UNIVERSITATEA VALAHIA TARGOVISTE FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE SPECIALIZARE: MANAGEMENT FINANCIAR BANCAR MASTER ANUL II

INDRUMATOR: PROF. UNIV.DR.LEONARDO BADEA

MASTERAND: ELENA POPA

TARGOVISTE 2012

Cuprins
Notiuni generale despre riscul de credit...............................................................................3 Factorii ce genereaz riscul de credit...................................................................................5 Gestiunea riscului de credit..................................................................................................6 Tehnici de cuantificare ale riscului de credit.......................................................................8 Evaluarea riscului de credit..................................................................................................9 Concluzie...........................................................................................................................11 Studiu de caz......................................................................................................................12 BCR Banca Pentru Locuinte S.A.......................................................................................13 Diminuarea riscului de credit.............................................................................................14 Cerinta minim de capital pentru riscul de credit..............................................................15 Concluzie...........................................................................................................................16

Notiuni generale despre riscul de credit

ntruct acordarea de credite reprezint o activitate complex, care nu poate fi deprins de contextul economic si juridic n care institutia de credit este amplasat, se impune abordarea, n prezentul capitol, a riscurilor specifice care pot conditiona aceste operatiuni. Legiuitorul nsusi s-a preocupat de reglementarea celor semnificative, alocndu-le, n legea speciala, un spatiu larg. n plus, Banca Central a editat norme tehnice acoperitoare ale riscului, n integralitatea lor, si care vor constitui temeiul abordrii noastre economice, n continuare. Riscul este un factor fundamental al afacerilor, deoarece din nici o activitate nu poate obtine profit fr risc. Prin urmare, orice entitate ncerac s-si maximeze profitul prin gestionarea riscului specific domeniului su de activitate si prin evitarea sau transferarea riscului pe care acesta nu doreste s-l preia. ntr-un context general apare sub forma pierderilor determinate de nerespectarea contractului de ctre debitor, prin renuntarea la motivatia psihologic de ncredere reciproc. Apare sub forma deteriorrii serviciului datoriei prin ntrzierea platii dobnzilor sau ratelor. Este interesant de a anunta putin aspectul renuntrii la ncrederea reciproc- cauza care face debitorul s-si ncalce promisiunea fcuta initial la nchierea acordului de credit. n lucrarea sa Free to choose. A personal statement Milton Friedman, sintetiza : esenta aplicatiilor din lucrarea lui Adam Smith < Avutia natiunilor > , este amgitor de simpla dac un schimb dintre dou parti este liber consimtit, el nu va avea loc dect dac partile vor beneficia de pe urma lui. Cele mai multe erori economice provin din ignorarea acestei ntelepciuni simple, din tendinta, de a-l considera asemenea unei portii de placint, pe care una din parti nu o poate cstiga dect n detrimentul celeilalte. Astfel, riscul n creditare reprezint probabilitatea de a suferi o pierdere datorit nclcrii obligaiilor debitorilor, prevzute n contractul de credit. Pierderea const n nerecuperarea sumelor avansate clientului, precum i a dobnzilor aferente. Riscul de creditare mai este denumit i risc de insolvabilitate a debitorului sau risc de nerambursare. El apare cnd mprumuturile nu sunt rambursate n volumul i la termenul stabilit. Riscul de credit este n corelare cu riscul de reinvestire. Banca nregistreaz pierderi nu numai datorit faptului c mprumutul i dobnzile aferente nu au fost rambursate n volumul i la termenul stabilit, ci si datorit faptului c nu a reinvestit la timp sumele pe care trebuie s le primeasc. Pentru limitarea riscului de credit este necesar ca fiecare institutie de credit sa implementeze proceduri proprii, integrate masurilor generale, stabilite de autoritatea centrala, respectiv Banca Nationala a Romaniei. In calculul cerintelor de capital pentru acoperirea riscului de credit, institutiile de credit pot utiliza, pentru determinarea valorii ponderate de risc a expunerilor, fie abordarea standard, fie abordarea bazata pe modele interne de rating, cu conditia ca aceasta sa fie aprobata in prealabil de catre Banca Nationala a Romaniei. 3

Abordarea standard a calitatii unui credit, inclusiv a expunerilor provenite din securitizare, presupune ca institutia de credit sa folosesca in calculele de determinare a valorilor ponderate la risc a expunerilor pentru calculul cerintei de capital pentru acoperirea riscului de credit. Evaluarile realizare de institutii externe de evaluare a creditului sau de catre agentii de creditare a exportului, recunoscute ca eligibile de catre Banca Nationala a Romaniei, pe baza unor criterii proprii de evaluare. Metoda de determinare a valorii ponderate a expunerilor la risc prin utilizarea unor modele interne de rating consta in aceea ca o institutie de credit si-a pus la punct o metodologie proprie de rating a expunerlor la riscul de credit si a obtinut aprobarea utilizarii ei de la Banca Nationala a Romaniei. Conform normelor nr.3 din 24.02.1994 ale BNR, in scopul determinarii riscului de credit si limitarii acestuia, bancile comerciale trebuie sa-si clasifice creditele acordate in una din urmatoarele 5 categorii: standard, in observatie, substandard, indoielnic, pierdere. Credite standard - sunt acele credite care nu implica deficiente si riscuri care ar putea periclita administrarea datoriei. Rambursarea se efectueaza in timpul si la termenele prevazute. Credite in observatie - sunt credite acordate unor clienti cu rezultate economicofinanciare foarte bune, dar care, in anumite perioade scurte de timp intampina greutati in rambursarea ratelor scadente si a dobanzilor aferente. Credite substandard - aceste credite reprezinta deficiente si riscuri care pericliteaza lichidarea datoriei, fiind insuficient protejate de valoarea neta a capitalului si/sau capacitatii de plata a beneficiarului de credit.Aceste credite sunt caracterizate prin posibilitatea reala ca banca sa preia unele pierderi, ca urmare a posibilitatii recuperarii integrale a creditului. Credite indoielnice - in cadrul lor rambursarea este incerta. Aceste credite sunt protejate intr-o mica masura sau sunt neprotejate de valoarea realizabila a garantiei lor. Credite pierdere - sunt considerate cele care nu pot fi restituite bancii. Clasificarea creditelor se face tinnd cont de evaluarea performantelor financiare si nefinanciare ale clientului din care rezult capacitatea acestuia de a-si onora datoria la scadent.

Factorii ce genereaz riscul de credit

Factorii care pot genera riscul de credit sunt: Insuficienta fluxurilor de venituri obtinute de mprumutat, care s-i permit achitarea ratelor si a dobnzilor la termenele convenite cu institutia de credit in calitate de mprumuttor. Aceast stare a mprumutatului poate proveni din cauze diverse, fie dependente de acesta, fie independente de vointa si eforturile lui; Deteriorarea mediului economic sau a afacerilor mprumutatului, care au condus la nerealizarea previziunilor avute n vedere la negocierea si contractarea creditului; 4

 Deciziile politice si conditiile legislative restrictive adoptate dup acordarea creditului, care nu au putut fi prevzute n momentul contractrii creditului; Modificarea conditiilor de pe pietele interne si externe, aparitia unor noi reglementri restrictive pe aceste piete etc.; Aparitia unor evenimente neprevzute care au fcut ca afacerea sau proiectul creditat s nu mai poat fi derulate integral ( rzboi, grev, calamitate etc.); Eroarea institutiei de credit n aprecierea eficientei creditului si a posibilittilor de rambursare a dobnzilor; Necesitatea mprumutatului, atunci cnd institutia de credit mprumuttoare nu dispune de suficiente informatii despre acesta si nesesizarea comportamentului acestuia; Calitatea si moralitatea managementului mprumutatului; Incapacitatea ntreprinderii de a se adapta pietei; Calitatea personalului bancar; Deficiente n gestionarea creditului ( neurmrirea respectrii destinatiei creditului acordat; nesupravegherea atent a snttii financiare a unui mprumutat, lipsa de reactie a nstitutiei de credit sau ntrzierea reactiei la primele semne de ntrzierii efecturii pltii; adoptarea cu ntrziere sau chiar neadoptarea unor msuri care s conduc la reintrarea n normalitate sau reducerea la maximum posibil a riscului etc.); Supracreditarea unui proiect sau a unei afaceri.

Gestiunea riscului de credit

Elementele determinate ale gestiunii riscului individual de creditare sunt: capacitatea de plat; capitalul- averea debitorului; garantiile; conditiile de mediu. Dintre acesti factori, primul este cel mai important. Potrivit reglementrii speciale, principalele slbiciuni n gestionarea riscului de creditare sunt unele de ordin intern: selectia defectuas a dosarelor si supravegherea intern improprie a evolutiei ( practic a involutiei)calittii debitorilor. Gestionarea riscului de credit global presupune respectarea a dou principii: diviziunea si limitarea riscurilor. Diviziunea riscului de creditare urmreste evitarea concentrrii riscurilor prin diversificarea plasamentelor si a creditelor n special. Concentrarea clientilor ntr-un singur domeniu de activitate este relativ periculoas pentru o banc universal: n perioada de recesiune pot interveni greutti de exploatare. n sfera creditrii 5

particularilor, diversificarea portofoliului este n primul rnd o diversificare teritorial. La creditarea agentilor economici important este diversificarea sectorial sau economic, iar n ceea ce priveste clientii suverani diversificare geografic. Limitarea riscurilor de credit are caracter normativ si autonormativ. Fiecare institutie de credit, n functie de calitatea mediului economic si de evolutia parametrilor proprii, asigura limitarea riscurilor n doua feluri, global si analitic, astfel: - fixnd o limit proprie, intern, pentru ponderea activittilor (plasamentelor) riscante n total active sau relativ la capitalul bancar; - fixnd plafoane de credite pe debitor, grup de debitori, sectoare de activitate sau zone geografice pentru a preveni ca modificri semnificative ale situatiei economice a acestor grupe s i afecteze negativ expunerea lor.

Se mai poate stabili plafoane de tip stop-loss care definesc riscurile maxime referitor la pierderile constatate sau la provizioanele constituite. Pentru a preveni riscul de credit, bncile trebuie s detin informatii pertinente asupra situatiei patrimoniale si financiare a debitorilor, asupra naturii operatiunilor economice n care acestia se angajeaz. Totodat, prevenirea riscurilor de creditare mai presupune cunoasterea reputatiei morale a debitorilor, a bonittii lor, o bun evaluare a evolutiilor viitoare a acestora. n mod direct, prevenirea riscului de creditare se poate realiza prin constituirea unor garantii acoperitoare reale. De asemenea, pe linia contracarrii riscului de creditare, bncile au posibilitatea de a constitui rezerve si provizioane. Astfel spus, creditorul trebuie s fie si propriul lui asigurtor. Pe de alta parte, bncile de emisiune au posibilitatea de a actiona eficient pe linia asigurrii lichidittiilor celorlalte banci. Etapele gestiunii riscului creditar: Gestiunea riscului la etapa conlucrrii cu mprumuttorul. Aceast etap a procesului gestiunii riscului creditar se refer la gestiunea relaiilor banc-client, ndreptate spre evaluarea riscurilor individuale in limita reglrilor strategice. Analiza creditar const n analiza solvabilitii mprumuttorilor individuali i n structurizarea creditelor individuale cu scopul minimizrii att a riscurilor descoperite, ct i a pierderilor la fiecare din ele. Monitoring-ul creditar const n controlul solvabilitii i meninerii asigurrii bncii n faptul c, solvabilitatea clientului rmne a fi acceptabil. Supravegherea creditului presupune restabilirea credibilitii n cazul nrutirii ei serioase sau n cazul pierderii integrale. Controlul i gestiunea procesului creditar. Aceste etape se refer la controlul liniar al relaiilor de tip banca-client. Astfel de relaii sunt legate de primirea deciziilor, care la rndul sau atrag riscuri, i de aceea, necesit control liniar. Analiza creditar, monitoring-ul creditar i lucrul cu creditele problematice sunt pri componente al

acestui control. Reeaua acceptrii i aprobrii creditului i organele responsabile pentru aceasta trebuie s fie unic pentru toate deciziile creditare n banca. Gestiunea controlului. In fiecare banc trebuie s existe un mecanism independent de gestiune a controlului, obiectul cruia l constituie deciziile creditare din contracte, componenta portofoliului creditar i procesul controlului primirii deciziilor.

Elementele controlului administrativ sunt urmtoarele: Auditul creditar trebuie s reprezinte un control calificat, independent al deciziilor individuale creditare i al calitii portofoliului n general. Sistemul informaional de gestiune creditar trebuie s propun informaii corecte i operative pentru monitoring-ul situaiei unei credit n special i calitii portofoliului creditar n general, att personalului seciilor creditare, ct i controlorilor. Controlul fluxului mijloacelor trebuie s previn ncasarea numerarului de ctre mprumuttori pn la ndeplinirea tuturor formalitilor i ncheierea procedurii de autorizare.

Tehnici de cuantificare ale riscului de credit

Analiza riscului de credit are ca obiectiv identificarea si msurarea tuturor riscurilor care decurg din relatia de credit nainte de a decide acordarea acestuia. Scopul acestei analize o reprezint descoperirea si msurarea pierderilor posibile, si se derulez n doua etape: analiza solvabilittii (pregtirea deciziei legate de gradul n care debitorul corespunde din punct de vedere personal si economic si identificarea tuturor riscurilor colaterale); cuantificarea riscurilor (n cazul n care cererea este considerat solvabil). Analiza solvabilittii este prima etapa de evaluare personal a unui solicitant de credit din punct de vedere al cerintelor juridice. Capacitatea de a-si asuma obligatiile cuprinde competenta juridic formal de a subscrie la un contract de credit valabil de drept. Solvabilitatea debitorului descrie ncadrarea sa personal si material n cerintele acordarii creditului. Analiza solvabilittii vizeaz identificarea riscurilor de comportament si evaluarea consecintelor posibile. Aceast analiz arat doar dac riscurile sunt acceptabile sau nu, fiind imposibil o clasificare a debitorilor si neoferind un instrument de cuantificare a gradului de risc. Cuantificarea riscului de credit este o continuare important, aproape indispensabil a analizei solvabilittii deoarece permite exprimarea cifric a circumstantelor complexe antrenate n analiza solvabilittii. Pierderea asteptat este o msurare de risc care informeaz asupra gradului de risc de pierdere din contractul de credit. Pierdera comport trei elemente:

 Echivalentul credit Probabilitatea de pierdere Gradul asteptat de pierdere Echivalentul credit indic marimea maxim a pierderii pe care banca o poate nscrie n documentele sale. Echivalentul credit nu este egal cu valoarea nominal, deoarece aceasta din urm mascheaz faptul c mrimea creditului poate varia n timp pentru diferite forme ale creditului. Diferenta ntre cei doi indicatori este evident n cazul produselor financiare derivate (contracte swap pe rata dobnzii). Probabilitatea de pierdere este elementul cel mai important al msurrii riscului pentru c reprezint solvabilitatea unui client, a unui segment de clientel sau a unei tri. Marimea pierderii asteptate se obtine nmultind echivalentul credit cu probabilitatea de pierdere si cu gravitatea pierderii.

Evaluarea riscului de credit

Evaluarea (aprecierea) just a riscului de credit este de o importan major pentru banc. Fiind mai uor sa prevenim dect sa vindecm, pentru minimizarea expunerii la risc, cea mai important etap a procesului de creditare este selectarea cererilor de creditare. Bncile trebuie sa identifice riscurile aferente fiecrei cereri de creditare, s le identifice i s contribuie la reducerea i chiar la eliminarea lor. Pentru aceasta este necesar i un studiu de senzitivitate sau risc, pentru c numai n acest fel se poate reduce sau elimina riscul. In funcie de rezultatele acestui studiu se aprob sau se refuz cererile de creditare. De corectitudinea evalurii depinde volumul de risc pe care banca i-l asum i realitatea acestui risc. Fiecare banc i formuleaz metodologia proprie de evaluare, care se bazeaz pe politica de credite a bncii i pe experiena creditar din trecut.

Selectarea cererilor poteniale la credit cu evidenierea celor mai avantajoase

Colectarea informaiilor pentru analiza riscului legat de potenialii debitori

Analiza riscurilor care sunt legate de potenialii mprumuttori

Efectuarea analizei financiare Pregtirea pachetului de documente

Folosind analiza riscurilor drept baz se efectueaz structurizarea cererilor la credite cu scopul minimizrii riscului i maximizarea profitului

Fig. Etapele procesului de evaluare a riscului de client

Evaluarea riscului de credit presupune dou etape. Prima const n stabilirea unei limite maxime a activelor cu risc fa de fondurile proprii ale bncii, iar a doua n evaluarea riscurilor la care banca este expus periodic. Bncile centrale impun bncilor comerciale clasificarea portofoliului de credite i constituirea unor fonduri de risc. n funcie de categoria creditului sunt stabilite careva cote procentuale fa de mrimea acestora i se cere alimentarea acestor fonduri de risc. Evaluarea riscului de credit de ctre bncile comerciale se realizeaz prin intermediul a dou metode: calitative i cantitative. Metoda calitativ presupune o exprimare verbal a descrierii nivelului riscului i, de obicei, se realizeaz prin elaborarea rating-ului creditar. Scopul elaborrii rating-ului creditar este primirea deciziei n ce privete posibilitatea creditrii i n continuare determinarea unor parametri calitativi. Pe baza acestora se poate aprecia indicatorul riscului ntregului portofoliului creditar.

Rating-urile creditare, de regul, se determin n modul urmtor: se elaboreaz o scar a riscului pentru debitor (sau grupe de credite, sau grupe de gaj), de exemplu, risc minim, risc moderat, risc limit, risc inadmisibil sau grupe crora li se atribuie numere n cretere sau descretere; se evideniaz coeficienii eseniali ai activitii debitorului ce determin nivelul riscului, cota parte a lor la formarea indicatorului total; se determin limitele indicatorilor ce exprim calitatea lor; se calculez un indicator sumar al indicatorului riscului (rating-ul creditar) prin intermediul sumrii evalurii indicatorilor separai, n corespundere cu cota-parte. Metodele cantitative de evaluare sunt diferite att pentru diverse tipuri de credite ct i pe grupe de clieni. ns nu sunt sisteme de evaluare unice pentru clienii corporativi i

pentru persoane fizice Aceste sisteme sunt diferite datorit tipului de informaie cu care opereaz banca n proces de cuantificare a riscului. n ultimii zece ani, mai multe organizaii bancare au investit muli bani n modelarea riscului de creditare aprut din operaiuni importante. Asemenea modele au fost create n scopul de a ajuta bncile n ceea ce privete cuantificarea, uniformizarea i managementul riscului de creditare. Analiza creditului reprezint procesul de evaluare a riscului de creditare. Riscul de creditare trebuie apreciat n funcie de ceea ce banca se ateapt s realizeze de pe urma creditrii. Potrivit Dicionarului explicativ al limbii romne prin noiunea de risc se nelege pericol, inconvenient posibil, probabilitatea de producere a unui eveniment cu consecine nedorite pentru subiect. Existena riscului induce o expunere la risc, care este dat de valoarea actual a tuturor pierderilor sau cheltuielilor suplimentare pe care este posibil s le suporte n viitor un anumit subiect, n special banca. Riscul de credit este primul dintre riscurile bancare cu care se confrunt o instituie financiar. Riscul de credit exprim posibilitatea ca mprumutaii s nu-i onoreze obligaiile la scaden. Pentru mprumutat, riscul de credit exprim ntr-o form mai larg, degradarea situaiei financiare a acestuia.

Concluzie
Riscul de credit sporit reprezint principalele vulnerabilitti ale sectorului bancar, se arat n ultimul Raport asupra stabilittii financiare publicat de Banca National a Romniei (BNR). Finantarea extern a institutiilor de credit si companiilor romnesti a inregistrat, de la debutul crizei, o crestere a costurilor si o reducere a scadentelor. Ulterior, incertitudinile legate de finantare au crescut, reflectnd, pe de o parte, criza de lichiditate din trile cu investitii n sectorul bancar din Romnia si, pe de alt parte, expunerea important a investitorilor strini n bilantul companiilor si bncilor romnesti. Pachetul de finantare extern, impreun cu intelegerile convenite cu grupul principalelor bnci din Romnia cu capital strin au contribuit la atenuarea perspectivei ajustriii profunde si rapide a finantrii externe, indeosebi a celei pe termen scurt, cu evitarea unor consecinte adverse asupra activittii economice si sectorului bancar,se mai arat n raport.

10

Riscul de credit a crescut, ndeosebi n ultimele luni, consecinta a deteriorrii conditiilor economice interne, inclusiv a restrgerii cererii externe pentru subsidiarele multinationalelor din Romnia. Sectorul companiilor s-a confruntat cu dificultti de finantare n crestere, inclusiv legate de costurile acesteia, ceea ce a sporit dificulttile pentru onorarea serviciului datoriei si a reinflamat blocajul financiar. Sectorul populatiei a consemnat ajustri semnificative ale activelor nefinaciare si financiare, iar debitorii cu venituri mai mici (cu ponderea cea mai mare n totalul creditelor) au cele mai mari dificultti n rambursarea datoriilor, afectati de reducerea veniturilor si de expunerea la riscul valutar. Totodata, raportul subliniaz conditiile dificile de functionare a sistemului financiar romnesc n cursul anului 2008 si n primul trimestru al anului, marcate de nruttirea continu a mediului financiar international, asocierea regiunii cu un grad mai nalt de risc si deteriorarea perceptiei investitorilor strini pe fondul persistentei dezechilibrelor structurale si macroeconomice. Toate componentele sistemului financiar au resimtit socurile provenind din mediul extern. Influenta cea mai evident s-a resimtit pe piata de capital, ns rolul critic pentru stabilitatea financiar de ansamblu a revenit sectorului bancar, prin caracterul dominant n sistem.In acest context au fost derulate o serie de scenarii de testare la stres, scenarii care atest o capacitate bun de absorbtie a unor socuri n conditiile suplimentrilor de capital efectuate deja si de cele n curs de materializare, se mai spune n raportul bncii centrale. Sistemul financiar romnesc s-a dovedit apt s absoarb socuri de intensitate si persistent relativ moderate, indicatorii de stabilitate financiar semnalnd un risc sistemic sczut n conditiile unei expuneri externe limitate. Celelalte componente ale sistemului financiar au resimtit profund efectele crizei, n special piata de capital, ns dimensiunile lor reduse au contribuit la mentinerea riscului sistemic la un nivel sczut.

11

BCR Banca pentru Locuine S.A.

BCR Banca pentru Locuine SA (denumit in continuare "Banca sau BCR BpL) a fost nfiinat pe 16 aprilie 2008 drept societate pe aciuni n conformitate cu prevederile Legii societtilor comerciale nr.31/1990. Banca a obinut autorizaia de funcionare din partea Bncii Naionale a Romniei (denumita incontinuare BNR) pe data de 3 iulie 2008 si si-a nceput activitatea pe 8 iulie 2008. Banca nu deine filiale. Principalele activiti ale Bncii includ economisirea si creditarea n cadrul unui sistem colectiv pentru domeniul locuinelor, finanare anticipat si intermediar pe baza contractelor de economisire-creditare, acordarea de mprumuturi pentru activiti legate de locuine etc.Banca este deinuta n proporie de 80% de Banca Comercial Romn, restul de 20% fiind deinut de Bausparkasse der sterreichischen Sparkassen

12

Aktiengesel, subsidiara a grupului Erste Bank ca si Banca Comercial Romna.Sediul social al Bncii este: B-dul. Lascar Catargiu, nr. 47-53, Bucureti, Sector 1, Romnia. Banca este administrata n sistemul dualist de un Consiliu de Supraveghere format din 5 membri si un Comitet Executiv format din 3 membri. Banca este expus la riscul de credit prin activitile sale de investiie si creditare. Riscul este diminuat prin selectarea unor parteneri cu performante financiare solide, prin monitorizarea activitii acestora, prin folosirea de limite de expunere si, acolo unde este necesar, prin solicitarea de garanii. Banca i propune nceperea activitii de creditare n cursul anului 2010. Pentru a minimiza riscul de credit aferent operaiunilor cu clientela, Banca are in vedere elaborarea de proceduri menite s evalueze clienii naintea acordrii creditelor, s monitorizeze capacitatea acestora de a rambursa principalul si dobnzile aferente pe perioada derulrii mprumuturilor, s stabileasc limite de expunere si s utilizeze tehnici de diminuare a riscului de credit. Obiectivul administrrii riscului de credit este meninerea creditelor neperformante sub nivelul maxim admis, stabilit ca prag de semnificaie pentru evaluarea riscului de credit. Banca va acorda credite pentru activiti n domeniul locativ, n baza contractelor de economisire creditare persoanelor fizice care ndeplinesc condiiile de alocare, n RON si la o dobnd fix. Portofoliile de credite n domeniul locativ se caracterizeaz prin grad sczut de risc n principal datorit: dobnzilor fixe pe toat durata creditului ceea ce permite o administrare mai eficient a riscului att de ctre Banc ct si de ctre client; dispersie mare a portofoliului de credite. Aceasta este asigurat de o sum medie contractat mic ceea ce implic o valoare a creditului relativ mic, reducnd n acest fel expunerea la riscul de concentrare; conform planului de afaceri, mai puin de 0,3% din totalul creditelor vor avea destinaii comerciale i culturale. durata relativ mic (5 pn la 7,5 ani) a creditelor ca o consecin a unei durate corespondente de economisire reduse. Fondurile din masa de repartizare nerepartizate precum si fondurile extracolective sunt plasate n active cu grad sczut de risc, conform cadrului legal n vigoare, din care rezult urmtoarele tipuri de expuneri: expuneri fat de Banca Naional a Romniei, expuneri suverane fat de Guvernul Romniei, expuneri fata de bnci multilaterale de dezvoltare si expuneri fat de instituii de credit. La data de 31.12.2008, expunerile nregistrate de ctre Banc au fost: Expuneri Cont curent la BNR Cont de corespondent la institutii de credit Depozite la vedere la institutii de credit Depozite la termen la Valoarea [ RON ] 190,282 103,501 4,400,000 55,000,000 13 Ponderea in total active 0.30% 0.16% 6.90% 86.28%

institutii de credit Valori de recuperat

20,275

0.03%

De asemenea, n cadrul Comitetului de administrare a activelor si pasivelor, sunt analizate limitele de expunere prin prisma evolutiilor pietei si a situatiei contrapartidelor. Diminuarea riscului de credit Avnd in vedere legislaia specificp aplicabil bncilor pentru locuine (Norma 5/20003), legislaie care restricioneaz posibilitile de investiie ale Bncii la expuneri cu pondere de risc de credit cel mult egala cu 20%, precum si faptul ca in anul 2009 nu fusese nc demarat activitatea de creditare a clientelei non-bancare, expunerile nregistrate de Banca n anul 2009 au constat exclusiv din: expuneri fa de bnci si administraii centrale - pondere 0% conform Regulamentului BNR CNVM 14/19/2006; expuneri fat de bnci multilaterale de dezvoltare - pondere 0% conform Regulamentului BNR CNVM 14/19/2006; expuneri cu maturiti mai mici de 3 luni fat de instituii pondere 20% conform aceluiai regulament; alte active. Gradul de risc foarte sczut al activelor Bncii n cursul anului 2009 a fcut ca utilizarea tehnicilor de diminuare a riscului de credit s nu fie necesar.

Cerina minima de capital pentru riscul de credit Pentru determinarea cerinelor minime de capital pentru riscul de credit sunt respectate principii de baza, din care: Valoarea expusa la risc a unui element de activ este reprezentat de valoarea sa bilanier iar valoarea expusa la risc pentru elementele din afara bilanului este reprezentat de urmtoarele procente din valoarea acestora: 100% dac elementul este purttor de risc maxim, 50% dac elementul este purttor de risc mediu, 20% dac elementul este purttor de risc moderat si 0% daca elementul este purttor de risc sczut. Dac o expunere face obiectul unei tehnici de protecie finanat a creditului, valoarea expunerii respective se poate modifica n conformitate cu prevederile Regulamentului BNR - CNVM Nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituiile de credit si firmele de investiii. Protecia finanata a creditului este o tehnica de diminuare a riscului de credit in care reducerea riscului de credit este posibila. Fiecare element de activ sau din afara bilanului va fi ncadrat ntr-una dintre clase de expuneri enumerate la art. 4 al Regulementului BNR_CNVM 14/19/2006.

14

 Pentru calculul valorii ponderate la risc a expunerilor se aplica ponderi de risc tuturor expunerilor, cu excepia celor care se deduc din fondurile proprii, n conformitate cu prevederile specifice ale reglementarilor BNR CNVM. Cerina minima de capital pentru riscul de credit este calculat pentru fiecare clas de expunere n parte, aa cum sunt acestea definite n Regulamentului BNR/CNVM nr. 14/19/14.12.2006. Valoarea minim a cerinei de capital pentru riscul de credit la sfritul anului 2009 este detaliat n tabelul urmtor:
Clasele de expuneri potrivit abordrii standard cu excepia poziiilor din securitizare Administraii centrale sau bnci centrale Administraii regionale sau autoriti locale Organisme administrative i entiti fr scop lucrativ Bnci multilaterale de dezvoltare Organizaii internaionale Instituii Societi De tip retail Garantate cu proprieti imobiliare Elemente restante Elemente ce aparin categoriilor reglementate ca avnd risc ridicat Obligaiuni garantate Creane pe termen scurt fa de instituii i societi Creane sub forma titlurilor de participare deinute n organismele de plasament colectiv Alte elemente Poziii din securitizare potrivit abordrii standard 8% din valoarea ponderat la risc a expunerilor (RON) 1,255,660 109,625 -

Concluzie Riscul de credit este asociat tuturor tranzactiilor care pot duce la aparitia unor cereri de despgubiri reale, contingente sau potentiale fat de clientii Bncii. Riscul de credit rezid n riscul de nerespectare a obligatiei de plat riscul ca o contrapartid s nu poat s si ndeplineasc obligatiile financiare, riscul de tar - reprezint riscul pe care banca l poate suporta, n orice tar, din cauza nationalizrii, exproprierii de bunuri, repudierii datoriei de ctre guvern si riscul de rscumprare - reprezint riscul c rscumprarea sau compensatia tranzactiilor s esueze. Referitor la riscul de credit, limitele de risc sunt stabilite pentru diferite segmente de clienti: bnci, tri, suveranitti, institutii financiare afiliate grupurilor bancare,

15

companiilor de factoring, clientilor/grupurilor persoane juridice. Banca a stabilit competente de aprobare (puteri) pentru fiecare tip de clienti/grup de clienti (persoane juridice, persoane fizice, bnci etc.) reprezentnd limita maxim pentru aprobarea creditelor si a altor tipuri de produse de creditare. Banca acorda credite clientilor persoane juridice ce pot genera fluxuri de numerar corespunztoare, cu o reputatie solid n mediul de afaceri, cu un rating de credit corespunztor si persoanelor fizice cu venituri stabile si de ncredere n ceea ce priveste ndeplinirea obligatiilor contractuale fat de Banc. n procesul de aprobare a creditelor, Banca este n principal interesat de sursa primar de rambursare a creditului, adic de capacitatea clientului de a genera fluxuri de numerar ( n ceea ce priveste clientii persoane juridice) si de a obtine venituri stabile ( n ce priveste clientii persoane fizice). Pentru evaluarea performantelor si statutului financiar al clientilor si, Banca utilizeaz sisteme, ratinguri, metode de analiz a performantelor financiare (SABINE n cazul persoanelor juridice si micro-ntreprinderilor, CARLA pentru bnci si institutii financiare). Pentru evitarea concentrrii riscului de credit la un numr redus de clienti, Banca monitorizeaz dispersia riscului de credit la categoriile de clienti, sucursale, regiuni geografice, sectoare de activitate si produse bancare.

16