Curs 9 CIP Si CIC

Contabilitatea instituțiilor publice și a instituțiilor de credit Curs 9
STRUCTURA SISTEMULUI BANCAR DIN ROMÂNIA
Sistemul bancar din România are următoarele componente:

 Banca Naţională a României;
 instituţiile de credit;
 alte instituţii financiare.
Banca Naţională a României (BNR) este banca centrală a României, având
personalitate juridică. Aceasta este o instituţie publică independentă, cu sediul
central în municipiul Bucureşti şi poate avea sucursale şi agenţii atât în municipiul
Bucureşti, cât şi în alte localităţi din ţară.
Instituţiile de credit sunt persoane juridice române, care se constituie şi

funcţionează numai pe baza autorizaţiei emise de Banca Naţională a României, iar
activitatea lor constă,în principal, în atragerea de depozite sau de alte fonduri
rambursabile de la public, respectiv în acordarea de credite în cont propriu.
Instituţiile de credit pot desfăsura, în limita autorizaţiei acordate, următoarele
activităţi:
a) atragere de depozite şi de alte fonduri rambursabile;
b) acordare de credite, incluzând printre altele: credite de consum, credite
ipotecare, factoring cu sau fără regres, finanţarea tranzacţiilor comerciale,
inclusiv forfetare;
c) leasing financiar;
d) servicii de plată aşa cum sunt definite la art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 113 /2009 privind serviciile de plată;
e) emiterea si administrarea altor mijloace de plată, cum ar fi cecuri, cambii şi
bilete la ordin, în măsura în care nu se încadrează la lit. d);
f) emitere de garanţii şi asumare de angajamente;
g) tranzacţionare în cont propriu şi/sau pe contul clienţilor, în condiţiile legii,
cu:
1. instrumente ale pieţei monetare, cum ar fi: cecuri, cambii, bilete la
ordin, certificate de depozit;
2. valută;
3. contracte futures şi options financiare;
4. instrumente având la bază cursul de schimb şi rata dobânzii;
5. valori mobiliare şi alte instrumente financiare transferabile;
Universitatea Nicolae Titulescu din București Page 1

Lector univ. dr. Cristina Matei
h) participare la emisiunea de valori mobiliare şi alte instrumente financiare,

prin subscrierea şi plasamentul acestora ori prin plasament şi prestarea de
servicii legate de astfel de emisiuni;
i) servicii de consultanţă cu privire la structura capitalului, strategia de afaceri
şi alte aspect legate de afaceri comerciale, servicii legate de fuziuni şi achiziţii
şi prestarea altor servicii de consultanţă;
j) administrare de portofolii şi consultanţă legată de aceasta;
k) custodie şi administrare de instrumente financiare;
l) intermediere pe piaţa interbancară;
m) prestare de servicii privind furnizarea de date şi referinţe în domeniul
creditării;
n) închiriere de casete de siguranţă;
n1) emitere de monedă electronică;
o) operaţiuni cu metale, pietre preţioase şi obiecte confecţionate din acestea;
p) dobândirea de participaţii la capitalul altor entităţi;
r) orice alte activităţi sau servicii, în măsura în care acestea se circumscriu
domeniului financiar, cu respectarea prevederilor legale speciale care
reglementează respectivele activităţi, dacă este cazul.1
ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII INSTUȚIILOR DE CREDIT
Instituţiile de credit trebuie să organizeze şi să conducă contabilitatea în

conformitate cu prevederile Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată.
Normele şi reglementările contabile specifice instituţiilor de credit se
elaborează şi se emit de către Banca Naţională a României, cu avizul Ministerului
Finanţelor Publice.
Organizarea contabilităţii instituţiilor de credit, conform Legii contabilităţii

82/1991, revine administratorului acesteia sau persoanei care are obligaţia
gestionării partimoniului.
1
OUG 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului

Contabilitatea instituţiilor de credit poate fi organizată în comparimente de

specialitate distincte conduse de directorul economic, contabilul şef sau o altă
persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie.
Există şi posibilitatea organizării şi ţinerii contabilităţii bancare de către

persoane juridice autorizate, situaţie în care responsabilitatea privind modul de ţinere
a contabilităţii revine acestora. Relaţiile dintre bancă şi persoana care va asigura
organizarea şi conducerea contabilităţii se stabilesc printr-un contract de prestări
servicii.
Răspunderea pentru aplicarea necorespunzătoare a reglementărilor contabile

revine directorului economic, contabilului-şef sau altei persoane împuternicite să
îndeplinească această funcţie, împreună cu personalul din subordine. În cazul în care
contabilitatea este condusă pe bază de contract de prestări de servicii, încheiat cu
persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experţilor
Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, răspunderea pentru conducerea
contabilităţii revine acestora, potrivit legii şi prevederilor contractuale.
Contabilitatea se ţine în limba română şi în moneda naţională. Contabilitatea

operaţiunilor efectuate în valută se ţine atât în moneda naţională, cât şi în valută.
Contabilitatea se conduce în partidă dublă şi este o activitate specializată în

măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi
capitalurilor proprii, precum şi a rezultatelor obţinute de către instituţiile de credit .
În acest scop, contabilitatea instituţiilor de credit trebuie să asigure înregistrarea
cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu
privire la poziţia financiară, performanţa financiară şi alte informaţii referitoare la
activitatea desfăşurată, atât pentru cerinţele interne, cât şi pentru cele externe.
Deţinerea, cu orice titlu, de elemente de natura activelor şi datoriilor, precum

şi efectuarea de operaţiuni economico-financiare, fără să fie înregistrate în
contabilitate, sunt interzise.
Înregistrarea, evaluarea şi prezentarea elementelor de natura activelor,

datoriilor şi capitalurilor proprii se efectuează conform reglementărilor contabile
aplicabile.

Principii generale de raportare financiară
Elementele prezentate în situaţiile financiare anuale se evaluează în

conformitate cu următoarele principii contabile generale :
1. Principiul contabilităţii de angajamente. Trebuie să se ţină cont de

veniturile şi cheltuielile aferente exerciţiului financiar, indiferent de data încasării
veniturilor sau data plăţii cheltuielilor, astfel:
a) Efectele tranzacţiilor şi ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când
tranzacţiile şi evenimentele se produc (şi nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul
său este încasat sau plătit) şi sunt înregistrate în contabilitate şi raportate în situaţiile
financiare ale perioadelor aferente.
b) Veniturile şi cheltuielile care rezultă direct şi concomitent din aceeaşi
tranzacţie sunt recunoscute simultan în contabilitate, prin asocierea directă între
cheltuielile şi veniturile aferente, cu evidenţierea distinctă a acestor venituri şi
cheltuieli.
c) Evaluarea reprezintă procesul prin care se determină valoarea la care
elementele situaţiilor financiare sunt recunoscute în contabilitate şi prezentate în
bilanţ şi contul de profit şi pierdere.
2. Principiul continuităţii activităţii. Trebuie să se prezume că instituţia
îşi desfăşoară activitatea pe baza principiului continuităţii activităţii. Acest principiu
presupune că instituţia îşi continuă în mod normal funcţionarea, fără a intra în stare
de lichidare sau reducere semnificativă a activităţii.
O instituţie nu va întocmi situaţiile financiare anuale pe baza continuităţii
activităţii dacă organele de conducere stabilesc după data bilanţului fie că
intenţionează să lichideze instituţia sau să înceteze activitatea acesteia, fie că nu
există nicio altă variantă realistă în afara acestora. Aceste prevederi nu se aplică
situaţiilor financiare anuale întocmite de instituţiile absorbite în cadrul unui proces
de fuziune, potrivit legii. Deteriorarea rezultatelor din exploatare şi a poziţiei
financiare, ulterior datei bilanţului, indică nevoia de a analiza dacă presupunerea
privind continuitatea activităţii este încă adecvată.
Dacă administratorii unei instituţii au luat cunoştinţă de unele elemente de
incertitudine legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de
a şi continua activitatea, aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative. În

cazul în care situaţiile financiare anuale nu sunt întocmite pe baza principiului

continuităţii, această informaţie trebuie prezentată, împreună cu explicaţii privind
modul de întocmire a acestora şi motivele care au stat la baza deciziei conform căreia
instituţia nu îşi mai poate continua activitatea. Evenimentele sau condiţiile ce
necesită prezentări de informaţii pot apărea şi ulterior datei bilanţului.
3. Principiul permanenţei metodelor. Metodele de evaluare şi politicile
contabile, în general, trebuie aplicate în mod consecvent de la un exerciţiu financiar
la altul.
4. Principiul prudenţei. La întocmirea situaţiilor financiare anuale,
recunoaşterea şi evaluarea trebuie făcută pe o bază prudentă şi, în special:
a) în contul de profit şi pierdere poate fi inclus numai profitul realizat la data
bilanţului;
b) trebuie să se ţină cont de toate datoriile apărute în cursul exerciţiului
financiar curent sau al unui exerciţiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente
numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia;
c) trebuie să se ţină cont de toate datoriile previzibile şi pierderile potenţiale
apărute în cursul exerciţiului financiar curent sau al unui exerciţiu financiar
precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data
întocmirii acestuia;
d) trebuie să se ţină cont de toate deprecierile, indiferent dacă rezultatul
exerciţiului financiar este pierdere sau profit. Înregistrarea ajustărilor pentru
depreciere sau pierdere de valoare se efectuează pe seama conturilor de cheltuieli,
indiferent de impactul acestora asupra contului de profit şi pierdere.
Ca urmare, activele şi veniturile nu trebuie să fie supraevaluate, iar datoriile
şi cheltuielile nu trebuie să fie subevaluate. Totuşi, exercitarea prudenţei nu permite,
de exemplu, constituirea de provizioane excesive, subevaluarea deliberată a
activelor sau veniturilor, dar nici supraevaluarea deliberată a datoriilor sau
cheltuielilor, deoarece situaţiile financiare nu ar mai fi neutre şi nu ar mai avea
calitatea de a fi credibile.
5. Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de datorii.
Conform acestui principiu, componentele elementelor de activ sau de datorii trebuie
evaluate separat.
6. Principiul intangibilităţii. Bilanţul de deschidere pentru fiecare
exerciţiu financiar trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere al exerciţiului

financiar precedent, cu excepţia cazurilor prevăzute de reglementările contabile în

vigoare.
7. Principiul necompensării. Orice compensare între elementele de
active şi datorii sau între elementele de venituri şi cheltuieli este interzisă.
Toate creanţele şi datoriile trebuie înregistrate distinct în contabilitate, pe bază
de documente justificative. Eventualele compensări între creanţe şi datorii faţă de
aceeaşi instituţie efectuate cu respectarea prevederilor legale, pot fi înregistrate
numai după contabilizarea veniturilor şi cheltuielilor corespunzătoare; în notele
explicative se prezintă valoarea brută a creanţelor şi datoriilor care au făcut obiectul
compensării.
În cazul schimbului de active, în contabilitate se evidenţiază distinct
operaţiunea de vânzare/scoatere din evidenţă şi cea de cumpărare/intrare în evidenţă,
pe baza documentelor justificative, cu înregistrarea tuturor veniturilor şi cheltuielilor
aferente operaţiunilor. Tratamentul contabil este similar şi în cazul prestărilor
reciproce de servicii.
8. Contabilizarea şi prezentarea elementelor din bilanţ şi contul de
profit şi pierdere se efectuează ţinând seama de fondul economic al tranzacţiei
sau al angajamentului în cauză. Respectarea acestui principiu are drept scop
înregistrarea în contabilitate şi prezentarea fidelă a operaţiunilor economico
financiare, în conformitate cu realitatea economică, punând în evidenţă drepturile şi
obligaţiile, precum şi riscurile asociate acestor operaţiuni. Evenimentele şi
operaţiunile economico financiare trebuie evidenţiate în contabilitate aşa cum
acestea se produc, în baza documentelor justificative. Documentele care stau la baza
înregistrării în contabilitate a operaţiunilor economico financiare trebuie să reflecte
întocmai modul cum acestea se produc, respectiv să fie în concordanţă cu realitatea.
Exemple de situaţii când se aplică acest principiu pot fi considerate:
încadrarea, de către utilizatori, a contractelor de leasing în leasing operaţional sau
financiar; încadrarea operaţiunilor de pensiune.
9. Principiul pragului de semnificaţie. Valoarea elementelor de bilanţ şi
de cont de profit şi pierdere care sunt indicate cu litere mici poate fi combinată dacă:
a) acestea reprezintă o sumă nesemnificativă, sau
b) o astfel de combinare oferă un nivel mai mare de claritate, cu condiţia ca
elementele astfel combinate să fie prezentate separat în notele explicative.
Situaţiile financiare
Instituţiile de credit trebuie să întocmească situaţii financiare anuale si, după

caz, situaţii financiare anuale consolidate, care să ofere o imagine fidelă a poziţiei
financiare, a performanţei financiare, a fluxurilor de trezorerie şi a celorlalte aspecte
legate de activitatea desfăşurată. Evidenţa contabilă şi situaţiile financiare ale unei
instituţii de credit trebuie să reflecte, de asemenea, operaţiunile şi situaţia financiară
a sucursalelor si a filialelor, pe bază individuală si, respectiv, pe bază consolidată.
Documentele oficiale de prezentare a situaţiei economico-financiare a

instituţiilor de credit sunt situaţiile financiare anuale.
Instituţiile de credit întocmesc situaţii financiare anuale în conformitate cu

cerinţele Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS).
Situaţiile financiare anuale conforme cerinţelor IFRS sunt semnate de

persoanele în drept, cuprinzând şi numele în clar al acestora, calitatea persoanei care
a întocmit situaţiile financiare anuale şi numărul de înregistrare în organismul
profesional, dacă este cazul.
Calitatea persoanei care a întocmit situaţiile financiare anuale se completează

astfel:
a) directorul economic, contabilul-şef sau altă persoană desemnată prin
decizie scrisă de administrator;
b) persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului
Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România.
Situaţiile financiare anuale sunt însoţite de o Declaraţie în care se menţionează

faptul că :
• politicile contabile utilizate pentru întocmirea situaţiilor financiare sunt
în conformitate cu reglementările contabile aplicabile instituţiilor de credit, respectiv
cu Ordinul 27/2010 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu
Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, cu modificarile şi completările
ulterioare;
• situaţiile financiare anuale oferă imagine fidela a poziţiei financiare, a
performanţei financiare şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea
desfăşurată;
• instituţia de credit îşi defăşoară activitatea în condiţii de continuitate.
Consiliul de administraţie elaborează pentru fiecare exerciţiu financiar un

raport, denumit raportul administratorilor, care cuprinde cel puţin o prezentare
fidelă a dezvoltării şi performanţei activităţilor instituţiei de credit şi a poziţiei sale
financiare, împreună cu o descriere a principalelor riscuri şi incertitudini cu care se
confruntă.
Raportul administratorilor se aprobă de consiliul de administraţie şi se

semnează în numele acestuia de preşedintele consiliului.
Instituţiile de credit au obligaţia să întocmească şi să depună raportări

contabile anuale la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice în termen
de 150 de zile de la încheierea exerciţiului financiar.
Raportarea contabilă anuală cuprinde următoarele formulare:
a) Situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii ;
b) Contul de profit sau pierdere;
c) Date informative;
d) Imobilizări corporale şi necorporale;
e) Defalcarea anumitor elemente din contul de profit sau pierdere;
f) Alte informaţii.
Situaţiile financiare anuale ale instituţiilor de credit sunt auditate de către

persoanele responsabile cu auditarea statutară a situaţiilor financiare anuale, potrivit
legii.
Persoanele responsabile cu auditarea statutară a situaţiilor financiare anuale

îşi exprimă, de asemenea, o opinie referitoare la gradul de conformitate a raportului
administratorilor cu situaţiile financiare anuale pentru acelaşi exerciţiu financiar.
Situaţiile financiare anuale ale instituţiilor de credit şi, după caz, situaţiile
financiare anuale consolidate, trebuie să fie auditate de auditori financiari, în
conformitate cu standarde şi practici acceptate pe plan internaţional.

Banca Naţională a României poate stabili prin reglementări efectuarea de

activităţi de audit la instituţiile de credit în alte scopuri decât cel prevăzut la mai sus.
Auditorii financiari ai instituţiilor de credit trebuie să fie aprobaţi de Banca

Naţională a României.
Banca Naţională a României poate respinge numirea unui auditor financiar

dacă apreciază că acesta nu dispune de experienţă şi/sau independenţă adecvate
pentru îndeplinirea sarcinilor specifice sau dacă există constatări potrivit cărora
acesta nu a respectat cerinţele de conduită etică şi profesională specifice.
Situaţiile financiare anuale se întocmesc şi se publică, potrivit legii, în limba

română şi în moneda naţională.
Situaţiile financiare anuale şi raportul administratorilor pentru exerciţiul

financiar în cauză sunt supuse aprobării adunării generale a acţionarilor sau
asociaţilor, potrivit legislaţiei în vigoare. Acestea vor fi însoţite şi de raportul de
audit semnat de persoana responsabilă, potrivit legii.
Un exemplar al situaţiilor financiare anuale, aprobate în mod

corespunzător, împreună cu un exemplar al raportului administratorilor pentru
exerciţiul financiar respectiv, şi un exemplar al raportului persoanelor
responsabile cu auditarea statutară a situaţiilor financiare anuale vor fi trimise
de consiliul de administraţie în termen de 130 zile de la încheierea exerciţiului
financiar la Banca Naţională a României. Situaţiile financiare anuale vor fi trimise
la Banca Naţională a României – Direcţia Supraveghere, însoţite de balanţa de
verificare a conturilor sintetice pentru sfârşitul exerciţiului financiar, atât în format
letric cât şi electronic.
Instituţiile de credit sunt obligate să prezinte Băncii Naţionale a României

situaţiile lor financiare, precum şi alte date şi informaţii cerute la termenele şi în
forma stabilite prin reglementări şi instrucţiuni de către Banca Naţională a României,
în calitate de autoritate de supraveghere.

Potrivit Ordinului BNR nr. 9/2010 începând cu exerciţiul financiar al anului

2012, instituţiile de credit întocmesc şi publică, situaţii financiare anuale individuale
în conformitate cu IFRS, în moneda naţională şi în limba română.
Situaţiile financiare anuale conform IFRS cuprind:
 situaţia poziţiei financiare;

 situaţia rezultatului global;
 situaţia modificărilor capitalurilor proprii;
 situaţia fluxurilor de trezorerie;
 note cuprinzând un rezumat al politicilor contabile semnificative şi alte
informaţii explicative;
 situaţie a poziţiei financiare de la începutul primei perioade comparative,
atunci când entitatea aplică retroactiv o politică contabilă sau face o
retratare retroactivă a elementelor din situaţiile sale financiare, sau atunci
când reclasifică elementele din situaţiile sale financiare.
Planul de conturi specific unităţilor bancare
Planul de conturi aplicabil unităţilor bancare pentru întocmirea situaţiilor

financiare anuale individuale cuprinde conturile necesare înregistrării în
contabilitate a operaţiunilor economico-financiare, precum şi conţinutul acestora.
Planul de conturi aplicabil instituţiilor de credit şi implicit băncilor, serveşte

numai la înregistrarea corespunzătoare în contabilitate a operaţiunilor efectuate şi
conţine opt clase de conturi simbolizate cu o cifră, grupe de conturi simbolizate cu
două cifre, conturi sintetice de gradul I simbolizate cu trei cifre, conturi sintetice de
gradul II simbolizate cu patru cifre, conturi sintetice de gradul III simbolizate cu
cinci cifre.
Clasele de conturi utilizate de bănci sunt:

 Clasa 1 „Operaţiuni de trezorerie şi operaţiuni interbancare” -
cuprinde conturile cu ajutorul cărora se înregistrează operaţiunile de
casă, operaţiunile de decontare cu Banca Naţională a României,

operaţiunile prin conturile de corespondent, depozitele, creditele şi

împrumuturile interbancare, operaţiunile interbancare reprezentând
acorduri de răscumpărare şi titluri date sau luate cu împrumut, valorile
de recuperat şi alte sume datorate;
 Clasa 2 „Operaţiuni cu clientela” - cuprinde conturile cu ajutorul
cărora se înregistrează operaţiunile cu clienţii, alţii decât instituţiile de
credit, privind creditele acordate, împrumuturile primite de la alte
instituţii financiare, acordurile de răscumpărare şi titlurile date sau luate
cu împrumut, conturile curente şi depozitele primite, valorile de
recuperat şi alte sume datorate. În conturile din Clasa 2 se înregistrează
şi creanţele comerciale în legătură cu instituţiile de credit;
 Clasa 3 „Operaţiuni cu titluri şi operaţiuni diverse” - cuprinde
conturile cu ajutorul cărora se înregistrează operaţiunile cu titluri şi alte
instrumente financiare, cu instrumente derivate, datoriile constituite
prin titluri, operaţiunile de decontări intrabancare, operaţiunile privind
debitorii şi creditorii, stocurile, precum şi conturi de regularizare;
 Clasa 4 „Active imobilizate” - cuprinde conturile cu ajutorul cărora se
înregistrează creditele subordonate, titlurile de participare deţinute în
filiale, în entităţi asociate, în entităţi controlate în comun, dotările
pentru unităţile proprii din străinătate, imobilizările în curs,
imobilizările necorporale şi corporale, inclusiv amortizările aferente
acestora, precum şi creanţele şi datoriile aferente operaţiunilor de
leasing financiar;
 Clasa 5 „ Capitaluri proprii, asimilate şi provizioane” - cuprinde
conturile cu ajutorul cărora se înregistrează fondurile aflate la dispoziţia
băncii, alte elemente de capitaluri proprii, datoriile subordonate,
provizioanele, rezultatul reportat;
 Clasa 6 „Cheltuieli” – cuprinde conturile ce reflectă cheltuielile
băncii;
 Clasa 7 „Venituri” – cuprinde conturi necesare înregistrării veniturilor
bancare;
 Clasa 9 „Operaţiuni în afara bilanţului” - cuprinde angajamentele din
afara bilanţului în funcţie de natura lor.

CONTABILITATEA DECONTĂRILOR BANCARE
Relaţiile dintre instituţiile de credit se pot împărţi în:

 relaţii interbancare – relaţii dezvoltate între instituţii de credit diferite,
privite ca persoane juridice independente;
Aceste operaţiuni se pot efectua:

 în mod indirect (intermediat), prin BNR;
Operaţiunile sunt contabilizate folosind conturile: 1111 Cont curent la
Banca Naţională a României (A) şi 341 Decontări intrabancare (B).
 în mod direct, prin conturi de corespondent deschise reciproc de instituţii
de credit.
Conturile de corespondent pot fi:

• conturi nostro – acestea sunt conturi curente ale instituţiilor de credit deschise
la alte instituţii de credit, reprezentând plasamente la acele instituţii de credit;(ct.
121)
• conturi loro – sunt conturi curente ale altor instituţii de credit deschise la
instituţia de credit, reprezentând resurse obţinute de la acele instituţii de credit
(ct. 122)
Contul 121 Conturi de corespondent la instituţii de credit este un cont de activ
ce se debitează cu sumele intrate în cont, în favoarea instituţiei de credit şi se
creditează cu sumele plătite de instituţia de credit. Soldul final debitor reflectă
disponibilităţi băneşti aflate în conturile de corespondent deschise la alte instituţii de
credit
Contul 122 Conturi de corespondent ale instituţiilor de credit este un cont de
pasiv, ce se creditează cu sumele intrate în cont în favoarea instituţiei de credit
titulare a contului şi se debitează cu sumele ieşite din cont, ca plăţi efectuate de
aceasta. Soldul final creditor al acestui cont reprezintă disponibilităţi băneşti aflate
în conturile de corespondent deschise de alte instituţii de credit.
Contul 1271 Creanţe ataşate este de activ, evidenţiază creanţele din dobânzi,
calculate şi neajunse la scadenţă, aferente conturilor de corespondent (nostro).
Contul 1272 Datorii ataşate este de pasiv, evidenţiază datorii din dobânzi,
calculate şi neajunse la scadenţă, aferente conturilor de corespondent (loro).

 relaţii intrabancare (intersedii) – relaţii ce au la bază operaţiuni

desfăşurate între unităţi ce aparţin aceleiaşi instituţii de credit
Operatiunile intrabancare sunt evidenţiate contabil cu ajutorul contului 341

Decontări intrabancare. Acest cont este bifuncţional şi evidenţiază operaţiunile
efectuate între sediu şi subunităţile sale din ţară, cât şi între subunităţile respective.
În ceea ce privește relațiile interbancare, instituțiile de credit pot constitui

depozite la alte instituții de credit sau pot acorda/primi împrumuturi.
Depozitele interbancare reprezintă o modalitate de plasare a

disponibilităţilor, respectiv o modalitate de a atrage resurse de la alte instituţii de
credit.
Depozitele interbancare sunt:

 depozite la vedere - sunt constituite pentru o durată iniţială de cel mult
o zi lucrătoare;
 depozite la termen - sunt constituite pe un termen fix, pentru care durata
iniţială este mai mare de o zi lucrătoare;
 depozite rambursabile după notificare - care nu pot fi transformate în
numerar decât după expirarea unei perioade notificate; înainte de expirarea
perioadei notificate transformarea în numerar nu este posibilă sau este posibilă
numai cu plata unor penalități;
 depozite colaterale - sunt constituite drept garanţii sau pentru
efectuarea unor operaţiuni ulterioare, determinate.
Depozitele interbancare sunt evidenţiate în contabilitate cu ajutorul

conturilor:
Grupa 13 - DEPOZITE INTERBANCARE
131 - Depozite la instituţii de credit
1311 - Depozite la vedere la instituţii de credit
1312 - Depozite la termen la instituţii de credit
1313 - Depozite colaterale la instituţii de credit
1314 - Depozite la instituţii de credit rambursabile după notificare
1317 - Creanţe ataşate şi sume de amortizat
13171 - Creanţe ataşate
132 - Depozite ale instituţiilor de credit
1321 - Depozite la vedere ale instituţiilor de credit
1322 - Depozite la termen ale instituţiilor de credit

1323 - Depozite colaterale ale instituţiilor de credit

1324 - Depozite ale instituţiilor de credit rambursabile după notificare
1327 - Datorii ataşate şi sume de amortizat
13271 - Datorii ataşate
Conturile: 1311 Depozite la vedere la instituţii de credit, 1312 Depozite la
termen la instituţii de credit, 1313 Depozite colaterale la instituţii de credit, 1314
Depozite la instituţii de credit rambursabile după notificare sunt de activ. Ele se
debitează atunci când se creează depozitul la alte instituţii de credit prin creditul
conturilor :1111 Cont curent la BNR, 121 Conturi de corespondent la instituţii de
credit (nostro), 122 Conturi de corespondent ale instituţiilor de credit (loro) şi se
creditează la lichidarea depozitului prin debitul conturilor: 1111 Cont curent la BNR,
121 Conturi de corespondent la instituţii de credit (nostro), 122 Conturi de
corespondent ale instituţiilor de credit (loro). Soldul final debitor al acestor conturi
reflectă depozite constituite la alte instituţii de credit, nelichidate.
Conturile: 1321 Depozite la vedere ale instituţiilor de credit, 1322 Depozite

la termen ale instituţiilor de credit, 1323 - Depozite colaterale ale instituţiilor de
credit, 1324 - Depozite ale instituţiilor de credit rambursabile după notificare sunt
de pasiv. Ele se creditează la constituirea depozitului prin debitul conturilor: 1111
Cont curent la BNR, 121 Conturi de corespondent la instituţii de credit (nostro), 122
Conturi de corespondent ale instituţiilor de credit (loro) şi se debitează la lichidarea
depozitului creat de alte instituţii de credit prin creditul contrurilor: 1111 Cont curent
la BNR, 121 Conturi de corespondent la instituţii de credit (nostro), 122 Conturi de
corespondent ale instituţiilor de credit (loro). Soldul final creditor al acestor conturi
indică depozite constituite de alte instituţii de credit, nelichidate.
Dobânzile aferente unor astfel de operaţiuni sunt contabilizate în conturile
13171 Creanţe ataşate (activ), pentru dobânzile de încasat, calculate şi neajunse la
scadenţă, aferente depozitelor constituite la alte instituţii de credit şi 13271 Datorii
ataşate (pasiv), pentru dobânzile de plătit, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente
depozitelor constituite de alte instituţii de credit.
Creditele şi împrumuturile interbancare pot fi :

 de pe o zi pe alta - sunt credite acordate sau împrumuturi primite, pe o
perioadă de cel mult o zi lucrătoare;
 la termen - sunt credite acordate sau împrumuturi primite, pentru care
durata iniţială este mai mare de o zi lucrătoare.
Contabilizarea operaţiunilor privind creditele şi împrumuturilor interbancare

se face cu ajutorul conturilor:
Grupa 14 - CREDITE ŞI ÎMPRUMUTURI INTERBANCARE
141 - Credite acordate instituţiilor de credit

1411 - Credite de pe o zi pe alta acordate instituţiilor de credit
1412 - Credite la termen acordate instituţiilor de credit
142 - Împrumuturi primite de la instituţii de credit
1421 - Împrumuturi de pe o zi pe alta primite de la instituţii de credit
1422 - Împrumuturi la termen primite de la instituţii de credit
Conturile 1411 Credite de pe o zi pe alta acordate instituţiilor de credit şi

1412 Credite la termen acordate instituţiilor de credit sunt conturi de activ. Se
debitează prin creditul următoarelor conturi 1111 Cont curent la BNR, 121 Conturi
de corespondent la instituţii de credit (nostro), 122 Conturi de corespondent ale
instituţiilor de credit (loro) cu valoarea creditelor acordate şi se creditează prin
debitul următoarele conturi 1111 Cont curent la BNR, 121 Conturi de corespondent
la instituţii de credit (nostro), 122 Conturi de corespondent ale instituţiilor de credit
(loro) cu valoarea creditelor rambursate, 1811 Creanţe restante nedepreciate, 1821
Creanţe depreciate cu valoarea creditelor nerambursate la scadenţă şi 514 Rezerve
pentru riscuri bancare cu sume utilizate din rezerva generală pentru riscul de credit,
pentru acoperirea pierderilor din credite. Soldul final debitor al contului reprezintă
credite de pe o zi pe alta, la termen, acordate instituţiilor de credit şi neajunse la
scadenţă.
Contul 14171 Creanţe ataşate este un cont de activ, se debitează cu valoarea
creanţelor din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente creditelor acordate
instituţiilor de credit prin creditul contului 7014 Dobânzi de la creditele acordate
instituţiilor de credit şi se creditează cu valoarea dobânzilor încasate aferente
creditelor acordate instituţiilor de credit (1111, 121, 122), cu valoarea dobânzii
restante (18171 Creanţe ataşate sau 18271 Creanţe ataşate) şi cu sume utilizate din
rezerva generală pentru riscul de credit, pentru acoperirea pierderilor din dobânzi
(514). Soldul final debitor al acestui cont indică creanţe din dobânzi, calculate şi
neajunse la scadenţă, aferente creditelor acordate instituţiilor de credit.
Conturile 1421 Împrumuturi de pe o zi pe alta primite de la instituţii de credit
şi 1422 Împrumuturi la termen primite de la instituţii de credit sunt conturi de
pasiv. Se creditează la obţinerea împrumutului (1111, 121, 122) şi se debitează la
rambursarea în corespondenţă cu uncont de trezorerie (1111, 121, 122). Soldurile
finale creditoare indică valoarea împrumuturilor interbancare nerambursate.

Contul 14271 Datorii ataşate (pasiv) reflectă datoriile din dobânzi aferente
împrumuturilor interbancare. Soldul final creditor al acestui cont evidenţiază
valoarea dobânzilor calculate şi neajunse la scadenţă.
În cazul în care există un decalaj între momentul semnării unui contract de
credit şi momentul acordării efective a acestuia, operaţiunea se va înregistra
extrabilanţier utilizând conturile: 901 Angajamente în favoarea instituţiilor de
credit (activ) sau 902 Angajamente primite de la instituţii de credit (pasiv).
Contabilitatea operaţiilor de decontare cu banca centrală (BNR)
Instituţiile de credit autorizate să funcţioneze în România au conturi curente

deschise la banca centrală (BNR).
Prin intermediul contului curent deschis de fiecare instituţie de credit se

realizează decontările cu banca centrală, alte instituţii de credit şi totodată se
păstrează rezerva minimă obligatorie.
Reflectarea în contabilitate a decontărilor privind rezerva minimă obligatorie

se realizează utilizând contul 1111 “Cont curent la Banca Naţională a României”.
În debitul contului se înregistrează încasarea dobânzii bonificate, iar în credit plata
dobânzii penalizatoare în cazul decontărilor privind dobânzile acordate/percepute
aferente rezervei minime obligatorii.
Contabilitatea operaţiilor privind depozitele constituite la Banca

Naţională a României
Depozitele constituite la Banca Naţională a României de instituţiile de credit

se împart în: depozite la vedere, depozite la termen, depozite colaterale şi depozite
rambursabile după notificare.
Depozitele la vedere sau overnight sunt depozite convertibile în numerar

și/sau transferabile la cerere prin cec, ordin bancar, debitare sau prin mijloace
similare, fără întârzieri restricții sau penalități semnificative, cu excepţia sumelor
înregistrate în conturile curente deschise la Banca Naţională a României.

Depozitele la termen sunt depozite netransferabile care nu pot fi transformate

în numerar înainte de un termen fix prestabilit sau care pot fi transformate în numerar
înainte de termenul convenit numai dacă deținătorul plătește penalități.
Depozitele colaterale sunt depozite în garanţie sau pentru efectuarea unor plăţi
ulterioare determinate.
Depozite rambursabile după notificare sunt depozite netransferabile, fără

termen, care nu pot fi transformate în numerar decât după expirarea unei perioade
notificate; înainte de expirarea perioadei notificate transformarea în numerar nu este
posibilă sau este posibilă numai cu plata unor penalități.
Înregistrarea în contabilitate a depozitelor la Banca Naţională a României se

realizează utilizând conturile:
Grupa 11 - DECONTĂRI CU BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

1112 - Depozite la vedere la Banca Naţională a României
1113 - Depozite la termen la Banca Naţională a României
1114 - Depozite colaterale la Banca Naţională a României
1115 - Depozite la Banca Naţională a României rambursabile după notificare
Aceste conturi sunt de activ, se debitează la constituirea depozitelor cu sumele

transferate din contul curent al instituţiilor de credit deschis la Banca Naţională a
României şi se creditează la lichidarea depozitelor. Soldul debitor arată valoarea
depozitelor constituite la Banca Naţională a României şi nelichidate.
CONTABILITATEA OPERAŢIILOR DE CASĂ
Contabilitatea operaţiunilor de casă se ţine potrivit normelor proprii, emise cu

respectarea reglementărilor Băncii Naţionale a României şi asigură evidenţa
existenţei şi mişcării valorilor în casă (bancnote, monede şi cecuri de călătorie),
inclusiv a numerarului aflat în ghişeele automate de instituţia de credit (ATM-uri)
şi în automatele de schimb valutar (ASV-uri).
Contabilitatea operaţiunilor de casă se ţine cu ajutorul conturilor:

Grupa 10 - CASA ŞI ALTE VALORI
101 - Casa
102 - Numerar în ATM-uri şi ASV-uri
109 - Alte valori

În contul 101 Casa se înregistrează valoarea bancnotelor şi monedelor

româneşti şi străine în circulaţie, utilizate de obicei pentru efectuarea de plăţi, aflate
în casieriile instituţiei de credit. Celelalte bancnote şi monede sunt înregistrate în
conturile de stocuri. Este un cont de activ care se debitează cu sumele încasate şi se
creditează cu sumele plătite în numerar. Soldul debitor al contului arată sumele
aflate în casierie.
Contul 102 Numerar în ATM-uri şi ASV-uri este de activ şi reflectă

numerarul aflat în ghişeele automate ale instituţiei de credit (ATM-uri) şi în
automatele de schimb valutar (ASV-uri). Se debitează cu valoarea numerarului care
a alimentat automatele, se creditează cu valoarea numerarului retras de la acestea
de către clienţii aceleaşi instituţii de credit sau ai altor instituţii de credit. Soldul
final debitor al acestui cont reflectă valoarea numerarului existent în automatele
bancare.
CONTABILITATEA OPERAŢIUNILOR CU CLIENTELA
Operaţiunile cu clientela sunt operaţiuni efectuate cu clienţii, alţii decât

instituţiile de credit.
Clientela instituţiilor de credit este:
 nonfinanciară – persoane fizice sau persoane jurice care defăşoară
activităţi economice;
 financiară – instituţii specializate cu activitate financiară sau valutară
(societăţi de leasing, de investiţii etc.)
Principalele operaţiuni efectuate cu clientela:
 operaţiuni de încasări şi plăţi prin conturile curente ale clientelei;
 operaţiuni de constituire a depozitelor bancare;
 operaţiuni de creditare a clientelei financiare sau nefinanciare;
 operaţiuni de schimb valutar prin conturile curente ale clientelei, etc.
Contabilitatea operaţiunilor de încasări şi plăţi prin conturile curente şi

depozite ale clientelei

Conturile curente ale clientelei deschise la instituţii de credit evidenţiază

disponibilităţile clientelei şi operaţiunile de încasări şi de plăţi dispuse de aceasta.
Disponibilităţile din conturile curente ale clientelei pot fi retrase de titularii de
conturi în orice moment, fără preaviz.
Conturile curente ale clientelei permit efectuarea de depuneri pentru a putea

utiliza serviciile instituţiei de credit.
Contabilitatea operaţiunilor de încasări şi plăţi prin conturile curente ale

clientelei se ţine cu ajutorul conturilor:
Grupa 25 - CONTURILE CLIENTELEI
251 - Conturi curente
2511 - Conturi curente
2517 - Creanţe ataşate, datorii ataşate şi sume de amortizat
Contul 2511 Conturi curente este un cont bifuncţional, se creditează cu

intrările de disponibilităţi şi se debitează cu ieşirile de disponibilităţi. Soldul final
creditor al acestui cont indică disponibilităţile băneşti ale clientelei în contul
curent, în timp de soldul final debitor va reflecta descoperiri de cont.
Creanţele din dobânzi (dobânzile de încasat), calculate şi neajunse la scadenţă,
aferente soldului debitor al contului curent, precum şi alte sume aferente soldului
debitor al contului curent, care sunt avute în vedere la determinarea ratei efective a
dobânzii şi care sunt amortizate prin metoda dobânzii efective se vor evidenţia în
contabilitatea cu ajutorul contului 25171 Creanţe ataşate şi sume de amortizat
(bifuncţional). Pentru instituţia de credit aceste dobânzi sunt venituri curente ale
perioade şi se evidenţiază prin intermediul contului 7024 Dobânzi de la conturile
curente debitoare.
Contul 25172 Datorii ataşate şi sume de amortizat (bifuncţional) este un
cont ce evidenţiază datoriile din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente
soldului creditor al contului curent, cele aferente depozitelor la termen constituite de
clientelă şi desfiinţate înainte de scadenţă, pentru care se acordă dobânda la vedere,
precum şi alte sume aferente soldului creditor al contului curent sau aferente
depozitelor la termen constituite de clientelă şi desfiinţate înainte de scadenţă, pentru
care se acordă dobânda la vedere, care sunt avute în vedere la determinarea ratei
efective a dobânzii şi care sunt amortizate prin metoda dobânzii efective. Aceste
dobânzi sunt pentru instituţia de credit cheltuieli curente ale perioadei ce se
înregisrează în contul 6024 Dobânzi la conturile curente.

În conturile de depozite ale clientelei se înregistrează:

 depozitele la vedere - depozitele convertibile în numerar și/sau
transferabile la cerere prin cec, ordin bancar, debitare sau prin mijloace similare, fără
întârzieri restricții sau penalități semnificative;
 depozitele la termen- depozite netransferabile care nu pot fi
transformate în numerar înainte de un termen fix prestabilit sau care pot fi
transformate în numerar înainte de termenul convenit numai dacă deținătorul plătește
penalități;
 depozitele rambursabile după notificare - depozite netransferabile,
fără termen, care nu pot fi transformate în numerar decât după expirarea unei
perioade notificate; înainte de expirarea perioadei notificate transformarea în
numerar nu este posibilă sau este posibilă numai cu plata unor penalități;
 depozitele colaterale sunt constituite drept garanţii sau pentru
efectuarea unor plăţi ulterioare determinate;
 certificate de depozit;
 carnete şi librete de economii.
Contabilitatea operaţiunilor privind depozitele clientelei utilizează conturile:

Grupa 25 - CONTURILE CLIENTELEI
253 - Conturi de depozite
2531 - Depozite la vedere
2532 - Depozite la termen
2533 - Depozite colaterale
25331 - Depozite pentru deschiderea de acreditive
25332 - Depozite pentru emiterea de scrisori de garanţie
25333 - Depozite pentru cecuri certificate
25335 - Depozite pentru garanţii gestionari
25336 - Alte depozite colaterale
2534 - Depozite rambursabile după notificare
Conturile 2531 Depozite la vedere, 2532 Depozite la termen, 2533 Depozite

colaterale, 2534 Depozite rambursabile după notificare, 2541 Certificate de
depozit, 2542 Carnete şi librete de economii au funcţie contabilă de pasiv. Ele se
creditează la constituirea depozitului şi se debitează la lichidarea depozitului creat
de clientelă. Soldul final creditor al acestora indică depozite (la vedere, la termen,
rambursabile după notificare şi colaterale etc.), constituite de clientelă, nelichidate.

Contul 25371 Datorii ataşate este de pasiv şi evidenţiază dobânzile de plătit,

calculate şi neajunse la scadenţă, aferente depozitelor la vedere, la termen,
rambursabile după notificare şi colaterale constituite de clientelă, cheltuielile cu
dobânzile fiind înregistrate în contul 6025 Dobânzi la conturile de depozite.
Dobânda de plătit pentru conturile de certificate de depozit şi pentru conturile

de carnete şi librete de economii se urmăreşte contabil cu ajutorul contului 25471
Datorii ataşate, care se creditează prin debitul contului 6026 Dobânzi la certificatele
de depozit, carnetele şi libretele de economii în momentul înregistrării dobânzii şi
se creditează la achitarea dobânzii clienţilor.
Contabilitatea creditelor acordate clientelei nonfinanciare
Creditele acordate clientelei reprezintă creanţe deţinute de instituţia de credit

asupra persoanelor fizice şi juridice, altele decât instituţiile de credit, creanţe ce au
apărut din necesitatea satisfacerii nevoilor de finanţare a acestora.
Creditele acordate clientelei în funcţie de destinaţia acestora, sunt:
 creanţe comerciale (operaţiuni de scontare, factoring, forfetare şi alte
creanţe comerciale);
 credite de trezorerie;
 credite de consum şi vânzări în rate;
 credite pentru finanţarea operaţiunilor de comerţ exterior;
 credite pentru finanţarea stocurilor şi pentru echipamente;
 credite pentru investiţii imobiliare;
 alte credite acordate clientelei.
Scontul comercial reprezintă operaţiunea prin care în schimbul unui efect de

comerţ (cambie, bilet la ordin), instituţia de credit pune la dispoziţia posesorului
creanţei valoarea nominală a efectului, mai puţin agio (taxa de scont şi comisioanele
aferente), fără a aştepta scadenţa efectului respectiv, iar instituţia de credit are drept
de recurs asupra beneficiarului fondurilor.
Factoring-ul este operaţiunea prin care clientul, denumit aderent, transferă
proprietatea creanţelor (facturilor) sale comerciale instituţiei de credit, denumită
factor, aceasta având obligaţia, conform contractului încheiat, de a asigura încasarea

creanţelor aderentului. Instituţia de credit, pe baza documentelor primite, plăteşte

valoarea nominală a creanţelor, mai puţin agio, fără a aştepta scadenţa acestora.
În funcţie de dreptul de regres pe care instituţia de credit îl poate exercita
asupra aderentului putem vorbi despre :
 factoring fără recurs (engl. non-recourse factoring) - factorul plateşte

aderentului contravaloarea acceptată a facturii sau facturilor, chiar dacă nu încaseaza
(total sau parţial) una sau mai multe dintre facturi. În intervalul de 180 de zile de la
scadenţa facturii(lor) instituţia de credit încearcă să recupereze sumele de la debitor
sau, eventual, de la societatea de asigurare-reasigurare la care s-a asigurat impotriva
riscului de neîncasare. Factorul nu se îndreapta către aderent în vederea recuperării
contravalorii facturilor neavând drept de regres asupra acestuia.
 factoring cu recurs (engl. recourse factoring) - în caz de neplată
factorul îşi va recupera sumele neîncasate de la aderent prin exercitarea dreptului de
regres, prin debitarea contului curent al aderentului sau prin valorificarea garanţiei.
Forfetarea reprezintă cumpărarea, fără recurs asupra oricărui deţinător
anterior, a unor creanţe scadente la termen, ca rezultat al livrării de bunuri sau
prestării de servicii.
Contabilitatea creanţelor comerciale utilizează pentru evidenţierea acestora

următoarele conturi:
Grupa 20 - CREDITE ACORDATE CLIENTELEI
201 - Creanţe comerciale
2011 - Creanţe comerciale
20111 – Scont
20112 - Factoring cu recurs
20113 - Forfetare
20114 - Factoring fără recurs
20119 - Alte creanţe comerciale
20172 - Sume de amortizat
Contul 20111 Scont înregistrează pe debit valoarea actuală a efectelor

comerciale, urmând să fie creditat la încasare. Câştigul instituţiei de credit din scont
se înregistrează iniţial ca un venit înregistrat în avans, prin contul 376 Venituri
înregistrate în avans şi ulterior în contul 70211 Dobânzi de la operaţiunile de scont,
forfetare şi alte creanţe comerciale, iar câştigul din comision în contul de venituri

7029 Comisioane. Dacă se reţine o garanţie pentru încasare, folosim un depozit

colateral, 25336 – Alte depozite colaterale.
Conturile 20112 Factoring cu recurs şi 20114 Factoring fără recurs sunt de
activ, se debitează la achiziţionarea creanţelor cu valoarea lor nominală şi se
creditează la încasarea lor. Câştigul factorului, sub forma unui comision de
finanţare, se urmăreşte, ca şi în cazul scontării, prin contul 376 Venituri înregistrate
în avans şi apoi 70212 Dobânzi de la operaţiunile de factoring, iar sub forma unui
comision de gestiune prin 7029 Comisioane. Primul comision remunerează banca
pentru punerea anticipată la dispoziţie a contravalorii creanţelor, iar al doilea pentru
efortul depus în scopul recuperării creanţelor. Garanţia este înregistrată în contul
25336 Alte depozite colaterale.
Comisionul de finanţare (dobânda) se calculează pentru sumele aprobate
cu finanţare imediată ţinând cont de numărul de zile pâna la scadenţă, iar
comisionul de gestiune asupra valorii nominale a facturilor.
În cazul în care o parte din finanţare se acordă la scadenţă, până la plata
efectivă a sumelor, instituţia de credit va înregistra datorii faţă de clienţi (aderenţi)
în creditul contului 2621 Alte sume datorate.
Din punct de vedere contabil evidenţa creditelor de trezorerie se ţine cu

ajutorul conturilor:
202 - Credite de trezorerie
2021 - Credite de trezorerie
20211 - Utilizări din deschideri de credite permanente
20212 - Credit global de exploatare
20213 - Diferenţe de rambursat legate de utilizarea cardurilor
20219 - Alte credite de trezorerie
Din punct de vedere contabil evidenţa creditelor de consum şi vânzări în rate
se ţine cu ajutorul conturilor:
203 - Credite de consum şi vânzări în rate
2031 - Credite de consum
20311 - Credite de consum pentru nevoi personale
20312 - Credite de consum pentru achiziţionarea de bunuri
2032 - Vânzări în rate


Contabilitatea creditelor pentru finanţarea operaţiunilor de comerţ exterior
asigură evidenţa creditelor acordate pentru importuri (credite acordate consecutiv cu
deschiderea de credite documentare, avansuri în valută acordate importatorilor, alte
credite acordate clientelei pentru importuri), precum şi a creditelor pentru export şi
utilizează conturile:
204 - Credite pentru finanţarea operaţiunilor de comerţ exterior
2041 - Credite pentru import
2042 - Credite pentru export
Operaţiunile privind creditele pentru finanţarea stocurilor şi creditele pentru
echipament se reflectă în contabilitate cu ajutorul conturilor:
205 - Credite pentru finanţarea stocurilor şi pentru echipamente
2051 - Credite pentru finanţarea stocurilor
2052 - Credite pentru echipamente
206 - Credite pentru investiţii imobiliare
2061 - Credite pentru investiţii imobiliare
20611 - Credite ipotecare
20619 - Alte credite pentru investiţii imobiliare


Curs 9 CIP Si CIC

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs 9 CIP Si CIC

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Contabilitatea instituțiilor publice și a instituțiilor de credit Curs 9

STRUCTURA SISTEMULUI BANCAR DIN ROMÂNIA

Sistemul bancar din România are următoarele componente:

Instituţiile de credit sunt persoane juridice române, care se constituie şi

Universitatea Nicolae Titulescu din București Page 1

h) participare la emisiunea de valori mobiliare şi alte instrumente financiare,

ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII INSTUȚIILOR DE CREDIT

Instituţiile de credit trebuie să organizeze şi să conducă contabilitatea în

Organizarea contabilităţii instituţiilor de credit, conform Legii contabilităţii

Universitatea Nicolae Titulescu din București Page 2

Contabilitatea instituţiilor de credit poate fi organizată în comparimente de

Există şi posibilitatea organizării şi ţinerii contabilităţii bancare de către

Răspunderea pentru aplicarea necorespunzătoare a reglementărilor contabile

Contabilitatea se ţine în limba română şi în moneda naţională. Contabilitatea

Contabilitatea se conduce în partidă dublă şi este o activitate specializată în

Deţinerea, cu orice titlu, de elemente de natura activelor şi datoriilor, precum

Înregistrarea, evaluarea şi prezentarea elementelor de natura activelor,

Universitatea Nicolae Titulescu din București Page 3

Principii generale de raportare financiară

Elementele prezentate în situaţiile financiare anuale se evaluează în

1. Principiul contabilităţii de angajamente. Trebuie să se ţină cont de

Universitatea Nicolae Titulescu din București Page 4

cazul în care situaţiile financiare anuale nu sunt întocmite pe baza principiului

Universitatea Nicolae Titulescu din București Page 5

financiar precedent, cu excepţia cazurilor prevăzute de reglementările contabile în

Instituţiile de credit trebuie să întocmească situaţii financiare anuale si, după

Documentele oficiale de prezentare a situaţiei economico-financiare a

Instituţiile de credit întocmesc situaţii financiare anuale în conformitate cu

Situaţiile financiare anuale conforme cerinţelor IFRS sunt semnate de

Calitatea persoanei care a întocmit situaţiile financiare anuale se completează

Situaţiile financiare anuale sunt însoţite de o Declaraţie în care se menţionează

• instituţia de credit îşi defăşoară activitatea în condiţii de continuitate.

Consiliul de administraţie elaborează pentru fiecare exerciţiu financiar un

Raportul administratorilor se aprobă de consiliul de administraţie şi se

Instituţiile de credit au obligaţia să întocmească şi să depună raportări

Situaţiile financiare anuale ale instituţiilor de credit sunt auditate de către

Persoanele responsabile cu auditarea statutară a situaţiilor financiare anuale

Universitatea Nicolae Titulescu din București Page 8

Banca Naţională a României poate stabili prin reglementări efectuarea de

Auditorii financiari ai instituţiilor de credit trebuie să fie aprobaţi de Banca

Banca Naţională a României poate respinge numirea unui auditor financiar

Situaţiile financiare anuale se întocmesc şi se publică, potrivit legii, în limba

Situaţiile financiare anuale şi raportul administratorilor pentru exerciţiul

Un exemplar al situaţiilor financiare anuale, aprobate în mod

Instituţiile de credit sunt obligate să prezinte Băncii Naţionale a României

Universitatea Nicolae Titulescu din București Page 9

Potrivit Ordinului BNR nr. 9/2010 începând cu exerciţiul financiar al anului

Situaţiile financiare anuale conform IFRS cuprind:

 situaţia poziţiei financiare;

Planul de conturi specific unităţilor bancare

Planul de conturi aplicabil unităţilor bancare pentru întocmirea situaţiilor

Planul de conturi aplicabil instituţiilor de credit şi implicit băncilor, serveşte

Clasele de conturi utilizate de bănci sunt:

Universitatea Nicolae Titulescu din București Page 10

operaţiunile prin conturile de corespondent, depozitele, creditele şi

Universitatea Nicolae Titulescu din București Page 11

CONTABILITATEA DECONTĂRILOR BANCARE

Relaţiile dintre instituţiile de credit se pot împărţi în:

Aceste operaţiuni se pot efectua:

Conturile de corespondent pot fi:

Universitatea Nicolae Titulescu din București Page 12

 relaţii intrabancare (intersedii) – relaţii ce au la bază operaţiuni

Operatiunile intrabancare sunt evidenţiate contabil cu ajutorul contului 341