Sunteți pe pagina 1din 15

I.

DELIMITARI CONCEPTUALE PRIVIND RISCUL

Riscul este un partener normal i de nedesprit al oricrei activiti avnd efecte directe i puternice asupra rezultatelor activitii respective. Orice activitate are un anumit grad de risc. n fiecare zi structura organizatoric din care facem parte este abordat direct sau indirect de diverse riscuri. Totodat i noi ca persoane fizice, suntem supui la diverse riscuri. Trim ntr-o lume a riscurilor. Aceste riscuri se refer la bunurile care sunt la dispoziia noastr, la partenerii cu care lucrm, la mediul n care lucrm. Implementarea unui sistem de management al riscului devine prin urmare un important obiectiv pentru orice structur organizatoric ct i pentru o persoan fizic. 1.1. Noiunea de risc Riscurile apar n cadrul tuturor activitilor socio-economice, pentru fiecare dintre acestea mbrcnd forme particulare, n funcie de tipul, modul de manifestare i mrimea acestora. Riscul se definete drept un element incert dar posibil ce apare permanent n procesul evenimentelor tehnice, umane, sociale, politice, reflectnd variaiile distribuirii rezultatelor posibile, probabilitatea de apariie cu valorile subiective i obiective, avnd efecte posibil pgubitoare i ireversibile.1 Profesorul universitar Gheorghe Manolescu este de prere c ,,noiunea de risc este inseparabil legat de acelea ale rentabilitii i flexibilitii. Rezultatul ntreprinderii este supus evenimentelor neprevzute care nsoesc activitatea sa n toate domeniile. Riscul se traduce prin variabilitatea rezultatului, afectnd rentabilitatea activelor i n consecin a capitalului investit.2

1.2. Riscul bancar

Riscurile au facut dintotdeauna obiectul studiilor societatilor bancare. Activitatea bancara privita ca o activitate organizata in scopul obtinerii de profit nu se poate delimita de existenta unor factori de risc. Noutatea in gestiunea riscurilor vizeaza intensificarea activitatii de prevenire a pierderilor si incercarile de a face din risc, ca marime abstracta, intangibila, un element ce poate fi cuantificat.
1. Opran, C., Managementul riscului Manolescu, Gheorghe, Managementul financiar, Editura Economic, Bucureti, 1995, p.169

2.

Riscul bancar poate s apar pe parcursul derulrii operaiunilor bancare, fenomen ce provoac efecte negative asupra activitii bancare, ducnd la deteriorarea calitii afacerilor, la diminuarea profitului i chiar nregistrarea de pierderi, ceea ce afecteaz funcionarea normal a bncii. Conform Dicionarului Enciclopedic Managerial, prin risc se nelege: Msur a neconcordanei dintre diferite rezultate posibile, mai mult sau mai puin favorabile sau nefavorabile, ntr-o aciune viitoare. Acelai dicionar explic i termenul de risc operaional: riscul nregistrrii unor pierderi ca urmare a unor deficiene interne n activitatea bncii.3

1.3.

Tipuri de riscuri bancare

Banca Naional a Romniei (B.N.R.), care este banca central a rii i instituia de emisiune monetar a statului romn, avnd un rol deosebit n meninerea stabilitii sistemului bancar, emite norme i regulamente cu caracter legal, prin care reglementeaz activitatea n sistemul bancar romnesc.4 Astfel Regulamentul BNR nr.18 din 17 septembrie 2009 privind cadrul de administrare a activitii instituiilor de credit, procesul intern de evaluare a adecvrii capitalului la riscuri i condiiile de externalizare a activitilor acestora, definete riscurile semnificative, cu impact nsemnat asupra situaiei patrimoniale i reputaionale a bncii, i anume:2 o risc de conformitate - riscul ca o instituie de credit s suporte sanciuni prevzute de cadrul de reglementare, s nregistreze pierderi financiare semnificative sau afectarea reputaiei, ca urmare a neconformrii acesteia cu prevederi ale cadrului de reglementare, ale normelor i standardelor proprii, precum i ale codurilor de conduit stabilite de piee sau industrie, aplicabile activitii sale; o risc de credit - riscul actual sau viitor de afectare negativ a profiturilor i capitalului ca urmare a nendeplinirii de ctre debitor a obligaiilor contractuale sau a eecului acestuia n ndeplinirea celor stabilite; o risc de ar - risc asociat riscului de credit, care este determinat de condiiile economice, sociale i politice ale rii de origine a mprumutatului;

3. Dicionarului Enciclopedic Managerial 4. Regulamentul BNR nr.18 din 17 septembrie 2009 privind cadrul de administrare a activitii instituiilor de credit

o risc de transfer - component a riscului de ar, care apare atunci cnd obligaia mprumutatului nu este exprimat n moneda rii de origine a acestuia; o risc de pia - riscul actual sau viitor de afectare negativ a profiturilor i capitalului determinat de fluctuaiile pe pia ale preurilor titlurilor de capital i ale ratei dobnzii n ceea ce privete activitile care aparin portofoliului de tranzacionare, precum i de fluctuaiile cursului valutar i ale preurilor mrfurilor pentru ntreaga activitate a instituiei de credit; o risc de rat a dobnzii - riscul actual sau viitor de afectare negativ a profiturilor i capitalului ca urmare a unor modificri adverse ale ratelor dobnzii; o risc aferent tehnologiei informaiei (IT) - subcategorie a riscului operaional care se refer la riscul actual sau viitor de afectare negativ a profiturilor i capitalului, determinat de inadecvarea strategiei i politicii IT, a tehnologiei informaiei i a procesrii informaiei, cu referire la capacitatea de gestionare, integritatea, controlabilitatea i continuitatea acesteia, sau de utilizarea necorespunztoare a tehnologiei informaiei; o risc reputaional - riscul actual sau viitor de afectare negativ a profiturilor i capitalului determinat de percepia nefavorabil asupra imaginii unei institu ii de credit de ctre clieni, contrapartide, acionari, investitori sau autoriti de supraveghere; o risc strategic - riscul actual sau viitor de afectare negativ a profiturilor i capitalului determinat de schimbri n mediul de afaceri sau de decizii de afaceri defavorabile, de implementarea inadecvat a deciziilor sau de lipsa de reacie la schimbrile din mediul de afaceri.

II.

CONCEPTUL DE RISC DE LICHIDITATE

2.1. RISCUL DE LICHIDITATE Riscul de lichiditate este ncadrat de ctre autori n categoria riscurilor financiare, riscuri specifice operaiunilor de creditare, cele mai multe dintre aceste riscuri fcnd obiectul unor reglementri bancare. Riscurile financiare sunt strict legate de structura bilanului contabil al bncii, sunt foarte sensibile la dezechilibrele care pot sa apar n compoziia resurselor i plasamentelor bncii i sunt singurele riscuri care pot fi generate, gestionate, amplificate sau eliminate de ctre managementul bancar. Lichiditatea se prezinta ca o proprietate generala a activelor de a fi transformate rapid si cu minimum de cheltuiala in moneda lichida (numerar si disponibil in cont curent). In cazul unei banci, lichiditatea reprezinta capacitatea bancii de a obtine in orice moment si la un pret rezonabil, fondurile necesare finantarii angajamentelor sale. Riscul de lichiditate, care are in vedere de fapt lipsa lichiditatii, reprezinta imposibilitatea bancii de a face fata exigibilitatilor imediate cu lichiditati disponibile. Economistul Edward A.McNelly definea lichiditatea ca deinerea banilor n momentul n care banca are nevoie de acetia. Nicolae Dardac n lucrarea sa, Managementul lichiditii bancare, consider c la baza definiiei lichiditii bancare se afl principalele funcii ale acesteia. Funciile lichiditii bancare, dup cum sunt prezentate de autorul Ilie Mihai n lucrarea intitulat Tehnica i managementul operaiunilor bancare, constau n: asigurarea desfurrii n condiii normale a activitii bancare prin fluidizarea procesului de intermediere bancar, n condiiile asigurrii ncrederii i atractivitii pentru depuntori i plasarea resurselor n condiii de siguran; protejarea intereselor clienilor pe de o parte i a acionarilor pe de alt parte; asigurarea capacitii rezonabile de rambursare a depozitelor ctre clieni, indiferent de modul n care sunt returnate bncii plasamentele efectuate n credite i n alte active; asigurarea independenei bncii fa de resursele de mprumut marginale de pe pia care au costuri deosebit de ridicate;

evitarea pe ct posibil chiar i a mprumuturilor de la Banca Central, care ca mprumuttoare de ultim instan, propune costuri mai mari de ct cele ocazionate de atragerea de resurse de la clienii nebancari.

Exista mai multe acceptiuni sub care poate fi privita lichiditatea bancara: in varianta cea mai lejera, lichiditatea vizeaza posibilitatea bancii de a obtine capitaluri suplimentare la un cost rezonabil. Aceasta este cea mai intalnita situatie cu care se confrunta bancile in gestiunea riscului de lichiditate. Bancile au nevoie de lichiditati, acestea se pot obtine fara probleme deosebite, dar se plateste un pret. Acest pret poate sa fie foarte mare in conditiile in care lipsa de lichiditate este generalizata la nivelul pietei. in a doua acceptiune se urmareste crearea unei lichiditati de siguranta. Aceasta trebuie sa asigure linistea bancii fata de eventualele nevoi neasteptate de lichiditate. In acest scop banca poate sa-si constituie rezerve, din proprie initiativa sau la cererea autorit. monetare si de credit. ultima acceptiune vizeaza lichiditatea extrema. Dupa ce s-a confruntat fara succes cu lipsa de lichiditate in variantele anterior prezentate, banca se afla intr-o acuta criza de lichiditati. O astfel de situatie poate antrena intrarea in incapaciatate de plata si in final poate falimenta banca. 2.2. Factori de risc Riscul de lichiditate este determinat, in special de trei factori: situatia bilantului bancar, increderea in banca, situatia generala a pietei.

1. situatia bilantului bancar in cadrul functiei de intermediar financiar, bancile atrag resurse, prin depozite in special si le plaseaza in primul rand prin credite acordate. Lipsa de lichiditate apare din necorelarea pe scadente a operatiunilor active si pasive. Doua sunt motivele mai importante ce pot determina aceasta situatie. In primul rand, resursele atrase de banca sub forma de depozite au scadente mai mici decat plasamentele bancii sub forma de credite. Populatia prefera sa-si plaseze economiile in conturi bancare pe maximum un an, iar societatile comerciale creaza in mica masura depozite la termen. Creditele contractate, in schimb, au scadente mai mari pentru a permite o rambursare esalonata in
5

functie de marimea creditului si de capaciatea de rambursare a debitorului. Un al doilea motiv ce determina o astfel de situatie il reprezinta tendinta bancii de a-si creste profitul prin plasamente pe termen lung, mai bine remunerate. De fapt, banca urmareste sa-si plaseze cat mai rentabil resursele atrase.

2. operatiunile extrabilantiere acestea implica intrari si iesiri de capitaluri lichide, care pot pune presiune pe gestiunea lichiditatii in sensul gasirii unui optim de lichiditate

3. politica de dezvoltare a bancii prin modificari inregistrate la nivelul dobanzilor, comisioanelor, la nivelul elementelor de bilant in scopul cresterii cotei de piata sau consolidarii pozitiei strategice a bancii se pot crea involuntar presiuni asupra lichiditatii. Clientela poate fi incantata de modificarile intervenite amplificand volumul tranzactiilor (cerere mare de credite, accelerarea economisirii) sau in extrema cealalta, clientela dezamagita poate sa fie interesata de oferta altor banci (retrageri importante sau depuneri si incasari sub asteptari).

4. sistem informational si de comunicare neperformant un astfel de sistem, care furnizeaza informatii cu greutate si incomplet genereaza intarzieri si posibile blocaje in transmiterea datelor necesare in gestiunea lichiditatii.

5. increderea in banca increderea de care beneficiaza banca in fata tertilor, ii permite acesteia sa beneficieze de oportunitatile pietei in cele mai bune conditii, sa-si creasca rentabilitatea sa-si imbunatateasca lichiditatea si in aceste conditii sa-si consolideze in continuare imaginea. In sens invers, o imagine proasta antreneaza o degradare a situatiei financiare a bancii cu consecinte negative asupra imaginii. Evolutia increderii in banca depinde de mai multi factori: zvonuri pe piata, schimbarea conducerii, constatarea de fraude, falimentul unui debitor. Pe langa aceste aspecte mai trebuie mentionate inca doua cu incidenta mare asupra increderii intr-o banca: calificativul agentiilor de rating acesta este aproape sinonim cu imaginea financiara a bancii. Tinand cont de mondializarea pietelor, exista sanse din ce in ce mai mici ca debitorii si creditorii sa se cunoasca. In aceste conditii creste rolul ratingului ca principal criteriu de

evaluare a riscului investitiei. O scadere a ratingului bancii este imediat cunoscuta in intreaga lume si se traduce aproape imediat printr-o pierdere de imagine. Trebuie remarcat aici faptul ca in cazul lichiditatii impactul ratingului este mai redus, in sensul ca situatia lichiditatii se poate modifica destul de repede fara ca agentia de rating sa poata sesiza, iar investitorii sa poata fi atentionati. actiunile bancii centrale aceasta are rolul de a supraveghea institutiile de credit si a le atentiona sau a lua masuri fata de cele care ii inspira neincredere. In multe cazuri este de ajuns ca o banca sa intre in atentia bancii centrale, pentru ca acest fapt sa alerteze pietele si sa aibe drept consecinta agravarea unei situatii deja delicate. Este valabila si situatia inversa in care o banca cu probleme beneficiaza de ajutorul bancii centrale, ceea ce are un impact pozitiv asupra imaginii sale.

6. situatia generala a pietei nu intodeauna

criza de lichiditate este determinata de

dificultatile interne ale banci. Uneori piata este cea care transfera o lipsa de lichiditate generala la nivelul bancii. O astfel de situatie pe piata poate sa apara in urma raportului dezechilibrat dintre cererea si oferata de moneda sau in urma unei interventii energice pe piata a autoritatii monetare. In general, astfel de crize se rezolva in cateva ore sau in cateva zile. In aceste conditii, banca poate sa obtina in continuare lichiditati, insa la o dobanda mult mai mare. 7. modificari in norme si reglementari pot induce un risc de lichiditate la nivelul bancii sau al intregii piete.

2.3. Indicatori de lichiditate Gestiunea riscului de lichiditate presupune o cuantificare a lichiditatii bancare, o apreciere a riscului pe care il reprezinta valorile obtinute si masuri de imbunatatire a lichiditatii. In majoritatea cazurilor, apreierea lichiditatii este destul de generala. Spunem ca este buna sau scazuta. Cu ajutorul urmatorilor indicatori putem sa stabilim mult mai exact gradul de lichiditate al uni activ, grup de active sau pe ansamblul bancii. 1. indicele de lichiditate se determina ca raport intre suma pasivelor ponderate si suma activelor ponderate. Pentru calculul indicelui trebuie sa existe o baza de date privind
7

activele si pasivele bancare, grupate pe perioade in functie de scadenta. Ponderarea se poate face cu un numar mediu de zile, saptamani sau luni din fiecare perioada sau cu numarul curent al fiecarei perioade, atat pentru active cat si pentru pasive. Prima varianta de ponderare, in special cand foloseste un numar de zile, este mai exacta, insa a doua varianta este mai usor de aplicat. Din punct de vedere al lichiditatii, valoarea optima a indicelui este 1. daca indicele este subunitar inseamna ca banca realizeaza o acoperire a activelor pe termen lung cu pasive pe termen scurt. In aceasta situatie apare un risc de lichiditate. Acesta este cu atat mai mare cu cat valoarea indicelui este mai mica. Tinand cont de dorinta de castig a bancilor, in majoritatea cazurilor ele prezinta un indice de lichiditate subunitar. daca indicele este supraunitar inseamna ca banca realizeaza o acoperire a activelor pe termen scurt cu pasive pe termen lung. ceea ce elimina riscul de lichiditate, dar scade rentabilitatea bancii. 2. pozitia lichiditatii acest indicator foloseste aceiasi baza de date ca in cazul indicelui de lichiditate. Intr-o prima varianta, pozitia lichiditatii simpla se determina prin diferenta dintre pasive si active, pe fiecare perioada in parte. Acest indicator arata, pentru fiecare perioada, masura in care pasivele scadente sunt acoperite de active scadente. In acelasi timp, arata punctual unde trebuie intervenit pentru optimizarea indicelui de lichiditate. Acesta este optim, daca pozitia de lichiditate inregistreaza numai valori nule. Daca se obtin valori pozitive ale indicatorului pe anumite scadente, inseamna ca pentru acele scadente banca trebuie sa caute resurse suplimentare. Intr-o a doua varianta, pozitia lichiditatii cumulata se determina ca diferenta intre pasive si active cumulate. Astfel, se determina perioada de maxima nevoie de lichiditate pentru banca. Indicatorul mai poate fi intalnit si sub denumirea de pasive nete. 3. rata lichiditatii este un indicator care arata evolutia gradului de indatorare a banci fata de piata monetara. Se determina ca raport intre imprumuturi noi contractate si imprumuturi scadente pentru o anumita perioada, de regula luna. Daca indicatorul este supraunitar, acesta reflecta o crestere a lichiditatii bancii prin cresterea indatorarii fata de piata monetara. O valoare subunitara presupune o scadere a lichiditatii bancare.

4. raportul credite / depozite acest indicator usor de calculat, insa nu este foarte expresiv. O valoare supraunitara sau o evolutie in acest sens arata o scadere a lichiditatii, in timp ce un raport subunitar exprima o buna lichiditate. 5. transformarea medie a scadentelor exprima in zile sau luni diferenta dintre scadenta medie ponderata a activelor bancare si cea a pasivelor bancare. 6. indicatori de trezorerie in gestiunea trezoreriei se folosesc o serie de indicatori de apreciere a gradului de lichiditate bancara:

a. lichiditatea globala se determina ca un raport intre activele lichide ale bancii si datoriile sale curente. Indicatorul reflecta masura in care banca poate transforma elemente patrimoniale de activ in lichiditati pentru a face fata datoriilor curente. Pentru un nivel al indicatorului de 2 2,5 putem spune ca banca se afla intr-o pozitie confortabila. Activele lichide luate in calcul sunt: disponibilitatile banesti, soldul contului curent al bancii la banca centrala, depozitele constituite la alte banci, certificate de trezorerie si alte titluri de stat, alte active. Datoriile curente sunt date de disponibilitatile banesti ale altor institutii financiar bancare, ale agentilor economici si ale populatiei. b. lichiditatea de trezorerie sau lichiditatea imediata exprima posibilitatea elementelor patrimoniale de trezorerie de a face fata datoriilor pe termen scurt. Se calculeaza ca raport intre total elemente patrimoniale ale trezoreriei si total datorii pe termen scurt. Datoriile pe termen scurt sunt formate din disponibilitati la vedere ale clientilor nebancari si imprumuturi pe termen scurt de la alte banci. c. lichiditatea in functie de total depozite arata masura in care elementele patrimoniale de activ lichide acopera datoriile date de totalul depozitelor.

d. lichiditatea in functie de total depozite si imprumuturi - arata masura in care elementele patrimoniale de activ lichide acopera datoriile date de totalul depozitelor si imprumuturile de refinantare si interbancare.
9

2.4. Surse de lichiditate

Gestiunea riscului de lichiditate presupune si identificarea surselor de lichiditate la care se poate apela in caz de nevoie. Acestea sunt: 1. active cu lichiditate ridicata acestea sunt plasamente bancare cu scadente mici, pe care banca le poate lichida la nevoie. De asemenea, pot fi active cu scadente corelate cu perioadele in care se cere o lichiditate suplimentara. Sunt constituite din rezerve primare, rezerve secundare si credite scadente.

2. imprumuturi - in aceasta categorie intra imprumuturile contractate de banca pe piata interbancara, imprumuturile de refinantare, dar si depozitele atrase de banca de la clienti sau certificatele de depozit emise de banca. Trebuie avut in vedere ca prin imprumuturi banca obtine lichiditati ce pot satisface nevoile imediate, insa in perspectiva aceste imprumuturi vor reprezenta nevoi de lichiditate. Se amana de fapt o nevoie de lichiditate prezenta pentru o alta in viitor. Este de dorit ca amanarea sa se faca pentru scadente care convin mai mult bancii, din punct de vedere al lichiditatii. 3. surse neconventionale in aceasta categorie intra unele tehnici si instrumente financiare noi, precum titluri cu optiune de rascumparare, titluri emise pe piata monetara sau procesul de titlurizare. Prin acesta din urma, banca reuseste sa transforme unele active cu lichiditate scazuta, precum creditele, in surse de lichiditate. Prin vanzarea acestora catre Fondul comun de creante, banca poate sa isi acopere nevoile de lichiditate.

10

III.

EVALUAREA RISCULUI DE LICHIDITATE

3.1. Metode de evaluare a riscului de lichiditate Metodele de evaluarea ale riscului de lichiditate difer doar prin modul de calcul al indicelui de lichiditate, ele avnd n comun graficul de rate scadente. Metodele evalurii expunerii la risc se bazeaz pe calculele indicelui de lichiditate, corelnd activele i pasivele bancare sensibile la risc cu scadentele lor. Practic toate metodele au comun faptul construirii graficului de rate scadente care are urmtoarele caracteristici: categoriile de scadenta sunt mai mult sau mai puin fixe n funcie de termenele activelor i pasivelor; scadenele apropiate sunt incluse n clase cu durate scurte, scadentele ndeprtate sunt incluse n clase cu durate lungi; activele i pasivele la vedere nu sunt luate n calcul; graficul scadenelor se modific permanent, de aceea el se va construi zilnic; n consideraie se vor lua scadenele reale, nu juridice

Calculul indicelui de lichiditate se poate face prin trei metode.

metoda decalajelor succesive, const n calculul pentru fiecare clas de scaden a unui decalaj ca diferena ntre active i pasive, decalajul reprezentnd un indiciilor de volum, durat i scaden specific fiecrei clase. Calculele pun n eviden discordanele de scaden, respectiv, ieirile masive de fonduri la care banca trebuie s fac fa perioad dup perioad.

11

Metoda decalajelor succesive mii lei Scadena D< 7 zile 8 zile <D<l luna 1 lun <D<3 luni 3 luni <D< 6 luni 6 luni <D< 1 an 1 an <D< 2 ani 2ani <D< 5 ani D> 5 ani TOTAL

Pasive structurate 4800 6400 8600 5800 2000 1000 1400 1500 31500

Active structurate 4200 5000 5400 4200 2400 3400 2900 4100 31500

Decalaj (pasive nete) (4800-4200)= 600 1400 3200 1600 -400 -2400 -1500 -2600 X

Astfel, banca trebuie s gseasc resurse suplimentare pentru urmtoarele 7 zile de 600 mii lei pentru a satisface ieirile de fonduri. metoda decalajului cumulat, graficul de scaden este cumulat pe clase de scaden, calculul activelor i pasivelor cu aceeai scaden se face cumulat, iar decalajele rezultate sunt de asemenea cumulate pe ntreg orizontul de timp. Metoda decalajului cumulat mii lei Scadena D<7 zile D<30 zile D<90 zile D<180 zile D<1 an D<2 ani D<5 ani

Pasive structurate Active structurate 4800 11200 (4800+6400) 19800 25600 27600 28600 30000 4200 9200 (4200+5000) 14600 18800 21200 24600 27500
12

Decalaj (pasive nete) 600 2000 5200 6800 6400 4000 2500

De aici reiese c nivelul i data apariiei nevoii maxime de lichiditi va fi peste 6 luni. Decalajul cumulai maxim este de 6800 mii lei, aceast nevoie de finanare se va manifesta in decursul urmtoarelor 6 luni. - metoda numerelor, const n ponderarea activelor i pasivelor fiecrei clase de scaden cu numrul mediu de zile al fiecrei clase. Apoi se calcul raportul:

pasiveponderate activeponderate
Dac raportul este mai mare sau egal cu 1, banca nu are o poziie bun de lichiditate, dac ns raportul este mai mic ca 1 banca are o poziie bun.

Graficul de scaden i calculul indicelui de lichiditate prin metoda numerelor mii lei Scadena Pasive Active Ponderea Pasive structurate structurate (durata medie/ nr. ponderate zile an) 4800 6400 8600 5800 2000 1000 1400 1500 31500 4200 5000 5400 4200 2400 3400 2900 4100 31500 0.01 0.05 0.16 0.37 0.75 1.5 3.5 7.5 X 48 320 1376 2146 1500 1500 4900 11250 23040 Active ponderate

D< 7 zile 8 zile <D<l lun 1 lun <D<3 luni 3 luni <D< 6 luni 6 luni <D< 1 an 1 an <D< 2 ani 2ani <D< 5 ani D> 5 ani TOTAL

42 250 864 1554 1800 5100 18900 30000 58510

Indice de lichiditate = 23040/58510 = 0.39 (39%)

13

IV.

MODALITATI DE PERFECTIONARE A GESTIUNII RISCULUI DE LICHIDITATE

n cadrul managementului riscului de lichiditate este indicat s se acorde o atenie deosebit urmoarelor elemente principale5: cunoaterea structurii maturitii fondurilor atrase asigur un nivel superior calitii prognozelor privind fluxurile nete de fonduri; managementul riscului de lichiditate este un proces complex datorit interconexiunilor cu alte riscuri aferente activitii bancare; volatilitatea fondurilor atrase este dependent printre altele, de structura clienilor institiiei, cunoaterea particularitilor comportamentale ale acestora; diversificarea surselor de fonduri i a maturitii acestora poate conduce att la evitarea dependenei de anumii clieni, ct i la diminuarea riscului de pierderi de resurse foarte importante n termen foarte scurt; n vederea limitrii riscului de lichiditate precum i a ncadrrii n nivelurile stabilite, banca este obligat s-i stabileasc pentru fiecare exerciiu financiar: strategia n domeniul managementului lichiditii; strategia managementului lichiditii n momente de criz; n vederea realizrii obiectivelor stabilite prin strategia n domeniul managementului lichiditii, banca este obligat s dispun de proceduri speciale de urmrire i limitare a riscului de lichidiate, care s respecte cerinele normelor prudeniale; banca este obligat s dispun de proceduri administrative i de control intern adecvate care s permit supravegherea riscului de lichiditate; banca este obligat s desemneze unul dintre conductori pentru asigurarea coordonrii permanente a activitii n domeniul managementului lichiditii, identitatea acestei persoane comunicndu-se autoritii de supraveghere; n vederea limitrii riscului de lichiditate, banca trebuie s asigure o eviden contabil i extracontabil corespunztoare i riguroas. Bncile au posibilitatea ca prin folosirea unor tehnici specifice s elimine pn la reducere riscul de lichiditate, tehnici care vizeaz attv resursele ct i plasamentele.

14

Tehnicile care vizeaz resursele bncii sunt urmtoarele:5 atragerea depozitelor de la populaie; cutarea unor depozite stabile; creterea fondurilor proprii; operaiuni pe piaa de capital, primar i secundar; promovarea unor produse pe termene mai mari de timp; refinanarea; meninerea credibilitii bncii. n ceea ce privete plasamentele, pentru a se proteja mpotriva riscului de lichiditate banca poate utiliza urmtoarele tehnici i metode: acordarea de credite pe maturiti n corelare cu maturitatea resurselor; controlul atent al riscului de credit; operaiuni cu derivatele.

5. Dnil, N., Anghel, L., C., Dnil, M., I., Managementul lichiditii bancare, Ed. Economic, Bucureti, 2002, p. 79

15