UNIVERSITATEA HYPERION BUCUREȘTI

INSTITUȚII DE CREDIT

STUDENT IONESCU LAURENȚIU EMANUIL

AN 4
 INSTITUȚII DE CREDIT

Informații generale privind instituțiile de credit din România

Sistemul bancar din România este un sistem pe două nivele, cuprinzând Banca Națională a
României și instituțiile de credit., sistem ce  a fost introdus în decembrie 1990 odată cu
trecerea de la economia de tip centralizat la economia de piață.

Instituțiile de credit sunt entități care desfășoară activități de atragere a depozitelor sau a altor
fonduri rambursabile de la public precum și operațiuni de acordare de credite în cont propriu.
În categoria de public nu se includ statul, autoritățile administrației publice centrale și locale,
agențiile guvernamentale, băncile centrale, instituțiile de credit și alte instituții financiare. De
asemenea în categoria instituțiilor de credit întră și entitățile care emit mijloace de
plata electronice.

Instituțiile de credit care desfășoară activități în România sunt persoane juridice române care

aparțîn următoarelor categorii:

 bănci;

 organizații cooperatiste de credit;

 bănci de economisire și creditare în domeniul locativ;

 bănci de credit ipotecar;

 instituții emitente de moneda electronică.

sau sucursale ale unor instituții de credit persoane juridice străine, din state terțe sau state
membre ale Uniunii Europene.

L a baza constituirii și funcționarii instituțiilor de credit stau Legea 31/1900 privind societățile
comerciale și OG 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului. Formă
de constituire este aceea a societăților comerciale pe acțiuni, iar funcționarea lor este
condiționată de existența unei autorizări în acest sens, autorizație emisă de Banca Națională a
României. Astfel, desfășurarea activității instituțiilor de credit în România
presupune obținerea unei autorizații de la Banca Națională a României. Pentru obținerea
autorizației, entitățile trebuie să îndeplinească o serie de condiții privind capitalurile,
acționariatul, conducerea, sediul și respectarea reglementărilor.
Capitalul inițial al instituției de credit nu poate fi mai mic decât echivalentul în lei a 5
milioane de euro1. La constituire capitalul social al unei instituții de credit, persoană juridică
română trebuie vărsat integral și în numerar la momentul subscrierii, inclusiv în cazul
majorării acestuia, fără a fi permise aporturile în natură. Acțiunile sau părțile sociale pot fi
numai nominative.

Conducerea operativă a unei instituții de credit este asigurată de cel puțîn două persoane, care
au experiență adecvată în exercitarea responsabilităților specifice activității financiar-
bancare. Activitatea instituției de credit trebuie să se desfășoare preponderent pe
teritoriul României.

Sediul social sau după caz sediul real. al instituției de credit persoană juridică română, trebuie
să fie situat pe teritoriul României. Sediul real reprezintă locația în care se situează centrul de
conducere și gestiune a activității statutare, în cazul în care nu este același cu sediul social.

Structura acționariatului este un aspect important în obținerea autorizației unei instituții de

credit. Banca Națională a României trebuie să fie informată cu privire Ia identitatea
acționarilor sau membrilor care dețîn direct sau indirect participații calificate la instituțiilor de
credit, dar și cu privire la valoarea acestor participații. Scopul băncii centrale este de a
se asigura că instituția de credit dezvoltă un management prudent și sănătos.

Înființarea unei societăți bancare prevede obligativitatea parcurgerii a două etape:

constituirea societății bancare;

autorizarea funcționarii băncii.

Aprobarea constituirii unei societăți bancare se realizează de către Banca Națională a

României, și nu este o garanție a autorizării funcționarii băncii în cauza.

În termen de maxim 2 luni de la comunicarea aprobării de constituire, pentru obținerea

autorizației de funcționare instituția de credit trebuie să prezinte Băncii Naționale a României
documentele care atestă constituirea legală a instituției de credit conform dispozițiilor
aplicabile.

Documentația care însoțește cererea de autorizare pentru aprobarea funcționarii băncii se

compune din:
  copie legalizată de pe actul constitutiv/sau originalul;

 scrisoare din partea depozitarului fondurilor ce vor constitui capitalul social subscris;

 dovadă obținerii spațiului aferent sediului social consimțământul proprietarului pentru

spațiul individual; contractul de închiriere);

 repartiția capitalului social;

 identitatea acționarilor, distribuția capitalului;

 identitatea conducerii operative (minim două persoane);

 studiu de fezabilitate;

 certificat de înmatriculare la Registrul Comerțului - copie;

 comunicare privind existența reglementărilor proprii privind desfășurarea activității.

După depunerea acestei documentații BNR va analiză documentația, urmând că în 3 luni de la

dată depunerii să comunice în scris aprobarea sau respingerea autorizării societății bancare. În
acest de-al doilea caz se vor comunica și motivele ce au stat la baza deciziei BNR.
Autorizarea unei instituții de credit se realizează pe durata nedeterminată. Motivele ce pot stă
la baza respingerii autorizării unei societăți bancare sunt următoarele:

>      documentație incompletă sau nenconforma cu prevederile legale în vigoare;

>      capital social inferior limitei stabilite de BNR;

>      formă juridică de constituire necorespunzătoare;

>      din evaluarea documentației prezentate rezultă că banca nu poate asigura realizarea

obiectivelor propuse în condiții compatibile cu bună funcționare a sistemului bancar și
cu regulile unei practici bancare prudente, care să asigure protejarea intereselor deponenților
și ale altor creditori;

>      incompatibilitatea conducătorilor cu condițiile de onorabilitate, vechime și experiență

profesională;
>      actionarii băncii, atât din perspectiva calității acestora, cât și a structurii grupului din care
aceștia fac parte, sau alte persoane care au legături strânse cu banca, nu corespund cerințelor
de garantare a unei gestiuni financiare corespunzătoare;

>      înainte de obținerea aprobării de constituire, fondatorii au făcut comunicări publice

asupra funcționarii băncii.

Cererea de autorizare a unei instituții de credit trebuie însoțită de asemenea de un plan de

activitate, care să cuprindă structura organizatorică și activitățile ce urmează a fi desfășurate,
cu respectarea regulilor de practică bancară sănătoasă. Instituțiile de credit trebuie să dispună
de un cadru formal de administrare a activității riguros conceput, cu linii clare de
responsabilitate, transparente și coerente. O gestiune sănătoasă a riscurilor se poate
face utilizând procedee de identificare, administrare, monitorizare și raportate a riscurilor
însoțite de mecanisme adecvate de control intern. Banca Națională a României acordă un
răspuns scris la cererea de autorizare înaintată de o instituție de credit în termen de cel mult
patru luni de la depunerea documentației complete. Dacă primește aprobarea de constituire,
instituția de credit este obligată că în termen de maxim două luni să prezinte băncii centrale
documentele care atestă constituirea legală a instituției de credit conform legii.

Banca Națională a României poate retrage autorizația acordată unei instituții de credit în

următoarele situații:

a) instituția de credit nu și-a început activitatea pentru care a fost autorizată în termen de 1 an
de la dată acordării autorizației sau a încetat să mai desfășoare activitate de mai mult de 6
luni;

b) autorizația a fost obținută pe baza unor informații false sau prin orice alt mijloc ilegal;

c) instituția de credit nu mai îndeplinește condițiile care au stat la baza acordării autorizației;

d) instituția de credit nu mai posedă suficiente fonduri proprii sau există elemente care conduc
la concluzia că într-un termen scurt instituția de credit nu își va mai putea îndeplini obligațiile
față de deponenți sau alți creditori și, în special, nu mai poate garanta siguranță
fondurilor/instrumentelor financiare care i-au fost încredințate.

Autorizația unei instituții de credit își încetează de drept valabilitatea în următoarele situații:

a) a avut loc o fuziune sau o divizare a instituției de credit în urmă căreia această își încetează
existența;

b) a avut loc o transformare a instituției de credit în altă categorie de institutele credit;

c) s-a pronunțat o hotărâre de declanșare a procedurii falimentului instituției de credit.

Instituțiile de credit desfășoară activități specifice domeniului financiar bancar și sunt direct

implicate în atragerea de resurse din mediul economic și plasarea acestora prin intermediul
produselor specifice. Ele sunt implicate direct în administrarea mijloacelor de plata, dar și
emiterea acestora sub formă de cărți de credit, cecuri sau monadă electronică. Că intermediari
financiari, instituțiile de credit participa la derularea și finanțarea tranzacțiilor comerciaie.

Principalele operațiuni desfășurate de instituțiile de credit sunt:

 atragerea de depozite și de alte fonduri rambursabile;

acordare de credite;

leasing financiar;

operațiuni de plăti;

 emitere și administrare de mijloace de plata;

emitere de garanții și asumare de angajamente; tranzacționare în cont propriu sau în numele

clienților cu instrumente financiare și de credit;

 participarea la emisiunea de valori mobiliare și alte instrumente financiare, prin

subscrierea și plasamentul acestora ori prin plasament și prestarea de servicii legate de
astfel de emisiuni;

operațiuni cu metale și pietre prețioase și obiecte confecționate din acestea;

alte servicii financiare.

O operațiune de baza a acestor instituții este activitatea de creditare. În ultimii ani s-au
dezvoltat la nivelul instituțiilor de credit o gama largă de produse și servicii specifice, cum ar
fi: credite de consum, credite ipotecare, factoring, forfetare, finanțarea tranzacțiilor
comerciale.

Instituțiile de credit participa activ la piață financiară prin tranzacții cu cecuri, bilete la ordin,
certificare de depozit, valute convertibile, valori mobiliare și alte instrumente financiare
transferabile. în scop asiguratoriu sau speculativ, instituțiile de credit tranzacționează
contracte financiare futures și options sau instrumente financiare, având la baza cursul
de schimb și rată dobânzii.

În condițiile respectării reglemetarilor bancare, instituțiile de credit acordă clienților servicii

de consultanță cu privire la structura capitalului, strategia de afaceri și alte aspecte legate de
afaceri comerciale, fuziuni și achiziții. De asemenea, pentru clienții lor, efectuează
intermedieri pe piață

interbancară, administrează portofolii și acordă consultanță în legătură cu acestea și pun la

dispoziție casete de siguranță.

Instituțiile de credit acoperă toate serviciile de investiții financiare ce au că obiect instrumente
financiare atâta timp cât sunt respectate legile în vigoare.

Instituțiile de credit pot desfășura și alte activități cum ar fi: operațiuni de comision sau
operațiuni nefinanciare în mandat, operațiuni de administrare a patrimoniului sau să presteze
servicii clientelei proprii, că o prelungire a operațiunilor bancare. Nivelul total al veniturilor
din aceste activități nu poate depăși 10% din veniturile obținute din operațiunile principale.
Este obligatoriu că toate activitățile prestate trebuie să fie compatibile cu cerințele activității
bancare, să mențînă bună reputație a instituției de credit și să protejeze interesele
deponenților.

În privința operațiunilor cu bunuri mobile și imobile, instituțiile de credit se pot angaja numai

în următoarele condiții;

operațiunile sunt necesare desfășurării activității de baza;

operațiunile au că obiect bunuri mobile și imobile dobândite în urmă executării creanțelor;

operațiunile au că obiect bunuri mobile și imobile destinate perfecționării, pregătirii
profesionale a salariaților, organizării unor spații de odihnă și recreare sau asigurării de
locuințe pentru salariați.

Printre operațiunile nepermise instituțiilor de credit se înscriu:

gajarea propriilor acțiuni pe contul datoriilor băncii;

acordarea de credite garantate cu acțiuni, alte titluri de capital sau cuobligatiuni emise de
instituția de credit însăși sau de o altă entitateapartinand grupului din care face parte instituția
de credit;

atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile, titluri saualte valori, de la public, când
instituția de credit se află în insolvență.

Evoluția în timp a pieței de creditare

Creditul neguvernamental a avansat cu 7,9% în anul 2018, până la 251 miliarde lei (54
miliarde euro), cu un ritm de creștere a creditelor în lei de 13,4%. Raportul credite/depozite a
scăzut la 74,5%. Structura creditării neguvernamentale pe segmente este împărțită astfel: 53%
sunt credite acordate populației și 47% companiilor. Anul 2018 a adus schimbarea structurii
creditelor acordate mediului privat. Astfel, ponderea creditelor în lei reprezenta 66% din total
credite – cel mai ridicat nivel post 1996. Creditul acordat companiilor nefi nanciare și
populației ar urma să crească anual în medie cu 5,8% în perioada 2019-2021, potrivit
Raportului BNR.

Strategiile bancare arată că în următorii 3 ani, creditarea corporațiilor ar urma să aibă

cel mai ridicat ritm anual de creștere, de 10,9% (cu o creștere de aproape 13% în 2019). În
cazul IMM-urilor, creditarea ar urma să crească cu un ritm anual de 6,9%, în timp ce creditul
acordat populației ar urma să crească cu un ritm anual de 3,4%.

Pe segmentul populației s-a înregistrat o creștere a creditelor noi acordate cu dobândă

fixă, 25,5% din împrumuturile ipotecare și 80% din creditele de consum acordate în intervalul
martie 2018-martie 2019 fiind cu dobândă fixă. Statisticile Băncii Naționale a României arată
că creditele ipotecare oferite prin programul guvernamental „Prima casă” se mențin la un
nivel important, reprezentând 31 % din fluxul de credite ipotecare noi (3,8 miliarde lei – date
anualizate la martie 2019), respectiv 45 % din stocul creditelor ipotecare (34 miliarde lei).

Caracteristicile structurale ale sectorului bancar

Sistemul bancar românesc este în postura unui punct de sprijin pentru populație, companii și
economia României, în general, în această criză determinată de pandemie. Sectorul bancar
românesc a intrat pregătit în această criză, indicatorii de solvabilitate și lichiditate înregistrând
valori superioare mediilor europene. Lichiditatea imediată era de 43,8%, la finele anului 2019,
în timp ce indicatorul de solvabilitate atingea 22%. La finele primelor șase luni din 2020,
solvabilitatea sistemului era în creștere, până la 22,76%, mai mult decât dublu față de necesar.
Datele BNR arată că gradul de acoperire cu provizioane a creditelor neperformante s-a
majorat la 60,6%, la sfârșitul anului 2019, înregistrând valori semnificativ superioare mediei
europene (44,6%), în timp ce rata creditelor neperformante tinde spre media europeană.

Impactul pandemiei este unul negativ, însă plusurile potențiale pe care sunt șanse să le găsim
la finalul crizei sunt legate de stimularea accesului digital la serviciile bancare și, în mod
paradoxal, de creșterea gradului de intermediere financiară.

Creditarea sectorului privat ca pondere în PIB era de 25% la luna martie 2020, România
înregistrând cel mai scăzut grad al intermedierii financiare din UE, calculat ca pondere a
creditului neguvernamental/PIB. În țările din regiune, valoarea indicatorului este semnificativ
mai ridicată: Ungaria – 34,7%, Polonia – 51,9 %, Bulgaria – 53,3 % și Cehia – 53,4 %. Ca
efect al crizei, pe fondul reducerii PIB, gradul de intermediere financiară ar putea să crească.

Creditul neguvernamental a avansat cu 4% în septembrie 2020, până la 277,5 miliarde lei (56
miliarde euro). În prezent, componenta în lei are o pondere de 68% în creditul
neguvernamental. Soldul creditului neguvernamental este calculat ca diferența dintre totalul
creditelor acordate populației și companiilor și rambursările parțiale și totale, precum și
vânzările de credite. Pentru analiza riguroasă a evoluției creditelor, unul dintre cei mai
relevanți indicatori este cel care se referă la creditele noi. Volumul creditelor noi acordate
populației și companiilor, în cele șase luni de la debutul pandemiei, reprezintă 14% din soldul
creditului neguvernamental al lunii august 2020. Băncile din România au acordat credite noi
populației și companiilor în valoare de peste 38,5 miliarde de lei, în perioada martie-august
2020.

Raportul credite/depozite a scăzut la 69,70%. Economisirea internă a avansat cu 14,7% pe

parcursul lunii septembrie 2020, până la 397 miliarde lei. România deține ultimul loc în UE și
în ceea ce privește nivelul activelor sectorului bancar raportate la PIB. Intermedierea
financiară (ponderea activelor în PIB) a ajuns la 47,46%, prag mai redus comparativ cu cel de
anul trecut când a fost de 51,7%.
Intermedierea financiară este jumătate comparativ cu Bulgaria (95%), Ungaria (93,45%) și
Polonia (90,89%). Activele sistemului bancar românesc se ridică la 518,5 miliarde lei. La
sfârșitul anului trecut, sectorul bancar românesc cuprindea 34 de instituții de credit: două
bănci cu capital integral sau majoritar deținute de statului român, patru instituții de credit cu
capital majoritar românesc privat, 21 bănci cu capital străin majoritar și șapte sucursale ale
băncilor străine. Aproximativ 73,7% din activele sectorului bancar din România sunt deținute
de instituții cu capital străin în 2019, tendință descendentă față de nivelul de 91,3% înregistrat
la sfârșitul anului 2016.

Sistemul bancar deține 76,1% din activele sistemului financiar din România (T1 2020).
Instituțiile de credit au investit sume consistente în ultimii ani în dezvoltarea soluțiilor
digitale. Odată cu apariția pandemiei COVID-19 a crescut numărul celor care au descoperit
cât de facil pot derula de la distanță diferite operațiuni bancare și cât de puternic a fost
promovată digitalizarea de industrie. După încheierea acestei perioade vom putea face referire
la o anumită schimbare de comportament pe termen lung și vom rămâne la un nivel mai
ridicat de utilizare a produselor și serviciilor digitale oferite de bănci.

De altfel, valoarea și numărul tranzacţiilor de plată cu cardurile emise de prestatorii de servicii

de plată rezidenţi au crescut cu aproape 10%, de la începutul pandemiei COVID 19, în ritm
anual, accelerând astfel procesul de digitalizare în sistemul bancar.

Pe fondul intensificării digitalizării și optimizării cheltuielilor operaționale, în anul 2019,

rețeaua de unități bancare a înregistrat o reducere de 6,4%, până la 4.758 de agenții bancare,
în timp ce numărul de angajați a ajuns la 53.106.

Este încă dificil să estimăm cu claritate amplitudinea acestor efecte generate de criză și
implicit contribuția băncilor. Ne raportăm la o situație de criză atipică. Nu știm cât de profund
va continua să afecteze diferite industrii, economia în general, precum și climatul social. În
același timp, o politică de susținere cât mai eficientă a revenirii activității economice de către
guvernanți ne va ajuta să limităm aceste provocări.

Specific pentru industria bancară, riscul legislativ în această perioadă a rămas din păcate unul
ridicat. În contextul COVID-19, această zonă de costuri suplimentare generată prin măsuri
legislative ar fi fost de dorit, mai mult ca oricând, să fie evitată.
Cadrul legislativ al activității bancare din România a suferit transformări numeroase, unele
necesare pentru armonizarea legislației românești cu cea a țărilor europene, altele însă au creat
volatilitate.

În ultimii 5-6 ani, impredictibilitatea cadrului legislativ bancar s-a accelerat prin creșterea
recurentă, a numărului de legi și regulamente adoptate (aproximativ 50 de legi noi în perioada
2014-2018). Acestea au culminat cu introducerea taxei pe activele financiare bancare, dar care
a fost eliminată începând cu anul 2020. Renunțarea la taxarea suplimentară a sistemului
bancar a crescut capacitatea de capitalizare pe baza profitului obținut și va crea stimulul
necesar atingerii țintelor urmărite de creștere a intermedierii financiare.

La fel ca și în cazul crizei financiare care a debutat în anii 2008-2009, sistemul bancar nu a
cerut sprijin. Singurul element pe care îl solicităm este să putem să funcționăm în condiții de
predictibilitate normativă și, dacă se poate, să fi m tratați drept ceea ce suntem cu adevărat,
respectiv un partener care poate juca un rol pozitiv și mai important în susținerea dezvoltării
economiei românești și a creșterii gradului de bunăstare a românilor.

Creditarea este unul dintre puținele instrumente prin care România poate recupera decalajele
față de Uniunea Europeană în materie de bancarizare, intermediere financiară sau nivelul
educației financiare. Tocmai din acest motiv este cu atât mai importantă reglementarea și
găsirea unor soluții viabile care să susțină o creditare sănătoasă și nu înfrânarea acesteia, așa
cum am văzut că s-a întâmplat în ultimul timp, ca urmare a inițiativelor legislative din zona
bancară.

Anticipăm că economia ar putea reveni pe plus în 2021. Există diferite evaluări pe această
coordonată. Prognoza Comisiei Europene indică o contracție a PIB-ul real de 6% în 2020,
urmată de o revenire de doar 4% în 2021.

Însă acest lucru nu va însemna scăderea presiunii asupra industriei bancare. Dimpotrivă, vom
ajunge la finalul perioadei moratoriului legislativ și non-legislativ din acest an și sigur că
poate exista o creștere a numărului de credite neperformante. Datele la primul semestru arată
deja o creștere a ratei creditelor neperformante la 4,38%. Acest aspect s-a produs în pofida
faptului că băncile au suspendat obligațiile de plată pentru cei afectați în această perioadă de
criza determinată de pandemie.
Peste 22% din creditul neguvernamental pe segmentul populației este afectat de moratoriul
legislativ și non-legislativ, iar pe corporate procentul este de 28% (după numărul de clienți).
În condițiile unui an atipic, capacitatea sectorului bancar de a genera profi t poate fi
influențată negativ de perspectivele de înrăutățire a condițiilor macroeconomice. În sectorul
bancar, rentabilitatea activelor și a capitalurilor era de 1,21% respectiv 11,28% la jumătatea
anului trecut.

Pe fondul amânărilor la plată a unei ponderi de 22% din numărul de credite acordate
populației și 28% din creditele acordate companiilor, ROA și ROE la jumătatea acestui an au
înregistrat o scădere la 1,08% și 9,81%. Dacă efectuăm o analiză rapidă în temeni de
profitabilitate, constatăm că sectorul bancar național se plasa în 2019 pe poziția a 11-a,
respectiv pe a 7-a poziție între statele Uniunii Europene din punct de vedere al rentabilității
activelor ROA (1,4%) și rentabilitatea capitalului ROE (12,3%).

Premisele de accentuare a procesului de consolidare a sectorului bancar prin fuziuni și

achiziții se mențin, în contextul intensificării competiției, a nevoii de acoperire a costurilor
operaționale, inclusiv prin majorarea cotei de piață deținute și a deciziilor la nivel de grup de
renunțare la anumite piețe.

În tot acest context dominat de incertitudine, sunt trei teme principale care ar trebui să devină
priorități care să anclanșeze o revenire rapidă a economiei României. Prima temă vizează
această oportunitate uriașă de a moderniza economia și societatea pe bani europeni.

Sistemul bancar este pregătit atât ca întreg, prin Asociația Română a Băncilor, cât și
individual prin intermediul băncilor, să contribuie la accelerarea accesării fondurilor
europene.

O a doua temă extrem de importantă este digitalizarea reală a economiei. O digitalizare

fracturată nu există. Și pentru asta aparatul administrativ trebuie să conlucreze, chiar dacă
însemnă să-și eficientizeze amprenta. Sistemul bancar este unul dintre cele mai avansate
sectoare din punct de vedere al digitalizării. Trebuie un imbold și de la autorități să utilizăm
digitalizarea pe scară largă și nu doar marginal. Pentru stat, avantajul constă în reducerea
birocrației, reducerea costurilor și diminuarea evaziunii. Statul ar putea folosi sistemul bancar
în accelerarea digitalizării la fel cum avioanele folosesc portavionul.

În sfârșit, o a treia temă și preocupare este în ce investim în a doua jumătate a anului ca

revenirea din 2021 să se facă pe o pantă cât mai abruptă. De maniera și rapiditatea în care
vom reuși să prioritizăm soluțiile depinde revenirea economică a României, căci provocările
rămân constante și chiar mai accentuate.

Industria bancară din România poate și își dorește să contribuie pe mai departe la dezvoltarea
durabilă a României și societăţii românești per ansamblu. Instituțiile de credit au o contribuție
substanțială la creșterea economică și la reducerea excluziunii sociale și financiare. Este un
deziderat a cărui atingere poate fi accelerată, în condiţiile unui cadru normativ echilibrat și
predictibil, un cadru care să permită creșterea atractivităţii pieţei locale și valorificarea pe
deplin a potenţialului industriei, în beneficiul final al tuturor românilor.

Responsabilitatea în alocarea resurselor va fi definitorie în evoluția sistemului bancar și a

economiei României în perioada post criză de sănătate. Aceste măsuri au rolul de a conserva
capacitatea băncilor, în calitatea lor de Infrastructură Critică Națională, de a rămâne solid
capitalizate și cu indicatori de lichiditate în acord cu reglementările naționale și internaționale,
pentru a evita afectarea stabilității financiare.

Performanțele instituțiilor de credit în perioada 2017-2019

 Când se pune problema accesării de finanțare, studiile arată că firmele se confruntă cu
probleme precum insuficiența garanțiilor eligibile, lipsa de know-how pentru a structura
proiecte viabile din punct de vedere financiar, subcapitalizarea companiilor (în România, 40%
din companii au capital negativ), birocrație, proceduri excesive de obținere a fondurilor UE și
un nivel scăzut de educație financiară.

Dacă analizăm performanțele economice și financiare ale companiilor nefinanciare

observăm că în cazul ROE, avansul a fost de 0,5 puncte procentuale până la 17,1%, în timp ce
ROA a atins nivelul de 6,9% (comparativ cu 6,5% în luna iunie 2017). Raportul între creditul
comercial și creditul financiar este de aproximativ 3:1, ceea ce crește riscul de blocaj
financiar, de insolvență. De altfel, companiile aflate în procedura insolvenței sunt
responsabile pentru 43% din portofoliul de credite neperformante aflate în bilanțurile
instituțiilor de credit, arată datele BNR.

Rata creditelor neperformante aferentă companiilor nefinanciare s-a ajustat cu 3,6

puncte procentuale, până la 8,5% în decembrie 2018. Rata creditelor neperformante pentru
IMM a ajuns la 10%. Studiile arată că în România nu este încă înrădăcinată o cultură a IMM-
urilor, mai mult de jumătate din companiile înființate dispărând în cel mult 10 ani de la data
înregistrării.
 În România, ponderea IMM-urilor este de 99,7%, în totalul companiilor, comparativ
cu o medie de 99,8% în UE, acestea acoperind 65,8% din totalul forței de muncă, față de
66,4% media europeană, potrivit datelor Eurostat.

Ținând cont de rolul crucial pe care IMM-urile îl joacă pentru ocuparea forței de
muncă în condițiile în care la nivel național, 2 din 3 angajați lucrează în IMM, este esențială
asigurarea accesului la o finanțare viabilă, care să le susțină proiectele de extindere, inovare și
dezvoltare.

Instituțiile de credit au resursele necesare pentru susținerea creditării, cu indicatori de

solvabilitate și lichiditate la niveluri ridicate, însă pentru expansiunea corespunzătoare a
creditării pe zona companiilor este necesar ca acestea să fi e bancabile. Există o serie de
vulnerabilități, precum gradul ridicat de îndatorare sau termenul ridicat pentru recuperarea
creanțelor, care îngreunează efortul de creditare al băncilor.

Creșterea creditării companiilor se poate realiza prin capitalizarea corespunzătoare a

companiilor și prin întărirea disciplinei la plată. Ne exprimăm deschiderea pentru inițierea
unui dialog continuu cu autoritățile române pentru identifi carea celor mai efi ciente programe
de susținere a creditării.

În acest sens, ARB susține înființarea unui Grup de lucru care să aibă ca obiectiv
creșterea gradului de intermediere financiară în România.
 Concluzii și propuneri

Principalul factor perturbator în activitatea unei bănci sunt creditele acordate sau, mai
precis, neperformante. Creditarea reprezintă o activitate de bază într-o bancă şi este
principalul mod prin care băncile obţin venituri şi, deci, profit.

În cazul în care o bancă acordă un credit unui client, iar acesta, din anumite motive, nu
va putea să-şi achite obligaţia faţă de bancă, aceasta va înregistra pierderi pe care va trebui să
le suporte din profit. Pentru a reduce pierderile din creditele neperformante, lucrătorii bancari
trebuie să procedeze cu responsabilitate la evaluarea riscurilor pe care le presupune acordarea
împrumuturilor şi să depună toate eforturile pentru a-şi încasa debitorii.

Asigurarea de credit este un produs relativ nou, apărut pe piaţa din necesitatea acoperirii
riscurilor financiare rezultate din creditele acordate de diverse instituţii bancare.

Riscul asigurat se referă exclusiv la pierderile financiare pe care asiguratul le-ar suferi
că urmare a incapacităţii de plată sau insolvabilităţii certe şi dovedite prin acte ale debitorilor
săi, persoane juridice sau fizice.

În cazul creditelor acordate persoanelor fizice de către bănci, se solicita diverse tipuri de
asigurări, cele mai uzuale fiind asigurarea imobilului (în cazul creditelor ipotecare) şi
asigurarea de viaţă a împrumutatului. În prezent, din raţiuni de cost al creditului şi pentru ca
oferta de credite a băncii să rămână competitivă, în general băncile nu solicită şi asigurarea
creditelor bancare, acest tip de asigurare fiind, facultativă.

În contextul crizei actuale, piaţa asigurărilor de credite se află în declin, deoarece a

scăzut numărul de cereri pentru credite şi a crescut volumul creditelor neperformante, ceea ce
a influenţat şi societăţile de asigurări care au decis să încheie mai puţine poliţe de acest tip,
considerându-le neprofitabile.

În vederea reluării creditării, băncile ar trebui să ia următoarele măsuri:

 scăderea dobânzilor practicate pe segmentul de credite, în condiţiile în care este

nevoie de restabilirea încrederii în piaţă
  îndreptarea atenţiei spre clienţi şi atragerea resurselor de la populaţie prin
conştientizarea avantajelor pe care le oferă potenţialilor clienţi prin depozitele
bancare oferite
 finantarea societăţilor viabile prin acordarea de credite, ca motor al creşterii
economice
 implicarea mai puternică în cofinanţarea proiectelor europene a societăţilor din
România
 finantarea unor societăţi pe baza planului de business şi perfecţionarea
salariaţilor pentru a putea propune aprobarea de acordare de credite pentru
afaceri în fază de început
Instituţiile de credit trebuie să relanseze activitatea de creditare, dar gestionând mai bine
riscurile şi oferind în mod responsabil credite pe viitor.

În acest sens, băncile vor trebui să ţină cont de:

 marimea societăţilor, aprobând credite pe baza unor analize detaliate financiare,

societăţi care să aibă o cifră de afaceri bună şi o stabilitate financiară
 garanțiile oferite şi neacordarea creditelor fără garanţii sau cu garanţii slabe
În perioada actuală, băncile trebuie să fie dispuse să aibă creşteri mai mici de profit sau
chiar scăderi temporare, până când această perioadă de recesiune va fi depăşită.

Cerea de credite a scăzut, iar efectul scăderii cererii nu trebuie compensat prin creşterea
de preţuri.

Scăderea dobânzilor, până când acestea vor fi comparabile cu cele din UE, va ajuta la
creşterea volumului de credite acordate.

Odată cu reluarea activităţii de creditare, piaţa asigurării de credite îşi va reveni treptat
pentru că la contractarea unui credit, clientul este obligat să încheie şi o poliţă de asigurare.

În prezent, asigurările de credit s-au scumpit faţă de perioadă anterioară crizei, datorită
creşterii riscului, reflectată în numărul mare de notificări de neplată primite de la asiguraţi,
creşterea despăgubirilor plătite, dar şi un număr mare de insolvențe.

Pentru ca piaţa asigurării de credite să revină pe trend crescător, asigurătorii trebuie să

stabilească nişte criterii clare privind bonitatea clientului şi să iefteneasca preţul poliţelor de
asigurare, dar fără a emite poliţe atunci când riscul este prea mare.
BIBLIOGRAFIE

1. Anghel Marcel, Management financiar bancar, Editura Matrix Rom, Bucureşti, 2001

2. Basno Cezar, Dardac Nicolae, Management bancar, Editura Economică, Bucureşti,

2002

3. Berea Octavian, Stoica Cornelia, Creditul bancar, Editura Expert, Bucureşti , 2003

4. Boariu Angela, Creditarea bancară a activităţii de exploatare a

întreprinderii, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2003
5. Cezar, Basno, Monedă, credit,banci, Ed. Economică, Bucureşti, 1997;

6. Cezar, Basno; Dardac, Nicolae, Operaţiuni bancare, Editura Didactică şi

Pedagogică, R.A., Bucureşti, 1999;
7. Dardac Nicolae, Barbu Teodora, Monedă bănci şi Politici monetare, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2005
8. Dănilă Nicolae, Retail banking, Editura Expert, Bucureşti, 2004

9. Dobre Elena, Elemente de monedă, credit, bănci, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2003

10. Dragotă Victor, Ţâţu Lucian, Stoian Andreea, Dragotă Mihaela, Ce trebuie
să ştim când cumpărăm sau vindem o locuinţă, Editura All Back, Bucureşti,
2005
11. Floricel, Constantin, Monedă, credit, bănci, Ed. Didactică şi Pedagogică,
R.A., Bucureşti, 1997;
12. Gheorghe Carmen Adriana, Drept bancar, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2006

13. I., Vida: Puterea executivă şi administraţia publică, Bucureşti, 1994;

14. I.L., Georgescu., Drept comercial român, vol. I, Bucureşti, 1999;

15. Ioan, Condor, Drept financiar şi fiscal, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 1996;

16. Ioan, Popa: Tranzacţii comerciale internaţionale, Ed. Economică, Bucureşti, 1997;
17. Ion, Gliga: Drept financiar şi fiscal, Ed. All, Bucureşti, 1999;

18. Ionescu Lucian, Băncile şi operaţiunile bancare, Editura Economică, Bucureşti,

1996

19. Iulian, Văcărel: Finanţe publice, Ed. Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti,
1992;

20. Mihai Ilie, Tehnica şi managementul operaţiunilor bancare, Editura Expert,

Bucureşti, 2003
21. Octavian, Căpăţână,; Brânduşa, Ştefănescu, Dreptul comerţului
internaţional, Ed. Academiei, Bucureşti, 1985;
22. Palferman D. Ford Ph., Elements of Banking, Pitman, London, 1989

23. Pascariu Gheorghe, Managementul serviciilor bancare – coordonate

actuale şi perspective, Editura Fundaţiei Academice “Gh. Zane”, Iaşi,
2004