Sunteți pe pagina 1din 28

CONTROLUL BANCAR

ÎN PROCESUL DE
CREDITARE

Realizat de:

Grupa: FB34
CUPRINS
INTRODUCERE----------------------------------------------------------------------------------------------2
CAP.1 CONTROLUL BANCAR ÎN ETAPA PROGRAMĂRII CREDITELOR--------------------4
CAP.2 CONTROLUL BANCAR ÎN ETAPA SOLICITĂRII UNUI CREDIT-----------------------6
CAP.3 CONTROLUL BANCAR MANIFESTAT PRIN EVALUAREA NIVEULUI
BONITĂȚII CLIENȚILOR----------------------------------------------------------------------------------9
3.1 EFECTUAREA ANALIZEI BONITĂȚII DEBITORILOR FOLOSIND METODA
BILANȚULUI FUNCȚIONAL (RESTRUCTURAT)-----------------------------------------------10
3.2 EFECTUAREA ANALIZEI BONITĂȚII FOLOSIND METODA CONTULUI DE
PROFIT ȘI PIERDERE----------------------------------------------------------------------------------11
3.3 EFECTUAREA ANALIZEI BONITĂȚII FOLOSIND METODA FLUXULUI DE
FONDURI--------------------------------------------------------------------------------------------------14
3.4 EFECTUAREA ANALIZEI BONITĂȚII FOLOSIND METODA SCORING-ULUI-----15
3.5 EFECTUAREA ANALIZEI BONITĂȚII FOLOSIND METODA EVALUĂRII RATING-
ULUI--------------------------------------------------------------------------------------------------------16
CAP.4 CONTROLUL BANCAR EFECTUAT ÎN ETAPA APROBĂRII ȘI ACORDĂRII
CREDITELOR-----------------------------------------------------------------------------------------------17
STUDIU DE CAZ-------------------------------------------------------------------------------------------19
CONCLUZIE-------------------------------------------------------------------------------------------------25
BIBLIOGRAFIE---------------------------------------------------------------------------------------------26

1
INTRODUCERE

Încă din cele mai vechi timpuri, autoritățile de reglementare și control bancar au realizat
numeroase inițiative în vederea dezvoltării și consolidării controlului bancar în domeniul
creditării. Un exemplu în acest sens este de remarcat evoluția care a avut loc din Antichitate, când
a fost stabilit, prin intermediul Codului lui Hammurabi, primul regulament privind creditarea, dar
și prima reglementare de ordin bancar, în Babylon, și nivelul actual al infrastructurii controlului
bancar.
Numărându-se printre principalele activități desfășurate de o bancă, creditarea, presupune
un proces îndelungat de acțiuni, printre care un rol esențial îl ocupă controlul, ce are drept
obiectiv: identificarea, analizarea, supravegherea și prevenirea efectelor negative care ar putea
afecta buna funcționarea a întregului proces de creditare, și implicit, al unei bănci.
Bazându-se pe „principiul celor patru ochi”, ca modalitate de control intern, și pe
principiul prudenței, băncile își propun, odată cu realizarea controlului creditelor, actualizarea
activității în conformitate cu reglementările aflate în vigoare, protejarea împotriva tentativelor de
fraudă, gestionarea eficientă a fondurilor destinate creditării, întreținerea unor relații profitabile
cu proprii clienți, precum și o mai bună corelare a datelor din sistemul informațional, cu cele din
sistemul scriptic. Toate acestea vizează înlăturarea incertitudinilior, a riscurilor și a efectelor
negative, ce ar putea genera incapacitatea băncii de autocorecție și readaptare, dorindu-se
obținerea de avantaje pentru cei doi participanți la procesul de creditare. Astfel:
 creditorul, banca, dorește să își mărească întreg portofoliu de clienți și să obțină un profit
cât mai mare.
 debitorul, clientul, își propune satisfacerea nevoilor prin intermediul finanțării externe, și
rambursarea integrală a creditului, fără a-i fi influențată poziția în cadrul Biroului de
Credit/ Centrala Incidentelor de Plăți/ „lista neagră”/ Centrala Riscului de Credit.

2
Lucrarea noastră vizează importanța controlului, în etapele procesului de creditare și luarea
deciziilor în conformitate cu acesta, detaliind primele patru etape de control:

3
CAP.1 CONTROLUL BANCAR ÎN ETAPA PROGRAMĂRII
CREDITELOR

Prima etapă a procesului de creditare este reprezentat de programarea creditelor, în care


controlul îmbracă forma celui preventiv, încercând să înlăture înaintea lansării activității de
creditare, orice eroare, promovând limitarea riscului bancar. Astfel, pe baza capitalului social,
fiecare instituție financiar bancară își stabilește bugetul trimestrial pentru activitatea de creditare.
Controlorul de gestiune, reprezentat de analistul de gestiune și controlorul bugetar, luând în
calcul și resursele financiare rămase în urma creditări, oferă un suport strategic prin îndeplinirea
obiectivului propriu, și anume optimizarea rentabilității financiare, garantând rezultate optime din
punct de vedre al performanțelor bancare.
Analizând rezultatele trimestrului, Compartimentul de sinteză și trezorerie de la nivelul
sucursalelor județene observă deficiențele sau performanțele aferente activității în curs de
desfășurare, propunând, pe baza acestora, bugetul necesar creditării pentru următorul trimestru,
urmând să-l trimită spre aprobare Comitetului director, care îl va pune la dispoziția celorlalte
grupuri din back-office, Direcției de Sinteză, Trezoreriei și Titluri din centrala băncii; programul
rezultând din raportarea conturilor deschise la totalul resurselor destinate creditării.
În cele din urmă, controlorii de gestiune vor separa rapoartele, în funcție de tipul
creditelor, stabilite pe baza perioadei acordate: până la 12 luni, credite pe termen scurt, până la 60
de luni (5 ani) credite pe termen mediu și până la 360 de luni (30 de ani) credite pe termen lung.
Cu toate acestea , va putea exista situația unei distribuiri defalcate a plafoanelor pe sucursale,
genereate de ascensiunea teritorială diferită a activității de creditare.
De asemenea, un aspect important de precizat, este faptul că toate deciziile și măsurile
întreprinse se iau în concordanță cu normele și reglementările propuse și promovate de Banca
Națională a României, punându-se accent și pe principiile de prudență și limitare a riscurilor
bancare. Un exemplu în acest sens sunt:

4
Așadar, în această etapă se urmărește stabilirea capacității de creditare a unei bănci în raport cu:
 clienții săi, persoane fizice sau juridice, rezidenți sau nerezidenți.
 durata, atât pe termen scurt,cât și pe termen mediu și lung.
 poziționarea geografică, zone cu economie prosperă sau zone cu ecconomie slab
dezvoltată.
 moneda de referință a creditului, în cazul valutelor se apelează la condiții de protejare în
cazul riscului valutar.
 gradul de expunere la risc, etc.

5
CAP.2 CONTROLUL BANCAR ÎN ETAPA SOLICITĂRII UNUI CREDIT

Fiecare credit presupune un risc pentru părțile contractante, astfel încât, aceștia acționează
pentru protecția în fața acestuia. În timp ce clienții apelează la diferite tipuri de asigurări, băncile
prin intermediul agenților de control, au obligația de a se informa, analiza și de a evalua
capcitatea economico-financiară a clienților, cercetând-o și din punct de vedere al perspectivelor
viitoare, nu doar prezente.
Mai mult, este necesar să se realizeze o actualizare periodică a bazei de date ce conține
informații despre fiecare client, pentru obținerea unor date cât mai veridice, pe baza informațiilor
obținute de la clienți, precum și din surse externe și chiar, din evidențele băncii.
De asemenea, baza de cunoaștere a clienților vizează și identificarea unor date de natură
economico-financiare, și anume:
Figura nr.2 Date privind cunoașterea clientelei

PENTRU PERSOANELE
PENTRU JURIDICE
PERSOANELE FIZICE
domeniul de activitate;
activitatea profesională; patrimoniul financiar;
veniturile; gradul de familiarizare cu produsele
gradul de familiarizare cu bancare;
produsele bancare; sensibilitatea la risc;
sensibilitatea la risc; etc. reputația câștigată pe piață; etc.

Sursă: prelucrarea proprie

Așadar, autoritățile de control bancar urmăresc stabilirea unor puncte esențiale pentru finalizarea
întregului proces de creditare; printre punctele menționate amintim:
 bună cunoaștere și relaționare cu clienții;
6
 Coerența operațiunilor;
 Segmentarea tipurilor de clienți;
 Oferirea pe produse și servicii în corcodanță cu nevoile indivizilor.

În același timp, conform principiilor de creditare promovate de Banca Național a României,


băncile vor acorda credite doar clienților, persoane juridice, care:
 S-au format și funcționează în conformitate legală;
 Îți desfățoară activitatea conform Actului Constitutiv și Statului de Funcționare;
 Au un grad ridicat de bonitate;
 Dețin resurse financiare în conformitate cu documentele de referință;
 Îndeplinesc capacitate de rambursare a creditului și dețin garanții specifice;
 Au cont deschis la banca de referință.
Pentru persoanele fizice, creditorul vizează aceleași ținte:
 Prestarea unei activități remunerate în condiții legale;
 Un scor de bonitate ridicat;
 Capacitatea de a duce contractul la bun sfârșit;
 Deținerea garanțiilor necesare;
 Cont deschis la banca de referință.
Rolul esențial al demarări etapelor de creditare este reprezentat de obținerea informațiilor,
mai sus prezentate, fiind necesară asigurarea încrederii în întregul aport de date obținute de la
fiecare client. Este esențial, ca încă de la început, să se respingă orice relație ce ar putea genera
apariția creditelor neperformante.
Pentru inițierea relațiilor de creditare, și nu numai, fiecare bancă are obligația de a stabili
o metodă de identificare directă a clienților; Banca Națională a României sugerând utilizarea
documentului „celui mai greu de falsificat sau de obținut pe cale ilictă sub un nume fals 1”. Astfel,
cele mai acceptate documente de identificare personală acceptate la noi în țara sunt: cartea de
identitate, pașaportul, permisul de ședere, cartea de identitate temporară. În unele situații pentru
stabilirea precisă a domiciliului, băncile pot solicita prezentarea unei facturi la utilități.

1
Regulamentul nr.9 din 3 iulie 2008, capitolul 3, Art. 8, alin. 2.
7
După procesul de identificare directă a clientului, se trece la intervievarea clientului, urmărindu-
se:
 Gradul de realizare al întregului proces de creditare
 Justificarea scopului și nevoilor clientului de a obține finanțarea și pe această bază,
oferirea unui produs corespunzător
 Infromarea clientului în legătură cu drepturile și obligațiile față de bancă, în vederea
respectării contractului de creditare
 Prezentarea documentelor necesare
 Demararea procesului de analiză a profilului financiar a clientului
Documentele necesare realizării operațiunii de creditare pe care o persoană fizică trebuie să le
ofere băncii diferă de cele specifice persoanele juridice, coform figurilor de mai jos:
Figura nr.3 Documentele necesare realizării operațiunii de creditare

cererea cererea
de de
credit acordul credit certificatul de
organelor de
conducere
matriculare
pentru /actul de
contractarea constituire/
factura
riscurilor
actul de creditelor statutul firmei
de credit identitate
PERSOANEL PERSOANEL bilanțul,
E FIZICE planul E JURIDICE balanța,
de contul de
afaceri profit și
pierdere.
cerere de
interogare formularul bugetul de prezentare
BC, CIP, ANAF venit și a
CRC
cheltuieli garanțiilor

8
Sursă: prelucrarea proprie

Aceste documente vor fi anexate la contractul de credit, pentru a dovedi veridicitatea


informațiilor înscrise în sistemul informatic.
Prin urmare, în această etapă se urmărește stabilirea unor relații durabile, productive,
legale cu clienții băncii, încercând limitarea riscurilor și respectarea regulilor și normelor impuse,
pentru a finaliza cu succes procesul de creditare.

CAP.3 CONTROLUL BANCAR MANIFESTAT PRIN EVALUAREA


NIVEULUI BONITĂȚII CLIENȚILOR

În termeni simplişti, bonitatea2 reprezintă capacitatea (posibilitatea) unui debitor de a-și


îndeplini obligațiile asumate, printr-un contract, față de un creditor. Această capacitate a
debitorului de a fi “fiabil” în relația cu instituția financiar bancară poate fi apreciată printr-o serie
de indicatori, standardizați într-o anumită măsură, care nu fac altceva decât să cuantifice situația
actuală a posibilului debitor în mărimi comparabile cu standardele impuse de instituția creditoare.
Pornind de la acest punct de vedere, putem afirma că un nivel satisfăcător al bonității unui client
conferă încredere creditorului în procesul de acordare a finanțării.
În cadrul acestei etape de acordare a unui credit, sunt luați în calcul atât factori de natură
financiară ce vizează performanțele în activitatea desfășurată, cât și cei de natură nefinanciara
(punându-se accent pe aspectele nefinanciare cu precădere în analiza riscului produsului de
creditare și criteriile de eligibilitate ale acestuia). În ceea ce privește determinarea performanțelor
financiare ale debitorului , sunt relevante următoarele metode de evaluare:
 Analiza bilanțului funcțional (restructurat);
 Analiza contului de profit și pierdere;
 Analiza fluxului de fonduri;
 Metoda Scoring-ului;
 Metoda rating-ului de credit.

2
A se vedea G. Moroșan, CONTROLUL FINANCIAR BANCAR, Ed. Didactică și Pedagocică, București, 2013, p.
380.
9
3.1 EFECTUAREA ANALIZEI BONITĂȚII DEBITORILOR FOLOSIND METODA
BILANȚULUI FUNCȚIONAL (RESTRUCTURAT)
Luând în calcul principiile contabile, putem afirma despre elementele ce constituie
patrimoniul firmei că sunt trecute în gestiune la valoarea lor de intrare. Datorită uzurii morele,
fizice, stadiul de dezvoltare a economiei, mișcările pe piețele financiare și a altor factori externi și
interni, valoarea contabilă (de intrare) a elementelor ce constituie patrimoniul poate să difere de
valoarea justă (reală) a acestora.
Pentru a remedia posibilele erori în evaluare, analiști economici utilizează conceptul de
bilanț funcțional sau restructurat . Societățile financiar bancare prelucrează datele consemnate în
bilanțul întreprinderii pornind de la informațiile trecute în balanța de verificare lunară. Acest
bilanț însumează rezultatele calculelor de ajustare a valorii contabile prin gruparea fluxurilor de
intrare și de ieșire. În literatură de specialitate, în cadrul bilanțului restructurat, se disting două
categorii specifice:
 Bilanț orizontal (tradițional);
 Bilanț „pool” de fonduri.
Diferența ditre aceste două abordări este modul de grupare a fluxurilor. În cadrul
bilanțurilor tradiționale, resursele constituite pe termen lung vor fi destinate finanțării activelor
imobilizate (active constituite pe termen lung), iar în cazul bilanțului de tip „pool” de fonduri
totalitatea intrărilor se vor consemna într-un ansamblu omogen menit să finanțeze alocările totale.
În ceea ce privește bilanțul restructurat orizontal, caracteristica principală a acestuia este
că în bilanț sunt consemnate intrările și iesirire în funcție de durata ciclului de exploatare (pe
teremen scurt sau lung). Astfel, bilanțul va fi împărțit în patru agregate: venituri și cheltuieli pe
termen lung, respectiv venituri și cheltuieli pe termen scurt.

10
3.2 EFECTUAREA ANALIZEI BONITĂȚII FOLOSIND METODA CONTULUI DE
PROFIT ȘI PIERDERE
Prin natura sa, contul de profit și pierdere ilustrează totalitatea încasărilor obținute pe un
anumit interval de timp și eforturile depuse pentru realizarea nivelului respectiv al încasărilor.
Drept urmare, contul de profit și pierdere indică la finele acestuia diferența (pozitivă sau
negativă) dintre cele două fluxuri. O metoda comună de analiză a bonității pe baza acestui
document este împărțirea fluxurilor consemnate în cinci categorii3:
 Valoarea totală a vânzărilor/Venitul/Cifra de afaceri – în această categorie este evidențiată
valoarea totală a încasărilor, putând fi defalcată, sau nu, pe diferite categorii.
 Cheltuielile aferente procesului de exploatare (curente) – cheltuielile necesare desfășurării
activității de zi cu zi sunt incluse în această categorie. Deși nu se află în legătură directă
cu operațiunile fundamentale ale firmei, sunt necesare pentru desfășurarea activității în
parametri normali (chirii, transport, salarii, amortizare, etc.).
 Costul bunurilor vândute – compuse din cheltuielile cu impact direct asupra vânzărilor,
fiind reprezentate de prețul de achiziție al bunurilor sau de prețul de achiziție a materiilor
prime. Ajustând valoarea încasărilor totale cu ajutorul costurilor bunurilor vândute
obținem valoarea profitului brut obținut din activitate.
 Cheltuielile privind dobânda – reprezentate de costurile aferente angajării anterioare a
unor credite acordate de instituții finanaciare bancare sau nebancare. După calcularea
acestei valori, profitul impozabil se determină prin scăderea cheltuielilor aferente plătii
dobânzilor din vaoarea profitului obținut din exploatare.
 Impozitele – calculate și scăzute din baza impozabilă, obținându-se profitul net.

3
A se vedea G. Moroșan, CONTROLUL FINANCIAR BANCAR, Ed. Didactică și Pedagocică, București, 2013, p.
388
11
În luarea deciziei de acordare a finanțării potetialului debitor, instituțiile financiare au la
dispoziție o gamă variată de indicatori ce pot fi calculați pe bază acestui document.
I. Rentabilitatea capitalurilor proprii (return on equity-ROE)
Profit net
ROE= ∗100
Capitaluri Proprii
Indicatorul prezentat mai sus arată eficiența utilizării capitalurilor provenite de la
acționari. Pentru o interpretare cât mai corectă a acestei accepțiuni se consideră a există trei
indicatori corelați cu aceast concept (ROE).

a) Profitabilitatea: folosită pentru a aprecia capacitatea unei întreprinderi de a obține profit.

Profit net
P= ∗100
Vânzări
b) Eficientă activelor/Viteză de rotație a activelor: se calculează pentru a putea determina
gradul de eficiență al utilizării acestora.
Vânzări
VA = ∗100
Total active
c) Structura capitalului/levierul financiar: ilustrează ce procentaj din totalul activelor este
finanțat utilizând capital împrumutat, totodată și încrederea pe care o au creditorii în
capacitatea intreprinterii de a genera fonduri necesar rambursării.
Total active
LF= ∗100
Capital propriu
II. Marja profitului obținut din activitatea de exploatare:

Profit din exploatare


∗100
Total venituri
III. Marja profitului net:
Profit ne t
∗100
Vânzări
Aceasta reflectă într-o oarecare măsură performanțele activității curente, reflectând:
venitul suplimentar obținut din creșterea cu o unitate a vânzărilor, valoarea adăugată obținută prin
creșterea produtiei, strategia privind menținerea stabilității prețului și nivelul de control al
întreprinderii asupra costurilor.

12
Totuși, creșterea doar a marjei profitului net nu îmbunătățește semnificativ situația
financiară, fiind nevoie de combinarea creșterii acestui indicator cu viteza de rotație a activelor.
Pentru obținerea unei valori adăugate pe produs mai mare în scopul creșterii marjei profitului net,
este posibilă angajarea unui volum crescut de active și deci o încetinire a vitezei de rotație. În
contrapartidă, angajarea unui volum mai mic al activelor în scopul creării de valoare adăugată, va
genera o marjă mai mică a profitului și o viteză superioară de rotație a acestuia (acest indicator
poate avea valori foarte diferite în funcție de domeniul de activitate în care activează instituția
evaluată).

IV. Acoperirea dobânzilor


Profit operational
Cheltuieli cu dobânzile
Nivelul acestui indicator variază în funcție de nivelul gradului de îndatorare, de
fluctuațiile ratelor de dobândă și arată de câte ori este mai mare profitul față de valoarea
dobânzilor plătite sau măsura în care îți acoperă debitorul cheltuielile din dobânzi pe seama
profitului.
O cauză a contractării unui credit nou, poate fi incapacitatea de a acoperi cheltuielile cu
dobânzile din profitul obținut. Un asftel de caz poate genera riscuri crescute pentru creditor și o
acțiune nerentabilă.
V. „Rata lichidității curente”
Active curente
Pasive curente
Pentru a sugera o stare de suficientă de lichiditate și o capacitate cât mai mare de a efectua
plățile datorate valoarea acestui indicator trebuie să fie peste 1. În caz contrar, caracterul nelichid
al întreprinderii poate cauza proleme în ceea ce privește rambursarea posibilului credit acordat.
VI. „Rata lichidității imediate” - Se reduc din ecuație activele și pasivele cu cel mai mic
grad de lichidiate.
Active curente −Stocuri
Pasive curente

13
VII. Rata solvabilității – din această perspectivă, întreprinderea demonstrează
dacă este capabilă să își achite integral datoriile prin vânzarea tuturor activelor
deținute în cazul lichidării acesteia.
Asemenea cazului rentabilității capitalurilor proprii, această manieră de a privi întreprinderea este
corelată cu doi indicatori distincți:
a) Indicele capitalurilor proprii:
Capitalul propriu
Active totale
În principiu, se dorește că suma totală a împrumutului să nu depășească valoarea capitalului
propriu.
b) Levierul financiar:
Active totale
Capital propriu
Levierul financiar denotă modul de finanțare al activelor pentru care a optat întreprinderea
până în prezent.
3.3 EFECTUAREA ANALIZEI BONITĂȚII FOLOSIND METODA FLUXULUI DE
FONDURI
Este de la sine înțeles că datele consemnate în bilanțul întreprinderii au un caracter static,
actualizările făcându-se de la un an la altul. Datorită acestui fapt, doar cunoașterea acestor situații
nu conferă creditorului suficiente informații pentru a fundamenta o decizie. Fluxul de fonduri
reprezintă un document cu caracter sintetic ce înglobează în componența sa totalitatea mișcărilor
de fonduri (și sursele acestora) realizată de întreprindere într-o anumită perioadă de timp.
În noțiunea fluxurilor de fonduri sunt incluse atât mișcări ale numerarului, cât și mișcările
celorlalte componente ale bilanțului. Pentu a realiza o astfel de analiză, sunt culese date din cel
puțin două bilanțuri de sfârșit de an, deoarece este necesară observarea evoluției în timp ale
acestor valori.
Observarea evoluției fluxurilor permite societății creditoare să cunoască anumite aspecte,
precum: modificările din structura patrimonială, metodele de repartizare și utilizare a profitului
obținut, metode de finanțare ale activelor constituite, etc. De remarcat este faptul că utilizarea
analizei fluxurilor de fonduri nu permite doar observarea până în prezent a evoluției elementelor
bilanțiere, permițând și previzionarea anumitor aspecte prin aducerea în prezent a fluxurilor
viitoare (actualizarea cash flow-urilor).

14
Fluxurile pot fi prezentate atât direct, prin evidențierea variației disponibilităților bănești,
cât și indirect, reflectând nivelul activelor și pasivelor consolidate pe termen lung, în scopul
evidențierii relațiilor dintre acestea.

3.4 EFECTUAREA ANALIZEI BONITĂȚII FOLOSIND METODA SCORING-ULUI


Metoda de evaluare a bonității unui posibil client prin prescorare este o caracteristică a
progresului tehnologic, fiind o analiză pe bază unor algoritmi a unor variabile relevante pentru
fundamentarea deciziei de creditare a debitorului. Scoring-ul presupune selectarea unor variabile
destinate sa ofere o imagine a clientului cât mai apropiată de realitate și acordarea unor
„calificative” omogene rezultatelor pentru a le putea însuma și raporta la performanțele altor
posibili debitori.
Variabilele considerate ca fiind relevante în evaluarea prin scoring diferă în funcție de
statutul solicitantului (persoană fizică sau juridică), dar și în funcție de societatea căreia i se
adresează cererea de creditare.
În scopul evaluării gradului de atingere a standardelor de performanță economico-
financiară prin medoda scoring-ului, avem în vedere atât factori calitativi cât și cantitativi .
Numărul total al factorilor luați în considerare în procesul de evaluare financiară este 10 (câte
cinci factori pentru fiecare categorie), apreciați cu o notă cuprinsă între 0 și 10.

15
După cum am enunat anterior, factorii selectați pentru a realiza scoring-ul pot fi diferiți în
funcție de strategiile alese de societățile aflate în postura de creditor. În continuare vom enumera
selecțiile generice de factori de influență.
Factorii calitativi posibili sunt:
 calitatea segmentului managerial;
 calitatea acționariatului;
 poziția întreprinderii pe piață (poziția concurențială);
 conduita tranzacțională;
 calitățile și gradul de integritate a garanțiilor.
Factorii cantitativi posibili sunt:
 lichiditate (lichiditatea curentă sau imediată);
 solvabilitate (solvabilitatea sau gradul de îndatorare);
 profitabilitate (rentabilitatea netă sau operațională-bazată pe cifra de afaceri);
 gestiunea activelor (viteza de rotație a activelor);
 capacitatea de rambursare (gradul de acoperire a dobânzii sau serviciul datoriei).

3.5 EFECTUAREA ANALIZEI BONITĂȚII FOLOSIND METODA EVALUĂRII


RATING-ULUI
CRISL (Credit Rating Information and Services Limited) definește4 rating-ul că fiind un
criteriu de conformitate al Acordului Basel-II pridind riscul operațional, de piață și de credit.
În esență, ratingul poate fi văzut ca un proces de determinare a riscului ce însoțește un
titlu de creanță și asocierea acestuia cu un calificativ (de obicei cuprins între 1 și 5; 1-risc scăzut,
5-risc ridicat) ce permite compararea incertitudinii aferente unor titluri de creanță diferite.
În operațiunea de determinare a clasei de rating, instituțiile îndreptățite să facă astfel de
estimări (nu doar societățile financiar bancare pot calcula clasă derating, fiind prezente și
instituțiile specializate de rating), vor lua în calcul atât factoti ce țin de caracteristicile clientului,
cât și caracteristicile specifice ale produsului de credit.

4
A se vedea http://www.crislbd.com/Document/Rating%20Methodology/CRM_BankLoanRating.pdf
16
Caracteristicile clientului luate în calculul clasei de rating sunt asemănătoare cu cele
considerate relevante în procesul de scoring, respectiv: ramura de activitate, performanțe
financiare, strategie de piață, structura capitalului, etc.
În ceea ce privește sferta caracteristicilor creditului, se au în vedere aspecte precum:
relații de credit anterioare, gradul de tangentialitate cu criteriile de eligibilitate, serviciul datoriei,
etc.
După analiza celor două dimensiuni ale clasei de rating și acordarea gradului aferent,
clientului potențial îi vor fi puse la dispozițiile produsele de creditare aferente clasei respectie.
Obiectivul final al încadrării clientului într-o clasă de risc prin rating, alături ce celelalt
metode dezbătute anterior, este de a determina dacă solicitantul poate fi creditat în condițiile unui
risc minim asumat de către societatea bancară.

CAP.4 CONTROLUL BANCAR EFECTUAT ÎN ETAPA APROBĂRII ȘI


ACORDĂRII CREDITELOR

În etapa de aprobare a creditelor, controlul efectiv este realizat de Managerul de Risc prin
evaluarea documentației ce însoțește cererea aferentă. De asemenea, Managerul de Risc va lua în
calcul și informațiile culese pe parcursul interviului și vizitei pe teren (dacă a fost cazul), având
ca termen de referință „cei 5 C” (calitatea managementului, calitatea acționariatului, poziția
concurențiala,conduită tranzacțională și calitatea garanțiilor).
Managerul de Risc va trebuii să răspundă unei serii de întrebări5:

5
A se vedea G. Moroșan, CONTROLUL FINANCIAR BANCAR, Ed. Didactică și Pedagocică, București, 2013, p.
392
17
 Sursa fondurilor destinate rambursări este certă? (fezabilitata planului de rambursare a
împrumutatului);
 Ce aspecte din analiza realizată de consilierul de clienți ar putea degenera?
 La ce riscuri este expus debitorul? În ce măsură le poate controla?
În concluzie, Managerul de Risc are următoarele răspunderi:
 Asigură veridicitatea datelor consemnate în documentația aferentă cerereii de finanatare;
 Stabilește competență de aprobare;
 Conformitatea cu politicile băncii;
 Se asigură că toate documentele necesare aprobării creditului sunt incluse în dosarul de
credit.
După realizarea verificării conformității, Managerul de Risc convoacă Comitetul de
Credit atribuit sucursalei/agenției unde s-a solicitat creditul. În cazul în care este depășită
competența de a aproba a Comitetului de Credit respectiv, se va escalada spre aprobare
Comitetului superior ierarhic.
După primitea aprobării/respingerii cererii de credit, clientul este informat cu privire la
decizia adoptată de către societatea bancară.
Consilierul Juridic certifică și aprobă conformitatea contractului de credit (se verifică o
atenție sporită semnăturilor și clauzelor privind garanțiile) , contractul fiind standardizat.

Următoarea etapă presupune verificarea finală realizată de Ofițerului de Administrație, în


care se verifică conformității următoarelor aspect:
 Termenii contractelor trebuie să corespundă condițiilor de aprobare;
 Completarea completă și corectă a tuturor documentelor;
 Semnătura clientului.
În etapa acordării creditului, vor fi furnizate documentele necesare care atestă destinația
împrumutului. Acordarea prin intermediul unui cont bancar deschis pe numele titularului
creditului (acordarea creditului în numerar se face doar în cazuri excepționale, cu aprobarea
superiorilor ierarhici).

18
Contractul de credit se completează în trei exemplare, unul înmânat clientului, unul
depoziat la arhiva centrală a băncii și unul în dosarul de credit al clientului (păstrat la
scursala/agenția unde a fost contractat).

STUDIU DE CAZ
În realizarea studiului de caz am luat drept exemplu inițierea relațiilor de creditare și
acordarea creditului în cadrul Băncii Comerciale Române. Astfel, să presupunem că o persoană
fizică, client al băncii dorește să intre în posesia unui credit oferit de BCR, principalele măsuri pe
care trebuie să le realizeze banca, în vederea respectării normelor și reglementărilor impuse de
BNR, dar și pentru respectarea întregului proces de control al creditelor, vizează mai multe etape,
și anume:
1. Identificarea directă a clientului

19
Pentru inițierea relațiilor bancare și pentru a putea beneficia de serviciile și produsele
bănci, fiecare client are obligația de a prezenta reprezentanților de la ghișeu unul dintre actele de
identitate acceptate. Actul fiind necesar, în identificarea persoanei solicitante, pe baza
informațiilor de pe acesta, cele mai importante fiind: CNP-ul, numele, prenumele, calitatea de a fi
rezident sau nerezident, vârsta,etc., precum și a legalității modului în care acesta a fost realizat,
dorindu-se a fi eliminate situațiile în care sunt utilizate acte false în relațiile dintre bancă și
client; întreg proces realizându-se pe baza unor scannere performante.
2. Actualizarea informațiilor din sistem ale clientului
Ficare bancă are dreptul a de deține informații legate de proprii clienți, unele dintre ele
ajutând la realizarea unor segmentări în rândul clienților, dar totodată pentru a putea realiza un
control eficient. În această etapă, consilierul de credit trebuie să obțină sau să actualizeze
informații reprezentative pentru client, în legătură cu:
Date de identificare directă
Metode de contact Experiența profesională Informații financiare Starea civilă:
ale clientului

NUME ȘI PRENUME: SURSA necăsătorit


TELEFONIC: 0789765400 OCUPAȚIE: VENITULUI:
Popescu Andrei medic salariu
fără copii în
NAȚIONALITATE: întreținere
română ADRESA DE E-MAIL: PROFESIA: MĂRIMEA
popescu@gmail.com medic VENITULUI: [3000-
GENUL: 6000]
masculin
ANGAJATORUL:
TIPUL ACTULUI DE
IDENTITATE: Spitalul Sf.
carte de identitate Spiridon Iași

SERIA ȘI NUMĂRUL: DATA ANGAJĂRII:


XT 432389 01.01.2008

CNP-ul:
1781212002234 NIVELUL DE
ȘCOLARIZARE:
master
ELIBERARE ȘI
EXPIRARE:
07.07.2018 -
07.07.2028

3. Intervievarea clientului
Această etapă intermediază obiectivele propuse de client de metoda realizărilor acestora.
Astfel, reprezentatul băncii află în ce scop dorește clientul să utilizeze creditul, pentru ce
perioadă, moneda, tipul dobânzii, comisioane, informații perioadă de grație, expunerea clientului,
precum și participanții la credit.
Figura nr.4 Etapele intervievării

20
NEVOI:
MONEDĂ: TIPUL DOBÂNZII:
modernizarea
RON fixă
apartamentului

EXPUNEREA
COMISIOANE ȘI ALTE PARTICIPANȚII LA
CLIENTULUI:
COSTURI: CREDIT:
descoperit de cont la
costul cu asigurarea 20 fără garanți, doar
BCR, cu o rată de
RON/luna titularul Popescu Andrei
24RON/lunar

PRODUSUL POTRIVIT:
creditul de nevoi
personale

Sursa: prelucrare proprie

4. Demararea analizei bonității clientului


Pentru realizarea acestei etape, banca, prin intermediul programelor de specialitate, va
calcula rating-ul și scoring-ul solicitantului, obținând permisiunea clientului pentru interogarea
Biroului de Credit, ANAF-ului, precum și prelucrarea datelor cu caracter personal de către
program.
Prin intermediul raportului obținut de la Biroul de Credit, banca observă capacitatea de
onorare a datoriilor de către client; obinând anumite indicative, în cazul întârzierii de la plata
serviciului, specific unui interval de timp.
Prin raportul obținut în urma interogării la ANAF, banca constată dacă solicitantul
îndeplinește condițiile minime obligatorii în ceea ce privește venitul, caracterul angajatorului,
precum și vechimea în muncă, dar totodată se face o verificare a veridicității declarației date de
client, în ceea ce privește mărimea salariului, a angajatorului, precum și a datei de angajare.

21
Imagine nr.1 Situația înscrierii la Biroul de Credit

Sursa: https://www.birouldecredit.ro

Figura nr.5 Istoricul incadrării in categoriile de întarziere

22
Sursa: https://www.birouldecredit.ro

Figura nr.6 Legenda istoricului

Sursa:
https://www.birouldecredit.ro

Figura nr.7 Condițiile minime de creditare impuse de BCR

Condițiile impuse de BCR


Salariul minim lunar : 1100 RON.23
Vechimea în muncă: minim 6 luni.
Caracterul neîndoielnic al angajatorului din punct de vedere al
riscurilor și al funcționării.
Gradul de îndatorare maximum 40%.

Sursa: prelucrare proprie a datelor obținute de pe www.bcr.ro

5. Aprobarea și acordare creditului

Pentru aprobarea creditului trebuie realizată verificarea documentelor în format


electronic, cu cele în format scriptic, dart totodată se urmărește dacă solicitantul îndeplinește
condițiile impuse; conform legislației în vigoare procesul de verificare întreprins în vederea
acordării nu trebuie să depășească mai mult de 5 zile.
Acordarea creditului are la bază întocmirea contractului de creditare, care prevede
drepturile și obligațiile fiecărei părți contractante, graficul de rambursare a creditului și
caracteristicile specifice tipului de credit acordat. Alăturat contractului, mai sunt adăugate și
documente necesare, care să ateste informațiile adăugate în sistemul informatic, pe decursul
etapelor anterioare.
Figura nr.8 Documente adiacente contractului de credit

acordul de
formular
formular prelucrare a
copie act de cererea de interogare la
interogare la datelor cu
identitate credit Biroul de
ANAF caracter
Credit
personal

Sursa: prelucrare proprie

Contractul se listează în trei exemplare: unul rămâne la bancă, unul este trimis în centrală,
iar unul îi revine clientului. De remarcat este faptul că fiecare solicitant de credit are dreptul de a
renunța la contract în termen de 14 zile și, de asemenea de precizat este și faptul că acordarea
creditului se face prin intermediul contului deschis la bancă, pentru a putea fi supravegheată mai
bine respectarea obligațiilor contractuale, iar în cazuri extrem la caserie, fiind necesar acordul
responsabililor în acest sens.

24
După acordare creditului, procesul de control al activității de creditare nu se oprește aici,
ci continuă cu celelalte etape specifice.

CONCLUZIE
În urma studiului făcut ajungem la concluzia potrivit căreia controlul ocupă un rol
important în activitatea bancar, mai ales în cadrul procesului de creditare, fiind esențial în toate
etapele și sub orice formă.
Așa cum am prezentat în rândurile de mai sus, este evidențiat faptul că, uneori, prezența
controlului nu se face simțită, deși funcționează în conformitate cu normele legale aflate în
circulație, acesta realizându-se ca rezutat al obișnuinței, dar totodată și al necesității pe care îl
evocă anumite situații.
De asemnea, există și momente în care controlul pare prea „constrângător”, impunând
respectarea fiecărei condiții, fără nicio posibilitate de deviere minimă de la acestea.
Cu toate acestea, controlul este benefic pentru fiecare parte contractantă, debitor sau
creditor, în cadrul procesului de creditare, intervenind în limitarea riscurilor, în încercarea de
eliminare a efectelor negative și a situațiilor nefavorabile neprevăzute.

25
BIBLIOGRAFIE

 G. Moroșan, CONTROLUL FINANCIAR BANCAR, Ed. Didactică și Pedagocică,


București, 2013.
 S.V. MIHĂESCU, CONTROLUL FINANCIAR-BANCAR, Ed. Univ.”Alexandru Ioan
Cuza”,Iasi, 2018.
 I. NIȚU, CONTROL SI AUDIT BANCAR, Ed. Expert, Bucuresti, 2007.
 "Les metiers du risque et du controle dans la banque" Dan Chelly& Stephane
Sebeloue
 "La gestion par les processus dans la banque: de l'intention a la mise en ouvre" Valerie
Pallas, Julien Batac
 "Le controle interne: guide de procedures" articol publicat de Quebec
 www.BNR.ro
 http://www.crislbd.com/Document/Rating
%20Methodology/CRM_BankLoanRating.pdf

26
27