 10.2.

Cheltuielile unităților economice

Cheltuieli ale Cheltuieli ale Cheltuieli

activității altor privind
operaționale activități impozitul pe venit

• costul • cheltuieli cu
vânzărilor; active
• cheltuieli de imobilizate;
distribuire; • cheltuieli
• cheltuieli financiare;
administrative; • cheltuieli
• alte cheltuieli excepţionale.
din activitatea
operațională.

Cheltuielile activităţii operaţionale cuprind cheltuielile aferente desfăşurării activităţii de bază

a firmei, şi anume:

• Costul vânzărilor cuprinde costul efectiv al mărfurilor şi produselor vândute.

• Cheltuielile de distribuire reprezintă cheltuielile aferente promovării şi comercializării

mărfurilor, produselor şi serviciilor (cheltuielile aferente activităţii de marketing,
ambalării produselor, acţiunilor publicitare etc.);

• Cheltuielile administrative reprezintă cheltuielile aferente organizării, deservirii şi

gestionării unității economice în ansamblu (uzura mijloacelor fixe cu destinaţie generală,
cheltuielile aferente întreţinerii şi reparaţiei mijloacelor fixe respective, salariile
personalului administrativ şi gospodăresc al firmei cu contribuţiile de asigurări sociale
de stat obligatorii şi primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, etc.);

• Alte cheltuieli din activitatea operațională – cheltuieli care nu pot fi clasificate nici ca
cheltuieli comerciale, nici ca cheltuieli administrative (cheltuielile aferente dobânzilor la
creditele bancare şi împrumuturile de care beneficiază firma, amenzile, penalităţile şi
despăgubirile calculate firmei pentru încălcarea legislaţiei în vigoare şi a clauzelor
contractuale etc.).

Cheltuieli ale altor activităţi includ:

• cheltuieli cu activele imobilizate - cheltuielile aferente ieşirii activelor, lipsurile şi

pierderile din deteriorarea activelor constate la inventariere etc.

• cheltuieli financiare - includ plăţile (aşa-numitele redevenţe) pentru activele nemateriale

primite în folosinţă temporară, dobânzile pentru bunurile primite în arendă finanţată
(leasing financiar), diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente mijloacelor băneşti,
creanţelor şi datoriilor exprimate în valută străină etc.

• cheltuieli excepţionale - sunt rezultatul unor acţiuni sau evenimente excepţionale, cum
ar fi calamităţile naturale (cutremure, incendii, inundaţii, uragane etc.), modificările în

3
 legislaţia în vigoare (care prevăd, de exemplu, interzicerea unor genuri de activitate).
Astfel de pierderi reflectă valoarea bunurilor distruse, valoarea prejudiciilor din
deteriorarea bunurilor, cheltuielile aferente prevenirii şi/sau lichidării consecinţelor
evenimentelor excepţionale, pierderile din stoparea activităţii de bază a firmei etc.

Cheltuielile privind impozitul pe venit reprezintă suma totală a cheltuielilor privind impozitul
pe venit luate în calcul la determinarea profitului net (pierderii nete) al perioadei de gestiune.

2. Profitul: esența, tipologia şi metodele de calcul

Rezultatul financiar obtinut de întreprindere poate fi: profit (+) sau pierdere (-).

➢ Rezultat financiar (R) = Profit (B) sau Pierdere (P);

➢ Profit (B) = Venituri (V) > Cheltuieli (Ch);

➢ Pierdere (P) = Cheltuieli (Ch) > Venituri (V);

Aprecierea performanţelor, obţinute de întreprindere, se efectuează în baza profitului și nivelului

rentabilității obținute.

• Profitul reprezintă depășirea veniturilor câștigate de către unitatea economică asupra

costurilor şi cheltuielilor suportate de aceasta din activitatea de întreprinzător.

Profitul (pierderea) = Venituri – Cheltuieli

Cel mai frecvent în practica economică autohtonă se operează cu următoarele noțiuni aferente
profitului:

• profitul brut (pierderea globală);

• profitul din activitatea operațională;

• profitul (pierderea) până la impozitare;

• profitul net.

➢ Profitul brut – este profitul obținut din vânzarea produselor, mărfurilor și prestarea
serviciilor, din contracte de leasing operațional și financiar, dividende, participații și/sau
dobânzi, care pentru entitate reprezintă activitatea operațională și se determină ca
diferența dintre veniturile din vânzări și costul vânzărilor.

Pbr = VV– CV

Pbr – profitul brut;

VV – venitul din vânzări;
CV – costul vânzărilor.

• Profitul brut reprezintă cea mai importantă componentă a rezultatului din activitatea
operațională.

Mărimea profitului brut va depinde direct de modificarea:

• volumului de vânzări,
4
 • structurii şi sortimentului produselor vândute,

• costului de vânzare al produselor,

• prețurilor la produsele vândute.

➢ Rezultatul (profitul) din activitatea operaţională (RAO) este compus din următoarele
elemente:

• profitul brut (Pbr);

• alte venituri operaţionale (AVO);

• cheltuieli de distribuire (C distr.);

• cheltuieli administrative (C adm);

• alte cheltuieli ale activității operaționale (ACO).

Rezultatul din activitatea operațională poate fi determinat după următoarea relație:

RAO = Pbr + AVO – C distr. – C adm – ACO

➢ Profitul (pierderea) până la impozitare (PPI)) reprezintă rezultatul financiar obținut de

entitate în cursul perioadei de gestiune din toate tipurile de activități.

PPI = RAO± RAA

• Rezultatul din alte activități (RAA) se va determina ca diferența dintre veniturile şi

cheltuielile din alte activităţi din perioada de gestiune şi anume a celor cu active
imobilizate, financiare şi excepționale.

sau

Pp.im. = RAO±RAI±RAF±RE

• RAO - Rezultatul din activitatea operaţională = Profit brut + Alte venituri operaţionale -
cheltuieli comerciale – cheltuieli administrative şi generale – alte cheltuieli operaţionale

• RAI - Rezultatul activităţii investiţională = Venituri din activitatea investiţională –

Cheltuieli cu activitatea de investiţii.

• RAF - Rezultatul activităţii financiare = Venituri din activitatea financiară – Cheltuieli

cu activitatea financiară.

• RE – Rezultatul excepţional = Venituri excepţionale – Cheltuieli excepţionale.

Profitul până la impozitare (profitul perioadei de gestiune) - este acel profit, care se supune
impozitării.

• Impozitul pe profit (Ip) = Profitul până la impozitare  taxa impozitului pe venit

(profit) pentru persoane juridice (12 %), care se stabileşte în fiecare an, într-o mărime
constantă pentru anul dat, de legea bugetului.

➢ Profitul net exprimă profitul care rămâne la dispoziția unităţii economice după
calcularea cheltuielilor privind impozitul pe venit.

5
 Profitul net = Profitul până la impozitare – Cheltuielile privind impozitul pe profit

Structura formării indicatorilor profitului în cadrul unității economice este prezentată în

figura 10.3.
Venituri din __ Costul = Profitul brut
vânzări vânzărilor (pierderea globală)

+
Alte venituri operaționale

-
Cheltuieli de distribuire

-
Cheltuieli administrative

_
Alte cheltuieli operaționale

=
Profitul până la = Rezultatul din + Rezultatul din activitatea
impozitare alte activități operațională

Cheltuieli (economii) Profitul

privind impozitul pe (pierderea)
=
venit netă

Figura 10.3. Modelul structural al formării indicatorilor profitului

3. Factorii ce influențează mărimea profitul

În scopul evidențierii direcțiilor principale de maximizare a mărimii profitului, factorii de

influență pot fi grupați după câteva criterii, prezentate în figura 10.4.

Factori Factori
interni externi

Productivi Neproductivi

Extensivi Intensivi

Factorii interni influențează mărimea profitului unităţii economice prin:

• majorarea volumului de producere și realizare a bunurilor create (produse, mărfuri,

servicii prestate etc.).

• sporirea prețurilor de vânzare.

• reducerea costurilor și cheltuielilor aferente creării bunurilor.

6
 • numărul și componența personalului.

• înzestrarea muncii cu mijloace fixe.

• starea bazei material-tehnice a unităţii economice.

• amortizarea morală și fizică a mijloacelor fixe.

• organizarea lucrărilor aferente colectării creanțelor.

• reputația de afaceri a unităţii economice

Factorii interni nominalizați sunt divizați în factori: productivi și neproductivi.

a) Factorii productivi caracterizează existența și utilizarea mijloacelor de muncă, resurselor

umane și a celor financiare, care, la rândul său, pot fi clasificați în extensivi și intensivi.

• Factorii extensivi influențează asupra procesului de obținere a profitului prin modificări

cantitative: numărul de personal, de utilaje, de resurse materiale utilizate în procesul de
producere, fondul de timp lucrat în om-ore, om-zile, timpul lucrat de utilaje etc.

• Factorii intensivi influențează asupra procesului de generare a profitului prin modificări

calitative, cum ar fi:

• creșterea productivității utilajului și a calității acestuia;

• utilizarea diverselor tipuri de materiale progresive și inovative, precum și modernizare

tehnologiei de prelucrarea acestora;

• accelerarea rotației activelor circulante;

• creșterea calificării și productivității muncii a personalului;

• reducerea manoperei și a normei de consum a produselor;

• modernizarea organizării muncii și utilizarea eficiență a resurselor financiare etc.

b) Printre factorii neproductiv menționăm activitatea de aprovizionare și realizare, condițiile

sociale de muncă și de viață etc.

Principalii factorii externi, ce influențează asupra formării mărimii profitului :

• capacitatea pieței de desfacere. De capacitatea pieței depinde volumul vânzărilor: cu cât

este mai mare capacitatea pieței cu atât unitatea economică are posibilitatea de a obține
mai mult profit;

• dezvoltarea concurenței. Aceasta influențează negativ asupra mărimii și nivelului

profitului. Lupta concurențială necesită suportarea unor cheltuieli, ce reduce mărimea
profitului;

• nivelul prețurilor, stabilite de furnizorii de materii prime. În condițiile concurenței

majorarea prețurilor la achiziția materiei prime nu întotdeauna duce la majorarea
adecvată a prețurilor de vânzare;

7
 • prețurile la serviciile acordate de persoanele terțe. Majorarea prețurilor și tarifelor la
servicii acordate de persoanele terțe, reduce mărimea profitului, precum și a
rentabilității;

• reglementarea de către stat a activității de întreprinzător (prin stabilirea prețurilor,

tarifelor, cotelor și scutirilor fiscale, sancțiunilor etc).

4. Principiile de repartizarea a profitului net

• Generarea profitului nu este suficientă pentru desfășurarea reușită a activității economice

a unităţii economice. Nu mai puțin importantă este repartizarea și utilizarea eficientă a
profitului.

La fiecare entitate trebuie să fie prevăzute măsuri aferente majorării profitului. În linii generale
aceste măsuri pot fi de așa natură:

• majorarea volumului de producere;

• creșterea calității producției;

• realizarea patrimoniului excedent sau darea în arendă a acestuia;

• reducerea costului de producere și de vânzare pe seama utilizării mai raționale a

resurselor materiale, capacității de producere, resurselor umane și a timpului de lucru;

• diversificarea activității operaționale;

• lărgirea pieței de desfacere;

• consumul rațional al resurselor economice;

• majorarea productivității muncii;

• lichidarea cheltuielilor și pierderilor neproductive;

• • creșterea nivelului tehnic al producerii.

Profitul până la impozitare

Cheltuieli privind impozitul pe venit Profitul net

Constituirea rezervelor (fondurilor)

Sponsorizarea
Majorarea capitalului social
Alte scopuri în corespundere
cu legislația, statutul
întreprinderii și decizia Acoperirea pierderilor anilor
proprietarilor precedenți

Plata dividendelor

8
De asemenea profitului net în cadrul unității economice poate fi distribuit pe trei fonduri de bază:
de acumulare, de distribuire şi de rezervă.

Fondul de acumulare - reprezintă sursa de dezvoltare a unității economice, sumele acestui fond
sunt utilizate pentru:

• asimilarea tehnicii noi, reutilării tehnice, reconstrucție şi sporirea producției;

• creșterea mijloacelor circulante proprii;

• perfecționarea cadrelor;

• emiterea hârtiilor de valoare;

• desfășurarea activității de cercetare;

• construirea de locuințe, obiecte de menire social culturală.

Fondul de distribuire – se utilizează pentru finanțarea necesităților sociale şi a stimulării

materiale ale lucrătorilor, în următoarele direcții:

• plata dividendelor;

• remunerarea muncii;

• acordarea de premii, ajutor material;

• achitarea foilor de tratament.

Fondul de rezervă - este destinat pentru acoperirea pierderilor neprevăzute, cauzate de

calamitățile naturale şi a situațiilor neordinare în activitatea unității economic

5. Rentabilitatea: esența, tipologia şi metodele de calcul.

• Profitul este un indicator important al activității entității, însă acesta nu caracterizează

eficiența activității acestea. Pentru a aprecia eficiența activității entității este necesar de a
compara rezultatul obținut de ea, adică profitul, cu costurile sau resursele care asigură
acest rezultat. Unul dintre acești indicatori este rentabilitatea.

• Rentabilitatea reprezintă mărimea relativă a profitului și caracterizează profitabilitatea

întreprinderii. Rentabilitatea se determină ca raportul dintre efectele economice și
financiare obținute de întreprindere și eforturile depuse pentru obținerea acestora.

Relația de bază pentru determinarea rentabilității este următoarea:

Rentabilitatea = Efect economic şi financiar x 100

Efort

Indicatorii rentabilității

În practica economică cel mai frecvent sunt aplicate următoarele tipuri de rentabilitate:

9
1. Rentabilitatea economică (a activelor), indică gradul de utilizare a capitalului total (sau
activelor totale) şi exprimă raportul dintre profit până la impozitare (PPI), către capitalul total
(sau valoarea medie a activelor), se exprimă în procente:

Profitul până la impozitare

Re = ------------------------------------ * 100%

Valoarea medie a activelor

• Conținutul economic al acestui indicator reflectă nivelul profitului obținut de la fiecare

leu al mijloacelor investite în circuitul unității economice, indiferent de sursa de finanțare
a acestora.

2. Rentabilitatea financiară (a capitalului propriu) - reflectă capacitatea întreprinderii de a

utiliza capitalul propriu (cât de eficient este utilizat capitalul propriu), este raportul dintre profit
net către valoarea medie a capitalului propriu, se exprimă în %:

Profitul net

Rf = ---------------------------------------- *100%

Valoarea medie a capitalului propriu

• Rentabilitatea financiară reflectă capacitatea unității economice de a utiliza capitalul

propriu în vederea obținerii profitului, prin ea înțelegem capacitatea unității economice
de a-şi îmbogăți proprietarii.

• Prin prisma acestui indicator posesorii de capital apreciază eficiența investițiilor, adică
caracterizează mărimea profitului obținut pentru fiecare leu investit în capitalul propriu.
Acest indicator reprezintă un interes sporit atât pentru proprietarii unităţii economice,
acționari, asociați cât şi pentru potențialii investitori.

3. Rentabilitatea comercială (vânzărilor) – reflectă în ce măsură unitatea economică este

capabilă să obţină profit din activitatea de desfacere, reprezintă raportul dintre profit către
volumul vânzărilor, se exprimă în %:

Profit

Rv = ----------------------- *100%

Venituri din vânzări

• Rentabilitatea veniturilor din vânzări reflectă capacitatea unităţii economice de a obține

profit în urma vânzării produselor finite, mărfurilor şi prestării serviciilor, adică
caracterizează mărimea profitului obținut de la un leu venituri din vânzări.

• Nivelul acestui indicator reprezintă un interes sporit atât pentru managerii financiari cât şi
pentru conducerea unităţii economice.

10
4. Rentabilitatea pe unitate de produs – reprezintă raportul dintre profit pe unitate de produs
către costul pe unitate de produs, indicatorul ne arată profitul obținut de la un leu costuri, se
exprimă în %:

Profitul unitar

Rp = ------------------------------- * 100 %.

Cost unitar

• Nivelul acestui indicator permite unități economice să aprecieze nivelul rentabilității pe

produsele vândute, să calculeze influența factorilor care au determinat abaterea nivelului
rentabilității pe produs şi să evidențieze rezervele interne de majorare a rentabilității.

6. Pragul de rentabilitatea a unității economice

• Pragul de rentabilitate (punctul critic) determină nivelul vânzărilor la care firma nu

înregistrează nici profit, nici pierderi. Evident, în astfel de cazuri veniturile totale
obţinute sunt egale cu costurile totale suportate.

• Totodată, în cazul pragului de rentabilitate, preţul la care firma îşi comercializează

produsele este egal cu costurile medii totale aferente acestora.

• Dincolo de volumul de producţie critic, întreprinderea poate avea profit, devenind

rentabilă. Dacă volumul de producţie este mai mic decât nivelul critic, întreprinderea
activează în pierderi.

• La iniţierea unei afaceri, întreprinderea trebuie să cunoască pragul de rentabilitate, care

poate fi determinat atât în funcţie de volumul unui produs concret, cât şi în funcţie de
volumul total al vânzărilor mai multe produse.

Determinarea pragului de rentabilitate

Qc = CF / (P – CMV)

QC – reprezintă nivelul producţiei care marchează pragul de rentabilitate.

CF – Cheltuielile fixe

CMV – cheltuielile medii variabile;

P – preţul unei unităţi de produs.

• Relaţia ce permite să determinăm cantitatea de produse pe care trebuie să o

comercializeze firma pentru a obţine un anumit profit:

Q = (Profit + CF) / (P – CMV)

11
VT, CT
profit VT

pierderi
CT

O QC Qmax Q

Figura 11. Pragul de rentabilitate al firmei în condiţiile liniarităţii

veniturilor totale şi costurilor totale

12