Cuprins:

Introducere......................................................................................................................................4
Capitolul 1 Riscul de creditare – esenţă a activităţii bancare....................................................6
1.1Cadru general privind riscul de creditare................................................................................6
1.2 Etape ale procesului de gestiune bancară a riscului de creditare............................................7
1.2.1. Identificarea şi evaluarea riscului de creditare...............................................................7
1.2.2. Controlul riscului de creditare........................................................................................8
1.2.3. Eliminarea / evitarea riscului de creditare......................................................................9
1.2.4. Finanţarea riscului de creditare......................................................................................9
1.3 Tipuri ale riscului de creditare la persoanele juridice...........................................................11
Capitolul 2 Evaluarea şi controlul riscului de creditare...........................................................13
2.1. Politica de creditare – fundamentul unui risc minim...........................................................13
2.2. Riscul individual de creditare..............................................................................................17
2.2.1. Evaluarea riscului individual de creditare....................................................................17
2.2.2. Selectarea creditelor acordate agenţilor economici......................................................19
2.2.3. Selectarea creditelor acordate persoanelor private.......................................................24
2.2.4. Gestiunea preventivă a riscului individual de creditare...............................................26
2.3. Riscul de credit global.........................................................................................................28
2.3.1. Principiile evaluării şi controlului riscului global de creditare....................................28
2.3.2. Analiza şi evaluarea portofoliului de credite în vederea minimizării riscului de
creditare......................................................................................................................................29
2.3.3. Controlul riscului global de creditare pe baza indicatorilor.........................................33
Capitolul 3 Riscul de creditare în activitatea de corporate pe exemplul B.R.D. - G.S.G.
Iaşi..................................................................................................................................................36
3.1. Controlul riscului de credit – pe contrapartidă comercială în activitatea de audit bancar. 36
3.1.1 Răspunderile personalului de audit intern.....................................................................36
3.1.2. Exercitarea auditului.....................................................................................................37
3.1.3 Valorificarea auditului...................................................................................................41
3.2 Controlul riscului de credit pe contrapartidă bancară sau asimilată.....................................42
3.2.1.Tipurile de riscuri de contrapartidă şi calculul acestora................................................42
3.2.2 Proceduri de gestionare a riscului..................................................................................44
3.2.3. Determinarea rating-ului pentru contrapartidele bancare.............................................47
3.3 Analiza riscului de creditare pe baza situaţiei privind clasificarea creditelor şi a necesarului
de provizioane specifice riscului................................................................................................52
Capitolul 4 Importanţa controlului şi evaluării gestiunii riscului bancar privind
minimizarea acestuia....................................................................................................................64
4.1. Importanţa gestiunii riscului bancar....................................................................................64
4.2. Impactul riscurilor asupra performanţelor bancare.............................................................66
4.2.1. Etape în evaluarea interrelaţiei profit-risc....................................................................66
4.2.2. Indicatori de performanţă bancară................................................................................68
4.3 Modalităţi de limitare a riscului de creditare........................................................................69
4.3.1 Expunerea faţă de un singur debitor..............................................................................70
4.3.2 Determinarea, constituirea şi utilizarea provizioanelor specifice de risc......................71
Concluzii şi propuneri..................................................................................................................72
Bibliografie:...................................................................................................................................78

3
 Introducere

Băncile şi toate celelalte organizaţii, indiferent de profilul lor financiar sau economic, au
elemente specifice lor, dar şi elemente comune. Ceea ce este comun tuturor instituţiilor este
obiectivul lor final şi anume obţinerea de profit în urma desfăşurării activităţilor lor specifice.
Activitatea specifică băncilor constă în atragerea de disponibilităţi de pe piaţă şi plasarea
acestora împreună cu capitalul propriu în afaceri profitabile. Băncile se ocupă de organizarea şi
realizarea împrumuturilor, fiind capabile să asigure preţul resurselor atrase de pe piaţă,
cheltuielile de funcţionare şi să obţină concomitent şi un profit favorabil. Activitatea bancară la
fel ca şi orice altă activitate din alt domeniu, implică însă şi un risc, acesta producându-se sau nu,
în funcţie de condiţiile care i se creează.
Riscurile bancare sunt acele riscuri cu care se confruntă băncile în operaţiile lor curente şi nu
doar riscurile specifice activităţii bancare clasice. Băncile se confruntă cu riscuri specifice
activităţii bancare sau cu riscuri comune tuturor agenţilor economici. Clasificarea riscurilor în
diferite clase şi tipuri face distincţia dintre aceste riscuri specifice şi comune şi este necesară de
asemenea atât din punct de vedere practic cât şi didactic.
Întreaga activitate ce se desfăşoară într-o bancă presupune riscuri care trebuie mai întâi
Luând în considerare relaţia existentă între profit şi risc şi obiectivul final al băncii, obţinerea
de profit, riscul bancar se poate defini ca fiind probabilitatea ca într-o tranzacţie sau orice altă pot
avea riscurile asupra activităţilor bancare şi asupra funcţionalităţii băncii, este foarte important ca
societăţile bancare să ia măsuri în ceea ce priveşte măsurarea şi interpretarea riscurilor ce trebuie
asumate, pentru a obţine profiturile planificate.

Capitolul 1
Riscul de creditare – esenţă a activităţii bancare

1.1 Cadru general privind riscul de creditare

4
 Principala operaţiune bancară o reprezintă creditarea. Instituţiile de credit îşi asumă o serie
de riscuri, uneori înregistrând pierderi în urma acordării de credite unor debitori răuplatnici.
Băncile prin modul în care îşi plasează fondurile pot influenţa dezvoltarea economiei atât
la nivel local cât şi la nivel naţional.
Riscul parcurgerea primelor două etape, fără de care nu este posibilă trecerea la realizarea
efectivă a celorlalte.

1.2.1 Identificarea şi evaluarea riscului de creditare

a) Introducerea evaluării riscului în cadrul planificării strategice a băncii asigură

gestiunii riscurilor bancare, focalizarea strategică şi vizibilitatea necesară. Însă
pentru această integrare, banca trebuie să îşi identifice şi să-şi stabilească mai întâi
principalele linii de activitate. Liniile cuprind unităţi, care au la rândul lor un set
integrat de sisteme de livrare a produselor şi pieţe
Tehnicile de hedging intern sunt eficiente atunci când expunerile au fost identificate cât
mai complet posibil. Tehnicile de hedging includ: corelarea expunerilor, protecţia „surogat”,
deciziile strategice de reducere a expunerii.
Utilizarea tehnicilor de hedging extern se impun în momentul înregistrării expunerilor
reziduale care apar după corelarea şi crearea unei protecţii strategice. Acestea includ operaţiunile
forward, SWAP-ul valutar, operaţiunile futures şi opţiuni valutare.
Transferarea riscurilor poate fi eficientă, dar aceasta trebuie să fie ultimul dintre
elementele luate în considerare în gestiunea riscurilor bancare. Practica însă utilizează această
modalitate de finanţare, uneori aceasta fiind singura modalitate de abordare a gestiunii riscurilor
bancare.
Strategia cea mai bună ce ar putea fi adoptată este de transfer a riscurilor grave şi reţinere
a riscurilor frecvente.

1.3 Tipuri ale riscului de creditare la persoanele juridice

Direcţia Control Central de Risc este cea care asigură coordonarea analizei şi a metodelor
de urmărire pentru diferitele categorii de riscuri legate de activitatea bancară( risc pe
Indiferent de dimensiunea riscurilor pe care băncile şi le asumă, pierderile la portofoliile
de credit pot fi minimizate prin gestionarea şi organizarea eficientă a operaţiilor de creditare.

5
 Depistarea la timp a semnelor riscului de creditare şi controlul permanent asupra acestuia
vor spori eficienţa activităţii băncilor în acest sens şi profitabilitatea de ansamblu a acestora.
Pentru a depăşi deficienţele ce apar în creditarea bancară, societăţile bancare trebuie să conceapă
şi să implementeze politici de creditare performante şi să angajeze un personal bine pregătit. De
ul creditului pe termen scurt întrucât acestea au valori mici, dosarele trebuie tratate rapid,
creditele trebuie să fie comparabile ca mărime pentru ca riscurile să fie comparabile iar debitorii
trebuie să prezinte o anumită omogenitate comportamentală.
În cadrul analizei pe bază de scoring este foarte importantă actualizarea baremurilor şi a
ponderilor care stau la baza deciziei de acordare a creditului. Analiza discriminatorie a unui
eşantion de dosare presupune determinarea criteriilor de solvabilitate. Aceasta se bazează pe
analiza corelaţiei dintre fiecare informaţie referitoare la debitor şi calitatea acestuia: rău sau bun
platnic. După analiză rezultă două portrete robot, determinându-se apoi nota finală: pentru fiecare
criteriu există o pondere în funcţie de importanţa sa, adunându-se apoi punctele atribuite fiecărui
criteriu din
Creante
PmÎC  * numarul de zile
Cifra de afaceri
B)Perioada medie de plată a furnizorilor reprezintă numărul de zile în care sunt plătiţi furnizori
faţă de cifra de afaceri din perioada respectivă.
Furnizori neplatiti
Pm.Pl.F.  * numar de zile
Cifra de afaceri
Evaluarea riscului se face conform relaţiilor:
Pm.Î.C. > Pm. Pl. F. – risc mare
Pm.Î.C. = Pm. Pl. F. – risc mediu
Pm.Î.C. < Pm. Pl. F. – risc redus
c) Riscul de garanţie este legat de posibilitatea apariţiei de dificultăţi în ceea ce priveşte
valorificarea bunurilor aduse în garanţie atunci când debitorul nu rambursează creditul şi nu
plăteşte dobânzile aferente.
Evaluarea acestui tip de risc se face în funcţie de valoarea garanţiilor şi al rapidităţii
posibilităţilor de valorificare. Pentru fiecare grad de siguranţă apar situaţii specifice:
ndul de rulment sau în cadrul planului de trezorerie. Acestea au valori mai reduse şi sunt
permanente.
Analiza riscului creditelor pentru agenţii economici presupune identificarea perturbaţiilor în
fluxul de încasări anticipat la analiza cererii de creditare, perturbaţii ce pot genera

6
 Sursa: Roxin, Luminiţa, -„Gestiunea riscurilor bancare”, Editura Didactică şi pedagogică R.A, Bucureşti, 1997, pag.63

Implementarea cu succes depinde în primul rând de conducerea proiectului precum şi de

acordarea unei atenţii deosebite laturii de consultanţă în relaţiile cu clienţii.

2.3. Riscul de credit global

 Riscul global de creditare vizează întreg portofoliu de credite acordate de către o

societate bancară, dând expresie probabilităţii de deteriorare a calităţii activelor bancare
angajate în cadrul creditelor. Riscul global este o funcţie crescătoare a masei creditelor
acordate, a ratei rvă şi pierderile înregistrate la portofoliul de credite1
Fondul de rezervă
I2 
Pierderi la portofoliul de credite

Capitolul 3
Riscul de creditare în activitatea de corporate pe
exemplul B.R.D.-G.S.G.Iaşi

3.1. Controlul riscului de credit–pe contrapartidă comercială în

activitatea de audit bancar

Controlul riscului comercial la B.R.D. – G.S.G. se realizează prin intermediul auditului

intern Direcţia Control Central de Risc ce are ca principal scop evaluarea angajamentelor
persoanelor juridice la nivelul reţelei B.R.D. – G.S.G. inclusiv a celor problemă şi neperformante,
1
Idem;

7
precum şi a angajamentelor de la nivelul centralei băncii aflată în competenţă individuală în
vederea depistării din timp a acelor problemă şi a diminuării acestora şi eliminării posibilelor
pierderi.
Pe de altă parte activitatea de audit furnizează informaţii managementului băncii cu
privire la riscurile asumate atât în reţea cât şi de cei cărora li s-a acordat competenţă individuală,
precum şi asupra calităţii portofoliului de credite, calităţii sistemului de identificare şi control al
riscului, respectării documentelor normative specifice creditării bancare.

3.1.1 Răspunderile personalului de audit intern

- Controlul realizat trebuie să permită personalului să exprime o opinie ce are la

bază un nivel de im 25% pentru clienţii creditelor de investiţii;
- existenţa documentelor de bază şi în cadrul descoperirilor de cont gradul de
acoperire a creditului;
- calitatea proiectelor de finanţare;
- calitatea formei de prezentare a fişei sintetice;
includerea în cheltuieli cu dobânzi a costurilor aferente tuturor creditelor de care beneficiază
clientul de la diverse instituţii financiare şi dacă fluxurile de capital re :încasarea comisioanelor;
calculul dobânzii prin sondaj şi comunicarea indexării dobânzii; evidenţierea corectă a
provizioanelor specifice de risc.
Analiza scrisorilor de garanţie bancară urmăreşte în principal cele 3 raporturi juridice
distincte, dintre: creditor şi debitor în baza contractului comercial; bancă şi creditor ca rezultat al
contractului prin care banca garantează executarea obligaţiilor clienţilor săi; debitor şi bancă,
rezultat din scrisoarea de garanţie bancară.
Analiza efectelor de comerţ vizează analiza atât a beneficiarului efectului de comerţ şi a
solicitantului scontului cât şi a celui care a emis efectul. Sunt verificate înscrisurile obligatorii în
textul efectelor de comerţ şi dacă condiţiile de acordare a facilităţilor corespund cu termenul din
contractul comercial ce a stat la baza emiterii respectivului efect de comerţ, astfel încât durata
acordării facilităţii să fie maxim între 60 şi 90 de zile.
Analiza dosarelor de factoring presupune verificarea existenţei documentaţie conform
documentelor normative, a încasării comisioanelor, a înregistrării corecte în contabilitate a

8
3.2 Controlul riscului de credit pe contrapartidă bancară sau
asimilată

Riscul de contrapartidă este definit ca fiind riscul de imobilizare sau de pierdere datorat
nerespectării obligaţiilor de către entităţile cu care sau prin intermediul cărora au fost realizate
diverse tipuri de operaţii bancare sau cele emitente de titluri de orice natură înscrise în portofoliu
sau care e cu produse derivate şi de schimb la termen. Astfel o operaţiune cu produse derivate nu
Presupunem că BRD vrea să acorde băncii X următoarele 3 împrumuturi:
- 10 miiUSD pe 6 luni;
- 10 miiUSD pe 3 luni;
- 10 miiUSD pe 1 lună.

Figura nr.3 :Profilul de risc asumat

Riscuri preluate (mii USD)

25
20

10
Durata operaţiunilor
1 lună 3 luni 6 luni

Pentru a fi autorizată să preia acest risc BRD-GSG ar putea implementa o limită de 25mii
USD pe 6 luni. Pentru optimizarea lucrului cu această contrapartidă se alocă totuşi sublimite
temporare care permit respectarea profilului de risc corespunzător operaţiunilor avute în
considerare.
Limita 25mii USD pe 1 lună . Din care:
Sublimita temporară: 20miiUSD pe 3 luni. Din care:
Sublimita temporară: 10miiUSD pe 6 luni

9
 În practică BRD-GSG nu cunoaşte exact operaţiunile pe care le va face cu banca H,
putând ive)”.2
 Determinarea rating-ului intern implică o grilă de notare a contrapartidelor ce
trebuie completată de celulele comerciale pentru fiecare contrapartidă notată.
Această grilă sintetizează diferitele criterii reţinute pentru analiza unei instituţii
bancare şi permite atribuirea pentru fiecare criteriu a unei note e a face faţă
eventualelor pierderi pe baza fondurilor proprii.
Nivelul acestor indicatori de solvabilitate trebuie să fie cu atât mai mare cu cât nivelul
riscurilor pe care banca le suportă este mai mare.
Indicatorii minimi utilizaţi în verificarea solvabilităţii sunt:
- Indicatorul Cooke, aplicat la nivel internaţional;
- Indicatorul european de solvabilitate aplicat instituţiilor de credit din Comunitatea Europeană.
Indicatorii de solvabilitate stabilesc relaţia existentă între fondurile proprii ale unei bănci
şi riscurile cu care se confruntă, ponderate în funcţie de calitatea contrapartidei, natura
angajamentelor şi a garanţiilor existente.
„Raportul de solvabilitate europeană este cel mai cunoscut indicator de prudenţă bancară
şi are, ca obiectiv central, garantarea capacităţii instituţiilor de credit de a face faţă falimentului
debitorilor şi, de asemenea, de a atenua inegalităţile concurenţiale dintre diferite sisteme
naţionale.”3
Raportul de solvabilitate european se calculează după formula:
fonduriproprii
RSE= * 100
(activebilantiere  activeextrabilantiere) * coeficientderisc
depozitebanci
a) L4= totaldepozite , -arată gradul de dependenţă al băncii faţă de piaţă şi contrar,

dacă există sau nu o bază de depozite stabilă.

Analiza indicatorilor se realizează distinct pe termen scurt respectiv pe termen lung.
Plasamentele şi resursele trebuie analizate după lichiditatea şi exigibilitatea lor reală, nu juridică.

2
** Norma 3, RISC, B.R.D.-G.S.G./2003, pag. 11
3
Dardac, Nicolae; Barbu Teodora- „Monedă, bănci şi politici monetare”, ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
2005, pag. 284.

10
3.3 Analiza riscului de creditare pe baza situaţiei privind clasificarea
creditelor şi a necesarului de provizioane specifice riscului

În anul 2004, BRD-GSG şi-a propus să-şi consolideze poziţia pe piaţă IMM-urilor.
Aproximativ 60% din portofoliul de credite pentru persoane juridice se concentreazã pe acest
segment de clientelă, restul de 40% fiind dedicat marilor întreprinderi.
Oferta destinată acestor clienţi se bazează pe soluţii adaptate la nevoile specifice ale
acestora, prin diversificarea şi dezvoltarea ofertei de produse de finanţare, plasamente, operaţiuni

11
 Tabelul nr.3 Situaţia clasificării creditelor şi a necesarului de provizioane specifice de risc la data de
31.12.2004, la BRD-GSG, Iaşi

Nr. ANGAJAMENTE PROVIZIOANE SPECIFICE

Crt. CATEGORIE DE CREDIT
EXPUNERI NEAJUSTATE EXPUNERI AJUSTATE EXPUNERE NEAJUSTATĂ NUMĂR
PRINCIPAL DOBÂNDĂ PRINCIPAL DOBÂNDĂ PRINCIPAL DOBÂNDĂ CLIENŢI
1 STANDARD 184.743.834 1.352.562 53.299.307 597.720 0 0 15.977
de 31.12.2005, la BRD-GSG, Iaşi

Nr.crt Situaţia Angajamente Provizioane specifice de credit Nr.clienţi

Expuneri neajustate Expuneri ajustate Expunere nejustată
Principal Dobândă Principal Dobândă
Principal Dobândă
1 Standard 433.297.216 2.036.496 276.997.523 1.329.588 0 0 98.914
2 Observaţie
3 Substandard
4 Îndoielnic
5 Pierdere
6 Total 643.273.950 3.345.506 324.653.662 1.841.330 7.325.081 231.660 105.294

12
 Tabelul nr.5 Situaţia clasificării creditelor şi a necesarului de provizioane specifice de risc la data de
31.12.2006, la BRD-GSG, Iaşi

Nr.crt Situaţia Angajamente Provizioane specifice de credit Nr.clienţi

Expuneri neajustate Expuneri ajustate Expunere nejustată
Principal Dobândă
Principal Dobândă Principal Dobândă
1 Standard 577.681.570 2.763.380 369.330.030 1.790.240 0 0 126.372
2 Observaţie
3 Substandard
4 Îndoielnic

13
5 Pierdere
6 Total

14
 Angajamentele reprezintă acele credite acordate şi dobânzile aferente la care se adaugă
valoarea garanţiilor constituite, ca măsură de prevenire a riscului în activitatea de creditare.
Alături de acestea pentru protejarea şi evitarea pierderilor bancare, unitatea bancară B.R.D. –
G.S.G. constituie provizioane specifice de risc.
Expunerile neajustate sunt reprezentate de valoarea totală a creditelor acordate la care se
adaugă nivelul dobânzilor, aceste valori fiind ulterior ponderate cu valoarea garanţiilor
constituite, obţinându-se astfel valoarea expunerii ajustate.
Conform situaţiei clasificării creditelor acordate persoanelor juridice pe ultimii trei ani, se
constată următoarea dispersie a angajamentelor în funcţie de categoriile de risc:

Tabelul nr.6: Dispersia angajamentelor în funcţie de categoriile de risc

Categoria Anul 2004 Ponderea în Anul 2005 Ponderea Anul 2006 Ponderea
total credit în total în total
creditului
în anul credit în credit în
2004 anul 2005 anul 2006

Figura nr.5 : Situaţia angajamentelor la BRD-GSG Iaşi, la data de 31.12.2006

Analizând riscului de creditare în funcţie de dispersia angajamentelor se observă

structura standard majoritară în total angajamente( 83.57% în anul 2004, 68.19% în anul 2005,
respectiv 67.35% în anul 2006) şi pe cea a angajamentelor în observaţie în procent de 14.35% în
anul 2004, 28.02% în anul 2005 şi de 27.68% în anul 2006.
Comparativ cu ceilalţi doi ani, în anul 2006 se observă o creştere a volumului de
angajamente şi a numărului de clienţi. Această creştere este datorată expansiunii pe care a avut-o
banca, politicii de creditare practicată, calităţii produselor şi serviciilor oferite clienţilor.
Un factor important care a determinat creşterea volumului de credite acordate a fost
limitarea restricţiilor în acordarea de credite. De exemplu până nu demult, persoanele juridice,
pentru a putea benificia de credite trebuiau să aibă toate datoriilor către stat plătite la zi ( mai ales

15
impozitul pe profit), iar acum pot primi credite dacă perioada de neplată a datoriilor către stat nu
este mai mare de şase luni. De asemenea persoanele juridice nu primeau credite la început fără
rulaj în balanţă, iar acum se acordă credite chiar şi pentru începătorii de afaceri.
60 RON, care raportat la volumul angajamentelor totale reprezintă un procent relativ
mic, de 1.57%, procent ce pune în evidenţă o situaţie foarte bună a băncii la acest capitol. Aceste
credite nu reprezintă pentru bancă pierderi concrete, putând fi acoperite pe baza unei bune
gestionări.

Principalele cauze care au provocat creşterea volumului de credite neperformante sunt:

interviul inadecvat, analiza financiară necorespunzătoare, garantarea defectoasă a creditului,
documentaţia incorectă, necunoaşterea activităţii clientului.

Pentru a minimiza cheltuielile legate de gestiune creditelor neperformante, banca ar trebui

să crească calitatea creditelor din portofoliu, optimizând factorii interni de care depinde calitatea
creditelor prin eliminarae erorilor comise de personalul băncii şi prin detecţia prematură a
potenţialului de deteriorare a calităţii debitorilor.

Creşterea volumului de credite neperformante şi a celor din categoria pierdere în anul

2006, comparativ cu volumul creditelor din aceste categorii înregistrat în anii trecuţi, poate să fie
cauzată şi de neprofesionalismul personalului care nu analizează bine dosarele de credit.
Angajarea în ultimul timp a tinerilor fără experienţă şi lipsa instruirii lor pot fi de asemenea cauze
ale creşterii volumului de credite neperformante.
Riscul sigur apare în cazul creditelor din categoria pierderi, creditele neperformante fiind

În ceea ce priveşte provizioanele constituite pentru anii 2004 şi 2005, se poate observa că
acestea acoperă în întregime angajamentele din categoria pierdere. Pentru anul 2004 volumul
angajamentelor din categoria pierderi (expuneri ajustate) este de 169.132 RON, iar provizioanele
constituite pentru această categorie sunt în valoare de 174.034 RON. De asemenea şi în anul 2005
provizioanele constituite pentru categoria pierderi (3.754.285 RON) acoperă angajamentele
băncii din această categorie(3.575.508 RON).

Banca obţine un câştig pe baza creditelor incluse în categoriile standard si în observaţie

care are la bază dobânzile obţinute, iar pe baza creditelor din categoria substandard sau îndoielnic
banca obţine profit şi prin penalităţile de întârziere şi nerambursare la termen.

16
 Se poate observă că operaţiunile desfăsurate de bancă sunt profitabile, aceasta încasează
fluxurile de venit sperat, iar pierderile ce apar ca urmare a creditelor neperformante sunt trecute
pe costuri.
Angajamentele standard si în observaţie sunt în proporţia cea mai mare evidenţiind astfel
existenţa unei surse de venit sigure. Atât veniturile obţinute din plasamente, cât şi resursele din
depozitele clienţilor reprezintă pentru bancă surse noi de creditare.
Atâta timp cât condiţiile de rambursare la termen sunt respectate, banca deţine o
lichiditate ridicata, lichiditate necesară satisfacerii în orice moment a unor noi cerinţe de creditare
sau restituirii depozitelor şi dobânzilor aferente.
Astfel banca asigură protejarea clienţilor care au depozite constituite la această sucursală.

Capitolul 4
Importanţa controlului şi evaluării gestiunii riscului bancar
privind minimizarea acestuia.

În economiile moderne locul şi rolul băncilor se impun prin considerarea lor ca

intermediar de bază în relaţia economii-investiţii, determinantă pentru procesul de creştere
economică. Caracteristica principală a acestor intermediari este pusă în valoare prin procesul de
creditare şi anume transformarea activelor nemonetare în active monetare şi alocarea raţională a

4.1 Importanţa gestiunii riscului bancar

Managementul bancar implică o politică de comportament şi de orientare a acţiunilor

umane în vederea dezvoltării optime şi legale a afacerilor băncii, într-un climat de stabilitate,
urmărind creşterea valorii societăţii bancare. Această creştere de valoare este reflectată de
creşterea activelor concomitent cu creşterea încrederii publicului în bancă. Una din preocupările
de bază ale managementului bancar constă în gestionarea riscurilor, urmărindu-se maximizarea
rentabilităţii, minimizarea riscurilor şi respectarea normelor de calitate şi prudenţiale.

17
Gestionarea riscurilor are la bază obiectivul principal de minimizare a pierderilor sau a
cheltuielilor suplimentare suportate de bancă, precum şi obiectivul central al băncii, acela de
obţinere a unui profit cât mai mare pentru acţionari. Dar cu cât profitul este mai mare cu atât şi
riscul este mai mare. Însă nu întotdeauna aceste două obiective sunt în concordanţă, de aceea
programele de gestionare a riscurilor trebuie selectate conform unor criterii de eficienţă; este
posibil
4. Evaluarea calităţii gestionării riscului. O bancă poate atinge nivelul prognozat de profit şi risc
printr-un bun management al riscului.
Stabilirea poziţiei rentabilitate-risc permite stimularea unor situaţii pentru viitor, oferind
astfel soluţii pentru gestionarea eficientă a resurselor şi plasamentelor băncii.

4.2.2 Indicatori de performanţă bancară.

Rezultatele activităţii bancare trebuie determinate atât în formă absolută cât şi relativă. În
evaluarea rezultatelor finale este necesară stabilirea poziţiei actuale a societăţii bancare pe piaţa
bancară, politica stabilită de management pentru un orizont viitor de timp şi o cuantificare a
impactului deteriorării economiei asupra calităţii activităţii bancare.
Evaluarea în timp a rezultatelor bancare presupune calcularea următorilor indicatori 4, mai
reprezentativi:
1) Marja netă din dobânzi reprezintă raportul dintre venitul net din dobânzi şi
activele valorificate.
Di - Dp
Mvd  * 100 unde
Av
Mvd – marja netă a veniturilor din dobânzi
Di – dobânzi încasate
Dp – dobânzi plătite
Av – active valorificate
2) Rata utilizării activelor: depinde de nivelul dobânzii pe piaţă şi de structura
activelor bancare.
TV
Rva  * 100
TA
TV – total venituri
TA – total active
4
Brendea, Cosmin, -„Riscul şi performanţa creditului bancar în România”, Editura Coresi, Bucureşti, 2001, pag.
141

18
 3) Rata profitului (Rpr) depinde de raportul dintre veniturile şi cheltuielile bancare şi
de structura veniturilor şi costurilor bancare.
dezvoltat o cultură a riscurile operaţionale, pune în aplicare măsuri pentru sensibilizarea şi
formarea personalului şi distribuie în mod echilibrat riscurile pe diferitele sectoare de activitate.
De asemenea, din anul 2005 BRD-GSG se concentrează asupra unor acţiunicare vizează
implementarea unui dispozitiv uman şi metodologic de gestiune a riscurilor operaţionale în
confomitate cu exigenţele reglementare locale(Norma 17 BNR/2003) şi cele din Acordul Basel II.
În contextul implementării Acordului Basel II în cadrul Grupului Société Générale, echipa
riscuri participă la lucrările de îmbogăţire şi actualizare a aplicaţiilor specifice şi a bazelor de date
interne.
Pentru a se proteja împotriva riscului de creditare documentele normative sunt adaptate în
permanenţă reglementărilor şi condiţiilor de piaţă, procedurile, aplicaţiile informatice şi sistemele
de securitate ale băncii sunt dezvoltate şi consolidate pentru a controla, preveni aceste riscuri şi a
reduce efectele incidentelor riscurilor operaţionale identificate.

4.3.1 Expunerea faţă de un singur debitor

Cumulate, împrumuturile acordate de o bancă unui singur debitor nu pot depăşi 20% din
fondurile proprii ale acestuia. Debitor este considerat orice grup de persoane fizice sau juridice
care beneficiază împreună, sau cu titlu individual de împrumuturi şi garanţii acordate de aceeaşi
societate bancară şi care sunt legate economic între ele, adică:
rii egalităţii între nivelul existent şi cel al necesarului; această operaţie implică includerea
pe cheltuieli sau reluarea pe venituri a sumei reprezentând diferenţa dintre nivelul existent în sold
al provizioanelor specifice de risc de credit şi cel al necesarului.
Banca utilizează astfel de provizioane: pentru creanţele din creditele acordate şi dobânzile
aferente pentru debitorii intraţi în lichidare juridică şi când creanţele neîncasate se află în una din
următoarele situaţii: soldul creditelor şi al dobânzilor sunt în categoria„pierderi” sau
„îndoielnice” , dar prezintă o întârziere la scadenţă de un an de zile sau pentru debitorii, persoane
fizice s-au epuizat toate măsurile legale de recuperare a creanţelor neîncasate.

19
 Concluzii şi propuneri

Riscul, în contextul economiei de piaţă devine un fenomen omniprezent, el trebuind

considerat ca o componentă a acestei economii, ca un factor natural de selecţie ce atrage după
sine multiple degradări.
Toate instituţiile cu profil financiar sau economic care coexistă în cadrul prezentat sunt
supuse unui risc în activităţile pe care le desfăşoară. Băncile se includ şi ele în această categorie,
având ca activitate specifică atragerea de disponibilităţi şi plasarea de resurse în afaceri
profitabile, scopul final fiind deci obţinerea profitului. În condiţiile în care există probabilitatea
de producere a unor evenimente cu consecinţe adverse pentru bancă, aceasta îşi propune ca
obiectiv final alături de profitabilitate şi reducerea sau minimizarea riscurilor posibile.
acest sens BRD-GSG se conduce după ideea menţinerii reputaţiei şi dezvoltării de relaţii
de creditare cu cei care respectă principiile de etică şi deontologie. Nu promovează dezvoltarea
volumului de activitate prin sacrificarea portofoliului de credite şi renunţarea la buna conduită;
propulsează ideea diversificării portofoliului pentru a evita riscurile periculoase de concentrare.
Evaluarea riscului individual de creditare se realizează periodic, atât înainte de acordarea
creditului cât şi în funcţie de scadenţa acestuia, prin raportare la beneficiul pe care banca se
aşteaptă să-l obţină din creditele acordate. Se au în vedere atât aspecte cantitative ce vizează
activităţile de colectare, prelucrare şi interpretare a datelor de natură financiară ale clientului cât
şi calitative constând din analiza informaţiilor referitoare la responsabilitatea financiară a
debitorului, riscurile la care este expus, scopul contractării creditului, seriozitatea acestuia.
Un risc minim vizează selectarea eficientă a creditelor acordate persoanelor fizice şi/sau
juridice, aceasta având la bază în principal analiza financiară şi nefinanciară.

20
 Organizarea eficientă a gestiunii riscurilor de creditare include şi o gestionare preventivă
la nivelul front-office-ului, înainte ca incidentul să aibă loc prin controlul riscului înainte de
creditare la nivel client şi actualizarea permanentă a dosarelor; aceste aspecte implică definirea cu
prioritate a informaţiilor din dosarul client şi a bazei de date care să poată fi accesată ulterior
precum şi a indicatorilor sintetici pe baza cărora se iau deciziile de creditare respectiv cele de
intervenţie ulterioară.
Controlul şi evaluarea portofoliului de credite vizează respectarea a două principii:
diviziunea riscurilor şi limitarea riscurilor. O expunere minimă în cadrul riscului global de
creditare vizează analiza şi evaluarea calităţii portofoliului de credite. Aceste aspecte au în vedere
evaluarea performanţelor financiare ale împrumutatului, serviciul datoriei acestuia şi capacităţile
debitorului de a-şi onora obligaţiile la scadenţă.
Cuantificarea efectivă a riscului de creditare se realizează prin calcularea unor indicatori meniţi
să reflecte structura activelor bancare sau a portofoliului de credite, să coreleze activele şi

Bibliografie:

1. Anghel, Marcel –„Management financiar bancar”,Editura Matrix ROM, Bucureşti, 2001;

2. Bratu, Alina – „Monedă, credit, bănci”, Editura ExPonto, Constanţa, 2005;
3. Brendea, Cosmin şi alţii -„Riscul şi performanţa creditului bancar în România”, Editura Coresi,
Bucureşti, 2001;
4.Cocriş,Vasile,- “Management bancar”, Editura Universitatea” Al. I. Cuza”, Iaşi, 2006;
5. Dardac, Nicolae; Teodora, Barbu, -„Monedă, bănci şi Politici monetare”, Ed. Didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 2005;
6. Dardac, Nicolae; Basno Cezar; Floricel Constantin,- „Riscuri bancare- cerinţe prudenţiale,
monitorizare”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999;
7. Dedu, Vasile,-„Management şi audit bancar”, Editura pentru Ştiinţe Naţionale – Naţional,
2001;
8. Dedu, Vasile,- „Gestiune bancară”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti , 2001;
9. Diaconescu, Mariana –„Bănci. Sisteme de plăţi. Riscuri”, Editura Economică, 1999;
10. Filip, Bogdan –„Tehnologii financiar bancare”, Editura Junimea, Iaşi, 2003;
11.Mihăiescu, V., Sorin, - „Control financiar în firme, bănci, instituţii”, Editura Sedcom Libris,
Iaşi, 2007;

21
12. Rotaru, Constantin, - „Managementul performanţei bancare”, Editura Expert, Bucureşti, 2001
13. Roxin, Luminiţa, -„Gestiunea riscurilor bancare”, Editura Didactică şi Pedagogică R.A,
Bucureşti, 1997;
14. Stăneanu, Gheorghe; Badea, Tudoruţ, - „Management financiar bancar”, Editura Risoprint,
Cluj-Napoca, 2000;
15. Stoica, Maricica, -„Management bancar”, Editura Economică, Bucureşti, 1999;
16. Tudorache, Dumitru; Pîrjol,Toader- „Monedă, bănci,credit”, Editura Universitară, Bucureşti,
2005;
17. Voinea, M.,Gheorghe,-„Mecanisme şi tehnici valutare şi financiare internaţionale”, Editura
Sedcom Libris, Iaşi,2003;
18 **** Norma 3, Risc, BRD-GSG, Aprobată prin decizia CD NR.786/20.06.2003;
19 ****Norma 17 BNR/2003;
20.****Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.99 din 6.12.2006 privind instituţiile de credit şi
adecvarea capitalului;
21 **** www.bnro.ro;
22 ****www.brd.ro.

22