Evaluarea și clasificarea portofoliului de credite.

Principalele grupe de indicatori de evaluare

utilizați de Raiffesen Bank

- 2018 –
 Cuprins

Introducere .................................................................................................................................................... 2
Capitolul I Caracteristici și particularități ale riscurilor în activitatea de creditare...................................... 4
1.1 Riscul de credit: .................................................................................................................................. 5
1.2 Riscul de piață ..................................................................................................................................... 6
1.3 Riscul operațional ............................................................................................................................... 7
1.4 Alte riscuri .......................................................................................................................................... 8
Capitolul II Acordurile Basel ......................................................................................................................... 9
Capitolul III................................................................................................................................................. 13
Structura portofoliul de credite în cadrul băncii Raiffeisen ........................................................................ 13
3.1 Credite persoane fizice ..................................................................................................................... 16
3.2 Credite persoane juridice .................................................................................................................. 16
3.3. Portofoliul de credite al băncii Raiffeisen....................................................................................... 18
Capitolul IV: Principalele grupe de indicatori de evaluare utilizați de Banca Raiffeisen ........................... 27
Bibliografie

1
 Introducere

Economia de piaţă presupune în mod necesar existenţa unui sistem bancar care să
asigure mobilizarea tuturor disponibilităţilor monetare ale economiei şi orientarea lor temporară
în desfăşurarea de activităţi economice eficiente.
Prin activitatea desfăşurată de bănci, de colectare de resurse financiare concomitent cu
plasarea acestora spre unităţile care resimt nevoi temporare suplimentare, acestea îndeplinesc un
rol important de intermediere bancară. În acest sens, creditul devine instrument activ în
stimularea dezvoltării economiei, prin intermediul lui încurajându-se acţiunea anumitor
fenomene, în funcţie de obiectivele urmărite a se realiza.
Este cunoscut faptul că nivelul scăzut al calităţii portofoliului de credite reprezintă
principala cauză a falimentării multor instituţii bancare. În condiţiile dezvoltării actuale a
sistemului de creditare este evident că operaţiunile de creditare sunt pe atât de profitabile, pe cât
şi riscante. Formarea unui portofoliu de credite sigur necesită o economie dezvoltată şi stabilă de
aceea tendinţa de dezvoltare a vieţii economice actuale precum şi criza care a periclitat
activitatea unui număr important de agenţi economici, face ca pentru atingerea obiectivelor
urmărite de băncile licenţiate acestea să implementeze o politică de creditare flexibilă, axată pe
principiul prudenţei, în procesul de gestiune a portofoliului de credite.
Deoarece riscurile de credit sunt actualmente indispensabile operaţiunilor de creditare ale
băncilor, acestea se confruntă cu o mulţime de dificultăţi în atingerea scopului de maximizare al
calităţii portofoliului de credite. Astfel, gestiunea eficientă a portofoliului de credite necesită
perseverenţă, flexibilitate şi certitudine. În angajarea resurselor lor, băncile se confruntă cu o
serie de riscuri:

 riscul de nerambursare;
 riscul lipsei de lichiditate;
 riscul variaţiei ratei dobânzii pe piaţă;
 riscul de capital;
 riscul repatrierii capitalului în condiţiile creditării externe (riscul valutar şi riscul de ţară).

Acordând credite banca îşi asumă mai multe tipuri de riscuri, acestea fiind determinate fie de
calitatea celui care face împrumutul, fie de evoluţia economică generală, fie de structura generală
a băncii. Se cunoaşte faptul că performanţa bancară are două dimensiuni: rentabilitate şi risc, iar
2
managementul bancar urmăreşte maximizarea performanţelor bancare prin armonizarea
următoarelor obiective: maximizarea rentabilităţii băncii, minimizarea expunerii la risc şi
încadrarea în normele de calitate şi comportament prudenţial.
Cea mai importantă funcție a conducerii băncii este de a controla calitatea portofoliului de
credite. Aceasta, deoarece slaba calitate a creditelor este principala cauză a falimentelor bancare.
După cum se arată într-un raport al Oficiului Controlului Monedei din SUA referitor la cauzele
principale ale falimentelor bancare din această țară în anii ’80, între acestea se înscriu:

 neatenția în formularea normelor de creditare;

 prezența unor condiții de creditare prea generoase, cuplată cu lipsa unor normative
clare;
 nerespectarea normelor interne de creditare de către personalul băncii;
 concentrarea riscantă a creditelor pe anumite piese;
 slabul control exercitat asupra personalului (inspectorilor);
 creșterea excesivă a valorii portofoliului de credite, peste posibilitățile rezonabile ale
băncii de a acoperi riscurile;
 sisteme defectuoase sau inexistente de detectare a creditelor cu probleme;
 necunoașterea fluxurilor de trezorerie a clienților;
 creditarea preferențială (sub condițiile de piață).

Pentru a depăși deficiențele sistemice și procedurale de acest gen, care duc la creșterea
pierderilor la portofoliul de credit, băncile trebuie să conceapă și să implementeze politici de
creditare performante și să angajeze/pregătească un personal de un profesionalism ireproșabil,
care să înteleagă și să respecte disciplina acestor norme. Pentru aceasta este necesar să existe un
feed-back permanent prin care conducerea băncii să fie informată despre eficacitatea procesului
de control al calității creditelor, astfel încât cele cu probleme să fie detectate și corectate (în
limita posibilităților ) din timp.

3
 Capitolul I: Caracteristici și particularități ale riscurilor în activitatea de
creditare

Băncile sunt supuse unui larg șir de riscuri în cursul operațiunilor lor, vorbind de un sistem
de riscuri care de cele mai multe ori acționează simultan și interdependent. În general, riscurile
bancare sunt împărțite în câteva categorii:

 Riscul de credit;
 Riscul de piață;
 Riscul operațional;
 Alte riscuri.

Cadrul de gestionare al riscurilor este definit în strategia de risc, elaborată și revizuită cu

o frecvență anuală. Profilul de risc este de asemenea revizuit cu o frecvență anuală și cuprinde
evaluarea tuturor riscurilor considerate semnificative.
Politicile băncilor de gestionare a riscului sunt stabilite pentru a identifica și analiza
riscurile la care este expusă banca, pentru a stabili limitele adecvate de risc și control, și a
monitoriza riscurile și respectarea limitelor de risc. Politicile și sistemul de gestionare a riscurilor
sunt revizuite periodic pentru a reflecta schimbările în condițiile pieții, produselor și serviciilor
oferite.
Banca își propune să dezvolte un mediu de control disciplinat și constructiv, în care toți
angajații își înțeleg rolurile și obligațiile, prin intermediul cursurilor de instruire, standardelor și
procedurilor de conducere implementate. Acest proces de gestionare a riscurilor este esențial
pentru profitabilitatea continuă a Grupului și fiecare individ din cadrul Grupului este responsabil
pentru expunerile la risc legate de activitatea sa sau de responsabilitățile sale. Comitetul de Audit
al Grupului raportează Consiliului de Supraveghere și are responsabilitatea de a monitoriza
respectarea procedurilor de gestiune ale riscului. Comitetul de Audit este asistat în îndeplinirea
funcțiilor sale de către departamentul de Audit Intern.

4
1.1 Riscul de credit:

Reprezintă riscul de a înregistra pierderi ca urmare a neîndeplinirii de către

client/contrapartide a obligațiilor contractuale; riscul de pierderi financiare cauzat de
neîndeplinirea totală sau parțială de către contrapartidă a obligațiilor care îi revin.

Riscul de credit1 prezintă două forme principale:

1. Riscul de nerambursare a creditului sau de intrare în incapacitate de plată a

contrapartidei - se referă la riscul ca debitorul să nu își onoreze obligațiile
contractuale(plata dobânzii și a principatului).
Conform BASEL II, debitorul se află în stare de nerambursare atunci când:
- Întârzierea la plată a debitorului a depăşit 90 de zile;
- Instituţia de credit consideră că fără a recurge la executarea garanţiei, nu va putea
recupera împrumutul;
- Debitorul face obiectul procedurii de faliment;
2. Riscul de spread = riscul ca valoarea de piaţă a instrumentului de credit să se reducă
datorită modificărilor apărute în bonitatea debitorului. Modificările apar atunci când
ratingul contrapartidei se deteriorează semnificativ în raport cu momentul acordării
creditului.

Cadrul administrării riscului de credit este actualizat și îmbunătățit periodic, este conceput
pentru a acoperi toate expunerile de credit în activitatea bancară și cuprinde următoarele
componente de bază:

 un sistem de rating al contrapartidei individuale;

 un sistem de evaluare la risc al tranzacțiilor;
 un sistem de evaluare a riscurilor pentru produse noi de creditare / modificări
semnificative a unor produse existente;
 limite de concentrare pe client/grup de clienți / pe produse / regionale / sectoriale;
 o metodologie de stabilire a prețurilor în funcție de risc;
 management activ al portofoliului de credite;

1
Sorina Botiș , material curs master 2018, word nr 2.

5
  o metodologie de monitorizare/revizie a creditelor post acordare;
 o metodologie de provizionare aferentă riscului de credit
 o metodologie de calcul a ajustărilor prudențiale de valoare.

Administrarea riscului de credit se realizează prin2:

 organizarea unui sistem propriu de norme și proceduri în domeniu capabil să creeze

cadrul normativ care aplicat în procesul de creditare permite evitarea sau
minimizarea declanșării riscurilor.
 dezvoltarea / îmbunătățirea cadrului procedural de management al riscului de
creditare (strategia, politicile, normele privind administrarea riscului de credit);
 existența și revizuirea periodică a unui sistem ierarhic de aprobare a limitelor de
expunere în credite;
 monitorizarea riscurilor de creditare pe linii de afaceri și agregat la nivel de
portofoliu;
 managementul expunerilor critice: clienți cu credite clasificați în clase de
performanță inferioare, credite cu indicii de depreciere etc.
 structura organizatorică a băncii –există departamente și comitete cu rol în
supravegherea și administrarea riscului de credit.

1.2 Riscul de piață

Riscul de piaţă se referă la modificările survenite în valoarea instrumentelor sau

contractelor deţinute de bancă datorită fluctuaţiilor preţurilor activelor sau mărfurilor
tranzacţionate şi de asemenea şi a fluctuaţiilor ratelor de dobândă, cursurilor de schimb sau a
altor indici de piaţă3.
O alta definiție a riscului de piață ar putea fi următoarea: riscul cu privire la profit și
capital care apare datorită modificării valorii portofoliilor de instrumente financiare. Acest risc
apare din activitatea de formator de piață (market-making), de tranzacționare (dealing), și de
luare de poziții în legatură cu rata dobânzii, valute, acțiuni, și instrumente derivate. Riscul de
piață cu privire la instrumente financiare individuale și portofolii de instrumente poate fi o
funcție de unul sau mai mulți din acești factori de bază, și de multe ori poate fi foarte complex.

2
www.bnr.ro
3Moinescu, B.,Codirlașu, A, „Strategii si instrumente de administrare a riscurilor bancare ”, Editura ASE, 2009, p. 77.

6
Nivelul riscului de piață depinde de senzitivitatea prețului instrumentului și timpul necesar
lichidării sau închiderii poziției. Senzitivitatea prețului este în general mai mare pentru
instrumente care au în structura leverage, care au maturități mai îndepărtate, și care au
caracteristici de opțiuni. Pe piețe lichide se presupune ca timpul necesar închiderii unei poziți
ieste de o zi, în general. Pe piețe mai puțin lichide este nevoie de mai mult de o zi pentru
închiderea unei poziții.

1.3 Riscul operațional

Riscul operațional4 reprezintă riscul de pierderi rezultate din derularea eronată a unor
procese, erori generate de sistemul informatic, pierderi rezultate din activitatea inadecvata a
angajaților și alte evenimente externe. Banca monitorizează continuu riscurile operaționale
inerente ce decurg din activitățile curente ale clienților, practicile bancare, fraudele,
implementarea proceselor rezultate din punerea în aplicare a deciziilor de management, aspectele
etice implicate de angajații băncii. În vederea reducerii riscurilor inerente activității operaționale
a băncii, sunt elaborate politici, norme și proceduri privind administrarea riscului operațional
îmbunătățindu-se astfel și guvernanța specifică.
Diminuarea expunerii la riscuri operaționale se realizează prin: adecvarea permanentă a
documentelor normative la reglementările legale și condițiile pieței, pregătirea personalului,
îmbunătățirea continuă a soluțiilor informatice și consolidarea sistemelor de securitate
informațională ale băncii, utilizarea unor mijloace complementare de reducere a riscurilor
(încheierea de polițe de asigurare specifice împotriva riscurilor), utilizarea unor aplicații și
mecanisme specifice de monitorizare a tranzacțiilor și a activităților bancare în general, cu scopul
diminuării riscurilor operaționale, inclusiv a riscului de fraudă internă sau externă, aplicarea de
măsuri pentru limitarea și reducerea efectelor incidentelor de riscuri operaționale identificate,
valorificarea recomandărilor și concluziilor rezultate ca urmare a controalelor efectuate de
organisme interne și externe de control în domeniul riscurilor operaționale, actualizarea
planurilor de continuitate precum și evaluarea și testarea acestora cu regularitate.
Informațiile relevante din domeniul riscurilor operaționale, inclusiv nivelul pierderilor
materiale, sunt urmărite și analizate sistematic, aceste activități fiind parte integrantă a sistemului

4
Raportul anual al Băncii Raiffeisen 2014

7
de management al riscurilor din bancă. Aceste informații sunt transpuse în rapoarte specifice
(care conțin reprezentări grafice, evoluții cantitative și calitative) care sunt prezentate periodic
comitetelor care analizează activitățile controlului intern, Comitetului Executiv de Management
și Consiliului de Administrație. Procesul de evaluare a riscurilor operaționale este strâns corelat
cu procesul global de management al riscurilor băncii : rezultatul acestuia este parte integrantă a
proceselor de monitorizare și control a riscurilor operaționale și este permanent comparat cu
profilul de risc stabilit prin strategia de adminsitrare a riscurilor.

1.4 Alte riscuri

La această categorie de riscuri menționăm următoarele, deoarece și ele pot afecta

activitatea de creditare:

 Risc de lichiditate:

Reprezintă abilitatea şi capacitatea unei bănci de a finanţa majorările de active şi a

acoperi obligaţiile financiare potrivit scadenţelor acestora, fără a suferi pierderi inacceptabile. Să
ne amintim că riscul de lichiditate a jucat un rol de bază în dinamica crizei financiare, mai ales în
prima fază a sa. În România, administrarea riscului de lichiditate a fost îmbunătăţită, în principal
prin completarea cadrului de reglementare în semestrul II 2010, prin detalierea cerinţelor
existente privind rezerva de lichiditate, în contextul noilor cerinţe la nivel internaţional.

 Risc strategic/de afaceri:

Riscul strategic este riscul actual sau viitor de afectare negativă a profiturilor și
capitalului determinat de schimbări în mediul de afaceri sau de decizii de afaceri defavorabile, de
implementarea inadecvată a deciziilor sau de lipsa de reacție la schimbările din mediul de
afaceri. Profilul de risc strategic al băncii este adoptat „scăzut” pe baza următoarelor: practicile
de managementul riscului sunt o parte integrantă a planificării strategice în cadrul băncii,
expunerea la riscul strategic reflectă obiective strategice care nu sunt excesiv de agresive și sunt
compatibile cu strategiile de afaceri dezvoltate respectiv inițiativele de afaceri sunt bine
concepute și susținute de canale de comunicare, sisteme de operare și rețele de livrare adecvate.

8
  Risc reputațional:

Reprezintă riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor estimate, ca

urmare a lipsei de încredere a publicului în integritatea băncii. Profilul de risc reputațional a fost
adoptat „scăzut” pe baza menținerii încrederii publicului și partenerilor de afaceri în integritatea
și poziția economico –financiară a băncii. Administrarea riscului reputațional se realizează prin:
efectuarea demersurilor pentru atragerea celor mai buni parteneri, atât în ceea ce privește clienții
cât și furnizorii; recrutarea și păstrarea celor mai buni angajați; minimizarea litigiilor;
reglementarea riguroasă a activității; reducerea situațiilor de criză și consolidarea credibilității
băncii și încrederea acționarilor; îmbunatățirea relațiilor cu acționarii; crearea unui mediu mai
favorabil pentru investiții și pentru accesul la capital.

Capitolul II: Acordurile Basel

Începând cu anii ’80, pe plan internaţional, remarcăm preocupări în domeniul stabilirii

cadrului general al administrării riscurilor bancare. Rolul central în cadrul acestui demers îi
revine Comitetului de Supraveghere Bancară de la Basel care oferă un forum pentru cooperarea
privind problemele de supraveghere bancară.
De ce a fost necesar Basel II? Obiectivele Acordului Basel I5 (din anul 1988) erau
asigurarea convergenţei reglementărilor prudenţiale cu privire la riscul de credit si la riscul de
piaţă, nepunând accentul pe stabilitatea financiară. Prin analizele ulterioare s-a arătat că Basel I
utilizează puţine categorii de ponderi de risc de credit pentru expunerile băncilor determinând
astfel un cadru mai puţin flexibil pentru surprinderea întregului spectru al profilului de risc al
instituţiilor de credit. În plus, instrumentele de reducere a riscului de credit nu sunt suficient
dezvoltate bazându-ne pe faptul că garanţiile oferite de entităţile din sectorul public,
administraţiile locale şi regionale sau de alte entităţi cu rating ridicat nu sunt recunoscute ca fiind
diminuatoare de risc de credit. Un alt aspect important constă în faptul că Basel I nu prevede
modalităţi şi proceduri complexe de supraveghere a instituţiilor de credit.Ţinând cont de cele
enumerate mai sus Comitetul de la Basel a demarat elaborarea unui accord nou, care avea ca
principal obiectiv un cadru mai flexibil pentru stabilirea cerinţelor de capital, adecvat profilului
de risc al fiecărei instituţii de credit.

5
Basle Committe of Banking Spervision (1999), „Credit Risk Modelling: Current Practices and Applications”

9
 Basel II prevede cerinţele minime de capital pentru următoarele trei categorii de risc:
riscul de de piaţă, riscul de credit şi riscul operational.
Elemente noi aduse de Acordul Basel II
Un prim element de noutate adus de Basel II îl constituie lărgirea gamei ponderilor de
risc de credit, de la patru la opt categorii, respectiv 0%, 10%, 20%, 35%, 50%, 75%, 100% şi
150% urmat apoi de diversificarea instrumentelor de diminuare a riscului de credit.Totodată
acesta prevede şi utilizarea rating-urilor(stabilite de agenţiile de rating independente) pentru
evaluarea clienţilor în mod individual.
Prin flexibilitatea introdusă de Basel II în procedurile de analiză a riscului de creditare se
face trecerea de la conceptul „one size fits all” la o nouă abordare bazată pe profilul de risc al
fiecărui client.
Pe de altă parte, Basel ll facilitează expansiunea activităţilor de retail deoarece prin
diversificarea portofoliului de creditare se diminuează nivelul global de risc. Noile metodologii
presupun utilizarea de informaţii mai detaliate despre solicitanţii de credite, în special în ceea ce
priveşte comportamentul anterior în relaţia cu băncile şi bonitatea financiară.
Metodele de scoring reprezintă de asemenea un aspect important în analiza riscului de
credit. Pot fi dezvoltate modele ale pierderilor datorate nerambursării şi poate fi monitorizată
performanţa modelului, inclusive monitorizarea preciziei scorului, analize de aprobare si de
migraţie.
Limitele Basel ll în contextul crizei economico-financiare6:

- Calibrarea insuficientă a modelelor interne care nu au avut capacitate predictivă

pentru semnalizarea crizei financiare în condiţiile insuficientei dezvoltări a testului de
stres pentru variabilele macroeconomice (lipsa componentei macroprudenţiale);
- Subestimarea unor riscuri importante şi supraestimarea capacităţii instituţiilor de
credit de a le gestiona corespunzător ;
- Supraestimarea caracterului fidel al evaluărilor acordate de agenţiile de rating, în lipsa
unor norme profesionale minime şi a unei supravegheri a acestora;
- Permite asumarea nesustenabilă a unui volum supradimensionat al riscurilor în raport
cu baza de capital (amplificarea exagerată a efectului de pârghie);

6
Basle Committe of Banking Spervision (1999), „Credit Risk Modelling: Current Practices and Applications”

10
 - Gestionarea insuficientă a lichidităţii de pe piaţă şi a interacţiunii între riscul de credit
şi riscul de lichiditate;
- Caracterul prociclic al cerinţelor de capital amplifică declinul pieţelor;

Basel lll
Obiective:

- Îmbunătăţirea capacităţii sectorului bancar de a absorbi şocurile aferente unor situaţii

de criză economico-financiară, reducând astfel riscul de transfer al acestora către
economia reală şi către sectorul finanţelor publice pentru evitarea intervenţiei pe
viitor a statului în salvarea sectorului bancar.
- Soluţii exclusiv private pentru asigurarea unei ieşiri ordonate a oricărei instituţii
financiare-problemă indiferent de mărime (eliminarea conceptului ”too big to fail”).
- Măsuri reformatoare pentru îmbunătăţirea cadului de reglementare a sectorului
bancar:
- Îmbunătăţirea cadrului de reglementare microprudenţială pentru a creşte rezistenţa la
şoc a băncilor în perioade de criză;
- Dezvoltarea unui cadru de reglementare pentru gestiunea riscurilor sistemice şi pentru
evitarea amplificării prociclice a acestora;
- Evoluţia cerinţelor minime reglementate de capital7

Indicatori Basel l Basel ll Basel lll

Cerinţa minimă de fonduri proprii
8% 8% 8%

Cerinţa minimă de fonduri proprii nivel 1

4% 4% 6%

Cerinţa minimă de capitaluri proprii

2% 2% 4,5%

7
Basle Committe of Banking Spervision (1999), „Credit Risk Modelling: Current Practices and Applications”

11
 Fondurile proprii de nivel 1 cuprind:
 Capital subscris şi vărsat;
 Prime de capital;
 Rezerve legale, statutare şi alte rezerve, rezultat reportat pozitiv;
 Profitul net.

Din acestea se scad:

 Valoarea înregistrată în contabilitate (cost de

achiziţie a acţiunilor proprii deţinute de
instituţia de credit;
 Rezultatul reportat reprezentând pierdere;
 Pierderea perioadei curente înregistrată până la
data determinării fondurilor proprii;
 Valorea contabilă a imobilizărilor necorporale;
Principii de gestionare a riscului de credit

Conform Mishkin (2004)8, în vederea obţinerii de profit, instituţiile de credit pot pune în
aplicare o serie de principii de gestionare a riscului de credit:
Verificarea şi monitorizarea creditelor: Asimetria informaţiei este prezentă pe piaţa de
creditare deoarece creditorii deţin prea puţine informaţii despre oportunităţile de investire şi
activităţile debitorilor. Pentru realizarea unei verificări eficiente, instituţiile de credit trebuie să
colecteze informaţii solide de la potenţialii debitori. Verificarea eficientă şi colectarea
informaţiilor reprezintă, împreună, un principiu important al managementului riscului de credit.
Odată ce un împrumut a fost acordat, debitorii au tendinţa de a se angaja în activităţi
riscante, ceea ce reduce probabilitatea ca împrumutul să fie rambursat. Pentru a reduce acest
hazard moral, instituţiile financiare trebuie să includă în contractul de împrumut o prevedere care
să restricţioneze angajarea debitorului în activităţi riscante.
Stabilirea unei relaţii pe termen lung cu clienţii: Dacă un potenţial debitor a avut un cont
curent sau de economii sau un alt credit la o bancă, pe o perioadă lungă de timp, ofiţerul de

8
Frederic S. Mishkin, „The Economics of Money, Banking and Financial Markets”, Columbia University, ediția a 7-a,
2004, capitol 9.

12
credite poate analiza activitatea trecută a clientului şi să cunoască anumite aspecte despre acesta.
O relaţie pe termen lung aduce beneficii şi clientului, nu numai băncii. Un client ce are o legătură
anterioară cu banca va obţine mai uşor un credit la o rată a dobânzii mai mică, deoarece banca
determină mai uşor dacă viitorul debitor prezintă un risc de credit scăzut şi, implicit,
înregistrează costuri mai scăzute pentru monitorizarea debitorului.
Angajamente de creditare: loan commitment- angajamentul băncii de a acorda unei firme
împrumuturi în limita unei anumite sume, la o rată de dobândă prestabilită, ce impune firmei
respective obligativitatea de a furniza constant băncii informaţii legate de situaţia sa financiară,
reducând astfel costurile băncii pentru colectarea informaţiilor, ca şi riscurile de creditare
aferente. Avantajul firmei este acela de a avea o sursă de creditare constantă, iar avantajul băncii
constă în faptul că angajamentul de creditare dezvoltă o relaţie pe termen lung cu clientul, ceea
ce facilitează un acces mai amplu la informaţii despre client.
Garanţii şi balanţa compensatorie: Balanţa de compensare reprezintă o formă particulară
de garanţie, care presupune ca o firmă ce a primit un credit de la o bancă să constituie un depozit
minim obligatoriu într-un cont la banca respectivă.
Raţionalizarea creditelor: Acest principiu constă în refuzul băncii de a acorda credite
chiar dacă clienţii sunt dispuşi să plătească rata de dobândă stabilită, sau chiar o rată mai mare.
Raţionalizarea creditelor prezintă două forme:
Prima apare atunci când creditorul refuză să acorde credite de orice valoare unui client,
chiar dacă acesta este dispus să plătească o rată de dobândă mai mare. A doua se manifestă
atunci când creditorul restricţionează mărimea împrumutului la o valoare mai mică decât cea
dorită de client.

Capitolul III: Structura portofoliul de credite în cadrul băncii Raiffeisen

Produsele de creditare bancară Raiffeisen Bank pot fi structurate după mai multe criterii:

 perioada de rambursare (credite pe termen scurt, mediu sau lung);

 natura debitorului (persoane fizice, juridice, alte bănci, statul);
 destinaţia (productive - pentru activitate curentă sau investiţii, pentru consum);

13
  calitatea creditului (performante, neperformante)9.

Înainte de acordarea creditelor, persoanele fizice sau juridice sunt încadrate într-o
categorie de risc. Clasificarea clientelei pe categorii de risc de nerambursare se efectuează pe
baza istoricului de creditare furnizat de Biroul de Credit (BC) coloborat cu punctajul obţinut
în urma efectuării scoring-ului, după cum urmează:

Clasa de risc Descriere

I Risc scăzut
II Risc scăzut – mediu
III Risc mediu
IV Risc ridicat – mediu
V Risc ridicat

Determinarea fiecărei clase de risc se va efectua conform următoarelor matrici:

- matricea de rating intermediar (clasele AA, A - E).
- matricea clasei de risc.
Clasa de rating intermediar AA
Perioada de referinţă pentru clasa de rating intermediar AA “Istoric de plată bun” este
extinsă la 24 de luni. Dacă în decursul ultimelor 24 de luni există un istoric de plată de cel puțin
6 luni consecutive la categoria 0 (în capitolul “Detalii conturi” din Raportul de credit Birou de
Credit) fără a fi înregistrată vreo întârziere mai mare de 30 de zile (rating 1 sau mai mare
conform Biroului de Credit) la nici unul din conturile existente ale solicitantului pe aceeaşi
perioadă de referinţă, acesta va primi ratingul intermediar AA. În cazul în care clientul are
întârzieri mai mari de 30 de zile la nivelul primelor 12 luni din perioada de referinţă, dar nu
înregistrează întârzieri mai mari de 30 de zile în cursul ultimelor 12 luni, acesta se va încadra în
ratingul intermediar A. Dacă se vor înregistra întârzieri în ultimele 12 luni, se vor aplica regulile
corespunzătoare ratingurilor intermediare A-E existente.
Clasele de rating intermediar A-E
` Perioada de referinţă este ultimul an calendaristic şi vor fi luate în calcul numai
întârzierile mai mari de 50 RON (cu excepţia cazului în care creditul a fost declarat exigibil şi

9
www.raiffeisen.ro

14
sau început procedurile de executare – caz în care nu mai contează suma restantă şi va fi
considerat în clasa de risc V).
În politica de creditare, banca utilizează și restricții menite să elimine riscul acestei
activități. Astfel, banca nu acordă credite:
 agenților economici cu pierderi, fără perspectiva de redresare;
 agenților economici care nu contribuie cu capital propriu la finanțarea mijloacelor
circulante sau a investițiilor;
 unităților economice reorganizate sau lichidate, potrivit Legii 64/1995.
Trebuie amintit, de asemenea, ca persoanele care se află în relații speciale cu banca intră
într-un regim special de analiză și aprobare. Pentru asemenea persoane, deciziile de aprobare a
împrumuturilor le ia numai consiliul de administrație, pe baza unui raport al direcțiilor de
specialitate.
În același timp, normele Băncii Naționale obligă la asigurarea evidenței acestor
împrumuturi în "Registrul împrumuturilor acordate persoanelor aflate în relații speciale cu
banca" și la ținerea evidenței soldurilor curente și restante.
În urma analizei performanței financiare și a serviciului datoriei, creditele sunt clasificate
astfel:
 Standard - acele credite care nu implică deficiențe și riscuri, rambursarea lor făcându-se
la timpul și termenele prevăzute, respectiv credite acordate unor clienți solvabili, pentru
afaceri bune.
 În observație - acele credite acordate unor clienți cu rezultate economico-financiare
foarte bune, dar care, în anumite perioade de timp, întâmpină greutăți în rambursarea
ratelor scadente și dobânzilor aferente. Pentru acești clienți, banca estimează o scădere a
profiturilor lor în viitor ca urmare a unor posibile probleme de natura aprovizionării
tehnico-materiale, a reducerii cererii de produse pe piață, a altor probleme de natură
tehnică, organizatorică, de personal.
 Substandard - sunt creditele care prezintă deficiențe și riscuri care periclitează
rambursarea datoriei, ele neputând fi recuperate integral în cazul în care deficiențele
creditului nu sunt corecte pe parcurs.
 Îndoielnice - sunt împrumuturile care nu pot fi rambursate, iar garanțiile lor sunt
incerte.

15
  Pierdere - sunt creditele care nu pot fi restituite băncii, ceea ce face ca înregistrarea lor
în continuare ca active bancare să nu fie garantată10.

3.1 Credite persoane fizice

O mare parte a activităţii de creditare este destinată persoanelor fizice. Multe bănci
româneşti au evaluat dimensiunea pieţei creditelor acordate persoanelor fizice şi profiturile pe
care le pot realiza printr-o creditare bine direcţionată şi gestionată.
Creditele acordate persoanelor fizice au o procedură relativ simplăde analiză, bazată pe
estimarea siguranţei veniturilor curente, de natură preponderent salarială şi pe încadrarea
obligaţiilor de plată aferente împrumutului solicitat într-un cuantum de venituri prevăzut de
normele bancare sau de reglementările interne.
Tipurile de credit oferite de Raiffeisen Bank persoanelor fizice sunt:
 Flexicredit,creditul de nevoi personale
 Flexicredit Integral,creditul de refinantare
 Flexicredit Plus,creditul de nevoi personale garantat cu ipoteca
 Casa Ta,creditul imobiliar
 Prima ta Casa creditul imobiliar acordat in cadrul programului guvernamental Prima Casa
 Overdraft, descoperit de cont11

3.2 Credite persoane juridice

Finanțare activitate curentă
Overdraft IMM
Majoritatea companiilor au nevoie de o linie de credit într-un anumit moment al
existentei lor,pentru fluidizarea fluxului de numerar sau doar pentru a preîntmpina nevoile
curente de capital de lucru. În plus, facilitatea de credit oferă posibilitatea companiilor să emită
scrisori de garanție bancară pentru participarea la licitații sau scrisori de bună execuție.
Factoring IMM
Factoring reprezintă mai mult decât o simplă finanțare pe termen scurt pentru că
transformă creanțele în lichidități. Produsul se utilizează în situațiile în care se dorește
îmbunătățirea gradului de lichiditate a situației financiare a companiei.

10
Bica Ioan, Bonitatea clienților și implicațiile ei în procesul creditării, Universitatea Babeș - Bolyai Cluj - Napoca
11
www.raiffeisen.ro

16
Credit pentru capital de lucru
Produsul de finanțare pentru capital de lucru (Term Loan Capital) poate fi utilizat pentru
achiziția de stocuri, plata datoriilor la bugetul de stat sau plata furnizorilor de servicii.
Valorificarea unor oportunități de sezon (ex: pentru distribuitori periodele de sărbători) sau
planificarea certă a unor vârfuri de activitate bazate pe scadențe determinate, pot reprezenta
destinații ale acestui tip de finanțare.
Creditul de investiții
Creditul de investiții este un produs de finanțare care poate ajuta planurile de dezvoltare a
companiei , prin posibilitatea de a achiziționa bunuri, imobile, autoturisme, echipamente, etc.
Credit de investiții JEREMIE cu garanție de la Fondul European de Investiții (EIF)
Ce este JEREMIE?
Inițiativa JEREMIE reprezintă un set de acțiuni al Comisiei Europene având ca obiectiv
creșterea accesului la finanțare al IMM-urilor. Inițiativa este organizată în România prin
intermediul Fondului European de Investiții, care administrează fonduri puse la dispoziție de
Fondul European de Dezvoltare Regional (FEDR).
Ce este Fondul European de Investiții EIF?
Fondul European de Investitii (EIF) este parte a Băncii Europene de Investiții și
reprezintă principalul instrument de promovare a finanțărilor oferite de Comisia Europeană.
Fondul oferă capital de risc pentru IMM-uri și furnizează garanții instituțiilor financiare pentru a
acoperi împrumuturile acordate IMM-urilor. Prin programul JEREMIE se garantează în
proportie de 80% finanțările acordate companiilor eligibile, utilizând surse din Programul
Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice (POS-CCE).
Credit de investiții pentru eficiența energetică IMM
Raiffeisen Bank a încheiat un Acord de împrumut cu Banca Europeană pentru
Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), prin intermediul căruia poate finanța investițiile în
echipamente, linii tehnologice si reabilitarea termica a cladirilor, ce conduc la obtinerea de
economii de energie.
Credit imobiliar IMM
Creditul este destinat finanțării achiziției, renovării, extinderii sau reconstrucției de
imobile ce vor fi utilizate în activitatea curentă a companiei.

17
3.3. Portofoliul de credite al băncii Raiffeisen

În continuare, vom prezenta structura portofoliului de credite al băncii Raiffeisen,

perioada de analiză fiind 2013 – 2016.
Activitatea de creditare comercială a băncii se concentrează pe acordarea de împrumuturi
persoanelor fizice și juridice domiciliate în România. Riscurile de concentrare pe sectoare
economice asociate portofoliului de credite la data de raportare se prezintă în felul următor:

Structura portofoliului de credite în anul

2013

Clienții
corporativi
41%
Clienții retail
59%

Sursă: prelucrare proprie după datele publicate în Raportul anual din 2013
În anul 2013, Raiffeisen Bank a acordat credite în valoare de 9.887.725 mii ron pentru
persoane fizice, respectiv 6.919.959 mii ron pentru persoane juridice. Portofoliul de credite a
crescut cu 5% față de anul anterior, în urma acordării a peste 1,2 miliarde euro sub formă de noi
credite la termen, dintre care aproape o treime acordate persoanelor fizice.
Sistemul bancar din România a continuat să se confrunte cu provocări importante și în
2013, activitatea de creditare a avut de suferit din cauza apetitului scăzut de a se împrumuta atât
al companiilor cât și al populației.
În următoarele grafice este reprezentată structura creditelor acordate de bancă pentru
persoanele fizice, respectiv pentru persoanele juridice:

18
 Structura creditelor acordate persoanelor fizice în
anul 2013
4% 0%
Credit de nevoi personale

12% Credit pentru investiţii imobiliare

27%
Credit de consum garantat cu ipotecă imobiliară

16% Card de credit

Descoperit de cont
25%
16% Finanţarea investiţiilor

Altele

Sursă: prelucrare proprie după datele publicate în Raportul anual din anul 2013
După cum se poate observa din grafic, în cazul creditelor acordate persoanelor fizice, cea
mai mare pondere a avut-o creditul pentru nevoi personale, urmat de creditul pentru investiții
imobiliare. Creditele pentru investițiile imobiliare au înregistrat o evoluție pozitivă considerabilă,
în anul 2013, datorită continuării programului guvernamental „Prima Casă” (în cea de-a doua
jumătate a anului, Guvernul a decis să ofere garanții doar în cazul creditelor pentru locuințe
denominate în RON).

Structura creditelor acordate persoanelor juridice

în anul 2013

5%
9% 8% Agricultură și industrie alimentară

Electricitate, petrol și gazxe naturale

18%
Producție
24%
Construcții

23% Comerț cu amănuntul și en-gross

13%
Servicii

Sectorul public

Sursă: prelucrare proprie după datele publicate în Raportul anual din anul 2013

19
 În cazul creditelor acordate de bancă persoanelor juridice, după cum se poate observa din
grafic, principalele domenii de activitate care au obținut creditare din partea băncii sunt: fimele
din domeniul producției (24% - 1.614.681 mii RON) urmate de firmele din domeniul comerțului
(23% - 1.539.255 mii RON), un procent bun l-au avut și firmele din domeniul servicii (18% -
1.228.911 mii RON) și construcții (13% - 840.045 mii RON).

Structura portofoliului de credite în anul 2014

Clienții
corporativi
41%

Clienții retail
59%

Sursă: prelucrare proprie după datele publicate în Raportul anual din anul 2014
În anul 2014, Raiffeisen Bank a acordat credite în valoare de 10.131.516 mii ron pentru
persoane fizice, respectiv 6.945.382 mii ron pentru persoane juridice. Comparativ cu anul
precendent, Raiffeisen Bank a acordat cu 3,95% mai multe credite pentru persoane fizice și cu
3,62% mai multe credite pentru persoanele juridice.
În continuare, în următoarele grafice vom prezenta structura creditelor acordate în anul
2014 pentru persoanele fizice, respectiv cele juridice.

20
 Structura creditelor acordate persoanelor fizice
în anul 2014
4% 1% credit de nevoi personale

credit ptr investitii imobiliare

12%
28%
credit de consum garantat cu ipoteca
imobiliara
card de credit
15%

descoperit de cont

finantarea investitiilor
14% 26%
altele

Sursă: prelucrare proprie după datele publicate în Raportul anual din anul 2014

În anul 2014, cele mai multe credite acordate persoanelor fizice au fost creditele pentru
nevoi personale (28% - 3.305.854 mii RON ) urmate de creditele imobiliare (26% - 3.151.987
mii RON). De asemenea, cardurile de credit au avut o valoare de 1.841.540 mii RON și creditul
de consumul garantat cu ipoteca imobiliară 1.660.793 mii RON.

Structura creditelor acordate persoanelor juridice

în anul 2014
6% 6% agricultura

electricitate,petrol si gaze naturale

13%
18% productie

constructii
19%
comert cu amanuntul si en gros
23%
servicii
15%
sector public

Sursă: prelucrare proprie după datele publicate în Raportul anual din anul 2014

21
 În anul 2014, banca a acordat mai multe credite firmelor din domeniul comerțului (23% -
1.567.151 mii RON), din domeniul producției (19% - 1.419.123 mii RON), din domeniul
serviciilor (18% - 1.400.100 mii RON).
În graficul următor este reprezentată structura portofoliului de credite în anul 2015 pentru
clienții retail și corporativi:

Structura portofoliului de credite în anul 2015

Clienți
corporativi
47%
Clienți retail
53%

Sursă: prelucrare proprie după datele publicate în Raportul anual din anul 2015

După cum se poate observa, banca a acordat credite clienților retail și non-retail, în anul
2014 într-un procent de 53% , respectiv 47%. Creditele acordate clienților retail au fost în
valoare de 13.915.215 mii ron, iar pentru cei non retail valoarea creditelor acordate a fost de
7.143.985 mii ron.
Comparativ cu anul anterior valoarea creditelor acordate pentru clienții retail a crescut cu
10 puncte procentuale. Creditele non-retail au crescut cu aproximativ 3 puncte procentuale față
de anul precedent.

22
 0% 4% Structura creditelor acordate persoanelor fizice
în anul 2015
credit de nevoi personale
10% credit ptr investitii imobiliare
28%
credit de consum garantat cu
14% ipoteca imobiliara
card de credit

descoperit de cont
16%
finantarea investitiilor
28%

Sursă: prelucrare proprie după datele publicate în Raportul anual din anul 2015
În anul 2015, banca a acordat credite de nevoi personale în valoare de 3.952.493 mii
RON, iar credite pentru investiții imobiliare în valoare de 3.890.214 mii RON. De asemenea,
cardurile de credit au avut o valoare de 1.504.771 mii RON și creditul de consumul garantat cu
ipoteca imobiliară 1.921.540 mii RON.
În graficul următor este reprezentată structura creditelor non-retail acordate de banca
Raiffeisen în anul 2015 în funcție de domeniul de activitate:

Structura creditelor acordate persoanelor juridice

în anul 2015
agricultura
6%
7% 7% electricitate,petrol si gaze naturale

21% productie
20%
constructii

comert cu amanuntul si en gros

25% 14%
servicii

sector public

Sursă: prelucrare proprie după datele publicate în Raportul anual din anul 2015

23
 În cazul persoanelor juridice, banca a acordat credite în domeniul producției în valoare de
1.452.973 mii RON, în domeniul serviciilor 1.528.852 și în domeniul comerțului cu amănuntul
1.752.471 mii RON.

Structura portofoliului de credite în anul 2016

40%
clienti retail

60% clienti corporativi

Sursă: prelucrare proprie după datele publicate în Raportul anual din anul 2016
În anul 2016, Raiffeisen Bank a acordat credite în valoare de 12.681.288 mii ron pentru
persoane fizice, respectiv 8.314.815 mii ron pentru persoane juridice. Comparativ cu anul
precendent, creditele pentru persoane fizice au scăzut fațăde anul anterior cu 5,01%, iar cele
pentru persoane juridice au scăzut cu 14,11%.

Structura creditelor acordate persoanelor fizice în

anul 2016
4% 0% credit nevoi personale

10% credit pentru investitii imobiliare

31% credit de consum garantat cu ipotecă

imobiliară
15%
card de credit

descoperit de cont
13%
finanțarea investițiilor

27% altele

Sursă: prelucrare proprie după datele publicate în Raportul anual din anul 2016

24
 În anul 2016, creditele acordate persoanelor fizice au crescut comparativ cu anul anterior
cu 6,01%, cea mai mare creștere fiind înregistrată la creditele de nevoi personale care în 2016 au
avut o valoare de 4.645.085 mii lei (+17,52%), urmate de creditele pentru investiții imobiliare
care au avut o valoare de 4.040.945 mii lei (+3,87%). Creditele de consum garantat cu ipotecă
imobiliară au înregistrat o scădere de aproximativ 13%.
În cazul persoanelor juridice, structura acestora fiind reprezentată în graficul următor,
valoarea creditelor a crescut cu 16,42%, creștere datorată creditelor acordate firmelor din
domeniul construcțiilor, serviciilor și comerțului.
Cea mai mare pondere din totalul creditelor acordate persoanelor juridice o au creditele
acordate în domeniul comerțului (26%), urmate de creditele acordate în domeniul serviciilor
(25%), domeniul producției (18%), construcții (16%).

Structura creditelor acordate persoanelor

juridice 2016
5% 3% agricultură

7% electricitate, petrol și gaze naturale

producție
18%
25%
construcții

comerț cu amănuntul
16%
servicii
26%
sector public

Sursă: prelucrare proprie după datele publicate în Raportul anual din anul 2016

Factori care au influențat creșterea creditării

În graficul următor este reprezentată evoluția creditelor acordate de Raiffeisen în

perioada de analiză, unde se poate observa un trend ascendent al creditelor pe întreaga perioadă.
În anul 2016, valoarea creditelor acordate înregistrează o ușoară scădere comparativ cu 2015.

25
 Figura 1. Evoluția creditelor acordate de
Raiffeisen Bank în perioada 2013-2016 (mii ron)
22000000

21000000

20000000

19000000

18000000

17000000

16000000

15000000
2013 2014 2015 2016

Sursă: prelucrare proprie după datele publicate în rapoartele anuale ale băncii

Principalii factori care au influențat creșterea creditelor acordate în perioada 2013-2016 au

fost: rata inflației, rata dobânzii de politică monetară, rata medie a dobânzii la credite, precum și
rata șomajului.

Figura 2. Evoluția factorilor de influență a băncii Raiffeisen în perioada 2013 - 2016

26
 În graficul de mai sus sunt evidențiate evoluțiile ratei inflației, a dobânzii de politică
monetară și cea a dobânzii pentru credite. Între anii 2011-2016, acești indicatori au înregistrat
un trend descendent încurajând acordarea de credite:

- Rata inflației a scăzut semnificativ de la 4% în 2013 la -1,5% în 2016; o scădere de

5,5%.
- Rata dobânzii de politică monetară a scăzut de la 4% în 2013 la 1,75% în 2016; o
scădere de 2,25%.
- Rata dobânzii la credite a scăzut de la aproximativ 12% în anul 2011 la 5,75% în anul
2016.
Alți factori de influență: rata șomajului care a scăzut în perioada de analiză de la 7,1% în
anul 2013 la 5,9% în 2016, influențând pozitiv evoluția creditării.

Capitolul IV: Principalele grupe de indicatori de evaluare utilizați de

Banca Raiffeisen
Riscul de credit este primul dintre riscurile bancare cu care se confrunt ă o instituție bancară.
Riscul de creditare exprimă posibilitatea ca împrumutații sau emitenții de titluri să nu-și onoreze
obligațiile la scadență.
Pentru împrumutat, riscul de credit exprimă într-o formă mai largă, degradarea situației
financiare a acestuia. O mare varietate de motive legate fie de situația generală a economiei, fie
de condițiile afacerii împrumutatului, între care multe sunt imprevizibile și afectează situația
financiară a acestuia, pot contribui la riscul de credit.

Indicatori ai riscului de credit

Denumire 2013 2014 2015 2016
Total credite(mld eur) 16.807.684 17.076.898 21.059.200 20.996.103
Volumul creditelor restante 1.462.269 1.280.767 1.832.150 1,721,680
Rezerve pentru pierderi din credite 32.5 32.2 32.2 34.2
(mld.eur)
Provizioane pt pierderi din credite 60 71 74 77
(mil.eur)
Pierderi nete(mil eur) 30 49 28 27
Profitul brut(mld.eur) 109.324 115.307 95.936 100.045
Sursa : Raport anual Raiffeisen Banck 2013,2014,2015,2016

27
 volumul cr.restante
𝒓𝒂𝒕𝒂 𝒄𝒓𝒆𝒅𝒊𝒕𝒆𝒍𝒐𝒓 𝒓𝒆𝒔𝒕𝒂𝒏𝒕𝒆 𝑹𝑪𝑹𝟐𝟎𝟏𝟑 = x100 = 8.70%
total credite

volumul cr.restante
𝒓𝒂𝒕𝒂 𝒄𝒓𝒆𝒅𝒊𝒕𝒆𝒍𝒐𝒓 𝒓𝒆𝒔𝒕𝒂𝒏𝒕𝒆 𝑹𝑪𝑹𝟐𝟎𝟏𝟒 = x100= 7.5%
total credite
volumul cr.restante
𝒓𝒂𝒕𝒂 𝒄𝒓𝒆𝒅𝒊𝒕𝒆𝒍𝒐𝒓 𝒓𝒆𝒔𝒕𝒂𝒏𝒕𝒆 𝑹𝑪𝑹𝟐𝟎𝟏𝟓 = x100 = 8.7 %
total credite
volumul cr.restante
𝒓𝒂𝒕𝒂 𝒄𝒓𝒆𝒅𝒊𝒕𝒆𝒍𝒐𝒓 𝒓𝒆𝒔𝒕𝒂𝒏𝒕𝒆 𝑹𝑪𝑹𝟐𝟎𝟏𝟔 = x100 = 8.2 %
total credite

Figura 3. Rata creditelor restante în perioada

2013 - 2016
8.9
8.7
8.7 8.7
8.5

8.3
8.2
8.1

7.9

7.7

7.5 7.5
7.3
2013 2014 2015 2016

Sursa:Prelucrare proprie după datele publicate în rapoartele anuale ale băncii RZB

Volumul creditelor restante a scăzut în 2014 față de anul 2013 cu 1,2 puncte procentuale,
evoluţie influenţată de dinamica economiei la un ritm peste potenţial, ameliorarea veniturilor
populaţiei şi nivelul redus al costurilor de finanţare. În anul 2015 au crescut înapoi cu 1,2 puncte
procentuale deoarece , conform economiștilor economia României a înregistrat o creștere
accelerată în acest an. Pentru anul 2016 rata creditelor restante a înregistrat o scădere de 0,5
puncte procentuale.
rez.pt.pierderi din credite
𝐫𝐚𝐭𝐚 𝐫𝐞𝐳𝐞𝐫𝐯𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐩𝐭. 𝐩𝐢𝐞𝐫𝐝𝐞𝐫𝐢 𝐑𝐑𝐏𝟐𝟎𝟏𝟑 = x100= 0.00019%
total credite
rez.pt.pierderi din credite
𝐫𝐚𝐭𝐚 𝐫𝐞𝐳𝐞𝐫𝐯𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐩𝐭. 𝐩𝐢𝐞𝐫𝐝𝐞𝐫𝐢 𝐑𝐑𝐏𝟐𝟎𝟏𝟒 = x100= 0.00019%
total credite
rez.pt.pierderi din credite
𝐫𝐚𝐭𝐚 𝐫𝐞𝐳𝐞𝐫𝐯𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐩𝐭. 𝐩𝐢𝐞𝐫𝐝𝐞𝐫𝐢 𝐑𝐑𝐏𝟐𝟎𝟏𝟓 = x100=0.00015%
total credite
rez.pt.pierderi din credite
𝐫𝐚𝐭𝐚 𝐫𝐞𝐳𝐞𝐫𝐯𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐩𝐭. 𝐩𝐢𝐞𝐫𝐝𝐞𝐫𝐢 𝐑𝐑𝐏𝟐𝟎𝟏𝟔 = x100=0.00016%
total credite

28
 Figura 4. Rata rezervelor pentru pierderi în
perioada 2013-2016
0.0002

0.00019
0.00019
0.00018
0.00018

0.00017

0.00016 0.00016

0.00015
0.00015
0.00014
2013 2014 2015 2016

Sursa: Prelucrare proprie după datele publicate în rapoartele anuale ale băncii RZB

Rata rezervelor pentru pierderi influențează indirect costul creditului, prin intermediul
costului pe care băncile îl suportă cu atragerea resurselor. Rata dobânzii la credite depinde foarte
mult de costul la care băncile își procură resursele. În anul 2014 rata rezervelor pentru pierderi a
fost de 0,00018% ceea ce înseamnă ca a scăzut comparativ cu anul anterior (2013). Rata
rezervelor pentru pierderi a continuat să scadă și în următorii anii respective 2015 și 2016
concomitent cu scăderea ratei dobânzii creditelor băncii Raiffeisen și anume de la 10,5 % cât a
fost in 2013 a ajuns la 5,5 % în 2016. Deșii rata dobânzii a scăzut la jumătate în această
perioadă putem observa că rata rezervelor pentru pierderi nu a avut o scădere substanțială fiind
de doar 0,0003 puncte procentuale.
provizioane pt.pierderi din cr
𝐫𝐚𝐭𝐚 𝐩𝐫𝐨𝐯𝐢𝐳𝐢𝐨𝐚𝐧𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐟𝐚ţă 𝐝𝐞 𝐩𝐢𝐞𝐫𝐝𝐞𝐫𝐢 𝐑𝐏𝐏𝟐𝟎𝟏𝟑 = x100=200%
pierderi nete
provizioane pt.pierderi din cr
𝐫𝐚𝐭𝐚 𝐩𝐫𝐨𝐯𝐢𝐳𝐢𝐨𝐚𝐧𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐟𝐚ţă 𝐝𝐞 𝐩𝐢𝐞𝐫𝐝𝐞𝐫𝐢 𝐑𝐏𝐏𝟐𝟎𝟏𝟒 = x100=144.89%
pierderi nete
provizioane pt.pierderi din cr
𝐫𝐚𝐭𝐚 𝐩𝐫𝐨𝐯𝐢𝐳𝐢𝐨𝐚𝐧𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐟𝐚ţă 𝐝𝐞 𝐩𝐢𝐞𝐫𝐝𝐞𝐫𝐢 𝐑𝐏𝐏𝟐𝟎𝟏𝟓 = x100=264.28%
pierderi nete
provizioane pt.pierderi din cr
𝐫𝐚𝐭𝐚 𝐩𝐫𝐨𝐯𝐢𝐳𝐢𝐨𝐚𝐧𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐟𝐚ţă 𝐝𝐞 𝐩𝐢𝐞𝐫𝐝𝐞𝐫𝐢 𝐑𝐏𝐏𝟐𝟎𝟏𝟔 = x100=285,18%
pierderi nete

29
 Figura 5: Rata provizioanelor față de pierderi în
perioada 2013-2016
300
280 285.18

260
264.28
240
220
200
200
180
160
140 144.89

120
2013 2014 2015 2016

Sursa Prelucrare proprie după datele publicate în rapoartele anuale ale băncii RZB

Provizioanele pentru pierderi din credite au crescut din anul 2013 până în 2016 cu 17
puncte procetuale . În anul 2014 a crescut cu 11 puncte procentuale provocând creșteri ale
pierderilor nete de 49milioane euro de la 30 milioane euro cât au fost pierderile din 2013. În
anul 2016 deșii s-a înregistrat cea mai ridicată creștere pierderea nu a fost atât de semnificativă
precum în anii precedenți și anume de 3 puncte procentuale.

provizioane pt.pierderi din credite

𝐫𝐚𝐭𝐚 𝐩𝐫𝐨𝐯𝐢𝐳𝐢𝐨𝐚𝐧𝐞𝐥𝐨𝐫 î𝐧 𝐩𝐫𝐨𝐟𝐢𝐭 𝐑𝐏𝐏𝐑 𝟐𝟎𝟏𝟑 = x100=0.055%
profitul brut
provizioane pt.pierderi din credite
𝐫𝐚𝐭𝐚 𝐩𝐫𝐨𝐯𝐢𝐳𝐢𝐨𝐚𝐧𝐞𝐥𝐨𝐫 î𝐧 𝐩𝐫𝐨𝐟𝐢𝐭 𝐑𝐏𝐏𝐑 𝟐𝟎𝟏𝟒 = x100=0.062%
profitul brut
provizioane pt.pierderi din credite
𝐫𝐚𝐭𝐚 𝐩𝐫𝐨𝐯𝐢𝐳𝐢𝐨𝐚𝐧𝐞𝐥𝐨𝐫 î𝐧 𝐩𝐫𝐨𝐟𝐢𝐭 𝐑𝐏𝐏𝐑 𝟐𝟎𝟏𝟓 = x100=0.029%
profitul brut
provizioane pt.pierderi din credite
𝐫𝐚𝐭 𝐩𝐫𝐨𝐯𝐢𝐳𝐢𝐨𝐚𝐧𝐞𝐥𝐨𝐫 î𝐧 𝐩𝐫𝐨𝐟𝐢𝐭 𝐑𝐏𝐏𝐑 𝟐𝟎𝟏𝟔 = x100=0.027%
profitul brut

30
 Figura 6: Rata provizioanelor în profit 2013-2016
0.065
0.062
0.06

0.055

0.05 0.055

0.045

0.04

0.035

0.03
0.027
0.025 0.029
0.02
2013 2014 2015 2016

Sursa Prelucrare proprie după datele publicate în rapoartele anuale ale băncii RZB

Rata provizioanelor în profit a crescut în 2014 comparativ cu anul 2013 cu 7 puncte

procentuale simultan cu creșterea profitului de 5983 milioane euro. În anul 2015 rata
provizioanelor în profit a scăzut cu 0,033 puncte procentuale de asemenea și profitul a scăzut
considerabil în acest an și anume cu 19371 milioane lei, ajungând în 2016 să înregistreze o
scădere de 0,002 puncte procentuale față de anul precedent însă profitul a înregistrat o creștere de
4109 milioane lei.

Analiza bonității pentru clienții Raiffeisen

Investigarea activității clientului în vederea cunoașterii acestuia este completă cu analiza

bonității, care permite conturarea imaginii asupra clientului și luarea hotărârii de continuare a
analizei situației clientului în vederea acordării creditului.
Bonitatea12 reprezintă performanța financiară a agenților economici și se determină prin
calcularea unor indicatori financiari pe baza datelor din formularele contabile, în funcție de
perioada în care se determină, astfel:
a) anual – bilanțul contabil și contul de profit și pierdere;
b) trimestrial – situația patrimoniului și rezultate financiare;

12
Bica Ioan, Bonitatea clienților și implicațiile ei în procesul creditării, Universitatea Babeș - Bolyai Cluj - Napoca

31
c) lunar – balanța de verificare.
În cadrul băncii Raiffeisen pentru calculul bonității se folosesc următorii indicatori
financiari:
- Lichiditate generală = Active curente/Pasive curente
- Solvabilitatea = Active totale/Pasive totale
- Marja profitului din activitatea curentă = Profitul din activitatea curentă/Venituri din
exploatare
- Rata capitalului propriu (%) = Capitaluri proprii/Total active
- Gradul de acoperire a dobânzii = Rezultatul din exploatare/ Cheltuielile cu dobânzile
- Rentabilitatea economică (ROA) = EBIT/Active totale
- Rentabilitatea financiară (ROE) = Profit net/Capitaluri proprii
- Risc valutar = Flux numerar valută/ Cifră de afaceri

Ratingul de credit:

Criteriile cantitative (cuantificabile) utilizate în vederea stabilirii ratingului de credit la

Raiffeisen Bank sunt:

Nr Denumire indicator Valoare Punctaj

crt

1 Lichiditate generală 1,07 8

2 Solvabilitatea 1,26 10

3 Marja profitului din activitatea curentă(%) 6,48% 3

4 Rata capitalului propriu (%) 20,48% 3
5 Gradul de acoperire a dobânzii 5,05 9
6 Rentabilitatea economică 14,4% 8
7 Rentabilitatea financiară 44,48% 8
8 Risc valutar 0 0

Indicatorii calitativi utilizați în vederea stabilirii ratingului de credit sunt:

- caracteristicile industriei; (4 puncte)
- caracteristicile companiei, în acest sens analizându-se cota de piaţă locală deţinută,
facilităţile de producţie, infrastructura, furnizorii şi clienţii; (6 puncte)
- acţionariatul şi conducerea, punându-se accentul îndeosebi pe calitatea acţionarilor,
experienţa conducerii, strategiile şi realizările firmei sub managementul respectiv; (4 puncte)

32
- planurile şi perspectivele de viitor ale societăţii;(3 puncte)
- istoricul creditării de care a beneficiat până în prezent clientul, cu referire îndeosebi la frecvenţa
restanţelor şi a restructurărilor de credite.(5 puncte)
Corespondenţa dintre ratingul de credit calculat şi performanţa financiară
corespunzătoare acestuia este cea prezentată mai jos:

Rating de credit Performanța financiară

80 - 100
A

60 - 79
B

40 - 59
C

20 - 39
D

<20
E

În concluzie, agentul economic luat spre exemplificare înregistrează un rating de credit

de 71 de puncte, corespunzător categoriei de performanţă financiară B.
Categorii de performanță:
A - au făcut dovada unor performanțe foarte bune, care permit achitarea la scadență a
datoriei, cu menținerea acestor performanțe;

B – prezintă performanțe foarte bune, dar fără certitudine pe o perspectivă medie;

C – evidențiază performanțe financiare satisfăcătoare, cu tendințe de înrăutățire;

D – sunt grupate firmele cu performanțe financiare scăzute și ciclice;

E – companiile cu pierderi, incapacitatea rambursării fiind iminentă.

33
 BIBLIOGRAFIE

1. Basle Committe of Banking Spervision (1999), „Credit Risk Modelling: Current

Practices and Applications”
2. Bica Ion, Bonitatea clienților și implicațiile ei în procesul creditării, Universitatea Babeș -
Bolyai Cluj - Napoca
3. Frederic S. Mishkin, „The Economics of Money, Banking and Financial Markets”,
Columbia University, ediția a 7-a, 2004, capitol 9.
4. Lect. univ. dr. Sorina Botiș , material curs master 2018, word nr 2.
5. Moinescu, B.,Codirlașu, A, „Strategii si instrumente de administrare a riscurilor bancare
”, Editura ASE, 2009, p. 77.
6. Raportul Consiliului de Administraţie al Băncii Raiffeisen – 2016
7. Raportul Consiliului de Administraţie al Băncii Raiffeisen - 2013
8. Raportul Consiliului de Administraţie al Băncii Raiffeisen - 2014
9. Raportul Consiliului de Administraţie al Băncii Raiffeisen – 2015
10. www.bnr.ro
11. http://www.raiffeisen.ro/

34