Universitatea „Hyperion” Bucurest

Facultatea de Stiinte Economice

Specializarea Finante si Banci
Zi Anul III

Managementul Riscurilor Financiare

Riscul de lichiditate – Studiu de caz BCR

Student: Profesor coordonator:

Florea Andreea Conf. Dr. Ionut Purica

P a g e 1 | 16
 Universitatea „Hyperion” Bucurest

Cuprins

Introducere
Capitolul I
1.1.Concepte privind riscurile care se manifesta in domeniul bancar;
1.2.Lichiditatea bancara si riscul de lichiditate ;
1.3.Gestiunea riscului de lichiditate ;
1.4.Pozitia lichiditatii.

Capitolul II
2.1.Indicatori de masura a riscului de lichiditate;
2.2.Studiu de caz –Banca Comerciala Romana .

Capitolul III
3.1.Posibilitati de perfectionare a modului de gestiune a riscului de
lichiditate .

Concluzii

Bibliografie

P a g e 2 | 16
 Universitatea „Hyperion” Bucurest

Introducere

Problemele de risc si incertitudine au existat întotdeauna pentru societatile

comerciale, banci, institutii financiare, pentru persoane fizice sau alte persoane
juridice. Astfel, din cele mai vechi timpuri, problema riscurilor, a incertitudinii si
asigurarii în fata riscului a preocupat lumea specialistilor din diverse domenii de
activitate. Notiunea de risc poate fi definita ca un angajament care poarta o
incertitudine,datorita posibilitatii de castig sau pierdere.
Pentru identificarea si evaluarea riscurilor semnificative, bancile trebuie
sa-si organizeze o monitorizare eficienta prin intermediul Consiliului de
Administratie. Acesta stabileste nivelurile acceptabile pentru riscurile
semnificative si asigura luarea masurilor necesare de catre conducatori pentru
identificarea,evaluarea si controlul acestor riscuri.
În cadrul unei societati bancare, obiectivul esential îl constituie obtinerea
profitului si determinarea cailor care conduc la cresterea performantelor bancare.
Una dintre caile care pot conduce la îndeplinirea obiectivului stabilit vizeaza
cunoasterea, gestionarea, controlul si asigurarea riscurilor financiar-bancare,
riscuri care sunt multiple si multidimensionale.
Prin insasi esenta sa, riscul este un element necontrolabil, adica imposibil
sau dificil de gestionat. Riscul exprima probabilitatea de producere a unui
eveniment cu consecinte adverse pentru institutia bancara, iar expunerea la risc
reprezinta valoarea actuala a tuturor pierderilor sau cheltuielilor suplimentare pe
care le-ar suporta aceasta.
Bancile au structuri specializate care se ocupa cu managementul riscului
avand atributii in gestionarea centralizata a informatiilor de risc bancar la nivelul
intregii banci. Gestiunea sau administrarea riscurilor bancare semnifica:
identificarea, evaluarea, monitorizarea, controlul si eliminarea riscului.
Lichiditatea bancară este o problemă de gestiune a pasivelor şi activelor
bancare care au grade diferite de lichiditate. Ea reprezintă abilitatea băncilor de
a-şi onora obligaţiile financiare asumate şi exprimă capacitatea activelor de a fi
transformate rapid şi cu cheltuieli minime în monedă lichidă (numerar sau
disponibil în contul curent).

P a g e 3 | 16
 Universitatea „Hyperion” Bucurest

Capitolul I

1.1.Concepte privind riscurile care se manifesta in domeniul

bancar

Problemele de risc si incertitudine au existat întotdeauna pentru societățile

comerciale, bănci, instituții financiare, pentru persoane fizice sau alte persoane
juridice. Riscurile care influențează instituțiile bancare pe parcursul desfășurării
activității lor sunt determinate de elementele specifice domeniului bancar.

Riscul la modul general poate fi definit ca fiind o întâmplare a cărei

producere are o consecinţă nefavorabilă asupra subiectului (agent economic,
bancă, societate comercială). Pe plan financiar, riscul reprezintă ”expunerea
condițiilor financiare ale băncii la mișcări adverse ale variabilelor pieței sau a
celor interne, proprii”.

Ion Nițu definește riscul bancar ca fiind “probabilitatea ca într-o tranzacție

să nu se obțină profitul așteptat și chiar să apară o pierdere.”
În concepția profesorului Vasile Dedu, riscurile pot fi definite ca ”pierderi
asociate unor evoluții adverse a rezultatelor”. Cu alte cuvinte, riscul se poate
defini ca posibilitatea de apariţie a unui eveniment care nu a fost prevăzut care
are ca efect modificarea rezultatelor obţinute. Astfel că, efectele produse de
apariţia riscului pot fi pozitive, dar şi negative.
In ceea ce priveste lichiditatea bancară,aceasta constituie una dintre
principalele probleme cu care se confruntă societățile bancare. Asigurarea unei
lichidităţi adecvate constituie unul dintre cele mai importante aspecte privind
managementul unei bănci. Importanța lichidității relevă din faptul că este
necesară existența unei legături strânse între operațiile pasive și cele active pe
care le realizează băncile.

Teodor Roșca definește lichiditatea bancară ca fiind ”capacitatea băncilor

comerciale de a face față, în orice moment, pretențiilor clienților lor privind
restituirea depozitelor efectuate anterior de către aceștia.”

P a g e 4 | 16
 Universitatea „Hyperion” Bucurest

1.2.Lichiditatea bancara si riscul de lichiditate

În sens larg, conceptul de lichiditate se referă la capacitatea activelor de a

fi transformate rapid şi cu o cheltuială minimă, în monedă lichidă sub formă de
numerar sau de disponibil în cont curent.
În sens mai restrâns, specializat, lichiditatea bancară reprezintă o problemă
de gestiune a pasivelor şi activelor bancare care au grade diferite de lichiditate.
Lichiditatea bancară reprezintă capacitatea unei bănci de a face faţă, în orice
moment, atât obligaţiilor asumate în numele clienţilor, cît şi în nume propriu.
Factorul esenţial de gestiune al lichidităţii şi implicit al riscului de
lichiditate pe termen lung sau scurt îl reprezintă accesul oricărei bănci la diferite
pieţe de capital care permit ajustări rapide şi la un cost minim al scadenţarului
activelor şi pasivelor.

Acest lucru depinde de o serie de elemente, cum ar fi:

 notorietatea băncii,
 notaţiile agenţiilor de rating,
 talia,
 rentabilitatea si calitatea acţionariatului.

Lichiditatea poate fi analizată sub două aspecte, respectiv acela al

lichidităţiii imediate şi acela al lichidităţii de transformare. Prima reprezintă
imposibilitatea de a face faţă unei cereri masive şi neprevăzute de retrageri de
fonduri de către clientelă, precum şi imposibilitatea de a le substitui cu alte
resurse (este un risc ce se manifestă în caz de criză a băncii, sau a pieţelor) iar a
doua se concretizează printr-un nivel al resurselor inferior celui al plasamentelor
pentru o scadenţă dată (cu consecinţe dăunătoare în cazul schimbării curbei
dibânzilor).
Riscul de lichiditate pentru o bancă constituie expresia însăşi a
probabilităţii pierderii capacităţii de finanţare. Acesta constă în probabilitatea
ca banca să nu-şi poată onora plăţile, la un moment dat, faţă de clienţi, datorită
devierii proporţiei dintre plasamentele pe termen lung şi a celor pe termen scurt
şi a necorelării cu structura pasivelor băncii.

Fiind considerat un risc major, riscul de lichiditate face obiectul unor

accepţiuni precum: lichiditate extremă, “pernă de securitate“ ce procură activele
lichide şi capacitatea de mobilizare a capitalului la un cost normal.

P a g e 5 | 16
 Universitatea „Hyperion” Bucurest

Situaţia lichidităţii extreme determină eşecul unei instituţii bancare, iar

riscul de lichiditate poate fi devastator. O asemenea situaţie extremă îşi are
originea în alte cauze (de exemplu din evoluţiile adverse ale pieţelor), care pot
antrena retrageri masive de fonduri sau închiderea liniilor de credit obişnuite ale
altor instituţii. Potrivit celei de-a doua accepţiuni, lichiditatea este considerată a
fi „o pernă de securitate“ pentru a face faţă dificultăţilor, iar riscul de lichiditate
se datorează dispunerii de lichidităţi bancare insuficiente, ceea ce înseamnă că
activele lichide disponibile sunt insuficiente pentru a face faţă nevoilor
neprevăzute.
Conform ultimei accepţiuni, riscul de lichiditate exprimă eventualitatea
dificultăţilor temporare sau permanente de a accede la surse de fonduri. Potrivit
acestei accepţiuni, lichiditatea evidenţiază capacitatea băncii de a mări
capitalurile la un cost rezonabil în permanenţă.

1.3.Gestiunea riscului de lichiditate

Conţinutul economic al riscului constă în posibilitatea gestiunii acestuia.

Importanţa gestiunii riscului ca activitate constă în posibilitatea de a prognoza
într-o anumită măsură producerea evenimentului de risc şi de a lua la timp
deciziile necesare în vederea reducerii riscului unor eventuale consecinţe
nefavorabile.
Cunoaşterea pericolului potenţial şi a nivelului de impact al riscului
permite de a le gestiona într-un mod mai eficient.

Gestiunea lichidităţii bancare are o serie de componente, precum:

 dezvoltarea unei structuri pentru managementul lichidităţii bancare;
 cuantificarea şi monitorizarea necesarului net de finanţare;
 managementul accesului pe piaţă;
 planuri şi măsuri privind situaţiile de criză;
 controlul intern al riscului de lichiditate.

Important de amintit este şi faptul că, în general, gestiunea lichidităţii

bancare se bazează pe următoarele principii:
a) banca îsi aprobă anual o strategie pentru managememntul operativ al
lichidităţii;

P a g e 6 | 16
 Universitatea „Hyperion” Bucurest

b) conducerea băncii este informată atât sistematic asupra situaţiei lichidităţii

băncii, cât şi imediat ce apar modificări semnificative în lichiditatea
curentă şi cea previzionată;
c) banca revizuieşte periodic limitele nivelurilor poziţiilor de lichiditate şi
ipotezele utilizate în managemntul lichidităţii, promovând scenarii de tip
“what if”;
d) banca supervizează periodic relaţiile privind accesul pe piaţa resurselor şi
asigurarea capacităţii de a vinde active;
e) banca reconsideră periodic planurile privind situaţiile de criză, în scopul
realizării strategiei privind managementul crizelor de lichiditate şi a
procedurilor pentru acoperirea deficitelor de lichiditate.

În cadrul analizei riscului de pierdere a lichidităţii se verifică dacă valorile

efective ale normativelor lichidităţii curente şi pe termen lung corespund
cerinţelor BNR.
Se analizează modificările indicatorilor efectivi ai lichidităţii pentru 3 luni
precedente. De asemenea, se stabilesc creanţele şi /sau obligaţiunile băncii care
au influenţat în măsura cea mai mare modificarea valorilor normativelor
lichidităţii.
Anual sunt stabilite următoarele normative ale lichidităţii:
Lichiditatea curentă : suma activelor la vedere şi activelor pe un termen mai mic
de 30 zile raporată la obligaţiunile la vedere şi pe un termen mai mic de 30 zile
(%);
Lichiditatea pe termen lung: suma activelor pe termen lung (cu scadenţa 2 ani şi
mai mult raportată la resursele băncii) (%).

În cadrul analizei riscului lichidităţii o atenţie deosebită se acordă

concentrării riscului de creditare, concentrării depozitelor, a depunerilor sau a
creditelor primite de către bancă şi se determină riscul, ce rezultă din această
concentrare.

1.4.Pozitia lichiditatii

Poziţia lichidităţii se determină ca diferenţa între volumul activelor lichide

şi pasivelor volatile. Pentru a estima poziţia lichidităţii putem să anticipăm:
- fie o creştere mai rapidă a nevoilor de credite faţă de volumul depozitelor,
rezultând o nevoie suplimentară de lichiditate pe termen lung care se poate
reduce prin diminuarea marjei lichidităţii sau prin împrumut;

P a g e 7 | 16
 Universitatea „Hyperion” Bucurest

- fie o creştere a necesarului de credite, mai lentă decât cea a volumului

depozitelor, rezultând un plus de lichiditate pe termen lung care poate fi folosit
pentru majorarea marjei lichidităţii sau pentru finanţarea plasamentelor bancare.

Poziţia lichidităţii (Active lichide – Pasive volatile)

- indicator deviat din practica gestiunii de trezorerie;

- calculat pentru acoperirea nevoilor de lichiditate pe termen scurt;
- se calculează pe zile, săptămâni şi pe luni;
- optimizarea lui constă în realizarea unui echilibru între active lichide şi
pasive imediate;
Pot exista următoarele situaţii:
a) Când poziţia lichidităţii este negativă, activele lichide sunt insuficiente
pentru onorarea integrală a obligaţiilor, astfel că se recurge la surse imediate
cum ar fi:
- împrumuturi de pe piaţa interbancară;
- lichidarea înainte de termen a unor active din portofoliu;
- împrumuturi de la banca centrală.
b) Când poziţia lichidităţii este pozitivă, resursele de lichiditate depăşesc
necesarul, excedentul peste limita celui admisibil se plasează pe termen scurt
sub forma depozitelor pe piaţa interbancară.
Conform Normelor Băncii Naţionale a României nr. 1/2001 privind
lichiditatea băncilor, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
201/20.04.2001 şi Normele Băncii Naţionale a României nr. 7/13.06.2003,
pentru modificarea şi completarea Normelor Băncii NaŃionale a României nr.
1/2001 privind lichiditatea băncilor, publicate în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 45/25.06.2003, indicatorul de lichiditate se calculează pe total şi pe
benzi de scadenţă.

Capitolul II

2.1 Indicatori de masura a riscului de lichiditate

Pentru gestionarea riscului de lichiditate este necesară măsurarea acestuia cu
ajutorul mai multor indicatori de lichiditate. Aceștia se calculează de trezoreria
băncilor, iar acești indicatori sunt:
Lichiditatea globală (generală) - se determina ca un raport între activele
lichide ale băncii și datoriile sale curente și reprezintă capacitatea elementelor

P a g e 8 | 16
 Universitatea „Hyperion” Bucurest

patrimoniale de activ de a se transforma pe termen scurt în lichidităţi.Se exprimă

prin rata lichidității generale ,iar valoarea optimă este între 2 și 2,5;
Activele lichide luate în calcul sunt: disponibilitățile bănești, soldul
contului curent al băncii la banca centrală, depozitele constituite la alte bănci,
certificate de trezorerie si alte titluri de stat, alte active.

RLG= Active lichide x100

Datorii curente

Lichiditatea imediată (sau de trezorerie) - reflectă capacitatea elementelor

patrimoniale de trezorerie de a face faţă datoriilor pe termen scurt; se calculează
ca raport între total elemente patrimoniale ale trezoreriei și total datorii pe
termen scurt. Datoriile pe termen scurt sunt formate din disponibilități la vedere
ale clienților nebancari și împrumuturi pe termen scurt de la alte bănci. Se
exprimă prin rata lichidității immediate și valoarea optimă este de aproximativ
20%;

RLI= numerar+echivalent numerar+clienti x100

datorii pe termen scurt (PASIVECURENTE)

Lichiditatea în funcţie de total depozite - reprezintă posibilitatea

elementelor patrimoniale de activ de a acoperi datoriile, reprezentând totalul
depozitelor.Se exprimă prin rata lichidității în funcție de total depozite;

RL/ Dep= total activ x100

depozite

Lichiditatea în funcţie de total depozite şi împrumuturi - reflectă

posibilitatea elementelor patrimoniale de activ de a face faţă datoriilor din
depozite şi împrumuturi.
L/Dep+impr= totalactiv
depozite+imprumuturi

Raportul credite / depozite – acest indicator e ușor de calculat, însă nu este

foarte expresiv. O valoare supraunitară sau o evoluție în acest sens arată o
scădere a lichidității, în timp ce un raport subunitar exprimă o bună lichiditate.
Transformarea medie a scadențelor – exprimă în zile sau luni diferența
dintre scadența medie ponderată a activelor bancare și cea a pasivelor bancare.
P a g e 9 | 16
 Universitatea „Hyperion” Bucurest

Rata lichidității – exprimă evoluția gradului de îndatorare a băncii față de

piața monetară. Aceasta se calculează periodic, în funcție de scadența
operațiunilor de împrumut, potrivit formulei:

Rata lichiditatii= imprumuturi noicontractate x100

imprumuturi scadente in aceeasi perioada
 Dacă Rl >1 (supraunitară) avem o scădere a lichidității datorită creșterii
gradului de îndatorare.
 Dacă Rl < 1 (subunitară) avem o creștere a lichidității datorită scăderii
gradului de îndatorare.

În opinia lui Vasile Dedu și a lui Gabriel Bistriceanu riscul de lichiditate

se măsoară prin doi indicatori, și anume: GAP – ul de lichiditate și indicatorul de
lichiditate. În scopul determinării celor celor doi indicatori, băncile grupează
activele, datoriile și elementele din afara bilanțului în intrări și ieșiri de
lichiditate, astfel:
A. Intrări de lichiditate = active + dobânzi de încasat + angajamente
primite de la bancă și evidențiate în afara bilanțului + sume de
încasat din instrumente financiare derivate;
B. Ieșiri de lichiditate = datorii + dobânzi de plătit + angajamente date
de bancă și evidențiate în afara bilanțului + sume de plătit aferente
instrumentelor financiare derivate.

Gruparea are loc pe benzi de scadență reziduală (rămasă), care sunt

stabilite de bancă pe baza obiectivelor de analiză a lichidității bancare.

Potrivit Normelor Băncii Naționale a României nr. 1 din 09.04.2001

privind lichiditatea băncilor, cu modificările ulterioare, banzile de scadență
reziduală sunt: (0 luni – 1 lună], (1 lună – 3 luni], (3 luni – 6 luni], (6 luni – 1
an], și peste un an. GAP – ul de lichiditate este determinat de bancă pe benzi de
scadență.

2.2.Studiu de caz – Banca Comerciala Romana

P a g e 10 | 16
 Universitatea „Hyperion” Bucurest

A. Localizarea băncii comerciale în cadrul sistemului bancar românesc:

Banca Comerciala Romana (BCR) este cea mai importanta banca din
Romania, lider al sistemului bancar, gestionand active de peste 9 miliarde de
euro.
Pe piata romaneasca, BCR ocupa o pozitie dominanta. BCR are in prezent
393 sucursale si agentii in intreaga tara, avind unitati in majoritatea oraselor cu
peste 10.000 de locuitori. Banca pune la dispozitia clientilor servicii de Internet
banking si ecommerce, emite 17 tipuri de carduri de credit si de debit si are
instalata cea mai mare retea nationala de ATM (peste 1.100).
BCR este, in continuare, principalul jucator pe piata bancara, cotele de piata
– 25,4% la active, 26,4% la creditele neguvernamentale si 28,6% la depozite
clienti - confirmand consolidarea pozitiei sala de lider si formator de piata.
Puterea financiara a bancii a crescut permanent, ca urmare a eficientei sale
economice care s-a imbunatatit constant, capitalurile proprii ale bancii sporind
cu 11,6% in 2005 la 3.952,4 milioane lei (RON) (echivalent cu 1,075 miliarde
EUR) de la 3540,2 milioane lei (RON) in 2004. BCR urmareste in permanenta
realizarea obiectivelor sale strategice de a adauga valoare pentru actionari, de a-
si proteja clientii, de a-si consolida pozitia din piata si de a reduce riscul.
Recent, prestigioasa revista americana Global Finance a desemnat BCR –
“Banca anului in Romania”. De asemenea, BCR a fost desemnata, in 2005,
pentru a patra oara incepand din anul 2000, drept “Banca Anului” in Romania de
catre prestigioasa revista britanica The Banker. Aceasta reprezinta o noua
recunoastere publica internationala a evolutiei BCR banca fiind desemnata, in
2004 si 2003, “Cea mai buna banca din Romania” de catre revista britanica
EUROMONEY. În acelasi timp, pozitia BCR in Topul 1000 al Revistei The
Banker s-a imbunatatit continuu ajungand pe locul 332 mondial, cu 40 de pozitii
in urcare fata de 2004.

În ceea ce priveşte acţionariatul băncii, acesta diferă de la o institzţie la

alta în cadrul BCR. De exemplu, BCR Banca pentru Locuinţe S.A. este deţinută
în proporţie de 80% de BCR şi de 20% de către Bausparkasse der
Österreichischen Sparkassen Aktiengesellschaft iar BCR LEASING IFN S.A.
este deţinută în proporţie de 89,030% de BCR, 10% FINANCIARA S.A. si
0.970% de persoane fizice.

Adunarea Generală a acţionarilor se prezintă astfel:

 Consiliul de Supraveghere:
Andreas TREICHL - Presedintele Consiliului de Supraveghere
Manfred WIMMER - Vicepresedintele al Consiliului de Supraveghere
Herbert JURANEK - Membru
Bernhard SPALT - Membru
P a g e 11 | 16
 Universitatea „Hyperion” Bucurest

Florin POGONARU - Membru

Mihai Fercala - Membru
Tudor Ciurezu – Membru

 Comitetul Executiv:
Dominic BRUYNSEELS - Presedinte Executiv
Oana PETRESCU- Vicepresedinte Executiv
Martin ŠKOPEK- Vicepresedinte Executiv
Helmuth Karl HINTRINGER - Vicepresedinte Executiv
Wolfgang SCHOISWOHL - Vicepresedinte Executiv

Poziţia pe piaţă la sfârşitul anului 2009 o clasa pe această bancă, ca şi până

acum, pe primul loc în topul primelor zece bănci din România, cu o cotă de piaţă
în continuă creştere.

B. Riscul de lichiditate
Profilul de risc de lichiditate al BCR este prudent datorită capacităţii de a
atrage lichidităţi prin operati uni de trezorerie, finanţări externe, pieţe de capital,
capacităţii băncii de a se finanţa de la banca-mamă, stabilităţii resurselor băncii
care se baza în mare măsură pe reţeaua teritorială foarte întinsă şi mentinerii
unui important portofoliu de titluri de stat.
C. Structura activelor şi datoriilor băncii:
În anul 2007 banca avea structura activelor şi a pasivelor în funcţie de
momentul în care se aşteptau să fie recuperate sau decontate prezentă în anexă.
Conform acestor date, s-au calculat următorii indicatori pe benzi de scadenţă:

Indicator Pana la 3 Pana la 3 3-12 luni Peste 12 luni

zile luni
P a g e 12 | 16
 Universitatea „Hyperion” Bucurest

GAP- 10108003 -19810899 -7577863 5451644

lichiditate
GAP 10108003 -9702896 -17237802 2156462
cumulat
Lichiditate 22089379 11933070 5049874 542121
efectiva
Lichiditate 11981376 21635766 12676210 21245
necesara
Indicatorul 1,84 0,55 0,4 1,51
de lichiditate

Din aceste calcule se observă că banca avea la momentul respectiv un excedent

de lichiditate pe benzile de scadenţă de până la 3 zile şi de peste 12 luni şi un
deficit pe celelalte două. În anul 2008 situaţia se prezenta aşa cum se observă în
anexă iar calculele pe baza acesteia sunt următoarele:

Indicator Pana la 3 Pana la 3 3-12 luni Peste 12 luni

zile luni
GAP- 1.041.878 15.273.666 1.669.364 21.783.423
lichiditate
GAP 1.041.878 14.231.788 15.901.152 5.882.271
cumulat
Lichiditate 15.380.543 20.160.667 7.729.634 15.350.689
efectiva
Lichiditate 16.422.421 5.928.879 6.060.270 37.134.112
necesara
Indicatorul 1,06 0,3 0,78 2,42
de lichiditate

Banca şi-a păstrat şi în anul 2008 aproximativ aceeaşi structură pe benzi de

scadenţă şi, ca urmare, prezintă excedente li deficite similare anului anterior.
In 2009 indicatorii arata astfel:

Indicator Pana la 3 Pana la 3 3-12 luni Peste 12 luni

luni luni
GAP- * -16.939.941 399.179 21.217.155
lichiditate
GAP * - 16.939.941 - 16.540.762 4.676.393

P a g e 13 | 16
 Universitatea „Hyperion” Bucurest

cumulat
Lichiditatea * 20.299.109 5.243.640 37.320.312
efectiva
Lichiditatea * 37.239.051 4.844.461 16.103.158
necesara
Indicatorul * 0,54 1,08 2,31
de lichiditate

Din aceste calcule se observă, din nou faptul că banca are un deficit de
lichiditate pe banda de scadenţă de până la 3 luni şi are excedente pe celelalte
două.
Monitorizarea riscului de lichiditate se realizează prin monitorizarea
continua a fluctuatiilor lichiditatii si a proiectiilor bazate pe sumele bugetate,
prin supravegherea zilnica a pozitiei lichiditatii si prin folosirea unui sistem de
limite si controale.
Limite folosite de banca pentru monitorizarea riscului de lichiditate sunt:
1 Limite interne - stabilite de banca;
2 Limite externe - stabilite de BNR (indicator lichiditate calculat lunar, indicator
lichiditate imediata calculat zilnic)
Diminuarea riscului de lichiditate se realizeaza prin masuri care vizeaza
asigurarea stabilitatii resurselor bancii, cresterea elementelor de active cu grad
inalt de lichiditate.

Capitolul III

3.1.Posibilitati de perfectionare a modului de gestiune a riscului de

Lichiditate

În opinia sa, Nițu Ion spune ca gestiunea lichidității presupune

echilibrarea fluxurilor de fonduri de-a lungul unor benizi de timp astfel încât în
condițiile normale, banca să poată avca o poziție convenabilă în respectul
obligațiilor scadente.
Tratarea riscului de lichiditate presupune utilizarea unor instrumente
diferite, dar cele mai importante sunt:

P a g e 14 | 16
 Universitatea „Hyperion” Bucurest

a) Menținerea unui stoc de active lichide de calitate – este o opțiune generală

a managerilor , putând apărea controverse în ceea ce privește mărimea
recomandabilă a unui asemenea portofoliu de urgență;
b) Evaluarea cuprinzățoare și continuă a resurselor existente și potențiale de
riscuri interne și externe;
c) Stabilirea unor reponsabilități clare în ceea ce privește domeniul
managementului riscurilor și a sitemului de raportare, pentru a se evita
confuziile;
d) Diversificarea sistemului de depozite din punct de vedere al numărului de
clienți persoane fizice/juridice, al distribuției geografice, al tipurilor de
conturi și instrumente, al respectului de scadențe. Diversificarea asigură o
stabilitate comportamentală mai bună și poate evita concetrarea ieșirilor
de fonduri într-o anumită zi sau perioadă;
e) Analizarea permanentă a realizărilor și eșecurilor sistemului de
management al riscurilor și ajustarea în conformitate a instrumentelor de
control;
f) Menținerea la același nivel a nevoilor de finanțare viitoare și a noilor
producții.

Concluzii

Banca centrală monitorizează indicatorii de lichiditate bancară, de care

ţine cont în acordarea calificativului general al băncii. Indicatorii de lichiditate
sunt calculaţi pe baza rapoartelor financiare prezentate periodic băncii centrale.
La nivel european problema lichidităţii bancare este considerată
importantă pentru derularea politicii monetare şi mai puţin semnificativă din
punct de vedere prudenţial. Nu s-a obţinut încă o armonizare a sistemului de
indicatori folosiţi pentru aprecierea gradului de lichiditate.
Factorii care pot influenţa lichiditatea bancară sunt numeroşi iar nevoile
de lichiditate ale băncii trebuie privite atât pe termen scur cât şi pe termen lung.
Fie că se estimează pe termen scurt sau lung sau în mod ciclic, nevoile de
lichiditate reprezintă obligaţii imediate cărora banca trebuie să le facă faţă cu
promptitudine pentru a fi în continuare recunoscută în sistemul bancar ca
intermediar financiar.
 Nevoile de lichiditate pe termen scurt se datorează unor factori, ca:
sezonieri, operaţiunile marilor clienţi, volatilitatea depozitelor şi a
creditelor.
 Nevoile ciclice de lichiditate sunt mult mai greu de estimat, deosebit de

P a g e 15 | 16
 Universitatea „Hyperion” Bucurest

dificilă fiind mai ales anticiparea momentului apariţiei lor. Ca şi în cazul

nevoilor de lichiditate pe termen scurt, creşterea cererilor de credit se poate
cupla cu scăderea depozitelor.
Metodele de analiză şi calcul pentru estimarea mărimii acestor nevoi vor
fi descrise în continuare:
1) Analiza comportamentului liniilor de credit;
2) Corelarea dinamicii depozitelor cu dinamica ratelor dobânzii;
3) Evaluarea vulnerabilităţii bazei de depozite;
4) Nevoile de lichiditate pe termen lung sunt corelate cu tendinţele
comunităţilor de clienţi ai băncii şi pieţele pe care operează banca;
5) Nevoile neprevăzute de lichiditate sunt imposibil de anticipat, fiind
provocate de evenimente complet aleatoare.

Bibliografie

 Melnic, Corina Marilena - Analiza si modelarea riscului bancar in

conditiile economiei de piaţă;
 Dardac, Nicolae – Monedă, bănci şi politici monetare, Editura Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti, 2006;
 Dănilă N., Lucian Claudiu Anghel, Marius Ioan Dănilă - Managementul
lichidităţii bancare, Editura Economică, Bucureşti, 2002;
 Corneliu Benţe, „Gestiunea şi contabilitatea instituţiilor de credit”,
Editura Universităţii din Oradea, 2012;
 Dedu Vasile, Bistriceanu Gabriel, “Gestiune bancară”, Ed. Economică,
București, 2010;
 http://www.scritub.com/economie/finante/RISCUL-DE-
LICHIDITATE1841361317.php
 https://www.bcr.ro/ro/persoane-fizice
 Niţu, I., Managementul riscului bancar. Editura Expert, Bucuresti, 2000;
 http://www.oeconomica.uab.ro/upload/lucrari/820063/30.pdf;
 http://biblioteca.regielive.ro/referate/banci/riscul-de-lichiditate-
101830.html.

P a g e 16 | 16