Cuprins:

Inroducere..................................................................................................................................................3
Capitolul 1. Riscul bancar.........................................................................................................................3
Capitolul 2. Clasificarea riscurilor bancare............................................................................................5
2.1. Riscuri generale...............................................................................................................................7
2.2. Riscuri specifice...............................................................................................................................8
2.3. În funcție de piața care determină apariția riscului.......................................................................9
2.4. În funcție de expunerea la risc a societății bancare.....................................................................11
2.5. În funcție de caracteristicile bancare............................................................................................12
2.6. Din punct de vedere al alocării riscurilor în cadrul sistemului financiar....................................14
Capitolul 3. Gestionarea riscurilor bancare..........................................................................................14
Concluzii și propuneri.............................................................................................................................16
Bibliografie...............................................................................................................................................17
 Inroducere
O bancă are multe riscuri care trebuie gestionate cu atenție, mai ales că o bancă folosește
o cantitate mare de operațiuni. Fără o gestionare eficientă a riscurilor sale, ar putea deveni foarte
ușor insolvabilă. Dacă se consideră că o bancă se află într-o poziție slabă din punct de vedere
financiar, deponenții își vor retrage fondurile, alte bănci nu îi vor acorda împrumuturi și nici
banca nu va putea vinde titluri de creanță, precum obligațiuni sau hârtie comercială, pe piețele
financiare ceea ce va exacerba starea financiară a băncii.

Capitolul 1. Riscul bancar

Riscul bancar este un fenomen prezent în ansamblul sferei de activitate a societăţilor

bancare şi reprezintă incertitudinea realizării unui anumit nivel de încasare a unor câştiguri
viitoare sau chiar probabilitatea apariţiei unei pierderi. Totodată riscul reprezintă pericolul de
asuferi o pierdere; acesta poate fi definit ca un eveniment incert, dar posibil, originea lui aflându-
se în incertitudine. Riscul este păgubitor, efectele lui o dată produse nu mai pot fi înlăturate;
apare în procesul activităţii umane, sociale, economice, politice şi în raportul dintre om şi natură.
De fapt, multitudinea acestor tratări îşi are explicaţia în complexitatea fenomenului riscurilor,
precum şi în punctul de vedere aplicat – teoretic sau practic. Însă, ţinem
sămenţionăm, că majoritatea autorilor sunt unanimi în aprecierea impactului riscurilor asupra
băncii:
a) impactul în sine, care cuprinde pierderile directe suportate de bancă;
b) impactul indus, cauzat de efectele asupra clientelei, comportamentului
angajaţilor,partenerilor şi, nu în ultimul rând, asupra imaginii publice a băncii.

Asumarea riscurilor este fundamentul activităților bancare. Băncile reușesc, atunci când

riscurile pe care și le asumă sunt rezonabile, controlate și se încadrează în capacitățile și
competențele lor financiare.

Băncile caută să obțină cele mai multe profituri. Dar această dorință este limitată de
posibilitatea de a suferi pierderi. Riscul activității bancare și înseamnă că profitul real al băncii
va fi mai mic decât planificat, așteptat. Cu cât profitul așteptat este mai mare, cu atât este mai
mare riscul. Relația dintre randamentul operațiunilor unei bănci și riscul acesteia poate fi
exprimată într-un mod foarte simplificat printr-o relație liniară.

Există motive comune pentru apariția riscurilor bancare și tendințe la nivelul acestora. Cu

toate acestea, în analiza riscurilor bancare, este important să se ia în considerare:

 criza economiei în tranziție, care se reflectă nu numai prin scăderea producției,

volatilitatea financiară a multor organizații, ci și prin distrugerea mai multor legături
economice;
 instabilitatea situației politice;
 absența sau imperfecțiunile unor legislații de bază, discrepanța dintre cadrul legal și
situația reală;
 inflația etc.

Riscurile cu care se confruntă băncile comerciale pot fi atât riscuri pur bancare direct legate
de specificul instituțiilor de credit, cât și riscuri generale care decurg din instituțiile de credit,
precum și riscuri generale care decurg din factori externi.

Managementul activitatii de zi cu zi a bancilor este supus riscurilor. Acest lucru nu

inseamna, insa, ca se si pot rezolva pierderile generate de ele. Riscurile trebuie identificate si,
totodata, trebuie utilizate instrumente, tehnici si metode specifice de diminuare sau evitare a
influentei lor negative asupra bancii. Managerii bancilor comerciale isi asuma toate riscurile
specifice in acest proces de obtinere a profitului, dar in conditii de prudenta in care trebuie avuti
in vedere urmatorii factori:

 respectarea regulilor prudentiale impuse de autoritatile de reglementare;

 profitul scontat sa justifice expunerea la riscul asumat;
 eventualele pierderi sa nu deterioreze grav situatia financiara a bancii, ele putand fi
acoperite din profit sau din provizioane;

Riscul trebuie atent dimensionat astfel incat pierderea produsa prin materializarea
acestuia sa poata fi considerata normala pentru activitatea bancii si sa nu conduca la o deteriorare
a imaginii acesteia.
 In aceste conditii, banca urmareste maximizarea profitului odata cu mentinerea riscului la
un nivel acceptabil. Banca poate accepta numai expuneri la risc profitabile si nu-si asuma nici un
risc individual sau cumulat care nu poate fi masurat sau ale carui consecinte ar putea aduce
prejudicii bancii si pozitiei acesteia pe piata.

Riscul bancar este considerat deopotriva cauza si efect. El poate determina prin producere
consecinte din cele mai neprevazute dar, totodata, poate fi declansat ca urmare a aparitiei unor
fenomene atat cunoscute cat si necunoscute.

Capitolul 2. Clasificarea riscurilor bancare

În prezent, nu există o delimitare riguroasă a tuturor tipurilor de risc, deoarece un astfel

de demers este extrem de complicat şi complex. În plus, în timp, apar noi expuneri la riscuri sau
unele riscuri, care anterior au fost neglijate, sunt trecute în revistă, în categoria celor carenecesită
o atenţie deosebită (e.g. este vorba despre ultimele preocupări în materie de gestiune ariscurilor
şi ultimele evenimente din lume care au impus un tratament special al acestor categorii: riscul de
război, riscul de terorism, riscul operaţional, riscul climateric, sau al stării vremii etc.).
Riscurile la care sunt expuse instituţiile de credit se diferenţiază de cele cu care se
confruntă alte organizaţii datorită specificului activităţii desfăşurate, concretizată în faptul că:

 mobilizează şi administrează importante resurse financiare, unele dintre

acestea caracterizîndu-se printr-un grad ridicat de volatilitate, fiind reprezentate,
în principal, de depozitele constituite de clienţi. De altfel, încrederea deponenţilor
este esenţială pentru viabilitatea şi stabilitatea instituţiilor de credit dacă avem în
vedere că în totalul resurselor atrase depozitele deţin o pondere foarte mare;
 raportul dintre datorii şi capital este unul foarte mare comparativ cu alte
organizaţii unde acesta este unul foarte mic;
 derulează zilnic un volum foarte mare de tranzacţii în cadrul unui
număr mare desucursale şi agenţii, fapt ce necesită o foarte bună
structurare a competenţelor, asistemelor de control şi audit. O eventuală
funcţionare defectuoasă a acestor structuripoate afecta grav reputaţia şi
viabilitatea acestora.
 Diversitatea riscurilor bancare îi forţează pe mulţi specialişti în domeniu, în special pe
practicieni să se concentreze asupra unei clase sau unei grupe de riscuri, evitând abordarea lor
general-globală. Cercetătorii, care s-au pronunţat asupra acestei probleme, au aplicat diferite
metode şi procedee de analiză a riscurilor bancare, şi, în funcţie de acestea, au formulat criteriile
de clasificare.

Un studiu al Băncii Mondiale arată că, în general, riscurile bancare se încadrează în patru
mari categorii:

 riscuri financiare, ce cuprind riscuri pure (riscul de lichiditate, riscul de

credit,riscul de solvabilitate) şi riscuri speculative (riscul ratei dobânzii, riscul
valutar, riscul preţului sau poziţiei de piaţă);
 riscuri operaţionale, asociate organizării şi funcţionării sistemelor
interne ale băncii, incluzând sistemele computerizate şi alte tehnologii,
ce privesc stabilirea de către autorităţile de reglementare a unor norme pe
care băncile trebuie să le respecte;
 riscurile afacerii sunt asociate mediului în care activează o bancă,
inclusive preocupărilor macroeconomice şi de politici, factorilor legali şi de
reglementare, precum şi infrastructurii şi sistemului de plăţi existente la nivelul
întregului sector financiar. Această grupă de riscuri este adesea cunoscută sub
denumirea de risc de ţară;
 riscurile apariţiei de evenimente cuprind toate tipurile de riscuri exogene care,
dacă s-ar materializa, ar putea pune în pericol operaţiunile unei bănci sau ar putea
dăuna condiţiei financiare şi gradului de adecvare a capitalului
respectivei bănci. Astfel de riscuri include evenimente politice (căderea unui
guvern), crize bancare, dezastre naturale şi războaie civile,băncile neputându-le
face faţă decât prin menţinerea unui nivel adecvat de protecţie a
capitalului.Referitor la riscurile apariţiei de evenimente, autorităţile de
supraveghere au un rol critic şi important în evaluarea impactului unor
astfel de evenimente asupra statului şi condiţieisistemului bancar şi ale
pieţelor şi servesc la garantarea faptului că sunt stabilite
acorduricorespunzătoare în vederea minimizării impactului şi dimensiunii
 întreruperii activităţii şimobilizării altor autorităţi care să se ocupe, în mod
eficient de consecinţele anumitor evenimenteşi, în final, supraveghează ieşirea
sistematică de pe piaţă a instituţiilor falimentare.

Literatura de specialitate împarte riscurile cu care se confrunta o banca în riscuri

generale, pentru orice tip de afaceri și în riscuri specifice activitatii bancare.

2.1. Riscuri generale

I. În categoria riscurilor generale se includ :

a) riscuri comerciale

o riscul client/produs - constituie riscul de lansare a unui nou produs sau riscul

concurențial și provine din imposibilitate de adaptare unui produs sau serviciu la nevoile
și așteptările clientelei sau din starea concurenței la un moment dat.
o riscul sectorial - reprezinta riscul legat de gradul de dependenta sectorială al unei banci.
o riscul de imagine comercială - reprezinta riscul de percepție negativa a unei banci de
către clientela sa existentă sau potențială. Acest risc apare atunci când o banca este
implicata intr-un scandal mass-media, când se află în criza de lichidități sau când este
insolvabila.

b) riscuri aferente bunurilor și personalului:

o riscul accidental - este riscul legat de realizarea unor evenimente neintenționate care
afectează securitatea fizică a bunurilor și persoanelor.
o riscul delictual - este riscul legat de realizarea unor evenimente intenționate, delictuale,
care pun în pericol securitatea fizica a bunurilor și a persoanelor. Bancile, prin natura lor,
sunt expuse la deturnarea de fonduri, furturi și atacuri armate.

c) riscuri operationale și tehnice:

o riscul din tratamentul operatiunilor - corespunde riscului legat de tratamentul

administrativ și contabil al operatiunilor.
 o riscuri aferente activitatii informatice. Aceste riscuri se pot clasifica pe trei nivele:
 riscul informatic 1 - este riscul legat de probabilitatea apariției unor erori în
conceperea programelor informatice;
 riscul informatic 2 - este riscul legat de tratamentele informatice ce pot avea ca
origine probleme de functionare a aplicatiilor în productie sau a soft-urilor;
 riscul informatic 3 - vizeaza pericolele legate de probabilitatea unor erori,
pierderi ale datelor transmise prin telefon, fax, telex, poștă și Internet.

d) riscuri de gestiune interna:

o riscul de reglementare - desemneaza riscul legat de neaplicarea dispozițiilor legale sau a

reglementărilor proprii activitații sau profesiunii;
o riscul deontologic1 - reprezinta neaplicarea principiilor deontologice specifice sectorului
bancar;
o riscul strategic - cunoscut și sub denumirea de risc de management, exprimă
probabilitatea de a nu alege strategia bancară optimă în conditiile date;
o riscul de insuficiență funcțională - se definește ca fiind insuficiența sau organizarea
necorespunzătoare a unuia dintre serviciile bancii (contabilitate, control intern, marketing
etc.);
o riscul resurselor umane - vizeaza pregatirea profesionala etc.;
o riscul de dependență - apare atunci când utilizarea unei tehnologii leagă banca de
furnizorul acesteia;
o riscul de comunicare - exprima riscul legat de comunicarea de către banca a rezultatelor
și strategiei sale.

2.2. Riscuri specifice

II. Riscurile specifice bancilor cuprind:

a) riscuri financiare:

1
Parte a eticii care studiază normele și obligațiile specifice unei activități profesionale. 
 o riscul ratei dobânzii - reprezintă riscul de pierdere sau de lipsa a câstigului datorită
evoluției ratelor de dobândă;
o riscul de schimb - poate fi definit ca fiind pierderea antrenata de variația cursului
devizelor în raport cu devizele de referință în care banca și-a exprimat creanțele sau
datoriile;
o riscul de lichiditate - exprima incapacitatea băncii de a-și finanța operațiunile curente
datorită necorelării scadențelor resurselor cu cele ale plasamentelor;
o riscul titlurilor cu venit variabil - reprezintă riscul de pierdere sau de absență a
castigului ca urmare a variației valorii titlurilor deținute de banca.

b) riscuri de contrapartidă:

o riscul de clientelă - reprezinta probabilitatea ca în timp clientul să devină insolvabil sau

sa nu-și poată onora obligațiile către banca.
o riscul interbancar - exprima riscul specific apărut ca urmare a falimentului unei instituții
de credit - client. Acest risc mai este întâlnit și sub denumirea de “risc de contrapartidă
bancară “ sau “risc de semnatură bancara” .
o riscul de țară - reprezintă posibilitatea ca un stat să nu dorească sau să nu-și poată onora
obligațiile financiare față de un alt stat sau față de instituțiile bancare internaționale.
o riscuri de sistem – este cauzat de o scădere a ofertei de bani, precum și de anumite
restricții impuse bancilor.
o riscul de pret - se referă la posibilitatea ca ratele dobânzii să crească brusc în condițiile
în care banca deține active cu o scadență mai lungă decât cea a pasivelor.
o riscul de credit - apare atunci când împrumuturile nu sunt rambursate la termenul
stabilit.
o riscul de functionare - rezulta din fraude, incompetențe sau efectuarea unor operatiuni
ineficiente.
o riscul din reglementări - se referă la schimbări neprevăzute ale reglementărilor bancare
și ale legilor, care împiedică băncile să acționeze eficient și în siguranță.
2.3. În funcție de piața care determină apariția riscului

a) Riscuri determinate pe piața produsului:

o riscul de creditare - este riscul cel mai important de pe piața produsului, el datorându-se
deprecierii valorii ca o consecință a falimentului sau nerambursării împrumutului.
o riscul de strategie - reprezintă riscul ca întreaga linie de afaceri sa sucombe datorita
competiției sau uzurii morale (de exemplu, în activitatea de emitere a cardurilor, unele
bănci au amanat aceasta acțiune, nemaiputând obține astfel un avantaj competitiv).
o riscul datorat reglementarilor bancare
o riscul de operare - constă în riscul ca sistemele de calcul să nu funcționeze corect.
o riscul de marfă - prețurile mărfurilor pot să afecteze uneori imprevizibil băncile având
un impact general atât asupra economiilor, cât si asupra debitorilor.(De exemplu,
creșterea prețului energiei poate acționa asupra inflației, contribuind la creșterea ratelor
dobânzii, efectul repercutându-se asupra unor active financiare bazate pe o rata fixă a
dobânzii).
o riscul resurselor umane - este o forma de risc dificil de masurat, care rezultă din politica
de personal. In cadrul acestui risc se individualizează riscul pierderii personalului cheie și
riscul motivării neadecvate a salariatilor.
o riscul legal - imbraca doua forme:
 responsabilitatea creditorilor atunci când debitorii pretind ca falimentul lor se
datorează băncii care a promis că va acorda credite suplimentare;
 litigii legate de deseuri toxice depozitate pe terenul deposedat ce a stat la baza
acordării creditului ca garanție. După deposedarea terenului, ar trebui efectuate
cheltuieli mai mari decât valoarea lui pentru neutralizarea radioactivității.
o riscul de produs - se referă la riscul ca produsele oferite de o instituție financiară să se
uzeze și să devină necompetitive.

b) Riscuri determinate de piata capitalului

o riscul ratei dobânzii - este reprezentat de sensibilitatea fluxului de numerar la

schimbările ratelor dobânzii. Fluctuația prețului activelor și pasivelor datorită schimbării
 ratei de dobandă poate transforma diverse riscuri (de exemplu, riscul de creditare) în
amenințări majore la adresa băncii.
o riscul de lichiditate - este cel mai important risc al pieței de capital și constă în faptul că
banca nu dispune de lichidități corespunzatoare pentru a acoperi obligațiile financiare la
un moment dat.
o riscul valutar - apare la orice cumpărare sau vânzare de monedă, alta decât cea
evidențiată în contabilitate. Acest risc afectează atât piața produselor, cât și piața de
capital.
o riscul de decontare - se referă la transferul de sume între băncile locale și cele
internaționale.
o riscul de bază - este o varianta a riscului ratei dobânzii. Pentru protecția împotriva ratei
dobânzii se pot utiliza combinații de tranzacții având diferite active de baza. Ca
instrumente de hedging pot fi utilizate contractele futures2.

2.4. În funcție de expunerea la risc a societății bancare

Expunerea la risc a unei bănci este generată atât de ansamblul activității sale cât și de
fiecare tip de operațiune efectuată. Astfel se delimitează strict expunerea pură la risc (riscuri
pure) și expunerea suplimentară (riscuri lucrative). Rezulta de aici că riscurile sunt de două
tipuri: riscuri pure și riscuri lucrative.

a) Riscurile pure apar ca urmare a desfașurării activității bancare curente, de fiecare zi.

Aceste riscuri, la rândul lor, pot fi de mai multe tipuri:

o riscuri fizice - se pot manifesta ca avarieri sau distrugeri ale clădirilor, mașinilor,
accidente sau distrugeri ale liniilor de telecomunicații.
o riscuri financiare - pot apare ca pierderi de date, de documente, distrugeri de
arhive.

2
Un contract futures este un angajament standardizat între doi parteneri, un vânzător și un cumpărător, de a
vinde, respectiv de a cumpăra un bun (mărfuri, acțiuni, valute, aur etc) la un preț stabilit în momentul încheierii
tranzacției și cu executarea contractului la o dată viitoare (future), numită scadență.
 o riscuri criminale și frauduloase - (utilizarea frauduloasa a mijloacelor de plată,
întocmirea dosarului de credit în baza unor documente false, deturnări de fonduri,
existența unor bancnote false, tâlhării).
o riscuri de raspundere - (presupun nerespectarea actelor normative în vigoare, a
normelor și a circularelor bancii, erori de gestiune a conturilor,erori de ordin
bursier, acordări abuzive de credite, greșeli de consultanță).

b) Riscurile lucrative (speculative) apar ca urmare a derulării unor operațiuni prin care se

încearcă obținerea unui profit suplimentar. Aceste operații pot genera și cheltuieli suplimentare
și, deci, pierderi. Cheltuielile suplimentare pot rezulta din credite nerambursate la scadență,
pierderi din portofoliul de titluri sau dintr-o structură defectuoasă a activelor băncii.

2.5. În funcție de caracteristicile bancare

-riscuri financiare, asumate în gestiunea bilanțului;

-riscuri de prestare, caracteristice sferei serviciilor bancare;

-riscuri ambientale (generate de operarea bancii într-un mediu concurențial strict reglementat de
autoritatea bancara).

a) Riscurile financiare sunt considerate cele mai importante riscuri deoarece în cazul în

care nu este fectuată o gestiune corectă a acestora, atunci aceste riscuri produc cele mai multe
falimente bancare. În această grupa de riscuri se includ:

o riscul de creditare - (denumit și risc de insolvabilitate a debitorilor sau risc de

nerambursare) - exprima probabilitatea neîncasării efective la scadență a
fluxului de venituri anticipat.
o riscul de lichiditate - exprimă probabilitatea de apariție a incapacității de
finanțare a operațiilor bancare curente.
o riscul de piață - apare ca risc de variație a ratei dobânzii, risc valutar și risc de
variație a cursului activelor financiare. Exprimă probabilitatea ca o variație a
condițiilor de piață să afecteze negativ profitul bancar.
 o riscul de faliment - exprimă probabilitatea ca fondurile proprii ale băncii să fie
insuficiente pentru a acoperi pierderile rezultate din activitatea curenta și ca
aceste pierderi să afecteze în mod negativ plasamentele creditorilor băncii.

Între toate aceste riscuri se exercita o interacțiune permanenta. Astfel, de exemplu, un risc
sporit de creditare poate genera riscul lichidității daca banca nu are suficiente active lichide
pentru a putea face față obligațiilor sale scadente în lipsa sumelor rezultate din rambursarea
creditelor. În cazul în care banca nu atrage rapid resurse de pe piață apare riscul de faliment (de
capital). O politică excesivă de creditare, corelată cu o lichiditate inadecvată, reprezintă o cauză
frecventă a falimentului bancar.

În sistemul bancar, problemele cu care se confruntă o banca pot afecta negativ și băncile
partenere existând permanent un risc de contaminare. Acest risc specific ansamblului băncilor
este numit risc sistemic, gestiunea acestuia fiind asigurată de banca centrală (prin reglementari
privind rezervele minime obligatorii, indicele de adecvare a capitalului, indicatorii de lichiditate,
creditele de refinanțare).

b) Riscurile de prestare sunt riscuri care afecteaza sfera serviciilor bancare. Acestea pot
fi:

o riscul operațional - exprimă probabilitatea ca banca să devina incapabilă să

asigure servirea clienților într-un mod rentabil. In acest context sunt importante
atât oferta de servicii, cât și capacitatea conducerii de a evalua și controla
cheltuielile generate de prestarea acestor servicii.
o riscul tehnologic - exprimă probabilitatea alegerii incorecte a momentului
începerii sau încheierii ciclului de viață a unui produs bancar.
o riscul produsului nou - este asociat inovărilor în sfera produselor financiare.
Reprezintă probabilitatea cumulată a producerii unor evenimente adverse în
perioada de lansare a unui nou produs.
o riscul strategic - reprezinta probabilitatea de a nu alege strategia optimă în
condițiile date (economice, monetare, valutare, sociale, politice).
 c) Riscurile ambientale cuprind riscuri cu un puternic impact asupra performanței
bancare, dar asupra carora banca fie nu are control, fie are un control limitat. Aceste riscuri
exprima probabilitatea ca o schimbare adversă de mediu sa afecteze negativ profitul bancii.
Aceasta grupa de riscuri cuprinde:

o riscul de fraudă - este un risc de ordin intern inclus totuși în această grupa deoarece
pentru bancă, actele și intențiile salariaților reprezintă o necunoscută externă greu
controlabilă. Riscul de fraudă este un risc intern și exprimă probabilitatea comiterii unor
furturi sau a unor acte contrare intereselor băncii, de catre angajații acesteia.
o riscul economic - este determinat de evoluția mediului economic în care funcționează
banca și clienții acesteia. Reprezintă probabilitatea diminuării performanței băncii ca
urmare a unei evoluții adverse a condițiilor de mediu.
o riscul concurențial - reprezintă probabilitatea reducerii profitului în condițiile
modificării raporturilor de piață în defavoarea băncii.
o riscul legal - se refera la faptul că băncile trebuie să-și desfășoare activitatea conform
reglementărilor legale chiar daca acestea le dezavantajează în raport cu alte instituții
financiare concurente. Exista o permanentă incertitudine în ceea ce privesțe evoluția
viitoare a cadrului normativ și momentul implementării noilor reglementări.

Ca incidență și amploare a pierderilor provocate, riscurile financiare sunt cele mai

semnificative pentru bănci. Totodată, riscurile financiare sunt singurele riscuri care pot fi
generate, gestionate, amplificate sau eliminate de către managementul bancii . Gestiunea
adecvată a acestor riscuri conduce la un plus de stabilitate a băncii.

2.6. Din punct de vedere al alocării riscurilor în cadrul sistemului financiar

a) Riscurile diversificabile sunt acele riscuri care ajung relativ nesemnificative atunci

când sunt combinate suficient de multe poziții bilanțiere pentru că legea numerelor mari să fie
activata. Putem reduce expunerea globală a unei bănci la un anumit risc mărind numărul
operațiunilor și partenerilor vizați de a genera acel risc.
 b) Riscurile nediversificabile sunt riscurile care rămân relativ semnificative ca expunere
chiar și după ce toate posibilitățile de a folosi legea numerelor mari au fost utilizate.

În practică, orice poziție, bilanțiera sau extrabilanțiera, manifestă atât elemente

diversificabile cat și elemente nediversificabile. De exemplu, riscul de nerambursare a unui
credit are o componentă nediversificabila (cea generată de riscul economic) și o componentă
diversificabilă, specifică fiecarui client.

Capitolul 3. Gestionarea riscurilor bancare

Scopul gestiunii riscurilor constă în elaborarea unor programe şi proceduri, care vizează
minimizarea probabilităţii producerii acestor riscuri şi expunerii potenţiale a băncii la risc.
Pot fi evidenţiate următoarele etape de gestiune a riscurilor bancare:
1.      Identificarea şi evaluarea riscurilor, care constă în: identificarea tipurilor de risc la
care este supusă banca şi clasificarea acestor riscuri; determinarea specificului şi evaluarea
fiecărui tip de risc; determinarea şi aprecierea zonei de risc; identificarea costurilor şi
implicaţiilor financiare posibile în gestiunea acestor riscuri pentru fiecare subdiviziune a băncii.
2.      Analiza şi elaborarea tacticii băncii, ceea ce presupune: elaborarea unor modalităţi
de analiză a riscurilor aferente; descrierea unei politici clare referitor la modalitatea de gestiune a
fiecărui tip de risc; determinarea principiilor şi scopurilor ce trebuiesc urmate în procesul de
gestiune a riscurilor; elaborarea direcţiilor şi modalităţilor principale de minimizare a riscurilor;
determinarea direcţiilor prioritare de diversificare a riscurilor.
3.      Finanţarea riscurilor, care consta în: formarea unor subdiviziuni responsabile de
executarea procedurilor referitor la identificarea şi minimizarea riscurilor; modalitatea de
coordonare între subdiviziunile băncii responsabile de acoperirea, minimizarea şi transferul
riscurilor; stabilirea modalităţii de informare a managerilor de vârf a băncii referitor la rezultatele
obţinute; examinarea posibilităţilor de evitare a riscurilor şi elaborarea unor recomandări
referitor la eliminarea anumitor tipuri de risc (inclusiv prin eliminarea unor activităţi care ar fi
putut aduce în timp venituri favorabile, însă riscurile aferente acestor activităţi sunt prea mari);
elaborarea procedurilor de acoperire a riscurilor prin crearea rezervelor generale sau specifice
(inclusiv perfectarea unor instrucţiuni clare, în acest sens, pentru fiecare subdiviziune a băncii);  
elaborarea procedurilor şi examinarea posibilităţilor de transferare a riscurilor.
 4.       Controlul riscurilor, presupune determinarea limitelor pentru diferite tipuri de risc
şi controlul respectării acestor limite; analiza evoluţiei pieţei financiare şi identificarea
tendinţelor nefavorabile; analiza pierderilor suportate de bancă şi a cauzelor apariţiei lor; analiza
rezultatelor pozitive vis-a-vis de minimizarea riscurilor; elaborarea metodologiei de diagnostic a
managementului riscurilor bancare.
Această metodologie porneşte de la idea, că riscul este un fenomen inerent operaţiunilor
bancare, care induce efecte negative asupra activităţii băncii, prin deteriorarea calităţii afacerii,
diminuarea profitului sau chiar înregistrarea de pierderi şi afectarea functionalităţii băncii.
Managementul riscului apare ca funcţie a raportului risc-profit, existând din acest punct de
vedere două strategii clasice:
● asumarea constientă a unor riscuri mari, atunci când obiectivul privind nivelul de profit
este, de asemenea, foarte ridicat;
● abordarea unei atitudini prudente, concentrată pe minimizarea riscului, acceptând
câştiguri mici dar sigure.
În teorie, se cunosc mai multe concepţii de gestiune a riscurilor şi de organizare a
structurilor responsabile. Unii consideră că riscurile ar trebui gestionate de o manieră separată,
independentă, iar compartimentele aferente ar trebui organizate şi ele în mod independent.
Alţii, dimpotrivă, apreciază că riscurile ar trebui gestionate în mod integrat, consistent şi
coerent.

Concluzii și propuneri
Concluzie

Riscul bancar este o componentă importantă atât a managementului, cât și a strategiei

unei bănci. În conformitate cu strategia adoptată, obiectivul major al băncii este obținerea de
profituri la nivelul scontat, obiectiv a cărui realizare presupune existența anumitor condiții de
incertitudine, respectiv asumarea unui risc. Datorită dimensiunii mari a unor bănci,
supraexpunerea la risc poate provoca eșecuri bancare și poate afecta milioane de oameni. Așadar
o clasificare cât mai compactă a riscurilor poate stabili reglementări mai bune pentru a încuraja
gestionarea și luarea deciziilor cât mai corecte în ceea ce priveste activitatea băncii. Un alt
element importat în dimeniul bancar este gestionarea riscului, care are că obiectiv principal
minimizarea pierderilor sau cheltuielilor suplimentare suportate de bancă, fără a uita de faptul că
o gestiune eficientă îşi va lăsa amprenta şi asupra imaginii publice a băncii.

Propuneri

Pentru ca băncile să funcționeze într-un ritm cât mai pozitiv, eficient și cât mai sigur, ar
trebui ca fiecare bancă să-și gestioneze cât mai bine și corect riscurile, pentru că o monitorizare
profundă a riscurilor aduce multe beneficii băncilor, cum ar fi mai mulți investitori și clienți,
astfel banca va avea o reputație bună și încrederea oamenilor. Chiar dacă o bancă poate genera
venituri mari, lipsa gestionării riscurilor poate reduce profiturile din cauza pierderilor din
împrumuturi. Și investitorii sunt mai predispuși să investească într-o bancă care este capabilă să
furnizeze profituri și care nu are un risc excesiv de a pierde bani.

Bibliografie

1. Ioan Trenca, Simona Mutu Managementul riscurilor bancare- soluţii econometrice, Editura
Casa cărţii de ştiinţă Cluj-Napoca, 2012
2. Ion Nitu Managementul riscului bancar, Editura Expert, București, 2000.
3. Nicolae Dănilă, Aurel Octavian Berea Managementul bancar: fundamente și orientări, Editura
Economică, București, 2000;
4. Vasile Dedu Management bancar, Editura Economica, București, 2006;

Surse web
***https://www.creeaza.com/afaceri/economie/RISCURILE-BANCARE-Clasificarea211.php

***https://www.studocu.com

***http://referat-gratis.blogspot.com/2013/02/etapele-gestiunii-globale-riscurilor.html